MIRCEA ELIADE (Bucureşti, 28 februarie 1907-Chicago, 22 aprilie 1986) a lâeut studii de filozofie la Bucureşti, încheiate cu o teză despre

filozofia Renaşterii (1928), şi la Calcutta. India (decembrie 1928decembrie 1931). îşi susţine doctoratul in filozofie, la Bucureşti, cu o lucrare asupra gindirii şS pracllcilor yoga (1933). Intre anii 1933 şi 1940. simultan cu o intensa activitate teoretică, beletristica si publicistică, ţine cursuri de filozofie şi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti, în timpul războiului, este ataşat cultural al ambasadei României la Londra (1940-1941) şi-al legaţiei române de la Lisabona (1941-L945). Din 1945, se stabileşte la Paris, unde predă istoria religiilor, intîi la Ecole Pratique des Haules Eludcs (pină în 1948). apoi la Sorbona. Invitat in S.U.A.. după un an de cursuri ţinute ca Visiling Prqfesxor pentru „Haskell Lectures" (1956-1957). accepta postul de profesor titular şi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor [din 1985, Catedra „Mircea Eliade") a Universităţii din Chicago. Cronologia operei ştiinţifice şi filozofice (prima ediţie a volumelor): SoiilocL'ii (1332); Oceanografie (1934); Alchimia asiatică (1935); Yoga. Essai sur Ies origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie şi alchimie babiloniana (1937); Fragmentarilor! (1939); Mitul reintegrării (1942); Salazar şi revoluţia m Portugalia (1942); Insula lui Euiftannsius (1943); Comentarii la legenda Meşterului Manole (1943); Os Romenos. l^iiiios Do Orfercte (1943); TechJiiques du Yoga (1948); Trăite d'HLsIoire des Religions (1949); Le Mythe de ('Eternei Reiour (1949); Le CnamaImages e( symboles (1952); Le Yoga. (mmottaliie et liberte (1954); Forgerans et alchimistes (1956); Dos Heilige tind dos Pro/ane. 1957 (Le Sacre et te profane, 1965): Mytbes. reues ei mysieres (1975); Birth and Rebirih. 1958; (Naissances mystiqiies. 1959); Wc>!)!ui.>ophţli>s el.l'Anclro-ayne (1962); PalaHjali et le Y(x?a (1962); Aspects du mylhe (1963): From Prîmttiues to Zen (1967); The Qtiest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970); De Zalmoxis ă GengLs-Klian (1970); Religions ausiraliennes (1972); Occultiam, Witch-cruft and Cultural Fashions (1976); Histoire des croyances et des idees reJigieuses I-II1 (1976-1983); flriser le toii de . (amaison(1986). MIRCEA ELIADE IMAGINI ŞI SIMBOLURI Eseu despre simbolismul magico-religios Prefaţă de OEORGES bUMfiZIL Traducere de ALEXANDRA BELDESCU HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOM1RESCU P Prefaţă MIRCEA ELIADE IMAGES &T SYMBOLES Essais sur le syrmboltsrne jnagica-religieux Avant-propos de Georges Dumezil © Editions Gallimard, 1952 B Humanltas, 1994. pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28-0480-7 Pentru alcătuirea acestui volum, lui Mircea Eliade i-a fost suficient să facă o selecţie din numeroasele sale meditaţii, publicate sau inedite: simbolismul există pretutindeni in gîndirea religioasă, în orice domeniu al gîndiriL La începutul secolului, cînd marii comparatişti socoteau mai înţelept să-si aprofundeze vechile preocupări decît să se aventureze pe tărîmuri necunoscute, însăşi noţiunea de simbol se bucura de prea puţină consideraţie. Reprezentau vechii cretani pe pereţii lor un scut bilobat, o secure cu două tăişuri, care păreau că plutesc în aer? Păstrau romanii o lance care vibra singură în Casa Regelui? Era vorba numai de un scut, de o secure, de o lance, fără nimic nevăzut, dincolo de ele: hoplolatrie. Numeau spartanii Dioscuri două bîrne paralele? „Adevăratul" cult nu viza deci, „la începuturi", decît simple bîrne, alterate „mai tîrziu" de o concepţie antropomorjică a „sacrului". Am depăşit stadiul acesta, iar, dacă mai apar exagerări ele se produc în sens opus: am putea ji înclinaţi mai curînd să diminuăm bugetul raţional al religiilor în favoarea cheltuielii simbolice. Eliade însă, aplicînd o filologie riguroasă, a păstrat justa măsură. Eseurile sole nu sînt speculaţii teoretice, ci operă de observaţie. 6 / GEORGES DUMEZIL •l Două dintre monografiile pe care le-a selectat - aici se referă la reprezentări fundamentale, de care nici o ideologie nu poate face abstracţie: centrul, cu. varianta lui în cea de ă treia dimensiune, zenitul, prin care se ordonează si se ierarhizează toate diviziunile, toate valorile înteresind o' societate; legătura, care exprimă in primul rind, în mod sensibil faptul că orice formă de viaţă, fiziologică, colectivă, intelectuală, este o împletire de raporturi în pagini puţine, si totuşi cu un mare număr de exemple

încorporate în contextul lor, Eliade ilustrează bogăţia variaţiilor dezvoltate pe cele două teme si le evidenţiază unitatea. Eseul asupra timpului, limitat — dacă putem spune astfel — la imensitatea Indiei, aparţine celei mai autentice filologii: cuvîntul kala desemnează otît clipa trecătoare, ctt şi durata infinită sau ciclică, destinul, moartea: totodată cadru si conţinut, concept si persoană divină asimilată ea însăşi cu alţi zei, Timpul acţionează ca un reactiv dintre cele mai apte să pună în evidenţă direcţiile dominante ale acestor puternice scoli de gîndire: vioaie si documentate, capitolele cercetării analizează si clarifică toate problemele pe care si le-au propus, în aparenţă mai aparte, eseul despre simbolurile furnizate de scoici surprinde imaginaţia religioasă într-un demers care nu mai pleacă de la un concept pe care ea îl îmbracă în variate forme concrete, ci de la un element material pe care-l ataşează unor concepte diverse, aşa încît euantaiul analogiilor pare inspirat de data aceasta din extrema sensibilă a raportului: figuranţi în căutarea unei drame, în sfirsit, „Simbol si istorie" lămureşte concis, cu o raportare mai insistentă la marile religii vii ale Occidentului, de ce analizele Prefaţă / 7 din cartea de faţă, ca şi toate celelalte din opera lui Eliade, nu sînt simple jocuri ale spiritului, ci dezvăluie punctele de referinţă prin intermediul cărora, străbăfînd succesiunea propriilor experienţe, omul ca individ si comunităţile umane reuşesc să-si armonizeze şi să-şi menţină rigoarea gîndirii. Este un fericit prilej pentru marele public să poată cunoaşte această introducere la una dintre cele mai originale investigaţii din zilele noastre, al cărui autor se dovedeşte mereu a fi fost si a 'fi rămas, înainte de toate, un scriitor si un poet. GEORGES DUMEZIL Memoriei tatălui meu, GHEORGHE EUADE 1870-1951 Cuvînt înainte Redescoperirea simbolismului Surprinzătoarea vogă a psihanalizei a impus cîteva cuvinte-cheie: Imagine, simbol, simbolism au devenit, de atunci, monedă curentă. Pe de altă parte, cercetările sistematice asupra __mepanis-mului _jppnfei]ităţii primitive" au scos în evidenţă importanţa.jşimbolismului pentru gîndirea arhaică şjj^totodatăi- roIul-luLlftindaraerital în viaţa oricărei-SQcigţăti tradiţionale. Depăşirea „scientismului" în filozofie, renaşTerea interesului pentru religie după primul război mondial, multiplele experienţe poetice şi, mai ales, investigaţiile supra-realismului (cu redescoperirea ocultismului, a literaturii desperării, a absurdului etc.) au atras atenţia marelui public, în planuri diferite şi cu rezultate inegale, asupra^simbolu1"] rpngHprnt nn modalîtale__aulonomă de cunoaştere. Evoluţia aceasta se însene ln~iT<iiLţi.3~~mTpotriva raţionalismului, pozitivismului şi scientismului veacului al XlX-lea şi e deja aptă să caracterizeze cel de al doilea sfert al secolului al XX-lea. O asemenea convertire la diverse simbolisme nu constituie însă o „descoperire" cu adevărat inedită, un merit al lumii modeme: aceasta, restituind simbolului funrliq Ini Hf ingtmmciai df- rnnnajttarp n^Tîâcut decît să reia o orientare generală in Europa pînă în secolul al XVIII-lea şi care este, in plus, co12 / MIRCEA ELIADE Cuvin! înainte / 13 naturala altor culturi, extraeuropene, fie ^istorice" (de exemplu, cele din Asia sau din America Centrală), fie arhaice şi „primitive". Vom vedea că invazia simbolismului în Europa Occidentală coincide cu afirmarea Asiei la orizontul istoriei; o afirmare care, declanşată de revoluţia Iui Sun Yat Sen, s-a impus mai ales în ultimii ani; sincronic, comunităţi etnice (precum cea oceaniană, africană etc.), care pînă acum nu participaseră decît accidental şi indirect la Istoria majoră, se pregătesc şi ele, nerăbdătoare, să pătrundă în marile circuite ale istoriei contemporane. De fapt, nu există vreun raport cauzal între ascensiunea lumii „exotice" sau „arhaice" la orizontul istoriei şi repunerea în valoare, în Europa, a cunoaşterii simbolice. Sigur este că acest sincronism se dovedeşte cu totul fericit; ne întrebăm cum ar fi reuşit Europa pozitivistă si materialistă a secolului al XlX-lea să întreţină un dialog spiritual cu culturi „exotice", care, fără excepţie, recurg la alte modalităţi de gîndire decît empirismul şi pozitivismul. Iată, cel puţin, un motiv de a spera că Europa nu va rămîne inhibată in faţa imaginilor şi simbolurilor care, în lumea exotică, înlocuiesc conceptele noastre sau le vehiculează şi le dezvoltă. Este izbitor că, din întreaga spiritualitate europeană modernă, numai două mesaje interesează în. mod real spaţiile extraeuropene: creştinismul şi comunismul, în feluri diferite, desigur, şi în planuri categoric opuse, ambele sînt soteriologli, doctrine ale salvării şi, în consecinţă, fac apel la „simboluri" şi la „mituri" într-o măsură care nu-şi găseşte echivalent decît in societăţile extraeuropene1. 1 Simplificăm expunerea la extrem, pentru că este vorba de un aspect al lucrurilor pe care nu-1 putem aborda aici. în O fericită concomitentă a făcut, s-o spunem, ca redescoperirea valorii cognitive a simbolului de către

Europa Occidentală să se producă în momentul în care aceasta nu mai este singura „creatoare de istorie", cînd cultura europeană, în loc să se claustreze într-un provincialism steri-lizant, se vede constrînsă să ia în consideraţie şi alte căi de cunoaştere, cu alte scări de valori decît ale sale. în această privinţă, toate descoperirile si curentele succesive avînd legătură cu iraţionalul, cu inconştientul, cu simbolismul, cu experienţele poetice, cu artele exotice şi nonfigurative etc. au ajutat indirect Occidentul, pregătindu-1 pentru o înţelegere mai vie, deci mai profundă, a valorilor extraeuropene şi, în cele din urină, pentru dialog cu populaţiile noneuropene. E destul să ne gîndim la atitudinea etnografului din secolului al XlX-lea în faţa „obiectului" său, şi mai ales la rezultatele cercetărilor sale, ca să apreciem progresul uriaş realizat de etnologie în ultimii treizeci de ani. Etnologul de astăzi a înţeles, pe lîngă importanţa simbolismului pentru gîndirea arhaică, şi coerenţa lui interioară, validitatea, cutezanţa lui speculativă, „nobleţea" lui. Mai mult încă. Sintem pe cale de a înţelege astăzi un fapt pe care secolul al XlX-lea nu putea nici măcar să-1 prevadă: că simb imaginea ţinjiesubstanta vieţii spirituale, că le privinţa miturilor si simbolurilor soteriologice comuniste — cu rezervele cuvenite elitei marxiste conducătoare şi ideologiei sale —, este evident că masele simpatizante siiit stimulate şi dirijate prin slogane de genul: eliberare, libertate, pace, depăşirea conflictelor sociale, abolirea statului exploatator şi a claselor privilegiate etc., slogane a căror structură şi a căror funcţie mitică nu mai trebuie demonstrate. 14 / M/RCEA ELZADE putem camufla^^mutila. degrada, însaniciodată eţtffpă. Ar merita efortul de a fi studîatâ supravieţuirea marilor mituri în tot cursul secolului al XlX-lea. S-ar vedea atunci cum, umile, minimalizate, condamnate să-şi modifice mereu semnificaţiile, miturile au rezistat acestei letargii datorită în special literaturii2. Astfel, a putut supravieţui pînă în zilele noastre mitul Paradisului Terestru, sub forma adaptată a „paradisului oceanian"; de o sută cincizeci de ani, toate marile literaturi europene s-au întrecut in a elogia insulele paradisiace din Oceanul cel Mare, tărimuri ale tuturor desfătărilor, în timp ce realitatea era cu totul alta: „peisaj uniform si monoton, clima nesănătoasă, femei urîte şi obeze etc." Imaginea acestui „paradis oceanian" era în consecinţă mai puternică decît orice .„realitate", geografică sau de alt fel. Realităţile obiective nu aveau nimic a face cu „paradisul oceanian": acesta ţinea de domeniul teologicului; primise, asimilase şi reconvertise toate imaginile paradisiace refulate de pozitivism si de scientism. Paradisul Terestru, în care Cristofbr Columb încă mai credea (nu era el con-..vlns că 1-a şi descoperit?), devenise în secolul al XTX-lea insula oceaniană, dar funcţia lui în economia psihismului uman rămînea aceeaşi: acolo, jn „insulă", în „Paradis", existenţa se desfăşoară în afara Timpului si a Istoriei; omul e fericit, liber, lipsit de constrîngeri, nu trebuie să muncească pentru a trăi: femeile sînt frumoase, veşnic tinere; nici o „lege" nu le îngrădeşte dragostea. Nuditatea Cuuint înainte / 15 2 Cit de pasionantă ar fi dezvăluirea adevăratului rol spiritual al ronlanului secolului al XlX-lea, care — în ciuda (uturor .formulelor" ştiinţifice, realiste, sociale — a fost marele depozitar al miturilor degradate. însăşi îşi regăsise in insula îndepărtată sensul ei metafizic: condiţia omului desăvirşit — a lui Adam înainte de păcat3. „Realitatea" geografică putea dezminţi acest peisaj paradisiac, femei urîte şi obeze se puteau perinda sub privirile călătorilor: nu erau percepute; fiecare vedea numai imaginea pe care o adusese cu sine. Simbolism si psihanaliză Gindirea simbolică rm_psţe_gpanajiil exclusiv al copttuittr,- ar poetului sau al dezecruHbrăTuIuîr~-ea f rnnsijhfttaritială flintei iimane: precedă liro-^ bajur]si^îndirea_dispiirsivă. SimholuL^evelează anumite_ aspecte ale realităţii — cele mai pro^ funde — care respinELnrice alt mijloc de cunoaştere. Imaginile^ simbolurile^ miturile nu sînt cieaLii_arbitrare ale psiliinŢlnT; "eŢfi "răsjTn'nri unei necesităţi şi îndeplinesc^ fimrţie- dezvăîulfea celofmai secrete rnodaHţăti aleJiinţei. Ca urmare, studîtrta loi1 ne-îrîgâ3uie"să cunoaştem mai bine omul, „omul pur şi simplu", care n-a fost încă afectat de condiţiile istorice. Fiecare fiinţă istorică poartă în sine o mare parte a umanităţii de dinainte de Istorie. Acest fapt n-a fost uitat, desigur, niciodată, nici chiar în timpurile cele mai inclemente ale pozitivismului: cine ştia mai bine decît un pozitivist că omul este un „animal'1, 3 în 1938 am insulei şi al nudit, ai secolului al XlX-lea, Minai Eminescu (a se vedea Insula b Euthanasius, Bucureşti, 1943, pp. 5-18 [republicată în Drumul spre centru, ' 1991, pp. 152-162]; de asemenea, .volumul Insula lui Euthanasius, Humanitas, Bucureşti 1993, pp. 7-17— n.r.j). t un studiu asupra simbolismului opera unuia dintre cei mai mari poeţi 16 / MIRCEA ELIADE caracterizat şi condus de aceleaşi instincte ca şi fraţii lui animalele? Constatare exactă, însă parţială,

restrînsă la un singur plan de referinţă. Astăzi începem să înţelegem că partea anistorică a fiecărei fiinţe umane nu tinde să se piardă in regnul animal şi, pînă la urmă, în „Viaţă", aşa cum se credea în secolul al XlX-lea, ci că, dimpotrivă, se desparte de ea şi se ridică mult deasupra ei; partea anistorică a fiinţei umane poartă, asemeni unei medalii, amprenta unei existenţe mai bogate, mai pline, fericite aproape. Cînd o fiinţă istoriceşte condiţionată, un occidental din zilele noastre de exemplu, se lasă invadată de latura sa nonistorică (ceea ce i se întîmplă mult mai des şi mult mai radical decît îşi închipuie), nu înseamnă în mod necesar că se întoarce, regresînd, spre stadiul animalic al umanităţii, că se coboară pînâ la izvoarele cele mai adinei ale vieţii organice: de multe ori, prin imaginile şi simbolurile la care recurge, el reintegrează stadiul paradisiac al omului primordial (oricare ar fi situaţia concretă a acestuia; căci „omul primordial" se dovedeşte îndeosebi a fi un arhetip, cu neputinţă de „a se realiza" deplin într-o existenţă umană oarecare). Scăpind de condiţionarea sa istorică, omul nu-şl părăseşte calitatea de fiinţă umană spre a se pierde în „animalitate"; el regăseşte limbajul şi, uneori, experienţa unui „paradis pierdut". Visurile, reveriile, întruchipările nostalgiilor sale, ale dorinţelor, ale elanurilor sale etc. sînt tot atitea forţe care propulsează fiinţa umană istoriceşte condiţionată într-o lume spirituală infinit mai bogată decît aceea, mărginită, a „momentului" ei „istoric". Cuvînt înainte / 17 Potrivit suprarealiştilor, poet poate deveni orice om: pentru aceasta e suficient să ştie cum să se lase în voia dicteului automat. Tehnica poetică în cauză îşi găseşte deplină justificare în psihologia clasică. „Inconştientul", cum i se spune, este mult mai „poetic" — şi, am adăuga, mai „filozofic", mai „mitic" — decît viaţa conştientă. Nu este totdeauna nevoie să ştii mitologie ca să trăieşti marile teme mitice. Psihologii ştiu bine acest lucru cînd descoperă cele mai frumoase mitologii în „reveriile" sau în visele subiecţilor lor. Căci inconştientul nu e populat doar de monştri: n locuiesc în aceeaşi măsură zeii, zeiţele, eroii, zînele; de altfel, monştrii inconştientului aparţin, şl ei, mitologiei, deoarece continuă să îndeplinească aceleaşi funcţii pe care le-au avut în toate mitologiile: în ultimă instanţă — să-1 ajute pe om sa se elibereze, să-şi desăvîrşească iniţierea. Limbajul brutal a Iui Freud şi al celor mai ortodocşi dintre discipolii lui i-a iritat adeseori pe cititorii echilibraţi. De fapt, brutalitatea aceasta de limbaj vine dintr-o neînţelegere: nu sexualitatea ca atare irita, ci teoria construită de Freud pe temeiul „sexualităţii pure". Fascinat de misiunea pe care şi-o asumase — se socotea Marele Iluminat, cînd nu era decît Ultimul Pozitivist —, Freud nu-şi putea da seama că sexualitatea n-a fost niciodată „pură", că ea a constituit, pretutindeni şi întotdeauna, o funcţie polivalentă, a cărei valenţă primă şi poate supremă a fost funcţia cosmologică; nu-şi putea da seama apoi că a traduce o situaţie psihică în termeni sexuali nu înseamnă deloc a o înjosi, căci, exceptând lumea modernă, sexualitatea a reprezentat pretutindeni şi totdeauna o hierofanie, iar actul 18 / MIRCEAELIADE Cuvînt înainte / 19 sexual — un act integral (deci şt un mijloc de cunoaştere). Atracţia pe care o simte copilul de sex masculin pentru mama sa şi corolarul ei — complexul (Edip — nu sînt „şocante" decît în măsura în care sînt considerate tale quale, în loc să fie prezentate, aşa cum e necesar să se mtîmple, ca Imagini. Căci propriu-zis Imaginea Mamei este adevărată, iar nu o mamă sau alta. hic et nune, cum lăsa să se înţeleagă Freud. Imaginea Mamei e cea care-şi revelează — .şi numai ea poale să-şf reveleze — realitatea şi funcţiile proprii, în acelaşi timp cosmologice, antropologice şi psihologice4. „Traducerea" Imaginilor în termeni concreţi este o operaţie lipsită de sens: Imaginile înglobează, desigur, toate aluziile la „concret" puse în lumină de Freud, dar realul pe care ele încearcă să-1 semnifice nu se lasă epuizat de asemenea raportări la „concret". „Originea" Imaginilor este tot o chestiune fără obiect: ca şi cum am putea contesta „adevărul" matematic sub pretextul că „descoperirea istorică" a geometriei a fost rodul lucrărilor întreprinse de egipteni pentru canalizarea Deltei Nilului. Din punct de vedere filozofic, aceste probleme ale „originii" si ale „adevăratei traduceri" a Imaginilor sînt lipsite de obiect. E destul să amintim că atracţia maternă, interpretată în planul imediat si „concret" drept' dorinţă de a-ţi poseda propria mamă, nu vrea. să spună nimic mai mult decît spune; dimpotrivă, dacă se ţine seamă că e vorba de Imaginea Mamei, această dorinţă exprimă mai 4 Este marele merit al lui C.G.Jung de a fi depăşit psihanaliza freudiană pierind chiar de la pstfiologie şi de a fi restaurat astfel semnificaţia spirituală a Imaginii. multe lucruri în acelaşi timp, pentru că ea este dorinţa de a reintegra starea de beatitudine a Materiei vii încă „nonformate", cu toate clivajele ei posibile — cosmologice, antropologice etc. —, apoi, atracţia pe care o exercită „Materia" asupra „Spiritului", nostalgia unităţii primordiale şi. prin aceasta, dorinţa de a aboli opoziţiile, polarităţile etc. Or, aşa cum am mai spus şi cum se va vedea în paginile următoare, Imaginile sînt prin însăşi structura lor plurivalente. Dacă spiritul recurge la Imagini spre a sesiza realitatea ultimă a lucrurilor, o face tocmai pentru că această realitate, se manifestă in chip contradictoriu si, ca atare, n-ar putea fi exprimată prin concepte. (Se cunosc eforturile desperate ale

Asemenea imagini îi apropie totuşi pe oameni cu mai mult efect şi mai autentic decît limbajul analitic. de care sînt pline cărţi şi filme. 327 sq. n-arn vrut să vedem în ele decît fragmente psihice fără semnificaţie: se admitea cel mult că ele ar putea interesa anumite investigaţii privitoare la formele de evaziune psihică. partea cea mai „nobila" a conştiinţei unui om modem e mai puţin „spirituală" decît sîntem înclinaţi în general să credem. că acest „trecut" comportă. Ne putem dispensa de poeţi şi de stări psihice în criză pentru a confirma actualitatea şi forţa Imaginilor şi a simbolurilor. 304 sq. nu e necesar să recurgem la descoperirile psihologiei abisale sau la tehnicile suprarealiste ale dicteului automat ca să dovedim supravieţuirea subconştientă. de hierofanii decăzute. ci pentru că nu dau prea multă importanţă limbajului nostru analitic. Istoria re-ligiilpr abundă în interpretări unilaterale şi. Imaginea ca fascicol_de nificaţjjr^~pii rlnar una ciWfm-ă dinim^ggm^ catiUeersau unul singur dintre numeroasele ei planurCde referinţă. a n reduce la numai umil idintre planurile ei de referinţă este mai grav decît a o mutila. Haiti din filme.unor teologii şi metafizici. ca şi pentru teolog. la fel de bine. uneori cea mai banală romanţă. dar psihologii sînt de acord că o asemenea interpretare carnală a unui simbol este semnul unei crize psihice. pp. "E destul să le scoatem de pe~chip noilelmăşti 5 A se vedea lucrarea noastră Trăite d'Histoire des Reiigions. Or. Am vorbit despre imaginile „paradisului oceanian".) Aşadar. Bucureşti. şi possim [trad. 1992. în 20 / MIRCEA EUADE planul însuşi al dialecticii Imaginii. regretul de-a nu trăi in locul şi în timpul evocate de romanţă (indiferent de culoarea lor locală sau istorică: „timpuri fericite de odinioară". aberante ale simbolurilor. de ceva inaccesibil sau pierdut cu desăvîrşire: „Paradisul". cu o Prefaţă de Georges Dumezil şi un Cuuint înainte al autorului. transformat în arhetip. dorinţa de ceva cu totul altfel decît clipa prezentă. absurditate sau insanitate magico-religioasă care să nu fie „justificată". însă aceasta deja denotă un dezechilibru psihic. (Cine a spus despre cinematograf că este „uzina de vise"?) Putem analiza. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conţinutul vieţii sale spirituale. în £xâstenta_xear mai şteargă misună_§imh"liirilf'. dincolo de regretul după un timp dispărut. nebunie. Orient romantic. Numai că n-au fost luate în serios. în omul modern. Nu s-ar putea găsi nici măcar un singur mare simbol religios a cărui istorie să nu fie o succesiune tragică de nenumărate „căderi". milionar american.alţii. vom constata că astfel de imagini destăinuie nostalgia după un trecut mitizat. orgie infernală.totală a speciei umane. Cei mai mulţi oameni ar fi de altfel şi incapabili să le descrie: nu pentru că ar fi mai puţin inteligenţi decît. imaginile pe care Ie generează spontan o melodie oarecare. cruzime religioasă. Important în aceste imagini este că spun despre „nostalgia pardisului" totdeauna mai mult decît ar putea-o face cuvintele subiectului care le-a trăit. nu i-a sfărîmat însă matricele imaginaţiei: un întreg deşeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului. ele prezintă interes pentru filozof. ea nu poate fi resimţită şi -transpusă în act" decît la nivelul Imaginilor (nu spunem: al subconştientului. simbolurile nu dispar niciodată din actualitatea psihicaTîşVpot^cHmlba: înfăţişarea: iuncţia^jor rămîne_aceeaşi. erau socotite „frivole": ce subiect mai compromiţător de studiu decît imaginea Paradisului Pierdut stîmită brusc de melodia unui acordeon! Uităm însă că viaţa omului modern freamătă de mituri pe jumătate uitate. a unei mitologii abundente şi. ad^L2âmiă£s±e_ [maginea ca atare. orice re-strîngere unidirecţională este aberantă. în însuşi principiul ei. după noi. a Marianei Noica: Tratat de istorie a religiilor. de o falsă interpretare — parţială si incompletă juna — a unui grandios simbolism5. de a exprima prin mijloace conceptuale coincidentia oppositorum. De fapt. mii de alte înţelesuri: el exprimă tot ce ar fi putut să fie şi nu a fost.) — în esenţă. un mod de a fi exprimat facil şi de altfel abundent prin Imagini şi simboluri. prin aceasta. pp. orientale ca şi occidentale. 22 / MJRCEA ELIADE Nu s-a ţinut seamă destul de astfel de „nostalgii". cu această calitate. înseamnă a o anihilaT'a o amj]jr~ca~'" [instrument de curTDaşteTeT Nu ignorăm îăpttrr~^că în anumite cazuri psihicul fixează o Imagine într-un singur plan de referinţă: cel „concret". De altfel. Humanitas. căci nu avem nici o dovadă că nu există şi un transconştient). — n. tristeţea oricărei existenţe care nu este decît încetînd să fie altceva. de un nivel spiritual superior vieţii lui „conştiente". Rusie a balalaicelor. Există fără îndoială cazuri cînd Imaginea Mamei nu mai este decît dorirea incestuoasă a propriei mame. A traduce o Imagine intr-o terminologiej^oncretă. oiŢiijjj^Ţmaj^realistMŢgieste diiL imagini. Repetăm — şi cele ce urmează vor ilustra ideea din plin —.t. Cuvînt înainte / 21 Cea mai abjectă „nostalgie" ascunde „nostalgia paradisului". rom.}. nostalgiile sînt uneori încărcate de semnificaţii care angajează însăşi condiţia omului. Perenitatea Imaginilor De altfel. prinţ exotic etc. dacă există o solidaritate. de simboluri dezafectate. O analiză rapidă ar dezvălui în această „nobila" si „înaltă" sferă a . Nu există erezie monstruoasă.

„iinaginaţi£2_este solidar cujmago. Chiar în „si" 24 / MZRCEA EUADE Z tuaţia istorică" cea mai desperată (în tranşeele Stalingradului. L'Ăir et Ies Songes La Terre et Ies Reveries. 168 sq„ 211 sq. că ele aparţin unui „trecut de superstiţii". stînd. între care în primul rînd C. ale etnologiei . psihologia. l' Interesul pentru ele nu sa micşorat totuşi. să-i lăsăm mai departe pe oamenii serioşi să gîndească şi „să facă istoria": o asemenea separare a „seriosului vieţii" de „visuri" nu corespunde realităţii. Dar spontaneitate nu înseamnă invenţie arbitrară. cf. re^ tăm. pp. în lagărele de concentrare naziste şi sovietice). Să nu ni se spună că asemenea rămăşiţe mitice nu mai prezintă interes pentru omul modern. şi că poate fi potrivit pentru poeţi. Aşa se explică de ce omul-„lipsii de imaginaţie" îşi pierde fericirea şi se năruie — rupt de realitatea profundă a vieţii şi de propriul suflet. 219 sq. Mariana Noica 1992. de un flux neîntrerupt şi spontan de imagini. în distn si în amuzamentele de tot felul. cum a arătat Freud. bărbaţi şi femei au cîntat romanţe.t. o astfel de studiere a simbolismelor nu va deveni cu adevărat utilă decit întreprinsă în colaborare. Să ne ferim să căutăm aici ce au devenit. multe prejudecăţi de natura diversă (religioasă. am spune. _A avea ţie" înseamnă a te bucura de o bogăţie interioară. le repetă la ne^ sfîrşit.aTmîta. L'Eau et Ies Reves. Psihologii. cre-Idem. Omul modern este liber să dispreţuiască mitologiile şi'teologiile. astfel de poveşti ţineau loc de mituri. în metrou etc. iar. întreaga această latură a omului. 1939-1948) G. „reprezentare. pentru echilibrul şi bogăţia vieţii lui interioare. socială. să redeştepte imaginile. înţelepciunea populară a afirmat deseori importanţa imaginaţiei pentru sănătatea însăşi a individului. . 'Bachelard se întemeiază mai ales pe poezie şi pe vise. S-a întîmplat cu astfel de Imagini ceea ce. Estetica literară.JnTa$naţie înseamnă a vedea lujnea în totalitatea ei. dacă nu o [teologie.). spre a le contempla în puritatea lor şi spre a le însuşi mesajul. Icăci aceste imagini degradate oferă punctul de |plecare posibil al înnoirii spirituale a omului ' ij'niodern.unită modele exemplare — imaginii**^—. provocat în mare măsură tuirea cresciridă a imaginaţiei. mediocră. între multe altele.. Nurnai că. mitul Paradisului Pierdut. Imaginile au devenit „familiare". Fără îndoială. Acestea toate. că ea are un cuvînt de spus ori de cîte ori se vorbeşte de un nou umanism sau de o nouă antropologie. care se numeşte imaginaţie este îmbibată de simbolism şi continuă să trăiască din mituri si din teologii arhaice6. vrem să arătăm că studierea simbolismelor nu este o muncă de pură erudiţie.imaginaţia materiei": La Psychanalyse du Feu. — n. Unele voci moderne continuă să-1 de-plîngă pe cel „lipsit de imaginaţie" ca pe o fiinţa mărginită. Cea mai cruntă criză istorică a lumii moderne — al doilea război mondial şi tot ce a antrenat el cu si după — a dovedit îndeajuns că extirparea mitu-şi a simbolurilor este iluzorie. cît şi la adevărul spiritual. în melancolii. estetică etc. „să l redeştepte" acest inestimabil tezaur de imagini pe | care-1 poartă în sine. imitare". din fericire lichidat de secolul al XlXlea. în subsidiar. nefericită.G. dar aceasta nu-1 va împiedica să continue să se hrănească cu mituri decăzute şi cu imagini degradate. asupra „realităţii ultime" etc.la pîndă în viaţa cea mai „oarecare" a omului modern: depinde de el să se întoarcă pe drumul străbătut şi să redescopere semnificaţia profundă a tuturor acestor imagini veştejite si a tuturor acestor mituri degradate. au ascultat poveşti (mergeau pînă la a-şi sacrifica o parte din firava lor raţie spre a şi le putea oferi). antropologia filozofică ar trebui să ţină seamă de rezultatele istoriei religiilor. [trad. Este de cea mai mare importanţă. Jung. esenţială şi imprescriptibilă. sau colectiv. cel puţin indirect. Ţine numai de omul modem. pe folclor. rom. pe scurt. Spre a-şi asigura supravieţui-/\ea. dar s-ar putea demonstra uşor cum visele şi imaginile poetice sînt o prelungire a simbolismelor sacre şi a mitologiilor arhaice. De data aceasta. Amintind aceste principii. demnă de milă. de exemplu. 2 voi._A_ayea. misterul Femeii şi al Dragostei etc. că regăsim o întreagă mitologie. _sjTcutnutor. dar că. aşa cum circulă ele în vise şi în literaturi. în jocul liber al imaginilor din „momentele goale" ale ' conştiinţei (pe strada.conştiinţei unele reminiscenţe livreşti. se întîlnesc — dar cît de laicizate. au arătat cit de mult decurg dramele lumii moderne din dezechilibrul profund al psihicului individual 6 Vezi bogatele şi pătrunzătoarele analiză ale lui Gaston Bachelard în lucrările sale despre . capitolele despre hierofanii şi simbolismele acvatice şi telurice din lucrarea noastră Trăite d'Hlstoire des Religions. cit.]. pp. că. morală. Imaginaţia. imaginea Omului desăvîrşit. le reactualizează. le reproduce. de degradate şi de transfigurate — în fluxul semiconştient al celei mai banale existenţe: în reverii. cîteva idei preconcepute asupra „sensului vieţii". 183 sq.. căci puterea si menirea Ima-ginflorconstau în faptul'că arată tot ce rămîne-refracTaFcoriceptului. etimologia trimite atît la realităţi psihologice. pentru copii şi pentru lumea din metrouri să se îndestuleze cu imagini şi cu nostalgii. asemenea romanţe erau încărcate de „nostalgii".). vă rog. a re^_ rţrndjice". acest tezaur mitic este păstrat acolo „laicizav' si „modernizat". s-a petrecut cu aluziile prea şocante Ia realităţile sexuale: şi-au schimbat „forma". Etimologic. în legătură cu Imaginea Apei şi cu cea a Părnîntului. (Paris. ea interesează cunoaşterea omului însuşi.

pentru a le putea folosi la nevoie. 1947-1948. singure şi aceleiaşi probleme: structura simbolismului religios. II. voi. a filozofilor chiar. în vederea unei integrări sistematice a simbolismului magico-religios. conţine şi el un aparat bibliografic redus. că nu se pot substitui etnologilor şi istoricilor religiilor.).). anume1 nanuniuersalitatea totemismului ca • fenomen socio-religio? (este necunoscut în multe triburi „primitive") şl extrem^ raritate a „sacrificiilor-comuniune totemice" (patru cazur Nespeciatiştii pretind. Fiecare capitol prezintă un simbolism sau o familie de simboluri. care serveşte şi de concluzie generală. găsit „originea" religiilor. baza lor documentară era deja constituită. constituie o descriere de tip morfologic care îşi propune evidenţierea structurilor. cele două ipoteze citate nu se mai bucurau de nici un credit în rîndul'etnologilor si al istoricilor religiilor competenţi. am vrut să punem la dispoziţia psihologilor şi a criticilor literari. potrivit cu interesele lor. 131 sq. m-am gîndit cu precădere la psihologi şi la criticii literari. Simbolismul „Centrului". Al doilea capitol analizează simbolismul Timpului şi al „ieşirii din Timp" într-o unică arie culturală: India antică. Mai ales în acest capitol vor fi evaluate avantajele şi limitele investigaţiei istorice şi ale analizei morfologice şi se va face mai bine înţeleasă necesitatea de a folosi succesiv cele două metode complementare menţionate. Capitolele I şi al II-lea sînt însoţite de un număr minim de note. Subiectul abordat era prea vast ca să îngăduie o expunere în acelaşi timp şi atent documentată. şi pe cea a „sacrificiului-comuniune totemic" a Iu Robertson-Smith. Cel calificat să propulseze cunoaşterea simbolurilor este însă. anterioare. Al patrulea capitol. Chiar dacă Freud a va fi citit pe Frazei şi va fi cunoscut concluziile la care ajunsese acesta. 5 sq. pe două planuri complementare: după ce s-a limitat la indo-eu-ropeni. şi extrem de concisă. iulie-decembrie. Numai în istoria religiilor găsim „arhetipurile". pp. precum si al unui articol în Journal de Psychologte. 1911-1912. Prima parte a acestui capitol pune tocmai problema validităţii unei astfel de prezentări de ansamblu a simbolului şi schiţează sumar raporturile dintre psihologie şi istoria religiilor. note si referinţe mai numeroase. opera unor amatori lipsiţi de orice simţ critic sau a unor „teoreticieni" izolaţi8. utilizînd îndeosebi cercetările lui Georges Dumezil. Pe de alta parte. Cititorul mai grăbit 28 / M7RCEA EIJADE Cuvmt înainte l 29 s-ar putea dispensa de lectura tuturor analizelor şi referinţelor din capitolele al III-lea şi al IV-lea. Psihologul va fi interesat mai curînd de primele două capitole si de ultimul. Al treilea capitol abordează simbolismul nodurilor. XIX şl XX). Cu excepţia acestui ultim capitol. pp. închinat unui grup de simboluri solidare (Lună-Ape-Fertilitate etc.şi folclorului. al Ill-lea este din anul 1946 (a se vedea Revue de l'Hisioire des Religions. unei ''Capitolul al IV-lea datează din 1938 [a se vedea Zaîmoxis. Eranos-Jahrbuch. folosind Ipoteza „hoardei primordiale" • a Iui Atktnson. fie în propriile noastre lucrări anterioare. spre a evidenţia cît de nuanţate şi de complexe sînt în realitate lucrurile. cîteva dosare documentare destul de cuprinzătoare. fie în ale altor cercetători.]. apărut dintr-un paricid primordial. în momentul în care Freud îşi elabon-explicaţia asupra sentimentului religios ş! îşi închipuia că . Cînd am publicat cartea aceasta. Capitolele al III-lea şi al IV-lea cuprind. studiat în primul capitol si care continuă rezultatele altor cercetări. în ideea autorului. este expus sintetic. studiile diferite grupate în succesiunea dată n-au fost gîn1 dite în vederea alcătuirii unei cărţi: fiecare dintre ele răspundea totuşi. că nu . de-a dreptul greşită: cărţile din care îşi culeg informaţiile sînl. Ultimul capitol. El şi-a elaborat teoria — care pare să aibă încă girul psihanaliştilor — Ir. dimpotrivă. 8 Freud a crezut că poate descoperi „originea" religiilor îr complexul (Edip. ultimul capitol reia rezultatele tuturor investigaţiilor precedente întreprinse din unghiuri diferite. Nu rareori întflnim în cărţile psihologilor şi ale criticilor literari o documentaţie istorico-re-ligioasă mai mult decît insuficientă. maniera de a le trata variind însă de la un caz la altul. istoricul religiilor: informaţiile lui sînt în acelaşi timp mai complete şi mai coerente decît cele de care dispun r 5 / MIRCEA ELIADE 27 psihologul şi criticul literar. Pionul cărţii Primele patru capitole ale cărţii au fost elaborate in perioade diferite şi pentru cititori variaţi7. Am ţinut să prezentăm cel puţin două eşantioane de analiză a simbolurilor. Substanţa capitolelor I şi al II-lea a făcut obiectul conferinţelor noastre din Asconai 1950-1951 (cf. Materialele reunite în ele reprezintă flecare în parte studii monografice utile chiar independent de interpretarea pe care le-o propunem. pe bună dreptate. mai mult decît oricine. CXXXIV. voi. cel mai adesea. psihologii şi criticii literari operează doar cu variante aproximative. paricid repetat pe cale rituală in „sacrificiile totemice". ele pătrund pînă la izvoarele înseşi ale gîndirii simbolice. fără referiri la imixtiunile „istoriei". N-am socotit oportun să suprimăm aceste note Pericolul studiilor despre simbolism vine dintr-o generalizare pripită. el încearcă o comparaţie între aceste date şi simbolismele paralele ale altor culturi arhaice. în sfirşit. Profanii sînt înclinaţi să st mulţumească cu primele mărturii ce le cad şut ochi şi să construiască îndrăzneţe interpretări „generale" ale simbolismelor. voi.

evident. cu ezitările lui. Să luăm un exemplu din altă categorie de fapte: ca să apreciem simbolismul Divinei Commedio. Leş Formes^ etementaires de la vie reUgieuse.dispun nici de mijloacele. înseamnă că toţi membrii societăţilor care cunosc asemenea Arbori Cosmici sînt în aceeaşi măsură conştienţi de simbolismul integral al „Centrului"? Validitatea simbolului ca formă de cunoaştere nu de pinde însă de puterea de înţelegere a unui individ sau a altuia. dar şi cu nuanţele. in exlenso a oricărui „caz" • particular. Mult mai bine informat decît Freud. li se întimplă nu o dată să citească greşit sau prea grăbit. în ultimă instanţă cu ritmurile cosmice.pentru mai multe sute de triburi totemice!}. De comun acord. Este sigur că un autor nu epuizează de cele mai multe ori semnificaţia operei lui. nici nu ne este îngăduit. să luăm în consideraţie ceea ce autorii gîndeau despre creaţiile personale. De altfel. De aceea. de exemplu. care dovediseră destul pînă atunci că lotemismul nu reprezintă cel mai vechi strat al religiilor australiene si. simbolismul „Centrului" era transparent în întregul lui. Acest eminent savant ar fi avut de cîstigal dacă ar fi ţinut seamă de lucrările colegilor săi etnologi şi antropologi. interpretarea. străduîndu-se 'să găsească in totemism „originea"" religiilor. studiind simbolismul Arborelui Cosmic. Simbolurile şi miturile vin de mult prea 32 / MIRCEA EUADE____________________________ departe: ele fac parte din fiinţa umană şi este cu neputinţă să nu le găsim în oricare ipostază existenţială a omului în Cosmos. cu variantele. că el este absent din multe culturi arhaice risipite Pe suprafaţa pămîntului. că acest Arbore se află în „Centrul Lumii". Problema se poate pune însă şi din alt unghi: cei ce folosesc sim-. (S-ar putea invoca întru disculparea lui Freud apariţia in 1912 a celebrei cărţi a lui Emile Durkheim. profesor la College de . iar. în loc să recurgă la elucubraţiile penibile şi depăşite ale diletanţilor sau ale „teoreticienilor". ajutorul unor aserţiuni clare (texte. Tot ce putem spune este că actualizarea unui simbol nu este mecanică: ea se află în relaţie cu tensiunile şi cu alternanţele vieţii sociale. este necesar să întrebăm milioanele de cititori răspindiţi pe tot globul ce înţeleg ei citind această carte dificilă. ce a simţit si ce a gîndit Dante însuşi scriind-o? Dacă e vorba de o operă poetică mai liberă. Problema centrală şi cea mai dificilă rămîne. văluite. iar simbolurile se laicizează. în principiu. uneori aproape genială. sau. mai bine. putem demonstra la obiect ce „vrea să-spună" un simbol sau altul.. unii nespecialişti vor simţi nevoia unui contact direct cu ansamblul lucrărilor de etnologie şi de istorie a religiilor. Texte şi monumente simbolice dovedesc din plin că. chestiunea validităţii unei hermeneutici se poate ridica ori-cînd. De altfel. Durkheim cădea în aceeaşi greşeală de metodă. dar supărător lipsită de bază. înainte / 31 societăţii se mulţumea „să participe" la simbolism. nici de răgazul necesar pentru a întreprinde cercetări de amploare în aceste domenii şi că se văd astfel con-strînşi să se mulţumească cu lucrările „generale" pe care le au la îndemînă. Cu atît mai mult trebuie să procedăm în acelaşi mod în cazul studierii unui simbolism: va trebui sâ-1 prezentăm în liniile lui mari. Simbolisrnele arhaice reapar spontan chiar şi în" operele scriitorilor „realişti". ci. g apărut un volum de şapte sute de pagini consacrat „mitologiei viselor" unui singur individ. monumente simbolice) şi al aluziilor pe jumătate în-. Literatura psihologică şi în special cea psihanalitică şiau obişnuit cititorul cu expunerile prolixe ale „cazurilor" individuale. sînt dificil de precizat limitele unei astfel de participări: ea variază în funcţie de un număr nedeterminat de factori. Se consanumai — şi încă inegal confirmate —. Ţinem să mulţumim şi aici savantului şi prietenului nostru Georges Dumezil. atunci cînd se resemnează să mai suprime cîte ceva. Prin multiple confruntări de informaţii. afirmăm. psihologii consideră indispensabilă prezentarea. bolurile îşi dau oare seama de toate implicaţiile teoretice ale acestora? Dacă. dacă au mai mult-noroc. controversa aceasta in jurul limitelor legitime ale hermeneuticii simbolismelor e cu totul inutilă. care au dorit mai ales să-şi susţină propriile explicaţii generale. în vederea interpretării simbolismului pe care ele îl implică. în Anglia. dar ele nu dispar niciodată. altfel zis depende'ntă mai direct de „inspiraţie" — de exemplu. cum n-au dispărut nici din cea mai pozitivistă dintre civilizaţii — cea a secolului al K-lea. care nu ştiu nimic despre astfel de simboluri. cel puţin pentru anumiţi membri ai unei societăţi arhaice. rituri. Totem und Tabu a apărut totuşi în volum în 1913 şi a fost de atunci reeditat continuu şt-tradus în numeroase limbi.. rest u: Cuvînt. Dar toate eclipsările şi aberaţiile pe care le poate suferi un simbolism prin simplul fapt că este trăit nu infirmă validitatea hermeneuticii lui.] 30 / MffiCEA EUADE eră adeseori pagini întregi descrierii amănunţite g viselor sau a reveriilor unor subiecţi. mai mult chiar. cel mai frecvent nespecialiştii dau peste „lucrările generale" cele mai mediocre sau. am rezistat tentaţiei de a suprima aparatul bibliografic: poate că. lucrare preţioasă din multe puncte de vedere. produsele romantismului german —. o fac totdeauna cu părere de rău: idealul lor ar fi să poată publica dosarele integrale. Din păcate. Am văzut că miturile se degradează.

ocupat cu 'descifrarea simbolurilor celor mai grandioase şi a miturilor celor mai complexe şi mai elevate din imensa masă de fapte care i se oferă. Dar probitatea ştiinţifică excesivă a lucrărilo' sale 1-a înstrăinat pînă la urmă de publicul cultivat. istoricii reli giilor nu sînt citiţi dincolo de cercul restrîns al colegilor si al discipolilor lor. cu psihologia religioasă şi chiar cu orientalistică. Jean Gouillard. despre mesajul lui Buddha. cu antropologia. a religiilor. miracolele tehnicilor Yoga.. CAPITOLUL I SIMBOLISMUL „CENTRULUI" psihologie şi istorie a religiilor Mulţi necunoscători invidiază vocaţia istoricului religiilor. etnologia. încît dincolo de el nu ştiu mult mai mult despre miturile greceşti sau egiptene. Am ţinut cu dri Simbolismul „Centrului" / 35 preţ să realizăm o istorie obiectivă. istoria religiilor continuă să fie confundată. etnologi etc. cu preţul unei specializări excesive şi chiar al unui sacrificiu parţial al vocaţiei noastre (căci cei mai mulţi istoriei ai religiilor au devenit orientalişti. clasicişti. cel mai des. Poate că ei nu se înşală în întregime cînd şi-1 imaginează pe istoricul religiilor solicitat de probleme mari si reale. istoricul religiilor încearcă adeseori sentimentul că şi-a sacrificat frumoasa carieră spirituală visată în tinereţe pentru un scrupul de probitate ştiinţifică. sociologia. chiar aceasta. să citeşti si să înţelegi miturile tuturor popoarelor? Profanii îşi închipuie că un istoric al religiilor se simte la el acasă oriunde — in miturile greceşti sau egiptene. Mai mult. editare şi tr. este necesar ca lucrul respectiv să fie clar înţeles — în sine şi pentru sine. Cei mai mulţi sînt într-adevăr familiarizaţi doar cu un biet mic sector din mensa arie a istoriei religiilor. descrisese pe vreo douăzeci de mii de pagini -— că tot ce a gîndit. de sociologi sau de etnologi. religiilor statutul de disciplină autonomă. „revelaţii • primordiale" sau despre Atlantida — pe scui orientîndu-se spre groaznica literatură a dileUi ţilor. Auzind • repetîndu-se mereu ceea ce şir James Frazer. şi în mod deosebit prietenului nostru drag dr. de cruzimi şi de superstiţii. inclusiv de istoricii religiilor. încercare de cronologie şi studiem a influenţelor. despre tehnicile daoiste sau Şamanice decît un amator care a reuşit să-şi orienteze lecturile. numai unul dintre ele convine studierii religiei: asumarea faptelor religioase.m. Publicul nu le mai citeşte cărţile fie pentru că sînt prea tehnice. înainte de a face istoria unui lucru. nici una dintre „modele" care au dominat succesiv istoria religiilor. fără să fi reuşit. din fericire abolite de progresul raţional al omului. a neospiritualiştilor sau a pseudoocultistilor într-o anumită măsură.d. toate miturile şi riturile sale. Ce ocupaţie mai nobilă si mai propice îmbogăţirii spiritului decît sa ai a face cu marii mistici ai tuturor religiilor. istoria religiilor a trecut şi ea prin toate crizele spiritului ştiinţific modern: istoricii religiilor au fost pe rind — iar unii dintre ei sînt încă — pozitivişti. satisfacă legitima curii • zitate citind cărţi foarte proaste despre mistere' piramidelor. istoricii religiilor. s-a neglijat următorul fapt esenţial: că în expresia „istorie a religiilor" accentul nu trebuie pus pe cuvîntul istorie. ele provin in întregime din ipotezele propuse de lingvişti eminenţi. empirişti.. daca există moduri numeroase de a aborda istoria — de la istoria tehnicii la cea a gîndirii umane —.zonă atît de modestă este. auzind aproape necontenit acelaşi lucru. cei răspunzători se ai printre noi. rînd pe rînd. de antropologi. toţi zeii şi toate experienţele sale religioase nu sini decît o grămadă monstruoasă de sminteli. Numeroşi istorici al religiilor sînt atît de absorbiţi de domeniul lor. după cum se ştie. Năzuind din toate puterile să dobândească prestigiul unei „ştiinţe". monografie istorică âau repertoriu al monumentelor ş. Pe scurt. fiind acceptate. care a avut bunăvoinţa să citească şi să corecteze o primă redactare a capitolului ăl III-lea. situaţia e cu totul alta.a.).France. Cu cîteva foarte rare excepţii. mai 1952 viaţa printre simboluri şi mistere. situaţia se prezintă în felul următor: progres considerabil în informaţie. . care a avut amabilitatea de a corecta restul manuscrisului." ca şi în mesajul autentic al lui Buddha ori în misterele daoiste sau în riturile secrete de iniţiere ale societăţilor arhaice. fără să ne dăm totdeauna seama că ceea ce numeam obiectivitate se încadra de fapt in modalităţile de gîndire ale timpului nostru. fie pentru ~că le găseşte plicticoase. în realitate insă. să-ţi petreci Paris. Ne străduim de aproape un secol să conferim istoriei. nici una dintre explicaţiile globale şi sistematice date fenomenului religios nu se datorează unui istoric al religiilor. publicul s-a lăsat pînă la urma convins şi a încetat să se mai intereseze de studiul obiectiv al istoriei religiilor. O parte cel puţin d. în momentul de faţă. Pentru că. dependenţă faţă de oetodele elaborate de istoriografia sau sociologia modernă (ca şi cuin studierea istorică a unui rit sau mit ar fi exact acelaşi lucru cu istoria unei ţări sau cu monografia unui popor primitiv oarecare). ducere de texte. în ultimă instanţă. ele nu prezintă nici un interes spiritual. ci pe 36 / MIRCEA EUADE Simbolismul „Cenfru/ui" / 37 religie. de ' exemplu. acest public caută să-şi. închis într-un subiecl inevitabil limitat. de toată lumea. Din păcate. raţionalişti sau istoricişti. 34 / MIRCEA EUADE exploatată la suprafaţă: descifrare. a imaginat şi a dorit omul societăţilor arhaice.

în timpul lui — care nu este cel al tatălui său. dificultăţile pe care trebuie să le depăşim astăzi sint următoarele: a) pe de o parte. Şi atunci. în afara istoriei. Dar. prea temerare. Existenţa autentică se realizează în istorie. Vorbiţi de „simb lismul Centrului". Mesajul său religios.: ciunea — se singularizează şi se delimitează curn se manifestă. trebuie s-o spunem dintru început. multe interpretări psihologice sau psihanalitice. era condiţionat de istoria veche şi contemporană a poporului evreu. nu avem • siguranţa că omenirea. aceiaşi interes a fost trezit de descoperirile psihanalizei şi ale psihologiei abisale. mcepînd să lucreze direct cu materiale istorico-religioase. dar rareori explicaţii de profunzime — Şi au f°st determinaţi astfel să umple ei acest gol. istoria religiilor este obligată să facă faţă obiecţiilor care pot fi aduse istoricismului ca atare. cu adevărat. a trebuit vorbească ararneeana. Concret este fenomenul religios. care a făcut atît de mult pentru fenomenologia religiei şi ale cărui numeroase şi strălucite. a lui Mannhardt şi a lui Frazer e depăşită. con-i. în mod spontan. b) pe de altă parte. în orice caz. intuit sau chiar dorinţa nemuririi. ca un daoist sau un şaman. substituindu-se istoricilor religiilor şi avansînd ipoteze de ansamblu prea des pripite. adeseori. în c< contrar. Nimeni nu ignoră faptul că folosirea unor astfel de informaţii socio-religioase de către psihologi n-a întrunit totdeauna adeziunea istoricilor religiilor. mente istorice s-a cristalizat noţiunea rel de „Centru" sau cea de nemurire? Cum se integrează şi cum se justifică aceste noţiuni li sistemul organic al unei culturi sau al alteia? îi ce fel s-au răspindit ele şi printre care popoare: Abia după ce vom fi răspuns la aceste întrebai preliminare vom avea dreptul să generalizăm şi sa sistematizăm. Dacă Fiul lui Dumnezeu s-ar fi născut India. într-ade-văr. care par prea simple în ochii specialiştilor. nobil mesaj religios. în general. prin simplul fapt că sînt fer. ritul. dacă istoricii religiilor. în primul rind de opera profesorului Jung. mesajul său oral ar fi trebuit să se urmeze structurii limbilor indiene şi. uman — precum teama religioasă. Vom examina imediat obiecţiile aduse unor astfel de apropieri. Căci. propun ipoteze de lucru mai fericite. să ne oprim la subiectul studiului de faţă: simbolismul „Centrului". n-a trebuit mult timp pînă să se observe că vastul domeniu al istoriei religiilor constituie o mină inepuizabilă de elemente de comparaţie cu comportamentul psihicului individual sau colectiv. „ştiinţifice". Pentru a înţelege mai bine aceste greutăţi. Cel m. rug. despre caracterul unitar al reacţiilor omului primitiv în faţa Naturii. ansamblul ei. în afara timpului. comportamentul cel mai genei.De aceea. n-ar mai fi fost sugerate. autentică trăieşte „în situaţie". nu ne mai este îngăduit să vorbim astăzi despre mituri şi rituri „în general". veţi face psihologie ori filozofie. oricît de universal a fost. optînd pentru prestigiul unei istoriografii obiective. Cînd Fiul lui Dumnezeu întrupat şi a devenit Cristos. să vorbim. iar. ca o medalie. amprenta momentui' istoric în care au apărut. lucrări au determinat în rîndurile publicului cultivat o înnoire a interesului pentru istoria religiilor în general. care.tradiţiei Ice şi preistorice ale acestui conglomerat de recunoaşte uşor în această luare de idine întregul progres speculativ realizat de la jt — care trebuie considerat un precursor al sricismului — pînă la ultimii filozofi istoricişti existenţialişti. r poartă. dacă ar fi făcut efortul de a pătrunde mai adînc simbolismul religios arhaic.să începem prin a nţ întreba: în ce cultură şi în urma căror evenj. Omul ca fiinţă istorică. teolog1 chiar — dar nu istorie a religiilor. Nu există fapt religios „pur". Dar nu le socotesc insurmontabil Ştiu foarte bine că avem de a face cu fenorne: religioase şi că. Ce sens ar putea avea deci în istoria religiilor o expresie ca accesul ritual fa nemurire? Trebuie să precizăm nurnaidecît despre ce nemurire este vorba. comportament cercetat de psihologi şi analişti. el nu se putea compo decît ca un evrea al timpului său — si nu m yoghin. Astfel de generalităţi sînt abstracţii. Cu ce îndreptăţire? în călită de istoric al religiilor? Putem generaliza atît uşor? Ar trebui mai curînd . trebuie să subliniem aici importanţa operei profesorului van der Leeuw. de mai mare răsunet decît cele curente la istoricii religiilor. mene. a 38 / MRCEA EUADE Simbolismul „Centrului" / 39 priori. Consider că toate obiecţiile de mai sus sii îndreptăţite şi. ca istQric-ai religiilor. el este limitat. şi-ar ii abordat obiectul de cercetare dintr-o perspectu/ă mai spirituală. ea mai este constrînsă să răspundă provocării recente a psihologiei în general şi a psihologiei abisale îndeosebi. Psihologii au găsit în cărţile noastre materiale excelente. în timp. ca şi cele despre „omul primitiv" în general. care se manifestă în şi prin istorie. mai fertile si. ar fi avut. înţeleg să ţ-seama de ele. în cîteva cuvinte. că deci se manifestă. cea mai universala rienţă mistică. de rituri a]f nemuririi sau de simboluri ale „Centrului". din simplul fapt că se manifestă în istorie. este condiţionat de istorie. Un istoric al religiilor are dreptul să ne întrebe: Ce înţelegeţi prin aceşti termeni? Despre ce simboluri este vorba? Despre ce popoare şi despre care culturi? Şi istoricul religiilor ar putea continua: Ştiţi că epoca lui Tylor. pe ce temei se vorbeşte de comportamentul omului în general? Acest om . Indirect. ni se dezvăluie. Nu e nici timpul contemporanilor săi de pe alt continent sau chiar din altă ţară.

