P. 1
Greseli gramaticale

Greseli gramaticale

|Views: 94|Likes:
Published by Mihai Ion
Greseli gramaticale frecvente in limba romana
Greseli gramaticale frecvente in limba romana

More info:

Published by: Mihai Ion on Dec 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/07/2013

pdf

text

original

Cuvinte și expresii scrise sau pronunțate greșit

Tabelul de mai jos cuprinde cîteva dintre greșelile cele mai frecvente de scriere sau pronunțare a unor cuvinte. Formele greșite sînt marcate cu asterisc.

Greșit *președenție

Corect președinție

Observații Probabil o influență de la prezidențial.

*fregvent

frecvent

Sub influența consoanei sonore /v/ se modifică, greșit, și consoana surdă /k/. Nu derivă din verbul a secționa. Unii vorbitori fac diferența dintre *cunoștiință cu sensul de informație cunoscută și cunoștință cu sensul de persoană cunoscută, însă prima formă nu există.

*secment

segment

*cunoștiință

cunoștință

*ștință

știință

Conform Dicționarului ortografic al limbii române din două *ridichii două ridichi 2002 (și altor lucrări) pluralul nearticulat al culoarea *ridichiei culoarea ridichii substantivului ridiche este ridichi, iar forma articulată de genitiv-dativ este ridichii.

*noștrii *voștrii

noștri voștri

Grupul de consoane str din nostru face ca în forma de plural i-ul final să fie o vocală propriu-zisă, nu doar o palatalizare nesilabică a consoanei anterioare, așa cum se întîmplă cel mai frecvent (de exemplu ban - bani, alb - albi). Acest fenomen este interpretat greșit de unii vorbitori ca o necesitate de a scrie cuvîntul noștri cu doi i la urmă.

*membrii *metrii

membri metri

Un fenomen similar se întîmplă în cazul substantivului membru (printre altele), care are la plural forma nearticulată membri și forma cu articol hotărît membrii; aceste forme sînt adesea confundate în scris.

mi-ar *place

mi-ar plăcea

Tranziție considerată greșită a verbului a plăcea de la conjugarea a II-a la a III-a în forma *a place și flexionarea lui după modelul verbelor a face, a duce. În aceeași categorie intră și verbe precum a tăcea, a părea etc. În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există metoda de a construi infinitivul lung și de a observa poziția accentului, pe terminație (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere) sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere); infinitivul scurt are accentul pe aceeași poziție (a plăcea, a tăcea, a părea, dar a face, a duce).

*genuchi

genunchi

*delicvent

delincvent

Forma delicvent figurează totuși în cîteva dicționare ca variantă a lui delincvent.

*oprobiu

oprobriu

*frustare

frustrare

*intinerar

itinerar

*repercursiune

repercusiune

Probabil o influență de la cuvinte precum incursiune, recursiune, excursiune, toate derivate de la curs, în latină currere (a curge, a alerga), cu forma de participiu trecut cursum. Cuvintele percusiune și repercusiune derivă însă de la latinescul percutere (a lovi, a înfige).

*creem *crează

creăm creează

Verbul a crea se conjugă exact la fel ca a lucra, cu terminațiile adăugate la rădăcina cre- în loc de lucr-. Faptul că rădăcina se termină într-o vocală produce succesiuni de sunete relativ rare (de exemplu hiatul e-ă în creăm) și induce în eroare mulți vorbitori. Forma corectă a substantivului este minge. Forma mingie nu există în limba română, iar mingii nu este forma de plural, ci forma de dativ-genitiv a

*mingie *mingii

minge mingi

substantivului.

ca *și

Cînd ca este folosit în comparații cu sensul „la fel cu”, înlocuirea lui cu „ca și” este permisă (ca și mine, ca și cum). Sensul „în calitate de” nu permite o asemenea ca („în calitate de”) înlocuire, deși mulți vorbitori procedează astfel, uneori pentru a evita cacofonii: *„A fost ales ca și conducător”, *„numirea lui ca și ministru”.[1][2]

*vroiam *vroiai *vroia etc.

voiam voiai voia etc.

