Matilda Caragiu Marioteanu - Identitate si identificare n problema aromneasc

1. Pentru cine nu m cunoaste, sunt o aromnc venit n Romnia, n 1928, din Grecia, la vrsta de 8 luni, devenit pe parcurs o romnc aromnc adevrat; sunt mielul care a supt la dou oi, ceea ce m-a mbogtit pe toate planurile, mi-a dat putere, verticalitate, curaj, ceea ce m-a fcut s fiu tolerant sub raport etnic, s nu mi se par deloc ciudat c acas vorbeam n aromn, dar c auzeam tot timpul si limba greac (popular, evident), pe care o vorbeau ntre ei printii mei si bunica mea matern (limb care mi-a devenit de aceea extrem de familiar), c la scoal vorbeam n clas romna literar, iar n curte, la joac, vorbeam si aromn si bulgar si turc (n Cadrilater, n satul unde am fcut scoala primar, erau numerosi turci si, mai ales, bulgari), dar si o dacoromn popular/ dialectal, adus de "regtenii" ce fuseser colonizati, ca si aromnii, prin acele locuri. Asa cum am spus si la anviersarea mea din 2 martie a.c., aveti n fata dumneavoastr un homo balcanicus perfect, sunt un om pentru care..."nimic din ce este balcanic numi este strin" (parafrazndu-l pe Terentius: "homo sum: humani nihil a me alienum puto", dicton care exprim sentimentul de solidaritate uman - n cazul meu fiind vorba de una balcanic). 2. Dar... ce legtur au toate acestea cu tema enuntat "identitate si identificare n problema aromneasc"? Au o foarte mare legtur, cci am nevoie de ncrederea tuturor: trebuie s se stie c tot ce am fcut eu n viata mea - tot ce am scris, tot ce am spus trebuie interpretat numai din aceast perspectiv. Si, mai mult dect att, faptul c eu exist, ca romnc aromnc balcanic, este, ipso facto, o dovad peremptorie a perenittii vlahilor, n Balcani si oriunde. Faptul c exist astzi oameni care, deschiznd ochii, se trezesc cu aceeasi constiint a identittii lor latine, aromne, ca si acum aproape dou milenii, este o dovad a existentei lor, a acestor romni/vlahi balcanici de factur aromn, macedo-vlah. Si dac ar fi aromnii acestia de azi cu numai unu mai mult dect unu, pentru ci doi fac o pluralitate n orice teorie filozofic, ei exist, iar perenitatea lor nu ar mai trebui demonstrat. 3. Dac, totusi, mai este nevoie de argumente - si se pare c mai este nevoie - s mai argumentm: de ce identitate si identificare? Nu este vorba de nici un joc de cuvinte: a) Identitatea este o trstur intrinsec, o nevoie de cutare a propriului eu, ea vine din constiinta de sine a aromnului, care simte c el este altceva dect celelalte neamuri alturi de care trieste. Cnd aromnul spune "eu hiu/ escu armnu" vrea s spun prin aceasta c nu este albanez, turc, evreu sau altceva. Se stie foarte bine - si am artat-o si demonstrat-o si eu de multe ori si n diferite ecuatii - c acest sentiment al identittii i-l d aromnului, n primul rnd, numele pe care si-l d el nsusi, ca insider (armnu/ rumnu/ rmnu < lat. ROMANUS), sentiment ntrit ns si de viziunea unitar a outsiders-ilor, a celor din jur, care vd n masa de armni (si n toti romnii, de la nord si de la sud de Dunre) niste "strini" adic vlahi; n al doilea rnd, limba aromnului i d sentimentul clar al "alterittii", al identittii sale, sentimentul de a fi altul dect X sau de a nu fi X, ci un altul, altcineva. C elementul "limb" este definitoriu n statornicirea sentimentului de identitate etnic a aromnului am demonstrat-o de attea ori. Ecuatia 'limb=popor' si invers nu este o noutate pentru nimeni. Exist limbi (cele slave, de ex.) n care cuvntul limb nseamn si "popor".