Dacă este adevărat că omul se găseşte permanent par să trecem peste obiecţiile care s-ar putea „în situaţie". ci creaţii să iasă din prezentul istoric şi să-şi reintegrezeate unui complex cultural bine delimitat. opefează cu fapte care. şi omul social. miturile şi riturile revelează to deauna o situaţie-limită a omului. pentru a găsi alt ritrn'°cul lor de origine şi au fost asimilate de popoare temporal — 1-am putea numi timp contractat — . nu le-ar fi cunoscut. El există datorită unei neînţelegeri provenind din imperfecţiunea limbajului nostru. adică determinată exclusiv decist şi să revenim la problema noastră. Atrăgînd atenţia asupra supravieţini simbolurilor si temelor mitice în psihicul omul1 modem. torică. de la anatomie si fiziologie pînă la limbaj. adică la momentul istoric contemporan. noastre? în esenţă: Ia ce au oferit răspuns aces mituri şi aceste simboluri ca să se fi bucurat de astfel de răspîndire? întrebările acestea nu tr> buie lăsate pe seama psihologilor. simbolurile. pe lîngă condiţia luiuită prea des că are de a face cu un compor-istorică.' că el ar trebui să facă efortul de tentice şi de importante pentru existenţa umanăa-i pătrunde mai adînc semnificaţiile şi articu-ca şi situaţia ei istorică. revelează un comportament depăşind cu istorie si arhetipuri mult comportamentele istorice ale fiinţei umane. Toată lumea e de acord fapt spiritual fiind unul uman este în mod ir condiţionat de tot ce concură la alcătuirea unui om. Nu e locul aici să întreprindem critica filozofică a istoricîsmului şi a existenţialismului istoricist. difuzării. şi omul economic ş.p Toate aceste condiţionări nu reuşesc totuşi sâ^gOcii şi înţelepţii tuturor timpurilor. psihologia abisală 1-a eliberai f istoricul religiilor de ultimele lui ezitări. etnologul este îndreptăţit să se joacă un rol destul de modest în conştiinţa umană^ec*are satisfăcut de rezultatele cercetărilor sale. Istoricul religiilor îşi om rează obligaţiile şi se racordează la cercetări psihologiei abisale şi chiar ale filozofiei mai ales i măsura în care clarifică situaţiile-limită. — nici una dintre eleînregistrorea manifestărilor istorice ale acestui nefiind „istorică". oricum. singure.a. Studii de acest tip sînt posibile si. arătînd că redescoperirea spontană arhetipurilor simbolismului arhaic e un fapt o -mun tuturor oamenilor. j Omul integral dilemele istoricului religiilor. deci şi entitatea iV ziologică. chiar fiziologice. contemporaneitatea is-întreagă răspîndite de anumite tipuri de cultură. economice. Să remarcăm ii că ideea condiţionării istorice a vieţii spi-ile umane reia. adică timpul său. Să luăm un singur exemplu. această situaţie nu este neapărataduce istoricismului şi existenţialismului istori-totdeauna istorico. sociologilor sa filozofilor. — ca să nu mai vorbim de zonele inconştientului ^JP ce n-ar fi însă deloc cazul cu istoricul reli-care. rin£j de cei din Orient. deoarece nici unul dintre ei nu este at de bine pregătit ca istoricul religiilor pentru a găsi un răspuns. aparţin fiinţei umane integrale. adică aceea ţ care omul o descoperă cînd devine conştient c locul său în Univers. viaţa spirituală. precum starea de vis ori de reverie sautament uman arhaic şi integral şi că. E de ajuns să asculte o muzică bună ori saca aceste mituri şi simboluri nu sînt. se pierd în timp. spre deosebire de un istoric pur şi simplu. altcum.m. studiind cu maximă rigoare relaţiile ajuns prea repede la concluzia că autenticitatea. S. situaţie-limită._ la alt nivel şi cu alte mij-dîalectice. spuneam. le. cu atît îşi depăşeşte a istoricitate. deşi toate sînt la fel de au -comportament. şi nu doar situaţie istorică. teoriile astăzi oarecum penale 'condiţionărilor geografice. Un istoric al religiilor. care. în primul epuizeze.acceptînd şi preluînd rezultatele etnologiei. 42 / MJRCEA EIJADE el trebuie să-şi pună şi alte probleme: De ce ţ_ anume mit sau un anume simbol au putut difuzate? Ce dezvăluiau ele? De ce anumii detalii. Această conştiinţă istorică^cestor complexe. şi ele. fără deosebire de rasă mediu istoric.a Cred că. Cu alte cuvinte. O asemenea critică a fost făcută — şi de către autori mai competenţi decît noi.^ societăţi care. spre a constata că. E destul să ne amintim de pune fiinţa umană integrală. de altfel. cunoaşte şi alte situaţii.™? e anumite complexe religioase şi anumite unei existenţe depinde exclusiv de constiin|afonne de cultură şi precizînd etapele răspîndirii propriei istoricităţi.in general este o simplă abstracţie. Vom oif 'imediat cîteva exemple de redescoperire spont-iv a unui . nu este ritmul timpului istoric. Acesta. Cu ci^ujor. pe cînd altele supravieţuiesc şi în zile. cadescoperiri spontane ale omului arhaic. îi e de ajunsŞi vehiculat de anumite comunităţi umane. elaborat prezentul etern al iubirii şi al religiei. E suficient un efort de informare în domen. prin de melancolie şi de detaşare ori de încîntareurmare. chiar foarte importante. astfel chiar numai să deschidă un roman sau să asiste^e creaţii au fost difuzate pînă foarte departe de la un spectacol dramatic. difuzate sau descoperite spoi tan. rolul lui n-ar trebui să se reducă la estetică sau de evadare etc. deşi 3 istorice. se îndrăgostească sau să spună o rugăciune.d . nu numai timpulcă unele mituri şi simboluri au circulat în lumea istoric. Se ştie astăzi mai multe ritmuri temporale. un fapt spiritual presu40 / MIRCEA EZMDE Simbolismul „Centrului" / 41 conştiinţă este mai treaza. au şi fo-începute. aşadar. Omul cunoaşte de altfcllaţille.

Tot cu ajutorul istoriei religiilor. Ani riscat termenul metapsihanaliză. aşa cum Socrate. Căci si istoria ar pute™*81311 a'e . de rclativisimil istoricist şi existenţialist. ale cărei structuri au orgiastice sint încărcate de o semnificaţie spir. legate logic între ele1. E suficient să ne amintim cum a valorizasa. omul se opune istoriei chiar atunci cînd se străduieşte s-o în-âptuîască. Dacă vrem să raţională a istoriei religiilor trebuie sau poate saJ™gem la o înţelegere adecvată a simbolismului se substituie experienţei religioase înseşi — şi ci|e"Şlos arhaic.glorioasă" şi chiar . criptic sau fragmentar. care urmăreşte în primul rind să clarifice conţinutul teoretic al simbolurilor şi al arhetipurilor. trebuie să ştim să lege în ce fel şi in ce sens 'ar putea deveni istort£ues™': căci materialele noastre documentare . Şi. aberante Evident. Prin simplul fapt că descoperă înăuntn. 161 e)t ajuta spiritului să nască ideile pe care acesta ie conţinea fără să o ştie. maic2^"~-utica prin intermediul simbolismului arhaic îşi \. Ceea ce diversele tehniţ acum: anume că există o logică a simbolului. de nihilism si de relativismul istoricist.absolută". Jn sfîrşit. îndeosebi tehnicile poetice. omulmodern vmtrebarea „. sociologiei si psihologiei abisale. dar. Maieutica aceasta realizată cu ajutorul simbolismului religios ar contribui si la eliberarea omului modern de provincialismul său cultural şi. nimic din ceea ce în Cosmos constituie sau iamă-vară.ne. după cum vom vedea. chiar atunci cînd pretinde că nu e tceva decit „istorie".unui Psih'c în criză. o manifestare a Slavei — vorbind în termeni creştini ţelegere mai deplină a destinului şi a rostului său. care-1 apără cS"™ ?e aceasta dm urma smt constituite.:'" chide în faţa istoriei religiilor. că. aicei puţin anumite grupuri de simboluri se do-realizat în acest sens înseamnă aproape nimlvedesccoerente. Totuşi. conţin de multe ori forme decadente. în plus.aluziv". in măsura în care omul » depăşeşte momentul istoric şi dă frîu liber do-Ş de a retrăi arhetipurile. dacă nu in să-şi găsească într-o zi adevăratul ei sens: acelreffsmne Patologică. Am putea vorbi la fel de bine de o nouă maieutică. dacă ar şti : Simbolismul „Centrului" / 43 profite de toate descoperirile sale si de cele ale etnologiei. în Theaitetos (149 a sq. n-am putea pretinde că studieresau Pur Şi simplu mediocre.„ doar prin a°tS«. tot astfel istoria religiilor ar putea face să se nască un om nou. i Ve da roadele chiar şi pentru o conştiinţă creştinfeimboiis m. chiar dacă tuală. ar deveni şi conştient de bogăţia spirituală pe care un astfel de comportament o implică. Numai că. ci şi ca simbol viu. omul modern regăseşte situat!. întreprinzînd studierea omului nu numai ca fiinţă istorică. să facă transparent şi coerent ceea ce este în ele .. Redobîndind conştiinţa propriului să. pot fi traduse toria religiilor. Toate aceste elemente fundameuln termeni raţionali. chiar şi în:omul moderabolurilor pune o problemă plină de consecinţe-trebuie numai revitalizate şi aduse la nivelBsint anumite zone ale inconştientului individual conştiinţei. universală. de exemplu —.sau colectlv guvernate.*"4 *oarePce simbolismele carTo un fel de a fi autentic si major. tinismul a moştenit o foarte veche şi foarte arhetipale. mai autentic şi mai complet.simbolism arhaic şi se va vedea atunci îi il fel pot fi ele instructive pentru un istoric al relig. deoarece este vorba de o tehnică mai spirituală. prin studierea tradiţiilor religioase. în măsura în care se 44 / MIRCEA EUADE Simbolismul „Centrului" / 45 opune istoriei. trebuie solute. v£oriie. Pentru că ar duce la o redeşteptare şi la o redobîndire a conştiinţei simbolurilor şi arhetipurilor arhaice — vii sau fosilizate în tradiţiile religioase ale întregii umanităţi.. şi aici. Si ele! de toqos sau avem simbolism antropocosmic care e numai o vade face cu manifestări ale unui transconstienf? riantâ a simbolismului arhaic-. el ajunge la o ir. studierea raţională a religiilor va ar putea regăsi simbolismul trupului său. Pentru a surprinde adevă-de epifanie a unei condiţii umane glorioase şi at„ ele sţnrcturi şi funcţii ale simbolurilor. fără săcele ™l™un? °n' dm fragmente disparate şi din sustragă totuşi istoriei. istoria religiilor ar putea deveni — să ne fie iertat cuvîntul — o meta-psihanaliză. într-un In raport cu perspectivele pe care le deschide iscuvînt. omul modern nu numai că ar redescoperi un comportament arhaic. 'entru că. ca unţâ integrală. can pune în lumină un fapt insuficient remarcat pînă este un antropocosmos. pot fi exprimate sistematic. că ale imaginaţiei.__nu-l poate lăsa indiferent pe credincios. omul moder. îai ales. pravieţuit în interiorul Bisericii. spre a înttnel rellgiilor.adresam inepuizabilului repertoriu al isto-iudeo-creştinismul existenţa istorică. sintem obligaţi să procedăm se-atît mai puţin experienţei credinţei. Această logică internă a sim-tale încă supravieţuiesc. căci.. el se realizează. pentru a ne face o idee despre o i: rZeuf legâtor" şi ul „Centrului" / 47 . Pînă şi somnul său şi pornirile SEJ ^'•„]&& tradiţie religioasă. spirituale şi orientarea teologică s-au schim-fiinţei sale ritmurile cosmice — alternanţa zi-noapt bat Oricum.' o Se pot bănui deja perspectivele care s-ar <.

. este Infernul. răului. „__ Mesopotamiei ori a Egiptului. cu demoni sau cu puterile haosului. rializat în anumite obiecte {clunnga. rezultatul atacurilor lor — fie ele demo "real p"11 excelenţă. Să remarcăm c . dedesubtul ei. Prin faptul -----„tra r*> Mufhe de l'Etemel Reti l^^cosmo^e^^em^mca^e^ i"**1"' Sm mate Primejdme care ameninţă un trebuie «P^^SSe. evoluată a epifaniilor directe ale zeilor.^~ prima bibliotec . simbolismul arhaic sj a unei lumi pe care nu le locuim şi pe care deci nu întîmpină nici o dificultate în asimilarea vrăj nu ie cunoaştem. religiilor vor împlini intr-o A această muncă . lupi. in starea nonditerentiata ^premers cosmogonici. L-ţtc. al strair într-un cuvînt. în jurate de regiuni pustii asimilate cu haosul "" îmrtârătia morţilor. moartea. §ca întrupau juiv^— — t^^"»"*^ teme de apărare magică. haosul. cîifl etc. fie manifestat în simbolurile hierofanii elementare — ca la „primitivi" (de exem. al morţilor.• — „™^.Sîntem în prezenţa unei geografii sacre apărare împotriva Diavolului. masului uman cu Demonul sau cu Moartea. tra(jicţie4.• . .Aifflagini arhetipale echivala cu o regre l haos in prefornial. deoarece tole şan^ ^ir^lTedrS^nuH ^aTauhiîr. o comunicare între cele trei regiuni. dezintegrarea. Imac aceasta a uriei lumi-microcosmos locuite. Ceea ce vrem să scoatem în --*„. erau socotiţi „fii ai ruinii. aşa cu. al nonformatului. — cunosc un număr nelimitat de „Centre" -Batu-Ribn. fie sub forma mai cele trei regiuni cosmice — Cer. în acest centru. spaţiul sacru este spaţiu! la urmă. De altfel. centrele totemice.şi. Problema depăşeşte însă >etenţ'a noastră. în culturile care posedă concepţia despre înmormîntate ciuringa etc. în afara acestui spaţiu fanr^ este tărîmul necunoscut şi înfricoşător al dcv nilor.-^^LfaulStormS 46/J^CEAEUA^. Faraonul era asimilat cu zeul Re. neesenţialeT construcţie teoretică a unui spaţiu a bolii şi a morţii.). adicâ spaţiu luăm direct contact cu sacrul — fie mate-un loc sacru prin excelenţă.hierocpsmice (Stîlpul Lumii. Aici. metrice ale spiritului ştiinţific occidental. fie sub forma de ale divinităţii etc. învingător dragonului Apophis.„centrul" îl constituie punctul de intersecţie al lizaţiile tradiţionale. India.se vorbeşte mai ales de ^T-SfS^t?e^ rSr^r^^a^eaunei^ Sa%roCstrSfluidăn^o'r4. Dincolo > hotarele acestei lumi închise începe domer necunoscutului. i. Arborele Cosmic piu. aboli t colegii lor. a supravieţuit chiar . orice regiune locuită po. reprezentări Lsacrul se manifestă integral. la pigmeii semang din peninsula Macivilizaţiile orientale — Mesopotamia. ca în civi. peşterile în care sînt etc. ™i Aifflagini arhetipale echivala cu o regresi l haos in prefornial. Orice microcosmos. Pămînt.vârâtei realităţi: sacrul Numai într-un astfel de seda ceea ce am putea numi un „Centru". într-adevăr1. Deoarece el povesteşte despre manifestările ade/—. o întîlnim. moartea.. Infern — . al duhurilor rele. într-o parte • află spaţiul cosmizat. Altădată. după cum s-a arătat nice sau militare — e totdeauna acelaşi: ruina. ţoale exemplu. D. ™migereaune.mp^ arhaică în general. Cum vom vedea curind. istoricii literaturilor. e ierarhizare a materialelor lor documentare . Pentru Avem motive să credem că imaginea celor trei i — fiecare asemenea microcosmosuri pot exista mai niveluri cosmice e destul de veche. de multe „centre". adică locuit şi organizat cealaltă parte. în timp ce duşmanii săi en identificaţi cu acest dragon mitic2.). t< numeroase identifică duşmanii pe cale să al teritoriul naţional cu duhurile rele. Adversarii FaraonuhJ de exemplu.or 48 / MIRCEA EIIADE Simbolismul „Centrului" / 49 rele decît atacul venit din partea oamenilor3. căci. noaptea.) — . Pînă în geografia mitică. microcosmos la starea e as funcţie de valoarea si de starea acestora. China lacca: în centrul lumii. Mai . totodată. a supravieţuit şi ea pnt^___ Psihanaliza acestor imagini mitice care animă încă lumea modernă ne va arăta poate în ce măsură proiectăm asupra „duşmanilor" propriile noas-*"-" *-îndinţe distructive. se înalţă o stîncă uriaşă. recent5. pentru lumea arhaică real este mitul.a a Chine civilizaţiile ioarte CVVJHJULV._--------------_----------primejdie stabilitatea =. in starea nonditeren onici. Să remarcăm că acel nt folosite ai in zilele noastre jmuytiita lumii __ Societăţile arhaice şi tradiţionale concep Iun înconjurătoare ca pe un microcosmos. in consecinţă haotică. ordira stabilite. Acest simbolism al Centrului acestor regiuni. Aici e posibilă o rupere de nivel nu trebuie însă considerat cu implicaţiile geo.

it de fapt replici multiplicate după voie ale unei agÎHi arhaice: Muntele Cosmic. se află în centrul lumii etc. Golgotha -~ care. van der Leeuw. Şi" exemplele s-ar iţea înmulţi la ' nesfîrşit. Le Mythe de . i'rrorino. — n. p. centrul. Este o aluzie la o temă mitică extrem d< răspindită: altădată. trecător şi doar îi folosul lor.t. Trăite d'Histoire . Babilonul avea o mulţime de nume. Paris. PP. EHade. Populat^ semang-afirmă că odinioară un trunchi de arbori lega vîrful Muntelui Cosmic. pp. 1940). „Le-"tura între cer şi pămînt". Kafl "J «gen. IX. iar nu de un spaH. adică „ombilic".. 350 sq. nu-| putem discuta aici. aşa cum Babilonul avea „Poarta lui apsu".mult încă: fiecare dintre aceste „Centre" esu din Batu-Ribn un trunchi de arbore se ridica spre considerat şi chiar numit textual „Centrul Lumii" ~~ Cum" e vorba de un spaţiu Sacru. 191 1.pămîntului şi „poarta" •. muntele Tabor din Palestina (cart ar putea să însemne tabbw. petiazzoni. cf. dt. Tradiţii asemănătoare se cunosc în lumea itido-europeană. Amsterdam Leipzig. considerate Centre ale Lumii. s Cf. lităţi de „Centre ale Pămîntului" în cuprinsul unei • •gttâdelMito" (Studie Materiali distona delte Religioni. denumit limpede „buricul pămîntului". adică pe virful . de exemplu. comunicarea cu Cerul <.). fr. pp.regiun cosmice legate. . pp. Lumii". [trad. fasc. legăturile cu divinitatea erau uşoare şi „naturale-în urma unei erori rituale. Simbolismul „Centrului" j 51 . 50 / MIRCEA EUADE cer6. 287-293). iar zeii s-au retras în înaltul cerurilor Numai vracii. M. este extrem de important — dar. Teritoriul. Mişna menţionează că Templul se află exact deasupra acestui tehom (echivalentul ebraic al lui apsu). dat de O hie-rofanie sau construit ritual. printr-o Această imagine arhetipală se întîlneşte mai ale în civilizaţiile paleoorientale. Mm e Leggende. om phalos). — n. lucrarea noastră Le Ctiamanisme et Ies techniqui archaîqiies de Vcxtase (Payoi. Babilonul era o Băb-ilânl o „poartă . ja Nippur. geometric. Arborele Lumii iu Stîlpu! Central care susţine nivelurile cos-lice. legăturile acestea ai fost rupte. Stînca Ierusalimului pătrundea adine în apele subpărnîntene (tehom). R. Toate aceste oraşe. " vedea lucrarea noastră Tratte d'Histoire des ™»'™™ ** ltrad' r°m' <*' 3 Cf. existenţa unei plura. Infernul.* cf. Aceeaşi tradiţie o întîlnim la evrei. 7 CL.. Jion-mu. omogen. 52 / MIRCEA EUADE Simbolismul „Centrului' / 53 Simbolul unui Munte. al unui Arbore sau gi unui Stîlp situaţi în Centrul Lumii este foaiif răspîndit. Si. Mariana Noica.'Etemel Retour. pentru că se găsesc în „Centru. Erdha)* und Weltenslrome" (Anthropos. . prin ea înfăp tuinduse trecerea de la o regiune cosmică la alt^ Am fi ezitat să credem în autenticitatea aceste teorii cosmologice a pigmeilor semang dacă n-ait fi găsit dovezi că aceeaşi concepţie fusese prefî gurată încă din epoca preistorică7. „Kosmische Vorstelhrngen ii Bilde prahistorischcr Zeit: Erdberg. Hară Berezaiti al iranienilor.Casa Temeliei Cerului şi *a Pămîntului". La romani. mundus constituie punctul de întîlnire" itre tărîmurile inferioare şi lumea pămînteană. Himmelsberg. Trăite. v. singure porţiuni locuite nu produce nici o con-. Knight. legăturile cu Cerul8.. căci pe acolo zeii coborau pe pămînt. „Muntele Ţărilor" din tradiţia mesopotamiană. „Legătură dintre Cer şi pămînt". Mitul unui pa radis primordial. de :mplu. pierdut în urma unei oarecare. rom.Dar tot în Babilon se realiza legătura dintre Pămînt şi tărirnurile inferioare. Larsa şi Sippar era Dw-an-ki. 1948). Centrul Lumii. într-un „Centru". Orice oraş oriental se găsea. preoţii şi eroii sau su veranii mai izbutesc să reia. templul sau palatul regal. Kerenyi. pp. 30 sq. t).].Labyrintli-Studien-' (Albae Vigilae. Simbolismul „Centrului" Să revenim la imaginea celor trei. ci Cerul. Mariana Noica. 104-116).fl ^ 1947-1948. Himinbjorp al vechilor germani. 1949. şamanii. )lo unde se întîlnesc cele trei zone cosmice: l. apsu desemnînd apele Haosului de dinaintea Creaţiei.. deşi întîlneşte oarecum cu subiectul nostru. J. Leş Pygmees (trad. Să amintim muntele Meru din tradiţig indiană. . 321 sq. iple sau palate.375 sq. printre care . < rului se află deci pe aceeaşi axă.adevărat. Schebesta. pp. în ntrul lumii. Cumaean Gates (Oxford. cu . ] 156 sq. pp. 956-979). o. căci oraşul fusese clădit pe băbopsu. oraşul. 1992. profan. „Die ^deutung der Mythen" fFestschrift Jur Alfred Bertholet. pp. muntele Gerizim — tot în Palestina. Gaerte. XV). Le Mythe de ['Eterne! Retour. PP. 1951). " tpitaîa suveranului chinez desăvîrşit se afla igă Arborele miraculos „Lemn înălţat". 1936). 32 sq. W. rom. Pămintul şi Infernul. 'emplul italic era locul de intersecţie a lumii îrioare (divine) cu cea pămînteană si cu cea ibpămînteană (din infern.). (trad. ţcf. stinca Templului din Ierusalim cuprindea . W.'zeilor". „Poarta lui apsu". Numele sanctuarefoi fi P.gura lui tehom". 343 sq. pentru creştini. 1914.

mitolog germanică. înălţată în chip de munte artificial.1). 7. în tirrip ce e tăiat. 324 [trad. cu piciorul tău întăreşti pămîntul".De unde se vede clar că este vorba chiar de Arborele Lumii. pe Golgotha. Mariana Noica. Adam a fost creat în centrul pămînul. se găsea „pe un munte mai înalt cît toţi ceilalţi". — n. chiar în locul unde avea să se ridice mai Irziu Crucea lui Isus. în Centrul Lumii.je nivel. Acelaşi simbolism în India antică: în Rg Veda.Aşa cum embrionul se dezvoltă din ombilic. locul cel mai înalt de pe pămînt este Ka'ba. 323 sq. deoarece „Steaua Polară dovedeşte că ea se află dinaintea centrului Bolţii Cereşti" (vezi textele din Le Mythe de l'Etemel Retour. Iar. Ascensiunea lui echivalează cu o âlâtorie extatica în Centrul Lumii. atingîndu-i terasa superioară. . Trăite. pp. Apocalipsul iudaic şi rnidroşjj precizează că Adam a fost plămădit în Ierusalim inmormîntat apoi chiar în locul în care fusesţ creat. pp. Ne aflăm in prezenţa unui rit al centrului" (a se vedea textele în Trăite.. 36). Denumirile turnurilor şi ale templelor sacre babiloniene atestă ' asimilarea lor cu Muntele Cosmic. p. pp. în Centrul Cosmosuii. pp. în Centrul Lumii.din-adică cele şapte ceruri planetare. o. ale căru Simbolismul „Centrului" / 55 în India vedică. „Muntele Furtunilor". erau socotite locul cel mai înalt din lume — singurul pe care apele potopului nu 1-au putut acoperi. Nu e locul aii tre Cer ^l Pan«Pt devine posibila prin intermediul să insistăm asupra simbolismului complex al Ar acfstu? «* 'ar cel ce oficiază sacrificiul se ndica borelui Lumii". bolizează cele şapte sau nouă niveluri cerest* leagă cele trei regiuni cosmice. care se găseşte ir mijlocul Universului şi care susţine ca o axă ce! culmile pămîntuluir. după o ţie siriană. stîlpul sacrificial (yupa} este f iţit dintr-un copac asimilat cu Arborele Uni-'vers^l. acolo unde se află si Our-on-fci. Gayomard. 323 sq.4 Sq. stîlpul devine la rmdul Iui axa care rădăcini se afundă pină în Infern şi ale cărui ra muri ating Cerul. pelerinul înfăptuieşte o rupere . Asimilat cu Arborele Lumii. s-a produs tot într-un punct central. [trad.t. Mariana Noîc. care devine un fel de pivot cosmic. sîngelt Domnului avea să-1 răscumpere şi pe el (a se vţ dea Trăite. Raiul în care a fost creat Adam din lut se află. . creaţia. rom.te. rom. După tradiţia mesopotamiană. adică o imagine simbolică a Cosmosului: cele şapte etaje ale H reprezentau cele şapte ceruri planetare. 1992. t l '" î e al t afirm . „Pămîntul lui Israel n-a fost înecat de potop". Ceea ce ne interesează e rolul lu^trfd^ar la cfer' smSur fau cu solflia lm> Pe .]. punctul din care s-a declanşat. urcîn-du-le.•-+ -i . — n. omul a fost făurit în „buricul pămîntului". replică a 'cosmologiei. 1992. l. Le Mythe. în mitologiile central. Ohrmazd creează omul primordial. pp. tot astfel Dumnezeu a început crearea lumii din ombilic. p. „Lumea a fost creată începînd cu Sionul". 1992. spune un text rabinic. cu Centrul Lumii deci: „Muntele Casei". Mariana Noica. Paradisul era „buricul Pămîntului" şi. „Legătura dintre Cer şi Pămînt". preotul care oficiază sacrificiul îi adresează următoarele cuvinte: „Cu vîrful tău nu sfîşia Cerul. ~^—-. preotul ajungea în vîrful Universului Acelaşi simbolism susţine enorma construcţie s templului de la Barabudur. 32 sq. Universul este conceput ca o extensiune pornită dintr-un punct central (cf. 8. cu mijlocul tău nu vătăma aerul---". După cartea siriană Peştera ymorOor. cu mijlocul tău 'umpli văzduhul. „Casa Muntelui Tuturor Ţinuturilor". Le Mythe. de unde ea s-a răspîndif în toate direcţiile". [trad. 3. 34. ci şi buricul Pămîntului. „Legătura dintre Cer şi Pămînt" etc.Cu vîrful tău sprijini Cerul.}. spune alt text. pe fui. Crearea omului.f. Stăpîn peste păduri. 345-346 — n. p. acest Arbore Cosmic. Instalarea şi consacrarea stîlpului sacrificial constituie un rit al Centrului. China antică. . 33). „înalţă. Aceleaşi tradiţii s-au păs54 / MIRCEA EUADE trat în iudaism.„Cel Prea Sfînt a creat lumea ca un embrion". pp. spune SatapathaBrhiunanaIII. India vedică. Ziguratid era propriu-zis un munte cosmic.şi nord asiatice. 4. Comunicarea . Varianta cea mai răspîndită a simbolismul^ Centrului este Arborele Cosmic. precum şi religiile „primitive" cunosc sub forme diferite. bineînţeles. 344 sq. rom.ti. aceste ^™catd m trei Lumi. afirmă un text rabinic.Muntelui Cosmic. Vîrful Muntelui Cosmic este nu nurnai punctul cel mai înalt de pe Pămînt. el transcende spaţiul profan şi pătrunde -ntr-o „regiune pură". adică in Centrul Lumii. după tradiţia islamica. cele şapte sau nouă ramuri ale lui sini . Din lemnul lui se întocmeşte stîlpul sacrifîcial.

^ «. escaladind trepte arborii rituali sau stilpu. atunci simbolismul si valoarea religioasă a £ samanlce: ^^ . Aceasta Cer somonul o întreprinde f* caţann-e şapte sau nouă crestături in trepte :saI ceremonia!. 61 sq. . Jîe băfind in tobă. ™ u.^? ^ ^pte sai>ntrului e influenţat de scheme cosmologice ™0 Arborelui Cosmic. Cosmic *' l" • Arbore. de Lubac. pp.. „intr-adevăr. consacrat. într-adevăr. . Mai mult chiar. 6. printre alteleB pare s-o dovedească. Emschelmer.«%$«!*** > Sesi1«^™"tai m-^^^Se^^ ^Z'l^^e^a. 255 sq.). — n. Cele şapte sa". putut dovedi că sirnbolismuLiunei . prln aU solidar cu acesi m *^rfmis^Se^sideră c^in. s-. In cel mai înalt dintre ceruri. se pract. sacrifîcatorul spune soSnn te1Jrta°£ll0to nu sm^decit repliCţ •' -ta &ale: -Vtao-' sâ urcăm la Cer!" Sotla —J—J" pil imi rele Li constata.o acest stl*P transformat ntual m însăşi Axa Lumii.u<. descrie celor de faţa tot ce JK ia i. în ultimă instanţa. 2). că e cunoscut de pigmeii dirrpenmsulă Malacca. Importanţa numărului 7. etc.cele patru fluvii. le chaavanlsme.axe cosmic este cunoscut încă din. 236 sq. Sau.Jam devemt nemurltor. Este însă necesar să facem (F distincţie clară între împrumutul unei teori cosmologice elaborate în legătură cu simbolismul Centrului — cum ar fi. culturile arhaice (acelt [/rlcufturenaie şcolii Graebner-Schmidt).în extaz.. mamteâ~s j| ^^ ^ manile'(ca o pasăre m timpul unei ceremonii religioase oarecare s»J arip^jj ^j aiuns în virf exclam" Am l socotiţi ca proiectau magic în Centrul Lumii Să ^Cer la zel. ^JT materiale şi bibliografie in lucrarea noas . el tes „. 171 sq. [trad.. ™1.chn.f.Centru".-. 19361. p. 30. „Sohamancnlrommel und Trom. g e .. lee ro .: despre simbolismul creşUn al Crucii = Art « Puntea sau scara dintre Pămînt şi Cer erau Cosmic. Şi. pe care c zeul solarizat.^„. .. 22 S(J__ J25 ^ e. . Cum o sa forme de acces ritual la un centru cucerirea nemuririi.„ ea ş ^ proiectat. ă .s : 160 s. Dar ^ pturl nivelurilor cosmice careţi va îngădui Ş ^manu^ensiunea sau zborul extatic prin Ceruri şaăla cer Emanul nu o poate realiza decît pentru ca se so-0cuaătac^^te ___ ^ ^ ^ ^ ^^ Luml. chiar daca am putea bănui o îndepărtată influenţă indian. căc L^numai pe această axă ele .ndo„eaan. nemurirea care se do siunll la Cer. de exemplu. Am văzut rnai sus că s*rrfl5oTîsîrPeste extrem de arhaic. m „n un e cen ru ui . in primi .^rînd de către populaţiile arctice şi nord-ame l ricane: stîlpul central al locuinţei acestor popoan j este asimilat cu Axa Cosmică. Arborele şi spirala etc.. spune tot Tai«iriHa 0 Cf. 58 / MIRCEA EJJADE indo-iraniene şi.). lucrările noastre Tralfe pp. rom &™Wta (VI. 7. tot ar mai rămîne ( explicat simbolismul Centrului întîlnit pe monui mentele preistorice (Munţii Cosmici.%. 1939. cer jupă cum am văzut. pp. Bud-amencan ramun uui a :iraucan) şi nordamertcan (pomp). cf. Sal. cel ce sacrifică îşi face o Mariana Nolca. Arborele Cosm Asimilarea arborelui ntualcu Arbor tra este si mai transparenta m ™msm de către şamanul tătar cer. in al^şase^ ^^ ^ ^M^ comunfcarea dintre Părnînt.]: îs cjţamonis ~| ^ara şi o punte ca să atingă lumea cerească.n-tl). ____ nul Arborelui Lumii. • asupra pigmeilor semang.. vezi H. sl ta samanlsmul . dacă reţinem că toba este .„. . 9). _^ Lum[. ca . 1992. chaŢmnlsmt. pp. viitorul şaman se aproie : u rmur noua ram"" j rf Şamanul se Simte şapte sau noua jui .. Ofrandele pentn divinităţile cereşti'se depun la baza lui.„.uu. mesopota. Materiali po etnografii ouomsHh i e de alt ^deeosloh „. 244 sq. Aspeas du Bauddhisme (Pin postbue pentru că se ridicau într-un Centru al 1951). 4.^0 -multurnim cu dteva exemple. ""«-^ Hommtă. pp.„. numai într-un astfel de nivelurile cereşti. lingă Arboret Lumiii .. A „m de a face cu o călătorie mistică m .. __ Samh!S l. prin care trece. adică «l^TT^ p opov „. care îi vor sluji drihaiM.^. Simbolismul „Centrului" / 57 -." pp.. pp. p ^ Sprijinind de el o scară. v. nouă crestături. 84 sq:.1 miene. concepţiaT despre cele şapte niveluri cereşti — şi simbol centrului in sine.„„ (Moscova-Leningrad. Br.

se ştie. căci ca Sluie unul dintre comportamentele cele mai uctive ale omului religios arhaic. preotrege ftnor populaţii trace. ca să arate „multor oa-j drumul" — cum scrie Rg Veda (X. este introdus i: ' iurtă un arbore. bineînţeles. excelenţă. scara } ceremonială avea şapte trepte. fepondente rituale — precum arborele şaina-'iau stîlpul sacrificatorului vedic. casajîs'* t cu""'Urttoersui. o parte. „ _ . Cele două " I urmăresc acelaşi scop: ascensjunea la Cer. iar coliba f înlocuită de iurtă (ca la păstoriicrescători dii Asia Centrală). de un fir de pă-|n sau de o scară care leagă Pămîntul de Cer f n mijlocirea cărora anumite fiinţe privilegiate efectiv la cer. iar jgficatorul vedic urcă pe o scară. să ne oprim la riturile de ascensiune care jjjoc într-un „centru".pot urca pînâ la cer14 -Cînd forma locuinţei se schimbă. După Celsus (Origene.simbolism extrem de bogat si nuită în asiriană pentru verbul „a muri" este: . Expresia obişMjitâtoaj-gg unm. 22) vorbeşte de Kosingas. pentru evacuare /fumului. Moartea -^ } dinastiilor vechi si mijlocii au fost găsite iniţiatică sau nu — este ruperea de nivel nr-r . 235 sq. a patra de fler 60 / MIRCEA EOADE (Mercur). Cu prilejul sacrificiilor. rege legendar al mongolilor. coborirea ' smic si o imago munţii. ne spune Celsus. Itiumăr considerabil de mituri vorbesc de un •e. care constituia el însuşi. . ea întruchipează plastic se agăţa de munte". 14. în egipteana.Centrului. şasea de argint (Luna). un Munte Cosmic şi o imago mundi.«btodată perfect coerent. pp. Aceasta creju^ ^ ceruri16. pînă la ceruri. Deocam-.. ea e simb tr-o escaladă. simbolizează cele şaptT . Arborele sacrifîcial. prima treaptă era de plumb şi corespun-:erului" planetei Saturn. ca să-i văd pe zei". iar. Din acest motiv. . moartea şi înviereJ neofitului sau. în misterele lui Mîthra. *• a Pammtul de Cer. Aşa încît. pe de".~ pinam ^^ nOastre: mai multe populaţii £ utilizează stări sau trepte.-iar. de o funie. Să ne ţumim cu cîteva exemple: Polyainos (Strata-ta VII. în numeroase morminte din infern urmată de ascensiunea la Cer. funcţia mitică-rituală a stîlpuli central este asigurată de deschizătura practicaţi în partea superioară a iurtei. şi că se credea că-I putea duce pe Ul-rege pînă Ia Cer. Ca-î morţilor din credinţele populare uralo-altaice munţi: Bolot. a cincea de „aliaj monetar" (Marte). Yama. Aceste mituri au. să se suie pînă la Cer". erou karakirghiz. reprezintă sferg stelelor fixe15. difc Rezuită din cele spuse mai sus că scara este Egiptul antic pînă in Australia. 1). înălţîn-du-se astfel pînă in -Empireu. Simbolismul „Centrului" / 61 mort s"a căţărat pe un munte şi a străbătut florile cele înalte". . frecvent. a şaptea de aur (Soarele)] Treapta a opta. morminte scari ritua]ei pe care cei morti să poată arbore sau o liană. slujindu-se de ea._§im-a locuinţei cu „Centrul Lumii". Tot aşa cum st putea urca pină în cer depăsindu-se pe rînd ce] şapte etaje ale Ziguratului babilonian sau cud se traversau diferitele regiuni cosmice escaladîn-du-se terasele templului Barabudur. „S-a aşezat pentn scara. Sufletul celui mor primitive _ ca loloşii karenii etc _ instalează pe urcă potecile unui munte on se caţără pe u.. cel dintrnologic. în alte contexte. de o liană.sfere cereşti. iirintr-o peşteră situată în creştetul munţilor.'edea Le Chamanisme. -. Suind această scară ceremonialâj iniţiatul parcurge efectiv cele şapte ceruri. ntualm^ «^. Oricum. dinţa se întîlneşte mai peste tot in lume. spune Cartea ____jr. a doua de cositor î). în chip de încercare iniţiatică. myimptwa de nivel care face posibilă trecerea de la — „a se agăţa" — este un eufemism pentru J^t mod de existenţă la altul: sau. care-şi ameninţa supuşii va părăsi urcînd pe o scară de lemn pînă la "ra: ceea ce probează că o astfel de scară exista. pătrunde în i de dincolo. „Zeii îi fac scară pentru ca. Scara cere-. Simbolismul . pri« cele şapte ramuri ale lui. . Horn reveni numaîdecît asupra asjmilării. Ascensiunea celestă prin L ceremonială a unei scări făcea probabil fdintr-o iniţiere ortîcă. în plan cos-muri". o găsim în i milhraică. ILnianul coboară în Infern tot printr-o grotă. în tradiţia mitică indiană. Tot astfel./ 59 că ea este aşezată în Centrul Lumii tu ra pentru fum fiind orientată către ua Polară. Am văzut că şamanul • sau siberian se caţără pe un arbore. al cărui vîrf pătrunde priil această . ruperea nivelurilor n-ar fi fost posibilă] „Iniţiere" înseamnă.-S-a aşezat pentru gă Pămîntul de Cer. joacă şi ea un rol important. fiecare din Stal. ca şi ir. după cum am văzut. înţelegem uşor că scara iniţierii mtthraice era ts^ra decare dispune Re este una adevărată. mai spune aceeaşi ------pCarte a Morţilor. care face posibilă comunicarea dintre Cer ~^ materia!e grupate m ' lucrarea noastră i Şi . pe de altă parte. Contra Celsiim ". a treia de bronz ţlupiter). deschizătură. jfigiptenii au păstrat în textele lor funerare expre-Ha asket pet (asket = „treaptă") pentru a arăta că Axă a Lumii şi că se afla în Centrul Universului! altfel.

122 sq. şi escaladarea Chananisme. visan sînt urmărit pe o scară.VI. p. a " Cosmic sau a Stîlpului Universal — între ele cele trei zone cosmice. l sq. 19 — n. cf. cum am putut să repet atît de des acest ef. atîta vreme curn am văzut.emv ^manteme et Ies techniques oreta^uesdel'e^ase pp (Eranos-Johrbuch. inserţia într-o mandala sau altare îşi pierd eficacitatea religioasă. „Le Symbobsme a^1'f^d. scara simbolizează toate lucruri pentru că se consideră că se ridică „centru".. a morţii. pentru că face posibilă comu-dintre diferite niveluri ale fiinţei. 4^0 sq. Ritul ^1 pătrunderii poate fi considerat echî-bine cunoscutului rit al mersului îm-unui templu (prodafcşîriă) sau al ascenMythe de l'Eternel Retow. 5. Aşa. sînt implicate . cit şi în riturile funerare. destul de des în literatura hanalitică dejiotă că avem de a face cu un co. Mama mea a cuno: aceleaşi spaime în tinereţe: poate că mi-a mas şi rnie ceva. dar că orice loc sacru. unele mandate ţii rituale ale unui „Centru". de la „ireal la realitate".. p.] Ştim acum de ce ideea de frică era legat. XIX. Londra. de atracţie şi de etc. Cînd eram copil. lumea a fost creată din-ibrion. fără să bag de seamă. dt. scriitorul francez de imaginea unei scări şi d toate acele evenimente dramatice pe care descris în opera Iul — dragoste. Humanitas. pp. rom. ascensiunii." [trad.de iniţiere. 1943. Simbolismul „Centrului" / 63 trecut pe o scară. crima 17 A se vedea studiul nostru „Durohana and the Dream»" lArt and Tiioughi. A volume in Honour of the La: Ananda K Coomaraswainy. desenată pe pămînt echivalează cu un ritual de descoperă şi se aplică alte forme geomantiiniţiere. Pe de altă parte.şi a eliberare dintre ele reprezentînd într-adevăr condiţiei umane profane. pp. pentru sfîrşit. Julien Green notează în Jurnalul său la 4 a lie 1933: „în toate cărţile mele. 96 sq. a dragostei. construirea lor era întru cîtva o cosmogo-creare a lumii — lucru firesc. în conştiinţa profană. şi In: lui Euthanasius. uneori foarte frapant. Pe de o parte. •. 1992 pp 108 sq — n t]. truirea unui „Centru" constatat că nu numai templele se considerau că se află în „Centrul Lumii".nctificârii. altarul fiind el însuşi un 'moş. teiriiabirint. care pînă la unneoflt de orice putere nocivă din afară şi-1 ajută reprezintă. apropierea de realitate provoacă un sentiment ambiva-teamâ şi de bucurie. t ^ pînă la „pămmtunle pure ale planului sau ' * •--oerior. spune Satapatha Brahmana (I. (Urmează referirile. 1991. omul trece. Mă mulţumesc cu un sin. 20. O mandala un' lucru important din punctul nostru de poate deţine cel puţin o dublă funcţie. Zurich. mandala îl „apără" pe arhitecturale sau iconografice.7. "* ' ^ 62 / MIRCEA EUADE joacă un rol considerabil atlt în riturile şi mitu .).(. 1951. faptul că siml lismul escaladării si al treptelor se întîlne' după cum se ştie. Or. pp. Să remarcăm toilavînd de altfel caracter net labirintic. o imago muncii. 11 p. şi nu o creaţie „istorică". Escaladarea sau ascen-simbolizează calea către realitatea abso-. cum spune nyaka-Upanişad. vezi Ix>uis Beimaert. pp. Aceste spaţii sacre se puteau şi construi. ideea de frică de oricare altă emoţie puternică pare lei într-un fel inexplicabil de o scară. poriament arhaic al psihicului uman. scara. ca să riu r • vorbim de riturile întronării regate ori sacerdot sau de cele ale căsătoriei. să nu uităm. de exern-itruirea altarului vedic al focului repro-crearca lumii. Mariana Notca. exemplu de redescoperire spontană a acesi simbolism primordial17. acelaşi . Pentru simbolismul creştin ie A ^ v£dea ^. ( 29. în simbolismul scării. este Apa Primordială. 194. 209 sq. moarte..' \ din temelia altarului este Pămîntul.Infern. 41-63).). 163: cf. deci o rupere de itologic: prin dragoste. De aceea.Le sionnel dans la liturgic et la mystique chret. dintr-un „centru". 248 sq.. republii în Drumul spre centru. Bucureşti. aştere metafizică. ca şi un dere. iniţierea neofitului -£ într-o mandala poate fi omologată cu iniţierea înregistrează un număr considerabil de constnprin pătrunderea într-un labirint. Mircea Elin în Insula lui Euthanasius. moarte.) Mă în'. pereţii la Simbolismul „Centrului" / 65 \ adăugăm că o astfel de edificare implică în si în a-i atinge diversele niveluri.^ d-Histo^ RstigtonSi pp. pe de altă parte.. etc. rom. Asta observat-o ieri. a lianei sau a firului de păianjen.). cu o inovaţie datorată u: anumit moment istoric (să zicem: Egiptul ani India vedică etc. nu este decît o expresie concretă a ittice. sfinţenie.) Este deci inutil să insistăm: istoria l măsură"ranstruireă'Timpului" cosmic. Apa cu care se 64 / MTRCEA EUADE moaie lutul. orice loc care manifestă o inserţie a sacrului în spaţiul profan era socotit şi el un „cen-". de ace^^ "progresive a unui templu din terasă în / problemă nu ne putem ocupa însă aici.pe măsură ce vechile locuri sacre. trecînd în revistă romanele care le-am scris.

că acest Centru este accede subiectul nostru. „sacralitatea.. sau. mandala reprezintă o întreagă serie timp un microcosmos şi un panteon. tentaţiilor.. ifnima realuh strucţie pur mentală. Pentru neofit. ^s^: Cum am arătat mai sus. Mandata.5Pre deosebire de omul arhaic sau de cel vedic. cea a facilii dorinţă adînc înrădăcinată In om de ?' Simbolismul „Centrului" / 67 riorizante Acestea pot fi de două feluri: 1. înecului sau urcarea teraselor urnii templu nu le altele. asemeni unei mandate. văzut de sus ori vînt înseamnă „cerc".simttotodată să se concentreze.sfş^Ţs&'s. 187 sq. -xteriOr şi au recurs la'Jforme de mandala'inte66 / MIRCEA ELIADE ores ale (GaJJi1 pratic. o mandala. E suficient să spunem ci Slb _.. construirea şi funcţia unei mandate18. Aşa se explică de ce unele 1944). o cojj dUar inima realului. totodată de „apărare" împotriva distragerilor 5.„ fx' . „concentrează": ea {f1 singur şi . 1949). vin să se aşeze diferitele divinizare simţeau nevoia unei experienţe religioase \ ale panteonului tantric.id. Psycfiologfe und Alchemie (Ziu^mboluri primordiale. suportul ure acestea concret ori al unei concentrări splrtlj|ţfri/r-uil chiar al unei tehnici de fiziologie mistici Un rfm ^ : plurivalentă. Acest i Dar orice templu indian este. despre simbol*'. înscrise înlrpentru ce să se mai construiască o mandala? De L pătrat. Identificarea mondaiej în propriul corp dezvăluie dorinţa de a identific^ fiziologia mistică personală cu un microcosmos. în interiorul a ceea ce am putea nuni &ltr'un cen<™-' o altă serie de mituri şi rituri propriul „corp mistic" ne-ar îndepărta prea muk S^U!^C' dimP°trlvă. monaa/Qiar^ereg •. care îndeplineşic alizează coi „suport" al meditaţiei. prin teh n1323' m consens. în propriul corp dezvăluie dorinţa de a ne î08^ aici ° fiziologia mistică personală cu un micron*1" de rnitui expunere mai amănunţită a pătrunderii.. o ideri(«a excesivă mandalei în interiorul propriului corp. iar vatr mandate. Acestea pot fi de doua feluri. \^us că locui caz. yoginul se introduce menta! în interiorul unt. pp. asupra merit general.t^™'*?* avea-nevoie de o experienţă perso-pratica del mandata (Roma.. realizînd astfel un act de concentrare s. STS SrS^TSS. împrăştiere şi de distragere. într-o astfel de diagramă desenată ce să mai fie nevoie de un nou „Centru al Lumii"? j pămînt cu firişoare de culori sau cu pulbere— Pur şi simplu deoarece. Identificarea "sului. să-si găsească pro-lism al „Centrului". 'bercuri. traducerile tibetane îl recîn proiecţie pe un plan. realizînd astfel un act de concţ Centrul Lurr totodată de „apărare" împotriva distrajtemplele. Jung.. 1950). Mondola „concentrează": ea fereşte d. pal tentaţiilor. 139 sq. Să dăm un singur exemfpriul „centru". pp. yoginul se introduce mental în interirsul. vezi C. pentru unii credincioşi l orez colorată. mand 1944) (Zurtc riorizante. cînd prin „ceea ce înconjoaiindian este.. «J£JE SS. Şi atunci. fu realizare plenară si conştientă a simbSf ••C«'E . această capacitate de manii ^a fără f ia planuri multiple — chiar dacă omologat gj-yp îns''i(o caracteristică a simbolismului Cei». . împrăştiere şi de distragere.' G. ţ\ ai'**'*1111-'1" expunere mai amănunţită a pătrunderii. concomitent sau succesiv. ^ consens nici yogice. în a pătrunde în diversele zone ale r.^^^ „suport1 mandaiei în interiorul propriului corp. Şi e uşor de înţeles pentru ce: '• vrem să si •fiecare făptură umană tinde."" pentru a reînsufleţi in conştiinţa sa anumite mandalei. ------—. in Centrul Lumii. E suficient să sprj^ ' reactivarea succesivă a acelor cakra — ar1™ (cercurilor) considerate a fi tot atîtea p£/ intersecţie între viaţa cosmică şi viaţa n/V"b este omologată cu pătrunderea inlţiatica s riorul unei mandate. Trezirea lui Kanda "C valează cu ruperea nivelului ontologic care cetate. acolo unde — ^^^ms££l a.. O mandala reprezimai autentice si mai profunde.mai erau suficiente pentru a-şi regăsi „Centrul". în interiorul a ceea ce am puf <* propriul „corp mistic" ne-ar îndepărta psc' de subiectul nostru. în acelaşi în fapt. chiar iflaceste tradiţii către Centru şi către propriul său Cefl'rrnite construii conferă realitatea integrală. ritualul tradiţional l astfel o imago mundi şi totodată un panise dovedea fosilizat: construirea unui altar al l&mbolic. 2. concentrice sau nu. Orice templu cînd prin „centru". . mandale. iniţierea consistă. dificultatea de a pătrunde nici yogice. Gestaltungen des Unbeuwîcofi tantrice au renunţat la tipul de mandala [Zunch. în prirnu caz.

