BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI

CUGIR

Râul Cugir,cu o lungime de 67 km,prezintã un bazin hidrografic de 358 km2,care se

suprapune aproape în totalitate cu teritoriul administrativ al oraşului Cugir.
Râul Cugir,prin componenta sa,Râul Mare izvorãşte din Munţii Şurianu,de sub vârful lui
Pãtru(2130 m) şi conflueazã cu Râul Mic în dreptul Uzinei Mecanice Cugir II,apoi işi continuã
drumul spre nord şi se varsã în Mureş.
Râul Mare în zona de izvoare,primeşte din stânga emisarele unor lacuri glaciare mici:Iezerul
Şurianu,Iezerul Cârpa adunate de pârâul Cârpei.
Cel mai important afluent este Râul Mic ce izvorãşte tot din Munţii Şurianu,de sub vârful
Bãtrâna (1794 m) şi au o lungime de 28 km şi o suprafaţã a bazinului hidrografic de 85 km2.Pe
valea Râului Mic se remarcã un sector de chei modelat în roci metamorfice;el este situat la circa
8 km amonte de confluenţa cu Arieşul.Favorizat de sectorul îngust al vãii,aici a funcţionat un
hait-acumulare de apã utilizatã pentru transportul buştenilor pânã în 1964-care s-a colmatat în
timp.

Ambele râuri,înainte de confluenţa lor prezintã pante mari în jur de 35 m/km,iar în

sectorul piemontan pantele scad pânã la circa 6m/km.
Densintatea reţelei hidrografice se situeazã în jur de 0,7-0,8km/km2 sub valoarea maximã
de peste un 1 km2 înregistratã în anumite areale ale Carpaţilor.

1
Parametrii hidrologici ai bazinului Cugir

Suprafaţa Altitudinea Suprafaţa

Nr Cursul de Poziţia Lungimea bazinului(km2 medie a fondului
crt. apã confluentului cursului(km) ) bazinului(m) forestier(ha)
Cugir(Râul
1 Mare) 67 358 1007 24.934
2 Boşorog stânga 12 49 1532 3.498
3 Pârva dreapta 6 10 400
4 Molivis stânga 6 10 900
5 Brustura stânga 5 10 745
6 Râul Mic stânga 28 85 1048 2994
7 Chişag dreapta 7 10 585

În tabelul prezentat mai sus se observã suprafaţa mare a fondului forestier ce are un rol
echilibrant a factorilor de mediu în bazinul hidrografic al râului Cugir.
Înainte de confluenţa cu Râul Mic, debitul mediu al râului Cugir este de aproximativ 3 m3/s, iar
în aval de punctul de confluenţã debitul mediu are valoarea de 4,45 m3/s.
Debite foarte mari s-au înregistrat în 1984, când râul Cugir a avut 60m3/s.

Hidrograful debitului anual al râului Cugir

2
 m3/s

10

9,17
9

7,18 7,16
7

6 5,95

5 S

4,19
4

3,44 3,38
3 3,07
2,75
2,53 2,47
2,18
2

0
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

Deditele celor două râuri principale este variabil în funcție de anotimpuri ,de regimul
precipitaîilor și de topirea zăpezilor.
Alimentarea reţelei hidrografice este pluvio-nivalã, dar cu o contribuţie subteranã localã
destul de importantã.
Debitele maxime au origine pluvialã în proporţie de 58% din cazuri si mixtã(zãpezi şi ploi)
în rest. Debitele maxime provenite din ploi se produc în sezonul cald(mai – noiembrie), pe când
cele mixte se produc în primele luni ale anului. Debitele minime se înregistreazã în perioada de
varã- toamnã.

În aval de oraşul Cugir, primãvara când se înregistreazã precipitaţii bogate la care se

adaugã topirea zãpezilor, se produc revãrsãri ce afecteazã sectorul de luncã.
Pâraiele, ce alimenteazã cele douã râuri principale, în timpul topirii zãpezilor, dar mai ales
datoritã ploilor care cad sub formã de averse în timpul verii, înregistreazã creşteri de debit ce duc
uneori la producerea de viituri.
Caracterul torenţial al vãilor, mai ales în zone cu pante mai accentuate, a fost parţial
diminuat prin realizarea a numeroase lucrãri de corectare a torenţilor – praguri, baraje, canale de
scurgere.

Apele subterane

Nivelul pânzei de apã subteranã variazã foarte mult, în zona de luncã adâncimea stratului
freatic oscileazã între 2-3 m(pe alocuri chiar 1 m). În zona teraselor adâncimea stratului freatic

3
oscileazã între 4-12m. Din punct de vedere calitativ apele subterane sunt bicarbonatocalcice cu
mineralizãri cuprinse între 50- 200mg/l.