Si romna veche, sub influenta slav, a adugat la sensurile obisnuite ale cuvntului limb si pe acela de "popor" (sens atestat n Psaltirea Scheian, n Codicele Voronetean).2) Cu acest sens apare cuvntul limb la M. Eminescu, n cunoscutul vers cu care ncepe "Scrisoarea a III-a": "Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limb...". Este o demonstratie n plus n sprijinul afirmatiei c popoarele se confund cu limbile pe care le vorbesc sau c limba d unui neam sentimentul identittii lui. Si nvttorul aromn, poetul Zicu A.Araia, stabilea aceast identitate: Schirireasteapt un popor. Cnd dultea-l^i limb cheare! Si pierire-asteapt un popor, Cnd dulcea-i limb piere! 3) Este clar c, indiferent cum am numi noi acest mijloc de comunicare pe care l folosesc ntre ei, aromnii se ncptneaz s-l pstreze pn astzi, pentru c este al lor, este actul lor de identitate n lume. Afirmatia aceasta trebuie ns si ea demonstrat, "ncptnarea" fiind un act de voint, de dorint a vorbitorilor, dirijat ntr-un anume sens, cu un anume scop. S fie oare asa? n toate timpurile si pretutindeni au vrut aromnii s-si pstreze limba? Stim cu totii c nu a fost asa, c vointa vorbitorilor a avut faze si intensitti diferite n momente istorice diferite si n zone diferite. Stim, de asemenea, c deznationalizarea nu a fost ntotdeauna o actiune fortat, c si aromnii nsisi se fac vinovati de prsirea, din diferite motive, a propriului lor grai. Nu am s recurg nici la istorie (= cnd?) si nici la geografie (= unde?) pentru a ilustra aceast idee. Este de ajuns s m refer la ce se ntmpl astzi: cunosc multi printi aromni, mame sau tati, care nu sau preocupat deloc (din diferite motive: cstorii mixte - rolul mamei fiind preponderent, absenta bunicilor, traiul n zone neomogene, cu populatii alogene etc.) s-si nvete copiii aromna (o student a mea de prin anii ^50-^55 mi-a spus la seminar c printii ei, profesori aromni din Bucuresti, care predau romna la Grebena, dac nu m nsel, n-au vrut (="voint") s-i nvete pe copiii lor aromna, ca s nu-si strice romna literar! Ct regret astzi aceast rafinat poet greseala printilor ei?!). S mai adaug c printre acesti printi "vinovati" de a nu fi pus umrul la pstrarea aromnei se numr astzi si mari "sustintori" ai aromnismului? S nu dm, asadar, vina numai pe altii pentru micsorarea numrului de vorbitori aromni! O dat cu atingerea problemei vointei apartenentei la o comunitate cu o identitate precis, constient resimtit si asumat, trecem, firesc, la cellalt aspect al problemei: b) Identificarea aromnilor: dac identitatea este un act intrinsec, care tine de constiinta fiecrui vorbitor, identificarea este, n schimb, un act de voint extrinsec, ea tinnd, de obicei, de vointa outsiders-ilor. Cci vecinul tu vrea sau nu vrea s te numeasc asa cum te numesti tu nsuti, aromnu/ rumnu/ rmnu, el vrea s-ti spun n cel mai bun caz vlah - cu toate variantele sale - sau cutovlah, tintar, cioban etc., dup vointa lui. Tot asa cum vrea sau nu vrea (fiind necompetent) s vad n limba ta o alt limb dect a lui, demn de a fi recunoscut ca atare. Exist ns si o alt fatet a vointei si anume aceea a vointei competente: de cel putin dou sute de ani, cronicari sau nvtati de renume - bizantini, dacoromni, aromni, germani, englezi, austrieci, din diferite tri europene, au identificat aromnii si aromna, au scris despre ei si despre limba lor (Kedrenos- pentru anul 976, Th. A. Cavallioti - 1774, Johann Thunmann - 1774, Daniil Moscopoleanul - ed. 1 -?, ed. a IIa - 1802, Constantin Ucuta - 1797, G.C.Roja - 1808, 1809, Bartholomus Kopitar 1812, Mihail Boiagi - 1813, William Martin Leake - 1814, Franz Miklosich - 1881, 1882, Gustav Weigand, 1880 (descoper Codex Dimonie), 1888, 1894-1895, (articole numeroase n revista sa anual, "Jahresbericht"), Gustav Meyer - 1895 (ca s dau doar numele celor dinti), fr s se gndeasc mcar c aceste adevruri absolute ar putea