grădi animalele nu se mai înmulţeau. i J^ai sus că locuinţa umană este asimilată cu Universul. palatele. iar lumea pierea din cauza acestei indiferenţe metafizice şi religioase. adică problema. fiecare templu. apr 19 Cf. 1992. Pe de o fiecare cetate. Trăite d'Histoire des Religions. întrebau sănătatea Regelui. Căci. Medici nenumăi încercaseră să-1 vindece pe Regele Pescar — fai nici un rezultat. principia. Suferinţe* si realizare plenară şi „Centrului . şi Timp. dar e suficient să se pună problema salvării. Mariana Noica. este necesar să amintim sumar raporturile intime existente între Mitul în sine. se îndreptă direct spre Rege şi. Căci dincolo de funcţiile specifice pe care le îndeplineşte în societăţile arhaice şi asupra cărora ne putem îngădui să nu ne oprim aici. Cele cîteva cuvinte ale Iui Parsifal fuse-[ suficiente ca să regenereze Natura întreagă. Centrul Universului. Hucher. Centrul vieţii şi izvorul nemuririi? Unde se găsea Sfîntul Graal? Nimeni nu se gîndise pînă la Parsifal să pună întrebarea lui. Simbolismul . 326 sq. 417. 20 Perceval ed. Weston Ritual to Românce (Cambridge. — n. un mit povesteşte fapte care s-au petrecut în. centrală. sînt „mituri". ar aceste cîteva cuvinte conţineau problema centrală. într-un moment primordial şi atemporal. sacrul. oraşele — se află situate într-un singur şi acelaşi punct comun. nare s{ totusi orice ^toarcere acasă preţuieşte" Cura am arătat mai sus. 466.Centrului" / 69 de el. ca formă originală a spiritului. pe scurt. pot fi comparate cu orice alt grup de mituri tradiţionale.u.«ote dificil. Vă aduceţi ami misterioasa boală care-1 imobiliza pe bătri Rege. Acest mic detaliu al unui grandios mit european dezvăluie cel puţin o latură ignorată a simbolismului Centrului: nu numai că există o solidaritate intimă între viaţa Universului şi salvarea omului. pp. ci şi Cosmosul în întregul lui: Unde se află realul adevărat. Timpul acesta mitic sau sacru . fiecare locuinţă oseşte în Centrul Universului. izvoarele secau.. Aşa cum admitem cu toţii astăzi. pp. pp. Acea?' omul" ' dorinţă adînc înrădăcinată în om de a se găsi i cea a „facilităţii" — o întîlnim aproape 68 / MIRCEA EUADE pretutindeni ne determină să o considerăm J mai semnificativă. Aşa încît toate casele — ca toate templele. pp. rîurile şi Sarele reîncep să curgă. „sacralitatea". flfi rom. Zi şi noapte soseau la curj cavaleri. nea noscut şi chiar puţin caraghios — îşi îngădui. simboluri şi ritualuri sublireactivarea succesivă a acelor coJcra — a „roţilor lăcaş de închinăciune este un pelerinaj. N-am vrea să încheiem acest capitol înainte t a aminti un mit european care. De ai suferea nu numai el. totul împrejurul lut cade. cit. e suficient să se pună problema centrală. Suferinţele şi „încercările" prin care trece Ulise sînt extraordivalează cu ruperea ^^^^hS^' «*«*"> * ™ "". nu respecte ceremonialul şi politeţea de rigoar Se numea Parsifal. şi toţi. fac parte adică dîntr-o categorie specială de creaţii spirituale ale umanităţii arhaice şi. Nu e însă aici o anume contradicţie? Un întreg Iu de mituri. Ea scoate în relief o anunîj aspiraţie umană. 1920). ca atare. ruină. din cauza acestei lipse de imaginaţie şi a absenţei dorinţei de real. iar vatra sau deschizătura pentru fum ___ cu Centrul Lumii. 12 sq.]l Chamanisme. adeseori. telul îşi recăpăta ca prin minune vechea 'tisare. înainte de a fi „indiene".l. turnurile. Este vorba de un amănunt din legenda i Parsifal şi a Regelui Pescar20. înţelegem prin aceaJ dorinţa omului de a se găsi mereu si fără efort Centrul Lurnii. îl întrebă fără ocol: „Unde*e află ' Iul?" în c^Pa aceea> totul se transformă: f[e se ridică din patul de suferinţă. de cum ajungeau. 349 sg. p. deşi nu prives decît indirect simbolismul şi riturile Centrul^ reuşeşte să le integreze într-un simbolism şi n: amplu. vegetaţia renaşte. adică „la începuturi". pe care am putea-o nJ nostalgia paradisului. CAPITOLUL AL 1I-LEA SIMBOUSME INDIENE ALE TIMPULUI SI ETERNITĂŢII Funcţia miturilor Miturile indiene.). mitul este important si prin ceea ce ne dezvăluie despre structura timpului. pomii fiu dădeau roade. moartea — cum pare să o arate acest fragment mitic — nu este decît consecinţa nepăsării noastre fată de nemurire. condiţia divină — un creştin ar spune: starea ( dinainte de căderea în păcat19. in inima realităţii şi. Jessie L. pentru ca viaţa cosmică să se regenereze la nesfîrşit. se părăginea: palatul. Neţinînd seamă de eticheta curte. -motiv mitic se intflneşte în ciclul lui şir Gawaln (Wes ibid. de depăşi firesc condiţia umană si a redobin. singura care-1 putea interesa nu numai pe Regele Pescar. înainte de a prezenta mitologia indiană a Timpului. Unul singur — sărac. deţinătorul secretului Graalului. într-un interval de timp socru. 428 sq. mandala poate J cit întoarherea lui Ulise în Itaca "Prefme?te conferă realitatea integrală.

se consideră că mitul se petrece înlr-un timp — dacă ne e îngăduit termenul — intemporal.ascultă un mit. exprimată printr-o anumită ideologie şi bazată pe un anumit tip de organizare socială şi economică. 83 sq. timpul profan este^cel puţin simbolic — abolit: povestitor şi ascultători sînt proiectaţi într-un timp sacru şi mitic. deoarece rezultă că recitarea miturilor nu rămîne fără consecinţe pentru cel ce le rosteşte şi pentru cei care le ascultă^ Prin simpla narare a unui mit. Ne mulţumim să amintim că un mit îl desprinde pe om din timpul lui. „situaţia istorică". (De altfel. Căci ignoranţă înseamnă în primul rind acea falsă identificare a Realului cu ceea ce fiecare dintre noi pare că este sau pare că posedă. în Marele Timp.d. sau în jurul focului înainte de ori după ritualuri etc. în cazul nostru. 72 / MIRCEA EUADE obişnuieşte să se spună astăzi. deoarece vorbesc despre Fiinţe şi evenimente sacre. depăşindu-se astfel condiţia profană. împiedicîndu-i astfel să se identifice complet şi permanent cu nonrealitatea. între altele. din timpul lui individual. care ne-ar îndepărta prea mult de subiect. Se depăşesc. „istoric". hindus ori ţăranul european. îi proiectează pe ascultători într-un plan suprauman şi supraistoric. Gallimard.este calitativ diferit de timpul profan. să şteargă trecutul şi să regenereze Timpul printr-o serie de ritualuri care reactualizau într-un anumit fel cosmogonia. pentru fiecare dintre aceşti indivizi. de exemplu. Societăţile tradiţionale s-au străduit. un erudit gîndeşte la fel despre cercetările lui. miturile suit adevărate. pp. Putem renunţa acum la o extindere a discuţiei. pe care regretatul Heinrich Zim-mer 1-a rezumat şi comentat în cartea sa Myths and Symbols in Indian Art and Civilization2. Un australian. Aceeaşi tendinţă o vădesc şi oamenii mai puţin civilizaţi. proiectîndu-1. Politicianul crede că singura şi adevărata realitate este puterea politică. pentru aceştia. Amintim că. în mod conştient' şi voit. Am încercat să arătăm în altă parte1 că abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare şi prin actualizarea evenimentelor mitice constituie o notă specifică a oricărei societăţi tradiţionale şi că această notă. Căci expresia „situaţie istorică" nu implica neapărat „istoria" în înţelesul major al termenului. într-un Univers care nu mai este bietul lor mărginit Univers zilnic.m. în societăţile tradiţionale miturile nu pot fi povestite oricînd şi oricum. este suficientă pentru a diferenţia lumea arhaică de societăţile noastre moderne. despre cărţile şi laboratoarele lui ş. Australianul care se hrăneşte cu insecte şi cu rădăcini se găseşte şi el într-o „situaţie istorică". un milionar este convins că reală e numai bogăţia. cînd ascultă un mit uită întru cîtva condiţia lor particulară. de durata continuă şi ireversibilă în care se înscrie existenţa noastră cotidiană şi de-sacralizată. tocmai din acest motiv. şipossim. către Jimpul sacru. omul îşi jiiitâ condiţia profană — „situaţia istorică". Cînd se narează un mit. Acest . Mituri indiene ale Timpului Unele mituri indiene ilustrează într-un mod deosebit de elocvent acesta funcţie capitală de „spulberare" a timpului individual şi istoric şi de actualizare a Marelui Timp mitic.zează într-un anume fel timpul sacru în care s-au petrecut evenimentele evocate. aşa cum unii mistici şi filozofi îşi reprezintă eternitatea. Recitarea periodică a miturilor năruie zidurile înălţate de iluziile existenţei profane. Ceea ce înseamnă că mitul implică-o rupere de Timp şi de lumea înconjurătoare. cu alte cuvinte. fiind proiectaţi într-o altă lume. care. ca şi un ins aparţinînd unei civilizaţii mult mai evoluate — un chinez. deoarece sînt sacre. într-un moment 'paradoxal care nu poate fi măsurat pentru că 'e lipsit de durată. Prin urmare. 1949). altfel zis că se identifică pe sine şi că identifică Realul cu propria sa situaţie părţi Simbolisme indiene ale timpului şi eternităţii / 73 culară. condiţia efemeră şi suficienţa obtuză. Mirul reactualizează neîntrerupt Marele Timp şi. cel puţin simbolic. „primitivii" si „sălbaticii". recitind sau ascultînd un mit. că realizează o deschidere către Marele Timp. Cu deosebirea că. să suprime periodic Timpul. cum se A se vedea Le Mythe de l'Eternet Retour: Archetypes et-'iilions (Paris. adică într-o situaţie bine delimitată. prin aceasta. se reactuali-. în hăţişuri şi noaptea. îngăduie celor ce ascultă să-si apropie o Realitate cu neputinţă de atins în planul existenţei individuale profane. sau un hindus ori un fermier dintr-o ţară europeană —. o condiţie guvernată de un anumit sistem de comportamente. pentru australian ca şi pentru chinez. Constatarea aceasta este importantă. Nu este absolut necesară participarea la o civilizaţie istorică pentru a putea spune despre cineva că se află într-o „situaţie istorică". ci numai condiţia umană ca atare. într-un moment fără durată.a.)Simbotisme indiene ale timpului şi eternităţii / 71 într-un cuyînt. desprins din Brahma-uaivarta Purăna. Prin simplul fapt că . cronologic. care sînt zestrea oricărei fiinţe umane prin simplul fapt că orice fiinţă umană este „neştiutoare". existenţa australianului reprezintă foarte probabil o variantă a situaţiei istorice a omului paleolitic. Vom da în acest sens un exemplu celebru. singură. se reiau legăturile cu sacrul şi cu realitatea. miturile sînt încă vii. ci numai în perioadele sacre.

să-1 determine adică să-şi depăşească orizontul mărginit şi strict condiţionat al „situaţiei" sale de Rege al Zeilor. Doctrina. Pentru moment. 1983]. un Univers răzbate o clipă. cuprinde 12000 de ani divini. se opreşte. Visvakarman. căruia Brahma însuşi îi era un simplu instrument. el e „mîntuit". realizată . Ea aparţine de altfel unei WeUnnschauung comune tuturor societăţilor arhaice. Iar funcţia aceasta soteriologică a mitului acţionează nu numai asupra lui Indra. un altul se scoală. mulţimea furnicilor se scurgea şiruind pe pardoseală.. dincolo de orice spaţiu închipuit. să precizăm că această concepţie despre Timpul ciclic si infinit. E Bucureşti. evenimente lipsite de semnificaţie transcendentala. întradevăr. faţă de care istoria lui personală. 39-40). şirul acestor Brahma — ca să nu mai vorbim de cîţi Indra!. The Bollingen Series. " Intenţia acestui mit este limpede. fiecare cu un Brahma şi un Indra al lui? Dincolo de cel mai îndepărtat orizont. Symbols in Indian Art and Civilization (edited by Joseph Campbell. Totuşi. O realitate strict metafizică. 8. prin tăria credinţei. A transcende timpul profan. Zeul Creator. o procesiune de furnici pătrunse în sala cea mare a palatului. iară putinţă de a ne-o apropia altfel decît prin mituri si simboluri. se culcă unul. adică 4 320 000 de ani). furnicile trecînd în şir lung. Acum însă. o mahăyuga. îi spune lui Indra „copilul meu" şi începe să-i vorbească despre nenumăraţii Indra care populaseră pînă atunci Universurile fără număr. în zile si nopţi ale lui Brahma.. Indra se hotărăşte să refacă şi să înfrumuseţeze reşedinţa Zeilor. Copilul le observă. ţin 71 de eoni (un ciclu. Fiinţa Supremă. s-a înălţat cîndva pînă la demnitatea de Rege al Zeilor. de propria sa „istorie" deci. cul-minind cu biruinţa asupra lui Vrtra. Evocarea ameţitoare a nenximăratelor Universuri izvorind din corpul lui Visnu şi dispărînd după o clipă a fost de ajuns ca să-1 dezmeticească pe Indra. J±m văzut. Istovit de efort. de Sorin Mârculescu: Introducere în civilizaţia . Prin faptul că. care luase acesta înfăţişare. se arată mulţumit: el vrea să mărească şi mai mult construcţia. Nu pot fi număraţi. [trad." în urma acestei revelaţii. Nedezvăluindu-i-se cine este de fapt. Dar cine va socoti numărul Universurilor. care este sursa autentică a oricărei fiinţe şi a oricărui eveniment cosmic. Era Visnu însuşi. Indra îşi vindecă orgoliul şi ignoranţa: în termeni creştini. rom. căci Indra se află învestit cu calitatea de Mare Şef Războinic al Zeilor într-un anumit moment istoric. 74 / MIRCEA ELIADE text are meritul de a fî atribuit întîia oara Marelui Timp calitatea de instrument de cunoaştere si deci de eliberare din legăturile Măyei. artizanul divin. cuprins de uimire. Editura Meridiane. un palat magnific. Washington. Ca şi tine. aceste Universuri plutesc pe apa limpede şi fără fund care e corpul lui Visnu.si poate depăşi „situaţia" istoriceşte condiţionată şi că izbuteşte să sfişie vălul iluzoriu urzit de timpul profan. Indra primeşte in palatul său un copil zdrenţăros. Un Brahma urmează altui Brahma. ci şi asupra fiecărei fiinţe umane care-i ascultă peripeţiile. se întinde pe numai 108 ani. după un an de lucru. par a fi. Acest mit are o urmare asupra căreia vom reveni. apoi. fiecare a redevenit furnică. flecare. ca să-1 umilească pe Regele Zeilor. Universurile se Simbolisme indiene ale timpului şi eternităţii / 75 nasc şi dispar la nesfîrşit. VI]. Iar existenţa unui Brahma măsurată astfel. 3 sq. o zi şi o noapte a lui Brahma fac cît 28 de existenţe ale Iui Indra.2 Vezi Heinrich Zimmer. Indra înţelege zădărnicia orgoliului şi a ambiţiilor sale. timpul mitic. „De ce rizi?" n întrebă Indra. „false istorii". într-o etapă anumită a grandioasei drame cosmice. este concepţia panindiană a ciclurilor cosmice. Fără capăt este. Myths and. Armata aceasta de furnici este o armată de foşti Indra. prezentată atît de pilduitor de Vişnu.si arta indiana. o Indra. Te-ai semeţi să le numeri? Te-ai încumeta să socoteşti zeii tuturor acestor Universuri — Universuri de acum şi Universuri apuse?" în timp ce copilul vorbea. Visvakarman i se plînge lui Brahma.. pp. Istoria adevărată îi revelează Marele Timp. 1946. Acesta ii făgăduieşte sâ-1 ajute si intervine pe lingă Visnu. să o facă mai grandioasă. Indra ascultă din chiar gura lui 76 / MIRCEA EUADE Vişnu o istorie adevărată: autentica istorie a eternei creaţii şi distrugeri a lumilor. izbuteşte să termine. îi spune el. Credinţa in crearea şi distrugerea periodică a Universului apare atestată mai de mult. Am fi tentaţi să adăugăm chiar: al „situaţiei" lui „istorice". După biruinţa sa asupra dragonului Vrtra. peripeţiile sale eroice fără număr. Introducere de Ion Frunzetti. Indra n<. despre perioadele cosmice „Yuga" . izbucneşte dintr-o dată în rîs. fără seamăn în lume.. Visnu promite să-1 readucă pe Indra la realitate. într-o bună zi. Din flecare por al corpului său.. în Athanxi Veda (X. Asemeni corăbiilor uşoare. Rînduită pe o lăţime de doi metri. îl răsplăteşte împărăteşte şi renunţă pentru totdeauna să extindă construcţia palatului zeilor. Fiecare dintre ele a fost cîndva un Indra. „Viaţa şi domnia unui Indra. după mal multe transmigrări. a regăsi Marele Timp mitic echivalează cu o revelare a realităţii ultime. apoi dispare. îl cheamă pe neîntrecutul arhitect Visvakarman.

arhetipală. 3. Perioada următoare. 3 Cf. de o slăbire accentuată a moravurilor şi de un declin continuu al cunoaşterii. deci aruncarea cu care se pierde {personificată de altfel printr-un geniu rău). discordie" şi. în general. -dharma. Un ciclu complet sau o mahă-yuga este alcătuit . cuprinde aşadar 12 000 de ani. deoarece. „a face. patima şi desfriul — singurele legături dintre soţi. Trecerea de la o yuga la alta se produce în cursul unui ^crepuscul" care marchează o descreştere chiar în interiorul fiecărei yuga. sexualitatea — unicul izvor de plăceri. adevărată. suferinţa şi moartea sînt acum apanajul omului. Nu s-a pierdut din vedere nici apropierea dintre aceste nume al Marii Zeiţe şi termenul sanscrit kala. Oricare ar fi adevărul despre etimologia în discuţie. iar cel mai scurt la încheierea lui. de l 000 de ani (plus „aurorele" şi „crepusculele" corespunzătoare. este păzită în deplinătatea ei. autentică. Zeiţa Kali şi kali-yuga se justifică în plan structural: Timpul este „negru". care se repetă într-un mod mai radical (maha-pralaya „Marea Disoluţie") la sfirşitul celui de al o mielea ciclu. Omul desăvîrşit din krta-yuga întrupează norma cosmică şi. Un ciclu complet. rezultată din ieşirea zarului cu patru puncte. De mai multe milenii trăim. de aceea e numită şi satya-yuga. Mai mult. urmează tretă-yuga de 3 000 de ani. din dharma rămîne abia un sfert. legea morală. „From Ihe Great Godess to Kala" (Indian Historical Quarierly. ordinea morală a Universului.India a elaborat totuşi o doctrină a ciclurilor cosmice amplifîcînd în proporţii tot mai înspăi-mîntătoare numărul creaţiilor şi al distrugerilor Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 77 periodice ale Universului. toate încheindu-se prin cîte o perioadă de întuneric. exclusiv ritualistă..de măsură a ciclului cel mai mic este yuga. deoarece. J. Numele acestor yuga sînt împrumutate din denumirile „aruncărilor" de la jocul cu zaruri. fiecare în parte. Oamenii nu mai respectă decît trei sferturi din dharma. ca orice Mare Zeiţă. 12. în alte tradiţii. „întunericul" devine tot mai dens. o mohă-yuga se încheie printr-o „disoluţie". Ne vom mulţumi cu cîteva exemple. în consecinţă. Termenul kali desemnează zarul cu un singur punct. de cel mai rău dintr-un grup de flinte sau de lucruri. o apropiere între kala — „Timpul". din patru „perioade" de durată inegală. 24). numărul patru simbolizează totalitatea. 826). a fost pusă în legătură cu numele zeiţei Kali. pp. bineînţeles. Datoria nu 78 / MKCEA ELHDE se mai îndeplineşte spontan. Viciile şi nenorocirile se înmulţesc. Prezyluski. „triada". Sakti. în kaliyuga. Unitatea. pe pămînt acţionează numai jumătate din dharma. a îndeplini") înseamnă „perioada împlinită". vîrsta aceasta de aur corespunde erei paradisiace primordiale. în timp ce religia exterioară. şi kali-yuga. Krta-yuga este vîrsta desăvîrşita. o şcoală indiană ca Pănca-rătra leagă de teoria ciclurilor o doctrină a „decăderii cunoaşterii" £/năna-bromsa>. pentru că e iraţional. dharma se identifică într-un fel cu existenţa umană. marchează o primă regresiune. căreia îi corespunde de altfel scurtarea vieţii omului. bineînţeles). Ultima yuga. Kali este unul din multele nume ale Marii Zeiţe. Căci speculaţia ulterioară a amplificat şi a reprodus la nesfîrşit ritmul primordial „creaţie — distrugere . Viaţa lui este exemplară. ea e respectată spontan. în tradiţia indiană. Durata relativă a fiecăreia dintre cele patru yuga se poate calcula în diferite moduri: totul deSimbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 79 pinde de valoarea atribuită anilor — dacă se iau în consideraţie ani umani sau ani „divini". fără constrîngere. „perioada rea". Munca. deci de cea de a patra şi ultima yuga. tretă-yuga. cel mai lung apărînd la începutul ciclului. a destinelor pe care le plăsmuieşte şi le împlineşte. soţia zeului Siva. De altfel. 2 şi l indică în acelaşi timp durata descrescîndă a fiecărei yuga şi diminuarea progresivă a dharmei coexistente. însoţită. o mahăyuga. ci şi personificarea Timpului3. 360 de ani. „perioada". Mahăbhărata III. este stăpîna Timpului. 1938. echivalentă la jocul cu zaruri cu aruncarea cîş-tigătoare. După Visrtu Purăna (VI. plenitudinea şi perfecţiunea. în kali-yuga. desăvîrşita. aceştia numărînd. printr-un joc de cuvinte. este de altfel considerată „perioadă a întunericului" prin excelenţă. după cum s-a văzut. ipocrizia şi minciuna — singurele condiţii de reuşită în viaţa. epoca bine-cuvîntată în care domnesc dreptatea. plus 400 de ani ai „aurorei" şi toţi atîţia ai „crepusculului". 267 sq. care leagă „perioadele" între ele. ci trebuie deprinsă. Omul şi societatea ating în kâli-yuga treapta cea mai de jos a dezintegrării. numită astfel după zarul cu trei puncte. „Cea Neagră". printr-o prataya. O dată cu dvapara-uuga („perioadă" definită prin „doi"). fericirea. O yuga este precedată şi urmată de o „auroră" şi de un „crepuscul". 69 sq. dur. krta-yuga durează 4 000 de ani. cea în care ne aflăm acum. nemilos. Pe măsură ce lumea se apropie de sfirşi-tul ciclului. extraindiene. Krta-yuga (de la verbul Jcr. iar Kali. Cifrele 4.). sindromul kali-yuga se recunoaşte prin faptul că în perioada aceasta numai proprietatea conferă poziţia socială. în răstimpul unei krta-yuga. în timpul unei krta-yuga. adică „perioada reală". Căci. „timp": Kali ar fi aşadar nu numai „Cea Neagră". Din toate punctele de vedere este vîrsta de aur. dvăpara. Natura proprie a fiecăreia dintre cele patru caste începe să se altereze. Un ciclu complet. că bogăţia devine unica sursă de virtuţi. de toată lumea. După unele izvoare (Mânu I. kali mai are sensul de „ceartă. de 2 000 de ani. belşugul. e confundată cu spiritualitatea. viaţa omului se scurtează şi mai mult.

pe care îl compară cu o roată avînd douăsprezece spiţe (imaginea apare încă din textele vedice. Simbolisme indiene ale timpului şi eternităţii / 83 Timp cosmic şi Istorie Să ne oprim o clipă asupra acestei chestiuni bine determinate: viziunea Timpului infinit. 2). 164. dar Universul însuşi este golit de realitate. altă kalpa — o noapte. redusă la limita ei inferioară. proporţional şi numai prin durata ei.d. 82 / MJRCEA ELZADE Jcappo). prefigurat în fiecare yugo. ontologic.) Totuşi. de exemplu. ca şi pentru întreaga speculaţie indiană. 2-7. într-un anume fel ireale. alcătuiesc viaţa zeului. prin simplul fapt că se realizează. nimic nu dăinuie în afara Oceanului primordial. Universurile se nasc necontenit din nenumăraţii pori ai corpului lui Vişnu şi dispar la fel de repede ca un balon de spumă care se sparge la suprafaţa apelor. deci din unghiul ciclurilor cosmice mohă-yugo. în perioada primului Buddha. după cum am văzut. Durata aceasta considerabilă a vieţii lui Brahma nu ajunge totuşi să epuizeze Timpul. Sursele păli vorbesc în general de patru asankheyya si o sută de mii de kappa (cf. viaţa omului dura 80 000 de ani. Considerate în planul ritmurilor cosmice majore. valorizat ca „instrument de cunoaştere" şi ca mijloc de eliberare. acceptă în linii rnari aceeaşi doctrină panindiană a timpului ciclic. manvantăra. duăpara. în perspectiva Marelui Timp. în plan mitic. Gautama. Atharva Veda X. Rg Veda l. omul nu se poate smulge decît printr-un act de libertate spirituală (căci toate soluţiile soteriologice indiene se reduc la eliberarea prealabilă de iluzia cosmică şi la libertatea spirituală). Ce se impune a fi reţinut din această avalanşă de cifre este caracterul ciclic al timpului cosmic. pp. este abolirea condiţiei umane şi dobîndirea Nirvânei. a se vedea Le Mythe de I'Etemel our. în literatura mahăyă-nică. O mie de astfel de moha-yuga constituie o katpa („formă"). de miliarde de ori. De altfel. după Digha Nikăya II. aceeaşi existenţă evanescentă şi să îndure aceleaşi chinuri fără sfîrşit — ceea ce ii exacerbează voinţa de evaziune. tradiţie universală pe care o întîlnim şi aici (mitul paradisului pierdut treptat. îl incită adică la transcenderea definitivă a condiţiei de „existent". asistăm la repetarea fără sfirşit a aceluiaşi fenomen (creaţie —. pentru budism. a ciclului fără sfîrşit al creaţiilor şi distrugerilor Universurilor. Pe lîngă deprecierea metafizică a vieţii umane ca istorie4 — care. De fapt.m. Viaţa lui Brahma cuprinde astfel 2 560 000 de moha-yugo. numărul „incalculabilelor" variază între 3. 14 kalpa fac o moauantorcL (Poartă acest nume. Din acest ciclu fără început şi fără sfirşit.distrugere — nouă creaţie). Regele-Strămoş mitic. Vişnu). o . o inexistenţă. în vremea celui de al doilea Buddha. kali) şi încheindu-se cu o prălaya. budismul şi jainismul. Existenţa în Timp este. („auroră" şi „crepuscul"). insummd deci 311 000 de miliarde de ani umani.. 115 etc. timpul este nelimitat. Cele două mari heterodoxii. a salvării. ceea ce dă un total de 4 320 000 de ani pentru un singur ciclu cosmic. 170 sq. (calpa.a. nu numai existenţa umană si istoria în sine — cu toate imperiile şi dinastiile ei. evanescentă. Jătaka. Vipassi. în ultimă instanţă mitul eternei întoarceri.— creaţie". 8. Al şaptelea Buddha. orice existenţă este precară. fiecare durînd cîte 360 de ani. pe apele căruia doarme Marele Zeu. care este . care se petrece la flecare sfirşit de fcâlpa în decursul unei mahapralaya. flecare reluînd aceleaşi etape fkrta tretă. toate aceste „incalculabile" şi toţi aceşti eoni fără număr au şi o funcţie soteriologică: simpla contemplare a spectacolului lor îl terorizează pe om si-1 forţează „să-şi dea seama" că e nevoit să reia de la început. printr-o ragnarok (distrugere „definitivă". Cei 12 000 de ani ai unei rmihă-yuga au fost consideraţi „ani divini".manifestarea cosmică a măyei. 7 şi 33 şi sînt puse în legătură cu activitatea lui Bodhisattva în diversele Cosmosuri. care a apărut cu 91 de kappa în urmă. Astfel. cf. iluzorie. cu revoluţiile şi cu contrarevoluţiile ei fără număr — se dovedesc efemere. pentru că zeii nu sînt eterni. Budismul adoptă ca unitate de măsură a ciclurilor cosmice ko/pa (păli: 4 Despre toate acestea. şi possim. apare în momentul în care viaţa omului ţine numai 100 de ani. Decăderea progresivă a omului este marcată m tradiţia budistă prin scurtarea continuă a duratei vieţii umane. Singura posibilitate de a ieşi din timp. iar Bodhisattva se va întrupa ca să anunţe" tuturor fiinţelor vestea cea bună. divizată într-un număr variabil de ceea ce textele numesc „incalculabile" (asarnkhyeya. epuizîndu-le substanţa ontologică — şi pe lîngă mitul perfecţiunii începuturilor. iar creaţiile şi distrugerile cosmice se înlănţuie ad in/îratiun.yuga in cicluri din ce în ce mai vaste. dar realizat complet de o mohâ-yuga. proiectind unitatea de măsură . Să precizăm că mahă-prăToya implică regresiunea tuturor „formelor" şi a tuturor modurilor de existenţă într-o prakrti originară nediferenţiată.) O kalpa măsoară o zi din viaţa lui Brahma. (Vom întîlni acelaşi motiv în apocalipsele iraniene. capătă formă şi durează). 4. atîta vreme cit. în senSimfaofisme indiene ale timpului şi eternităţii / 81 sul de disoluţie totală a Oului cosmic. Sikhi (cu 31 de kappa în urmă) — 70 000 de ani s. de a rupe cercul de fler al existenţelor. deoarece se presupune că fiecare manuantăra e guvernata de un Mânu. in oeternum. produce o eroziune a tuturor formelor. păli: asankheyya).). O suta de aceşti „ani" ai lui Brahma. ceea ce merită să ne reţină atenţia în această orgie de cifre este eterna repetare a ritmului fundamental al Cosmosului: distrugerea şi re-crearea lui periodică. p.

după puţin timp. de exemplu. 86 / MIRCEA EUADE Aşa cum am văzut. deoarece durata ei este limitată. îndurerată că fusese părăsită. Putem într-adevăr să ne salvăm din legăturile Măyei fie pe cale contemplativă. societăţile şi civilizaţiile clădite cu greu prin efortul a mii de generaţii. Se punea însă întrebarea dacă un Rege al Zeilor. ele sînt lipsite de substanţă. Este exact lecţia pe care. dar fără să ne mai bucurăm de „roadele faptelor noastre" (phcda-trsnă-vairăgya). la profiturile care pot rezulta din acţiunile personale. Astăzi începem să înţelegem mai bine ca India a cunoscut nu numai negarea şi refuzul total al lumii. în cele din urmă. irealitatea ontologică a Universului. cum am spus mai sus. pentru că numai cunoaşterea Absolută îi ajută să se elibereze de iluzie. acesta se apropie de Indra. adică „renunţarea la roadele propriilor fapte". căci a înţeles zădărnicia oricărei „situaţii". rsi-ul. ca să ne dăm imediat seama de irealitatea lor. precum şi calea eliberării noastre. spulberînd iluziile urzite de ritmurile minore ale Timpului — de timpul istoric adică —. potrivit căreia lumea este iluzorie. lumea istorică durează cit cuprinsul unei clipe. obţinută prin deschiderea către ritmurile majore ale timpului. nu însă la acţiunea în sine. yoginul. într-adevar. Funcţia gnoseologică şi soteriologică a unei astfel de schimbări de perspectivă.es du Yoga (Gallimard. Renunţarea la lume nu este totuşi singura consecinţă pe care un indian e îndreptăţit să o desprindă din descoperirea Timpului ciclic infinit. asupra căruia ne-am oprit mai înainte. permite prelungirea nelimitată a unei anumite ordini — totodată metafizică. căci ea nu este o iluzie — în acest moment precis ea există.. aproape ca peste toi în lumea arhaică. îşi reia identitatea şi îşi continuă faptele eroice. această deschidere către Marele Timp. în primul rînd a Vedăntei. el se pregăteşte să tragă concluzia care i se pare a fi singura logică după descoperirea irealităţii şi a zădărniciei lumii. deoarece în perspectiva eternei întoarceri ea este o nondurată. budistul. Lumea istorică. în acest sens trebuie înţeleasă afirmaţia idealismului indian. renunţă la lume şi caută Realitatea Absolută. important este să nu credem doar in realitatea formelor care se nasc şi se . Pornind tot de la dogma irealităţii funciare a Cosmosului. în Bhaga-vad-Gltă. de exemplu. dar că. Cu alte cuvinte. relevă totodată precaritatea şi. este pusă în lumină foarte convingător de anumite mituri legate de Măyă lui Vişnu. spiritualitatea indiană a elaborat şi o cale care nu duce în mod necesar la asceză şi la renunţarea la lume.dezvolta în Timp. continuînd să rămînem în lume. a se vedea lucrarea noastră Tectwiqu.141 sq. în India. şi în altul. Indra se găseşte în aceeaşi situaţie ca prinţul Siddhărtha îndată după ce acesta îşi părăsise palatul şi soţiile la Kapilavastu şi-şi începuse 5 Cf. renunţînd la lume şi practicînd asceza şi tehnicile mistice aferente. Timpul. în esenţă deci — să-şi facă datoria. IV. fie ea si aceea de Rege al Zeilor. cum menirea şi datoria lui erau să rămînă Indra. lipsită de realitate. mitul Timpului ciclic şi infinit. căci perspectiva Timpului mitic face din orice porţiune de timp istoric o iluzie. Masa de faţă este ireală nu pentru că nu există în înţelesul propriu al cuvîntului. Krşna în Bhogavad-Glta5: phala-trsnavairogya. Şi.. vedăntinul. sădhu-ul etc. fie pe cale activă. dar rămîne iluzorie pentru că nu va mai fi peste zece mii sau o sută de mii de ani. sînt iluzorii. . poate deveni un instrument de cunoaştere în sensul că e suficient să proiectăm un lucru sau o fiinţă în planul Timpului cosmic. Trăgînd concluziile logice din lecţia Timpului nesfirsit şi a Eternei întoarceri. Este calea pe care o relevă continuarea mitului despre Vişnu şi Indra. nu trebuie să pierdem din vedere niciodată că astfel de forme nu sînt „adevărate" decît în propriul lor plan de referinţă. Indra renunţă . fără orgoliu şi fără înfumurare. Bhagavad-GUă. 1948). Această urmare a mitului restabileşte echilibrul: important nu e totdeauna să renunţăm la situaţia noastră istorică trudindu-ne în zadar să ne reunim cu Fiinţa Universală. regina Saci. Indra are astfel o a doua revelaţie: el înţelege că fiecare trebuie să-şi urmeze calea şi să-şi împlinească chemarea. Este calea pe care o pro-povăduieşte. etică şi socială —. avea dreptul să desprindă astfel de concluzii dintr-o revelaţie de ordin metafizic. ci şi despre importanţa vieţii active. să destrame vălul Măyei.la vocaţia lui de zeu războinic şi se retrage în munţi spre a se consacra celui mai aspru ascetism. Şi într-un caz. Luînd-o de mină. ordine care nu conduce în nici un fel la idolatrizarea Istoriei. umilit de revelaţia lui Vişnu. despre viaţa care-şi găseşte realizarea . nu numai despre virtuţile vieţii contemplative. toate. Iar. In planul ritmurilor cosmice. un soţ. pp. căruia îi vorbeşte îndelung. Krsna o dă lui Arjuna. pentru că ar fi o iluzie a simţurilor noastre. 84 / MIRCEA ELIADE pentru că. Paris. e lipsită de realitate. 20. continuînd să ne îndeplinim datoria în timpul istoric.irealitate. important este să purtăm mereu în cuget perspectivele Marelui Timp. Simbolisme indiene ale timpului şi eternităţii / 85 chinuitoarele mortificări. soţia lui. ontologic. într-adevăr. obţinută prin recitarea periodică a miturilor. dacă renunţarea şi asceza lui nu puneau cumva în pericol echilibrul lumii. imploră ajutorul preotului-sfetnic Brhaspati.deplină în această lume.

cel mai frecvent. aruncat pe o stîncă. în varianta modernă şi populară povestită de Sri Ramakrishna6.) ' Pentru „primitivi'' deci. [trad. Nărâda are acum trei copii. Nărâda se desprinde de ceilalţi doi şi se zbate să-1 găsească. ca urmare. nu e cu toate acestea o creaţie a societăţilor agricole. nu este o inovaţie a gîndirii indiene. ci şi ca o veşnică reluare dintru început. Luna înregistrează. a unui Cosmos. pp. Cîştigînd favoarea lui Vişnu prin austerităţi fără 6 The Sayings of Sri Ramakrishna (Madras. Cosmogonia se repetă cel puţin o dată pe an. Nărada n-ar fi putut afirma că înţelesese totul. iar lui Vişnu făcîndu-i-se sete. mitul creării şi distrugerii ciclice a lumii. Anul — sau ceea ce se înţelege prin acest cuvînt — echivalează cu crearea. societăţile tradiţionale — cu reprezentările lor despre Timp atît de greu de înţeles tocmai pentru că ele se exprimă prin simboluri şi ritualuri al căror sens profund ne rămîne uneori inaccesibil —. Intră în casă. Cu o mînă sprijinindu-si femeia. cunoscut: „Fiul meu. Dar. dar ceva esenţial învăţase: ştia acum că Măyâ cosmică a lui Vişnu se manifestă prin Timp. după puţin. Nărâda înfruntă anevoie apele. cit. . zeul îl roagă pe ascet să-i aducă apă din micul sat care se zarea la cîteva sute de metri în faţa lor. unui ascet vestit. iar simbolismul lunar „naştere-moarterenaştere" capătă expresie . lumea ieste periodic creată şi distrusă. O întîlnim în miturile societăţilor preagricole. Haosul şi actul cosmogonic care-i 7 Le HJylhe de i Eternei Retour. . Zimmer. Nărâda aleargă şi bate la uşa primei case care-i iese în cale.. 1983. Cînd se trezeşte. îi cere Nărâda. Este foarte probabil că această concepţie despre crearea şi nimicirea periodică a lumii. Timpul este ciclic. 27 sg. între timp. piere şi se naşte din nou într-un ritm foarte precipitat.Teroarea Timpului" Mitul Timpului ciclic. aude un glas . După cum am arătat în altă parte7. iar mitul cosmogonic serveşte şi drept model pentru un mare număr de acţiuni: căsătoria. acest Strămoş mitic capătă chip de animal lunar. el vede cim-purile pustii arzînd sub soare. După fiecare potop. adică al ciclurilor cosmice care se repetă la nesfîrşit.Iată unul dintre aceste mituri. Sorin Mărculescu. apoi. de o descreştere si o „moarte" (cele trei nopţi fără lună). într-adevăr. urmată de o creştere (luna plină). (în etnologie se numesc astfel animalele a căror viaţă manifestă o anumită alternanţă. într-adevăr. Ritmurile lunare marchează totdeauna o „creaţie" (luna nouă). Şi timpul trece. < Nărâda e înfrînt la rîndul lui şi puhoiul fl poartă fără simţire. Or. unde e apa pe care urma să 88 / MJRCEA EUADE mi-o aduci? Te aştept de mai bine de o jumătate de ceas!" Năra'da întoarce capul si priveşte. în primul rind apariţii si dispariţii periodice. rom. de exemplu. casa i se prăbuşeşte. deodată. passiin. Mytfis and Symbols. Nărâda se căsătoreşte pînă la urmă cu fata şi cunoaşte bucuriile căsniciei şi asprimea vieţii de ţăran. deşi susţinută de spectacolul morţii şi al învierii periodice a vegetaţiei.într-un mare număr de mituri şi rituri.ducîndu-I pe cel mai mic. turmele îi sînt înecate. 100 sqq. un Strămoş mitic dă naştere unei noi omeniri. departe. sau vindecările. ii apare în faţă zeul. Simbolisme indiene ale timpului-şi eternităţii l 89 pune capăt printr-o nouă creaţie sînt reactualizate periodic. Nârada. se năruie. iar pe umăr. ploi torenţiale inundă regiunea. Care este sensul tuturor acestor mituri şi al tuturor acestor rituri? Sensul e că lumea se naşte. Copilul cel mic alunecă şi cade în unde. cartea IV. Ii deschide o fată deosebit de frumoasă. apele îi înghit şi pe ceilalţi doi copii. „înţelegi acum taina pe care o închide mâiya mea?" îl întreabă zeul. într-o noapte. Cele mai vechi mituri ale potopului dezvăluie o structură şi o origine lunare. De la o astfel de moştenire imemorială s-a pornit cînd a fost elaborată doctrina panindiană a vîrstelor lumii si a ciclurilor cosmice. ca pe o bucată de lemn. îşi dă seama de f toate nenorocirile care I-au lovit şi izbucneşte în hohote de plîns. ^\rată-mi puterea magică pe care o are măyă ta". simbolic şi ritual lumea este re-creată periodic. t]. o concepţie cu structură lunară. în cursul celui de al doisprezecelea an însă. pp. unde părinţii tinerei îl primesc cu cinstea cuvenită unui sfint. fiind. iar după moartea socrului său devine stăpînul gospodăriei. După puţin timp. şi pe mamă. — n. Se scurg aşa doisprezece ani. capitolul 22. 1938). găsindu-se în plin soare pe un drurn pustiu. foarte plauzibil. Este foarte probabil că imaginea acestei eterne naşteri si morţi a lunii să fi contribuit la cristalizarea intuiţiilor primilor oameni asupra periodicităţii Vieţii şi Morţii şi să fi generat. Ascetul o priveşte îndelung şi uită pentru ce venise. In locul potopului care năruise totul. Vezi altă versiune a aceluiaşi mit după Matsya Purăna. care se oferă să-i îndeplinească orice dorinţă.societăţile tradiţionale imaginează existenţa temporală a omului nu numai ca o repetare ad infmitum a anumitor arhetipuri şi fapte exemplare. De bună seamă. Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 87 număr. cele mal uşor de sesizat periodicităţi şi tocmai termenii referitori la lună au fost folosiţi primii pentru a da expresie măsurării timpului. dăinuirea şi distrugerea unei lumi. însă povara e prea mare. povestită de H. dar e prea tîrziu: şuvoiul 1-a dus cu el. Vişnu consimte şi îi face semn să-1 urmeze. cu cealaltă ţinîndu-'şi doi copii.

Simbolismul indian al abolirii Timpului în sanscrită. Cu alte cuvinte. Doctrinele şi tehnicile mistice care urmăresc eliberarea omului din suferinţă şi din ciclul infernal „viaţă-moarte-renastere" îşi însuşesc imaginile mitice ale ciclurilor cosmice. în cele Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 91 mai vechi texte..deci în înaltul bolţii cereşti. depăşeşte Timpul. Soarele (= Timpul) rămîne nemişcat pentru „cel ce ştie": nuncjlaens se transformă paradoxal în nune stons. Se ştie că aceeaşi imagine: fulger- . dar această expresie se raportează mai ales la planul metafizic şi soteriologic. îi spune: „Eu sînt Timpul |atot|puternic. Chăndogya-Upanisad (HI. IV. Radu Bercea. şi nu va mai cobori. e conceput ca transcenzînd Timpul. "IV. * Fiinţa Universală: „întruchipat şi neîntruchipat. Timpul ca şi Eternitatea sînt cele două aspecte ale aceluiaşi Principiu: în Brahman. în Brahman. Adevărul" (Kausitaki-Up. dar ceea ce începe o dată cu Soarele este Timpul. pus în mişcare aici spre a trage lumea înapoi" (BhagavadGltă XI. 1993. IV. p. cel-care-fiinţează (sat) si Celălalt (tyam)" (Brhadăranyaka-Upanisad II.Bineînţeles. . Clipa paradoxală a iluminării Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 93 e comparată în textele vedice şi upanişadice . 3).t. 4). care era însoţit de un număr tot atît de uriaş de naşteri şi renaşteri umane guvernate de legea îtarmei.cu fulgerul. se subliniază caracterul temporal al tuturor Universurilor şi al tuturor existenţelor posibile: „Timpul a dat naştere la tot ce a fost şi va fi" (Ataharua Veda XIX. p. [trad. Eliberarea din această lume şi obţinerea Salvării echivalează cu o eliberare de Timpul cosmic. că pentru înţelept. ci ya sta în mijloc de unul singur. Iluminarea. 11. ca un fulger (Kena-Up. Sergiu Al-George. indianul avea in vedere un scop soteriologîc. pentru cel care ştie astfel misterul (upanisad) acesta al lui Brahman" [trad. 32." Expresia „ceea ce precedă Soarele" ar putea fi înţeleasă. Eterna întoarcere echivalează pentru indienii..t. Spiritul Universal. [trad. iluzorie şi efemeră. 1971. morţi şi renaşteri lunare a fost 90 / MIRCEA ELIADE sensibil modificată de gîndirea indiană. într-adevăr.» într-adevâr. Este probabil că aspectul astronomic al Unităţilor yufifa a fost influenţat de speculaţiile cosmologice şi astro-logice ale babilonienilor. precum şi ca izvor şi fundament a tot ce se manifestă în Timp: „Stăpî'n peste tot ce a fost şi va fi. 1. Iar Maitri-Upanisad (VII. Ce ne interesează acum este să punem în lumină faptul că. revelîndu-i-se lui Arjuna ca Zeu Cosmic. indianul se vedea într-un fel obligat să caute o ieşire din acesta roată cosmică şi din aceste nenumărate transmi-grări. Brahman se înţelege dintr-o dată. 163]. care cumulează. înspâimîntat do numărul fără sfîrşit de naşteri si renaşteri ale Universurilor.toate polarităţile şi toate opoziţiile. 4. 1993. mărind tot mai cutezai ur durata şi numărul ciclurilor cosmice. 11) afirmă. în Upanişade. în cursul Marilor Nopţi Cosmice. rom.8). de bună seamă.. cuvîntul kala e folosit atît cu înţelesul de perioade de timp. nici nu apune. deosebeşte cele „două forme" (due rupe) ale lui Brahman (adică înfăţişările celor „două naturi" (dvaiilbhăva) ale unei singure esenţe (tad ekarn). precizind această bipolaritate a Fiinţei Universale în planul Timpului. pentru iluminat. Radu Bercea. „în fulger. care devine un jiuan-mukta. le amplifică şi le folosesc în scopurile lor de prozelitism. de o imagine sensibilă a transcendenţei: la zenit. Brahman. rom.. 3. Maitri-Upanisad continuă: „Ceea ce precedă Soarele este Fără-Timp (akăla) 92 / MIRCEA EUADE şi nondivizat (ăkola). 83 — n. Despre aceasta sînt versurile: «Acolo [adică în lumea transcendentală a lui Brahman] n-a apus şi n-a răsărit niciodată.]). el este totodată astăzi şi mîine" (Kena-Up. 2. Fiinţa Absolută. Lumea de aici. cit şi cu cel de moment anumit — ca şi în limbile europene (de ex. şi în plan cosmologic. „What time is nou)?"). lumea sămsărei. ca referire la perioada care a premers Creaţiei — deoarece în intervalele dintre perioadele mahă-yuga sau perioadele fcolpa. în „Centrul Lumii". Este vorba în toate acestea. 49 — n. 54. p. astfel. distrugător de lumi. acolo unde devin posibile ruperea nivelurilor şi comunicarea între cele trei zone cosmice. epocii postve-dice — adică pentru indienii care descoperiseră „suferinţa existenţei" — cu ciclul infinit de transmi-grări generate de Jcorma. pentru el nici nu răsare. în sensul că nu mai participă la durată. Iar Krşna. După cum se ştie. pentru el este în veci ziuă.. dar nu ne vom opri aici asupra acestor eventuale influenţe istorice pe care India le va ii suferit din partea Mesopotamiei. muritor şi nemuritor. durata nu mai există —. a durerii şi ignoranţei. este lumea care se petrece sub semnul Timpului. Ceea ce înseamnă că atît Universul sub aspect manifest si nonmanifest. cît şi Spiritul în modalităţile lui de condiţionat şi noncondiţionat rezidă în Cel Unic. nune Jluens şi nune stons coincid. un „eliberat în viaţă" şi care. 13). de durate infinite. imaginea arhetipală a eternei naşteri. indicînd adică situaţia paradoxală a celui care obţine iluminarea. Upanişadele disting două ipostaze ale lui Brahman. neclintit şi mişcător. Soarele rămîne nemişcat: „Iar după ce se va fi înălţat la zenit. rom.1). comprehensiunea realizează miracolul ieşirii din Timp. care comportă diviziuni (sakala) şi a cărui formă este Anul. precum „Timp şi Fără-Timp" (kălas că akălaska). nu se va mai înălţa.

Numele cel mai frecvent al iniţiaţilor era duyo: «născut de două ori. punctul infinitezimal prin care trece Axa Cosmică (Axis Mundi). „abia născut. deoarece în cosmologia indiană punctul din care a început creaţia este vîrful. face şapte paşi mari adăpostit sub o umbrelă albă. Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 95 poate şi să-1 parcurgă invers (patiloman. „Oul spart" Alături d& această imagine a transcenderii spaţiului şi timpului prin traversarea celor şapte niveluri cosmice care-1 proiectează pe Buddha în „Centrul" lumii şi-i îngăduie totodată să-şi integreze clipa atemporală ce precedă crearea lumii. spune Buddha. lumea creată. Le . Paul Mus. cărora le corespund. 1938-1939. unul dintre puişori. H. eu sînt cea mai în vîrstă. I. Mqjjhima-Nikăya (III." Cum spune Paul Mus. „în sens contrar"). deci cu naşterea . Enunţul „Eu sînt cel mai înalt din lume" (aggo'tjam osmi lokassa) semnifică transcendenţa spaţială a lui Buddha. aceasta este ultima mea naştere. care. atingînd vîrful cosmic. Bouddha (trad. eu am spart coaja ignoranţei şi sînt singurul din lume care a dobindit preafericita. primeau şi ei acelaşi nume ca unii născuţi din ou. altă existenţă de aici înainte nu voi mai avea»". p. 123) povesteşte . Bodhisattva îşi propteşte tălpile pe suprafaţa pămîntului şi. întors către nord. venerabile Gotama. Solidaritatea dintre actul transcenderii spaţiului şi actul transcenderii fluxului temporal este excelent ilustrată de un mit legat de Naşterea lui Buddha. opt sau zece sau douăsprezece. El a atins cu adevărat „vîrful Lumii" (lokagge) tra-versînd cele şapte etaje cosmice. Melun. ci spaţiului sacru. cu unele variante. Ireversibilitatea timpului cosmic. Foucher). 364-365. el a abolit timpul şi creaţia şi se află în clipa atemporală care precedă cosmogonia. — Tot astfel. ca atare locul cel mai „vechi". Dar. se transcende implicit timpul. Aşadar. Buddha exclamă: „Eu sînt cel mai în vîrstă din lume" (jeţţho'ham asmi lokassa). cum. cît si „Centrul" prin excelenţă. Am arătat în capitolul precedent importanţa acestui simbolism pentru gîndirea arhaică8. el transcende şi timpul. cu vîrful ghearei sau cu ciocul sparge coaja şi iese teafăr din ou. Priveşte apoi împrejur pămînturile toate si spune cu vocea lui de taur: «Eu sînt cel mai înalt din lume. pentru că este cel mai vîrstnic dintre ei. şi cînd. punctul din care se poate transcende lumea sensibilă. „o imagistica de o simplitate înşelătoare.iluminare spirituală. înainte de a atinge starea de Nirvana ori de samădhi. precum şi yoginii. geometric. după ce s-a cuibărit pe ele. în care se poate realiza comunicarea cu Cerul sau cu Infernul. iar această aptitudine o vor deţine si călugării budişti. Ca să o înţelegem mai bine. De aceea. universala 'demnitate de Buddha. cf. p. 169-175). în mod magic. timpul este reversibil şi chiar poate fi cunoscut dinainte: căci Buddha cunoaşte nu numai trecutul. Este important să subliniem ideea că Buddha. Seclfori des seff. ci şi viitorul. lege cruntă pentru toţi cei care trăiesc în iluzie. 1950. pratiloman. Paul Mus a atras atenţia asupra următorului text din Suttauibhanga1l: „Cînd o găină a făcut ouă. se ştie. „La notion de temps reversible dans la mythologie bouddhique" (extras din Annuaire de l'Ecote praliqtie des Hauîes Etudes. Oldenbefg. Or. l (Louvain. A. Părăjika l. twice-bomfl. Hommage Van der Leeuw. se întîlneşte în metafizica greacă şi în mistica creştină). Să ne oprim o clipă asupra acestei imagini mitice: zenitul — care este atit Piscul Lumii. Nijkerk. pp. mai există o imagine. 4. obtinîndu-se stasisul. 96 / ACRCEA ELIADE necunoaştere şi sînt ca şi închiSe. trebuie să ne amintim că iniţierea brah-manică era considerată o a doua naştere. cea mai nobila dintre flinte. Vinaya şi în biografiile lui Buddha9. Pentru el. asupra lui Buddha nu mai acţionează. 50 sg. 10 Mircea Eliade. mai sus. p. primul. pp. o brahmane. pp. 13. 1939Î. cele şapte ceruri planetare. Saptă podani — cei şapte paşi care-1 duc pe Buddha în vîrful lumii — au căpătat şi expresie plastică. şerpii etc. într-un articol remarcabil. Le Trăite d& la Grande "Vertu de Sagesse de Năgărjuna. in textele Nikăya-Âgama. eu sînt cel mai bun din lume. Depunerea ouălor era asimilată cu «prima naştere». pe lîngă faptul că devine capabil să desfiinţeze timpul. ce vom spune despre el — că este cel riiai mare sau cel mai mic dintre toţi puişorii? — îl vom numi cel mai mare. 9 într-o lungă notă din traducerea sa după Mahăprq/-năpăramitasastra de Năgărjuna. un „Centru" este locul paradoxal al rupturii nivelurilor. le-a ţinut ia căldură şi le-a clocit cît trebuie. cu alte cuvinte. o brahmane. în arta şi în iconografia budista. prezentul etern intemporal. eu sint cel mai în vîrstă din lume. Buddha devine contemporan cu începutul lumii. „Leş Sept Pas du Bouddha" (Pro Regno pro Sanctuario. ser. dl Etienne LamoUe a reunit şi a clasat textele cele mai importante. Acest aspect mitic al Naşterii BCf. 1944). Prin aceasta însă. păsările. care îmbină în chip fericit simbolismul spaţiului cu cel al timpului. prin însuşi faptul că se transcende Universul. Simbolismul celor „Şapte Paşi" este destul de transparent10. durata. prizoniere în-tr-un ou. 94 / MSRCEA ELIADE lui Buddha a fost reluat ulterior. între fiinţele care trăiesc in 11 SiLttavibhanga. Un „Centru" reprezintă un punct ideal aparţinînd nu spaţiului profan. practică o „întoarcere în urmă" ce le permite sâ-şi cunoască existenţele anterioare. cf. Căci. voi. 6 sq.

op. continua ei neantizare reprezintă formula mahăyămcă prin excelenţă folosită pentru a exprima irealitatea lumii temporale. Filozofia Timpului în budism Simbolismul celor Şapte Paşi ai' lui Buddha şi cel al Oului Cosmic implică reversibilitatea timpului şi va trebui să revenim asupra acestui proces paradoxal. 1930-1932. nonrealitatea clipei prezente care se transformă necontenit în trecut. Schaycr. Fluiditatea şi instantaneitatea lumii sensibile. „Cum s-ar fi putut descrie. trebuie să prezentăm . Zeul primordial al creaţiei.).. 13 Abhidharmakosa IV. deci şi timpul în sine. Şcerbaţki. corespunde deci exact oului mitic" ftbid. op. Şi în cazul acesta. Fluiditatea ascunde irealitatea. pe care Şcerbaţki îl traduce prin „serie". Filozofii Mahăyă-nei au reluat amplu ideea a ceea ce am putea numi instantaneitatea timpului. expresie simbolică a Timpului cosmic: samsara. oricare ar fi raporturile de vîrstă fizică sau de rudenie dintre ei" (Mus. Vezi şi S. p. dt si Timpul ciclic. de exemplu. Vom avea prilejul să întîlnim şi alte asemenea imagini arhetipale folosite spre a simboliza transcenderea. roata existenţelor. p. ' Bibliotheca Buddhicai şi în amplul studiu al lui Louis de la • ValleePoussin. numit în diferite chipuri — Embrionul de Aur (Hy-ranya-garbha). in potentia. (Paris. chiar metaforic. Tatăl sau Stăpînul Creatorilor (Pra-jăp'ati). cit. -cum spune Santaraksita. Şcerbaţki „Buddhist Logic" (Leningrad. pp. dar. datorită tocmai fluidităţii: lui. mişcarea nu corespunde unei realităţi exterioare. după cum observă pe drept cuvînt Coomaraswamy (op. actul de transcendere a Timpului capătă expresie printr-un simbolism totodată cosmologic şi spaţial. Agni (Zeul Focului şi Focul Ritual) sau brahman (principiu sacrificial. a desfiinţa som . Vezi traducerea comentată a lui Louis de la Vallcc-Poussin. în felul acesta.săra. p. «Primul născut» (jyeşţha) al Universului.Documente d'Abhidharma: la Controverse 98 / MIRCEA EUADE pentru budişti. ci se prezintă ca un continuum. mai marele în vîrstă decît noniniţiatul. ci şi ontologic ireală. adică fluiditatea şi. 1-158). Sunbolisme Indiene aţe fimpului şi eternităţii / 99 calitatea ei de concept. 1938) şi Ananda K. 1923-1931).. care a . Dar. naşterea supranaturală a lui Buddha punînd-o sub semnul similitudinii cu spargerea oului în care se afla închis. Distrugerea la care se referă Santaraksita nu e distrugerea empirică. A sparge învelişul oului înseamnă. l. în parabola lui Buddha. 60). a unui vas care se sparge căzînd la pămînt. ci lucrul în sine". 1947). Soarele imobil la zenit.. orice „formă" care se manifestă în timp este nu numai perisabilă. Bruxelles. 1937. «oul cosmic» al tradiţiilor brahmanice. altă imagine a duratei ciclice. Mişcarea. Ştim însă Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 97 că „oul cosmic" este „identificat formal cu Anul. prezentînd cîteva aspecte ale practicilor yogico-tantrice. cit.es.naturală a omului. citat de Coomaraswamy. fără ca ascultătorului să nu-i vină în minte. «rugăciune». Logicienii şi metafizicienii Marelui Vehicol n-au făcut altceva decît să ducă pînă Ia limitele lor extreme intuiţiile panindiene asupra irealităţii ontologice a tot ce există în Timp.. timpul este un flux continuu (samtâno. firesc. etimologic înseamnă „continuum" . nota 1). 58. divinizat}?" (Mus. Contributions to the Problem of Time in Indian Philosophy (Cracovia. nu există mişcare (reală)"13. 94 sq. din care a ieşit. o linie nu e alcătuită dintr-un şir nesfîrsit de puncte. Sau. adică a transcende afît Spaţiul cosmic. aşa cum e considerat şi egoul individual. in ultimă instanţă. p.pp. redusă la cauzele ei. Buddhist Logic l. Vasubandhu însuşi spune: „clipele îşi iau necontenit zborul" (nirantara-ksana-utpăda}. căci este „ceva" construit de noi înşine. că „mişcarea e compusă dintr-o serie de imobilităţi" (Şcerbaţki). p. 30 sg. pp. 'codurile brahmanice nu uită să stabilească principiul după care iniţiatul este. . în linii mari filozofia timpului elaborată de budism. pp. De altfel. „natura oricărui existent este propria lui instantaneitate (alcătuită dintr-un număr enorm) de stasisuri şi de distrugeri" tTattva-sangraha. este un simbol spaţial care exprimă actul paradoxal al evadării din Cosmos cu aceeaşi forţă cu care o face imaginea budistă a oului spart. prin du Temps" (Melanges chinois et bouddhiqu. 5 voi.. „existenţa şi nonexisienţa nu sînt înfăţişările diferite ale unui lucru. Şi 12 Elementele acestei filozofii pot fi găsite în două volume \ de F. Buddha foloseşte imagini analoge celor cu care ne obişnuiseră Vedele şi Upanişadele. Termenul somtăno. 197.. in zorii timpurilor. Pentru filozoful budist. cit. Coomaraswamy. în nonexistenţă. L'Abhid/iannofcofa de Vasubandhu. în special de budismul mahăyănic12. în prealabil însă. ci neantizarea intrinsecă şi continuă a oricărui existent angrenat în Timp. scrie Şcer-baţki. V. Time and Etemity (Ascona. Ieşirea din ou corespundea naşterii supranaturale a iniţierii. din punct de vedere social. 13-14). Motiv pentru care Vasubandhu scrie: „Deoarece neantizarea este instantanee şi neîntreruptă. durata.14). superiorul. Dar nu numai atît. Singura speranţă şi singura cale de salvare sînt Buddha. din Chăndogya-Upanisad. text al imnurilor etc. sînt pentru budism un postulat pragmatic. Din concepţia mahăyămcă despre timp s-a desprins uneori concluzia că pentru filozofii Marelui Ve-hicol mişcarea este discontinuă. 14. Toate acestea nu sînt lucruri noi. iar.

