SĂRBĂTORILE DE

IARNĂ
“Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.”
– W. T. Ellis
 CUPRINS
Capitolul 1 Capitolul 2

TRADIȚII,
CRĂCIUNUL OBICEIURI,
SEMNIFICAȚII
CRĂCIUNUL
 Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos) este o
sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7
ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 praznice
împărătești ale bisericilor de rit bizantin. Între anumite țări, unde creștinii sunt
majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se
prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul
secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către
creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se
de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri
sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun.”
 Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind
născut în Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca,
Iosif și Maria călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Iisus este
născut acolo și pus într-o iesle.[4] Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al
întregii omeniri și păstorii vin ca să-l adore. În relatarea lui Matei, cei trei magi urmează
o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele
Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care au mai puțin de doi ani, dar
familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret.
 În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită
de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște. Ajunge la casa unor
bătrâni, Crăciun și Crăciunoaia, însă nici aceștia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui
prunc zămislit din greșeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile
nașterii. Crăciunoaia, auzind-o, și știind ce înseamnă o naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s-a dus
la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat babei mâinile; apoi,
înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă,
l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, și când a băgat cioturile mâinilor,
acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moașele au
mâini binecuvântate. În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la
loc.
 TRADIȚII,
OBICEIURI,
SEMNIFICAȚII
Obiceiurile culinare
Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se
încheie în ziua de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este
un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui
ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor
trona pe masa de Crăciun.
 Colindele de Crăciun
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru
a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se
face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în
vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a
călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând
colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la
Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe,
covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum
ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn
în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu
colindele. Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu daruri la
Isus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veniți din Est, probabil din zona Babilonului.
Încă un aspect ineresant este faptul că nu e menționat nicăieri numărul astrologilor și numărul darurilor, ci doar
tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte
popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească „Scoală, gazdă, din
pătuț” există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”.
Superstitii de Craciun in Romania
Pe langa traditii si obiceiuri, in sate se intalnesc o multime de superstitii care fac, pana la urma, parte
din latura mistica, plina de farmec a Craciunului. Mai jos, sunt cateva exemple de credinte populare legate de
aceasta sarbatoare:
-Apa norocului - in satele din Arges, casele sunt stropite cu apa norocului, cateva zile la rand, pana la o
saptamana, in functie de greutatile prin care a trecut familia respectiva inainte de Craciun; apa norocului este
un amestec de agheasma si un mix de ierburi, cum ar fi muscata, menta si levantica;

-Cu paiele in foc, ca sa aduca noroc - tot in satele din Arges, barbatii arunca paie in foc, spunand cateva
cuvinte care ar trebui sa atraga bogatia;

-Sa nu imprumuti obiecte din casa - in prima zi de Craciun, se spune ca nu este bine sa imprumuti obiecte din
casa; aceasta superstitie se regaseste in mai multe zone ale tarii; se spune ca, daca faci acest lucru, iti alungi
norocul;

-Merele aduc sanatate - in credinta populara, daca mananci mere de Craciun si, mai ales, daca le pui pe masa
de sarbatori, vei fi sanatos tot anul care vine;

-Pune un banut in apa - din Ajun, pune un banut in apa de izvor (trebuie neaparat sa fie apa curgatoare, nu de
la fantana) si in prima zi de Craciun, spala-te pe fata cu aceasta; se spune ca, astfel, vei avea spor in anul
urmator;
-Ce sa nu faci, ca sa ai noroc - sa nu maturi, sa nu speli rufe si sa nu lasi gunoiul peste noapte in casa, daca vrei
sa ai noroc;
-Pomi fructiferi legati cu paie - e o superstitie in unele zone din tara, potrivit careia pomii fructiferi sunt legati
cu paie, ca sa fie mai roditori; in Maramures, se curata hornurile si cenusa se pune la radacina copacilor, in
acelasi scop;
-Usturoiul alunga spiritele rele - in anumite regiuni, oamenii ung coarnele si soldurile vitelor cu usturoi, ca sa
alunge spiritele rele;
-Turte pentru arat - in Bucovina si in Moldova, de Craciun se fac turte sau colaci; acestea sunt pastrate pana
primavara si, inainte de a incepe aratul, sunt puse intre coarnele boilor;
Alungarea serpilor - tot in Bucovina, femeile obisnuiesc sa puna o piatra in cuptor si sa ascunda furcile de tors,
ca sa tina serpii departe de casa;
Nu se stinge focul in Ajunul Craciunului - o superstitie din zona Banatului si spune ca in noaptea de Ajun focul
din casa nu trebuie sa fie stins; astfel, anul care vine o sa fie luminos si cu mult spor;
Ritual pentru un an mai bun - in satele din Banat, cel mai varstnic membru al unei familii arunca in fata
colindatorilor boabe de grau si porumb; ulterior, amesteca aceste boabe cu celelalte, pentru a avea productie
mai buna in anul urmator; sub fata de masa de sarbatori se pun fire de fan si seminte de grau sau floarea-
soarelui, ca sa fie liniste in casa;
Masa din Ajun ramane intinsa peste noapte - in unele sate din Moldova, masa din Ajunul Craciunului este
lasata intinsa peste noapte, pentru ca familia sa aiba parte de belsug in viitorul an;
SFÂRȘIT!
Proiect realizat de Ursu Andreea Adelina.