fi contestate. Nu vreau s fac aici o list a celor ce au negat ns, n trecutul mai ndeprtat sau foarte apropiat (!), fie latinitatea aromnei, fie etnicitatea latin a aromnilor, distinct ntre popoarele balcanice: nu este de mirare c si aici, ca si n cazul identittii, opozitia fat de identificarea aromnilor, prin numele si limba lor, a fost nu numai obiectul vointei altora, nearomni, dar si al aromnilor nsisi. Constat, de exemplu, c, n ciuda tuturor evidentelor, cercettori aromni de astzi se strduiesc din rsputeri s drme orict de putin din edificiul structurii lingvistice aromnesti (limba fiind argumentul suprem al aromnilor!). l las deoparte pe aromnul Achille Lazarou (ale crui aberatii si escamotri de adevruri stiintifice leam criticat nc din 1988. 4) Am avut la dispozitie comunicrile tinute la colocviile S.I.L.F., 1995-(1)- Liege si 1996 - Iasi, si T.H.E.D.E.L. - 1995 - (2; locul?) de Stamatis Beis, care lucreaz la o tez de doctorat pe baza graiului din Metsovo/Aminciu: este surprinztor cum un aromn doreste s "demonstreze" cu orice pret, fr argumente (doar pe baza ctorva exemple de limb interpretate fr competent), c aromna din Aminciu este pe cale de disparitie, si nu prin prsirea graiului, cum s-a ntmplat mereu pn acum, ci prin infiltrarea elementelor grecesti n aromn (demonstratii similare au fcut cu ctiva ani n urm, sub alt form, si alti cercettori aromni din Grecia n lucrrile lor). Iat numai una din "constatrile" lui Stamatis Beis, care contine dou afirmatii: "Il s^agit d^une langue a tradition orale et en voie de disparition" (^este vorba de o limb cu traditie oral sat si pe cale de disparitie sbt). aceste dou concluzii sa,b,t reprezint vointa expres a unui insider devenit - din ce motive? - un outsider: sat aromna are numai traditie oral: prin aceast afirmatie, Stamatis Beis sterge cu buretele cel putin 265 de ani de atestare scris si datat a aromnei (1731 este data scris pe gravura Inscriptiei lui Nectarie Trpu; Liturghierul aromnesc poate fi ns si mai vechi); sbt aromna este, dup S.B., pe cale de disparitie. Pe ce se bazeaz autorul cnd afirm acest neadevr? Prelund o opozitie sociolingvistic la mod (a cunoscutului lingvist W. Dressler: sterminal speakers - fluent speakerst, "vorbitori terminali, pe cale de a-si pierde graiul" si "vorbitori fluenti, care l vorbesc n continuare"), S.B. caut exemple din graiul su amincean care s-i sustin teza iminentei disparitiei aromnei vorbite n Aminciu. Si iat ce gseste, n lexic: informatoarea sa, E.T., foloseste cuvinte grecesti n loc de cuvinte aromnesti: zoi, ^panda, zitusesku . l. d. ban, diun, kaftu "viat, ntruna, caut", cuvinte ntrebuintate curent de vorbitorii "fluizi"! Dac nu se face primvar cu o floare, nici cu trei frunze uscate nu se face nc toamn! n morfologie: utilizarea de ctre aromnii terminali a unor forme multiple de plural, respectiv casi, case, csuri ar fi o dovad pentru S.B. c "aceast variatie a monemului de plural este legat de achizitionarea lacunar a sistemului morfologic al limbii dominate (= de limba greac) care caracterizeaz pe vorbitorii terminali." Or, oricine stie, variatia -e/ -i, de tip case/ casi este fonetic si deosebeste, destul de imprecis, graiurile aromne din Vest de cele din Est (dup Matilda Caragiu Marioteanu, Petru Neiescu), de Nord/de Sud (dup Th. Capidan, Tache Papahagi). Iar pluralul n -uri este specific limbii romne n ntregul ei, fenomen cunoscut sub denumirea de "forme multiple de plural", ca si iarb ierghiierburi, mnmnimnuri etc. Nici o legtur cu influenta greceasc sau cu nsusirea lacunar a aromnei de ctre aromni! Mai sunt dou exemple - fr contexte, n cazul optativului! - cu ajutorul crora S.B. vrea s conving lumea romanic de disparitia iminent a aromnei! Mult zgomot pentru nimic! Autorul ar