De 100 / MIRCEA EUADE multe ori.). Cel „a cărui gîndire e neclintită" şi pentru care timpul nu mai curge trăieşte într-un prezent etern.revelat Dharma (realitatea absolută) si a arătat drumul către Nirvana. imobil" etc.. in sfîrşit. Transpusă în simbolismul spaţial. voi. Un moment oarecare. 411). faptul de a închide. că a depăşit Timpul cosmic14. Ultimele două categorii de imagini indică si ele o rupere de niveluri. 141). 1931. cum o numesc autorii măhăyanici. Să nu uităm că prima şi cea mai simplă definiţie pentru Yoga este cea dată de Patanjali însuşi la începutul operei Ybga-Sutra (I. Buddha. se măsoară timpul. pentru a denumi starea noncondiţionată de Buddha sau de eliberat. Suprimarea însă e numai scopul final. cit. într-un prezent etern. Vom reveni asupra consecinţelor pe care le poate avea o astfel 14 Sufla Nipăta. Cei şapte Paşi ai lui Buddha etc. 40 sq.. Buddha reia neobosit tema centrală a mesajului său: tot ce e condiţionat este ireal. Imagini şi paradoxuri Să notam că toate aceste imagini prin mijlocirea cărora se încearcă exprimarea actului paradoxal al „ieşirii din timp" rămîn valabile şi pentru a exprima trecerea de la ignoranţă la iluminare (sau. fluxul conştiinţei etc. oprirea completă a respiraţiei în practicile Yoga etc. fără-timp" (akăliko.)... Fulgerul. „nu există nici trecut. poartă în sanscrită numele de Jcsono. uipumatto). de acest prezent precar care abia îşi face loc printre două nonenK 15. la alta. El îi fericeşte pe călugării „care au prins momentul" (khano uo paţiladdho) şi-i deplînge pe cei „al căror moment a trecut" (khanătită. blocarea fluxului stărilor de conştiinţă. ibid. iar pentru Buddha se poate ieşi din timp tocmai prin intermediul unui astfel de „moment favorabil". precum şi alte texte.). iluminarea este instantanee (eka-ksana). 2. iluminarea. (Sensul cel mai uzual al lui nirodha este de altfel cel de „restricţie. momentul de faţă. pe care am mai întîlnit-o în textele upanişadice. adică: „Yoga este suprimarea stărilor de conştiinţă". spune Samyutta Nikăya (l. într-adevăr. I. prin „a imobiliza" stările proprii de conştiinţă.). noncompus" (asankhata) şi „atemporal. Pentru el. obstrucţie". Prin ksana. opportunity". „stabil. 373. Dlgha Nikăya II. cit. printr-o rupere a nivelurilor („Oul spart". trecerea de la durata profană la timpul sacru declanşată prin-tr-un ritual se obţine şi ea printr-o „rupere a ^a(R timpului ş . (După cum se ştie. imagini care indică abolirea timpului şi. le putem grupa în trei" categorii: l. Prezentul-total. Yoginul începe prin „a opri".). toate timpurile sînt aduse în prezent (Visuddhi Magga. el este calitativ diferit de „prezentul" nostru profan. 157). pentru că scot în evidenţă trecerea paradoxală de la o stare „normala" în plan profan (mişcarea soarelui. Dar acelaşi termen are şi înţelesul de „moment favorabil. 359-406). 126). Buddha aminteşte ca „transcende eonii" (kappătito. adică nu este prins cu adevărat în fluxul ciclic al timpului. în consecinţă. adunate de Coomaraswamy. Pentru că el. titaţi — trecutul şi viitorul — şi care se va stinge o dată cu moartea noastră. dea îngrădi etc. la stasis. secvenţă temporală transfigurată în „clipă a iluminării". din durată. şi care se prelungeşte paradoxal dincolo de timp. Samyuta Nikăya IV. e „simplu. vrea să spună că înţelegerea Realităţii se produce dintr-o dată. cele care exprimă o situaţie de neconceput (imobilitatea Soarelui la zenit. de „imobilizare" a stărilor de conştiinţa la nivelul experienţei timpului la yogini.. Iluminarea instantanee (eka-ksanabhisarnhodh^. şi nu uită niciodată să adauge: „Asta nu sint eu" (na me so attă). că „nu e om al eonilor" (akkapiyo). 56 sq. „cel al cărui spirit e neclintit" (ţhii'attă. nondurata. clipa paradoxală care suspendă durata şi care-1 proiectează pe călugărul budist în nune stcms. „paradoxală" [imobilitatea soarelui etc. 2): yogas cittavrt-tinirodhah. nici viitor" (na lassa paccha na purattham atthl). pp. op. prin aceasta. ca un julger. Crosso modo. 3. de la „moarte" la „viaţă". Pentru Buddha. Buddha recomandă. „Cel a cărui gîndire e neclintită" (ţhita-citto. cu alte cuvinte. sau implică transsubstan-ţializarea care are loc în chiar interiorul momentului temporal. iar în păli — khana15. într-adevăr. un fcsoria oarecare poate deveni „momentul favorabil". după lungul drum străbătut în timpul cosmic prin nenumăratele existenţe. în nune stons. VIII. 1-13): Coomaraswamy. cum spune Anguttara Nikăya IV. prin „moment". în predicile lui. este totuna cu Dharma şi. „să nu se piardă momentul". Este aceeaşi imagistică verbală întemeiată pe simbolismul fulgerului. fluxul său psihomental. pp. ceea ce înseamnă că el a abolit ireversibilitatea timpului.).). nondurata — prezentul etern — este imobilitatea. pp. „Momentul favorabil" al iluminării e comparabil cu fulgerul care aduce revelaţia sau cu extazul mistic. de la condiţionat la noncondiţionat etc. căci „cei ce vor pierde momentul vor plînge". imaginea contradictorie a „momentului favorabil". „Notes sur le «moment» ou ksana des bouddhistes" (Rocznik Orientalistezny. 860 etc. nunc-ul. op. indiene ale timpului si eternităţii / 101 de „oprire".Vezi Louis de la Vallee-Poussin. prezentul etern al misticilor este stasisul. budismul — ca şi Yoga de altfel — foloseşte expresii care se referă la nemişcare. 57 etc. Clipa. Ceea ce înseamnă că. Acest prezent nu mai face parte din timp.

puntea îngustă şi primejdioasă încă nu epuizează bogăţia acestui simbolism. foloseşte imagini a căror structură însăşi include contradicţia (imagini de tipul: de găsit o poartă într-un zid care nu trădează nici una). printre care nu se poate trece decît instantaneu" (Symplegades p. al cărei scop clar este stapînirea absolută a corpului şi a psihis17 DeSpre dialectica sacrului. 975-1016).]. Coincidenţa contrariilor este şi mai bine pusă în evidenţă prin imaginea „clipei" (/csano) care se Hotnage io Qeorge Sarton. si passini Simbolisme indiene ale timpului şi eternităţii / 105 transformă în „moment favorabil". ceea ce e acelaşi lucru.16. practica Yoga procedează iniţial tocmai prin a o restaura şi a o ameliora. Ne amintim de textul evanghelic: „Şi strimtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viată. să găsească o poartă într-un zid care nu trădează nici una. Menţionăm cîteva tehnici care urmăresc oprirea fluxului temporal. un receptacul al sacrului. rom.17). înseamnă că. care comportă atît o filozofie. „Poarta strimtă". pp. [trad. ca „Timp şj Fără-Timp". 486). muchia briciului. Simbolul cel mai răspîndit pentru a exprima ruperea nivelurilor şi pătrunderea în „lumea cealaltă".în lumea suprasensibilă (fie ea lumea celor morţi sau cea a zeităţilor) este „trecerea dificilă". timpul ultimului ritual oficiat. Orice simbolism al transcendent este paradoxal şi imposibil de conceput în plan profan.). o observaţie pe care o socotim importantă: deşi ţelul ei ultim este să depăşească condiţia umană. cît.ţ. / 103 nivelurilor": timpul liturgic nu continuă durata profană în care se inserează. paradoxal. d'Histoire des 'Religions. nimic nu deosebeşte un fragment oarecare de Timp profan de' clipa intemporală obţinută prin iluminare. vezi A. muchia briciului. 355 sq. p. se obţine printr-o îndelungă disciplină.|). Pentru a înţelege bine structura şi funcţia unei astfel de imagini. 14). gîndirea indiană. pentru a atinge realitatea ultimă. saltul paradoxal în afara Timpului. Zeus III. continuînd totuşi să participe la mediul lui cosmic înconjurător (o piatră sacra rămîne mai departe o piatră oarecare etc. ritmarea respiraţiei. Mariana Noica. imaginea „momentului favorabil" exprimă paradoxul coincidenţei contrariilor cu şi mai multă forţă decît imaginile situaţiilor contradictorii (de felul: imobilitatea Soarelui etc. pp. Eroul unei povestiri iniţiatice trebuie să treacă „pe unde noaptea se întîlneşte cu ziua". 21 sq. trebuie să ne amintim dialectica sacrului: un obiect oarecare devine paradoxal o hierofanie. ci. [trad. Ananda Cooniarasway. 1947. rom.t. Le Cliaman&me ei Ies techniqnes a^chaîfiues de t'extase (Paris. cu o stare în care contrariile coincid.nităţU. Cum spunea Coomaraswamy: „cel ce vrea să pătrundă din lumea aceasta în cealaltă ori să se întoarcă de acolo trebuie să o facă în intervalul unidimensional şl atemporal care separă forţe manifeste dar contrare. Mariana Noica. ori printre maxilarele unui monstru etc. referindu-se la aspectul manifest şi la cel nonmanifest ale Fiinţei. Nu ne gîndim neapărat la Haţha-Yoga. Cea mai obişnuită şi cea cu adevărat panindiană este prănăyăma. „E greu de mers pe lama ascuţită a briciului.]}. Vasile Radu şi Gala Galaction. 1992. şi puţini sînt cei care o află" (Maiei VII. Din acest punct de vedere. „Symplegades" (Sfudies and Essays in Ihe Hisiory of Science and Leaming qffered in 104 / MIRCEA ELIADE imagini mitice exprimă nevoia de a transcende contrariile. Structura acestor imagini nu ne poate surprinde. Aparent. pp 463-488)-Eliade. Alte imagini înfăţişează situaţii aparent iară ieşire. 332 sq. Tehnicile „ ieşirii din Timp" Iluminarea instantanee. prin a-i da o amploare şi o măreţie care par inaccesibile profanilor. eliberarea (adică abolirea condiţiei umane) echivalează cu o stare noncondiţionată care depăşeşte contrariile sau. 419 sq. 2 (Cambridge. 15 sq. deosebeşte cele „două forme" ale lui Brahman. a se vedea lucrarea noastră Trăite d'Hisioire des Religions. Cf. 1951). 1992. să urce la cer printr-un loc care se întredeschide trecerii doar o clipă. spun poeţii ca să exprime dificultăţile drumului (care duce la cunoaşterea supremă)". New York. „Timpul" şi „Fărâ-TimpuT îşi pierd tensiunea de opuse: nu se mai deosebesc unul de celălalt. pp. Spre a ilustra această situaţie paradoxală obţinută prin abolirea „perechilor de contrarii". — n. ca orice gîndire arhaică. de a aboli polaritatea care caracterizează condiţia umană.B. Pentru înţelept. Cook. să se strecoare printre două pietre de moară care macină întruna ori printre două stînci care se bat cap în cap fără răgaz. [trad. 1939. dacă pentru gîridirea indiană condiţia umană se defineşte prin coexistenţa contrariilor.t. . rom. pp. Appendix P: „Floating Islartds" (pp. cît si o tehnică mistică. 106 / MIRCEA ELIADE . pp. 1940). leit. 1105 — n. lucrarea noastră Trăite . Toate aceste !S Despre aceste motive. Ne amintim că MaitriUpanişad. Brahman joacă rolul de model exemplar: eliberarea este o „imitare a lui Brahman". — n. Dintru început. 14. pentru „cel ce ştie". într-adevăr. afirmă Kaţha-Upanişad (III.

tr-un fel Marele Timp cosmic. în termeni cosmologici (şi. being a Commentary of the Sekoddesa Seclion of the Kăiacakra Taritra". 1937. după dorinţă. el trăia astfel în 10 ore ale timpului nostru numai a zecea parte. conştient de sine însuşi. idă şi pingală. cu toate că se hrănesc cu' foarte puţin. 188-203). Pe de altă parte însă. yoghinul trăieşte alt timp decît al nostru19. în diferite ritmuri ale timpului trăit. „controlul momentelor si al 1U Este posibil chiar ca ritmarea respiraţiei să aibă consecinţe considerabile asupra fiziologiei yoghinului. M-am întrebat cum de nu-i era niciodată foame. Nu am nici o competenţă în acesl domeniu. E o simplă ipoteză şi nu insist asupra ei. yoghinul repetă si retrăieşte în.Series. 1. pp. Kăiacakra Tantra. prin ritmul său respirator. de excepţionala condiţie fizică a yoghînilor. a se vedea Techniques du Yoga. spre a scăpa de urmările lor karmice. ci la 12 sau la 13 . Tratatele yoghico-tantrice ulterioare dau mai multe detalii asupra acestui „control" al timpului. S-a încercat zadarnic descrierea acestei experienţe a timpului trăit în decursul prănăyămel care a fost comparat cu clipele de înălţare sufletească 18 Cf. creările şi distrugerile periodice ale Universurilor. de exemplu. aşa încît corpul său se uza şi | îmbătrinea mai îneci decît al nostru. Or. Yoga tinde să depăşească nu numai omul profan. Carelli in prefaţa ediţiei sale a Sekoddesatikă.Nu trăiesc decit ziua. dar am fost izbit. 2. din cîte ştiu. XC. Practica Yoga începe prin a organiza acest haos. prin prănăyăma. yoghinul ajunge să-şi identifice propriile momente respiratorii cu ritmurile Marelui Timp cosmic. apoi chiar cu perioadele de cincisprezece zile. cu Luna şi cu 20 Kăiacakra Tantra. disciplinîndu-şi astfel respiraţia. circulaţia forţelor psihomentale nu-i mai este anarhică. irealitatea timpului. . 1941). ii transformă încetul cu încetul pe yoghin într-un Cosmos18: respiraţia nu-i mai este aritmică. cu în-cîntarea dragostei. un ascet gol. probabil. o zi de 24 de ore solare nu avea pentru el decît 12 pînă la 13 ore-respiraţie.. încetinind progresiv ritmul respiraţiei. stăpîn absolut pe corpul său şi pe viaţa sa psihomen-tală.mului uman. experienţă realizată însă de data aceasta voit şi conştient. durata vitală măsurindu-se după numărul de inspiraţii si expiraţii şi pentru că în timpul nopţii reducea acest număr la o zecime din normal. în timpul nopţii îmi reduc numărul respiraţiilor ]a o zecime. nu de la un Haos. Două aspecte ni se par importante în practica prănăyămei. este totdeauna nevoie de această cheie). povestită mai sus. ritmarea respiraţiei. 108 / MIRCEA EUADE continuităţii lor" (Yoga Sutra 3. la Rishikesh si în alte părţi din Himalaya. Şi nu există practicant al disciplinei Yoga care să nu fi experimentat în cursul exerciţiilor sale respiratorii o cu totul altă calitate a timpului. . Dar toate formele de Yoga implica o transformare prealabilă a omului profan — slab. pp. ore. el mînca un pumn de orez nu o dată la 24 de ore. cu lunile. realizind în felul acesta relativitatea şi. în maniera sa extrem de ^concisă. Scopul exerciţiului este dublu. omul de toate zilele. lucrarea noastră „Cosinical Homology and Yoga" (Journal of ihe Indian Society of Oriental An. perfectă sănătate fizică. gindirea nu-i mai e dispersata. dar. yoghinul începe prin a-şi „cosmiza" corpul si viaţa psihomen-tală. Pînă la urmă. Patanjali recomandă.-Avea corpul unui atlet perfect: nu trăda nici un semn de subalimentare sau de oboseală. prin — să-i spunem pe nume — cosmizarea lui. sclavul corpului său si incapabil de un efort mental adevărat — într-un Om plin de strălucire: cu o. el do-bîndeşte reversibilitatea fluxului temporal (săra). vezi „Sekoddesatikă of Nadapăda (Năropă(. cu seninătatea şi plenitudinea rugăciunii. Sigur este că. Gaekwad Oriental . 16 sq. ci chiar un astfel de om perfect. Yoga face efortul de a depăşi condiţia cosmica pornind tocmai de la un Cosmos perfect. că îşi retrăieşte existenţele anterioare şi „arde" — cum spun textele — consecinţele actelor sale de mai înainte. ajun-gînd progresiv pînă la cele mal ample cicluri cosmice20. 52). în sensul că se întoarce în trecut. Dar. Socotită în ore-rcspiraţie. 75 sq." Nu sînt prea sigur că am înţeles ce voia să spună. Că afirmaţia e întemeiată o dovedeşte asimilarea celor două „vene mistice".. mi-a răspuns el. Or. fiziologia si viaţa psihomentală a omului profan seamănă foarte bine cu un haos. citat de Mărio E. Simbofisme indiene ale timpului şi eternităţii / 107 ale ascultării unei muzjci de calitate. prelungind din ce in ce mai mult expiraţia şi inspiraţia si făcînd o pauză cît mai lungă între aceste două momente ale respiraţiei. gîndirea indiană. voi. nu s-a dat incă o explicaţie satisfăcătoare tinereţii uimitoare a yoghinilor. Prănăyăma. Baroda. pentru a pătrunde în. Despre prănăijăma. că le anulează. deci o oră. aceasta însemna pur si simplu că. Calcirtta. yoghinul se poate insera. cu anii. care-şi petrecea aproape întreaga noapte practicînd prănăyăma si care nu minca niciodată mai mult de un pumn de orez. Ceea ce înseamnă că. capabil să se concentreze. prin urmare. pp. în ultimă instanţă. Se simte într-un astfel de exerciţiu de prănă-yăma voinţa de a retrăi ritmurile Marelui Timp cosmic: este o experienţă întru cîtva asemănătoare cu cea a lui Nărada. Pe de o parte. Unul dintre vecinii fcitttar-ului meu din Rishikesh era un năga. merge destul de departe: pune In relaţie inspiraţia si expiraţia cu ziua şi cu noaptea. yoghinul acţionează direct asupra timpului pe care-1 trăieşte. împrăştiat.

ci într-un prezent etern. şi unul.Simbotisme indiene ale timpului si eternităţii / 109 Soarele21. în timpul nostru de aici.C. echivalează cu unificarea Soarelui cu Luna. Nu ne putem reprezenta existenţa lui. prin urmare. ni se pare. desemnată prin termenul uăsană. 1934. 274 sq. să-1 „ardă" şi să-1 „distrugă"22. că Timpul îl împiedică pe om să-1 cunoască pe Dumnezeu etc. ritmul respirator al yoghinului ajunge să se integreze perfect în ritmul Marelui Timp cosmic. Obscure Religious Cults (Calcutta. unind cele două curente. care pentru hindus conţine atît amintirea existenţei actuale. contra memoriei . deci cu abolirea Cosmosului. ignoranţa savanţilor occidentali cu privire la realitatea psihologică a experienţelor yogice. Aceste văsane reprezintă în plus întreaga memorie colectivă care se transmite prin limbaj şi tradiţii: este vorba într-un anumit fel de inconştientul colectiv al profesorului Jung. care se află in „centru". am putea spune chiar că Yoga ca atare urmăreşte eliberarea omului din sclavia Timpului.. Se realizează mai mult: „distrugerea subconştientului" si Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 111 „combustia" uăsanelor. Se ştie că un mistic de valoarea lui Meister Eckhart repeta neîncetat că „nu există obstacol mai mare în calea Unirii cu Dumnezeu decît Timpul". şi pingală. Se cunoaşte importanţa considerabilă acordată de Yoga vieţii subliminale. iar expiraţia — Lunii. le concentrează şi le obligă să circule printr-o a (reia „venă". „Some Technical Terms of the Tantras" (The Calcutta Oriental Journal I. „Suşmrtnă devorează Timpul". 112 / MIRCEA ELIADE . Dar ţelul său ultim este să iasă din Timp. în ochii psihologilor occidentali. Experienţele yoghico-tantrice la care ne-am referit mai sus nu epuizează însă tehnica indiană a „ieşirii din Timp". Declinîndu-ne orice calitate de a interveni în dispută. pp. 16-17). 9). Orice exerciţiu de concentrare sau de meditaţie yoghică îl „izolează" pe cel care-1 practică. Această experienţă yoghico-tantrică pregăteşte şi accelerează atingerea stării de samădhi. yoghinul îşi opreşte respiraţia şi. în special pp. Să ne amintim imaginea mitică a oului a cărui coajă o sparge Buddha. o particularitate a tehnicilor indiene.J. Prin aceasta. spre a trăi într-un Univers „nou". dar nu numai în memoria individuală. fără memorie. „Văsanele îşi au originea în memorie". dar căreia preferăm să-i spunem enstază. a celor două fluxuri polare. A transcende „ziua şi noaptea" înseamnă a transcende contrariile. ţinem să amintim. extraordinara ştiinţă psihologică a yoghinilor şi a adepţilor vieţii spirituale din India. 1946). adică Nopţii. l io / MIRCEA EUADE transcende totodată Universul creat şi Timpul care-1 guvernează. un „eliberat in viaţă". părea foarte probabil zadarnică. Bagchi. Această integrare în Marele Timp cosmic nu desfiinţează insă Timpul ca atare. numai ritmurile se schimbă: yoghinul trăieşte un Timp cosmic.. în nune stans. un jivan-mukta nu mai trăieşte în Timp. spune Hatha-yogapradîpikă (TV. Căutînd să modifice subconştientul şi pînă la urmă să-1 „purifice". scrie Vyăsa (comentarii la Yoga Şatra IV. Un mare număr de ritualuri periodice urmăresc şi ele „curăţirea" colectivă de 22 O astfel de prezumţie va. („ârturisiri publice. 75-88). urmărite de yoghini. fără „păcat"1— adică fără „istorie". yoghinul se străduieşte să se elibereze de memorie. Ceva asemănător se întîmplă cu yoghinul care-şi „concentrează" suflul în susumnă: el sparge învelişul microcosmosului său.. Dacă trebuie să o credem. su-sumnă. deci Zilei. Asimilarea acestor două vene mistice cu Luna şi cu Soarele desăvîrşeşte operaţia pe care am numit-o „cosmizarea" yoghinului. continuînd totuşi să vieţuiască în Timp. pe de altă parte. îl sustrage fluxului vieţii psihomentale si. pe de o parte. slăbeşte presiunea Timpului. pp. Se ştie că în fiziologia mistică Yoga idă şi pingală sînt cele dpuă canale prin care circulă energia psihovitală în interiorul corpului omenesc. în care „nu mai sînt boli. STSTtMâ^stenţă . nici bătrîneţe" — expresii naive şi aproximative ale „ieşirii din Timp". transcende lumea condiţionată care există în timp. si Shashibhusan Dasgupta. în care „nu există nici zi. de altfel. că nu există discontinuitate între omul societăţilor arhaice şi misticul aparţinînd marilor religii istorice. cît şi reziduurile karmice ale nenumăratelor existenţe anterioare. iar. Este ceea ce se întîmplă cu adevărat atunci cînd yoghinul reuşeşte să unifice cele două curente de energie psihovitală care circulă prin idă. expresie prin care Boethius definea eternitatea. cu reintegrarea contrariilor — ceea ce înseamnă că yoghinul 21 Vezi textele culese de P. Printr-un proces prea dificil de explicat în cîteva cuvinte. noiembrie. Corpul lui mistic devine un microcosmos. dacă mi periculoasă. Această unificare paradoxală a celor două vene mistice idă şi pingală. Un număr considerabil de texte yoghice şi tantrice fac referire la această stare necondiţionată şi intemporală. Inspiraţia lui corespunde mişcării Soarelui pe cer. adică să anuleze opera Timpului Ceea ce nu este. nici noapte". ceea ce în planul temporal corespunde trecerii prin „poarta strimtă" din planul spaţial. în consecinţă. care se traduce obişnuit prin „extaz". deşi cu mijloace diferite. ţapul ispăşitor etc. Or. şi altul luptă la fel de intens.abolirea trecutului Toate acestea dovedesc. 2. Dintr-un anumit punct de vedere. nu e lipsit de interes să mai amintim că societăţile arhaice „distrug" periodic lumea spre a o putea „reface" şi. Yoghinul devine pînă la urmă un jivanmukta. căci ea e paradoxală. 82 sq. în legătură cu aceasta.

„Odhinn este. a trăi în Timp nu constituie în-sine o „faptă rea": „faptă rea" înseamnă să credem că nu există nimic în afara Timpului Sîntem devoraţi de Timp nu pentru că trăim în Timp. dl Dumezil urmăreşte verificarea acestei polarităţi „legător"-„dezlegător" în . lupiter Iui Fides). magia sa de Suveranf creatoare de forme şi prestigii. zeul războinic este Indra. din Iluzie si Realitate. „Uranos nu luptă. ci pentru că credem în 33 Cf. arta deghizării si aptitudinea metamorfozării fără limite. îi înlănţuie în infern. Opoziţie care. care trăieşte exclusiv în durată şi iluzie. de nod. Iar în tradiţia romană. de a-1 reintegra pe Unu primordial. în ipostaza lui de Măyă. în alt sens. Dar nici în Edda în proză. „Zeul legător" si simbolismul nodurilor / 115 mai exact îi «leagă». se manifestă uneori şi mai categoric: Indra. care e totuşi cel mai de neînvins dintre zei. prin aceasta. este lămurită pe larg în Bhagauad-GUă. rezumînd. li se opun mijloacele obişnuite. Nu e lipsit de interes să remarcăm că această ultimă. t^re caută „să iasă din Timp". şi pierdem din vedere poziţiile panindiene ilustrate mai ales de mituri. India nu cunoaşte doar două poziţii posibile faţă de Timp: una a neştiutorului. este şi el o manifestare a Divinului. Acest Adevăr. el propriu-zis nu luptă. să-i asigure stabilitatea. 91 sq. în India. puternic „specializate" şi totodată accesibile numai înţelepţilor şi misticilor. s-a spus. Suveranul înfricoşător are întrucîtva monopolul altei arme. intermediară: situaţia celui care. „Nu există deci mit de luptă în legătură cu Varuna. prea sîntem înclinaţi să reducem spiritualitatea indiană la poziţiile ei extreme. surzi. în legenda lui nu e nici. exclusiv militare. el se opune Suveranului Legiuitor (Varuna se opune lui "Mitra. patronul şi şeful războinicilor din lumea aceasta şi din cealaltă. sigur. Dacă Timpul. el îi imobilizează. Faptul nu trebuie să ne surprindă. şi altă a înţeleptului sau a yoghinului. „ieşirea din timp" realizată de un jţuan-mukta echivalează cu o enstază sau cu un extaz inaccesibil majorităţii oamenilor. unii filozofi măhăyanici (ca Nâgărjuna) si mai ales diversele şcoli tantrice. Cum era de aşteptat." în mitologiile nordice. din Timp şi Eternitate. CAPITOLUL AL I1I-LEA „ZEUL LEGĂTOR" SI SIMBOLISMUL NODURILOR Suveranul înfricoşător Se cunoaşte rolul pe care dl Dumezil îl atribuie Suveranului înfricoşător al mitologiilor indo-euro-pene: într-un sens. însă. de legături (pasă). procedeelor magice ale lui lupiter. o urmă de bătălie si totuşi el este cel mai înfricoşător şi cel mai greu de detronat dintre regi: prinzindu-şi fără putinţă de scăpare potrivnicii eventuali — făpturi totuşi printre cele mai puternice —.. ne-pierzînd niciodată conştiinţa irealităţii timpului istoric. poziţie indiană continuă într-un fel comportamentul „omului primitiv" faţă de Timp. simultan din Măyă si din Spiritul Absolut. în ultimă instanţă Marea Iluzie cosmică este o hierofanie. zeu care mî-nuieşte trăsnetul. în sfîr-şît şi mai ales." Aceeaşi opoziţie se constată în Grecia: în timp ce Zeus se luptă si poartă războaie grele. budiste (Vajrayăna) şi hinduiste au ajuns Ia concluzii asemănătoare. în mod material sau simbolic. Această situaţie. Concluzia aceasta nu este lipsită de importanţă. ci şi o a treia. Simbolisme indiene ale timpului si eternităţii / 113 realitatea lui şi. mai sus.. această armă capătă cel mai des. mai ales.). cît şi în textele maeştrilor spirituali ai Indiei moderne. Să ne amintim lecţia miturilor despre Indra şi Nărada: Măyă se manifestă prin Timp. de a unifica Realul. erou al unor nenumărate lupte. dacă „ieşirea din timp" rămîne calea regală a eliberării {să ne amintim simbolurile iluminării instantanee etc. de exemplu. deşi continuă să trăiască în timpul lui (în timpul istoric). ale lui Marte2. Miturile luî Indra şi Nărada au arătat că e suficient să devenim conştienţi de irealitatea ontologică a Timpului şi „să realizăm" ritmurile Marelui Timp cosmic ca să ne eliberăm de iluzie. Deprecierea metafizică a Timpului şi lupta împotriva „memoriei" încă nu epuizează atitudinea spiritualităţii indiene faţă de Timp şi Istorie. comparat cu zeii războinici care folosesc în luptă numai mijloace militare. este expus mai sistematic în Upanişade23 şi de către filozofii ulteriori: fundamentul ultim al lucrurilor. dar Măyă însăşi nu este decît forţa creatoare şi. Grund-ul. El are o întreagă serie de «daruri» magice — darul ubicuităţii sau cel puţin al deplasării instantanee. este alcătuit. într-âdevăr."1. primejdii înfruntate. care intervine în luptă ca un vrăjitor atotputernic. care-i permite să guverneze lumea. nici în poemele eddice. în chiar interiorul funcţiei suveranităţii.. paraliza adversarii şi de a le neutraliza forţa armelor. Dimpotrivă. forţa cosmogonică a Fiinţei Absolute (= Siva. Ea este expusă mai ales în literatura spirituală indiană destinată laicilor. biruinţe disputate. zeu luptător. ilustrată de Indra după a doua Iui revelaţie. Identificând toate „contrariile" în acelaşi şi unic Vid universal (svnya). formă de laţ. Marea lui armă este «măyă sa de Asura». Visnu): cu alte cuvinte. De altfel. salvează „dezlegînd" victimele „legate" de Varuna3. magia.si a Timpului. atîta timp cît cunoaştem setea spiritualităţii indiene de a depăşi contrariile şi tensiunile polare.. uităm sau dispreţuim Eternitatea. darul de a-şi orbi. nu înseamnă că cei ce n-au obţinut-o sînt condamnaţi necruţător la Ignoranţă şi sclavie. Aşadar. rămîne deschis Marelui Timp. pp. revelat în mituri de o serie de imagini şi de „întîmplări".

nici în altă parte (nodurn in apice neqite in cinctu neque in alia parte ullum habet). Nu ni se poate pretinde epuizarea acestui enorm material. X. 66 sq. Ftamen-Brahman (Paris. poartă un inel pe deget (Mitra-Varuna. 81 sq. des Religiaiis CXXJV. Jupiter. rom. 33. 3-10). I. 1941. p. 68). Editura Academiei Republicii Socialiste 4 Mitra-Varuna. al lui Uranos şi al lui lupiter. 194 sq. ne vorn pune următoarele întrebări: 1. ca să lege imediat pe cine ar porunci el să fie legat"4. nici „să poarte inel decît perforat şi gol pe dinăuntru" litera annidlo uti. riturilor şi superstiţiilor cen5 Cf. 1927. cf. este interzis să fie biciuit în acea zi" [Aulus Gellius. 1939). cf.. Giessen. Dl Dumezil menţionează un text al lui Plutarh (Ro-nudus 26). 16). Paris. legător cu legături atotputernice. în afara cărţii cam dezamăgitoare a lui J. pentru istoria religiilor indo-europene îndeosebi. de rezultatele cercetărilor întreprinse de la dl Dumezil asupra domeniului special al suveranităţii magice indo-europene. Nu e cazul să redeschidem dosarul alcătuit şi admirabil analizat de dl Dumezil. pe de o parte. Simbolismul lui Varuna . 15. Scopul nostru e cu totul altul: vrem să urmărim dintr-o perspectivă comparativă şi mai cuprinzătoare motivul „zeului legător" şi al magiei „legatului". pp. 245 sq. o confrerie ma-gico-religioasă întemeiată de Romulus. N-are nici un nod la bonetă. Nu ignorăm pericolele pe care le comportă un astfel de proiect. trad. 1935). iar de acolo să fie aruncate în stradă. Dacă cineva este dus să fie biciuit şi cade la picioarele lui cu rugăminţi. p. p. Scheftelowitz. pp. Frazcr. 1941J. pp. Despre nexum-ul roman.. care este conţinutul magico-religios al tuturor miturilor. „tiran înfricoşător şi. iar dl Dumezil nu vede vreun motiv pentru „a respinge legătura pe care o simţeau anticii între lictor şi ligare: licior poate fi format de la rădăcina unui verb 'Ugere.V. să le precizăm funcţiile în alte ansambluri religioase decît cel al suveranităţii magice indo-europene. 79 sq. 2. id. iniţiator al ordinului sălbaticilor preoţi luperci şi al . statică. Giessen 1912.. în egală măsură. pp. echivalentul lui Varuna.domeniile mai concrete ale riturilor şi obiceiurilor. de asemenea. nici la cingătoare. Quirinus. în ce sens noţiunea de „suveran legător" este caracteristică. 69 sq. p. XII. neateslat. III. fr. în planul „istoricizat" al mitologiei romane. Aulus Gellius X.72). Tabou et Ies periis de Came. Lupercii.freneticului corp de cavalerie de elită al celerilor" (Horace et Ies Curiaces. Romulus. Henri Decugis. 12 sq. aparţin ordinului cavalerilor (equites) şi.. in măsura posibilului. Heckenbach. p. 1.). „De nuditate sacra sacrisque vinculis" (R. 1911). 1942. Taboo and the Perils ofthe Sout. Nopţile atice. 52.. Toată „istoria" lui şi toate instituţiile socio-religioase considerate a h 1 Georges Dumeztl. Marş. Jupiter. 157-178. pp. 1944. Henri Peyre. 296 sq. în Rev. deţinător de puteri magice. Toi după Plutarh. nisi peruio cassoque non e$$. Ouranos-Varufia. trebuie să fie lăsat slobod şi lanţurile să fie date prin impluvium pe acoperiş.V. 1920). raporturile dintre simbolismul indo-european al „legatului" şi sistemele apropiate din punct de vedere morfologic. Dumezil. căutînd să le desprindem semnificaţiile şi. reprezentînd religia gravă. 255}5. 3 DumezU. pp. (trad.]. Htst. în primul rind „confuzionismuT denunţat în mod strălucit de dl Dumezil (Naissance de Rome. : „Zeul legător" si simbolismul nodurilor / 117 România. unui flamen dialis. Leş Etapes du droif {ediţia a doua. cf. Quasliones romanae 67.V. iar. 72. voi. Obiectivul nostru însă este mai cu-rind de ordin metodologic: beneficiind. Dimpotrivă. unde se spune că înaintea lui Ro-mulus mergeau totdeauna „oameni înarmaţi cu nuiele. Paris. cluar numele de lictores derivă de la ligare. 116 / MIRCEA ELIADE fost create de el se explică pornind de la arhetipul pe care într-un fel 1-a întruchipat: Suveranul Magic indo-european. Quirums (Paris. pp. de bogatele repertorii de fapte acumulate de etnografi şi istoricii religiilor. In&n. in calitate de equites. Marş. pp. Vom fi astfel în măsură să apreciem dacă o asemenea confruntare poate prezenta interes pentru istoria generală a religiilor. 1946J. „Das Schlingen. n. pp. pp. Flamen-Brahman. p. 1965. care ar fi în raport cu ligare ceea ce este dicere fată de dîcare" (ibid. IX. Dar ne preocupă aici nu atît să explicăm faptele indo-europene prin paralele eteroclite. nu-i este îngăduit nici să umble călare (equo dialem Jlaininem vehi religia est.. 92 sq.V. pp. possim. observaţiile lui Jean Bayet. J. pe de alta. 1940). specifică sistemului religios indo-european. este.und Netzmotiv im Glauben und Brauch der Volker" [R. pp. 2. juridică. I. pp. cu care îndepărtau din cale mulţimea. stăpîn peste „legături". care a dat deja naştere multor studii monografice6. Mitra-Varufia (Paris. Ouranos-Varuna (Paris. 79 sq. despre nodurile magice şi dreptul penal. „Dacă a intrat în casa lui [la flamen dialis] un om în lanţuri. 21 sq. precum şi sludiile etnografice şi folclorice menţionate de Dumezil.. cît să întocmim sumar harta „complexelor" magico-religioase de acelaşi tip şi să precizăm. 3. 2 Dumezil. Bucureşti. 8-10. 27 sq. 6 Semnalăm. p. 34 sq. Mitra-Varuria. 118 / MIRCEA ELIADE trate pe motivul „legatului". David Popescu. Mythes et Dieux des Germains (Paris. Die altpersische Religion und dos Judentum (Giessen. 1934). Servius. 15.. şi încinşi cu curele. 607. Heckenbach.

iar.. p. Dl Du-rnczil explică acest prestigiu magic al supremului legător prin suveranitatea lui Varuna. „Iegător" prin „puterea sa spirituală". Bergaigne. Structura aceasta cosmică i-a îngăduit încă de la început să dobîndească însuşiri lunare11 şi pluviale. Levi. *uer „a lega" (ser. „cu norii de culori diferite. 158 sq. Epic Mytliology (Strasbourg. E. de exemplu (AV IV. căci. a broda". u>ert„a înşira. op. l sq. 13 Raffaele Pettazzoni. p. Atharva Veda VI. uoratră „curea. Levi. vîntul e răsuflarea lui {VII. 153. care punea in evidenţă caracterul lui uranian. în acelaşi timp. o divinitate a Oceanului12. care operează direct cu „puterea spiritului". pp. 65. op. H. „Legăturile lui Varuna sînt magice aşa cum magică este suveranitatea însăşi. Iară nici o îndoială. încît numele lui Varuna a şi fost explicat prin această facultate de a lega. 114: S. Varuna apare reprezentat cu o funie în mină9. Săyana. Există astfel o remarcabilă simetrie între ceea ce am putea numi „stratul ceresc" şi „stratul regal" al lui Varuna. 65. Natura lui cosmică este însă şi mai bogată: e nu . 120 sq. adică.. 10). III. Totuşi. e permanent atoatevăzător.. nu este mai puţin adevărat că e înzestrat cu însuşiri proprii divinităţilor uraniene. 16. privilegiul de a reprezenta toate acestea" [Ouranos-Varuna. pp. 116 . securitate regală şi publică — toate «puterile». el „a despărţit cele două lumi" {VII. 24. 1938. 157 sq. 114. X. ceea ce este atît de învederat. p.").După Bergaigne şi Guntert. explică numele lui Varuna prin faptul că „el îi înfăşoară. n. Ceea ce este. atotputernic şi. mai ales. dl Dumezil a readus în obiectivul cercetărilor puterea magică a lui Varuna. s Cf.). a închide"). Meyer. Rg Veda I. p. op. îşi împart.. tot ceea ce leagă. 15. 50. începînd cu nodurile. 74. 41. 35. 3. 10 S. „legîndu"-i (prin boală. prin magie. La Doctrine du Sacrifice dans Ies Bmhmanas {Paris. comentînd versul din RV I. La Religion uedique d'apres ies Hymnes du Rig-Veda III (Paris.). întocmai ca Suveranul Universal: tendinţa spre pasivitate. ca păzitor al ordinii universale. cit. '9 Bergaigne. se fac simţiţi în primul bubuit al tunetului şi lasă ploaia să cadă din Cer printr-o minune divină" "(V. care „acţionează fără să acţioneze". 1. Dumezil. 1). Aceeaşi structură cosmic-uraniană explică celelalte funcţii şi prestigii ale lui Varuna: omniscienţa. 49). recurgîn-du-se la altă rădăcina indo-europeană. OuranosVaruna. astfel încît a devenit. care-şi corespund şi care se completează reciproc: Cerul e transcendent şi unic. III. 2-7 etc. dar el are totdeauna o structură. III. funie". 269 sq.. 153.vezi Silvain Levi. manifestă la toţi zeii supremi ai Cerului14. Wellkonig und Hdland |Halle. rus. Acest zeu este cu adevărat „maestru al legăturilor". 63. 153 sq. 144) şi de Dumezil (Ouronos-Varuna. decît o divinitate uraniană13. Varuna este cel ce deţine puterea magică de a-i lega pe oameni de la distanţă şi de a-i de2lega7. el poate tot. îi prinde pe cei răi în laţurile sale" (vrnoti. administraţie. „a acoperi. ele simbolizează forţele mistice deţinute de suveran şi care se numesc: justiţie.). 121. 89. capătă numele de varunian10. 53). Cosmocrat sau uranian. 3: „ei au multe laţuri. în Brahmane —. renunţând la etimologia tradiţională (uarurnati. 27.j. Dumezil. 34. 3. p. Mitra şi el sînt veneraţi ca „cei doi puternici şi sublimi stăpîni ai Cerului". latura „suveran" sau chiar „suveran-magician" nu epuizează natura complexă pe care Varuna şi-o afirmă încă din cele mai vechi texte vedice. I U930).W. pentru că e cosmocrat şi pentru că ii pedepseşte pe cei ce încalcă legea. p.-p. 51. iar numeroase imnuri şi ceremonii au drept unic scop protejarea omului de sau eliberarea lui din „lanţurile lui Varuna" (de ex. sq. „Eliberează-1 din legăturile lui pe cel "legat!" (bandhăn muncăsi baddhakam. care. Structura lui Varuna e complexă. 206 sq. la nevoie. 2-5) etc. pp. pp." etc. pentru că domină Universul din lăcaşul său sideral. 263. 1920). Petefsson şi acceptată de Guntert (op. între diferitele lui modalităţi existînd adică o coerenţă intimă. 7 sq. în india si în alte locuri. Trilogie altindischer Măchie und Feste der Veat uuion [Zârich-Leipzig 1937). neputinţă).. RVll. Ouranos-Vamria. cit-. cit. 1898). exact. let. 2). weru. 120 / MIRCEA EUADE pasa. în ceremonii. 24 etc. Laţurile lui Varuna sînt atribuite lui Mitra şi lui Varuna deopotrivă (RV VII. formulă mitică ce se referă la stele şi care nu putea desemna. Vedische Mytholagie (Breslau rWroctawl 1920). cu timpul. păpakrtah svakiyaih păsair ăyrnoti). astăzi se adoptă mai curînd interpretarea propusă de H. J. „cel cu o mie de ochi" (RV VII. p. 4: VII. Sceptrul şi legăturile. Aceeaşi însuşire. El este sahasrăksa. Hopkins. Prestigiile suveranităţii s-au mărit şi au înmulţit prestigiile ce11 Hillebrand. cel puţin la origine. cit. Deşi nu poate fi rinduit numai printre „zeii CeruluT. Dar. pp. 85. Isq. este în perfect acord cu prestigiile „magice*1 ale zeilorsuverani. pp. p. Ia S. pp. Levi. 16: „laţurile voastre pregătite pentru cel perfid. . pentru cel ce înşală. 86. 3). Le Corps parseme ă'ueux ( Zal-moxis" I. VI... 1883). 1923). Gunlert. „Zeul Iegător" şi simbolismul nodurilor / 121 reşti: Varuna vede şi ştte tot. uereniţa „şir neîntrerupt")8. 4)... El este visva-darsata „vizibil pretutindeni" (RV VIII. danda şi 7 A.) sau chiar întregului grup de „Zeul legatar" si simbolismul nodurilor / 119 Ăditya (de ex. Vergleichendes Worterbuch der 1 indogermanischen Sprachen. şi infailibilitatea lui (RVI. Walde-Pokorny.]. Der arîsche. 87.

şi poate de foarte timpuriu. New Haverî. pp. 30. 115 etc. 13. e numit uneori măyîn. op.]. încît se simte nevoia să fie atribuit oricărei divinităţi pe care vrei s-o onorezi. dintre „magicianul" Varuna care îi leagă de la distanţă pe cei vinovaţi19 şi Vrtra care „înlănţuie" Apele. 1935) şi „Spiritual Authority and Temporal Power in the Indian Theorv of Governrnent" (American Oriental Society. Măruţi). 19 Am fi tentaţi chiar să vedem în această lume a ispăşirii un fel de extindere. interpretarea neepuizîndu-i-se într-un singur sens. Bergaigne însă. Vom reveni mai jos asupra magiei lui Indra. 16. aducerea morţii — pe plan individual în primul caz. 8. 78.. „a oprit". Mariana Noica. p. evident.. Dar nu se poate nega înrudirea structurală dintre „nocturn" şi „nonactiv". pe de altă parte. Ananda Coomaraswamy15 n-au pierdut din vedere să o sublinieze. cît şi pentru reflexie. pe plan cosmic în celălalt. 1992. Nu e locul să abordăm problema „Vrtra-Varuna". Coomaraswamy. pp. a unei „opriri". cit. 55 sq. l. III. şi ea. n. şi că Vrtra. Bergaigne. 115. Tvas'ţr (X. pp. Tendinţa „imperialistă" care Impulsionează o formă religioasă victorioasă sâ-şi asimileze . 29 sq. ca de altfel toate celelalte modalităţi şi funcţii ale lui Varuna.\ II. multiple şi eterogene. Yama. voi. recent. 140-141. aceste variate asimilări ale lui Vrtra şi Varuna. cit. ci şi intr-un sens mai larg.). Benvenisle-] L. Nu avem dreptul. 73. este virtualitate. Spiritual Aitthority. „transcenderea" şi „neacţionarea" (caractere ale zeilor cereşti şi suverani). Latura aceasta „nocturnă" a lui Varuna permite să fie interpretată nu numai în sens exclusiv uranian. Noaptea (nonmanifestatul). 213) pe comentatorul la Tatiiiriya 14 A se vedea lucrarea noastră Trăite d'Histoire des Religions (Payot. Putem chiar spune că una dintre principalele funcţii ale mitului este să unifice nivelurile realului. nr. rom. Varuna nu este singurul zeu Ijegător". RV IX. la o stare pe care el însuşi o întruchipează într-un anume fel. |E. cit mai curind unul al fiinţelor ofidiene — iar Vrtra este prin excelenţă o asti'el de făptură. 80 sq. Căci nu numai Varuna si Vrtra posedă o măyă a lor. Despre 18 Cf.t. l etc. in imobilitate". analiza motivului Apelor la Renou. A priori. Washington.divine. „magician" (de ex. 1). care „a reţinut". de exemplu. Vrtra este şi el un „legător". 3). şi cel al lui Vrtra este plurivalent. 73. Coomaraswamy. Dintr-un anume unghi. 5 etc. Ca toate •marile mituri. Nirrti. III. atît pentru conştiinţa imediată. 2). — n. al cărei sens este că Indra întoarce împotriva demonului propriile lui vicleşuguri". Agni (I.. pe care Bergaigne şi. p. în primul rind cu „Apele reţinute" („marele Varuna a ascuns marea. o anumită dominantă „nocturnă". 1942).. Renou. p. nonmanifestare16. 29 sq.numai un zeu ceresc. cit. şi aceea a unei întoarceri la nonmanifestat. III.47 sq. [trad. ci şi alte făpturi. fiind adăugat la numele personalităţii divine numai ca semn al unui plus de omagiu: prestigiul de mâyîn este atît de mare. observă că „aceste fapte nu sînt. 11. 122 / MIRCEA EUADE Sanihita l. cf. Iii. Soma (DC. Vrtra et Vrthragna (Paris. 1934). l. după cum am văzut.). 53. atributul „magician" nu le este specific. IO)17. a unei „legări" care împiedică dezvoltarea „formelor". în sensul că el îl obligă pe vinovat Ia o „regresiune in virtual. pp.). A existat în Varuna. 'ca zeii Măruţi (W V. în sensul că în ele coexistă un element demonic cu elemente divine (Tvaşţr. care se dovedesc. decît o dezvoltare secundară a mitului. este adeseori vorba aici de făpturi religioase ambivalenţe. III. cît şi cu Vrtra. Chiar dacă nu facem caz de înrudirea etimologică probabilă dintre cele două nume {Bergaigne. Printre cei ce folosesc această armă magică se remarcă Indra. cit. de „Cer nocturn". Apele (virtu-' aiul. pp. 9). magia este nu atit un atribut al zeilor-eroi.. în mitul lui Vrtra se consemnează. trebuie totuşi să remarcăm că amîndoi au legături cu Apele. Pe de o parte însă. în plan cosmic. 53. pp. 17 Cf. 94. pe care 1-a legat fără să se slujească de funii (II. ne vorn mărgini să amintim că între aceste două entităţi există mai mult decît o trăsătură comună. 124 / MIRCEA EUADE Indra. potrivit căruia Varuna este numit „cel ce învăluie ca întunericul".. Noaptea. în special pp.) şi chiar gemenii Asvini (V..". ci si unul lunar si acvatic. alături de alte valenţe. 9). 15 Mai ales în „The Darker Side'of the Dawn" (Smithsonian Miscellanvaus Collections. asemeni lui Varuna. 128. 1949). germenii). „a înlănţuit" Apele18 . adică a Vieţii cosmice. Acţiunea ambilor are drept efect „oprirea" vieţii. îşi corespund şi se justifică reciproc. în mod evident. din punct 16 Cf. citat mai sus) şi a deschis calea asimilării lui cu „demonul" Vrtra. şi tocmai această modalitate „nocturnă" a lui Varuna i-a permis să devină un zeu al Apelor (Bergaigne. „Zeul legător" şi simbolismul nodurilor / 123 de vedere mitic şi metafizic sînt solidare atît cu „legăturile" de orice fel. Astfel. „Zei legatari" în India antică în India vedică. să forţăm apropierea dintre Vrtra şi Varuna. cu adevărat cosmologic şi chiar metafizic. 6 etc. 6). germeni. care a pus în lumină textele citate (op. se spune că a adus o legătură (şina) pentru Vrtra (RVll. 141 sq. de aprofundare a tipului însuşi' de Varuma. Bergaigne îl menţiona (op. care se înşalâ afirmînd că în cele mai multe cazuri „magia lui Vrtra corespunde celei a lui Indra Şi derivă din ea". 144. Parts.