Formele *vroiam etc. sînt foarte frecvente în uz, dar nu sînt acceptate de norma actuală. Ele sînt un hibrid între formele a două verbe diferite, sinonime: a voi și a vrea. La indicativ imperfect se preferă de obicei a voi, dar se pot folosi și formele lui a vrea: eu vream, tu vreai, el vrea, pronunțate cu diftongul ea; se observă că la persoana a III-a singular apare o coincidență supărătoare între imperfect și prezent.[3][4]

*genoflexiune

genuflexiune

*indentitate

identitate

Greșeală indusă, probabil, de cuvintele formate cu prefixul in-.

*transversa

traversa

Vorbitorii sunt induși în eroare de cuvintele formate cu prefixul trans-, prefix care are într-adevăr sensul de dincolo, peste, de cealaltă parte. A traversa provine însă din franțuzescul traverser.

*complect

complet

Unii vorbitori sunt influențați de adjectivele terminate în -ect (direct, perfect).

*celălant

celălalt

*albitru

arbitru

*hambal

handbal

*nu fii

nu fi

Forma de la imperativul negativ este identică cu forma

*nu zi *nu fă

nu zice nu face

de la infinitiv.

[modificare] Acordul gramatical
Chiar și la vorbitorii nativi de limba română, cu precădere la cei din mediile sociale defavorizate sau la vorbitorii anumitor graiuri, se întîlnesc cîteva greșeli frecvente în acordul gramatical:

  

Dezacordul în număr la persoana a III-a dintre subiectul și predicatul unei propoziții: ce vrea ei?, ce-s cu aceste cărți?. Trebuie totuși observat că în graiul muntean este generalizată omonimia dintre forma de singular și cea de plural ale persoanei a III-a a verbelor la indicativ prezent — el merge, ei merge — și că astfel în cadrul acestui grai nu avem de a face cu un dezacord, ci cu un regionalism morfologic.[5] Dezacordul în gen și număr dintre articolul posesiv (al, a, ai, ale) și substantivul sau pronumele determinat: un batic a mamei, cei doi frați a prietenei mele. Dezacordul în gen și număr în construcțiile de tipul [...] al cărui [...], unde acordul se face în cruce. Exemple de greșeli: vecinii a căror fete, țara a cărui popor. Dezacordul dintre numeralul compus cu valoare adjectivală și substantivul determinat: „doisprezece mii de euro” în loc de „douăsprezece mii de euro” sau „treizeci și unu de prefecturi” în loc de „treizeci și una de prefecturi”. Dezacordul în caz dintre substantiv și adjectiv, în particular cînd substantivul de genul feminin singular este în cazul genitiv. Exemplu de greșeală: „titlul unei lucrări scrisă recent” (corect este „titlul unei lucrări scrise recent”).

[modificare] Calitatea limbii române folosite în audiovizual
Periodic, începînd cu octombrie 2007, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române și Consiliul Național al Audiovizualului desfășoară acțiuni de monitorizare a calității limbii române folosite de posturile de radio și televiziune din România. Sînt selectate acele posturi care, prin larga audiență, acoperirea teritoriului țării și ponderea semnificativă de emisiuni informative și de dezbatere, au un important rol educativ și cultural. Rezultatele monitorizării sînt publicate sub forma unor liste de greșeli și recomandări. Lista include, pentru posturile de televiziune, și greșeli ortografice și de punctuație apărute în textele afișate pe ecran.

[modificare] Ortografie
Cele mai grave greșeli de ortografie la posturile de televiziune constau în lipsa cratimei sau utilizarea ei acolo unde nu e necesară, de exemplu „întro zi” sau „da-ți două-trei rînduri”. Foarte frecvente sînt cazurile în care cratima lipsește din cuvintele compuse („sud coreean”, „prim ministru”, „Cluj Napoca” etc.) sau este intercalată între prefix și cuvîntul de care se atașează acesta („anti-românesc”, „vice-președinte” etc.). Sînt semnalate de asemenea neglijența în redactarea textelor defilante și a subtitrărilor, precum și situațiile în care textul este scris ocazional sau chiar sistematic fără diacritice, dovadă a dezinteresului și a comodității redactorilor.