trebui s fie mai atent la cunostintele sale de aromn si de lingvistic aromneasc, si, n aceeasi msur, s fie atent cu intentiile sale. Cci competenta romanistilor din toat lumea presupune cunoasterea a tot ce este legat de aromni, de aromn (origine, trsturi, stadiul actual al problemei etc.). Aromnii si aromna nu vor disprea - dac vor disprea - "pe calea integrrii lente a elementelor limbii cu care vine n contact, ci prin prsirea ei pur si simplu", scria, nc de acum 47 de ani, n 1951, la sfrsitul lucrrii sale de licent, o tnr absolvent aromnc.5) Prin urmare, vointa - incompetent sau competent - joac un rol determinant n identificarea aromnilor si a aromnei, fie c este vorba de vointa aromnilor nsisi, fie de vointa celor din afara lor. Este limpede ns c identitatea, constiinta de sine si identificarea, recunoasterea de ctre altii a identittii nu sunt, totusi, suficiente: este nevoie de o legitimare a acestora. Aromnii, se spune de obicei, au pierdut epoca formrii natiunilor: nu sunt de acord cu aceast afirmatie, consider c "natiunea" este un concept creat, este ceva care nu a aprut o dat cu "etnia" si nu coincide cu ea. De aceea nici nu as vorbi de "constiint national", ci de "constiint etnic", un ETHOS a stpnit dintotdeauna aromnii, ideea identittii etnice, mndria de a fi liberi, individualizati, fr servituti, trind o viat demn, si nu att o idee national. Toat literatura aromneasc geme de astfel de sentimente ("nu s-da yii feati di-armni", spune Sana, cu un ultim suspin, lundu-si viata spre a nu deveni sclava lui Ali Pasa (este vorba de eroina din poemul att de iubit, Sana si-ardirea a Gramostil^ei, de Nicolae Velo).6) Demnitatea aromnilor este proverbial: dac n Codul regelui babilonean Hammurabi (1728-1686 .Hr.), vechi de peste 3500 de ani, sttea scris c pe cel vinovat preotul l ncerca punndu-i pe limb o lingur ars si, dup gradul arsurii, hotra dac si ct este vinovat, si la aromni, n codul de legi nescrise ale strmosilor lor, transmis probabil din generatie n generatie, ntlnim aceast cumplit pedeaps ce-l asteapt pe cel ce-si prseste limba, aromna. Cci spune bardul aromn Constantin Belimace: Care s^las limba lui Care-si las limba lui S^lu-ard pira focului, Arz-l para focului Si s-dirin yiu pri loc, Sfsie-se viu pe loc S-l^i si frig limba^n foc. Frig-i-se limba-n foc! 7) 4. Din aceast perspectiv, dreptul unei etnii distincte la exprimarea oral si scris n limba sa matern este un drept natural elementar. Din fericire, n ultimii ani, gndirea european a evoluat spre o rezolvare corespunztoare a drepturilor limbilor considerate "mici", minoritare. Prin strdania "Uniunii Culturale Aromne" cu sediul la Freiburg (a mentorilor ei: Vasile si Caterina Barba - Freiburg im Br., Iancu Perifan - Paris, Iani si Kira Mantsu, Frankfurt), interesele aromnilor au fost insistent reprezentate la Consiliul Europei (lsnd deoparte greseli, inabilitti, exagerri, uneori extremisme - fie numai si scrierea aceea att de nereprezentativ pentru o limb romanic!). Un merit deosebit, consecint a demersurilor mai sus mentionate, a avut, dup cum se stie, Domnul LLuis Maria de Puig (Romnia si comunitatea aromneasc i-au recunoscut chiar acest merit, n vara acestui an, la Constanta), care a pregtit, dup o atent si mereu mbunttit cercetare a documentelor si a situatiei la fata locului, n trile balcanice, un raport sustinut la Consiliul Europei, la 24 iunie 1997. Rezultatul a fost acceptarea unanim a doleantelor legate de considerarea aromnei ca limb a unei minoritti, adic n termenii nostri, o legitimare a aromnilor si a aromnei n trile balcanice.