Prin„Zeul legător" si simbolismul nodurilor / 125 tre „magiile" lui Indra. doar un „magician": „leagă" şi el. Mai instructiv este exemplul altor zei legători. unde este vorba de a tăia legăturile demonei Visvavăra cu ajutorul lui Indra etc. ci si cu adevărat constitutive. Indra poate elibera nu numai de „legăturile lui Varună". pp. Indra. 63). VIII. pe primul loc se situează capacitatea lui de a se transforma20.). Acestea sînt însă trăsături secundare. 27 sq. l. 112. SQma sau Rudra (Guntert. Paris. el tale. 2.tot felul de alte atribute divine şi sâ-şi extindă supremaţia asupra diverselor zone ale sacrului este un fenomen bine cunoscut în istoria religiilor. etc. iar anumite aspecte ale mitului său corespund laturii nocturne. id. 7. iar această perspectivă dialectică contribuie efectiv la înţelegerea fenomenelor religioase arhaice. şi puterea magică nelimitată care permite unei făpturi oarecare (divină. VIII. leagă adversarul de mîini (Fost 14. Varună. fără să lupte. aproape pretutindeni în Iunie. p. Nirrti) şi demonii diverselor boli. 96. Marele Asura. 82). tendinţa de a anexa prestigii şi puteri din afara sferei proprii zeului este cu atît mai interesantă cu cit avem a face cu o structură religioasă arhaică —: prestigiul „magicianului". p. Vrtra înlănţuie Apele. Dumezil. o armă este totdeauna un mijloc magic. el foloseşte deci. cit-. 4. spre a-1 înfringe pe magicianul Vrtra. corpul lui Vrtra. 2-3. chiar dacă trebuie să considerăm laţul una dintre armele sale.. fără să acţioneze22. El nu este. Renou.141. şi ar trebui să cercetam dacă răspîndirea lor nu este aptă să clarifice anumite aspecte ale' problemei care ne 22 Despre ră/onya legat de zei din chiar pîntecele mamei sale („răjonya s-a născut legal". In măsura în care aceste modalităţi ale marelui zeu exprimă „nonmanifestatur şi „blocatul". 6). eliberează oamenii de legăturile lui Varună şi de lanţurile divinităţilor funerare. Chiar rezumate astfel. să încercăm o sistematizare a ansam-•' blurilor celor' mai importante pe care le-am remarcat în cadrul lui: 1. 15). Insă. pe lîngă mijloacele războinice care-i sînt proprii si chiar exclusive. sipassim. AV IX. p. în acelaşi fel in care oamenii îl imploră pe Varună să-i scape de „legăturile" sale.). Brahman lUppsala. 3. şi „mijloace magice": oricum. cf. Verethraghna. Satapatha Brahmana VII. între sfera epifaniei mitico-religioase si cea a metamorfozei există interferenţe. 2. 1940). 63. 34 sq. îi leagă magic pe cei vinovaţi şi este rugat fie să nu mai lege. în timp ce Varună se serveşte de „legăturile" lui magic. pp. III. omologate (taur etc. în părţile „populare" ale cărţilor vedice farmecele practicate împotriva legăturilor acestor demoni sînt tot atît de numeroase ca şi vrăjile „care leagă". mai ales a religiilor indiene. „legături" pe care le „taie" sau le „rupe". acvatice a lui Varurfa. Totuşi. îndreptate contra duşmanilor umani. Boala şi moartea sînt cele două elemente ale complexului magico-religios al „legatului" care. în mit. Aşa cum. Bineînţeles. 126 / MIRCEA EUADE Indra să folosească acest mijloc magic în lupte adevărate. Scheftelowitz. 1). nodurile caracterizează în schimb divinităţile morţii (Yama.). Ffamen-Brahman. Aşa se explică de ce pentru Yama şi pentru Nirrti aceste atribute sînt nu numai importante. funiile. 53 sq. 13.. 49. înainte de a părăsi domeniul indian.'cf. Laţul lui e atmosfera şi cu ea îşi învăluie adversarii (AV VIU. citeva idei directoare se . pp. suprapuneri. op. n. două divinităţi ale morţii. „Zeul legăl. 1-2. 2. în sfîrşit. fh. 2. 5-8 etc. 3. laţurile. Kleine Beiirâge zur indo-irani-schen Mythologie (Uppsala. 122) sînt invocaţi pentru a elibera. 8. s-au bucurat de cea mai largă popularitate. 2. întocmai cum. dar ar fi poate indicat să facem o distincţie între multiplele lui epifanii particulare. pentru că ele dezvăluie clar tendinţa „formelor" religioase de a se întrepătrunde şi de a se absorbi unele pe altele. ceea ce însă nu împiedică pe un zeu războinic propriu-zis ca 20 Vezi Jarl Charpenlier. tot astfel se consideră că. iar zeii sint rugaţi să îndepărteze „legăturile lui Nirrti" (AV I. ca Varuna şi Vrtra. se constată că lucrurile nu sînt simple. 2' Vezi Kurt Lindeiv La Chasse prehistorique (trad. iar moartea nu e decît „legătura" supremă. în anumite împrejurări. p. Nirrti şi Yama. AV VI.oru s nbolismu! nodurilor / 127 preocupă. 2. Nirrti îi înlănţuie pe cei pe care vrea să-i piardă (AVVi. p. iar într-un domeniu atît de nesigur ca mitologia vedică nu e totdeauna uşor de deosebit ce aparţine uneia şi ce anume celeilalte. care se explică probabil prin reala folosire preistorică a laţului ca armă21. Să revenim la Indra.. V. Legăturile lui Yama (yamasya padvisa. 5. Un laitmotiv a numeroase texte este următorul: „El a învins pe măytni cu mijloacele oferite de rnăyâ" (Bergaigne. 2). demonică. A V VII. Şam. Dar tocmai imprecizia şi instabilitatea aceasta sînt instructive din punct de vedere fenomenologic. lunare. Agni. asemeni lui Agni şi Soma. în cazul care ne preocupă. împrumuturi. Toitt. 31.de „legăturile lui Varună". fie să dezlege. Iar cel care a profitat cel mai mult de această tendinţă a fost Indra. 1911). Bolile sînt „laţuri". Corespondentul lui iranian. 1932). 1. 2. sfîrtecă etc. Este adevărat că. ci chiar şi de „legatul" demonilor morţii (de ex. 3. 4. L. „legăturile" nu constituie pentru el un atribut fundamental. 4. în anumite cazuri. din perspectiva gîndirii arhaice.. 28) sînt numite în general „legături ale morţii" (mrtyupăsăh. umană) să ia forma oricărui animal. Taitt Samhita II.

Textes et Monumente relatifs aux mysreres deMithra [Bruxelles. V (Cumont. 566. 35-454). 54 sq. Aceeaşi etimologie e valabilă fără îndoială şi pentru numele zeului geto-trac Derzelates.. TITUOS (în Rev.conturează: în planul mitic al faptelor eroice divine — pe de o parte. si Kazaro\x în Pauly-Wissowa. 1936. 66-89]. Bucureşti. care se comportă ca un sclav sau ca un captiv in faţa stăpînului. Nirrti. 80. despre ultimii doi se ştiu foarte puţine lucruri. Salzburg-. Gotternamen(reeditare. p. Closs (pp. Vulpe. se explică printr-un radical care conţine noţiunea de „a lega" fav. avem motive să-1 comparăm cu ceremoniile mithraice de iniţiere. incă din 128 / MIRCEA ELIADE timpurile vedice. pp. 619) sau unele practici albaneze contemporane33. în regiunea pontică (Sinope).-Augustin. 1924). daraz. "* F. Mai amintim inelul de fler pe care chaţii ii purtau „ca pe un lanţ" pînă-şi ucideau primul adversar (Germania 31). 619. 668). dorazeiti „a lega". cit şi limita inferioară (nivelul funerar: Yama. în care mystul avea mîinile legate la spate cu o funie31. pe de alta acţiunea lui Indra.. 227 sq. dai* despre acest zeu nu ştim aproape nimic23. 69 sq. I Leipzig. editat de Academia Romanii Bucureşti. 564 sq. 1929). Sa vedem ce elemente noi poate aduce acestui tablou comparaţia cu alte zone indo-europene. pp. sacrificiul uman practicat de iliri să fi fost oferit lui Bindus? Mai revelatoare sînt anumite ritualuri păstrate în zona germanică. pp. îl -pune în jurul gîlului şi înconjură astfel biserica pe jos sau în genunchi". Hist. Closs (p. pp.. 643. unde se sărbătoreau darzaleia menite să crească recoltele25. 1934.. pe temeiul cercetărilor lui Rostovlzeff. pp. ^considerată ca orgiastică de Strabon X. Tacit (Germania 39) adaugă că la ea nu putea participa nimeni decît după ce se lega (nemo nisi vincido tigatus ingreditur). 1891-1900]. pp. ibid. Leş ReVgions orîentates dans le paganisme ain (ediţia a patra. 25 Informaţii in revista Istms (publicată în limba franceza la Bucureşti). bine cunoscut la Odessos24. Wesen-donk. 1. .G. 1938.sclavii lui Gheorgbe cel Alb": „oricine vrea să-1 glorifice ori să-1 îmbuneze pe Gheorghe cel Alb devenind sclavul lui ia unul din aceste lanţuri. cu Cibele. 7. 1941). caucazieni Este probabil că. II. Guntert. precum şi în ţinuturile traco-frigiene şi caucaziene. D R. zur Kulturgeschichte und Linguistik IV. Dumezil. „Legatul" se concretizează deci într-un fel de însemn de vasalitate34. 101. 609 sq. iar in imnurile orflce cu Persefona: cf. 'Regnator omnium dcus' {in -Sludi e teriali di Storia delte Religioni. pp. 620) are probabil dreptate cînd atribuie ritualul semnonilor influentei 32 Closs. complexul „legatului" îi depăşeşte totuşi acesteia atît limita superioară (nivelul cosmologic: Vrtra). p. CXI. 1919-1920. cit. „Liber geqrgisches Heidentum" (în Caucasica. p. 9. studiază după izvoare georgiene . Paris. 503). 566). 115. atestat şi la Tomis pe inele ce poartă inscripţia Derzo2^. în planul uman al bolilor si al morţii — importanţa laţurilor şi a nodurilor la divinităţile funerare sau la demoni şi folosirea magică a „legatului" atît in medicina populară. Gerusia (Memoires de {'Academie Roumaine. O. Bonn. pp. 155. care a pe larg acest rit şi a semnalat numeroase paralele. 19 A. citmdu-1 pe O. XIX-XX. Cf. în timp ce Pettazzoni30 îl situează rnai curînd printre ordalii. 233. ca şi lanţurile 27 Asimilată cu Artemis (Herodot fV. Aşadar. p. .'l. Nene Urkunden zur Sarapts Religion [Tubingen. XV. planşa XIII.. Traci. n. Oricum ar fi. 7-8). 118 sq. Relig. pp. chiar dacă rămîne o caracteristică. pp. ritualurile „legatului" la regii armeni (Tacit. 45. p. l (Lund-Leipzig. 24 Monede şi inscripţii descoperite de Vasile Pârvan. p. Sectton litteraire. 23 etc. „funie. laţ"). 549-673). 470. Anale XII. cît şi în vrăji. p.. G. pp. cu Sarapis: cf. nivelul „vrăjitorie"). numele zeului trac Darzales. punerea rituală în lanţuri la afbani (Strabon XI. Cf. Weinreich. Văyu. Closs. Din păcate. un fapt constitutiv al zonei suveranităţii magice.Illstoire ancienne de la' Dobroudja" (în volumul colectiv La Dobroudja. Cf. Cumont. „Die Religion des Semnonenslammes" (Wiener **"*'}?. Vorbind despre marea sărbătoare religioasă anuală a semnonilor. 33]. voi. „Zeul legător" Sj simbolismul nodurilor / 129 traco-frigiene Bendis2?. fasc. al lituanianului Bentis28 şi al iliricului Bindus29. pp. precum şi pentru numele zeiţei 23 Darzales a fost identificat. 43 sq. 1924). p. Din toate aceste rituri se desprinde existenţa unei atitudini servile a credinciosului. îl consideră o dovadă de supunere faţă de divinitatea naţională (p. Usener. Pettazzoni... şi Sergi Makalathia. Stig Wikander. germanici.£. atestat de inscripţii. 1929]. 1935. 130 / MIRCEA EUADE purtate de georgienii credincioşi ai lui „Gheor-ghe cel Alb"32. aşa cum a arătat Guntert (op. 154). p. 19431946. 99. Closs. ' 26 R. 1919]. 643. 237. funie care era confecţionată din intestinis puLiinis după Ps. p. î-156]. Quaest. nonacţiunea magică a lui Varună şi Vrtra. 28 H.

şi Stith Thompson. Cf.H.. cîteva aluzii la demonul Astovidhotus. zeul Tistrya le leagă cu două sau trei funii pe vrăjitoarele Pairikă (Yast 8. Aceste aspecte trebuie reţinute: ele amintesc procedeele lui Yama şi ale lui Nirrti şi se vor clarifica de altfel prin faptele pe care le vom înregistra în continuare. 130 sq. 1947). poate avea o explicaţie: fie că admitem. 5. „Zeul legător" si simbolismul nodurilor / 133 chidem. p. Dietericb. 705. 1887).S. Yasna 53. 125. 158. 205. Şcheftelowitz. 600).) nu lasă să se întrevadă în nici un fel o „suveranitate înfricoşătoare". atributul e prea obişnuit la zeii supremi şi uranieni ca să putem desprinde din el o concluzie oarecare. pp. pp. p. 375 sq. că atri-' butul „legător" al lui Varuna s-ar datora în India unei influenţe neariene..Astovidhotus este cel"care-l . tot astfel zeiţele funerare germanice ii tirăsc pe cei morţi cu o ' funie36. cit. 1925). 254. moartea rituală prin spînzurare explică epitetul lui Odhinn de „zeu al funiei" (Haptagud. Nyberg de cosmologie mazdeennes". 609). op. 1. A. desigur. lucrarea lui H. p. s-a văzut. iar dacă Ahura Mazda e considerat uneori zeu al destinului (Yosno. 1937).fraţi de cruce" (expresia este românească. fie că acceptăm ideea sugerată de dl Dumezil (Naissance d'Archanges. iar Văyu cel care-1 duce". op. 39 Dos SchSingen. într-adevăr. legatul victimei rituale ar fi megalitice din Asia sud-estică. clasică. The Blood Couenant (Londra. p. 253). cum a arătat dl Dumezil (Owanos-Varuna. cf. 92). passim). în natura cărora ar fi de neconceput să întîlnim „magia" lui Varuna. fals să conG. 63). pp. H. După i complet relasi . Meyer. Mufter Erde (ediţia a treia. p. ""R. 21. 9. în afara acestui ritual. Jan de Vries. p. . Closs. 643. care-1 leagă şi el cu sfori pe cel hărăzit morţii38. /raţie de cruce). p. 73. 8. Trumbull. sintem îndreptăţiţi să căutăm în mitul lui Uranos şi al Uranidelor urmele . op. pp. vinovatul trebuie să se prezinte în faţa „tribunalului" cu mîinile legate (Closs. ' pp. 115. Motif-Index oj Folk-Literature. Grimm. acţiunile . Verethragna. pehlevi Widengren. 567). Scheftelowitz. Vendidad. despre fraternizarea prin sînge. Die altpersische Religion. Alfgermanische Religionsgeschichte (1910). Ceea ce nu implică deloc ideea că valoarea religioasă a lui Varuna ar fi „săracă" — dimpotrivă! „Zeul legăLor" 31 simbolismul nodurilor j 131 ilire şi cînd consideră că el aparţine cu adevărat unui nivel cultural lunar-hthonian avînd centrul în regiunile Sudului35. Altgermanische Retigions-"lichte. p. cum se crede în general. 34 E suficient să comparam acest complex germanico -iliro-caucazian cu ceremoniile . că locul lui Varuna e ocupat de zeul suprem Ahura Mazda.. 100 sq. pp. Absenţa unui Suveran Legător. p. op. Die -he Religion. replică iraniană a lui Varuna. şi se vorbeşte de asemenea despre legările zeului destinului. II. ulturiloi A. că acelaşi loc este ocupat şi de amesa spenta Aşa — în amîndouă cazurile avem a face cu entităţi purificate. p. 8.. II (Berlin. 36 J. în unele episoade din Săh-Nămeh. 103). IV. cit. p. îl leagă înfaşurin-du-1 cu sfori pe demonul Azdahăk şi îl ţintuieşte în lanţuri de muntele Dimăvand (Dînkard IX. ca să înţelegem distanţa care separă legatul „stâpîn-sclav" de legatul dintre . zeul grec Uranos îşi leagă si el adversarii. 361-365). 259 sq. care se integrează în acelaşi complex al „legatului": de exemplu. Leagă pe muritori cu ale sale „legături ale morţii" marailhyaosh. 1938). II (in Joumal tombrie-decembrie 1931. pp. II (Helsinki. Dumezil. 82 sq. 2. cit. 55). 196. Elementele de „suveranitate" care supravieţuiesc în Ahura Mazda (Widengren. se întîlnesc Ia populaţiile germanice şi alte elemente. cum a remarcat Scheftelowitz39. de exemplu. 160. Iranul Referirile iraniene sînt de două tipuri: 1. Dar. 2.legatului prin sînge" (blood brottierhood) practicate mai peste tot în Europa. G: Widengren. Closs. l (p. deci. Leipzig-Berlin. cil. vechiul hochdeutsch idisi) leagă cu sfori pe cine vor să doboare37. din faptul că nu ştim aproape nimic despre ce era echivalentul iranian al lui Varuna vedic înainte de reforma zoroastriană. iar zeiţele războinice (vechiul scandinav Disîr. 132 / MIRCEA ELIADE r temerare ale zeilor războinici si ale eroilor iranieni: Fredun. 33 în cursul unei judecăţi de vendetta. 92. Hochgottglaube im Alten Iran (Uppsala. Ani fi înclinaţi să asimilăm aceste forme de fraternitate cu raporturile religioase dintre oameni şi Mitra — în opoziţie cu relaţiile destul de dure dintre Varuna şi credincioşii săi. Menoke Khrat. Totuşi. 1945. Ahriman ţine un laţ. îi leagă braţele adversarului {Yast 14. 1935).). 7. ar fi imprudent şi. 1930.C. 60. Deutsche Mytologie.. Gesellschaft Wien. Dar personalitatea acestor zeiţe este mai iplexă. p.. 193-244). Tarpeia (Paris.und Netzmotiv. cf. eticizate de reforma zoroastriană. trad.„Einige ethno-graphisch-archâologische Parallelen aus Georgien" (in Mitieilungen Anthropolog. I.

Dhorme.unei scheme deja indo-euro-pene. 1927).. Wyatt Gfll. Există zei suverani ca Enlil şi ca soţia lui. cum am anunţat. 23). 49: E. 1876). Ca urmare a reformei zoroastriene probabil. Iar Shamash. j 1935). p. Furlani. strîns relaţionat de zeiţa-şarpe 134 / MIRCEA ELZADE Nakura. 1910]. 1907) p. care leagă sufletele morţilor în fundul unei peşteri. The i psychomental Complex of the Tungus (Shanghai-Londra. 161 sq. al nodurilor şi al funiilor se repartizează între mai multe ansambluri distincte: între anumiţi zei. 41 Cari Strehlow. sufletul fugar al unui bolnav. cf. „Symbols of the Gods in Mesopoiamian Art" (Roma. Paris. sau zei lunari ca En-zu (= Sin). pp.S. între anumite obiceiuri. 28. Gebrăuche der Bewohner von Jap" (Antfiropos.. Craighill Handy. 1927). în insulele Hervey. Figura ceav mai apropiată de cuplul iranian Văyu-Ast5-vidhotus este zeul chinez al vîntului şi al năvodului Bo Yi. faptele iraniene atestate acoperă numai două dintre motivele pe care le-am descoperit în ansamblul indian: l. Walleser. p. 45 W. p. • 1951). 23. Hentze. Oricum ar fi. Obiceiul se întîlneşte şi în alte zone culturale47.. Ivens. pp. Paralele etnografice Ar fi în zadar să formulăm vreo concluzie generală asupra faptelor indo-europene înainte de a fi lărgit. 44 Dr.E. Astovidhotus şi ale zeiţelor germanice o întîlnim în zona Pacificului. G.. 234 sq. 11-12. p. coborînd în infern pe un arbore miraculos.. ceea ce dovedeşte că el aparţine unui nivel cultural htonico-lunar40. 178.G. L pp. putem semnala chiar de pe acum cîteva situaţii etnografice paralele cu grupul indo-european de zei şi demoni funerari care-i „leagă" pe cei morţi. maxilar. Lije. Shirokogorow. S. 1941). 128 sq. C. spre a-1 depune într-o cutie împreună cu o relicvă din corpul neînsufleţit (craniu. Hisrory ofSumer and Akkad (Londra. zeul morţii „pescuieşte" şi „leagă cu sfori" sufletele defuncţilor. Wyatt Gi!l. The Threshold of the Pacific (Londra. pp. perspectiva istorică şt-culturală şi de a fi integrat complexul „legatului" într-o categorie mai amplă de simbolisme asemănătoare sau identice. l ffaid. „Zeul legatar" si simbolismul nodurilor / 135 Vrăjitorii din insulele Hervey deţin capcane magice cu care prind sufletele celor pe care vor să-i piardă46. pp. Die Aronda.E. Wyatt Gill. n. Replica cea mal fidelă la funiile lui Yama. 2. „Religiose Anschaungen u... celelalte două motive importante ale ansamblului indian — „magia" lui Varuna şi „legatul" cosmologic — nu mai apar. şi E. 92. acelaşi obicei în Hawaii. între anumite ritualuri. Ninhursag (. 643. E. în Klelanezia. Douglas Van Buren. 1913. (Bologna. cit. 180 sq. 47 Şamanul tungus foloseşte un lasou pentru a prinde . pp. Polynesian Religion (Honolulu. The Metanesians of the S. dinte etc. Shen tu şi Yu-lei. II. ' 4S L. 44. 159. La populaţia arandâ din Australia. zeul morţii. Myths. 181 sq.. zeul sau eroul legător de demoni. pe care le răpun strîngînd puternic de funie41. citat de Closs. Despre l această problemă. legenda celor două spirite. în insulele Danger. p. a se vedea lucrarea noastră Le L Chamanisme ei Ies techniques archaiques de Iertase (Paris. 1924). Fox. p. dă peste plasa zeului Akaanga. op. 43 W.. demonul funerar care-1 înfăşoară pe om înainte de a-1 duce spre puntea Cinvat..Ninlil).este implorat şi el să-i elibereze pe cei legaţi: Zeiţa Nisaba leagă cu sfori demo46W. Leş Religions -de \ Babylonie et d'Assyrie (Collection „Mana". sufletul celui mort îl pescuiesc rudele. 171. Die Sakralbronzen und ihre Bedeutung in den Jruhchinesischen Kultumn (Antwerpen.S. King.und Loriţja-Stămme in Zentral-Austrcdien. cf. La Sân Cristobal. 1928). „Fisher of Soul" pescuieşte sufletele aşezat pe o stîncă44. Analecta Orientalia. p. Şamanul imită de altfel tehnicile spiritelor. Cf.W. Solomon Islands (Londra. Myths and Songs from the South Pacific (Londra. Am văzut că la indo-europeni motivul laţurilor. zeul solar. 178. Solidaritatea dintre aceste două magii ne ajută să limpezim problema „legatului". p. 1945. demonii ţjimbarkna înfăşoară noaptea sufletele oamenilor. La religione babilonese-assira. Vaerua. sufletul mortului. p. Nirrti. Vezi M. 1876). 290. I (Frankfurt am Main. 612-613]. 40 Inone. 42 W. C. legările magice de orice fel reprezintă un prestigiu divin (şi demonic) aproape universal. dar important este să consemnăm cît de mult se aseamănă cu tehnicile ucigaşe ale vrăjitorilor modul cum. 73. Totuşi.. 11. 1945).C.. care-i prind în plasele lor pe cei vinovaţi de jurămint fals48. Cu totul altul este aspectul problemei în lumea semitică: aici. care-1 aştepta şi căruia nu-i poate scăpa43.)45. eroi sau demoni. ' pp. l . e inarmat şi el cu laţuri şi corzi.-V!II.pp. ' 136 / MIRCEA EUADE . 607-629. Acelaşi complex cullural la cinci. E. Handy.. îi leagă pe defuncţi cu funii şi-i tîrăşte astfel pînă pe tărîmul morţilor42. Life in the Southern Jsies (Londra. în insulele Solomon.

12. 229. în ansamblul ei. XLVII1.. Dacă se ţine seamă şi de funcţia magică a funiilor. nu trebuie să poarte nici un fel de nod asupra lor în anumite perioade critice (naştere. fr. pp. etc. moarte)57. pp. p.. 1910).nii bolilor: la rîndul lor. 51 Scbeftelowitz. impresia generală care se desprinde din această rapidă explorare a domeniului mesopotamian este una de confuzie aproape totală. VIII.haeism (Uppsaîa. morfologia legăturilor şi a nodurilor în practica magică. p. 49. . 1896). 6). Seligmann. el însuşi fiind un maestru legător. pp.und Netzmotiu. cit. totuşi. 80. îl „înlănţuie" si îi ia !S Srheflelowitz. Die Retigion Babyloniens und Assuriens voi. dar. au rămas prinşi in vîrşe. Schlinge^ Neiz etc. cf. Oricare ar fi sensul acestei filiaţii. Marduk îl „leagă" pe Tiamat (IV. 1935). (Boston. Motif-lndcx. 1900). IV. Scheftelowitz. 104. tu arunci laţurile. pp. . 18-21. 14. L. Frazer. cit. La Magie assyrienne (Paris. 4. in folclor. „darul tatălui său Anu"53. nodurile şi legăturile benefice — mijloace de apărare contra animalelor sălbatice. 104). 107. contra bolilor şi a vrăji-lor. se pot distinge doua tipuri de „legat". XVI. 201 sq. Witchcraft "in Old and New Engtand (Cambridge. Labat. II (Giessen. luptător.. 14. iar în aceeaşi ordine de idei. 57 Spre a uşura procesul naşterii. The Religion of Babylonia and Assyria. tronul şi pâluul (IV. nu luptă „eroic" cu monştrii primordiali Apsu şi Mummu. Frazer. Tammuz e numit „Stăpînul laţurilor"91.-op. M. în privinţa „tăierii legăturilor". Marduk e rugat să elibereze din lanţuri şi laţuri pe cei prinşi. pp. 8. Ea.v. 313. 56 W. Marduk. 299 sq. p. op.. 83. pp. 328 sq. Kittredge. p. VI. 301 sq. in manieră „eroică". p. 83. 6G-74). 296 sq. 6). V. Taboo. dar păstrează în acelaşi timp prerogativele suveranităţii magice. 1912). 46 sq. la kalmîci. Am putea grupa faptele cele mai importante în două mari categorii: 1. IV. Jastrow. Henry. Frazcr. 29). funia îngropată în preajma casei duşmanului sau ascunsă în barca lui spre a o face să se răstoarne54. 15. plasa ca mijloc de apărare împotriva demonilor. Handwdrterbuch des deutschen Aberglaubens. p. aceasta apare folosită încă de Atharva Veda (de ex. in timpul aceluiaşi proces. ca măsură preventivă. numai că arma principală a Iui Marduk rămîne tot „plasa". 111114.). p. Jastrow. au fost închişi în peşteri" (IV. II. Marduk dobîndeşte suveranitatea prin luptă eroică. în vrăjitorie) şi operaţia inversă. Le Magie dans l'Inde antique (Paris. 1902). 1898). Cităm după traducerea franceză a iui R. în sfîrşit.). ea este de esenţa suveranităţii magice. porneşte împotriva monstrului marin Tiamat — şi asistăm de data aceasta la o luptă cu adevărat „eroică". 1929). Să ne mulţumim [ cu cîteva exemple. I0(. Asemeni lui Indra. 54 Kausîtaki Samhită. nodurile care aduc tot felul de necazuri — în magia antică55. căsătorie. 2. 140. Witzel. Geo Widengren. desfăcut. dar în mit apare el însuşi „legat" şi cere să fie salvat din laturisa. contra demonilor şi a morţii. Folklore in the Old Testament III (Londra. a „tăierii legăturilor". care amintesc dipticul Varuna-Indra. „Legatul" pare să fie un prestigiu magico-religios pe care şi-1 asimilează în egală măsură toate „formele" religioase. 1919). p. Lui Bel (= Enlil) i se spune: „Părinte Bel. 262. 53 /biţi. Magia nodurilor Să analizăm acum. 95). pp. totul trebuie să fie deschis. Fossey. Crooke. 117. Ar prezenta interes dacă un specialist în religiile jnesopotamiene ar relua problema. 55 lezechi! 13. fr. 1903). 2. 50 M. Se pot cita din prima categorie laţurile magice îndreptate împotriva adversarilor (Âtharua Veda II. . 473. 2 sq. 1946). G. Mass. 52 M. 4-5: Calând. Stith Thompson. p. Frazer. îi înlănţuie apoi pe toţi zeii şi demonii veniţi în ajutorul lui Tiamat şi care — spune poemul — „au fost aruncaţi în năvoade. Altindische Zauberrftual (Amsterdam. demonii au laţuri. Scheftelowitz. 4 sq. 280 sq. (trad. fr. precum şi în superstiţiile moderne56.. spre a stabili dacă dincolo de aceasta confuzie se poate reconstitui o „istorie". l „Zeul legător" si simbolismul nodurilor / 137 ' viaţa (IV. p.. p. funiile aruncate de prinţ pe drumul armatelor vrăjmaşe 138 / MIRCEAELIADE (Kausîtaki Samhită. 120). C. 4 si 7) şi după ce a primit de la ea sceptrul. după ce a fost învestit de adunarea zeilor cu prerogativele suveranităţii absolute (care aparţinuse pină atunci zeului ceresc Anu. s. Das Schlingen. încheierea unei căsătorii putea Ii împiedicată prin magia funiilor şi a nodurilor. Df. şi flecare laţ e un laţ vrăjmaş"50.r bose Blide (Berlin. 251 sq. în-• deosebi demonii bolilor (demonul ciumei este invocat astfel: „Cu plasa leagă-i şi nimiceşte-i pe babilonieni!"«. „legările" magice folosite împotriva duşmanilor umani (în război. VI. [trad. cf. Analecta Orientcdîa. Meso-potamian Elemente in Manic.. 247 sq. (trad. I. 12. voi. Zeul Apelor şi al înţelepciunii. ci îi „leagă" prin incantaţii magice. Taboo. II.). pp. Marduk este fiul lui Ea. The Popular Religion and Folklore of Northern India (Westminster. a nodurilor şi a laţurilor în vrăjitorie şi în medicina populară (a se vedea mai departe).Tammuz-Uturgien und Verwandtes" (Roma. în literatura etnografică citim frecvent că oamenii. spre a-i ucide apoi (Enuma Elish 'l. 1937. S. în poemul Creaţiei Enuma Elish. Le Poeme babylonien de la Creation (Paris. p. In tăbliţa l. el foloseşte laţul şi funiile ca zei.

" Semitic Magic. 797 — n. op. Doamne. plasele şi nodurile Bel«*/in/mmortolityl [Londra. la acelaşi popor întîlnim o plurivalentă magicoreligioasă a „legăturilor": legături ale morţii. 255 sq. în orice acţiune de „a lega". fr. Todas etc. Thompson. 104. 19. pentru a-i proteja pe tinerii căsătoriţi63. La Craînte des morts. indiferent dacă sensul acestei opoziţii este „benefic "-„malefic" sau „apărare"-„agresiune". „O plasă se întinde peste toate făpturile vii".t]).t]}. aduc moartea. ci şi despre o concepţie generală privitoare la om şi la lume — o concepţie cu adevărat religioasă şi nu una magică. XXXII. fr. Calând. fr. ale bolii. Crooke. India: Scheftelowitz.. 19131. p. dar îi şi fac să se îmbolnăvească. n. Iar orientarea poate fi pozitivă sau negativă. dar o şi alungă ori vindecă bolnavul. 308 sq. 31..l) „întinde-voi împotriva ta mreaja mea" (lezechH.n. 63 Scheftelowitz. p. Chiar dacă riturile şi simbolurile „legatului" la indo-europeni comportă elemente htonico-lunare şi dacă. eu întinde-voi asupra lor laţul rneu şi ca pe păsările cerului îi voi doborî" [Ozeea 7. 12 [ibid.: „Şi lanţurile Şeolului mă prinseseră la mijloc. 249). de conservare a forţei magico-vitale.. sîntem oare îndreptăţiţi să considerăm simbolismul general al „legatului" drept o creaţie exclusiv a mentalităţii magice — numai pentru că aceste practici populare depind de.. 821 — n. p. 140 / MIRCEA EIJADE ă-tor" şt simbolismul nodurilor / 141 vrăjesc. vorbeau totuşi despre Dumnezeul Suprem ca de un „maestru al legaturilor". de exemplu. nu pot fi reduse. Paris. 293). lucrurile sînt şi mai clare: este adevărat că Biblia vorbeşte de ^cursele morţii" (de ex.). sforilor şi al frînghiilor60. pentru a asigura odihna sufletului (ibid. 20 [ibid. Seheftclowitz. „Pentru aceea. îi voi întinde laţul meu şi se va prinde în cursa mea şi-1 voi duce în Babilon" (lezecha 12. Totuşi. p. ele trădează puternice influenţe magice — ceea ce nu e sigur —. p.t] cf. R. esenţialul în toate aceste rituri magice şi magico-medicale rămîne orientarea impusă forţei care rezidă în orice „legat". Şi mai răspîndit este obiceiul de a te apăra împotriva bolilor şi demonilor cu ajutorul nodurilor. 1929). 165 sq. Altindische Zauber-ritual p. trad. E semnificativ că se folosesc noduri şi sfori în ritualul nupţial. its Origins and Deuelopment (Londra. op. p. iar în uncie locuri se deznoadă firele care leagă giulgiul. 17. p. p. în schimb. 62 Frazer. 41. Psalmul 18. pp. se ştie. izbăveşte sufletul meu!». cînd mă găseam în restrişte şi în amărăciune. într-un cuvînt.-3-4 [ibid. China. pp. p. şi cursele morţii dădeau peste mine". 166. 346 —. 53 sq. p. care vorbesc nu numai despre o experienţă religioasă autentică. 20. mai rămîn de explicat alte mărturii. pp. Nu poţi muri cit timp broaştele sînt încuiate şi zăvoarele puse [ibid. fr. ca să se apere de sufletele soţilor defuncţi. 39.). care ştiau şi ei că demonul „leagă" bolnavii (de ex. 257). Tot ca mijloc de apărare împotriva duhurilor celor morţi se leagă corpurile neînsufleţite cu sfori (Frazer. 6. 241. Somnii II. 1935. fil India: W. 301 sq. 1908). ludeo-creştinii. p. 612 — n. 11). cit. pp. când. încă din Antichitate58 se lega partea bolnavă a corpului pentru a o vindeca.. II (Bologna. 252 sq. 171: Furlani.). La Religione babiionese-assira. i 60Asîria: Thomson. sîntem îndreptăţiţi să presupunem că unele aluzii vedice la laţurile lui Varuna exprimă . 39 Scheftelowitz. p. 3. 16). Africa: ibid. în consecinţă. pp.t. La vechil evrei. 863 — n. 32. Magie si religie Toate aceste credinţe şi toate aceste rituri ne conduc. 258). 309. Aproape pretutindeni în lume se poartă noduri în chip de amuletă62. 249. l. IŞBcheftelowitz. seria a doua. scrie Rabbi Aqiva [PirqeAbot3.. dar şi apară împotriva vrăjilor. / Atunci m-am rugat Domnului: «O. p. trad. 50 Kausitoki-Sarn.magie? Nu credem. la o interpretare magică.. Datele mesopotamiene pe care le-am trecut în revistă. fr. O astfel de ambivalenţă se constată însă în toate utilizările magico-religioase ale nodurilor şi legăturilor. 22. 310.. cu toate că semnificaţia acestui obicei este mai . pentru că exprimă nu o viziune 64 Prin urmare. 6 [ibid.L]) însă stăpînul înfricoşător al acestor legături este Iahve însuşi. 29. mai ales în timpul naşterii61. (trad. pp. ale vrăjitoriei — dar şi legături ale lui Dumnezeu64.. (trad. pp... Nodurile provoacă boala. Vasile Radu şi Gala Galaction. 274. cf.t\). Luca 13. Aşadar. Taboo. 38. p.C. Taboo. 41. 260. Frazer. 36. „Cînd mă cuprinseră lanţurile morţii şi strîmtorările împărăţiei morţii dădură peste mine. dar o şi uşurează. 1939. Tlic „Zeul tegător" si simbolismul nodurilor / 139 în a doua categorie se pot grupa toate obiceiurile care atribuie nodurilor şi legăturilor p funcţie de vindecare. în totalitate. iar Profeţii îl imaginează cu laţuri în mînă spre a-i pedepsi pe cei vinovaţi: „Dar cînd vor porni. 6 [trad. . pp. 52 sq. Psalmul 116. p. 13. p. p. procedeul fiind frecvent şi în medicina populară din zilele noastre59. desigur. Imaginea este elocventă. împiedică naşterea. cit. trad.. II. complexă. Scheftelowitz. rom. de apărare contra demonilor.p. în domeniul mentalităţii magice. tocmai nodurile pot să împiedice încheierea unei căsătorii. dar o şi îndepărtează. ocrotesc pe nou-năs-cuţi. 3 [ibid. Iar experienţa religioasă atît de profundă şi de autentică â lui Iov găseşte aceeaşi imagine pentru a exprima atotputernicia lui Dumnezeu: „Atunci să ştiţi că Dumnezeu m-a nedreptăţit şi m-a încurcat în prinzătoarea sa" (Iov. văduvele din Noua Guinee poartă plase în semn de doliu (Frazer. 534 — n. p.

Coomaraswamy. 524 — n. 3 sq. 118). Tot astfel. 376 — n.magie". ca orice muritor. 142 sq. în speculaţia indiană. Graec. zeităţi lunare. rom. cf. bandaj". Atharva Veda X. p. p. cu toate că.. pe de altă parte. susţin Universul"69. Vasile Radu şi Gala Galaction. a vrăji". „talisman". mai ales pp. făcînd un nod" (de unde xatafieonof. împreună.«Spiritual Paterniry» and the «Puppet-Complcx"" (in Psychiatry. VI) vorbeşte despre doo ca „lanţ al întregii 69 S. cuvîntul grecesc xaiaSeaj înseamnă „a lega strins". structura Cosmosului şi „situaţia" omului în lume. a lega prin magie. Vâmbery. 6 [trad. . aerul (văyu) „a ţesut" Universul. 2). cuvintele denumind acţiunea de „a lega" slujesc şi pentru a exprima acţiunea de a vrăji: de exemplu. 130}. „funie. că anumite divinităţi66 sînt stăpînele acestor „fire" care.f. „a lega". Ovidiu. Burrows (p. 1931). „legătură. şi de asemenea „rope". 246. în care Vipulă „subjugase simţurile [lui Ruci] cu ajutorul legăturilor Yoga" (bahandha uogabandhăis ca tasyăh sarvendriyâni şah.a dezlega" (A. irshili. probabil dim = . pp. 4570). ci situaţia însăşi a omului în lume. 82. Hemides. are şi sensul de . dar ar fi imprudent să înţelegem religia în sensul de „vrăjitorie" (cum procedează Guntert. ca să folosim un cuvînt la modă — ea exprimă condiţia existentului însuşi. 128 [trad. Paris-Bucureşti. Langdon. Avem a face în cazul acesta cu o „specializare" dusă la limită: a vrăji. p. 3. precum şi „a lega printr-un farmec magic. Toate 67 H. „farmec. „Firul vieţii lor (literal: funia tortului lor) se rupe". „Some Cosmologica! Pattems in Babylonian Religion" (in volumul Lobyrinth. iar. Cuvîntul babilonian morfcosu. ca şi în viaţa umană. 2.. editat de S. 68 De ex. Etimologic. cf. în toată complexitatea ei. 66 Cel mai obişnuit — nu însă totdeauna —. ser. religia exprimă şi o formă de „ataşament" faţă de divinitate.. cu altă intensitate şi. 25-35). „firul vieţii" simbolizează in multe părţi destinul uman. 47-48. VIU. 1939. baj. pp. cu /oscis. funie". Pentru că. cît şi magia conţin în însăşi esenţa lor elementul „legatului". ligăre. capătă înţelesul de „mijloace magice". n. rom. p. august 1945. 151). Noţiunea de „a scoate din vrăji" se exprimă prin „a elibera din legături": la populaţia yoruba. „legat". 210). cit. legînd ca printr-un fir lumea aceasta cu lumea cealaltă. funie"67. au şi înţelesul de „a face farmece". Simbolismul „situaţiiîor-Iîmită" Multe alte complexe simbolice definesc. 2. cf. ligătura. Scheftelowitz şi Guntert au arătat că. Essais sur Ies origines de la mystique indienne. „poate să-ndure ce soarta / Torsu-i-a la căpătîi. „farmec" ţcf. trad. — n. fr. Inscr.şi ele o experienţă religioasă comparabilă cu cea a lui Iov. Dte primitive Kultar des turko-tatarischen Volkes (Leipzig. 198. p. Scheftelowitz. înseamnă şi . cu altă orientare — opusă. bag. pp. 17). uneori htonico-lunare. într-adevăr. yukti. aşa cum am spus. Vezi şi Ananda K. puterea şi legea divină care. 1936. Burrows. Un vechi nume sumerian al templului este „dfmgal al ţinutului". „Legătura dintre Cer şi Pămint". boj înseamnă în acelaşi timp „vrăjitorie" şi „legătură. cînd mama-1 născu" (Riada 20. „Zeul legatar" si simbolismul nodurilor / 143 Rareori etimologia oferă un argument decisiv în probleme atît de delicate ca acelea care privesc „originea" religiei şi a magiei. rom. 15. nr. Ellis. 1879). III. 7. 24. 21. („Cine a ţesut în el răsuflarea?". de exemplu. p. „legare" şi „vrăjire"). III. desemnează în mitologie „principiul cosmic care uneşte toate lucrurile". lucrarea mea Yoga. 7. mai ales. evident. „acţiunea de a lega". [trad. 41.. Simbolismul „legatului" se află integral aici într-un .t. că în Cosmos. Londra. 144 / MIRCEA EUADE aceste etimologii confirmă că acţiunea de a lega este fundamental magică. George Mumu. cuvîntul românesc legătură. V. a lega".j. p. precum şi toate fiinţele laolaltă (Brhadăranyaka-Up. „faşă. aşa cum răsuflarea (prăna) „a ţesut" viaţa umană. V. Mai multe temple babiloniene sînt numite •markas shame u. în mai multe familii lingvistice. Zhuang Zi (cap. 1992. 13).to bind. precum şi „temelia. cu sensul propriu de „a înhăma. n. p. (ning to bind with". Bernard)65. Mariana Noica. iar Ewe vosesa. vilae Jîla. Ahile. latinescul fascinum. 1955. iar puterile conferite de yoga sînt înţelese uneori ca o vrăjitorie prin „legat"68. 63 Cf. cuvîntul edi. se înrudeşte cu fascia. 109. totuşi. 47. alcătuiesc un vast „legat" cosmic. vrajă rea". totul se leagă de tot printr-o textură invizibilă. Hook. „mănunchi". ca o enormă „reţea". thing to bind to. 3.]. A se vedea capitolul despre ritualurile şi mitologiile lunare în lucrarea noastră Trăite d'Histoire des Religions.B.tl. p. în ultimă instanţă. pp. 1894. ea este adeseori instructivă. 142 / MIRCEA EUADE exclusiv „magica" sau „religioasă" a vieţii. Mai mult încă: Cosmosul însuşi este conceput ca o ţesătură. în turco-tătară. Zeiţele destinului ţes firul vieţii oamenilor: „Acolo îl vom lăsa în voia destinului pe care i 1-au hărăzit pe fusul lor mohorîtelc Torcătoare în ceasul cînd a căpătat viaţă de la mama sa" (Odiseea 7. cf.H. Yombaspeaking peoples. fa. atît religia."Londra. pp. 155 sq. strigă Iov (4. Semitic Mythology (Boston. 29 sq. Rezultă de aici că un simbolism destul de stufos exprimă două lucruri esenţiale: pe de o parte. dini = „post" etc.. Mahabhărafa XIII. a fermeca etc. 7) propune traducerea „Great binding post". aproape în acelaşi limbaj. E.

omul se slujeşte de noduri-amulete ca să se apere de legăturile 70 The link of oii Creation. A. pp. 127. Nu numai prin raporturile pe care le dezvăluie între magie şi religie. Cumaean Gates (Oxford." (Plotin. 1942). labirinturile în formă de noduri. „Zeul legatar" si simbolismul nodurilor / 147 Enneade IV. metafizic.. cît şi pe diversele niveluri ale fiecărui plan (de exemplu. LXVI. în ritualurile şi credinţele funerare la populaţia din Malekula.). VII. pp. se spune. iar această noţiune se încadrează într-un ansamblu metafizico-ritual care conţine ideea de dificultate.ansamblu mai vast. astfel. 340 sq. dar mai ales prin revelarea a ceea ce am putea numi proliferarea formelor magi-co-religioase şi „fiziologia" acestora: avem impresia că asistăm la un „legat"-arhetip care caută să se realizeze atît în diferitele planuri ale vieţii rnagico-religioase [cosmologie. dacă gîndirea contemporană se măguleşte cu redescoperirea omului concret. întîlnim expresii asemănătoare: se vorbeşte de „eliberare" de iluzii (ceea ce în India poartă acelaşi nume ca magia lui Varuna. XV. pentru a-1 putea desface atunci cînd sufletul îl va reintîlni după moarte. dar şi moartea îl „leagă" — în mod concret (corpul neînsufleţit este „legat cu sfori") sau metaforic (demonii „leagă" sufletul defunctului). Spring. cf. iniţierii mistice în labirint. voi. ţelul ultim al omului este să se elibereze de „legături"." ale carul sensuri sînt „dependence. ea păcătuieşte printr-o lipsă de universalism. de primejdie. în cursul căreia omul învaţă cum se dezleagă nodul labirintic. magic. el se simte „legat" de Dumnezeu. Plurivalenta complexului „legatului" — pe care 1-am cercetat în plan cosmologic. 1941). mitologie. n.72. măyă). se încearcă „destrămarea" vălurilor irealităţii. Interpretări comparative.). Formule similare au circulaţie în filozofia greacă: în peştera lui Platon. în articolul său The Iconography p/Durer's „Krjofs". Coomaraswamy a studiat valorile metaOzice ale nodurilor şi supravieţuirea lor in arta populară. al cunoaşterii şi al înţelepciunii. care-i împiedică să se mişte şi să întoarcă capul (Rep.. Pe de altă parte. Stone Men oj Malekula (Londra. în plan magic. oamenii sînt prinşi în'lanţuri. „The Iconography of Durer's «Knots» and Leonardo's «Concatenation»" (în The Art Quarterly. Pe de altă parte. 8. dar.. într-un mormînt şi într-o peşteră. 109-12P). „Labyrinth-Studien" (Albae Vigiliae.. Amsterdam-l^ipzig. îi corespunde iniţierea filozofică. prins în „laţul" lui.F. Karl Kerenyi.. unde cercetarea propriu-zis filozofică va avea mult de ciştigat dacă nu va mai ignora această categorie de documente privitoare la anumite „situaţiHimită" ale omului arhaic. nexus.. 1: „Calea către înţelegere duce la eliberarea sufletului de legăturile Iul"). Hughes (în Everyman's Library. din orice unghi am considera-o. 1934. Coomaraswarriy.. cf. A. passim. vrăjitorie etc. Sufletul. „desfacerea nodurilor" existenţei etc. Aceasta lasă impresia că situaţia omului în lume. Astfel. vrăjitoria agresivă şi vrăjitoria defensivă etc. se exprimă totdeauna prin cuvinte-cheie care conţin ideea de „legare. ceea ce aminteşte terminologia cosmologică indiană. Cuvintul tradus prin „link" este hsi (Gilles 4062). 193). caută să-si imite prototipul divin — „zeul . 129-175). pp.K. 146 / MIRCEA EUADE demonilor şi vrăjitorilor. trad. întorcîndu-se către idei. înlănţuire. de moarte şi de iniţiere71. chain. soteriologic — se datorează probabil faptului că omul recunoaşte în acest complex un fel de arhetip al propriei sale situaţii în lume. „legat-dezlegat". 552 sq. pp. 1944. ţie. mal întîi. măyă) sau un „fir" de care atîrnă existenţa fiecărui muritor. iniţiatic. într-un anumit sens. 4. prin-tr-un fel de „provincialism" uman — la urma urmelor monoton şi steril. în plan religios. „Zeul legatar" si simbolismul nodurilor / 145 creaţii"70. 649 sq. am putea spune chiar 148 / MIRCEA EUADE că. al cărei scop e „să destrame" vălul ignoranţei şi să elibereze sufletul din lanţurile existenţei. o ţesătură magică de proporţii cosmice. Malekula. p. Bernard Deacon. A Vanishmg People of the New Hebrides (Londra.). fastening. John Layard. el ridică. religios. id. 19. pe care 1-am putea numi „simbolismul Centrului". îndeosebi pp. labirintul este conceput uneori ca un „nod" care trebuie „deznodat". el se găseşte. 1936). link. „după cădere. „Totenfahrt auf Malekula" (in „Eranos^Jahrbuch 1937". complexul „legatului" pune sau mai curind constituie o problemă care interesează în cel mai înalt grad istoria religiilor.". p. „Geometrica! Drawings from Malekula and other Islands of the New Hebrides" (în Journal of the Anthropological Instituie. marea magie si mica magie. 71 Cf. 242-291. precum şi în creaţia unor artişti din Evul Mediu şi Renaştere. 72 A se vedea lucrarea noastră Techniques du Yoga. o problemă de antropologie filozofică. lineage etc. metafizică. 1934). 514 a sq. mai sus. Se ştie că gîndirea indiană este dominată de această sete a eliberării si că terminologia ei cea mai caracteristică poate fi redusă la citeva formule polare de felul: „înlănţuit-eliberat". căci. 8. istoric sau is-toricizai. 5O sq. Mai mult: viaţa însăşi este o „ţesătură" (uneori. pp. 1938). Zurich. în alt plan. se eliberează de legăturile lui. a fost capturat şi se află încătuşat.. „ataşat-detaşat" etc. ataşare" etc. IV. Jackson Knight. W. cf. nu e mai puţin adevărat că analizele ei au drept obiect îndeosebi condiţia occidentalului modern şi că. dacă „suveranul înfricoşător".. id. Aceste perspective diferite au anumite puncte comune: pretutindeni. A.

Dar. toate „formele" acestea nu sînt spontane. Ne mulţumim acum să conchidem că avem a face cu expresii nonistorice ale unuia şi aceluiaşi simbolism. către restaurarea formei perfecte — faţă de care un rit. Structura tuturor acestor operaţii este aceeaşi. Suveranul Universal. Morfologic. Fără ea. Pare sigur că. chiar dacă. dau impresia că au copiat. şi possim. voni fi în situaţia de a putea preciza mecanismul şi etapele difuzării lor. Totuşi.. Varuna care-i „leagă" pe cei vinovaţi. Chiar dacă într-o zi vom reuşi să identificăm izvorul istoric răspunzător de toate aceste ritualuri şi simbolisme sociale ale ascensiunii. 209-213. adeseori destul de palide — face posibilă istoria religiilor. orice vrăjitor — imită. la rtndul său. un vrăjitor oarecare se pretinde. o . pe suveranul înfricoşător şi modelul lui transcendent. tot va mai rămîne de explicat simbolismul visului ascensional. din împrumuturi etc. Londra. am putea vorbi de o „logică" sub. împrumuturi) între diversele credinţe şi sisteme (ritualuri. Dacă se pot descoperi anumite relaţii istorice (filiaţii. vom fi îndreptăţiţi să considerăm multiplele variante ale unui complex simbolic (în exemplele noastre. iar cercetătorul s-ar găsi în faţa unei puzderii de tipuri mereu noi. morfologia ascensiunii şi simbolismul zborului le depăşesc cu mult. miturile şi pMosophoumena ascensiunii. din împrumuturi „istorice" (în sensul pe care-1 dă acestei expresii şcoala istorico-culturală}. Ananda Coomaraswamy. din prudenţă. nu există o discontinuitate între Vrtra care „înlănţuie" Apele. care se realizează succesiv pe planuri multiple şi în arii culturale diferite.. experienţa magico-religioasă ar crea necontenit forme fulgurante şi evanescente de zei. 74 -Durohăna and the «Waking Dream-". ritualuri. avem ~a face cu ansambluri mitico-rituale care sînt istoric solidare.. pp. Aşa fiind. mituri. dacă acest caz particular indo-european nu implică neapărat concluzia amintită. phtfosophoumenoj.. dar îl şi prezintă gata organizat şi încărcat de aceleaşi valori pe care le revelează ritualurile. care nu numai că sînt centrate în jurul complexului ascensiunii şi al zborului. „formele istorice" deja existente ale suveranităţii magice sau ale mitologiei funerare.. 362 sg. Mai sigură pare tendinţa oricărei „forme istorice" de a se apropia cît mai mult posibil de arhetipul ei. în sensul că rezultă din evoluţia sau din imitarea unei forme deja existenteUnele^variante ale vrăjitoriei prin „legat" prezintă un aspect imitativ deconcertant. dintr-un acelaşi dat ancestral sau că ar rezulta din influenţe directe.). nesemnificativ. am putea cita un caz analog: complexul ascensiunii rituale şi al zborului magic. Ca să ne precizăm ideea. Să subliniem în treacăt că manifestările inconştientului şi ale subconştientului prezintă o structură şi valori care concordă cu cele ale manifestărilor conştiente: şi curn acestea din urmă sînt „raţionale". în momentele culminante ale riturilor sale. prin urmare. să adăugăm că. pp. în planul lor limitat. cît şi în cel al „transconştientului" şi al con73 A se vedea lucrarea noastră Le Chamanisme et Ies techniques archaîque de l'extase. cel puţin în cazul anumitor complexe (cel al suveranităţii magice indo-europene. atîta timp cit ştim că variantele patologice ale complexelor religioase prezintă în general şi un facies mimetic. adică.legatar" —. teologiei. sau dacă ea se explică prin faptul că toate operaţiile menţionate decurg din însăşi situaţia omului în lume. dogme etc. este greu de precizat dacă această uniformitate provine din imitare. în sensul că valorile lor se justifică logic. realitatea istorică a complexului indo-european al „legatului" nu duce în mod necesar la concluzia că toate celelalte obiceiuri şi credinţe magico-religioase răspîn-dite în lume şi referitoare Ia un complex similar ar fi şi ele „istorice" (că ar deriva. care se manifestă într-un mod coerent şi sistematic atît în planul „inconştientului" (vis. adică sînt variantele aceluiaşi arhetip. Cu privire la toate acestea. mitului. el nici nu o exclude. Desigur. acest fenomen se verifică peste tot în istoria religioasă a umanităţii. 1947). 137 sq. un mit sau o divinitate oarecare sînt simple variante.sau transconştientă. arhetipal. în stadiul actual al cunoştinţelor noastre. r„Zeul legatar" si simbolismul nodurilor / 149 Simbolism şi Istorie Dar. în planul variat al visului. de exemplu). in Art and Thought (A Volume tn Honour of the late Dr. al reveriilor şi al viziunilor estetice. 423 sq. 296 sq. care n-ar fi totdeauna străină de logica „normală" (înţelegem: logica clasică sau logica bunului-simţ). chiar atunci cînd ea s-a realizat într-un plan secundar. metafizicii etc.. cu titlu'comparativ. şi că. Tocmai această tendinţă către arhetip. în mod provizoriu. nu depind direct de arhetipul ideal. încearcă „să realizeze" arhetipul. să acceptăm deci ipoteza potrivit căreia cel puţin o anumită zonă a subconştientului este dominată de aceleaşi arhetipuri care domină şi organizează experienţa conştientă şi pe cea transconştientă. O zeiţă locală oarecare aspiră1 să devină Marea Zeiţă. halucinaţie. complexul „ascensiunii" sau cel al „legatului") ca un şir nesfîrşit de „forme" care. Am jalonat în altă parte căile unui astfel de studiu comparativ74. trebuie să manifestăm totuşi prudenţă.) care corn-' portă înălţarea ca unul dintre elementele lor de bază73. 150 / MRCEA ELZADE ştientului (viziune estetică. ritului. trebuie să considerăm problema deschisă. demonii care capturează morţii în prinzătorile lor şi vrăjitorii care-1 leagă magic pe adversar sau dezleagă victimele altor vrăjitori. care nu i-ar îngădui nici o posibilitate de ordonare a faptelor. misticii. reverie). mistici etc. un sat oarecare este „Centrul Lumii". mitologie. un mare număr dintre ele sînt „istorice".

rom. să-şi regăsească arhetipul. „ovăz". în straturile arhaice ale religiilor mesopotamiene rămîne de explicat. şi el. ceea ce pare să indice în mod convingător că originea acestui complex trebuie căutată în regiunile din sud. bineînţeles. The Religion qfGreece in Prehistoric Times (Berkeley şi Los Angeles. paginile precedente au încercat să o arate. pp. prin această tendinţă care determină orice hierofanie sau teo-fanie să devină „Tot". in interiorul acestei mase enorme de fapte referitoare la complexele magico-religioase luate în consideraţie. Ceea ce nu înseamnă. Crete et Myoenes (Paris. acest sistem centrat pe concepţia Suveranului înfricoşător n-ar epuiza puterea creatoare a formelor magico-rdigioase şi a simbolurilor referitoare la „legat". 79 Funcţia rituală a nodurilor în religiile eg'eene [Artliur Evatis. în sfîrşit. 38 şi 68. divine sau umane. I. n-am putea distinge anumite ansambluri istoric solidare si că n-am fi îndreptăţiţi să le socotim dependente unele de altele sau provenind dintr-un izvor comun. al mitologiei: el s-ar . Schmidt şi W. lanţul existenţei etc. credincios principiilor şcolii istorico-culturale din Viena76. este probabil că complexul magico-religios al „legatului" corespunde unui arhetip sau unei constelaţii de arhetipuri (dintre care am menţionat cîteva: ţesătura Cosmosului. 1927. Persson. 419 sq. Aşa. să-şi încorporeze imensa morfologie a sacrului75. fasc. teologic etc. Nilsson. Cf.P. 194-195. gioase victorioase se explică.paradis" intemporal. 2. cuvînt derivat din termenul hindi javără. 168 sq. planşa XII.dată „realizată". în. pp. mitologic. împinse la extrem. Lund. un . __________„Zeul-tegător" si simbolismul nodurilor-/ 153 mele cele mai apropiate de ritul georgian al lanţurilor lui „Gheorghe cel Alb" (vezi mai sus) se regăsesc în India: pe de o parte. „Zentralindische Fruchtbarkeitsriten und ihrc Bezîehungen zur Induskultur" (in Geographica Helvetica. W. 643} a complexului „legatului" ritual indo-european: fino-ugricii şi turco-tătarii nu cunosc riturile şi miturile „legatului". Marshall. nu e mai puţin adevărat că.. care a redus-o. la indoeuropeni chiar. această funcţie rituală a fost . că. cit. ea singură.la o valoare pur decorativă {MinoanMycenaenn ReUgion. Koppers. imprudent să luăm în consideraţie o derivare directă a ritului actual al gonzilor din cultura protoistoricâ a Indusului. Closs. Deşi omul nu poate fi imaginat decît ca flintă istorică. ca şi al „eliberării de legături" denotă cit de numeroase şi de variate sînt planurile pe care „s-au realizat" aceste arhetipuri. însă tezele ei.. încît ii anulează practic orice spontaneitate spirituală.). duc la o asemenea „istoricizare" a omului. in care situaţia lui să fie mai puţin o „situaţie istorică" şi mai mult o „situaţie antropologică" (a se vedea lucrerea noastră Le Mythe de l'Etemel Retour). 152 / MIRCEA EUADE eterogenitatea motivului „legatului" şi al nodurilor. 1.]. pp. (trad. Ar fi. Totuşi. pretinde că explică un anume rit ori mit al „legatului" american sau melanezian prin dependenţa Iui istorică de izvorul care a dat naştere şi formelor indo-europene.confinnaLă recent de Axei W. 392 sq. variantă care 77 Cf. Koppers între aceste fapte nu e lipsită de interes79. şi că numai la îndo-europeni — aşa cum au demonstrat îndeosebi cercetările dlui Dumezil — avem a face cu un sistem coerent şi de aplicaţie generală în planul ritual. bineînţeles. Ezităm să fim de acord cu Closs atunci cînd acest savant. — n. pp. 17. The Palace of Aiinos. din perspective diferite. Dar că. frecvenţa motivului „legatului". inelul de fier pe care vrăjitorul (Panda) al gonzilor77 îl poartă în jurul gîtului în cele nouă zile ale sărbătorii zeiţei Kăli-Durga (sărbătoare numită la gonzi zvara. inelele de fier pe care le poartă în jurul gîtului un idol feminin şi un „Proto-Siva". 1946. Să fie ea o variantă laterală care. căutînd să o suprime ş! să regăsească. găsite la Mohenjo-Daro78. Guntert. pp. manifestarea sacrului.. I. cît şi demonic. 349 sq. pp. firul destinului uman. „imperialismul" formelor reli. 165-177). iar acestui fapt am fost tentaţi să-i găsim o explicaţie în cadrul magiei. spre deosebire de ce s-a întîmplat la indo-europeni. forma religioasă tinde să se desprindă de condiţiile ei de timp şi loc şi să devină universală. pp. 137 sq.) nu a fost încă soluţionată: negată de M. să nu fi reuşit a se organiza într-un sistem teologic şi ritual şi a se impune ansamblului vieţii religioase. dovadă a originii lui agrare). 1992. 430 sq. 7R Cf. virtutea a înseşi naturii lui. Ambivalenţa şi 75 A se vedea Trăite d'Histoire des Religions. care să fi fost anexată de orice divinitate şi utilizată de orice vrăjitor? Sigur este că numai la indo-europeni complexul „legatului" se află integrat organic în însăşi structura suveranităţii înfricoşătoare. Koppers a adus pină acum servicii importante istoriei religiilor.8. au procedat pentru domeniul indo-european.). 1948). transformată în prestigiu aut divin. 154 / MIRCEA ELIADE să fi fost multiplicată astfel la nesfirşit. să epuizeze adică. L<?s Rclîgions preheUeniques. Mohenjo-Daro and the Indus Ciuilization (Londra. într-adevăr. pp. J. Mariana Noica. însă apropierea stabilită de W.t. Mai plauzibilă este ipoteza sa asupra originii caucaziene (p. omul se opune istoriei. . 1942). 1931). vo!. labirintul. al „nodurilor" etc. „istoricizată". prin toate mijloacele. paralelis76 Şcoala istorico-culturală a lui W. pe de altă parte. Oricum am privi aceste consideraţii generale. Dumezil şi A. şi Charles Picard.