[modificare] Punctuație
Cele mai multe greșeli de punctuație privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ și apozițiile nu sînt încadrate de virgulele necesare („Toți Doamne și toți trei!”, „A fost ucisă Cristina de soțul ei Alexandru?”), iar în enunțurile în care pentru concizie este omis verbul, lipsa acestuia nu este marcată cu o virgulă, așa cum ar trebui („România în finala Eurovision”). O altă greșeală este cînd virgula lipsește înaintea conjuncțiilor adversative dar, iar, ci. În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect și predicat („Jucătorii de la Rapid, vor și ei salarii mai mari?”), între verb și complementul său prepozițional („Au participat, la instalarea primului episcop”) sau înainte de și copulativ („1200 de euro ca să stăm aici, și încă 500 de euro...”).

[modificare] Ortoepie
Greșeli de pronunție apar foarte frecvent la numeralele șaptesprezece, optsprezece, douăzecilea (rostite șaptisprezece, optîsprezece, douăzecelea). Adesea accentul cuvintelor este pus în alte poziții decît trebuie (prevederi, alibi, companii private). Cuvinte ca exact, executa, examina, în care în mod corect x se pronunță [gz], sînt uneori rostite cu [ks]. Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului a fi și pronumele personale care încep cu litera e sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un i semivocalic anterior): [eu], [este], [era].

[modificare] Morfologie
O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor a vrea și a voi: „vroiam”, „vroia” etc. De asemenea conjunctivul verbului a avea devine la unii vorbitori „să aibe” în loc de „să aibă”. Verbul a trebui este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma „trebuiesc” în loc de „trebuie”. Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a („vor apare”, „ne complacem”, „v-ar displace”), dar și invers (remarcată în pronunții de genul „spuneți-mi”, „ziceți-ne”). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: „să perturbeze”, „să manifeste”, „încetinează”. În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: „victimile”, „produsuri”, respectiv „domeniul medicinii”, „regele zgurei”, „din cauza cenușii”, „familia sorei”, „orele amiezei”. Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit ultim: „ultimile sondaje”, „ultimile meciuri”. Se face foarte des confuzie între adjectivele minim, maxim și adverbele sau substantivele corespunzătoare minimum, maximum, de exemplu „maxim 140” în loc de „maximum 140” sau „adrenalina e la maxim” în loc de „adrenalina e la maximum”.

[modificare] Sintaxă
Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoțiziei pe din fața pronumelui relativ care cu funcție de complement direct, de exemplu „cu textele care le aveți” în loc de „cu textele pe care le aveți”. Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al

adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor al, care și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: „ei avertizează pe turiști să nu se aventureze” în loc de „ei îi avertizează pe turiști să nu se aventureze”. Se mai întîlnește, în special la vorbitorii din Muntenia, folosirea adverbului decît în construcții afirmative, în locul adverbului numai. În construcțiile cu numerale este frecventă omiterea prepoziției de la numere începînd cu 20, în special în scris: „122 dolari pe baril” în loc de „122 de dolari pe baril”. În numeroase cazuri în loc de ca, folosit cu sensul de în calitate de, apare în mod greșit „ca și”: „Ce ai întreba-o tu ca și reporter”. Greșeala cea mai frecventă de topică privește adverbul mai, care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal și verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: „Poate mai ne vedem” în loc de „Poate ne mai vedem”. Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinențele, prepozițiile sau articolele necesare: „reprezentant casă pariuri” în loc de „reprezentantul casei de pariuri”. Conjuncția să este uneori înlocuită greșit cu ca să: „dacă vreți ca să vă înscrieți”. Deși adverbul și forma sa superlativă nu se acordă, se întîlnesc foarte frecvent forme acordate precum „formația cea mai bine clasată din România” în loc de „formația cel mai bine clasată din România”.

[modificare] Lexic și semantică
O greșeală de semantică foarte adesea întîlnită este pleonasmul: „un procent de 5 la sută”, „mai poate fi posibilă”, „pe tema subiectului nostru de astăzi”, „vreo aproximativ” etc. Ia amploare fenomenul de utilizare a unor cuvinte englezești chiar și în situațiile în care există un echivalent în limba română: „job”, „shopping”, „updatat” etc. Sînt foarte prezente și calcurile după limba engleză; în acest sens cuvîntul locație reprezintă cea mai frecventă greșeală, prin utilizarea în locul unor termeni precum loc, centru, sediu, imobil.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->