Deci: identitate, identificare si, sperm, legitimare, al treilea termen al ecuatiei pe care urmeaz s-l adugm dup ce vom vedea rezultatele. Reactia acestei decizii s-a vzut prin initiative recente ale unor state balcanice n vederea stabilirii unui cadru legal de recunoastere si de aplicare a prevederilor din raportul de Puig (v. de ex. ntlnirea de la Larissa, Grecia, 5-7 iunie a.c.). O reactie socant, dar teoretic valabil, este aceea a ziaristului austriac Karl-Markus Gauss (n.1954, Salzburg), din articolul su "Was wir erst noch lernen mussen"8) ^ceea ce abia sde acum naintet mai avem de nvtat^ (titlul - n traducerea mea). Articolul este incitant, cci, sfidnd orice adevruri prestabilite, Gauss aduce aromnii si aromna n centrul atentiei lumii europene, lundu-le ca modele si ca situatiesimbol pentru rezolvarea n viitor a problemelor Europei. Ct de reconfortant este s asculti astzi un glas venind din aceeasi Vien de unde, acum 185 de ani, aromnul Mihail Boiagi scria n Prefata Gramaticii sale (1813):9) "Hotentoti de-ar fi fost Vlahii si tot le-ar rmne dreptul si datoria de a se cultiva prin propria lor limb, ca mijlocul cel mai potrivit pentru desvrsire." Cci iat ce spune Karl-Markus Gauss (dau cteva extrase pe care le citez ad litteram, n traducerea Caterinei Barba, cu titlul n traducerea sa ^Ceea ce nc mai trebuie s nvtm^; textul mi-a parvenit prin amabilitatea Kirei Iorgoveanu Mantsu): - "Ce limb se va vorbi n noua Europ? Engleza? Franceza? Sau, poate, aromna?" - "i cunoasteti pe aromni? V-ati nsusit deja primele cunostinte de baz ale limbii aromne? Nu? Este mereu acelasi lucru: toti doresc s fie europeni si nici nu stiu mcar c viitorul Europei va fi decis de modul cum va fi rezolvat problema aromneasc!" - "...vai...stm prost cu virtutile care se pretind de la noi, europenii cei de azi si cei de mine. Si totusi exist acesti oameni " aromnii", receptivi fat de tot ce exist n lume, care nu se bazeaz n mod grosolan pe posesiunile lor nationale; crora nu le vine greu, ci le face plcere s gndeasc si s vorbeasc n dou sau mai multe limbi; care nu-si raporteaz actiunile si nzuintele, n mod meschin, la un singur stat, ci la mereu mai multe; pentru care granitele nu nseamn o obsesie, ci o trecere cotidian; care dintotdeauna practic comertul si circulatia ntre Est si Vest, Nord si Sud; care si cstig identitatea tocmai prin contactul cu diferite culturi; soamenit crora toate acestea nu trebuie s li se impun ca niste teluri mrete, fiindc ei, din timpuri strvechi, triesc toate acestea. Pe scurt: exist noul om european. El este AROMNUL..." - "Izvoarele istorice i consemneaz pe aromni cu mult nainte de a se vorbi, s zicem, despre danezi, austrieci, flamanzi sau germani. Metropola lor Moscopole era deja un important centru comercial prin care veneau produse exotice din Orient spre Nordul Europei, iar de la Venetia mrfurile europene erau transportate la Bagdad, n vreme ce, la Bonn, acolo unde este astzi Ministerul Economiei, se afla nc minunatul "nimic". Cci aromnii sunt europeni ai primei ore. " - "Ei "aromnii" apar din ntunecimea istoriei mpreun cu vechii greci, la care europenii de azi se refer cu plcere cnd vor s prezinte civilizatia, democratia, individualitatea drept o mostenire, pe care nu o mai poate contesta nimeni. Aromnii, ca si alte dou duzini de popoare, se aflau n Balcani dintotdeauna. Din ncptnare pur ei nu sunt slavi, ci romani. n loc s se tin docil de cel de-al doilea popor roman, cu romnii, ei se orienteaz semet dup greci, cu care lingvistic nu au absolut nimic comun." - "Pe scurt: mai bine dect le fac aromnii pe toate nici c se poate! Nu-i de mirare c azi, tocmai lor, le merge att de ru!" - "n timp ce europenii, n secolul al 19-lea, si-au definit identitatea dup criteriul