D. 178195). ianuarie 1940. Codex: Dresdensis reprezintă Apa cînd curgînd din corâspunzînd lui Sheppard). 3 Wiener. experienţele religioase produse Ia vechii evrei de acelaşi complex dovedesc că o viaţă religioasă foarte pură şi foarte profundă poate să-si găsească hrană spirituală chiar în „laţurile" unui Dumnezeu în aparenţă înfricoşător şi Jegător".W. Huttons. n-a păstrat în Occident decît valoarea de „piatră preţioasă". Dar el a cunoscut „actuări" şi interpretări variate: întîlnim stridii şl scoici în rituri agrare. 78 (C. nr. valorile cosmogonice. Manchester. 79 (M. face cunoscută o statuetă neolitică japoneză care demonstrează asimilarea cochiliei cu vulva). Cr. Monumentos del arte mexicana antiguo. 1916. am subliniat. nr. nr.102 (J. Hildburgh. Mo Zi (secolul al V-lea a. pp. sintem pregătiţi să-i discernem eventuale împrumuturi din tradiţii religioase străine. nr. Nigeria). Zeul mexican al furtunii purta un lanţ de aur de care atîrnau mici scoici marine5. în ornamentaţia vestimentară sau în anumite motive decorative. Ia problemă publicate în revista Mân: octombrie 1939. complexitatea concepţiei indo-europene despre Zeul Suveran înfricoşător rămîne de aici înainte un fapt sigur. 71 (M. 187 (Grigson. saxoni). după ce menţionează că stridia . Murray.. începem să-i întrevedem preistoria. 13. simbolism ginecologic şi embriologic al perlei formate în stridie. iar tot ce este yin începe să nu mai fie"7. The Book of the Pearl (Londra. se poate citi: „Luna se află la rădăcina a tot ce este yin. Meek. la puterile sacre concentrate în Ape. Toate participă. Manchester. Cowrie shells in British Cameroun: contra ipotezei drei Murray). din preistorie pînă în timpurile moderne1. din motive diferite.A. flg. nr. fie unei imitări mai mult sau mai puţin servile a formelor deja existente („geneză" istorică). şi diversele contribuţii . Perla. Xowrie-Shells as amulets in Europe" (Folfc-Lore. deşi structura ei ne îndeamnă adeseori să o calificăm astfel: pe de o parte. pe de altă parte.W. în Femeie. Kurt Singer. cercuri duble2. Vulva. Jeffreys. perla sînt solidare in egală măsură cu cosmologiile acvatice şi cu simbolismul sexual. zeul Lunii avea drept simbol un mare melc marin6. Ansamblul iconografic Apă-stridii este bogat atestat in America precolumbiană. în Lună. în tratatul Lu shi chun qiu (secolul al III-lea a. nr. în-tr-adevăr. La unele popoare. flg. nr. voi. 36. 1942-1943. în Codex Nuttall predomină complexul iconografic Apă-Peşte-Sarpe-Crab-Stridie3. Kunz şi Charles Hugh Stevenson. Degradarea continuă a simbolismului va apărea mai evidentă la sfîrsitul expunerii noastre. jumătate din semnificaţiile lor magico-religioase pare să se fi pierdut sau să se fi degradat. pi. Jackson. Ar fi poate impropriu să definim această concepţie ca pe una exclusiv magică. CAPITOLUL AL IV-LEA CONSIDERAŢII ASUPRA SIMBOLISMULUI SCOICILOR Luna si Apele Stridiile. Meeh. pi. p. 49.). scoicile participă la sacra-litatea Lunii şi măresc în acelaşi timp forţele acvatice. stridiile bang şi ko sînt pline. fig 14 — reproducând Codex-Nuttatt. cochiliile marine. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 157 chilii de stridii. 154.datora fie înseşi situaţiei omului în lume („origine" spontană). 167 (M. Cowrie and Baubo in Early Japon.L. nr. melcul. Esenţialul din enorma bibliografie asupra funcţiei magice a cochiliilor se găseşte în articolul lui W. 16. 8. nr. Jeffreys. India). pp. cîndva emblemă a forţei generatoare sau simbol al unei realităţi transcendentale. 156 / MIRCEA ELHDE astfel de concepţii aparţine foarte probabil unui strat profund al gîndirii „primitive". nu o dată. studiu publicat in volumul Shells as Euidence of the Migration ofEarly CuUure. în sfîrşit. 53-54. Naga Hills). reprodusă de Leo Wiener. nr. 50-53 (Dr. 43. Cowrie in Nigeria). stridiile sînt goale. relaţii care unesc stridiile. IV. 1926). nr. orice explicaţie preferăm.D. 1917] completează informaţiile lui Kunz şi Stevenson. 1942. Bye). 20 {Murray. pi. „Relieful Tuia" de la Malinche Hill reprezintă o divinitate înconjurată de Ape în care plutesc stridii. 1941.H. Cr. Central Provlnces. embleme ale acestor forţe: asemănare între cochilia marină şi organele genitale ale femeii. pp.). în plus. VII. 61. The Meaning of Cowrie-sheil crede că valoarea magică a cochiliei cauri vine din asemănarea ei cu un ochi pe jumătate închis). 37 (Fidji. spirale. la lună plină. The Geogmphical Distributions of the Use of Pearls and Pearl-shells (53 p. au strins un material documentar considerabil privitor la răspîndirea perlelor. p. chiar dacă. 101 (Balcani). 1908). chiar în India.W. 36 (C. şi tot ce este yin devine abundent: cînd luna se întunecă (ultima noapte a ciclului selenar). 2 Penaflel. Cf. în timp ce valenţa lor magică nu mai este nici măcar o amintire. 165. însă. ibid. IV.K. Simbolismul stridiei este şi mai bine păstrat în China antică: aici. apele si luna. J. Credinţa în virtuţile magice ale stridiilor şi scoicilor e răspîndită în lumea întreagă.. Cowry. cînd umplînd vase formate din şerpi încolăciţi4. nupţiale sau funerare. Simbolismul care stă la originea unor 1 G. şi metafizice ale „legatului" lui Varuna şi Vrtra.F. scoicile continuă să servească drept motiv decorativ.K. ele sînt. Egipt. May an and Mexican Origins (Cambridge.

pp. p. „înfricosătoarea Femeie a Cerului". cap. • citat de Karlgren. prin rîsul pe care-1 provoacă.. excesul de yin activ într-o regiune anumită potenţează instinctul sexual feminin şi face ca „femeile des-frînate să-i corupă pe bărbaţi" („Yi Shu". cap." Acelaşi autor 4 Codex Dresdensis. Wiener. 5). Andersson. yin si yang. 1934). Idolul feminin neolitic publicat de dr. 231 sq. flg. 1909. nota). 8) şi mulţi alţi scriitori pretindeau că au observat fenomene asemănă3J. 35-40). 7 Trad. Femeile akamba poartă centuri . Cochilia bivalvă joacă un rol în mitul renaşterii lui O-Kuninushi.cu perlă. ca dintrun izvor nesecat. similitudinea dintre stridii sau cochiliile marine şi vulvă a contribuit mai mult chiar decît originea lor acvatică şi simbolismul lor lunar la răspîndirea în asemenea grad a credinţei în virtuţile lor magice11. Manchester. Cr. II. voi. 36. bang. ChîWren ofthe Yellow Earth. dacă apele adînci dau perle. dă" forţă şi vigoare midiilor". 3). moştenită de la un simbolism străvechi a cărui funcţie nu mai era înţeleasă. în ele sînt prezente şi acţionează forţele creatoare care ţîşnesc. p. Omologarea cochiliei cu organul genital feminin este atestată şi în Japonia12. 1937}. reproduse de Wiener. Yun Zi scrie: „Dacă există în munte jad. 1939-1942. II. Trilogie altindischer Măchte und Feste der Vegetation [Zurtch. 158 / MIRCEA EIJADE adaugă în alt capitol: „Scoicile bivalve. Plinius (Hist. Cf. voi. p. kudejisk (kude = vulvă. I. 75. 11 Vezi Aigremont. cînd luna e moarta. Karlgren. 38). 34 etc.' Privitor la influenţa fazelor lunare asupra stridiilor. „Some Fecundity Symbols in Ancient China" (The Bulletin of the Museum of Far Eastern Antiquities. 490 sq. pp. pp. 2. p. analogia este uneori consemnată chiar de termenii care denumesc anumite moluşte bivalve. etudiee specia-lement dans Ies doctrines et Ies traditions relatiues ă l'influ-ence de la lune (Paris. Etude concemant la religion populaire des Chinois {Paris. spunea Lucilius: „Luna hrăneşte stridiile. pp.. J. Există. raporturile perle (scoici)-Lună la Granet. stridii. Danses et Legendes de la Chine ancienne (Paris. Antichitatea a cunoscut idei analoage.. ibid. B. 1930. este sursa pricipiului yin. ia naştere fără amestec mascul. „umedă". Kurt Singer (Cowrie and Baubo in Early Japon. 60. 51) prezintă o vulvă monstruoasă. mitribus jibras et iecur addit. p. 68: cf. o sileşte pe Zeiţa-Soare. lunară. De aceea. Meyer. 1916. din orice emblemă a principiului feminin. I-es Fetes annuettement celebrees â Emoui. 1. arborii din munţi vor avea roade. 41. Jackson. De altfel. Carul regelui era împodobit cu jad (bogat in yang). BKarlgren. o corespondenţă mistică intre cele două principii. să iasă din peştera unde 160 / MIRCEA EUADE la puterile magice ale matricei. adaugă: „Aşadar. Stockholm. Influenţa Lunii asupra perlelor. p. de Sahagun. perlele si broaştele ţestoase cresc şi descresc o dată cu luna"9. nr. p. 480. 305. Amaterasu. pp. idolul ar putea reprezenta pe Ama-no-Uzu-me-no-Mîkoto. 233. De aceea. Ritmurile vieţii cosmice îşi urmează cursul normal atîta tirnp cît circulaţia celor două principii opuse şi complementare se desfăşoară fără piedici. de Groot. cit. 488 sq. voi. p. Historia general de las cosaş de Nueva Espana (Mexico. Aulus Gellius (Noctes Atticae XX. vegetaţia de pe ţărmuri nu se va veşteji" (Karlgren. 34. pp. Luna alil ostrea et implet echinos. „Muschel und Schnecke als Symbo] der Vulva einst undjetzf (Anthropophyteia. într-ăde-văr. cochilii marine şi perle. Karlgren. iar cel al reginei — cu pene de păun şi scoicii embleme ale principiului yin. ferind-o totodată de forţele dăunătoare şi de piaza rea. 54.J. op. p. voi. care dansează cu rochia ridicată usque ad partes privatas {cum spune Chamberlain) şi care.W. Raporturile dintre lună şi apă. Studies in Prehistoric China (Londra. flg. 1937]. L'Asirologie populaire. 5 B. Saintyves. impregnează femeia cu o energie care-i stimulează fecunditatea. p. crabii. „The Aztec Moon-cult and its Relation to the Chank-cult of India" (Manchester Memoirs. între altele. 112-116. După Kurt Singer. „Luna. 514 etc. Simbolismul fecundităţii Foarte probabil. VI. ibid. cînd luna e goală. Nat. 1896).-J. cf. scrie Liu An (secolul al II-lea a. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 159 toare. 12 Cf. Voin vedea mai departe cum aceeaşi polaritate simbolică jad-perlă reapare în obiceiurile funerare chineze. dovadă e vechiul nume danez al stridiei. şi revista Mân. purtate pe piele ca amulete sau ca podoabe. 1-54). avea să dăinuiască în Europa pînă în secolul al XVlII-lea10. cochiliile univalvelor spiroidale nu mai sint pline de părţile lor cărnoase. 1926).). Această tradiţie parastiinţifîcâ. care nu e deeît o cochilie gigantică atîrnînd de o funie. Cochilia marină şi stridiile participă astfel 10 P. dacă bang poate rodi o perlă este pentru că în ea se concentrează toată forţa yin"8. De aceea. umple aricii de mare. energia cosmica feminină. creierul peştilor se face mic. 491. ibid. 6 J.Cf. iar. 40). 1886). Vin reprezintă. 5. nr. şi societatea umană. p. 2.

perla ne apără de teamă. cochiliile s-au aflat în relaţie strinsă cu Mă. fie în puterea cochiliei zămislite din aur. din lumină. 20 Deonna. Te port pentru viaţă. care s-a dezvoltat în stridie şi fetus. Shells as Euidence of the Migrations of Early Cuhure. IX. a unui simbolism arhaic care nu mai este înţeles decît pe jumătate. 304. perla să ne apere de teamă! Cu cochilia născută din ocean. Childem of the Yellow Earth. în Siria. că. 162 / MIRCEA ELIADE autorii chinezi au relevat asemănarea dintre perla . p. Consideraţii asupra simbolis •oicilor / 161 „Născută din vînt. de aceea bang se ^ numeşte «pîntecele perlei»" (Karlgren. 60. 58. 1940. I {Leiden. în India Meridională. 309. cea dinţii din tot ce e luminos. p. Slugo Wincklcr susţine originea babiloniană a cuvîntului grec margari(es. tinerele poartă coliere de cochilii marine14. citindu-1 pe' Sourindro Mohan Tagore. p. 277. Potrivit unei credinţe japoneze. adusă de Sindhu. p. 80 etc. Childem of the Yellow Earth. Nat. 5). în Bei Ya (secolul al Xl-lea). XXXII. op.pe asemănarea cu vulva. Tinerele tiagy poarlă coctiilia unei moluşte ca simbol al fecioriei. KiUel). tu împodobeşti carul. la care renunţă după naşterea primului lor copil'3. pentru viaţă lungă. Vezi şi C. 1881). De altfel.'•' rile Zeiţe18. în The Evolution of the Dragon (Manchester. Născută din cer. p. 36). viaţă de o sută de toamne. nemijlocit. uneori grăbind-o. Cu cochilia (învingem) boala. sărăcia.în alte părţi. cochilia aceasta. încă din timpurile preele. IV. The Book of the Pearî. cf. K. perla era emblema dragostei şi a *( căsătoriei17. op. după ce şf-o pierd. Stridiile. Plaut — care traduce un vers al lui Diphiîos — îi ' cunoaşte tradiţia: Te ex concha natam esse autumnont19. 15 Kunz şi Stevenson. din aer. 399. p. 19 W.eniqu.)• nice. e pentru noi giuvaierul (mani) care ne prelungeşte viaţa. nr. conţinînd numai principiul yin. sînt favorabile naşterii. Hist.und Wehenbild der Bahylonier. Marii-Mălă or a Treatise on Gems (Calcutta. 307 sq. Margarito20. Cochilia ne este leacul atotputernic. J. Acest sim17 Kunz si Stevenson. soare născut din nori. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 163 .es. 6) o proslăveşte astfel: se ascunsese. în Antiohia. •* Naşterea Afroditei într-un ghioc ilustra legătura mistică dintre zeiţă şi principiul ei. 101.împodobite cu cochilii de stridii. Tu eşti unul dintre aururi („perla" este unul dintre numele date aurului). Himmeîs. care-şi poartă în pîntece fătul. a doua. p. pp. De altfel. Meek.. şi forţă. Funcţia cosmologică şi valoarea magică a perlei erau cunoscute din timpurile vedice.. J\plirodite â la coquiîle" IRcvue archeo-logique noiembrie-decembric 1917. tu te-ai născut . voi. The Religious System of China. Prelungeşte-ne viaţa! Oasele zeilor s-au prefăcut în perlă: prind viaţă şi se mişcă în sînul apelor.-l. se spune despre stridia bang . Jackson. ed. 30. nimicim demonii (raksas) şi îi înfringem pe cei (demonii) care devorează. 18981. p. 402). Deonna. cil. p. 304. p. n. 78. Elliot Smlth. pp. zeiţa era numită „Doamna" cu Perle". cit. 36). se recomandă ca femeilor însărcinate să nu li se ofere în nici un caz o anumită stridie care are proprietatea de a grăbi naşterea (Karlgren. Mân. din trăsnet. î Mitul Afroditei ieşite dintr-un ghioc marin era * răspîndit probabil în lurnea mediteraneană. 14 Andersson. unde zeiţa fusese adusă după naşterea ei din ? spuma mării '(Plinius. Naturaliştii din secolul al XVlII-lea îşi înte-meiau de altfel clasificările lor conchiliologice. 1919). tu străluceşti pe tolba cu săgeţi. 10. Leipzig. stridiile sînt cel mai indicat dar de nuntă. G. Giuvaier ieşit din rnare. ibid. iar terapeutica hindusă modernă foloseşte praful de perle pentru calităţile lui revigorante şi afrodisiace15: o aplicare „ştiinţifică" în plus în planul concret.W. j La greci.217. Vezi prezentarea ipotezelor asupra originii cuvîntului margarites în Theologisches Wonerbuch zum Neiten Testament (G. Complexul: Afrodita-scoici este confirmat în plus de nume-: roase gravări pe cochilii (Deonna. născută din mare. citează rindurtle următoare din Histoire naturette du Senegal (secolul al XVIII-lea) a lui Adamson: „Concha Venerea sic dicta quia partem foemineam qiuxiam modo repraesentat: externa quidem per laborium Jissuram. pp. născută din aur. 1903. [. prin transformarea lui l în r (oa în Diglat-Tigris). Asimilarea cochiliei marine cu organul genital al femeii era fără îndoială cunoscută şi de greci. „însărcinată cu perla. în China. pp. de unde numele lor de „midii-naştere-uşoară" (Andersson. ocroteşte-ne din toate părţile de săgeţile Zeilor şi ale demonilor Asura. Un imn din Atharva Veda (IV. 304). Winckler. Leş Religions preheV. Scoici erau închinate Afroditei în Ci'* pru. şi vigoare. 476. irebuie să renunţe la purtatul cochiliei. voi. ea este ca (femeia) . 16 Cf. De Groot. pe care-1 deriva din înăr-gallittu. anumite midii ajută procesul naşterii. 312416)... 400." 13 Andersson. p. p. intemo vero propter camtatem uferum mentientem. Perla să te ocrotească!" La rindul ei. Charles Picard.din Lună (Soma). medicina chineză consideră perla un leac excelent prin virtuţile ei fertilizante şi ginecologice'6. 's Cf.

The Aztec Moon-Cult. scoicile au un loc bine determinat în riturile funerare. perlele. De altfel. Dictionnaire des antîquites. Stridiile şi perlele. Jackson. p.es % (Perouse. voi. possim. pp.. W. The Aztec Moon-Cult. Marga-.The Sacred Chank of India" (Modras Fisheries Publicatio/os. 3)..). la culesul primelor fructe. p. Jackson. „The Money-Cowiy (Cypraea moneta. Kingsborough transcrie ex-' plicaţia dată de indigeni legăturii dintre moluscă (seasnail) şi naştere: „. pe laturile ei jcuieşte Varuna. Mitsdhelschmuck. şi Amould Locard. 319. Sarasvati şi toate celelalte fluvii sacre ale celor trei lumi. pp. născuta din mare. 12-32). pp. în ceremoniile iniţiatice întreprinse de „Societe Grande-Medecine"* a triburilor 27 J. XTV. vor pătrunde în arta creştină (Deonna.. I. VII. Slăvire ţie. 406.. "]. Adorăm cochilia sfîntă şi medităm asupra ei. o tu. 1916). în care. s. The Aztec Mbon-Culf.7. *"" ?s-Menghin. U. Funcţiile rituale ale cochiliilor Prezenţa cochiliei marine. voi. Cochiliile ocupă de altfel un loc important în viaţa religioasă şi în practicile magice ale unor numeroase triburi din America (cf. ritai. ei — Gangele. Aceeaşi funcţie rituală a cochiliei se întîlneşte Ia azteci: unele monumente îl reprezintă pe Zeul Florilor şi al Hranei purtat în procesiune şi precedat de un preot care sună dintr-o cochilie (ibid. „Leş Coquilles sacrees dans Ies religlons indiennes" (Annates du Musee Guimet. 1916. p. 29. L.. voi. ceremonia nupţială este anunţată suflîndu-se într-o mare cochilie marină23. sarcina şi naşterea25. W. s. VI. O rugăciune îi relevă valenţele religioase: Tn gura acestei cochilii stă zeul Lunii. 1831-1848). 4). PauryWissova. G.. 17 sq. binecuvîntată fii de toţi zeii. p. H (flgurine în formă de tiilii provenind din Tracia). în India se suna din ghioc în timpul ceremoniilor desfăşurate în temple. Shell-Trurn-pets. a perlelor în multe rituri religioase. S-o cinstim în bucurie!"24. pp. Pestallozza. citat de Jackson. defuncta îşi asigură învierea. Cf. Datorită tocmai puIterii lor creatoare — ca embleme ale matricei universale —. melcul igurează printre emblemele dragostei şi ale căsătoriei. voi. S-a văzut cu cită precizie exprimă cochilia marină şi stridiile simbolismul naşterii şi al renaşterii. pe vîrful 11 Cf. pe spatele ei — Prajăpati. melcul simboliza obişnuit concepţia. 1914). Meyer. după porunca lui Vasudeva.. în această cochilie se află conducătorul brahmanilor. Shett-Trurnpeîs. 3).. Interpretare autohtonă identică se dă planşei XI din Codex TellerianoRemensis (ibid. s. în ceremoniile agrare şi iniţiatice se explică aşadar uşor prin acelaşi simbolism. Jp. au o influenţă binefăcătoare si 24 Hornell. pp.aşa cum acest animal de mare iese din cochilia lui. adeseori defuncta este identificată cu Venus: apare reprezentată pe sarcofag tu bustul gol. care înlesnesc fecundarea şi naşterea. 26 Kingsborough. to. p. La azteci. 23 J. Aceeaşi cochilie (Turbinella pyrum) este de altfel şi imul dintre cele două simboluri principale ale lui fişnu. ArUujuttfes afMexico (Londra. _Shell-T>umpets and Their Distribution i the Old and New World" (Manchester Memoirs. 5 sq.. preoţii sună dintr-o cochilie la începerea semănatului (Jackson. pp. ritul care. Urgeschiehte der bitdenden Kunst in i (Viena. voi. 408). pe care Visnu o ţine în mîna sa. VI. Pretutindeni. Jackson. Bellucci. prin această echivalare cu arhetipul vieţii n continuă înnoire. 22 J. nr. . Ceremoniile de iniţiere comportă o moarte şi o înviere simbolică. „Sulla rapresen-| tazione di un pithoş arcaico-beotico'' fStudi e Materiali di |storia delle Religioni. p. . Ia unele triburi algonchine. care simbolizează învierea în multe monumente funerare jnmane. 1915). .' Deonna. preotul iese din templu precedat de un om care suflă într-un ghioc (ibid. p. la picioare cu o porumbiţă (ibid. Forrer în }I Reallexicon. 122). în India. se fac ablutiuni. 1938. 409). în legătură cu planşa XXVI din Codex Vaticanus. Pe coasta Malabarului. 2-3. Trilogie altindischer Măchte und Feste der egetation (Ziirich.v.v. 292-306). Un astfel de simbolism al regenerării nu dispare uşor: scoicile. 203.v. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 165 asupra recoltei. 3). în Sîani. Statuia lui Kămadeva este împodobită cu scoici22. J. a stridiilor. 1937). 4. De aceea venerăm noi cochilia aceasta sfîntâ. pp. 25 Jackson. De aici. P. cochilia poate semnifica actul de renaştere spirituală (înviere) cu aceaşi eficacitate cu care asigură şi uşurează naşterea trupească. cochilie sacră. 25-27. flg. p. p. Forţa semnificată de un simbol al fertilităţii se manifestă la toate nivelurile cosmice. constă în a-1 lovi pe neofit în cursul ceremoniei de iniţiere cu o cochilie si în a-i arăta una în timp ce i se povesr ţese miturile cosmologice şi tradiţiile tribului27. nupţiale şi funerare (vezi numeroasele mărturii strînse de Jackson. 60. Paralleles ethnographiqu. Bucina.) as a Sacred Object among American Indians" (Monchester Memoirs. 14 sq. cochilia marină. 1925). dar şi cu prilejul ceremoniilor agricole.Ibolism al naşterii şi al regenerării a inspirat Bfuncţia rituală a scoicilor21. tot astfel omul se naşte din pîntecele mamei sale"26.

* Confrerii secrete iniţiatice ale triburilor nord-americane ojibwa şi winnebago, denumirea primei (originar în engl.' 166 / MIRCEA ELLADE ojibwa şi de „Medecine Rite"* a triburilor win-nebago, cochiliile intervin ca element indispensabil: moartea şi învierea rituală a candidatului sînt produse prin atingerea cochiliilor magice păstrate în săculeţe de piele de vidră28. Aceleaşi legături mistice care asociază cochiliile cu ceremoniile de iniţiere şi, în general, cu diversele rituri religioase pot fi intîlnite în Indonezia, Melanezia, Oceania29. Intrarea în satele din Togo este împodobită cu idoli care au ochii făcuţi din scoici şi dinaintea cărora se strîng grămezi de ofrande de scoici {Andersson, Children of the Yellow Earth, p. 306). în alte părţi, se oferă scoici nurilor, izvoarelor, arborilor fifaid., p. 312). Virtuţile magico-religioase ale scoicilor explică şi prezenţa lor în activitatea justiţiei fibid., p. 307). La fel ca în societatea chineză, în societăţile „primitive" emblema care întruchipează unul dintre principiile cosmice asigură dreapta aplicare a legii: ca simbol al Vieţii cosmice, cochilia are puterea de a descoperi orice încălcare a normei, orice infracţiune îndreptată împotriva ritmurilor si, implicit, a ordinii în societate. Din cauza asemănării lor cu vulva, despre cochilia marină şi despre multe alte specii de scoici se crede că apără de orice magie, de jettatura sau de moTocchio. Colierele de' scoici, brăţările, 'amuletele „Grand Medicine Society"] fiind după Mireea Eliade eronată (cf- Le Charnanisnu' ci 'c.s îedmic/ues ardiaiqucs de l'extase, 1951, pp. 285-289 In.M), * V. nota de mai sus — n.ed. 2R A se vedea lucrarea noastră Le Chamanisme, pp. 286 sq. 29 Jackson, Shell-Tnanpets, pp. 8,11, 90; W. H. R. Rivers, The Hisfory of Melanesian Socicty {Cambridge, 1914). voi. l, pp. 69, 98, 186; voi. II, pp. 459, 535. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 167 împodobite cu cochilii marine sau Chiar numai imaginea acestora apără femei, copii şi vite de piaza rea, de boli, de sterilitate30. Acelaşi simbolism — al asimilării cu izvorul însuşi al Vieţii Universale — întreţine eficienţa variată a cochiliei, fie că e vorba de a perpetua norme ale vieţii cosmice sau sociale. • fie că e vorba de a promova o stare prosperă şi fecunditatea, de a asigura femeii însărcinate naştere uşoară sau neofitului, în cursul unei ceremonii de iniţiere, ^.renaşterea" lui spirituală. Rolul scoicilor în credinţele funerare Simbolismul sexual şi ginecologic al cochiliilor marine şi al stridiilor implică, ne amintim, o semnificaţie spirituală; cea de „a doua naştere", realizată prin iniţiere, a "devenit posibilă datorită aceluiaşi izvor nesecat care susţine viaţa cosmică. De aici, şi funcţia scoicilor şi a perlelor în practicile funerare; defunctul nu se desparte de forţa cosmică, de forţa care i-a întreţinut şi i-a condus viata. De aceea, în mormintele chineze se descoperă jad; impregnat de yang — principiul masculin, solar, „uscat" —, jadul, prin însăşi natura lui, se împotriveşte descompunerii. „Dacă i se astupă cu aur şi cu jad cele nouă orifîcii, corpul neînsufleţit va fi ferit de putrezire", scrie alchimistul Ge Hong31'. Iar în tratatul Top Hong Jing (secolul al V-lea) se găsesc următoarele precizări: „Dacă la deschiderea unui mormînt . 30 Cf. numeroase exemple la S. Seligmann, Der bose Blick (Berlin. 1910), voi. II, pp. 126 sq., 204 sq. 31 B. î,aufer, Jade. a Study in Chinese Archaeology and fteligion |Field Museum, Chicago. 1912), p. 299, nota. 168 / MiRCEA ELIADE vechi trupul neînsufleţit pare viu în interior, să ştiţi că înlăuntrul şi în afara corpului se află o mare cantitate de aur şi de jad. Potrivit regulilor dinastiei Han, prinţii şi seniorii erau înmormîn-taţi cu îmbrăcămintea împodobita cu perle şi cu cutii de jad menite să apere corpul de descompunere"32. Săpăturile recente au confirmat afirmaţia lui Ge Hong despre jadul care „astupă cele nouă orificii ale cadavrului**, "afirmaţie care păruse suspectă rnai multor autori33. Jadul şi cochiliile concură la crearea unei existenţe fericite în lumea cealaltă; dacă primul fereşte trupul de descompunere, perlele şi scoicile pregătesc celui mort o nouă naştere. După Li ji (ki), sicriul era împodobit cu „cinci rinduri de scoici preţioase" şi cu „tăbliţe de jad"34, în afară de stridia bei, cultul funerar chinez folosea şi cea mai mare şi mai fină midie, shen. Midii şi cochilii bivalve erau aşezate pe fundul mormîntului (Karl-gren, Some Fecundity Symfools, p. 41). Sheng Xuan comentează astfel acest obicei:. „înainte de a coborî sicriul, fundul mormîntului trebuie acoperit cu shen, spre a împiedica umiditatea" (ibid.). Se puneau perle în gura celui mort, iar ritualul funerar în uz pentru suveranii dinastiei Han 32 Laufer, op. cil., p. 299. Cf. şi Karlgren, Some Fecundily Symbols. pp. 22 sq.; Giseler, „Leş Symboles de jade dans Ie laoîsme". Reitue d'Htetoîre des Religions, 1932, voi. 105. pp. 158-181).

33 C. Hentze. Leş Figurmes de la ceramique Junerairc (Dresda, 1928), p. V. Vezi şi CHentze, „bes Jadcs archaîques eu Chine" (Artifaus Asioe,. 111, 1928-1929. pp. 96-1.10); id.. Leş Jndes Pi ef Ies symboles solaires (ibid.. pp. 199-216; voi. IV. pp. 35-41). 34 S. Couvreur, Li ki, voi. II! (Ho Kien Fou, ediţia a doiui 1913), p, 252. Cf. tot Couvri;ur, Tso tchotjon, trad., voi. I, p. 259. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 169 prevede că „gurile lor sînt umplute cu orez, perle şi jad, aşa cum cere obiceiul stabilit de mult timp pentru aceste ceremonii"35. Scoici cauri au fast descoperite pînă şi in aşezările preistorice de la BuShao36. Aşa cum vom vedea, ceramica chineză protoistorică a fost şi ea puternic rţiarcată de simbolismul cochiliei. Scoicile joacă un rol nu mai puţin important în ceremoniile funerare din India. Se sună din cochilie şi se presară cu scoici drumul care duce de la casa celui mort la cimitir, în unele regiuni, gura defunctului este umplută cu perle (Andersson, p. 299). Obiceiul se întîlneşte si în Borneo, unde" influenţa hindusă s-a grefat, după cit se pare, pe un rit autohton37, în Africa, se întinde un strat de scoici pe fundul mormîntului38. Acest obicei era frecvent la multe populaţii americane vechi (vezi mai jos). S-au descoperit scoici, cochilii marine şi alte specii, perle naturale şi artificiale, în cantităţi considerabile, în aşezările preistorice, cel mai des în morminte, în peştera Laugerie (valea rîului Vezere, în Dordogne), aparţînînd paleoliticului, săpăturile au scos la lumină numeroase cochilii ale unor specii mediteraneene, Cypraea pyrum şi C. lurida. Pe schelet, cochiliile erau dispuse simetric în perechi: patru pe frunte, cîte una pe lecare mînă, cîte două pe fiecare picior, patru ;pre genunchi şi glezne. Peştera din Cavillon 5 De Groot. Reiigious System of China (1892), I. p. 277. 16 Andersson. op. cit., p. 323. Monumentele de la siîrsitu] )aleollticufui conţineau, de pe atunci, scoici cauri; Vezi K. Singcr, op. cif., p. 50. 37 Kunz şi Stevenson, The Book qfthcPearl, p, 310. 38 Cf. Robert Hertz, Melanges de sociologie religieuse et de '- -e (Paris, 1928), p. 10170 / MIRCEA ELIADE conţinea aproape opt mii de scoici marine, cele mal multe vopsite în roşu, dintre care o zecime perforate39. La rindul ei, Cro-Magnon a furnizat peste trei sute de cochilii Littorina. littorea perforate [Dechelette, op. cit., p. 208). în altă parte, un schelet de femeie acoperit de scoici a fost găsit alături de un schelet de bărbat cu podoabe şi cu o coroană lucrate din scoici perforate. Iar omul din CombeCapelle era şi el împodobit cu un şirag de scoici perforate40. Ceea ce 1-a determinat pe Mainage să se întrebe: „De ce scheletul din Laugerie-Basse (Dordogne) purta un colier de scoici mediteraneene, iar scheletul din Cro-Magnon o podoabă confecţionată din cochilii oceanice? De ce la Grimaldi (Coasta de Azur) depozitele arheologice au furnizat scoici pescuite pe coastele Atlanticului? Şi cum se face că la Pont-â-Lesse, în Belgia, s-au descoperit scoici din terţiar culese din împrejurimile oraşului Reims?"41 Apt. probabil, să explice aceste fapte este nomadismul din cuaternar; iar aceasta constituie o dovadă în plus pentru importanţa magico-religioasă a scoicilor la popoarele preistorice. Scoici au fost găsite şi în mormintele Egiptului predinastic. Vreme îndelungată, cochiliile de la Marea Roşie au constituit un rezervor de amulete pentru egipteni42. Săpăturile din Creta au scos la lumină de asemeni 'O imensă mulţime de cochilii şi de scoici. La Phaistos s-au descoperit într-un 39 Dechelette. Manuel d'archeologie prehistorique c.eltique etgalto-romaine, ediţia a doua. (Paris, 1924), voi. I, p. 208. 40 Cf. Osborn, Meri of the Old Stone Age, pp, 304. 305. 41 Th. Mainage, Leş Religions de la prehist.oire, l. L'Age paleolithique [Paris. 1921), pp. 96-97. 42 Şir E. Wailis Budge, Amulets and Superstiţians (Oxford, 1930), p. 73. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 171 depozit neolitic, alături de o figurină feminină din argilă, scoici pelunculus; asupra semnificaţiei lor religioase nu există nici o îndoială43. Săpăturile lui Şir Arthur Evans au permis să se determine mai clar valoarea magică şi funcţia cultuală a scoicilor (cf. Palace of Minos, l pp. 517 sq.). Desenele cu motive de cochilii erau de altfel frecvente, iar persistenţa lor s-a datorat nu atît valorii decorative a motivului, cit simbolismului lui (ibid., p. 519, flg. 377, 378). O descoperire remarcabilă din acest punct de vedere, care, după opinia autorizată a lui Andersson, ar asigura tranziţia de la ciclul cultural euroafrican la Asia Orientală, a fost făcută de Pumpelly la Anu (Andersson, p, 298). La rîndul său, Andersson a găsit scoici la Yang Tao Tun, la Sha Jing (în desertul Shen Fu), adică în aşezări preistorice unde urnele funerare atestă desenele atît de caracteristice cărora li s-a dat numele „death-pattern" şi „cowrie-pattern" şi al căror simbolism: moarte-renaştere nu lasă nici o umbră de îndoială (Andersson, 'ibid,, pp. 322 sq.). Un foarte vechi obicei japonez se explică prin credinţe asemănătoare: ungîndu-şi trupul cu praf de cochilii, omul îşi asigură renaşterea (Kurt Singer, op. cit., p. 51). Rolul funerar al perlelor si al scoicilor pare să fi avut o importanţă hotarîtoare la populaţiile autohtone din cele două Americi. Mărturiile adunate de Jackson sînt, în această privinţă, suficient de elocvente44.

Referitor la indienii din Florida, Streeter scrie că, 4a fel ca in Egiptul din 43 Şir Arthur Evans. The Palace of Minos. voi. I (Londra, 1921), p. 37. 44 Jackson, The Geographiccd Distribuitori of the Use oj Pearls and Pearl-Shett, republicat în SheUs as Evidence oj the Migrations ofEarly Culture. pp.- 72 sq. Cf. pp. 112 sq. 172 / MTRCEA ELTADE timpul Cleopatrei, în Florida mormintele regilor erau împodobite cu perle. Ostaşii lui Soto au descoperit într-unul din marile temple sicrie de lemn în care zăceau îmbălsămaţi morţii; lîrigă ei, se aflau coşuleţe pline cu perle. Templul din Tolomecco era cel mai bogat în perle: zidurile înalte şi acoperişul erau de sidef, coliere de perle şi de pene atîfnau pe pereţi; pe sicriile regilor, stăteau aşezate scuturile lor împodobite cu perle; iar în mijlocul templului se găseau vase pline de perle preţioase"45. Willoughby făcuse deja cunoscut rolul esenţial al perlelor în ceremoniile funerare descriind solemnităţile mumificării regilor indieni din Virginia46. Zelia Nuttall a descoperit în vîrful unei piramide din Mexic un strat gros de scoici, în mijlocul căruia se aflau morminte47. Şi acestea sînt numai cîteva dintre mărturiile privitoare la amerindieni48. Prezenţa în anumite zone ffucatan, de ex.) a unor bucăţi de fier49 alături de perle şi de scoici dovedeşte că se urmărea ca defunctul să rămînă aproape de toate sursele de energie magică de care se dispunea, flerul îndeplinind aici, ca în Creta, rolul rezervat jadului şi aurului în China50. 43 Jackson, Shells, pp. 116-117. 48 C. C. Willoughby, „The Virginia Indians in the Seven-teenth Century" (The American Anthropologist, voi. IX, nr. l. Ian. 1907. pp. 57-86), pp. 61, 62. 47 Cf. W. J. Peny. TTie Childreti of the Sun, p. 66. Indienii care trăiesc pe ţărmurile Golfului Californiei şi a căror cultură râniîne extrem de primitivă îşi acoperă morţii cu o carapace de broască ţestoasă, ibid,, p. 25O. Broasca ţestoasă, ca animal •acvatic, se află într-adevâr în relaţie strînsă cu apele şi cu luna. . 48 Cf. Kunz şi Stevenson, The Book of the Peoii, pp. 485 sq. 49 Stephens, Incidente of Travel in Yucatan, voi. n, p. 344, citat de Andree, Die Metode bei den Naturvolkers (Leipzig, 1884), p. 136. so Cf. studiul nostru „Metallurgy, Magic and Alchemy", p. 12(Za(moxîsl,p. 94). Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 173 în peştera Mahaxay (Laos), Madeleine Golani a descoperit topoare, cristale de rocă si numeroase cochilii Cyproea51, reuşind în acelaşi timp să demonstreze caracterul funerar şi funcţia magică a topoarelor52. Toate aceste obiecte erau aşezate în mormînt spre a asigura celui mort condiţie optimă de existenţă pe lumea cealaltă. Importante depozite de scoici, de stridii şi de cochilii marine au fost descoperite în extrem de numeroase aşezări preistorice, foarte depărtate unele de altele. Scoici Cypraea maneta, de exemplu, au fost găsite în celebra necropolă din Kuban, la nord de Caucaz (secolul al XTV-lea a. Cr.); alte cochilii — în mormintele scite din împrejurimile Kievului, care aparţin civilizaţiei Ananino din Uralul Occidental. Depozite asemănătoare au fost scoase la iveală în Bosnia, Franţa. Anglia, Germania, pe ţărmul baltic mai ales, unde cei din vechime căutau încă de pe atunci chihlimbarul53. Rolul capital al perlelor în elaborarea diferitelor ritualuri mortuare poate fi apreciat şi după prezenţa perlelor artificiale. Nieuwenhuis le-a cer-* cetat pe cele de care se folosesc frecvent locuitorii din Borneo şi care erau executate din piatră sau porţelan. Originea celor mai vechi rămîne nesigură; cele mai recente vin din Singapore, dar de obicei sînt fabricate în Europa, la Gablonz 51 Madeleine Colani, „Haches et bijoux. Republique de l'Equateur, Insulinde. Eurasie" (B.E.F.E.O. XXXV. 1935. fasc. 2, pp. 313-362). p. 347. 52 Cf. şi Hanna Rydb, ,.On Symbolism in Mortuary Ceramice" (Butl. of the Mitseum of Far Easlern Antiquities. nr. l, Stockholm, 1929, pp. 71-121), pp. 114 sg. ^Andersson, op. cit, pp. 299 sq.; Jackson, The Geo-graphical Distribution. passitn. 174 / MIRCEA ELIADE (Boemia), Birmingham, Murano54. Madeleine Golani explică astfel rolul acestor perle în solemnităţile agricole, în sacrificiile sau în ceremoniile funerare din Laos: „Cei morţi au asupra lor perle pentru viaţa cerească; cu ele li se astupă orificiile naturale, în zilele noastre, morţii sînt înrnor-mîntaţi cu centuri, bonete şi haine împodobite cu perle. După descompunerea corpului, perlele sînt desprinse..."55. Aceeaşi autoare a descoperit îngropate lîngă megaliţii din Tran Ninh grămezi de asemenea mici podoabe de sticlă, cu sutele uneori: •Aceste perle vechi îndeplineau, după toate probabilităţile, un rol important în viaţa populaţiei din Cîmpia cu Urne*. Cele pe care le-am descoperit noi fuseseră îngropate în părnînt pentru a sluji defuncţilor şi sînt mult mai simple decît perlele reproduse de dl Nieuwenhuis. Să fi avut ele numai o destinaţie funerară? Nu ştim." (op. cit, p. 199). Alături de aceste perle arhaice din Laosul Superior se aflau clopoţei de bronz. Asocierea metal-perle (cochilii etc.) este de altfel frecventă; ea s-a menţinut în unele regiuni din Pacific. Madeleine Golani aminteşte că, „în Bomeo, în zilele

noatre, femei dayak poartă coliere cu numeroşi clopoţei" '(ibid., p. 199, flg. 24). Cazul perlelor artificiale este un exemplu cert de degradare a sensului metafizic originar şi de deposedare a lui de un altul, secundar, exclusiv magic. Puterea sacră a perlelor venea din originea 54 Nieuwenhuis, „Kunstperlen und ihre kulturelle Bedeu-tung" (Internat. Arctuuf. EThnographie. voi. 16, pp. 135-153). 55 Madeleine Golani. „Essai d'ethnographîe comparee" (B.E.F.E.O., voi. XXXVI, 1936, pp. 197280), pp. 198 sq. ' La Plaine des jarres, regiune în Laos, la sud de Tran Ninh (n. t.). _ Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 175 lor marină şi dintr-un simbolism ginecologic. E puţin probabil ca toate populaţiile care au folosit perle şi scoici în ceremoniile lor magice şi funerare să fi avut conştiinţa acestui simbolism; presupunînd totuşi ca a existat, conştiinţa raporturilor amintite trebuie să se fi limitat la cîţiva membri ai societăţii: 'ea nu s-a păstrat totdeauna intactă. Fie că au împrumutat noţiunea magică a perlei de Ia populaţii cultural superioare cu care au intrat în contact, fie că propria lor noţiune a suferit cu timpul alterări datorate intervenţiei unor elemente străine — fapt este ca unele populaţii au introdus în ceremoniile lor obiecte artificiale a căror singură calitate era asemănarea cu „modelele sacre". Cazul nu este unic. Se cunoaşte valoarea cosmologică pe care o 'deţine lapis-lazuli în Mesopotamia. Albastrul acestei pietre este albastrul însuşi al cerului înstelat, la forţa sacră a căruia ea participă56. O concepţie asemănătoare se întîl-neste de altfel şi în America precolumbiană. în cîteva vechi morminte dintr-o insulă de la Ecuator, s-au descoperit douăzeci şi opt de fragmente de lapis-lazuli tăiate în formă de cilindri foarte frumos lustruiţi. Ulterior, s-a dovedit însă că aceste fragmente de lapis-lazuli nu aparţineau aborigenilor insulei, că, după toate aparenţele, ele fuseseră lăsate acolo de către vizitatori de pe continent, veniţi în insulă pentru săvîrşirea unor ritualuri sau ceremonii sacre5?. 56 Emst Darmstaedter, „Der babylonisch-assyrische Lasursk-iii" (in Studieri fur Geschichte der Chemie. Fesigabe Ed. von Lippmnnn, Berlin. 1927, pp. 1-8). Cf. lucrarea noastră Cosmologie si alchimie babiloniană, pp. 51 sq. Irepubîicafăîn Drumul spre' centru. 1991, pp. 512 sq. — n.f.], 57 Gcorge F. Kunz, The Magic of Jewets and Charms l, (Philadelphia-Londra. 1915), p. 308. 176 / MIRCEA EUADE Este important să remarcăm că în Africa Occidentală se atribuie, de asemenea, o valoare excepţională pietrelor artificiale albastre. Despre acestea, Wiener a adunat mărturii foarte bogate58. Este sigur că simbolismul lor si valoarea lor religioasă îşi au explicaţia în ideea forţei sacre la care ele participă în virtutea culorii lor, ca a cerului. Idee' frecvent ignorată sau greşit înţeleasă ori „degradată" de unii membri ai acestor populaţii, care de multe ori au împrumutat un obiect de cult sau un simbol dintr-o cultură avansată fără să le preia şi semnificaţia normală — pentru ei, cel mai adesea inaccesibilă. Se poate presupune astfel că celebrele false geme colorate care au pătruns pînă In Extremul Orient venind din Egipt, din Mesopo-tamia, din Orientul roman au avut la un moment dat o semnificaţie magică, derivată fără nici o îndoială din modelul lor natural sau din simbolismul geometric pe care ele îl implică59. Virtutea sacră a cochiliilor se transmite imaginii lor, ca şi motivelor decorative al căror element esenţial e spirala. S-au descoperit în provincia Gansu (perioada Mă Shang) numeroase urne funerare decorate cu „cowrie-pattern"60. Pe 58 Leo Wiener, Africa and the Discouery of America (Philadelphia, 1920-1922), voi. II, pp. 237-248; cf. lucrarea noastră Cosmologie si alchimie babiloniană, pp. 56 sq. [republicată în Drumul spre centru, 1991, p. 513 sq. — n. t.] 59 C. G. Seligman şi H. C. Beck, .Far Eastem Gtass: Some Weslern Origins" (Bulletin of the Museum of Far Eastern Antiqulttes. nr. 10, Slockholm. 1938. pp.'l-64). 60 Andersson, Children of the Yettow Earth, p. 323; „On Symbolism in the Prehistoric Painted Ccramics of China" (BuUetin oj the Museum of Far Eosfem Antiquities, voi. I. 1929, pp. 66 sq.). Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 177 de altă parte, Andersson interpretează figura care predomină pe urnele din Pan Shan ca un joc de patru magnifice spirale61. Demn de subliniat este faptul că acest motiv apare exclusiv pe urnele funerare; el nu figurează niciodată pe olăria de uz' profan62. Ceea ce probează limpede valoarea metafizică şi rituală a „cowrie-pattern" („death-patterrT). Motivul acesta decorativ, specific olăriei chineze, are un rol activ în cultul morţilor. Imaginea cochiliei sau elementele geometrice derivate din reprezentarea schematică a cochiliei îl pun pe defunct în contact cu forţele cosmice care guvernează fertilitatea, naşterea şi viaţa. Căci ceea ce are valoare religioasă este simbolismul cochiliei: imaginea este eficientă prin ea însăşi în cultul morţilor, fie că e prezentă prin cochilie, fie că acţionează pur şi simplu prin motivul ornamental al spiralei sau al „cowrie-pattern"-ului. Aşa se' explică prezenţa în aşezările preistorice chinezeşti atît a scoicilor, cît şi a urnelor funerare împodobite cu „cowrie-pattern"63.

perla a jucat un rol important. 118 sq. Medicina arabă recunoaşte perlei virtuţi identice71 . 18).. afirmînd că a recurs la ea cu succes în tratamentul epilepsiei.Funcţia magică a acestui motiv decorativ funerar se confirmă insă nu numai în China. op. în sfîrşit. ibid. 1933). Şiret. că este un antidot eficace în cazurile de otrăvire. 6fi Cf. p. Hanna Rydh. 248 [Ibn d-Beithar îi citează pe Ibu Massa şi pe Ishaq Ibn Aînrăn. pp. 69 R. 68 Kunz. Symbalism in Mortuari/ Ceramics. apele. 92. p. 351 sq. unde curind se înregistrează o cerere l masivă de această piatră preţioasă (Kunz şi Stevenson. 71 Leclerc. Ea apare în toate actele esenţiale ale vieţii omului şi " a colectivităţii: naştere. Jackson. Children of the Yettow Earth. iniţiere. Albertus Magnus îi recomandă folosirea (ibid. Hanna Rydh a semnalat asemănările dintre „death-pattem"-ul ceramicii preistorice chinezeşti şi desenele încizate pe urnele aparţinînd culturii megalitice scandinave64. Shetts as Euidence ojthe Migrations o/Early Culture. Francis Bacon Situează perla în rindul leacurilor pentru longevitate (ibid.. Alt autor subliniază eficacitatea perlei în fortificarea inimii şi în tratarea melancoliei (ibid. despre. bătrîneţea şi boala". pp. pp. moarte. op. 1930. Autorul hindus nu face însă decît să continue o îndelungă tradiţie medicală: medici iluştri.. p. polivalenţa simbolică a spiralei. 308. "'3 Andersson. p. 81 sq. 74. Garbe. trad. nici cochilia nu e legată exclusiv de cultul morţilor. în medicina orientală. că lecuieşte ftizia. medic din Kaşmir (aproximativ în 1240). putem să reţinem. A. 70 Harshacarita. Cel puţin. pp. devine. Despre simbolismul cochiliei marine în teologia şi arta hinduse. Coomaraswămy. Susruta. 251 sq. Andersson pe de altă parte 61 Children oj the Yellow Earth. Trebuie să adăugăm totuşi că simbolismul spiralei este destul de complex. . 77-7Ş. 312). raporturile ei strînse cu Luna. totodată. „Origine el signification du decor spirale" (XV6 Congres Intern. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 179 noastre s-a produs însă în mai multe etape. prin opera timpului.. p. scrie în tratatul său Rq/anighanţu (varga XIII) că perla vinclecă bolile de ochi. passiin. recomandau de mult folosirea perlei68. trăsnetul. Cf. 178 / MIRCEA ELIADE remarcă anumite analogii între urnele din Gansui şi olăria pictată din Rusia de sud fTripolie). iar „originea" lui încă nesigură66. p. 1935). voi. întrebuinţarea medicinală a perlei se răspîndeşte şi în medicina europeană. un element de podoabă căruia i se preţuiesc calităţile estetice şi valoarea economică. Die îndîsche Mineralien (Leipzig. căsătorie. p. de exemplu. ca şi în cea occidentală. Se menţionează în Kathăsaritsăgara că perla — ca şi elixirele alchimiei — „alungă otrava. • 67 Kunz şi Stevenson. cf. Harshacarita aminteşte că perla s-a născut din lacrimile Zeului Lunii şi că originea ei lunară — luna fiind „izvorul de ambrozie veşnic vindecătoare" — face din ea antidotul oricărui fel de otrăvire70. Narahari. p. Myihes et symboles Itmaires (Anvers. ne amintim. La început simbol al forţei acvatice şi generatoare. Trăite des simples. îndeosebi pp.4 Symbolism in Mortuary Ceramics. cit. analogii pe care le-a studiat şi profesorul Bogajevsky.. 72 sq. provizoriu. 324. al nebuniei şi al melancoliei (ibid. p. ceremonii religioase etc. ceremonii agricole. pp. dar se limitează la folosinţa medicinală). Ceea ce la un moment dat era simbol cosmologic. care se credea că lecuieşte orice boală-de ochi. naşterea. cit. A New Approach io thr Vedas (Londra. pp. precum Caraka si. 67. On Symbolism in the Prehistoric Painted [Ceramics. lucrările Ini Andersson şi ale lui Hentze. p. n. Transformarea perlei-emblemă a realităţii absolute în perla-„obiect de preţ" din zilele 65 Madeleine Golani. metafizic. 2O9. Cari Hentze. 465-482: explicaţie raţional i s (ă). viaţa de dincolo. Malachias Geiger în Margaritologia sa (1637) se ocupă exclusiv de uzul medicinal al perlei. obiect bogat în puteri sacre binefăcătoare. neperforată. care-i vindecă pe cei posedaţi de diavol şi demenţă67. 312). 323 sq. 313). Takkur analizează amănunţit proprietăţile medicinale ale perlei. Peria în magie şi medicină Istoricul perlei este o mărturie în plus a felului in care se degradează un sens iniţial. p. că asigură omului forţă şi sănătate6. America. pp. remediu al . care e întrebuinţată împotriva hemoragiei şi a icterului. De altfel. perla devine într-o epocă ulterioară tonic general. Efemenfs o/ Buddhisî Iconography (Cambridge. Haches et bijoiix. Julius Ruska. Dos începînd din secolul al VlII-lea. d'Anthropologie. cu fecunditatea. 311). III. demonii. E de la sine înţeles că rolul perlei în medicina atâtor civilizaţii diferite nu e decît consecinţa importanţei pe care ea a avut-o mai întii în religie şi în magie. 1932). 1882). 91. Vezi şi L. în China.. Asia65.9. afrodisiac şi. Cowell şi Thomas. e2 Andersson. Motivul spiralei se mai întilneşte de altfel şi în numeroase locuri din Europa. Portugal. medicina folosea numai „perla virgină". p.

