Actul final de la Helsinki

 *Actul Final de la Helsinki:Acordurile de la Helsinki, i Declara ia de la Helsinki sunt toate denumirile comune pentru Actul final al Conferin ei pentru Securitate i Cooperare n Europa-, semnat la Helsinki, Finlanda, la 1 august 1975. Documentul a fost semnat de c tre aproape toate statele din Europa (inclusiv Sfntul Scaun, la Vatican, dar cu excep ia Albaniei i Andorra), precum i de Canada, Statele Unite ale Americii (sub Gerald Ford), i Uniunea Sovietic (sub Leonid Brejnev) -un total de treizeci i cinci de ri.Un document de lung durat , care acoper cincizeci i opt pagini n copie oficial n limba englez . Actul Final de la Helsinki acoper o gam larg de subiecte majore politice, economice i sociale, fiind concepute de ansamblu pentru a asigura pacea i stabilitatea n interiorul i n afara Europei, n contextul a r zboiului rece. Negocierile au nceput n 1972 i au continuat timp de doi ani n timpul Conferin ei pentru Securitate i Cooperare n Europa, care sa deschis n Helsinki n iulie 1973 i sa mutat la Geneva, Elve ia, n septembrie 1973. Organiza ia Tratatului Atlanticului de Nord, Pactul de la Var ovia, i statele nealiniat au fost reprezentate toate, oferindu-greutate mare act interna ionale i semnifica ie.Interesele unui grup de state mediteraneene nonparticipating-Algeria, Egipt, Israel, Maroc, Siria, Tunisia i-au recunoscut, de asemenea, n actul, nso ite de o declara ie cu privire la importan a regiunea mediteranean , n general, pentru realizarea obiectivelor generale de pace i securitate .Actul Final de la Helsinki este v zut de obicei la fel de important n dou moduri: n primul rnd, pentru recunoa terea control sovietic peste neamuri prin satelit din Europa de Est (a a-numitul bloc de Est, care cuprinde Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia, i Romnia) i, al doilea rnd, pentru promovarea

standardelor interna ionale pentru drepturile omului i libert ile de care au ajutat n cele din urm submineaz sistemul represiv sovietic n general.De fapt, documentul nu att de mult recunoa te n mod explicit drepturile sovietice n Europa de Est ca implica doar le-istorici care s permit s ofere interpret ri diferite cu privire la inten ia autorilor i dinamica negocierilor relevante.Limba de pe drepturile omului, pe de alt parte, este lipsit de ambiguitate, i eforturile de a publica i pune n aplicare aceste drepturi au contribuit ntr-adev r n mod semnificativ la c derea Uniunii Sovietice.