national si s-au organizat n state nationale, aromnii, care au nteles s fie un popor ntre popoare, un mesager ntre popoare, au nceput s se nstrineze." - "sunele sate din Muntii Pinduluit ar putea fi considerate ultimele perle ale unei romanitti balcanice, al cror sirag, odinioar se ntindea de la Istria, pe Dunre, pn n Grecia." Si, concluzia lui Gauss despre viitor: - "...dup niste epoci de decderi att de dureroase, ar trebui acum, n sfrsit, s se iveasc iarsi spentru aromnit ascensiunea. Cci ceea ce noi, cu totii, abia acum va trebui s devenim - adic niste oameni fr prejudecti, a cror existent se mplineste nu n nchistare, ci n deschidere, persoane ntreprinztoare, flexibile, care si rezolv treburile n toate prtile, europeni entuziasti, a cror patrie este lumea ntreag - or, asta sunt aromnii de 2000 de ani!" - "...aromnii sunt, se pare, cel mai bine narmati pentru o Europ nou." - "ncrederea n fortele proprii nu se poate dezvolta dect n limbile materne." Este ceea ce scriam n Dodecalogul10) meu, "Adevrul" nr. 6 si p. 26/60/93: "aromnii se pot salva numai prin limba lor matern". Si, n final, scrie Gauss: - "Europa va fi una a diversittii sau nu m mai intereseaz deloc! Viitorul Europei va fi hotrt de problema aromneasc. " Trebuie s recunoastem c, chiar dac unii ar considera asertiunile lui Gauss drept o demonstratie prin absurd, pentru aromni ele sunt revelatoare si, prin aceasta, stimulatoare: ni se deschid ochii asupra unor aspecte - drepturi, calitti, mentalitate, perspectiv istoric etc. - la care, iat, n formula Gauss, nu ne-am gndit: aromnul model al omului unei Europe viitoare! Avem acum o legitimare neasteptat si binevenit, de data aceasta nu numai la nivel balcanic, ci la nivel european. V multumim, Domnule Gauss! 5. Cel mai important aspect n problema viitorului aromnilor si al aromnei mi se pare vointa vorbitorilor pentru pstrarea limbii materne. n DIARO - dictionarul meu, aprut anul trecut, scriam - si vreau s repet aici -aceste cuvinte: "cititorii..." ar trebui s retin, n primul rnd, ceea ce este bun, valoros n DIARO, ceea ce nu se gseste n nici una din lucrrile lexicografice de pn acum, cci DIARO este o ^saga^ a aromnei: spre deosebire de DDA, care este un dictionar ^tezaur^ de forme care au fost, DIARO este un tezaur de valente, de posibilitti, de forme vii, care ne permit s vedem ce poate deveni aromna n viitor, o aromn dinamic, n miscare. Acest viitor al aromnei depinde de tineri: ei trebuie s o vorbeasc, s o scrie, s o ngrijeasc, s o cultive, s o mbogteasc, s o respecte. Numai astfel se vor fixa, de la sine, normele lingvistice si ortografice: acestea trebuie s fie opera colectivittii, a comunittii aromnesti de pretutindeni."11) Cci aromna nu moare, ceea ce cuprinde DIARO nu este o limb moart, ci una vie, frumoas, emotionant! Din pcate, un anume pesimism a dominat, dup cum se stie, toat literatura aromneasc, chiar pn n zilele noastre: ntlnim la toti poetii nostri, mai vechi sau mai noi, n continuare, aceeasi not de disperare n fata spectacolului trist al stnelor prsite, al crvniloru care nu mai strbat peninsula, un paseism de nevindecat, o nostalgie a vietii din trecut care, iat, dispare etc. etc. Este adevrat, dar viata, civilizatia merge nainte, aromnii, inteligenta vie a Balcanilor, nu puteau rmne pe loc, nchistati n formele de viat material si spiritual din trecut! Fenomenul nu este numai aromnesc, el este general n lume, datorit evolutiei societtii. Si totusi, observm c, tocmai de aceea, profetiile unor vointe competente aromne nu s-au adeverit: Tache Papahagi, n aproape toate lucrrile sale, vedea sfrsitul acestei

comunitti romanice. Dar l las pe cunoscutul profesor Cicerone Poghirc s vorbeasc: scria domnia-sa ntr-un articol nchinat volumului de versuri ale lui Dumitru Bacu: "Mi-l amintesc pe savantul, aromn care m-a onorat cu prietenia lui, Tache Papahagi si care zicea la un moment dat: ^Sub raport poetic, trebuie s topesti zece aromni ca s faci un poet daco-romn, Domnule Poghirc!^ Or, iat c lucrurile nu stau chiar asa: au aprut n aromn o serie de volume de versuri remarcabile de Kira Iorgoveanu, Matilda Caragiu Marioteanu, iar n ultimii ani, n Editura Fundatiei Aromnesti volume de Nida Boga, Sirma Guci, George Vrana, Ath. Nasta, Zahu Pan. Acelasi mare filolog si patriot scria n introducerea la dictionarul su aromnesc,12) acum 25 de ani: ^Acest al douzecilea secol va fi secolul stingerii aromnilor...^ Din fericire, pesimistul absolut, dar drz, de o cinste exemplar, nu s-a dovedit si profet: o limb n care se mai scriu versuri nu e o limb moart. Mai mult dreptate are vorba popular care zice: ^Nu ti-aspari, bre armne, C nu cheri ni az ni mne^! Asa s v ajute Dumnezeu, frati aromni!"13) Ct de minunat sun aceeasi idee a perenittii aromnilor si a aromnei n versurilendemn ale lui Nusi Tulliu: Nu v-agrsit printl^i Si populu-armnesc... Nu cheare ^n pdure Fidnile cndu cresc...! Nu v uitati printii Si poporul aromnesc... Nu piere o pdure Vlstarele cnd cresc...!14) Matilda Caragiu Marioteanu Inscriptia lui Nectarie Trpu, Ardenita, 1731, Albania, text aromn cu litere grecesti (n stnga, sus). Gravur aplicat pe lemn. Sus - text n limba latin, dreapta - text n albanez, jos n greceste. Cel mai vechi text datat scris n aromn: Viryir, Muma-l dumned, osatr tr noi pectosil'i. (Fecioar, Muma lui Dumnezeu, roagte pentru noi pctosii). Descoperit de Dh. S. Shuteriqi, Albania, corectat esential de Vladimir Drimba, corecturi definitive de Matilda Caragiu Marioteanu _____________________
Note 1. Toate sublinierile din citatele date pe parcurs mi apartin. 2. Vezi Al. Rosetti, Istoria limbii romne,

Figure 1

1986, p. 536. 3. Vezi Poetii Zicu A.Araia si T. Caciona, n seria "Biblioteca National a Aromnilor", II (editat de Tache Papahagi), Bucuresti, 1932, p. 4. 4. Vezi Matilda Caragiu Marioteanu, A propos de la latinite de l^aroumain (a la lumiere des dernieres recherches), n RRl, XXXIII, 1988, nr. 4, p. 249 (despre cartea lui Achille Lazarou, L^aroumain et ses rapports avec le grec, Thessaloniki, 1986). 5. Vezi lucrarea mea Influenta dacoromn asupra graiului unei familii aromne din R.P.R., n FD, I, 1953, p. 100 (acolo, era, desigur, vorba de contactul aromnei cu romna literar, constatarea este ns valabil si n cazul contactului cu limbi diferite). 6,7. Vezi Tache Papahagi, Antologie aromneasc, Bucuresti, 1922, p. 324, respectiv, 78. 8. Aprut n ziarul vienez "Die Presse", 12 nov. 1997. 9. Vezi Mihail G. Boiagi, Gramatic Romn sau Macedo-romn, editat de Per. Papahagi, Bucuresti, 1915, Introducere, p. 12. 10. Vezi Matilda Caragiu Marioteanu, Dodecalog al aromnilor/ Dodecalogue des Aroumains/ Dodecalogue of the Aromanians, Editura Sammarina, Constanta, 1996. 11. Vezi idem, Dictionar aromn (macedo-vlah). Diaro. a-d. Editura Enciclopedic, Bucuresti, 1997. 12. Vezi Tache Papahagi, Dictionarul dialectului aromn. General si etimologic, ed. a II-a, Bucuresti, 1974, p. 5; nota mea. 13. Vezi Cicerone Poghirc, Dumitru Bacu, Cntiti tr niagrsiri, n "Lupta", nr. 248, 22 mai, 1995, p. 7.