voi. fig. Leş Lapidaires îndiens.t-1. rom. Valoarea sacră simbolică a cochiliei marine şi a perlei ajunge să fie treptat una profană.eUem. pp. Seligmann. 31. 36. pp. Karlgren. Acest motiv iconografic derivă dintr-un simbolism foarte vechi şi destul de complex. voi. 126. 183 întrebuinţarea monetară a scoicilor în China. deşi avusese mai întîi un rol în magie şi în simbolismul erotico-funerar. 193 sq. pp. Mariana Noica. 199. 133. . insufla curaj celui ce o poartă etc. XXXV. 415 — n. Africa and the Discovery of America. II. p. Dovadă că perla a pătruns în medicină. pp.n. ale fecundităţii şi fertilităţii universale. este că în unele regiuni cochiliile au o funcţie medicinală. p. voi.drago-Steinbuch des Aristoteles (Heidelberg. -Die Geldformen der Sudsee" (Anthropos. 74 Cf. M. 1924 sq.a obiectului nu este însă cu nimic afectată de această mutaţie valorică. care însă s-a constituit pe alt nivel.Studiul lui Marc R. această concepţie s-a păstrat pînă destul de tîrziu. Sainlyves. voi. Natura preţioasa . „Essai sur l'histoire de la perle â ailetle" (Jahrbuch der Schweitzerisc. „Le Mythe du Dragon en Chine" (Reuue Archeologique. 1925-1928).. capul. Shelîs. 105-109). în multe regiuni. în China. pp. Londra. Jeffreys. LXI. 208 sq. {cauri ca monedă). Giseler. cit. 402. Rolul ei în vindecarea bolilor de ochi şi ca. Leo Wiener. Esenţialul se găseşte în studiul lui W. pp. 81 Jackson. op. Gaster. De Groot. 203 "sq.t. 181 sq. ceea ce mai înainte garanta fertilitatea şi asigura o existenţă ideală post-mortem. pp. HaUiday. . L. în afara valorii pe care le-o recunoşteau magia şi medicina. Ocean o/Srory (Londra. '. celebrees ă Emouî. nr. Leş Fetes annu. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 181 nulul se socoteşte că ascunde totdeauna o perlă sau o altă piatră preţioasă74. Mem. pp. Alfred Salmony. ™ Perla fereşte de epidemii. se credea că pietrele preţioase cad din capul şerpilor sau că le poartă în gît dragonii73. 509-554). Sauter. Helmut Petri. 1936. pp. din alte motive. a se vedea şi lucrarea noastră Trăite d'Histoire des Religions. 509 sq. 5-16).. Der bose Blick II. „Drache und Perle" (Artlbus Asiae. antidot al otrăvurilor este o moştenire a raporturilor mitice dintre perlă şi şerpi. cit. în sfîrsit. crede că obiceiul de a pune un ban pe frunte este o reminiscenţă din timpurile în care scoica era . 1942. în India. Die magische Heil. „Of Snakestones" (republicat în Folklore Studies. 1916. 16. 187-212. 316.. îl conectează pe om la înseşi izvoarele energiei. Londra.W. (trad. 79 Louis Pinot. s-a alterat. pp. pp. p. 3 sq. 1947. p. perla îndeplineşte rolul ambiguu de ialîsman77. Frauenfeld.nebuniei şi al melancoliei. Este tocmai una dintre virtuţile primordiale ale acestei pietre preţioase. „Snake Stones" (Journal of the Royal African Society.O. 1992. este valoarea pe care Francis Bacon o atribuie perlei — de a asigura longevitatea. 1992. 80 Karlgren. în credinţele populare din îndia şi din Arabia: cf. 132-155).eni l. 72 P. 377. remediu al bolilor de ochi ele. 1945) nu ne-a fost accesibil. La fel se întîmplă în unele triburi din America81. de exemplu. Prezenţa ei pe corpul uman. 73 Cf. nr. The Money Cowry (Cypraea moneta. Kunz. I. 385. care ne-ar îndepărta prea mult de subiect76. Hommage ă Coomaraswamy. în el se află concentrată în fiecare moment . rom. 369. p. 213 (praful de perlă. -spune Buddhabatta79.) os a sacred Object among American Indians. obiectul odinioară sacru şi-a păstrat valoarea. 27O şi urm. N-am putut folosi studiul lui Consideraţii asupra simbolismului scoicilor /. care a demonstrat 77 S. pp. cf. 82 Cf. „The Use of Cowry-shells for the Purposes of Currency. „Perla trebuie purtată totdeauna ca talisman de către cei ce doresc prosperitate". (perla ca monedă). Apei. cit. seria a cincea. pp. 76 Cf. devine încetul cu încetul sursă constantă de prosperitate78. l etc. încă purtată curent ca amuletă83. în China. Londra. pp. pp. Josef Zykan.). pp. Penzer. Amulets and Charms" (Monch. 1924. possim. scoicile şi cochiliile marine au fost frecvent folosite ca monedă. două maladii de influenţă lunară72. 250 sq. Semnificativă. 212..und Schutzrnitlei. 165). deci sensibile la acţiunea oricărui simbol al Femeii. Cînd această imagine interioară n-a mai corespuns noului Cosmos descoperit de om sau cînd amintirea ei. 9. The Magic Batt and the Golden Fruit ">ţi in Aficîent Chinese Art (Art and Thought.. 1912). cit. Ir 1-2. 389 (bibliografie) (trad.}. lucrarea noastră Trăite d'Hîstoire des Religions. 75 Cf.. VI. L''Astrologie popidaire.hen Gesellschaft jur Urgeschichte. Vezi şi M.. id. 1917. Informaţiile pe care le oferă în acest sens Jackson şi alţi cîţiva autori o probează îndestul82. pp. 812.The Hebrew Version of the Secretum Secretorum" (republicat in Studies and Textes.. . ele şînt tot atît de familiare medicului. 123-194). 1936. 209. Mariana Noica. p. II. 104-170). iar alte opere de artă reprezintă un dragon cu o perlă în gură75. op. Erotismului. R. 13). 182 / MIRCEA ELIADE La hotarul dintre magie şi medicină. p. ca şi a cochiliei de altfel. pe cît sînt de preţioase magicianului80. VI.).

el rărnîne constant solidar cu „realitatea". Rcilzenstein. se poate descifra în acest text o aluzie la monştrii .und G^isiengeschimiP IV. Faddegon.pe creştin: „Perla. Identificarea perlei cu „Mîntuitorul mîntuit" făcea posibi] un dublu simbolism: Perla putea să reprezinte atît pe Cristos. M. Geo Widengrcn.Die Perle. gewid184 / MIRCEA EIÂADE Pe de altă parte. Sfîntul Efrem compară asceza cu un „al doilea botez": aşa cum pescuitorul de perle trebuie să se scufunde gol în ocean şi să-şi R7 A. cît şi sufletul omenesc. Să amintim astfel rolul considerabil pe care-1 joacă perla în gîndirea iraniană. 186 / MIRCEA ELIADE croiască drum printre monştrii marini. Pauly-Wissowa. nota 4: Widerjgren. tot astfel schimnicii trec goi printre „oamenii acestei lumi" (Edsman.. 17. Kva. 219-249). Usener. voi. cit. J. s. cf. vorbind despre pustnici si călugări. op. căutarea perlei simbolizează drama spirituală a căderii omului şi a mîntuirii lui: un Prinţ din Orient pleacă în Egipt să caute Perla apărată de şerpi monstruos!. Toma. Carl-Martin Edsman. 19. (lucrare fundamentala). este a coroanei împăratului şi i se cuvine numai împăratului. Le Q&pteme de/eu (Leipzlg-Uppsala. Der iranische Hintergrund der Gnosis. sufletul omenesc căzut în lumea întunericului. p. pp. p. O tradiţie de origine orientală explică naşterea perlei ca fruct al fulgerului care pătrunde midia84: peria K ar fi rodul împerecherii Focului cu Apa. 192 sq. Das iranische ErlâsungsImysterium (Bonn. 201-213). Sfîntul Efrem compară taina botezului cu o perlă care nu poate fi obţinută niciodată a doua oară: „scufundătorul scoate şi el perla din mare.v.. care e urmat de numeroşi alţi autori [Edsmari.r<alskrift. i'd. 1. în ciuda eventualelor valorizări „concrete": valoarea economică a perlei nu suprimă în nici un fel simbolismul ei religios. M. 190 sq. scumpă şi împărătească. 193. 72 sq. Le Bapteme de/eu. cit. 192-193). Aus der Geschichte eines Bildes" (în Thcologische Abhandlungen C. 1939. pe de altă parte pe urmaşul împăratului. Cei ce poartă şi au perla trăiesc şi domnesc întru Cristos în vecii vecilor" (Omilia XXIII. le-a dat putere ca să fie fiii lui Dumnezeu» (Joon l. . 1192 — n.. 198). iar pe de altă parte — pe însuşi „Mintuito-rul mîntuit".ţ. Identificarea omului cu perla se întîlneşte in multe texte maniheene şi mandeene. 1692. voi. 85.. col. p. Sfintul Efrcm foloseşte mitul acesta vechi ca să ilustreze atît Neprihănita Zămislire a lui Cristos. Cu alt prilej. 1945. «Iar cîţi 1-au primit. chip a! negrăitei Lumini care este Domnul. p.603. p. 47. Vasile Radu şi Gaia Galaction. 1940). cît şi J naşterea lui spirituală în botezul focului85. Sucnsfc T(?olof)if~''. Mărgăriră*. şi nu reuşeşte decît cu ajutorul tatălui său. Regele Regilor. în celebra scriere gnostică Faptele [apocrife ale apostolilor] după Sf. p. „Noticc sur Ies cauri" (Tfjdschrift van het Kon. Mesopotamicui Elemente in Mqnichetsm (Uppsala. Simbolismul acestui text este destul de complex: Perla reprezintă. l ] 9. 1921). pp. . Dincolo de simbolismul nudităţii. 12 [trad. 195). Mitul perlei Imaginile arhetipale îşi păstrează intacte valenţele metafizice.' .puterea. 1952. von Weizsăcker. cf. Pentru că nu s-a făcut fiu de împărat. Hilgenfeld. op. 197). un om care nu s-a zămislit din duhul împărătesc şi divin.viata şi cu fertilitatea. 1892. pp. acesta e continuu redescoperit.]) — nu poate purta nepreţuita perlă cerească. p. • pp. îmbogăţit. 1904. 1933. Consideraţii asupra simbolismului scoicilor / 185 dus în limba franceză de Edsman. Isis. . 84 Cf. rom.de. p. pp. împăratul singur poate purta această perlă. 113. Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelenţă al Salvatorului86. „Der Konigssohn und die Perle" (Zeitschrift Jur ivisscnschqftlichen Theotagie voi. 85 II. Ned. Astfel. 34. peria. perla simbolizează pe de o parte pe Cristos-împăratul. Genootschap vaor Munt-en Pfinningkim. din care s-a făcut cununa dumnezeirii" (citat de Edsman. într-un text de Pseudo-Macarie. Nimănui altcuiva nu-i este îngăduit să poarte o asemenea perlă. R.el este forţă şi substanţa. el trebuie să depăşească mai multe încercări iniţiatice. 1905. 228-233. care n-a intrat în seminţia cerească şi împărătească şi care nu este fiu al lui Dumnezeu — cum stă scris. Identificarea lui Cristos cu perla este reluată de Origene. cu. p. scoateţi din apă puritatea desăvirşită ascunsă în ea. Breisgau. ca pe o perlă din mare" (Kephalaia. pp. 86 Referat asupra cărţii lui Edsman. în sfirşit. reintegrat. cit.. p. E 83 Karlgren. Spiritul Viu îl „scoate pe Primul Om în afara luptei. text citat şi tramei.. 1946). imagine gnostică a Tatălui Ceresc87. pe de o parte. Edsman. 105 sq. în creştinism şi în gnoză.). Cufundaţi-vă {botezaţi-vă). Freiburg i. mare. 97114). pp... pp. citat de Edsman. „Der iranische Hintergrund der Gnosis' (Zeitschrift far Religions. Ca s-o obţină. op. pp.

ele precedă orice formă şi susţin orice creaţie. Dar. atît în plan cosmologic. cit. Perla simbolizează toate acestea şi alte lucruri incă. rom. să se manifeste în forme. de cum a încetat să mai fie virtuală. a germenilor şi a latenţelor. Destinul lor este să preceadă Creaţia si să o resoarbă. nu-şi dezvăluie sensul profund decît în măsura în care cunoaştem structura simbolismului acvatic.t. „Mîntuitorul mîntuit".t. orice „formă" cade sub legea Timpului si a Vieţii. Aceasta este. la nivel uman. Mariana Noica. ci cu o reintegrare trecătoare în nediferenţiat. în toate acestea. Jtrad. 168 sq. legea oricărui simbolism: ceea~cc valorizează (şi corectează!) diversele semnificaţii ale hierofanillor este ansamblul simbolic. 1992. Subliniem încă o dată continuitatea diverselor semnificaţii ale perlei. Mariana Noica. în orice ansamblu religios le întilnim. Trăite d'Histoire des Religions. Ieşirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestării formale. pp. de o nouă viaţă sau de un om nou. Lustraţiile şi purificările rituale cu apă au drept scop actualizarea fulgurantă a momentului intemporal (in iUo tempore) în care s-a petrecut creaţia. ele dezintegrează. 190 sq. pentru că imersiunea fertilizează şi amplifică potenţialul vieţii. 1992. Contactul cu apa comportă tot188 / MJRCEA ELIADE deauna o regenerare: pe de o parte. participă la devenirea Simbolism si istorie / 189 universală. se deteriorează şi sfîrşeşte prin a se goli de substanţă — afară numai dacă nu se regenerează prin cufundări periodice în Ape sau nu repetă „potopul" cu corolarul lui „cosmogonic".. care „se manifestă" pe neaşteptate în mijlocul valurilor. p. Gnoza e „ascunsă" şi greu de atins. De aceea. după cum e vorba de un moment cosmic. acesta din urmă este categoric cel mai vast şi cel mai complex. Cufundarea m apă simbolizează în schimb regresiunea în preformal. elaborate de speculaţia gnostică şi ortodoxă. cu riscul de a le . Imaginea exemplară a oricărei creaţii este Insula. Apele nu pot transcende condiţia virtualului. Particularitatea aceasta a simbolismului nu rămîne fără consecinţe pentru „experienţa" sau pentru „istoria" unui simbol oarecare. Potopul sau scufundarea periodică a continentelor (mituri de tipul „Atlantida") au drept corespondent. 183 sq. adică. la cele mai complexe simbolisme. cit şi în plan antropologic. CAPITOLUL AL V-LEA SIMBOLISM SI ISTORIE Botez.J).) sau moartea iniţiatică prin botez. „a doua moarte" a sufletului („umiditatea" şi (eimon-ul Infernului etc. p. Din punctul de vedere al structurii. Am încercat să-i desprindem structura intr-o lucrare anterioară. un fapt rămîne esenţial: sacralitatea Apelor şi structura cosmologiilor şi a apocalipselor acvatice n-or putea fi revelate integral declt prin simbolismul acvatic. pp. dătătoare de sănătate şi fertilitate. iar libaţia funerară — cu lustraţiile nou-născuţilor sau cu băile rituale de primăvară. credinţe potrivit cărora specia umană s-a născut din Ape. se supune istoriei. „Apele Morţii". Perla semnifică misterul transcendentului făcut sensibil. calea mîntuirii e presărată cu piedici. Cristos-împărâtul. pe de altă parte. biologic ori soteriologic. acest vechi simbol al Realităţii şi al Vieţii-fără-de-Moarte capătă noi valenţe: sufletul nemuritor. Datorită gnosticismului şi teologiei creştine. manifestarea lui Dumnezeu în Cosmos. pentru că disoluţia este urmată de o „nouă naştere". Cosmogonie! acvatice îi corespund — la nivel-antropologic — hilo-geniile. despărţindu-se de ele. Apele simbolizează suma universală a vir-tualităţilor.\). potop si simbolisme acvatice între cele cîleva grupuri de simboluri solidare cu simbolismul acvatic pe care 1-am prezentat rnai sus. — n. Reamintind trăsăturile fundamentale ale simbolismului acvatic.). ele sînt Jbns ei origo. apariţia ei în lumea noastră fenomenală este miraculoasă. precum şi o analiză a simbolismului care le valorizează. singurul „sistem" capabil să integreze toate revelaţiile particulare ale nenumăratelor hierofanii (a se vedea lucrarea noastră Trăite. prezenţa ei printre fiinţele decăzute este paradoxală. rezervorul tulurpr_posibilităţilor de existenţă. cît si Renaşterea. cufundarea în Ape echivalează nu cu o extincţie definitivă. în schimb. Tot ce e formă se manifestă dincolo de Ape. de cum s-a desprins de Ape. urmată de o nouă creaţie. cititorul va găsi'piesele fundamentale ale unui dosar asupra hierofaniilor acvatice. de la cele mai arhaice şi mai elementare. pp. incapabile să-şi depăşească propria modalitate. desfiinţează formele. neabătut funcţia: . am avut în vedere un anume obiectiv precis: noua valorizare religioasă a Apelor instaurată de creştinism. de exemplu. reintegrarea în modul nediferenţiăt aî preexistentei. 383 Itrad. de altfel. rom. 409 — n. ea capătă limite. „spală păcatele" — purificatoare şi regeneratoare totodată. imersiunea echivalează cu o disolulie a formelor. Apele îşi păstrează.marini care-1 pîndesc pe catehumen în timpul cufundării în apa botezului (v. „potopul" este comparabil cu „botezul". Părinţii Bisericii n-au pierdut din vedere să exploateze anumite valori precreştine şi universale ale simbolismului acvatic. capitolul următor. ele sînt repetarea simbolică a naşterii lumilor sau a naşterii „omului nou". în ea. Aici ne vom limita la cîteva dintre trăsăturile lui cele mai importante. la care ne îngăduim să-1 trimitem pe cititor (cf. simbolismul Apelor implică atît Moartea.

tot astfel nou! botezat coboară in scăldătoarea botezului ca să înfrunte balaurul mării într-o luptă supremă şi să iasă din ea învingător. Urmează valorizarea botezului ca antitupos al potopului. afirmă Tertullian. Studiile recente ale lui P. Lundberg. într-o zi. cit. am su190 / MJRCEA ELIADE pus atenţiei două texte patristice referitoare — unul. Cristos a fost comparat cu Adam. ea va face să nască viaţa în botez. IH-V).. De îndată ce ruga se încheie. Socra-t mentum jilţuri. Sfintul . vindecă acum sufletul. Dar. care. Potopul simbolizează astfel atit coborirea in adîncurile marii. Ceea ce altădată le-cuia trupul.. el este imaginea mîntuirii prin Cristos si a judecării păcătoşilor (Danielou. XVII."286). p. pentru că trebuiau zdrobite cape-I tele balaurului. apare dintr-o dată omul nou. 255-. Mariana Noica. 190 — n. raportînd-o la imaginea lui Cristos intrind în Iordan în timpul botezului pentru a zdrobi puterea balaurului ascuns în riu: «Balaurul Behemoth. J. este vorba de valorizarea botezului ca o coborire în adîncul Apelor pentru înfruntarea monstrului marin. Dumnezeu a folosit apa spre aşi împlini înfăptuirea. regenerate. apele primesc la rindul lor virtuţi sanctificatoare. pp. 175 [trad. pp. care sînt lăcaşul balaurului mării. tot în legătură cu ritul botezului. După Irineu.. Tot Chirii îl avertizează pe catehumen: „Balaurul l stă la marginea drumului pîndindu-i pe cei ce trec. ieşit biruitor din Ape. în plăsmuirea omului însuşi. Beimaert. la simbolismul moarte-renaştere al botezului. dar trebuie să treci peste acest balaur" (cit. Sacramentum futuri. ca în--tr-un mormînl.. în ape şi lăsa Iordanul să-i pătrundă în gură." (ibid. 61). a devenit conducătorul unei 'alte seminţii (Iustin. p.72).. 29-"l73. Aşa cum se va vedea curind. 1942): Jean Danielou. Bibte et Lltwgie. Danielou. viaţa şi învierea. Orice apă obişnuită capătă deci.. cînd ieşim din apă. cit. pp. ceea ce aducea sănătate pentru un timp.. Apa mai întii a zămislit ceea ce are viaţă. omul recîştigă asemănarea cu Dumnezeu" (De bapt. Intervin totuşi în această valorizare creştina a Apelor anumite elemente noi. 74). cit şi botez. p.. „Prin botez. pp. scrie Chirii. 55). omul vechi e înecat.noul Noe. p. Etudes sur Ies originea de la typologie biblicp-ie : (Paris. virtutea de a fi sanctificată în chip de taină. 1950). „botezul este nu numai curăţirea de păcate si dobîndirea harului de fiu al lui Dumnezeu. Jean Danielou şi Louis Beirnaert au arătat pe larg cit e de saturat simbolismul botezului de aluzii biblice1. p... scrie: _E1 reprezintă moartea si înmormîntarea. potrivit lui Iov. Bibie et Liturgic. prima. S.. aduce mîntuirea pentru veşnicie. id.. Paralela Adam-Cristos capătă deja un loc foarte important în teologia Sfîntului Pavel. în care fusese nimicită omenirea incărcată de păcate.. XXV. Ztirich." „Omul vechi" moare prin cufundare în apă şi dă naştere unei fiinţe noi. se afla. 148 sq. pentru aceasta. 1950. dar Simboiism şi istorie / 193 . Lundberg.Duh coboară din ceruri şi poposeşte pe ape. p.. în cazul nostru — Istoria Sfintă. cu condiţia ca." Cum se observă.. Cînd ne cufundăm capul în apă. Nuditatea în botez comportă şi ea o semnificaţie în acelaşi timp rituală şi metafizică: este lepădarea „vechilor vesminte ale stricăciunii şi ale păcatului. p. Dar... Acest simbolism este admirabil exprimat de loan Gură-de-Aur (Homif. sa fie invocat harul Domnului. Această coborire are un model: intrarea lui Cristos în Iordan. interpretarea lui Tertullian şi a lui loan Gură-de-Aur se armonizează perfect cu structura simbolismului acvatic. pp. la valorile soteriologice ale apei. sfinţindu-le prin puterea sa procreatoare.»"2.. datorită străvechiului' privilegiu cu care a fost dăruită la originile ei. şi a ieşit din ea. fereşte-te să nu te muşte! Tu te îndrepţi 1 P. „lăcaşul Sfîntului Duh. op. pp. Danielou E conţin în plus bogate indicaţii bibliografice. Frumoasele cărţi ale lui P. citat de Danielou. 1-a ţintuit ! pe cel temut.îmbogăţi cu semnificaţii inedite prin raportare la drama istorică a lui Cristos. „Chirii din Ierusalim vorbeşte într-adevăr despre cufundarea în scăldătoarea botezului ca despre o coborire în apele morţii. In altă lucrare (Trăite. Etc. Pentru Tertullian (De boptismo. Isus. rom. ci şi antityposul Patimilor lui Cristos" (citat de Danielou.ul. 1992. S.La l Dimerision mythique dans le sacrament aii sme chretien" ţ (EmnosJahrbuch. vezi şi Sacra-^Hpntmnjiiluri. în primul rind. in loh. Sacramentum Juturi. Lundberg şj J. Pentru Sfîntul Chirii.. 2). J.. La Typologie baptismale dans l'ancienne t Sglise (Uppsala-Leipzig. care o prefera atunci tuturor celorlalte elemente. V). coborît în ape. cufundarea şi lupta cu monstrul marin sînt o probă iniţiatică atestată şi în alte religii. 55-85 şi possun. 192 / MIRCEA ELIADE către Tatăl duhurilor. vorbind despre plurivalenta simbolică a botezului.. Louis Beirnaert. care a fost totodată o coborire în Apele Morţii. pe care cel botezat le scoate după pilda lui Cristos — veşminte cu care fusese îmbrăcat Adam după păcat" (Danielou. 2 J. în întregime înmormîntat. Cristos. . 58-59. p. Aşa cum Noe a înfruntat marea morţii. 1951).. 272}. apa a fost. 58 sq. „Potopul a fost deci o imagine pe care botezul a împlinit-o. voi. sfinţite astfel. Apei i s-a poruncit mai întîi să creeze fiinţe vii. 1949.t\). ca să nu rămînem uimiţi atunci cînd. celălalt. legate de o „istorie". Lundberg. 65). pentru ca noi să căpătăm pute-t rea de a călca peste scorpioni şi şerpi. 13-20. Bibie ei f lĂturgie (Paris...

spre deosebire de „istoria" tuturor celorlalte popoare. Simbolism şi istorie / 195 cărţile sfinte ale Vechiului Testament. 9-10). ci valorizarea lui biblică. Părinţii Bisericii erau constrînşi să se cantoneze într-o atitudine polemică: respingerea oricărei forme de „păgînism" era absolut necesară pentru triumful mesajului lui Cristos. După aceşti autori. Aţi fost goi sub ochii tuturor şi nu v-aţi ruşinat. un nou Poiop. şi chiar mai mari încă. dar aceste cîteva texte spun suficient pentru scopul nostru.şi întoarcerea la neprihănirea dintru început. ei persistă să-1 raporteze exclusiv la Vechiul Testament. coruptă. evenimentele de la sfirsitul. Totul poate fi regăsit în el: lui Noe şi potopului le corespunde. şi va fi un nou Paradis. Liturghia şi simbolica creştina sînt legate direct de iudaism. ia condiţia lui Adam dfe dinainte de cădere. care va deveni Strămoşul mitic al unei noi omeniri. cu care au sosit timpurile Paradisului viitor. Nu vorbim ca teolog. distrugere pe care o simbolizase potopul. cit. Apa „ucide" prin excelenţă: dizolvă. Bihte el Liturgic. nici competenţa acestuia. astfel. cit. ci a arătat numai că ea se realizase in • persoana lui Isus din Nazaret. asiatice şi oceaniene. care va nimici. în el a fost împlinită distrugerea lumii păcatului. Aceasta | constituie o prirnă tipologie. este evident că simbolismul iudeo-creştin al botezului nu contrazice cu nimic simbolismul acvatic universal răspîndit. supravieţuieşte încă printre popoare. Daniclou.Apele Morţii" sînt un laitmotiv al mitologiilorvpaleoorientale. intr-adevăr. căzută in păcat. pentru cine nu se sirnte răspunzător de credinţa semenilor săi. arătînd că Cristos continua şi depăşeşte Vechiul Testament: „Toate acestea li se înlîmplau aeelora ca semne cu tîlc [typikos] şi au fost scrise ca să luăm învăţătură noi" (l Cor. că Dumnezeu avea să sâvîrşfască în viitor f. Dar. care s-a petrecut în zorii timpurilor. cu adevărat. dar pe jumătate uitată. avîndu-şi . Vasile Radu şi Gala Galaction. cataclismul care a pus capăt unei . . Creştinismul este o religie istorică. nu avem nici responsabilitatea. este creativă. în perspectiva istoricistă a creştinismului. pentru profeţi. lucru de minune! scrie Chirii. totul apare natural: revelaţia a avut o istorie. exceptat fiind un singur om. deoarece. în care Dumnezeu îşi va aduce poporul mint uit. care. Pentru cq purtaţi în voi. pe care o putem numi escatologică. p. „Punctul ei de plecare se află chiar în Vechiul Testament. După cum vom vedea mai bine în continuare. Autorii 3 Amintim sensul şi caracterele de bază ale tipologiei. Profeţii au prorocit intr-adevăr poporului lui Israel. este singura reală si singura care are o semnificaţie: căci cel ce o face este însuşi Dumnezeu. în el s-a săvîrşil adevăratul Exod. car. universal atestat de religiile lumii necreştine. mutilată. imaginea lui Adam cel dinţii. cu Isus. nimiceşte orice formă. lumea. asemenea evenimente viitoare sînt aie sfirşitului lumii. o reacţie şi împotriva „confuzionismului" anumitor scoli comparatiste. Simbolismul botezului nu-şi rezumă la atît bogăţia referinţelor biblice şi mai ales reminiscenţele paradisiace.umanităţi" („societăţi"). X 11 Itrad. op. Ne putem întreba dacă această atitudine polemică continuă să se impună tot atlt de riguros în zilele noastre. . nu avem decît să le căutăm „prefigurările" în Vechiul Testament. 1279 — n. 56). El este Noul Adam. „O. care a eliberat poporul lui 194 / MOtCEAELIADE moderni sînt înclinaţi sa le urmeze exempiul: în loc să reaşeze simbolismul creştin în cadrul simbolismului „general". pp. in (impui captivităţii lui. Avîntul studiilor biblice şi tipologice din ultimul sfert de veac denotă o reacţie împotriva tendinţei de a explica creştinismul prin misterele şi gnozele sincretlste. de la desăvîrşîrea timpurilor şi-au găsit împlinirea. .rădăcinile împlîntate adine în cealaltă religie istorică. Va veni. singura cale care ne readuce la ea trece prin istoria lui Israel: revelaţia s-a păstrat deplină numai în Dumnezeu de asuprirea diavolului. 1939. cît o situaţie a inovaţiilor aduse acestuia de creştinism. Noul Testament n-a inventat t deci tipologia. ceea ce s-ar manifesta in simbolismul creştin ar fi nu sensul general şi imediat al simbolului. revelaţia dinţii. Tocmai de aceea este bogată în „germeni". Atitudinea se explică uşor.ipte asemănătoare cu cele pe care Ic-a împlinii in trecut.t. Ca atare.]). prevăzători să nu fie confundaţi cu „iniţiaţii" diverselor religii de mistere şi ai numeroaselor gnoze care abundau la sfîrşitul Antichităţii. cu puterea lui. pentru a explica sau pentru a înţelege mai bine anumite taine sau anumite simbolisme. Preocupaţi înainte de orice de a se integra într-o istorie care era în acelaşi timp o revelaţie. Predica apostolică a folosit tipologia ca argument pentru a stabili adevărul mesajului ei. iudeo-creştinismul caută să nu piardă contactul cu istoria sfîntă. Este ceea ce Sfîntul Pavel numeşte consofatto Scripfurarum" (J. rom. Părinţii Bisericii primitive gîndeau simbolismul botezului aproape numai ca pe o tipologie: ei erau preocupaţi să descopere corespondenţe intre cele două Testamente3. p. Deoarece urmărim să dăm nu atit o descriere a simbolismului botezului. care stătea gol în Rai fără să se simtă ruşinat" (citat de Danielou. dar din care o parte va ti i crulală spre a da naştere unei noi umanităţi: va începe un nou Exod. va elibera omenirea prinsă în robia idolilor. în nenumărate tradiţii. a evreilor. prin care Dumnezeu.

Iar nostalgia Paradisului este universală. ci la intervenţia Puterii Divine în istorie. aşa încît se poate spune despre o Imagine că-şi aşteaptă. ziua trece. iar singurele reprezentări recunoscute a fi apte să intermedieze mîntuirea sînt cele stabilite ca atare de comunitatea istorică" (ibid. creştinismul le-a preluat şi virtualităţile. p. Teofil din Antiorjia invocă semnele (t E x \j. si depăşeşte cercetarea noastră. ziua se iveşte. adaugă Părintele-reverend Beimaert. pentru că a fost instituit de Cristos. zilelor şi nopţilor. cit. p. Dimensiunea mitică si arhetipală. Troiţe. „Paradisul" implică lipsa „veşmintelor". 276). Imaginile erau încărcate de semne şi mesaje.]}. iudaismul a moştenit o. simbolizările religi'ei creştine şi arhetipurile activate de simbolurile naturale. 252 sq. în care toate acestea existau deja. Monştrii adîncu-rilor pot fi întîlniţi în multe tradiţii: Eroii. 272 sq.). preistorie şi o lungă istorie religioasă. itrad. experienţa arhetipurilor nu afectează experienţa credinţei: „Poate exista acord în a recunoaşte legătura dintre simbolurile religioase şi psihic — şi totuşi cei în cauză să fie. a realităţii absolute. o imagine paradisiacă. Imagini arhetipale si simbolism creştin Şi totuşi — Părintele-reverend Beirnaert o recunoaşte '— chiar dacă imaginile şi simbolismul tainelor creştine nu Yrimit pe credincios „dintru început la mituri şi la arhetipuri imanente. apărea credinţa. sensul acesta nou nu poate nesocoti permanenţa sensului vechi. cit. şi puternica influenţă asupra psihicului abisal. Nu spunem că iudaismul sau creştinismul „au împrumutat" asemenea mituri şi simboluri din ^ religiile popoarelor vecine. 1992. „semnele" nu erau înţelese decît după . nu era nevoie. unii. chiar dacă de aici înainte apare subordonată alteia. în cea mai mare parte a cazurilor. chiar 'dacă formele ei de manifestare variază aproape la nesfîrşit (cf. Goliciunea rituală înseamnă integritate şi 196 / MIRCEA EUADE plenitudine. din perspectiva pe care ne-am propus-o. pp. pp. Autorul nu se miră că „mulţi catolici au revenit pe calea credinţei prin astfel de experienţe" (ibid. Credinţa înseamnă deci altceva decît această recunoaştere [•••] Actul credinţei operează aşadar o despărţire în lumea reprezentărilor arhetipale. 350 sq. Diavolul desemnează ceea ce trebuie abandonat. op. iar. o transfigura in revelaţie. iar nu „semnele" care puteau fi citite în natură. Reluînd marile reprezentări şi simbolizări proprii omului religios prin natura lui. Desigur. învierea lui Cristos conta.. Bineînţeles. noaptea soseşte»" (Beirnaert. era destul să supravieţuiască un grup de imagini.|). 1992.Simbolismul nudităţii în botez nu este nici el privilegiul tradiţiei iudeo-crcştine. Chiar dacă el reia ritualul iniţiatic al încercării (= lupta împotriva monstrului). Desigur. in integritatea lui. teologia si psihologia religioasă. Botezul este pentru creştin o taină. O dată cu el. pp. «ziua şi noaptea indică învierea: noaptea se duce. cit. tenebrele. Pentru cei ce tăgăduiesc învierea din morţi. însă misterul credinţei interesează experienţa creştină. Unii Părinţi ai Bisericii primitive au apreciat avantajul corespondenţei dintre imaginile arheStmbofom şi istorie / 197 tipale propuse de creştinism şi Imaginile care sint un bun comun al umanităţii. Mariana Noica. rom. dacă ele n-ar răspunde aşteptării lor obscure?" (op. ţtrad. dragonii stau de pază la o „comoară".simboluri care se adresează psihicului în mod nemijlocit expresiv şi convingător.r\p i a] pe care Dumnezeu le pune pentru noi în marile fenomene ale naturii: începutul şi sfirşitul anotimpurilor. chiar obscure. din timpurile premozaice: astfel de imagini erau apte să recîştige în orice moment o puternică actualitate religioasă. — rit. 277). El spune chiar: «Seminţele şi fructele nu înviază şi ele?». ce. împlinirea sensului. şarpele. şi dogmele religiei noi. Cum altfel ar putea cei ce se pregătesc de botez să înţeleagă imaginile simbolice care li se oferă. în străfundul sufletului. Părintele-reverend Beirnaert recunoaşte existenţa „unei relaţii între reprezentările dogmatice. al morţii si al învierii simbolice (= naşterea omului nou). imagine sensibilă a sacrului. 198 sq. balaurul.t. adică absenta „uzurii" (imagine arhetipală a Timpului). şi Troiţe. 275). 'Creştinul poate fi un om care a renunţat să-şi mai caute mîntuirea . variantele abundă: uneori. alţii.. p. 198 / MIRCEA ELIADE i si istorie / 199 Efectuînd o analiză a Imaginilor baptismale. — n. credincioşi. „Una dintre grijile lor cele mai statornice este tocmai să demonstreze necredincioşilor corespondenţa dintre marile. ele arătau sacrul prin intermediul ritmurilor cosmice.. pp. • Orice nuditate rituală presupune un model intem-poral. 327 sq.. pentru credincios această nouă semnificaţie le eclipsa pe celelalte: ea singură valoriza Imaginea. 182 sq. necredincioşi. un singur lucru are importanţă: că orice nouă valorizare a fost totdeauna condiţionată de structura însăşi a Imaginii. Pentru apologeţii creştini. Iniţiaţii coboară în străfunduri spre a înfrunta monştrii marini — iar aceasta este o încercare tipic iniţiatică. cit. Mariana Noica. biruinţa rituală (= iniţiatică) împotriva -monstrului-străjer echivalează cu cucerirea nemuririi (cf. Revelaţia pe care o aducea credinţa nu anula semnificaţiile „primare" ale Imaginilor: ea numai le adăuga o nouă valoare. nu rămîne mai puţin reală. Nu era necesar nici chiar ca un simbol sau altul să se fi păstrat în iudaism „treaz". Pentru Clement din Roma. rom.

53 sq. n. pp. legătură intre toate lucrurile. Imaginea Arborelui Cosmic se păstrează uimitor de pură. Aspecfs du Bouddhisme (Paris. Crucea a" fost asimilată cu Arborele Cosmic tocmai ca simbol al Centrului Lumii. ÎJn aspect al ei ne interesează totuşi: credinţa creştină e legată de o revelaţie istorică: numai manifestarea lui Dumnezeu în Timp asigură în ochii creştinului validitatea Imaginilor şi a simbolurilor. reazem neclintit al universului. lemnul. 1-a interpretat şi 1-a extins. 71). luna. natura şi gradul de originalitate a «versiunii particulare"" (ibid. el n-a renunţat însă la tot ce semnifică şi îndeplinesc miturile şi simbolizările pentru omul psihic. vezi R. Istoria adaugă mereu semnificaţii noi. 75). nici dezarticulat în urma interpretărilor locale şi istorice iudco-creştine ale simbolismului botezului. păstrîndu-le totuşi individualitatea? 202 / MIRCEA EUADE Numeroase texte patristice şi liturgice compară Crucea cu o scară. Prin Cruce (=" Centru]. Vasile Radu şi Gala Galaction. 1938.t. după Proverbe III. Beirna-ert. cif. 847 — n. întruparea nu trebuie redusă la o simplă în-carnare. simboiismul Arborelui Lumii (cf. Alt prototip probabil este arborele apărut în vis lui Nabucodonosor: „Priveam şi iată că am văzut un copac foarte înalt în mijlocul pămîntului etc. Iar aceasta dovedeşte că Imaginea Centralul se impunea în mod natural spiritului creştin. 1951].. «s-a înălţat. marea etc.. la fel ca simbolul Arborelui Cosmic din tradiţiile indiene. p. între stîlpul din Sanci şi Cruce nu sar în ochi {ibid." (Cartea lui Danii! IV. de nemurire'— toate. 77 sq. arborele care.. Foarte probabil. prototipul ar trebui căutat în înţelepciunea care. de realitate absolută şi. pp. Imaginea Crucii = Arborele Lumii continuă în creştinism un „vechi mit universal" (op. Despre aceeaşi problemă. Creştinismul 1-a folosit. 1939. o istorie locală? Să nu deţinem nici un mijloc de a aborda Imaginea. ridică de la pămînt la ceruri. s susţinător al întregului pămînt locuft. Vasile Radu şi Gala Galaction. Părintele-reverend de Lubac admite că. 57. 630 — şiisforie /201 4 Henri de Lubac. Cristos a coborît în infern. cu care sufletul creştin este asemenea în mic" (ibid. va fi Fiul lui Dumnezeu".-l Faptul că Cristos si Biserica au reluat marile imagini care sînt soarele. «răsărind din adîneurile pămîntului». va fi legea. comentează Părintele de Lubac (op. Textul de mai sus aduce precizări importante cu privire la raporturile dintre simbolismele „imanente" şi credinţă. în ziua înălţării Sfintei Cruci.. 76). apa. înseamnă o evanghelizare a forţelor afective pe care toate acestea le desemnează. rom. p. HI). pp. cit. Această înţelepciune. De exemplu. care reprezintă. împletitură cosmică. Cum să ajungă mîntuirea în inconştientul nostru dacă nu-i vorbeşte în limba lui. Bauerreiss.) despre simbolismul Ar borelui Lumii.spirituală în mituri şi în experienţa arhetipurilor imanente — prin aceasta. cuprinzînd în sine tot ciudatul amestec al firii omeneşti. Deocamdată. p. care însă nu distrug structura simbolului. în mijlocul pămmtului şi sfinţeşte totul pînă la marginile lumii»"4. el se înalţă în centrul cerului şi al pămmtului. p. totodată. arhetipul în însăşi structura lor.. să ne oprim încă la cîteva exemple* Am vorbit [pp.. dacă nu-i preia categoriile?" (L. de fecunditate universală şi sacralitate. Crucea. problema credinţei rămîne în afara consideraţiilor de faţă. 284-285). lucrarea noastră Trăite. Şi cîte alte deosebiri între Buddha şi Cristos. Dumnezeu a pătruns pînă în inconştientul colectiv. 77). prin ea Universul întreg este „mîntuit" (vezi mai sus. cu o coloană sau cu un munte (Lubac. se săvîrşeşte comunicarea cu Cerul şi. 169. ne amintim. n.]. . rom." „Iar liturghia bizantină. Plantă nemuritoare.. 64-68). Am arătat că simbolismul acvatic „imanent" şi universal n-a fost nici abolit. Kunst und Brauchtum des Abendlandes" (Munchen. lucrată din lemnul Arborelui Binelui şi Răului. pp. 7-15 [trad. O omilie a lui Pseudo-Chrysostomos evocă Crucea ca pe un arbore ce „se. p. Exprimîndu-ne oarecum simplist: istoria nu reuşeşte să modifice radical structura unui 200 / MIRCEA ELÎADE simbolism „imanent". Dar el se grăbeşte să scoată în evidenţă inovaţiile aduse de creştinism. 18. Dar noţiunea de „iruntuire".reia de fapt si completează noţiunile de reînnoire continuă "şi regenerare cosmică. 1939. eminentul teolog pare a exagera importanţa particularităţilor istorice: „Dar toată problema e să ştim care sînt. AfohandliingeriderBayerisrhen Benediktiner-Akadernie. După cum am spus. pomeneşte şi astăzi «arborele vieţii crescut pe Calvar. pentru creştini. simbolul.)! Deşi convins că folosirea in budism şi creştinism a unei astfel de Imagini „nu e la urma urmelor decît o chestiune de limbaf (p. se substituie Arborelui Cosmic: Cristos însuşi e înfăţişat ca un Arbore (Origene).. spre a-1 mîntui şi împlini. în continuarea omiliei lui Pseudo-Chrysostomos vedem că Universul este Biserica: „ea este noul macrocosmos. Aceste imagini sînt.f. arborele pe care împăratul veacurilor a răscumpărat mîntuirea noastră». pentru microcosmos [. 66-67. noţiuni care coexistă m. La atît să se rezume oare întreaga problemă? Sîntem oare efectiv condamnaţi să ne mulţumim numai cu analiza exhaustivă a „versiunilor particulare". „Porn al vieţii este ea pentru cei ce o stăpînesc" Itrad. 53). Vom vedea mai departe consecinţele care decurg din acest fapt pentru filozofia istoriei şi pentru morfologia culturii. pînă la urmă. «Lebensbaum» und seine Verwendung in titurgte.. „pentru evrei. expresii universal atestate ale „Centrului Lumii". p. în acea totalitate care îmbrăţişează toate „istoriile". 101).]). p. în fiecare caz. -Arbor Vilae. pînă la urmă.

că este vorba despre sufletul unui bolnav oarecare (şamanism stricto sensu). Religion im ăltesten China der Schang-Zeit (Antwerpcn. deocamdată nu contează prea mult. în Altai.lttxu. moartă de curind. în ornamentarea baptisteriilor. Dar şarpele este şi el un simbol al reînnoirii periodice. Totuşi. cîntăreţ. Să consemnăm numai un amănunt: Orfeu este cintăreţul îmblînzitor de fiare sălbatice. se solidarizează în chip de sistem. cerbul este unul dintre simbolurile creaţiei continue şi ale renovatio.]}. a credinţei pentru a aprecia la justa lui valoare' un simbol sau altul. cbiar vom" insista asupra acestui lucru ceva mai departe. Vom vedea numai-decît: marea originalitate a iudeo-creştinismului a constituit-o Transfigurarea Istoriei în ţeofanie. Să menţionăm în sfirşit că şi Isus coboară în Iad. Simbolism si istorie / 203 îndată ce i se descoperă structura. coborirea nu mai are însă doar caracter iniţiatic. Dorim să fim. cu toate că pe un alt. să-1 mîntuiască pe Adam.M. pp. Roma. rom. aşadar. în tradiţiile greceşti. bine înţeleşi: nu contestăm importanţa istoriei şi. voi. 29). moarte. pp. Orfeu coboară şi el în Infern. 29 sq. Euridice. E inutil să insistăm asupra acestor deosebiri. nord-americane. Crucea vine să încoroneze toate celelalte valenţe şi semnificaţii5. 1951. America ele. polineziene. Ştim că şamanul coboară în Infern să caute şi să recupereze sufletul 5 Simbolismul este întărit de faptul că Arborele Vieţii stă alături. 204 / MfRCEA ELIADE bolnavului. mai ales pp. să restituie omului căzut în păcat integritatea (iar una dintre consecinţele decăderii omului a fost tocmai pierderea puterii asupra animalelor). adică: ceea ce ne revelează totalitatea unui simbolism. 210 sq. ea -urmăreşte un scop „mîntuitor". el reuşeşte în miturile polineziene şi central-asiatice. civilizator. IV. Bronzegerăt. Avem dreptul să-1 considerăm pe Orfeu „şaman" şi să comparăm coborirea lui Cristos în Iad cu coborîrile similare ale şamanilor în timpul extazului? Totul stă împotrivă: în diversele culturi şi religii — siberiana sau nord-americană. Orice nouă valorizare a unei Imagini arhetipale încununează şi desăvîrseşte pe cele vechi: „mintuirea" revelată prin Cruce nu anulează valorile precreştine ale Arborelui Lumii.iten. să-şî aducă soţia. 1992. aşa cum a fost el înţeles şi trăit îhtr-o cultură determinată. C. 1949. nu mai este întreprinsă doar pentru un avantaj personal. în China protoistorică. Acesta din urmă este mai mult decît un tămăduitor şi un specialist în tehnicile extatice: el este.'iar cerbul este întinerit pentru cincizeci sau cinci sute de ani (vezi referinţele la Puech. Hentze. în plus. 253 sq. Cahiers archeologiqu. răpit de demoni6. se preface în animal. în fapt. iar nu o „versiune particulară" a unui simbol. Iată un alt exemplu. Ku. tocmai tlin cauza reînnoirii periodice a coarnelor lui. Să nu ne grăbim să tragem de aici o concluzie oarecare. poet. opoziţia cerb (sau vultur) — şarpe este mai curind imaginea dinamică a unei „perechi de contrarii" care trebuie reintegrată. 24 sg. Un element totuşi Ie rămîne comun şi nu trebuie pierdut din vedere: persistenţa motivului coborîrii. [trad. 1-60). nu prin „situarea" unui simbol în istoria lui va fi rezolvată problema esenţială. . mitul făcînd parte constitutivă dintr-o literatură orală de structură şamanică).. se povesteşte despre un erou care coboară în Infern spre a salva sufletul soţiei sale.es.pp.O.. „Le Ceri et Ie Serpent". care sar în ochi. le imită glasurile.). în Polinczia. în^ toate situaţiile acestea. Hcnri-Charles Puech.în Infern întreprinse pentru salvarea unui suflet. în cazul iudeo-creştinismului. medicul. şarpele este una dintre Imaginile Nopţii şi ale vieţii larvare. ci pentru a salva un suflet. pp.]. în unele culturi din America Centrală şi de Nord (îndeosebi.creşti na — aceste coborîri sînt valorizate foarte diferit. 234 sq. greacă. cu Cerbul. el este. al soţiei (mituri greceşti. nivel. O notă nouă . poetul şi civilizatorul. Altai. 17-60.. cerbul îşi înnoieşte coarnele mîncînd şerpi si adâpîndu-se imedial din apele unui izvor: coarnele îi cad. pp. la populaţiile maya şi pueblo). America de Nord. Observăm de pe acum că diversele semnificaţii ale unui simbol se leagă între ele. — rU. Asia Centrală (aici. cf. Să subliniem încă o dată că această nouă valorizare adusă de echivalenţa Arbore Cosmic = Cruce s-a produs în istorie si printr-un eveniment istoric: Patimile lui Cristos. „se moare" şi „se înviază" nu pentru' a desăvârşi o iniţiere — deja cîştigată —. central-asiau'ce) sau al omenirii întregi (Cristos}. Simbolism şi istorie 6 Pentru ţoale acestea.Commeni ii faut lire l'iconograpliie d'un vase cn bronze rhinois de la pcriode Chang" (Conferenxe I.S. Mariana Noica. 1951). simbol prin excelenţă al unei renovatio integrale: dimpotrivă. 1951). contradicţiile care pot fi descoperite între diversele versiuni particulare sînt cel mai frecvent numai aparente: ele se rezolvă îndată ce simbolismul este considerat în ansamblul său. încă o imagine arhaica a reînnoirii ciclice (cf. el întruneşte exact funcţiile cu care e înzestrat şamanul „societăţilor primitive". dar înregistrează acelaşi eşec ca Orfeu în miturile nord-americane. Mituri asemănătoare există şi în alte părţi.E. Or. a se vedea lucrarea noastră Le Chamanisme el Ies techniqiieş arctidiqLies de l'extase (Paris. p. subpămintene. iu deo. pp.şi prietenul şi stăpînul animalelor sălbatice. Duşmănia dintre cerb şi şarpe este de ordin cosmologic: cerbul se află in legătură cu focul şi cu zorile (China. I.

Am arătat în altă parte că transa şamanică restabileşte situaţia omului primordial: în timpul transei. unde-1 întîlneşte pe zeul suprem. atît experienţa mistică a „primitivilor*. Or. pînă la urma. să implice totdeauna o ascensiune celestă. adică revelaţia divină realizată în Timp. J. într-adevăr.. căci plenitudinea reintegrării Paradisului nu se va realiza decît după moarte. este clar că experienţa mistică a „primitivilor" e şi ea legată de reintegrarea extatică a „Paradisului"8. (în multe tradiţii. de la întreruprerea legăturilor directe dintre Cer şi Pămînt). această izolare a zeului ceresc s-a exprimat prin transformarea lui ulterioară în deus otiosus. oricare i-ar fi leagănul religios. Theologie de la myslique. pe un arbore. reintegrează condiţia paradisiacă primordială. liana au fost tăiate etc. Tradiţiile ne vorbesc. ci se săvîrşeşte pentru salvarea celorlalţi Nu pretindem in nici un fel că am vedea in şamanul primitiv sau în Orfeul nord-ame-rican ori polinezian prefigurarea lui Cristos. urcînd pe un munte. După Părinţii Bisericii. experienţă hotărîtoare. La rindul lor. Deoarece am. viaţa mistică consistă într-o întoarcere în Rai7.). Zeii coborau regulat pe pămînt. pe o liană etc. Constatăm numai că arhetipul iniţierii conţine si această valenţă a „morţii" (= coborire în Infern) în folosul altcuiva. el se reîntoarce în urmă. ca şi la creştini. Să remarcam şi aici că „intervenţia lui Dumnezeu în istorie". se ştie. Primii Oameni se puteau ridica la Ceruri cu adevărat şi 7 Vezi Dom Stolz. Sacrarnentum flituri. iar Dumnezeu. Se observă astfel că istoria —. -Mai mult: anumite extaze şamanice determină declanşarea unor experienţe fotice. Este vorba rnai curînd de o anticipare. printr-o tehnică al cărei secret îl deţine. creştinismul). Toate misticile. el izbuteşte să suprime istoria (întregul timp scurs de la „cădere". o eroare de ritual). (Să mai remarcăm că şedinţa şamanică în timpul căreia se produce „coborîrea în Infern" echivalează cu o experienţă mistică. care constituie ( de mult un privilegiu al şamanilor şi al lui Orfeu. despre un timp mitic în care omul comunica direct cu zeii cereşti. folosesc simbolismul ascensiunii Simbolism si isforie / 207 pentru a reprezenta însăşi înălţarea sufletului omenesc şi unirea cu Dumnezeu. reuşeşte să restabilească — provizoriu şi numai în folos personal — comunicaţiile cu Cerul şi să reia dialogul cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte. pe care o regăsim în toate misticile istorice. reintegrarea Paradisului se regăseşte în misticile arhaice şi primitive înglobate în mod obişnuit sub numele de şamanism. o istorie cu sens unic — umanitatea arhaică o păstrează în mituri. care nu erau rupţi de Dumnezeu.consacrat acestei probleme extrem de complexe o carte întreagă.} Şamanul insă. reintegrarea mistică a Paradisului constituie totdeauna o întoarcere paradoxală in illud tempus. Una dintre caracteristicile reinstaurării cpndiţiei paradisiace va fi tocmai puterea asupra animalelor. ci un „dat" uman unii>ersal de o incontestabila vechime. a lui Mahomed sau a lui Cristos: chiar conţinutul experienţelor extatice respective este diferit. amestecindu-se cu Oamenii. Istoria Sfintă — n-a inovat nimic: la primitivi. implică recuperarea condiţiei paradisiace primordiale. Să notăm totuşi că iniţierea şamanică constă intr-o experienţă extatică de moarte si de înviere. şamanul redobîndeste existenţa paradisiacă a Primilor Oameni.în cazul nostru. experienţa extatică a şamanului nu poate fi redusă la această „întoarcere in Paradis": se regăsesc in ea multe alte elemente. Echivalenţa viaţă mistică = întoarcere în Paradis nu este deci un hapax iudeo-crestin creat prin intervenţia lui Dumnezeu în istorie. un „salt în urmă" desflinţînd timpul şi istoria. Există totuşi un aspect a cărui importanţă nu poate scăpa nimănui: experienţa mistică a „primitivilor''. totuşi. sufletul său i-a părăsit trupul. fie consecinţa recăpătării condiţiei paradisiace. reia şi întăreşte o „situaţie atemporală". şamanul pătrunde în Ceruri. nici să identificăm „elemente şamanice" în creştinism. nu credem necesar să reluăm încă o dată discuţia. Ceea ce nu împiedică totuşi ca noţiunea de transcendenţă să fie exprimată universal printr-o Imagine a înălţării şi ca experienţa mistică. s-a retras în înaltul cerului. care seamănă pînă la confundare cu experienţele similare ale marilor mistici istorice (India. Nu încercăm să explicăm mistica iudeo-creş-tină prin şamanism. Extremul Orient. inclusiv cea creştină. simbolismul biblic creştin. Această reintegrare a unui illud tempus mitic se produce în extaz: extazul sa-manic poate fi considerat fie condiţia. cit şi viaţa mistică â creştinilor se traduc prin acelaşi arhetip: reintegrarea Paradisului originar.caracterizează arhetipul iniţierii: moartea simbolică nu mai slujeşte exclusiv propriei perfecţionări spirituale (în fapt — cucerirea nemuririi). lumea mediteraneană. în orice caz.) Altă experienţă şamanică fundamentală este ascensiunea celestă: cu ajutorul Arborelui Cosmic crescut în „Centrul Lumii". i fără efort. Nimic nu permite să identificăm urcarea la cer a şamanului cu înălţarea lui Buddha. în consecinţă. deşi încărcat cu un conţinut istoric pînă la urmă „provincial" . ca şi viaţa s Bineînţeles. şamanul este „în afara lui". comunicaţiile dintre Cer şi Pămînt au fost rupte (Arborele. în urma unui eveniment mitic oarecare (în general. Simbolism şi istorie / 209 mistică a creştinilor. Danielou. Revelaţia primită de _iudeo-creştinism numai într-un timp istoric care nu se mai repetă şi care face din ea.