Lacurile glaciare

Iezerul Şurianu este situat in circul glaciar cu

acelaşi nume la altitudinea de 1750m, în partea
esticã a vf. Şurianu(2059).Lacul glaciar Şurianu
are o lungime de 94 m şi o lãţime maximã de 91
m, iar suprafaţa totalã este de 0,59 ha şi o
adâncime maximã de 7,3m.
Iezerul Cârpa, este de dimensiuni mai reduse, cu o
adâncime doar de 1,65m.

Calitatea apei

Calitatea apei pe cursurile râurilor, în amonte de Cugir, este foarte bunã, fãrã impuritãti şi
nepoluatã fapt ce a determinat construirea celor douã captãri pentru aprovizionarea cu apã
potabilã a populaţiei din Cugir.
În prezent oraşul Cugir este alimentat cu apã potabilã din douã surse în sistem centralizat,
dar independente, astfel:
- Sistemul Râul Mic- realizat în anul 1912 şi compus dintr-o captare cu baraj şi lac de
acumulare, aducţiune gravitaţionalã, staţie de tratare cu o capacitate de 60 l/s amplasatã în
incinta UMC 2, staţie de pompare a apei tratate, rezervorul de înmagazinare cu un volum de
3000m3 si distribuţie gravitaţionalã în zona centralã a localitãţii.
- Sistemul Râul Mare- realizat în anul 1971 şi compus dintr-o prizã de apã cu prag de
fundul staţiei de tratare cu o capacitate de 411 l/s, o aducţiune gravitaţionalã la rezervoare si
distribuţia gravitaţionalã în zona de sud a localitãţii.
Pe cursul superior al Râului Mare, la
confluenţa cu valea Canciu si Gropşoara s-a
construit barajul lacului de acumulare Canciu, o
parte din aceste ape sunt deviate spre bazinul
hidrografic al râului Sebeş pentru a completa
resursele de apã ce asigurã funcţionarea
hidrocentralelor construite pe cursul acestuia.
Calitatea apelor şi zona oraşului Cugir este
influenţatã de deversãrile de ape uzate, neepurate
şi de afluentul staţiei de epurare orãşeneşti.
Efluentul staţiei de epurare reprezintã din punct de vedere calitativ limitele impuse de
normativul NTPA 001 privind condiţiile de descãrcare în cursuri naturale.
Apele uzate cu caracter menajer deversate în reţeaua de canalizare a oraşului au un debit
de aproximativ 210 l / s, iar capacitatea staţiei de epurare vizeazã un debit de 100 l / s, deci staţia
de epurare nu satisface în totalitate necesitãţile oraşului.
Procesul de epurare vizeazã: o treaptã mecanicã de reţinere a corpurilor solide, una
biologicã de favorizare a activitãţii bacteriene de descompunere a resturilor organice şi o etapã
de tratare chimica, prin clorinarea apelor.
Staţia de epurare dispune de un grãtar, un denisipator, un bazin de aerare cu patru aeratoase
mecanice, un decantor secundar radical şi paturi de uscare a nãmolului.

4
 O altã sursã de poluare a apelor rãului Cugir o constituie rampã de deşeuri menajere, ea
este situatã la nivelul terasei de pe malul drept al râului între localitãţile Cugir şi Vinerea. Ea are
o suprafatã de 1,5 ha .Nefiind o depozitare ecologicã apa de precipitaţii, prin infiltraţie preia o
serie de substanţe chimice şi agenţi patogeni, iar prin scurgere ajunge în râul ce curge la baza
terasei.
De asemenea se practica încã depozitarea necontrolata a deşeurilor menajere de-a lungul
malurilor râului Cugir, atât în zona oraşului Cugir, cât mai ales în dreptul localitãţii Vinerea. Se
constatã cã în structura deşeurilor a crescut considerabil cantitatea ambalajelor de mase plastice,
nedegradabile. Pe lângã aspectul inestetic al vãii râului Cugir, în aceste sectoare este afectatã
calitatea apelor.

Totuşi comparativ cu situaţia apelor din perioada dinainte de 1990, calitatea apelor din
sectorul oraşului Cugir a suferit o ameliorare ca urmare a reducerii debitelor şi a descãrcãrilor
evacuate de Uzina Mecanicã Cugir. De asemenea s-a redus şi deversarea apelor menajere
datoritã extinderii reţelei de canalizare în 2008, în cartierul Cindeni.

Pãstrarea echilibrului ecologic al mediului în condiţiile valorificãrii economiei a resurselor

naturale impune aplicarea unei politici de dezvoltare a localitãţilor într-o perspectivã durabilã.

APE MAI CURATE!

DA doar dacã :

• apele uzate sunt epurate în instalaţii specifice;

• nu spãlãm maşinile în apele de suprafaţa;

• nu aruncãm deşeuri în ape;

• reducem consumul de apã;

5
 • reciclãm apele uzate;

Sunt câteva mãsuri prin care putem sã ajutãm la

pãstrarea calitãţii apelor.