Căci. minunile nu mai sînt uşor de recunoscut. dar acest fapt transfigurează el însuşi istoria^ Cum ar putea să fie zadarnic şi gol Timpul care 1-a văzut pe Isus născîndu-se. creştinul e înclinat să caute intervenţiile lui Dumnezeu nu numai în • Cosmos (ajutîndu-se de hierofanii cosmice. divinul a fost în întregime absorbit de istorie: în fiziologia. în „cultura" lui Isus. inovaţia cea mai frapantă (dacă se exceptează mesajul sau dumnezeirea lui Cristos) constă în valorizarea Timpului. ci la o teologie a Istoriei. Ceea ce înseamnă ceva mai mult decît hierofanizarea Timpului. în ultimă instanţă — în safuorea Timpului şi a Istoriei9. este în aceeaşi măsură o istorie exemplară. ca în iudaism. în realitate insă. ci şi în evenimentele istorice. Există. ca orice simbolism coerent. „Temps. că se transformă în eternitate. Căci o întrebare îl intrigă din capul locului pe necreştin: cum poate o istorie locală — istoria poporului evreu şi a primelor comunităţi iudeocreştine — să pretindă a deveni modelul oricărei manifestări divine în Timpul concret. (Se ştie că Biserica deosebeşte cu grija miracolele datorate „magiei" şi . Ne putem întreba chiar dacă „accesibilitatea" creştinisrmirai nu se datorează în mare măsură simbolismului său. dacă imaginile universale pe care le reia. se pot l descifra fără multă greutate „semnele" prezenţei dumnezeieşti în Cosmos. iudeo-creştinismul prezintă hierofania supremă: transfigurarea evenimentului istoric în hierofante. 1951. digeră. 1949). 33-52). istoric? Credem că am prefigurat răspunsul: istoria sfîntă. încercată îndeosebi de necreştini. în aparenţă. De unde vine atunci impresia aceea irezistibilă. la rîndu-i. cf. dar toate au fost validate în funcţie de dependenţa lor faţă de Cristos. în psihologia. căci Timpul sacru apare curent în toate religiile. aparent. Un fapt rămîne totuşi: creştinismul se străduieşte să salveze istoria. Istoricismul propriu-zis este un produs al descompunerii creştinismului. îi conferă o semnificaţie transistorică şi un ţel soteriologic: căci n-a fost oare vorba totdeauna. el se întrupează într-o fiinţă istorică spre a suferi o existenţă istoriceşte condiţionată. creştinul admite că. suferă de sete şi de căldură ca_ orice evreu din Palestina. hierofaniile manifestate de Timp nu mai sint repetabile: Cristos a trăit o singură dată. Meaning in Histary (Chicago. ceea ce vrea să spună că încetează să devină. Imagini şi simboluri). pp. De aici — plenitudinea clipei. tot ce s-a manifestat clar ca miracol înainte de [ Isus Cristos nu mai are nici sens. pp. pentru că atribuie o valoare timpului istoric. Să precizăm imediat că nu orice moment temporal prinde eternitatea. Isus mănîncă. Hisloire et Mythe dans le christianisme des premiers siecles" (în Proceedings of Ihe VII"* Congress Jor the History of Religions. după întrupare. 210 / MTRCEA EUAD& Simbolism si istorie / 211 măsura în care Dumnezeu se manifestă prin el. deşi se menţine ce este. iudeo-creştinismul n-a dus la istoricism. şi Karl Lowith. un şir neîntrerupt de minuni acceptate de Biserică. bineînţeles.— căci orice istorie locală este provincială în raport cu istoria universală considerată în ansamblul ei —. în ciuda valorii atribuite Timpului şi Istoriei. nu i-au uşurat considerabil difuzarea propriului mesaj. apoi deoarece pentru creştin evenimentul istoric. suferind. o singură dată 'a fost răstignit si a înviat. mai întîi. Evenimentul nu este valorizat pentru el însuşi. evenimentul istoric ca atare este cel care revelează maximum de transistoricitate: Dumnezeu nu doar intervine în istorie. ci numai „momentul favorabil". Se renunţă la reversibilitatea Timpului ciclic. devine apt să transmită un mesaj transistoric: toată problema rezidă în descifrarea acestui mesaj. de . după întruparea lui Cristos. chiar dacă apare în ochii unui privitor din afară ca o istorie locală. nimic nu lasă să se întrevadă Dumnezeu-Tatăl însuşi. şi nu din cauza calităţii lor intrinseci de „minuni". pentru că. în fiecare nouă intervenţie a lui Dumnezeu in istorie. ci numai datorită revelaţiei pe care o comportă. murind şi înviind? Cum ar mai putea el să fie reversibil şi repetabil ad infinttuiri? Din punctul de vedere al istoriei religiilor. acordîndu-i maximă îndreptăţire de a fi. nici utilitate după venirea lui. într-adevăr. el nu s-a putut constitui decît în măsura în care credinţa într-o transistoricitate a evenimentului se pierduse. pentru că reia şi desăvîrşeşte Imagini transtemporale. rămîne totuşi universal. Isus din Nazaret nu se deosebeşte prin nimic de contemporanii săi din Palestina. Amsterdam. după care creştinismul a inovat în raport cu religiozitatea anterioară? Pentru un hindus care priveşte creştinismul cu simpatie. cea mai mare „minune" fiind tocmai întruparea. şi lucrarea noastră Le Mythe de VEtemel Retour. de mîntuirea omului. dar „semne" similare stau l ascunse si în Istorie. întreprinderea nu este totdeauna uşoară. deci de ceva care nu are nimic a face cu istoria? Timpul devine plenitudine prin însuşi faptul întrupării Cuumtului lui Dumnezeu. Timpul devine o valoare in 9 Vezi conferinţa lui Henri-Charles Puech. revelaţie care-1 precedă şi îl transcende. De data aceasta. ontologizarea Timpului: Timpul izbuteşte să fie. „evenimentul istoric" pe care-1 constituie existenţa lui Isus este o teofanie totală: există în toate acestea un fel de efort cutezător de a salua -evenimentul istoric în sine. 152 sq. clipa transfigurată de o revelaţie (indiferent dacă acest „moment favorabil" se numeşte sau nu kăiros). de data aceasta. se impune un Timp ireversibil.

1948). făcînd posibilă o filozofie a culturii care să fie mai mult decît o morfologie sau o istorie a stilurilor. în insulele Maluku.. cel mai banal eveniment istoric. Volkserzâlungen von der Molukken-Insel Ceram (Frankfurt am Mein. Simbolism si istorie / 215 indonezianul le vor descoperi în statuile ori în capodoperele literaturii clasice elene. poate fi încărcat de un mesaj. Jung şi Karl Kerenyi. pentru creştin viaţa istorică în sine este aptă să se umple de slavă: dovadă — viaţa lui Cristos şi a sfinţilor. că autenticitatea unei existenţe nu se poate fimita la conştiinţa propriei istoricităţi: nu putem califica drept „evaziune" şi „neautenticitate" experienţele Simbolism. tot ce este concret si autentic £ntr-o existenţa umană. id. nici ea nu este universal valabilă. fără îndoială. G. Amsterdam. cu patimile şi cu învierea lui Cristos.) Existenţa şi validitatea minunilor acceptate de Biserică lasă totuşi deschisă marea problemă a irecognoscibiUtăţii miracolului în lumea creştină. cu adevărat. La Seram. 10 Termenii „istorie" si „istoric" pot da naştere la multe confuzii. Jenseri. sacrului. speranţa cea mai mare a creştinului este a doua venire a lui Cristos. Die Drei Strdme (Leipzig. nu mai sînt intersanjabile. să faceţi cunoscută cultura greacă unui african sau unui indonezian: mesajul ei va fi comunicat nu de admirabilul „stil" grecesc. şi totuşi să nu lăsăm să se întrevadă din aceasta nimic: îl putem urma pe Cristos trăind viaţa lui istorică.. nu trebuie să pierdem din vedere că creştinismul a intervenit în istorie pentru • a o aboli. nici nu se lasă identificat cu el. dacă aceste culturi. 8-9. 1939). C. emoţiei estetice. Simboluri şi culturi Istoria unui simbolism este un studiu pasionant şi.fiind fixate deja în stilul propriu al fiecăreia. în consecinţa. pentru flecare creştin în parte acest sfîrsit şi eternitatea care-i va urma — paradisul regăsit — pot avea loc de pe acum. Timpul acela prevestit de Cristos este accesibil din clipa de faţă.. totalitară. de pildă. căci e cît se poate de posibil să fim foarte aproape de Cristos. Hainuwele. încercaţi. creştinului i se cere să devină contemporan cu Cristos: ceea ce implică atît o existenţă concretă. un astfel de eveniment poate avea o semnificaţie transistorică. Am întîlnit aceeaşi concepţie si acelaşi simbolism în India (a se vedea mai sus. Cu creştinismul. Creştinul este deci îndrumat să se apropie de orice eveniment istoric cu „teamă şi cutremurare". 101-102). Ceea ce pentru un occidental este frumos şi adevărat în manifestările istorice ale culturii antice. cîtă deosebire între cultura greacă şi cea seramiană! Morfologia culturii. Pe de altă parte. pentru că. în opoziţie cu existenţa neaulendcă. Să nu ne lăsăm amăgiţi de incomparabila frumuseţe. Cosmosul şi Imaginile nu mai sînt singurele înzestrate cu puterea de a simboliza şi a revela — există alături de ele Istoria. iar pentru cel ce 1-a dobîndit istoria încetează să mai existe. flecare dintre ele folosind un ritm temperai propriu şi toate concurind la modelarea a ceea ce am putea numi omul integral. de nobleţea şi perfecţiunea culturii greceşti. în calitatea lor de formaţii istorice. pe de o parte.212 / MIRCEA ELÎADE „diavolului". care nici nu se refuza momentului său istoric. Tocmai perenitatea şi universalitatea aceasta a arhetipurilor „salvează" în ultimă instanţă culturile. ci de Imaginile pe care' africanul sau 11 Vezi Ad. şi celălalt pot deveni „momentul favorabil" prin care „se iese din timp" pentru a regăsi eternitatea. ca fenomen istoric. mai ales „mica istorie".. termenii „istorie" şi „istoric" par să spună şi că existenţa umană nu este autentică detât în măsura în care este redusă la conştientizarea momentului său istoric. în diversele curente istoriciste şi existenţialiste. 277 sq. „Das gotlichen Mâdchen" (Albae Vigikte. aparent. deoarece reprezintă cea mai indicată introducere la ceea fundamentale ale dragostei. deşi continuă să rămînă real (adică: istoriceşte condiţionat). în orice caz. E. ea e totodată limitată. arhetipurile. pp. pp. cea alcătuită din evenimente in aparenţă lipsite de semnificaţii io. ele rămîn comparabile la nivelul Imaginilor şi al simbolurilor. fasc.. care va pune capăt oricărei Istorii. aceea care. Ca structură. Imaginile. constituită din evaziuni şi automalisme de tot felul. Dar. filozofia stilurilor vor fi interesate mai ales de formele particulare pe care le-a luat Imaginea Tinerei Fete în Grecia si în insulele Maluku. în ultimă instanţă. şi la Eleusis întîlnim întîmplările mitice ale unor tinere fete primordiale: Hainuwele şi Kore Persephone11. Lui fcsona ii corespunde kâiros: şi unul. simbolurile sînt trăite şi valorizate în diferite feluri: produsul acestor actualizări multiple constituie în mare măsură „stilurile culturale". 214 / MJRCEA EUADE ce numim filozofia culturii. de minunile produse prin harul dumnezeiesc. La această semnificaţie din urmă. melancoliei etc. ale contemplaţiei. de altfel. bucuriei. Această prefacere paradoxală a timpului în veşnicie nu este însă o proprietate exclusivă a creştinismului. cît şi contemporaneitatea cu propovăduirea. miturile lor sînt asemănătoare: şi totuşi. Dintr-un anumit punct de vedere. a istoriei ne referim alunei cînd ne opunem „istoricismelor". Ni se pare. să-! urmăm. în istorie. Transformarea Timpului în Eternitate a început cu primii credincioşi. Orice cultură este o „cădere în istorie". şi istorie / 213 însă. 1941). perfect îndreptăţit. poate să ascundă o nouă intervenţie a lui Dumnezeu în istorie. în ochii lui.. ei desemnează. pentru un oceanian nu are . seamănă cu existenţa fiecăruia. angoasei.

mitologia populară devine ecumenică. african sau nordamerican. Dacă Imaginile n-ar fi în acelaşi timp o „deschidere" către transcendent. iar toţi zeii furtunii — cu Sfintul llie. Iar dacă totuşi nu reuşim să ne dăm seama de această ' simplă realitate de fapt. trebuiau doar revalorizate. Dimpotrivă. Păturile populare din Europa au fost creştinate mai ales graţie Imaginilor: existau peste tot. Observaţii asupra metodei După cele spuse mai sus. citind un mit australian alături de altul siberian. comun pentru populaţiile care rămăseseră legate de pamînturile lor şi care. dar sacră prin prezenţa unei divinităţi locale sau regionale. devine sfîntă pentru întreaga creştinătate după ce a fost închinată Fecioarei Măria. zeii şi locurile de cult din întreaga Europă nu numai că au primit nume comune. dar fecund destin al Fetei Tinere. repetabil la scara planetară. Dacă se neglijează acest fundament spiritual unic al diverselor stiluri culturale. atît de asemănătoare cu cea a unui naturalist din 218 / MIRCEA ELSADE vremea lui Darwin.Ceea ce este adevărat mai ales dacă ne gîndlm la omologarea tradiţiilor religioase populare. Se impunea totuşi să nu rămînem imobilizaţi în perspectiva istoricoculturală şi să ne întrebăm dacă un simbol. considerată sacră din preistorie. Supravieţuiesc astăzi în creştinismul popular rituri şi credinţe din neolitic: fiertura de grîne pentru pomenirea celor morţi. convinşi că totdeauna şi peste tot era vorba de aceeaşi „reacţie uniformă a spiritului uman în faţa fenomenelor Naturii". Pe cînd imaginile care le precedă şi care le dau formă rămîn veşnic vii şi universal accesibile. în consecinţă. Imaginile constituie „deschideri" către o lume transistoricâ. După cum am spus. altfel. ar fi riscat cel mai mult să se izoleze în propriile lor tradiţii ancestrale. Această judecată de valoare contrazice însă faptele. S-a vorbit mult despre unificarea Europei medievale prin creştinism. drept repercusiune. se poate vedea în ce sens a fost depăşită poziţia „confuzionista" a unui Tylor sau Frazer. şcoala istorico-culturală a lui Graebner-Schmidt şi celelalte şcoli îstoriciste au marcat un incontestabil progres.o „superstiţie". Toţi omorîtorii de balauri au fost asimilaţi cu Sfintul Gheorghe sau cu un alt erou creştin. implicită. Cultele locale -— din Tracia pînă în Scandinavia şi de la Tage pînă la Nipru — au fost reduse la acelaşi „numitor comun" tocmai prin intermediul hagiografiei creştine. dincolo de istoria lor. de exemplu (coliva Europei Orientale şi Egeene). o creştere a prestigiului religiilor autohtone. care. Din regională şi provin-cială. în cercetările lor antropologice şi etnografice. propriile valenţe universale: o fîntînă din Galia. căci. în urma creştinării lor. dar şi-au regăsit oarecum propriile arhetipuri şi.valoare. cît şi 216 / MJRCEA EUADE Hainuwele ne împărtăşesc acelaşi patetic. Tocmai datorită faptului ca a creat un nou limbaj mitologic. situaţiile-limită ale omului sînt perfect revelate datorită simbolurilor pe care le susţin culturile respective. Ceea ce menţine „deschise" culturile este aşadar prezenţa Imaginilor şi a simbolurilor. mani-festîndu-se în structuri şi în stiluri condiţionate de istorie. condiţia umană însăşi ca mod distinct de existenţă în Univers. culturile s-au îngrădit singure. el nu numai că a purificat-o. filozofia culturii va fi condamnată să rămînă un studiu morfologic şi istoric. în orice cultură. Nu este meritul lor cel mai modest: datorită lor. ci in Imaginea Femeii pe care statuia o revelează. Pozitivişti consecvenţi. chiar dacă ea se exprima mai curînd prin mijlocirea simbolurilor decît prin utilizarea conceptelor: o metafizică — adică o concepţie globală şi . exista de fapt. rolul civilizator al creştinismului este considerabil. în orice creaţie spirituală stilistic şi istoric condiţionată putem întîlni arhetipul: atît Kore Persephone. nu în perfecţiunea formală a statuii. nu ne rămîne nici o speranţă de a iniţia un dialog util cu un ne-curopean. Un european va consimţi cu greu că valoarea spirituală general umană şi mesajul profund al unei capodopere greceşti ca Venus din Milo rezidă. Ar fi regretabil să-1 declanşeze înainte de a fi tras vreo învăţătură din tot ce au putut dezvălui cercetările asupra simbolurilor. un ritual nu pot cumva să releveze. reintegrate şi redenumite. dar a şi determinat pătrunderea în noua etapă spirituală a umanităţii a tot ce merita să fie „salvat" din vechile practici. Acolo unde Frazer vedea doar. am sfîrşi prin a ne înăbuşi în orice cultură. în raport cu această poziţie. creştinînd vechea moştenire religioasă europeană. oricît de mare şi minunată am socoti-o. diversele „istorii" pot să comunice. pentru trei sferturi din omenire. o metafizică. au pus în discuţie cazuri lipsite de orice contiguitate geografică sau istorică. un mit. Este ceea ce am încercat să realizăm aici şi în multe alte studii recente ale noastre12. în momentul de faţă Occidentul este împins către un dialog cu culturile „exotice" şi „primitive". pătrunderea popoarelor exotice în istorie va avea pretutindeni. Tylor sau Frazer considerau viaţa magico-religioasă a omenirii o îngrămădire de „superstiţii" puerile: rod al spaimelor ancestrale sau al stupidităţii „primitive". australiană sau ateniană. Comportamentul magico-religios al umanităţii arhaice demonstrează că omul a posedat o conştiinţă existenţială faţă de Cosmos şi de sine însuşi. fără nici o validitate pentru condiţia umană ca atare. Să nu ne aşteptăm ca ziua de mîine să aducă un fenomen asemănător. căci. credinţe Simbolism * şi speranţe ale omului precreştin.

iar nu un şir de acte instinctive guvernate de o aceeaşi şi fundamentală „reacţie a animalului uman în faţa Naturii". Pentru gândirea arhaică. S-a încercat explicarea „originii" simbolurilor prin urmele sensibile lăsate direct pe scoarţa cerebrală de marile ritmuri cosmice (mersul soarelui.) — 1 14 Asura [Varuna. fără s-o împuţineze ori să o deprecieze. de exemplu). o asemenea separare a „spiritualului" de „material" nici nu are sens: cele două planuri sînt complementare. dezvăluie şi o latură „nocturnă". considerăm că sîntem îndreptăţiţi să o facem nu pentru că atit unul. este un element constitutiv al simbolismului solar. de exemplu. inaccesibilă celorlalte mijloace de cunoaştere: coincidenţa contrariilor. fapt ce probează că simbolul se înfăţişează dintru început ca o creaţie a psihicului. Ideea se impune cu şi mai multă evidenţă dacă ne amintim că funcţia simbolului este tocmai să reveleze o realitate totală.. Asiria— 139 n.simbolişti" şi „realişti" a reizbucnit recent în legătură cu arhitectura religioasa a Egiptului antic. Indice 127 Bendis — 129 Asura (demoni) Bentis — 129 — 161 Astovidhotus— Benveniste [E. Acest aspect întru cîtva negativ. nici un obiect nu rămîne izolat în propria-i exis-tenţialitate: toate se leagă intre ele. Simbolismele şi miturile solare. Vechea dispută dintre . deoarece un simbol revelează totdeauna ceva moi mult decît aspectul de viaţă cosmică despre care se crede că-1 reprezintă.. râmînînd totuşi el însuşi (a s sus. Simbolul nu poate fi reflexul ritmurilor cosmice ca fenomene naturale. printr-un sistem strins de corespondenţe si asimilaţii13. 13 Pentru mai buna înţelegere a transformării lumii prin simbol e destul să ne amintim dialectica hierofaniei: un Simbolism şi istorie / 221 Omul societăţilor arhaice a căpătat conştiinţa de sine într-o „lume deschisă" şi bogată în semnificaţii: rămîne de văzut dacă aceste „deschideri" sînt tot atîtea mijloace de evaziune sau dacă. fi produsul aceleiaşi „mentalităţi infantile". G. făcînd abstracţie de „istoria" care le deosebeşte. in momentul în care. Simbolismul adaugă o nouă valoare unui obiect sau unei acţiuni. Simbolism si istorie / 219 primă prin el însuşi conştientizarea unei situaţii-limită. 131 n — 122 n. nu este dată nicăieri în Cosmos şi nu este accesibilă experienţei nemijlocite a omului. J 131. asket pet — 61 Bel (. comparăm un simbol oceanian cu unul din Asia Septentrională. p. o locuinţă rămîne totuşi un bun care răspunde unor trebuinţe precise şi care e condiţionat de climă. dimpotrivă. nemijlocită a uneltei lui. Chiar dacă se con220 / MIRCEA EUADE sideră că se află în „Centrul Lumii". Aplicîndu-se la un obiect sau la o acţiune. simbolismul le determină să devină „deschise". 105). Nu intră în obiectivul nostru discutarea acestei ipoteze. Universul nu este închis. . cît şi celalalt ar. p. obiect devine sacru.Enlil) — 136 Asura (Măyă Belgia— 170 de. Gîndirea simbolică „sparge" realitatea imediată. „malefică" şi „funerară" a Soarelui. Să ne ferim totuşi să credem că simbolismul se referă numai la realităţile „spirituale". neperceput la Soarele-fenomen cosmic. nu înseamnă că agricultorul „primitiv" ignoră funcţia specifică a muncii sale şi valoarea concretă.. ceea ce din prima clipă nu apare evident în fenomenul solar ca atare. în perspectiva ei. fără ca prin aceasta să le prejudicieze valorile proprii şi nemijlocite. ele constituie unica modalitate de acces la adevărata realitate a lumii. Nu trebuie să credem că implicaţia simbolică anulează valoarea concretă şi specifică a unui obiect sau a unei acţiuni: dacă sapa e denumită falus (cum se întîmplă în unele limbi australo-asiatice) şi dacă însămînţatul pămîn-tului este asimilat cu actul sexual (aşa cum s*a petrecut aproape peste tot în lume). a ţine seamă de „realităţile imediate" nu înseamnă deloc a ignora sau a dispreţui implicaţiile lor simbolice — şi invers. atît de bogat şi de simplu exprimată de simboluri. Astfel. nici gîndirii logice. Cele două poziţii nu sînt ireconciliabile decît în aparenţă: în orizontul mentalităţii arhaice. Bellucci. ci pentru că simbolul ex12 Problema aceasta va fi discutată pe larg în volumul ai doilea al lucrării noastre Trăite d'Hîstoire des ReUgions. de pildă.— Marele. 149). de structura economică a societăţii şi de tradiţia arhitecturală. Dar problema „originii" ni se pare în ea însăşi greşit pusă [a se vedea mai sus. Bei Ya __ 162 asket —61.coerentă despre Realitate. ) — 163 n.

91 129 118. 124. -^^ . 199 afcăla— 91 akăltko— 99 akamba — 160 albani — 129 Albertus Magnus — 180 -Al-George.: Maiei— 103.60 n. 193. ' 175. Ozeea — 141.. 178 n.] — 159 n. 192. ifl| asojnkhyeya — 82 iiBf asankheyya — 82 Ascona — 26 n. V. 166. Bernard. 125. Bacon. Ama-noUzume-noMikoto — 159 n. 162 Barabudur — 52. îoan — 184. A. Proverbe — 20O-20 1. 137. Cartea luiDaniil — 20 1 . 171. 127 Ahile __ 142 Arigultora Mkoya — 99 Antiohia — 162 Ahriman — 132 ontitypos — 192 'jttlt Ahura Mazda Anu (zeu) — 136 — 132 ll^R^ Aigremont — 1 Anu (toponimic) — 59 n.[inteni] — 194 n. Vechiul Testament— 193. A. 178. 54. 104 Brahmane — 1 19 n. 197. 93 Boeniia — 174 Boetius — 110 Bogajevsky. n. A. şi H.. 92 Asvîni — 124 Bergaigne.C. — 126. 193 n.. 169. Bercea. 141 Bachelard. Afrodita — 162 Anglia — 30. Bindus — 129 Blrmlngham— 174 Bodhisattva — 82.. A. Asia— 12.. botf— 143 Baggchi. 182. Septentrională— 218. — 200 n. (v. Bai Ulgen — 56 Balcani— 156 n. 191 191 n. 204. Brahmavaivarta Purăna. 174 Bosnia — 1 73 Bo yi — 133 Brahma — 74. 92. Luca — 141.' trală — 58. prof. 177-n. Seligman . A. 142. 165. Cen. 192. 173 n. 193 n. 141..91. Francis — 180.P. 126. C.. America — 156. Louls — .133. 113 Atlantic— 170 Atlantida — 34. bang— 157. 134 AxisMundi— 93 Azdahăk — 132 azteci— 164 Biblia— 140. R^B aranda— 134 |^R Artemis — 129 n. 161 Atkinson Bhagavad-Gită — 28 n. R.— 118. 176 n. 193 n. 194 194 n.. Psalmii— 141.. 188 Aulus Gellius— 116. C. 169. 76.G. Noul Testament — 193. Bayet. A. — 178 Bolot — 61 Borneo — 169. 204 Ananino — 1 73 Andersson [J. Amaterasu — 159 n. C. A. H. Iov __ 141. 198. 195: Facerea — 56. leze chil — 138 n. 80 brahman — 96 Brahman — 91.— 109 n. Africa __ 139 Andree [R. Samuil — 141. Rabbi — 141 ll^l Arabia — 180 n.. __________ X . sud-estică — 131 n. Cor.]— 172 n. 173. — 73 BrhadăranyafcaUpojiisad __ 63. 203 n. 173 Agni — 96. de Nord — 203 n. 142 142. Adamson— 160 169 n. Beck) Behemoth — 191 bei— 168 Beimaert. 203 n. Orientală— 171. Beck. 120. 53. Radu — 91. 181 bagfbqj. 171. Adam __ 15.. 158 Australia — 60. Gaston — 24 n. Aditya _ • 119 177. 204 amerindieni 172 Amesa spenta Aşa — Aqiva. Centrală— 12. 178. 60 Batu-Ribn — 49 Bauerreiss. 122. Sergiu — 91 Altai— 203 n. 125. 93.. Akaanga 171 ^^B Apophis — 134 akala— — 46 | 92 ^K bab-apsu— 51 Bab-tiSni— 51 Babilon — 51.91/142 160 n. — 84 84 n 85.G. 134 Abhidharmakos a — 98 n... Jean — 1 16 n. 161. 176 n. 119 n Atharva Veda — 121. 81..

Madeleine 163. 139 n. China — 46. 103 n. Mărio Coomaraswamy. 99. CarlMartin — 184 184 n. 128 n Dasgupla.. Buren. 206 Buddhabatta— 182 Budge. 185 n. 173 Cypraea pyrum 172. 171. Chamberiain — Couvreur. — 169 Edsman.220 eka— 207 dharma — kşana — 101 77. — 168 159 h. Bemard — 145 n Dechelette [J. Meister —111 Etif) 11^ Codex Vaticanus — 135 n. — 129 n. Carelli.. Ditnâvand — 132 „dirngal al ţinutului" — 144 n Din/cord — 132 Diphilos — 162 Disir— 131 Dordogne— 169. E. — 61 Caucaz— 101 n. edi — 143 n.. 97 Cro-Magnon— 170 Charpentier.. Combe-Capelle— Calvar — 200 170 Cook.132 224 / MIRCEA ELJADE Brhaspati — 85 Buddha — 33. 145. n. dereză Sfintul— 183. chati — 129 F. 156 — 128 Derzo — n 170. .. LJpanisad — Creta— 170. Crooke. W. 201. Eleusis — 214 Eliade. 136 n Eckart. Cosmica! Homology and Yoga [1937) — 106 . 54. Codex Nuttali — 156. Mircea [referinţe la operele]: Yoga. Henri — 1 17 n Delta Nilului — 18 Deonna (W. dayak— 174 Deacon. 101. 173 Cavillon— 121. dicere— 116 n. 128 dens otiosus 185. 185. 110.. 62. — 144 n. Digha Nikăya — 82 1 00 dim— 144 n.. — 138 Jarl — 125 n. 100 n. 163 n. 139 n.A.] — 170.iypraea] lurida— 169 Coasta de Azur — 1 70 Codex Dresdensis — 156.— Caraka— 179 103 n.) — 162. Derzelates 46. 157 n. 174 cofcra — 66 n„ 178 Columb. A. 93-95. — 98 Cartea Morţilor n.. 164 coincidentia E. Wallis — 179 n. — 173. 78 Dharma — eka99 Dhonne. 169 143 n. Cypraea — 173 48. 162 n Colani. 100.. E. Codex TetterianoRemensis — 164 Indice / 225 darzaleia — 128 Darzales — 128.. 176. 122. Şir E. Burrows. Celsus — 59. S. 99. 104. Ananda K. 172 92. 60 146 n. 82. 177. B. 156 n.. Essais sur Ies origines de la mystique indienne (1936) — 143 n.. 174. n. 80 dvăpara-yuga — 78 '• dverupe—91 duya— 96 Ea — 136. — 108 n. opposttorum — Bu-Shao— 169 19 Decugis. 161. 122. 186 Efrem. A.— ksanăbhisambo 135 n dhi — 101 dicare— 116 n. Shashibhusan — 109 n. Dieterich. maraithyaosh — 185 Egipt — 131 n. 9597. Calând — 138 Cristofor — 14 n. Cowell si ChăndogyaThomas — 179 n. 139 n. — 130 n. Cumont. E. 170 n dvailîbhâua — 91 dvăpara — 79. n. 102. Cypraea maneta— 157. 60.. 173 n. Douglas van — C. 178 n.

Indice /227 Hillebrand IA.. 209.] — 120 n. 202 (pentru voi.. 52.. et Ies techniques 139 n. Franţa — 173 Leş Sept Pas du Bouddha Frazer. proiectat. Sfintul. Julien — 62 Hughes — 145 Grigson [M. 84 n 106 n. 54. 193... 172 Archetypes et fonset origo— 173 Repetitions Forrer— 163 n. 126 n 130 n. 197.. 134 n.. 133' 152. 183. 206 n. (v.. E. 209 n. Chamanisme . 46 n 49 n. 116 116 n.. 194 n... J..] — 157 Hornell — 164 n. Le 117 n-. E. 119 n. 134 n.] — n. Georges — 27 32 114. 193 Cibele (v. Huttons. del'extase Freud [S. 149 n. 115 n. 191 n.. W.. 180. 226 / MIRCEA EUADE 196. C. hsi— 145 n.. 37. Şir James (1950) — 94 n. 129 n. 69 Himalaya — Graebner-Schmldl 107 n. 132 n. Techniques du Yoqa (1948J — 64 n. 152 175 n. 176 n. 199. 156 n. 53 n • Cosmologie si alchimie babiloniană [1937) — 175 n. — 1 19 n. 192. Insula lui Eutha-nasius (1943)— 15 n. Grecia— 114.. 182. 132. Darwin — 218 1 Dur-an-ki— 51.179.. 105 n. 211 212 130.. Magic and Alchemy [1938) — 172 n. Jean — 191. H.. Metaiurgij. Durohăna and the „Wakirtg Dream" (19471 — 62 n. 135. 181 n.. 151 n 180 n. 210. — n. II. cine") — 166 n. (1949) • __ 51. Trăite d'Histoire des Religions (1949) -20. 146 n. Hopkins. 34. — 138 n. 189. 207 208. 54 n. 194 n.. 88 n. 62. V. 53. n. 71 n.. 103.. 64. 217 Dante — 31 doo— 144 darazeiti — 128 daraz — 128 Darmstaedter.. Dr. H.]— 17.. 187. 142 29 n. 111 141 146. A. 218 n. n. 192. 154. 49 Cîmpia cu Urne (v.. din Ierusalim— 191. 138 n. 184. t>n n. 54.. 190 192. 115. A. 186.. Fossey.— Grande-Mede144 n. Bendis) — 129 n. 206. C. Chirii. 218 archaîques Fredun — 132 ..n. . Florida— 171. 130n„ 131.53.. Foucher. 117.): Le Mythe de ('Eternei Retour.. ciuringa — 48.. Granet [M.. „Societe Hook. 154 Dumnezeu — 53. 201.. donda — 120 Danger — 134 Danielou. — 156 n.. Himlnbjorg — 218 „Grand 52 HoernesMedlcine Menghln — Society" 163 n. 81 Fox. Errist — 170 Dumezil. 24 n... Emil — i^l n.. Cinvat — 133 Cipru — 162 duci— 135 n. — 28 n. 131 n. 214 Green. 203 n. — 95 n. 118 119.. S.[ n. Durkheim. — 129. Graal — 68. 217... 193. 52.. La Plainf des Jarres) — 174 Clement din Roma — 197 Cleopatra — 1 72 climax— 59 Closs. 117 n. 152 n. — 58.

Mihai — 15 n.. 58 n... 160. in principi» — Fidji — 156 n. . Exlremul Orient — 176.Gheorghe cel Faddegon. E. 85. 113... (dinastia.. Alb"— 130. — 183 n. 23. 145. 53. Drumul spre centru (1992) — 62.. A. — 117 n. Louis — gonzi — 153 Hertz.. 129 n. Şir — 68 n. 54 Herodot — 129 n. n.. 56 n. 130 n. 120. — 179 n. 191 Riada Gaiţa — 216 Hainuwele — 214. Craighill — 134 n. 29 n. 90. Inone 1 14 Californiei — 172 — 134 n.. 204 n. Gayomard — 53 GeHong— 167. 178. Hera — 59 in ittud tempuş — 216 Fides — n. 61 n. Bel) — 135 Enunţa Elish — 136 En-zu [= Sin) — 135 Euridlce __ 2O4 Europa— 11. . M. Hentze. 123. Emscheimer. 109 Galaction. 149 n. Idlsi— 131 ţv.. 54. 56. Sfintul 143 — 216 foscis — 143 Gilles — 145 n.. 136 Indusul — 153 georgieni . 115.R— 179n. Han 207 imago Gaster. .de — Iahve — 141 Ibn el-Beittiar 161.. Grimaldi {Coasta de Azur) — 170 Hyranya-garbha — 96 28 n. Gablonz (Boemia) — 173 Gautama — 82 Gawain. 153 fascimim — Gheorghe. 176 n.. 173.. 141 116 32 — 155 n. 84-85. — 57 n.. n. M.) — 168 mundi — 60. 48..] — ida — 108.. E. A. G. 168 n-. Ibn Grund— 112 Massa — 1 79 n.. 191 Hilgenfeld. W. Henry. 128. 125. 152 54. J. R. 113.. 14. W. M. 60 n. 179 n. 115. — Irineu. 178 Halliday. — 138 n. — 50 n. — 135 n. 177 n.Grimni. . 181 n. E. 163. 69. Robert — loan Gură-de182 n. 126. 2 3 IndoiKzi — 166 Indra— 476. 112. L. 169 n. Haţha-Yoga — 105 Hathayogaprodipifcă — 109 Hawaii — 134 n. Ellis. — 142 Ilie. — 16O n. Ewe udsesa— 143 n.. Jean — Hildeburgh. n.130 Gerizim — 52 Germania— 173 . 182. 1O4 n. 139 n. 139 n.. 175 n. ^ illud tempuş — Garbe. — 1 89 Fecioara Măria Giseler [G. Gangele — 164 216 Haiti — 21 Sfintul — 216 Gansu — 176.. J. Iov— 141. 57 n.— 131 n. J. in ilfo tempore 178 n. W.. 206. 158 h. Furlani.. 144.. Gaerte. 33. 13. lacov — 56 Groot.. Cari — 134 n. 122 n. G. Golgotha — 52. Golful — 208 . 70 Finot.. 130 n. Şir Arthur — 153 n. 169 n. 168 • Geiger. 119. 55. 135 n-. 153. — 143 n. V. 127. 206 18. Sfintul 185 n.. 124. 64 India — 39.. Gala 118. 68 n. — 182 n. 54 n. 165. Eminescu. 159. Malachias — 180 Handy. S. 181 n.. 123. — 192 . Gala Galaction) 143. 62..(1951)— 50 n.l — 168 203 n.. J. 181 n.. Vasile Radu si 126.J. Elliot Smith. 217 Evans. Enlil (v. Ierusalim — 51. 119 n. Heckenbach. 166 n-. 12. Haptagud — 131 Hară-Berezaltl — 52 • ' Harshacarita— 179. Giintert [H. Aur — 190 „Fisher of Gotama — 95 Hervey— 135 Iordan — 191 Soul" — 134 flamen dialis — Gouillard. 180 n.

111 Jung. 210. 92 Mahomed — 206 Mainage. Liji(ki) — 168 G. MaitriUpanisad — 91.. 197. 81 Măhăyana — 98 mahă-yuga— 74. Knight. 186. Kerenyi. — 145 n.. 179 n 180 Karlgren. 201. Lamotte. Kuban— 173 Kălî-Durga— 153 193 n. — 153 125 n. — 164 n. Leeuw. 161. W. lapisn... 93 — 170 Layard. n. 206. — n. Th.. 83. G. 145 n. G. — 51 jwan-mukta— King'. 170 n. 36. W. kudefisk— 159 kalmîci — 138 n. 174 n. C.. 19] n luperci — 1 16 • La shi chun qiu — 157 Mahăbhărata — 79. 115 160 n„ 162 n. C. 195.. 78 Jung. • • kutiar— 107 n 159. W. 172 Kausitafci Samhită Larsa— 51 n. jnana-bramsa — 164. Laos— 165 n. 173 n.174. Laugerie 182 n. 161 Kasmir— 179 EUenne — 94 n. Henri de — 54 n 2OOn. Klttredge. n.] — n.. 79 192. G. — 163 1 204. D. 194 Isus kude— 159 Cristos— '38. Kingsborough — lictorfes)— 116 n.. 83. ligăre— 143 — 18 n. Kathăsaritsăgara — Langdon. L. — 101 Levi. — 167 179 n. 182. 182 n-. 80 Amran — 179 fcsana — 101. — 172 n.L. Mărgărită — 162 markas shame u . 53. 139 Laufer. B. n.. Uttorea— 170 Schmidt Lubac. 164 n. 165.. 77. J. ko— 157 Linder. 182. 79.] — 37 Mânu — 79 manvantăra — 80. 203. — 156 n. 213 Kăli — 79 n. B. — 214 n. si Karl — 48 n. Jensen.. Kittel. Jataka — 82 si Kari Kerenyi) legătură— 143 javărâ — 153 Ke'sar — 61 khana leimon — 188 Jeffreys. Kephakua — 185 John — 145 n. — ligătura— 143 64. 199. 138 n. van 136 n. 138 n.228 / M7RCEA EUADE Ishaq ibn toii— 78. W.. Littorina n. Upanişad — 91. ligare — 1 16 n. M. Jackson. Jung der — 36 49 n.— 157 134 n. prof. W. 110. — 155 n. C. 24. mahăpralaya — 80. 137 Marea Roşie— 170 margarites — 162 n.. — 119 n 181 n.. 168 n. 81. 58 Malekula — 145 n. 183.. Japonia— 159 Kerenyi. 104.. 113 n.212.. 162. — 170. W. 80. — 136 W. 168 n. 163 n. 202 Lucilius __ 158 Lundberg. Kurt — Kerenyi — 214 Koppers. 193 n. — 138. 92.92 196. 104 MqjjhmaNikăya — 93 Makalathia. — 162 n. Karl — 48 Lederc — 179 n. Kazarow [G. mal'occhio — 166 Maluku — 214 mandata — 64-66. 157 n. Malabar— 165 Malacca — 49. si Charles Itaca — 67 Kapilavastu — 84 lupiter — 59. G. 194 n. 166 — 103 Kausitafcî. F. E. J.. [v. M. 64 n. 136 n.— 135 120 n. 83 maqet — 61 Marduk— 136. 138 n.Ad. 171. Sergi — 130 n. 158.. Israel — 52. fcali-yuga— 78. 191.213 Kunz. mani — 161 Manliche Hill — 156 Mannhardt [W. P. W. 184. Jastrov. KuAz. George F — 175 n Kămadeva 200. 179 n. LFpamsad— 93 lazuli — 175 171 n. S. 143 n. Hugh Stevenson — 155 n kappa — 82 114. 169 n Iustin — 192 kareni — 61 Ivens.. G. jyeşţha-9G Koppers. R. Karl (v. Jackson 128 n. karma — 90 n. Silvain W. 179 Kafha-Uponisod 144 n.. Kena— 169.-Basse Knlght. Kundalim — 66 kolpa — 80.. Labat. 205. jettatum— 166 Jian-mu. George F. L. — 191. 183 n. Kant — 39 211. 168. 201.. 189. 209..

Nazarel— 193 n. 124. 112. 81. Karl — MaSliang — ------------------------. 124. 95 Pauly-Wissowa (planeta) — 60 126. P. Jcălas că akălaska — 91 si W. 160 n.. 146. — 132 n.. 130 n. Nigeria— Palestina — 52. — 216 nirodha — 107 patiloman -rMercur 100 Nirrti— 123. 176 Mexic 195 Noica. — 57 n. 176 ---------.— Panda — 153 Pan Menghin (v. Pairfkă— 132 K. Mesopotaraia — 95. 127.. EÎavid — 117 Popov. -_ 153 n. pelunculus — 171 J. 106 106 n. 108 n. — 172 Mayer. Mariana (v. C. 1O9 PirqeAbot— 141 La Plaine des Jar Cîmpia cu Urne) — Platon — 146 53 n. 185 MăyădeAsura 108. Koppers) Koslngas — 59 Krsna — 84. 166 Nilsson. 112. . 120 MenoJce Khrat Nlppur— 51 Nipru Patanjali — 100..) Noua Penaftel — 156 n Meyer. A. midrasul nunc-ul — 101 Persefona — 129 n — 54 Misna— nuncjfuens — 91.irshiti — Ka'ba — 52 kâiros — 209.Perry. Marte (planeta) -». Charles — 1 162 n pfrioafă — 108. 99 Nisaba— Sflntul — 192 46. A.. 183 n. Myths and Symjbols.Medecine Rite" Nieuwenhuis [A. 159 n... Pavel.. 21. Mircea Eliade. M. Pont-â-Lesse — 170 Popescu. 90. 203 Nărada — 86-88. ordalii — 129 Măyâ— 74. — 128 n 163 n. 101.— Guinee — 138 n.J. 153 n.. 163 n. 174 n. R.' . 194 n Pârvan. Nikăya210 pălu — 136 Melanezia— Agama — 94 Pancarătra — 78 135.W.209 n. Vaslle — 128 n. W. 156 n. f Origene — 59.J Walde — [j ] Pokorny) ' Polinezia — 204 Polyainos — 59 porno — 57 n. 87. Meru — 52 134 Nirvana — 82. Amould — 164 n logos — 45 lokagge — 94 lolosi — 61 i7 n Marshal. [A.l — 173. 174.) nexum — 1 1 7 n.79 Lowith.. 175. 210 Heinrich Zimmer. Nakura — 134 206 Orient — 145. J. Sorin. 135 Noe— 192. — 156 n. . 128. Penzer-^ 180 n.— * *— ---------------- Indice / 231 omphalos (= tabbw) — 52 Năga Hills — 156 n. 88. 107. 17 4 n. 91 fcrta — 80 krta-yuga (= satya-yuga) — Liu An — 157 Locard. 205. Plaut — 162 Plinius — 158 162 Plotin — 147 Plutarb— H6.. 176. 107 n. 131. 84. 120. 86. (v.60 Marte (zeul) 115 '77. prodafcsină — 65 Prajâpati — 96. Persephone. 116 n. Năgărjuna — 94 n. 213 ' kala— 79. 118.— 120 n. res (v. 142 n. J. Pacific— 134. J. Trăite. -Naraharl — 179 70 n. MohenjoDaro — 153 Mafsya Purdna — 86 Picard. 91. 90 KâfacofcraTontra — .. Pokorny (v. 48.. 184 — Ii4 măyin— 113 200 Osborn — 1 122.-l72n. 131 n. Ovidiu — Mârculescu. Shan — 1 77 HoemesNinhursag (= Parsifal — 68-69 Menghin) Ninlil] — 135 pasă— 114. 85.. 108 pratUoman — 95 „ProtoShlva" — 153 Przyluski. — 79 n. 51 Mithra — 59 92 nune sfans — Kore — 214Mitra— 114. . 174 — 166 Meek. H. 108. 164 prakrti— 81 pralaya — 80 prona — 142 prănăyăma — 105. 112 Orfeu — 204.. 92.41.

. Robertson-Smith Renou. 232 / MIRCEA ELIADE . philosophownena — 149 150 myny — 60 mySt __ 129 Nabucodonosor — 201 năga— 107 n. W. George— 142 Murray. 122.. CEdip— 18. S. — 163 n. Taittiriya Samhită — 55 121. 156. Smith (v. M. 119..Sauter. 131 Odiseea — 142 Persson... F. 138 n. HenriCharles 203 n. — 178 n. P. Helmut — 182 n Pettazzoni. Soma (Luna) __ R. — 1 17 n... 159 n.. — 166 n. 129 n. 124 131 n. 209 n. 77 Şiret. Pestallozza. 96. 132. 135 n. Rg Veda Schebesta. 95 n. Socrate — 43 203 n. 143 Soto — 1 72 Smith — 28 n. 166 O-Kuninushi — 159 n. 55. — 50 Solomon — 53. 139 n... 61.. R. Mus.--------------------------Răjanighnnţu— sopta podani — 94 179 rcyonya— i Sindhu __ 161 săra— 108 26 n. mksas— 161 Kurt — 156 n Ramakrishna. Sri — 86 Sarasvati — 164 171 Re _ 46. 201 ragnarok — 80 - Ga la 14 1. Ohrmazd — 53 ojibwa— 165 n. 61 sat — 91 Sinope — 128 n Regele Pescar Saturn — 59 Sionul — 53 — 68-69 Reims — 170 safya-yuga (= Slppar — 51 fcrta-yuga) — Reitzenstein. H. (insulele] — 134 81. — 155 n. Peyre. (divinitate) — Rishikesh — 124 126. L.97 n. 156 n. — 131 n. 130 tad ekam — 91 Tago — 216 Tagore. religia— 144 saxoni — 156 n. „Relieful Tuia" . Puech. H. L. — Siria — 162 — 156 181 n. Phaistos — 1 70 phala-ţrşnăvairăgya — 84. 126. I. Scheflelowitz. 194 n. Peştera Comorilor— 53 Petersson.. 136 n. 161 Robertson142. H. Zelia — 172 Nyberg. Rivers. 217 Oceania — 166 Oceanul cel Mare — 14 Odessos — 128 Odhinn— 115.. Dr. 184. Paul — 95. Pumpelly — 171 Radu. 129. Marc R. Axei W. Sarapis — 128 n. Oldenberg.157 mrtyu-păsăh — 126 Mummu — 136 mundus — 51 Murano— 174 Mumu.Mo Zi . 127 107 n. 99 Şeol — 140 tabbur [= omphalos] — 52 Tabor— 52 Tacit— 129. 201 PseudoMacarie ^ 184 pueblo — 203 n. — Săyana— 118 „Societe 122. Raffaele — 49 n 120 n. S. 123 n. Sourindro Mohan — 160 n. SIngapore — 173 Singer... n. Şcerbaţki. Occident— 13. . 28 n.. 126 n Takkur— 179 Tammuz — 136 . 103 142. 169 n. Vasile si Galaction— 56. Henri— 117'n.. 126. U. Medecine" renovatio — Schayer. Ps. H.feudo-] Augustin 129 n. 98 98 n. — 153 n. 97 Nuttatl. — 98 n. Soma 120. — 1 19 Petri. __________ mance / 233 SahNămeh— 132 . PseudoChrysostom os 200. A. — 95 n. Scandinavia— 216 Grande125 n. 118. — 185 n.

Julius — Beck — 176 n. Sân Cristobal şina — 124 sunya — 1 12 — 134 treta-yuga — 77. Schmidt (v. sădhu — semang — 49.8 «W9-I58. Hanna— 138 n. susumna— 109. 97 samtăna Sheng Xuan — 168 — 79 Tolomecco — 1 — 98. 167 Yule. 126 l63n. Thompson. 177. 59 Stephens — 172 n Stevenson. de Seram — 214 Susruta — 179 tiagy — 160 n — 157 n. H. C.. Şantarakşita — 72 Toma. 130 Stith — 130 n.216 Sanci — 201 Slkhi — 82 Siva— 79.Roma — 197 Romulus— 115. 171 Thomas) 173 n.. G. Thomas (v. C. Giuseppe — 64 n. 79 Schepard [O. B. 110 samsăra — Saci — 85 Sakti 90. Strabon — 129. W.. ShenFu— 171 Todas — 139 n_ Alfred — 181 n. R. Şir E. si W. 116 Rostovtzeff — 128 n. GraebnerSchmidt) sea-snail — 164 Seligman. Vezere — 169 Viena — 152 Vinaya — 94 Vipassi — 82 Vipula— 143 n. Seligmann.]— 155 n. Sha Jing — 171 Suttauibhafiga — 137 Tistrya — P. — 12g'n. 1 74 n. 99 Shen-tu— 134 n. TurbineUa pyrum — 163 Tvaşţr— 124 tyam — 91 Tylor. Rudra — 126 Rusia — 21. sakala — shen— 168 Sunauibhanga. — 130 n. 192 thita-citto — ]QO thit'attă — loo Ruska. 135 n. Sutta Nipăta — sohosrâfcsa— Servius— 117 n.-i34n. — 98 Satapatha — 185 Tomis — Nikăya — 100. Siam — 165 Brahmana— 55 1 28 Tracia101 Siddhărtha — 86 64. 134 92 Pcirqjikâ— Salmony. Dom — 206 n 234 / M7RCEA EUADE ' • -------------------------235 Tripolie— 178 Trumbull.' IM "3 Indice / 1 9fi 1 0-7 ' f*"- yamasya padvlsa — 126 v. 132 tjunbarkna— 18On. — 139 n SunYat. S. Kunz si Charles Hugh Stevenson) Stolz. î.. 179 n. Streeter — Cowdl sj Rydh. si H. 131. Charles Hugh (v G. 178 Tao Hong Jing — 137 Tattuasangraha — 98 tehom — 51 Teofil din Antiohia __ 197 Tertullian— 190. Tucci. Koppers — 152 n. — 159 n. 50. 134 n 177 n. C. Virginia (America de Nord) — 172 Yama — 60 123 128. F.f! „ ~. Strehlow. 182 n. C. Tiamat— 136. Shamash — 135 95. 100 n. fşi-84 Ruci — 143 n. YangTaoTun-17! <«Pa-55 Vosna— 131 n j32 . 120 Saînlyves. Cari — 167 n. Stalingrad — 24 Steaua Polară 52. Sfintul Sarnyurta Shirokogorow. S.5. Thompson.. Schmidt..Sen-12 84 58 semnoni — 129. somădhi — 95. HO -Sahagun. 112 Tran Nlnh — 1 74.

133. 143n '• 14J.. — 68 n. 123 n. 218 VisuddhiMagga— 100 typikos — 194 Visnu — 74-76. 83. 109... — 143 n. Văyu — 131 n. 100. 84-85. Stig— 164 128 n. — 132. 129 n.Zfora — 153 Yoga-Sntm. 185 n. 141 n. G. 166 Venus (zeiţa) — Wissowa (v. 184 Willoughby. — 37. 133 127. 128.90 Tituos—iso .34. — 172. 124.. 162 n. uorotra 128 n. 145.197 ««90-76-80. n. 157 Vasubandhu — n. 86-88..C. n. 158 161 5? Uang Zi . 127. 97. — 130 n. 217. — 119 Varuna— 114. — Weinreich. — Vulpe. Urkulturen — 148. 118 Wesendonk. 182 98. 112. Vedanta — 83 Vedele — 97 172 n.157. 112 Ural Vries. 98 n.— 136 n. 106. Vendidod — Wlnckler. 142 C.. 81. Louis de la — 97. Leo— 156 n. 110 llt £i?' 73n-86n. **£ «„„«„„^^^ Ka. — 133 122. 125. M.73...B. Venus {planeta] winnebago — 165 — 59 n. 136. 183 n. 102 105 Z^*T.o54G)_. 115. 60 Yoga -. R — 128 n. n. O. '123. iăsână 111 Wiener. Uponisode— 75 Visvăvăra — 126 91. 126. 130 n.'« Mshu_i5s Zlguratul-52. 176 n-. Weslon.. 132. 136. Y°it-12S. O. 148. 118. M. Văsudeva— Wikander. — 134 101 n. H. H.] — 119 Poussin. Vrtra— 74.. Uranos— 114. Vâmbery. 176."«"«* . 122 n. 115. 125. 164 •uer— 119 Vîsnu Furând — 78 Ulise — 67 i!fâiia-darsa(a — 120 upanisad — 92 VIsvakarman — 74. 124. Jessie L. 154. Walleser. Geo 133. Jan de — 131 — 173 Uranide n.Jo*f...43 yoruba— 143 n KOT«6e<i|io! _ 143 Yucatan-172' ««Mpn . Widengren. Hugo — 131 n. Pauly163 Wissowa) Venus din'Millo Witzel. 76. 163. 123. —122. 99 n. 163 184 n..100 108 111 Z»kan. 132 ^US^l'4 y'". 154 58 Usener.181 n.] — 112 ValleePokorny [J. 132 n. Vyăsa— 111 Vaerua — 134 Vajrayăna— Walde [A.

....Traci.......................................... Timp cosmic şi Istorie........................................ Suveranul înfricoşător.... Capitolul al JV-lea CONSIDERAŢII ASUPRA SIMBOLISMULUI SCOICILOR Luna şi Apele.... Simbolism şi Istorie......................................... caucazieni............. 33 Psihologie şi istorie a religiilor.................. Cuprins Prefaţăde Georges Dumezil... iMagie şi religie.. Magia nodurilor......................... 33 Istorie şi arhetipuri... 132 Wyatt Gill................................................................................ Rolul scoicilor în credinţele funerare... — 134 n-................ 50 Simbolismul ascensiunii...................................... 76 83 88 90 95 97 102 105 114 114 118 123 128 131 133 137 140 144 149 155 155 159 164 167 178 183 Capitolul al V-lea ......... 26 Capitolul l SIMBOLISMUL „CENTRULUI"........:.............!..... Mitul perlei................. Simbolismul lui Varuna....................................... Simbolismul fecundităţii..— 215 verenita— 119 Veretriraghna — 125............. 15 Perenitatea Imaginilor. 20 Planul cărţii........................................... Perla în magie şi medicina...... 70 sFuncţia miturilor.......... spart"................-......................................................................................................................... W.................................................................. Iranul........... Capitolul al UMea „ZEUL LEGÂTOR" şi SIMBOLISMUL NODURILOR........................................................................ 11 Redescoperirea simbolismului.............................................. „Zei legători" în India antică...................:.... 63 Capitolul al II-lea SlMBOLISME INDIENE ALE TIMPULUI ŞI ETERNITĂŢII... 5 Cuvînt înainte......... germanici.............................. 135 n... 46 Simbolismul „Centrului". 11 Simbolism şi psihanaliză....'........Teroarea Timpului".. Funcţiile rituale ale cochiliilor................. 73 Cuprins /239 Doctrina despre perioadele cosmice „Yugau......................... „Oul............... 41 Imaginea lumii......................................... Simbolismul „situaţiUor-lirnită"............... ................................................................................................................ Imagini şi paradoxuri........................................................ Paralele etnografice........... Simbolismul indian al abolirii Timpului....... ............................. • Tehnicile „ieşirii din Timp"............................................................................ Filozofia Timpului în budism................... 70 Mituri indiene ale Timpului........ 57 Construirea unui „Centru"....................

.................... 187 Botez............... 198 Simboluri şi culturi.......... 217 . potop şi simbolisme acvatice.......................................................... 213 Observaţii asupra metodei....SIMBOLISM şi ISTORIE..................... 187 Imagini arhetipale şi simbolism creştin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful