FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

Thomas va fi investit cu semnificatii diferite. apoi si pe alte continente. apoi de savantii finlandezi. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati. si unde nu se impusese un alt termen prealabil.folclor” este o creatie relativ noua. Arheologul William J. ai caror savanti. Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene. J. etc. ca si cei italieni.. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare. Istoricul Cuvantul . Thomas.implicand deosebiri in terminologie. nu . Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. de traditiile lor proprii. muzicale..unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare. rusi.cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse. Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale.culturii cărturăreşti. In Spania si in Portugalia. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. mai mult chiar de cum erau cu francezii. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu. desi este mai mult o stiinta decat literatura. adica stiinta poporului. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. mentineau expresi de “traditie populara”. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra. Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit. termenul creat de W.

Savin. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. judetul Courlui. ocolesc cuvantul “folclor”. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi. Este o adevarata culegere de folclor. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. privind inovatile ca un contrar al traditiei. Concluzionand. pentru ca anii trec. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. dar o atitudine mintala si politica. G. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. pulicatie exclusiv pentru folclor. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile. tiparita in 1904. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. ceea ce ar fi o definitie a folclorului. La 1893 Elena Saviastos. Traditie.in comuna Jorasti. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala. Prima revista speciala de folclor. “Sezatoarea”. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”. . “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. literatura si astra populara”. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. prin care se opune traditia. ci conceptul insusi. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale. inoranduite si adaogite”. semn al statorniciei. sau o traditie particulara. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P. Sperantia. culese. literara si folcloristica”. este “Revista de limba. Stamati. traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. Doctorul T. iar unele menite anume pentru acest soi de material. care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. O lucrare eminamente de domeniul folclorului. D. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. Respectul pentru traditie. prin anul 1840. care a aprut in anul 1892. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. de Th. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. in Falticeni. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. in 1893.

ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. Folclorul romanesc. unitar in structurile lui de baza. a deschis si poate deschide in continuare. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise. neindoielnic. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege . Carpatii. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat. odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman. include o mare varietate de valori culturale. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne.Herskovits). intr-un sistem de dualism cultural. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat. Implicarea. .Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente. care atesta o indelungata evolutie in timp. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii.I. care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice. Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare.tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani. Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare.Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect. ci. pe care limba vorbita nu le-a conservat. brazdati de drumurile transhumantei. dimpotriva. nu au reprezentat niciodata un hotar.. Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale. nu ostentativa.ci in elaborarea unui nou model.mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane.Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale.

conceptul de .de structura esential orala. In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de . Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala..fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic. In feudalismul timpuriu.de curte sau de cetate.Asadar pentru definirea notiunii de folclor.nu de creatie. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor .ci de la un stadiu pe care il . Procesul de definitivare a culturilor etnice.se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala.Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare.formele culturii feudale.care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat.a paturilor populare . prin formele de realizare si manifestare.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei.pe de o parte.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul.evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista.trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv.duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice.ci prin stil original de interpretare.. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza.. ca rezultat al stratificarilor sociale. Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor.iar clasele aristocratice adopta. cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice.Diferentierea societatii in grupuri.pana in epoca noastra.Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare. Cultura este un fenomen social.un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa.in sistemul carora continua sa creeze valori noi. Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni.pomelnicele.in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.boieresti si de curte.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala..este un proces lent.cultura orala".fenomene de amatorism cultural.care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare.pe scara din ce in ce mai larga.literatura religioasa etc. Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale. prin continutul lor.Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala.stiinta.opusa folclorului. Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori.si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice.opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala. cultura scrisa.popor" si .constiinta".apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite.nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare.necultivate"..umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa. In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie.

distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona.Raportul dintre traditie si inovatie. d) Un sistem de manifestari artistice.printr-un proces indelungat. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale.dar motivate prin cerinte practice ale vietii. de la un individ la altul.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana.la care au fost asimilate elemente de cultura orientala. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor. de transformare in folclor. b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite.muzicale. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala.structurat. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual. Tributul primitiv constituia un mediu social inchis.de dans. Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul.infinit mai complex. conservatorismulei puternic. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup.numim patriarhal. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit.literare. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. din formele primare (primitive) ale culturii. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene. Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional. deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate.la portul popular.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare. in raport cu structura sociala. Primitivul are un mare respect pentru traditie.de spectacol si gestica. pe care o considera sacra. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi. Atitudinea .ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte.la obiectele de uz casnic. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor.

sa fie acceptata de colectivitate. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. interpretare si circulatie. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie. exprimand. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva. in primul rand. in . trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. unui grup etnic larg. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. care afecteaza nu numai procesul de elaborare. devine ea insasi traditie.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai. determina. pretuiesc innoirile. de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. pastisa. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. Lipsa de originalitate in creatia culta. aceea dintre individ si colectivitate. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric. in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. in procesul de inoire al creatiei folclorice. Caracterul colectiv. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. cu timpul. imitatie. inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. in primul rand. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. vad in ele manifestari ale progresului. disparitia ei. bine constituit. Grupurile cu o constiinta avansata. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. implicand deci o alta opozitie fundamentala. de evolutia gradului de cultura. Pentru ca inovatia. in mediul folcloric. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. ca manifestare a originalitatii. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. ca atare. in schimb. deci unui popor. Nerespectarea traditiei. este de la sine inteles. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii.

probabil.colectivitatea. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise.. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului.creatiile sale. gandurile.lectura. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. devenind valori colective. cat opozitia audiere .sex. pe table de lut. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. participa intens la toate manifestarile folclorice. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca. Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. in sensul pastrarii traditiei.El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei. pozitie profesionala. pastratorul.etc. rudenie. cultura omenirii a fost in intregime orala. un mod propriu de existenta si manifestare. dar poate indemna si la innoirea ei. Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul. Oralitatea este. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. foarte multa vreme. la fiecare actualizare a sa. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii. la nivelul folclorului literar. desi nu crea efecti.scris. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci. In viata folclorica traditionala. dar si transmitatorul ei. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. o cultura orala. sentimentele si nazuintele ei. pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului. prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. prin selectarea elaboratelor taditionale. datate cu doua milenii inaintea erei noastre. Privind insa lucrurile istoric. care caracterizeaza modul de executie si de receptare.Popoarele vechi au avut. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte. ele se integreaza traditiei.subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor. epopeea Ghilgames. Aceste . Din cultura egipteana s-au conservat doua basme. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie. Sumerienii au lasat. Nu creeaza intraga colectivitate. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva. esentiala fiind nu atat opozitia oral . superstitii si prescriptii transmise prin viu grai.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca. pozitie sociala.sub influenta greceasca.consemnam faptul ca. favorabile asimilarii scrisului. . generatii. in primul rand. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii.ci numai unii exponenti ai ei. mai intai.

Anonimatul nu inseamna ca. Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine./Eu am scris acest vers/In anul 1917. in genere. Desi este o consecinta a caracterului oral. cantecul despre moartea lui Ghica Voda. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin.In epoca moderna. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta. realizate de interpreti. si nici ca aceasta creatie nu are autor. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet. La inceput. nu a fost facuta cu scopuri folcloristice. in conditiile oralitatii. creatiile ei nefiind. tiparita in ortografie maghiara in 1768.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice./Ma cheama Anuta Ples./Numele mi-i Ples Anuta. ci se suprapun. Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice. conservare si circulatie.de obicei. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. desi cunosc personalitati creatoare.Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. creatia si interpretarea raman exclusiv orale. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. insotite sau raportate la numele unui autor individual." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre . Dealtfel. versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza. Fenomenul scrisului apare. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare. in conditiile oralitatii. determina. tema fiind de larga circulatie.continua slefuire a bunurilor folclorice. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. fiind o manifestare a caracterului colectiv. constituind laturi ale aceluiasi comportament. ca ilustrate a acestiu fapt. Sunt citate frecvent. Antichitatea si Evul mediu. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare. Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. raman inca dominate de aceasta caracteristica. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice. ci vizeaza esenta ei. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric. interpretare (executie). oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. intreaga cultura era anonima.

care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori. muzica si poezia. alaturi de vers. poezii populare. A. sigure. uneori. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. povestirea si jocul mimic.a. filmul). Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati. sincretismul este un fenomen organic. trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. hora lui cutare). de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. conlucreaza la realizarea operei artistice. creatiile respestive ramanand. In cantecul popular. se urca. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare. o sinteza reala. anonime. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. s. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. dansul. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. implicand. viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice.etc. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului. insa. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. Intimp ce la acest nivel. Caracterul sincretic In folclor. Gittle. Aceste manifestari au insa un caracter strict local.individ si creatie. in mod inconstient. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate.diferentiate de la o categorie la alta. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. inovarea si realizarea creatiei. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. Exceptie fac doar oratiile de nunta. functionand ca un mecanism complex. plugusoarele si uneori versurile teatrului popular. pentru concluziuni de etnopsihologie. melodie si. credinte. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant. credinta sau superstitie. Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme. in circuitul mai larg.dans. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice. fiind limitate in spatiu si timp. poveste sau legenda.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte. . Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula.

de indivizi. Evolutia folclorului arata cu evidenta cum. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. Pe de alta parte povestile. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. superstitile actuale. identificate. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. superstitile. Folclorul in sens restrans cuprinde. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. cu aceleasi expresii. nici o alta stiinta.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara .]. Basmele cu deosebire circula. cand altul.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. aproape neschimbate la toate popoarele. costumul popular si ocupatile primitive. Astfel. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. asa cum sunt facute azi. ustensilele. nu au un autor individual. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. tehnica. uneori chiar cu aceleasi imagini. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. obiceiurile. chiar salbatecul din Africa si din America. in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare.. Acest vast domeniu este al folclorului. In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. si egiptenilor si grecilor. ele trec din gura in gura. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. pentru ca etnografica. obiceiurile si literatura populara. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. dupa loc si timp. de care nu se ocupa. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond. din loc in loc.. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. cu aceeasi eroi legendari. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva. ramane sa vedem daca ele.. ca principale capitole: credintele. Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. dupa persoana. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor. in prim loc. legendele populare. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi. nu poate sa fie despartita de folclor. intr-un cuvant. In sens larg. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta. isi ating tinta.” Stiinta folclorului – observa A. cu aceleasi fapte fantastice.

sau al modificatiilor foarte importante. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. a acestor datini. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. ci de cativa specialisti care colindau tara. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata. nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. partea sa moarta. A. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. sau unor sentimente particulare. Nimeni insa nu stie. ramanea necunoscut. sau cu productia sa. considerata in intregul ei. care constituie elementul constant al vietii nationale. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului.. in fiecare caz particular. forma literara. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. si uneori chiar de distrugere a vietii populare. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila. necunoscut popoarelor antice. a devenit vizibila. Inainte. din gura in gura.” Proza populara . In sate el se exprima prin tot felul de datini. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. cum si-ar putea inchipui cineva. care. comune. ritmul. indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. ele formeaza o categorie deosebita. uneori poetice. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este. opera anonima si colectiva. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. Si. van Gennep. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane. tema. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. fiindca viata sociala se schimba fara incetare. cu foarte mari exceptii. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. Pe folclorist il intereseaza faptul viu. aceasta o face in mod necesar. raportul dintre individ si masa. si acelea ale caselor taranesti. adeseori foarte vechi. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. pe care le intalnim in bisericile noastre. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane. In urma acesto consideratii. ci unor sentimente colective si credinte comune. De la inventia tipografiei. in fiecare caz particular. cine erau acesti artisti. inventatorul. Toate elementele decorative. melodia populara. pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale. colective. Din pacate. alteori grosiere. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. modele care nu raspund unor conceptii individuale. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. cati erau. direct. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala.

Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte.neta. In folclorul romanesc. definitorii pentru basm. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare.conflictul este mai mult simbolic. fie . povestea este . pe relatarea unor fapte.snoava.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche).de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist.In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ.ulterior.orice fel de naratiune.al motivelor si chiar al unor tipare expresive.ci si tendinta unor specii de a se transforma.Comunitatea unor motive.P..sau intre legenda si snoava.de pilda. basmele despre animale. intre basmul fantastic si legenda. dar si de evolutia unor categorii. Linia de demarcatie dintre ele nu este. Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc. de urare si felicitare.devin mai puternice. ca forma a naratiunii populare.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului.Constatam.cu determinari istorice.la raportul dintre basm si culturile primitive.cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta.adaptandu-se la structura si functia altor specii care.tematice si structurale proprii.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii. fie legenda fie snoava. alaturi de basm. in special in colinde si in oratiile de nunta.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit. o atitudine fata de mit.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic. sfera preocuparilor se largeste.de exemplu.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual.la morfologia si tipologia prozei orale. totusi. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata. Astfel.dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice. la un moment dat. toate domeniile unei structuri culturale. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii. B. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul. ci pe urare.Accentul nu cade pe povestire.Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza. imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare. cu determinari istorice aparte. ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare. cat si la nivelul tipurilor tematice. functionale.atat la nivelul categorial. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor. la circulatia temelor si motivelor. Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura. specifice acestei poezii. cuprinzand legenda legenda.etc.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii. prezente in cantecul epic).legenda. Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare.

savantii se impart in mai multe scoli.supranaturalul constituie un element esential"(B.snoava.. mituri ale soarelui sau ale aurorei. Ca unic derivat direct al basmului considera .in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori. ca naratiune cu caracter didactic. 1895.in domeniul uman.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller. .povestire. in timp ce in basm . Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului.Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale. si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm.deceul".ca specie complexa.dar si dinamica ei.in circuitul contemporan. in lucrarea sa “Basmele romane. Pentru explicarea basmelor.menit a da solutionarea unei probleme".Hasdeu).un basm cu tendinta .care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic.argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii. in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi. ale norilor. ale ploii. Opera premiata si tiparita de Academia Romana.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu). Scoala antropologica (Lang. in toate literaturile...anecdota. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”. basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate. * .care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente. basmul despre animale. Dupa scoala ritualista. Gaston Paris. In acest clasic studiu comparativ.Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala. Cosquin) cauta originea basmelor populare in India. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici... basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare.. reprezentata de mai multi savanti englezi.se face intre legenda.strans inrudita cu basmul despre animale. si asupra lor s-au facut incercari de sinteza.P.. sunt foarte numeroase. Colectiile de basme. Angelo de Gubernatis etc.si basmul propriu-zis.. fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice. fiecare ciclu fiind divizat in tipuri.cu inerente interferente. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica. Bucuresti.Distinctia. Scoala literara (Benfey. Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu. fiecare categorie fiind impartita in cicluri. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural".traditionala a naratiunii orale.voite.

chiar cu mici modificari. si chiar in foi zilnice. Alecsandri. si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. le combina cu mai multa sau mai . Culegatorul acesta asculta o poveste. pacatuiesc privite din aceasta latura. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. introduce in el mici amanunte. fara a le schimba forma lor lapidara. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. Spre exemplu. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. in poeziile populare culese de el apare ca artist. sa introduca o particica din propriul lui eu. acomodandu-l cu mediul. Prin urmare. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol. sau mai exact. Povestitorul face diferite reflexii personale. In fondul unui basm. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. Dar Ispirescu a fost inselat. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit.. in buna lui credinta. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular. Toate acestea variaza de la individ la individ. isi memoreaza si isi noteaza elemetele. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. o traducere din Al. pe “Gheorghe cel viteaz”. Astfel. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. El ne-a dat deci. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”. se oglindeste un trecut intreg. in care se vorbeste de “padurea neagra”. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. Un descantec.se poate culege intocmai cum sunt spuse. In forma unui basm vorbeste prezentul. Fara indoiala insa. Dumas.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. prin pana lui Ispirescu.. adica in elementele lui. i se poate schimba un cuvant. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. de exemplu. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. Unele din povestile noastre. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. dar culegatorul nu simte necesitatea. In afara de colectiile de volume. pe care i le sugereaza elementele basmului. pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele. care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. si atata tot. cu timpul si cu locul. in modul cum sunt ele publicate. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. ca dintre toate comorile populare. exista o sumedenie publicate in reviste.

de regula.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ. printr-un simbol narativ care include.In sistemul traditional de gandire ele erau crezute. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului. In multe dintre basmele noastre publicate. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul. prin reflexiile lui proprii.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura.in conservarea unor aspecte specifice.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava. motive fabuloase si supranaturale.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta. dupa cum are sau nu talent. care poate safie arta la Creanga. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica. umplutura la cei mai multi. . ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate. aceste etimologii au avut si functie de semnificare. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic. Statutul estetic al legendei. Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea.in contextul culturii populare.legenda este eterogena. asa incat citind un asemenea basm. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva.inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate. Creanga nu a facut opera de folclorist. se substituie in locul povestitorului.ci o pseudostiinta.putina maiestrie.este mai unitar definita. si nu povestitorul basmului.carora li se acorda o anumita semnificatie.In afara functiei de explicare. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament. Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman. Legenda Dupa Arnold van Gennep.aveau valoare de adevar. In esenta.Ca repertoriu tematic si fond imagistic.pentru ca insasi functia ei.fundamentata pe reprezentari imaginare. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu. Etimologiile sunt imaginar-fantastice.ca specie folclorica. cu functie de semnificare.in contextul culturii orale. ea explica un fapt real sau considerat a fi real. In acest sens s-a subliniat adeseori ca.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala.

Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari.La acestea se adauga legendele despre om insusi.voinicesc".din aceasta cauza. darzenea. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei.In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare. dominata de hiperbola si de un retorism pregnant.de legendele propriu-zis mitologice. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica.Se creeaza un canon comportamental eroic. isi asimiliaza un orizont tematic bogat.in esenta. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat.genetic. Legendele hagiografice se apropie.voinic" sau . In aceasta epoca. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati. hagiografice (sau religioase) si istorice. stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei.Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau. curajul si grandoarea.Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica.. ale carui insusiri sunt puterea fizica.etc..pamantul cu formele sale de relief.Un bogat repertoriu de legende etiologice. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana.exprima.ca si cantecul epic haiducesc. Stravechii mitologii populare ii apartin insa.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise. pe care multi specialisti le denumesc. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii.o raspandire mai limitata zonal. si in basmul fantastic. Epica eroica Cantecul epic eroic. sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca . ci un ideal spre care aspira intregul popor.Modalitatea epicii eroice.cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice. mitologice.atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari. cinstea si mandria. este . tot mitologice.Acest cod eroic.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata.petit. atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal.Vom regasi . Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen. Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim. in circuitul eposului eroic. .si legendele etiologice. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente.acestea din urma avand.cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui.ca modalitate.Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa..viteaz". in care modelul eroic are functie de urare.de regula. Legendele istorice mai putin numeroase.Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul.in special haiduci. a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc.

adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane. Aparitia lor. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica.In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul. desi nu rara. o forta foarte mare.de asemenea.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual. ca si in cantecul haiducesc. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane.Corbea.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola. cantecul il opune. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant. al fortei si actiunilor acestuia. in variante mai noi. ci un adversar multime. Mihu Haiducul sau Toma Alimos. in confruntare.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. in general. protagonisti a unor poeme care. Pentru anumite teme. baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti. se opun asupririi sociale. a celor din Transilvania. in cantecul eroic propriu-zis.ci intamplari din viata particulara. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei.Baladele se canta pe melodie de cantec liric. soldatesti.care circula in general la mai multe popoare. Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic. Tematica baladelor romanesti. de catre interpreti neprofesionisti. iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor. prin variantele mai vechi. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic . suprauman. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou.subliniind caracterul extraordinar. eroilor populari. au fost asimilati. care. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic.evidenta. Ele cuprind teme din viata cotidiana.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale. Epica romeasca o alta tematica. Se poate observa. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei.etc. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare.mai cu seama. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal.cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii.

Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea). tamaie si sare la toate patru cornurile. cand se pune talpa casei. proprie sud-estului european pe care noi am numit-o. Unele balade romanesti releva. de cane sau de vita. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj..pine si sare sa fie in ea>>"(A.La noi.crestinism cosmic" pentru ca.de boale. Baladele au menire moralizatoare. Tema soacra rea. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara.intre descriptiv si liric. Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic.in balade precum Dobrisan.. apoi si capuri de gaina.sub fundamentul la cladirea unei case. insistand dimpotriva. in Ghita Catanuta.” .intalnita in balada Manastirea Argesului--. tema sotiei necredincioase. temele specifice ei nu cad pe un teren gol. Fochi. sfintita sa fie casa.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta. ci vin in contact cu o traditie existenta.de cele mai multe ori tragic sau dramatic.pagane". sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta.amintit. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi. de asemenea. de asemenea. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa. pana la deznodamand -. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume. chiar in cultura aceluiasi popor. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti.. .De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei. pe de o parte. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua. Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger. arhaice. structuri inedite eposului. tema jertfei zidirii. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii. Balada da mai multa atentie atmosferei interne.Tematica baladelor este mult mai variata. ca sa le mearga bine. ceea ce o apropie de cantecul liric.tema mitologica. care renunta la fast. de foame. situatie similara cu cea din epica apuseana. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational.foarte frecventa in Transilvania. cateodata abia crestinizate. iar pe de alta parte. Balada cuprinde mari arii spatiale.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european. Genul penduleaza. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic. subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase. Oleac. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma. Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti.Este vorba despre o noua creatie religioasa. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat. In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict.

alcatuiec genul poetic. De aceea si numarul lor este mare. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. fiind raspandite in multe colectii. in general. Hasdeu. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. diferitele munci sunt insotite de cantece. la salbatici. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. descantec si oratie. iar versurile recitate se numeau descantece. dupa teme. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg. doina. C. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. intr-un vers suprimat in unele. P. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic. pacalituri si ghicitori”. niste versuri care se recita.. Fundescu. insa. De la Zamolxis la Gengis-Han. basmul. precum s-a pacut pentru basme. In Ardeal. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. canteca cunoscute in localitati determinate.mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. Editura stiintifica si enciclopedica. idiotisme. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor.(Mircea Eliade. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. la fel ca si cea cantata. Bucuresti. versurile cantate se numesc cantece. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”. sau adaugat in altele. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. Exista cantece specifice unei anumite populatii. aforistic si narativ. Pentru expunerea din acest paragraf. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari. oratii. tot ce este versificat. hore. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. care se deosebesc prea putin intre ele. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe. intentie care nu s-a realizat. sunt cantecele. vicleim. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. anecdota. adunate de I. La nunta se canta. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. colinda. in acelasi timp. ghicitori si framantari de limba. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. fara sa fie cantate” dar. De la nastere pana la moarte. cantecul face parte integranta din viata individului. incepand cu cele salbatice. In genul narativ ar intra: traditiunea. Multe. . Cantecele. sau unei bresle anume. “cantec” inseamna o poezie recitata. hora.

la noi si noi creatii de structura similara. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. in desfasurarea timpului. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. iar “Hora sau ditirambul. a dat nastere mereu. Teodorescu. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. cu fond initial indepartat. Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. dar cu mai putina valoare.Intre doina si hora. Cine ar putea determina insa. fara a incerca vreo clasificare generalea. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. oricat de veche. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. lasand la o parte un numar de . In consecinta. chiar cu aproximatii. pentru ca orice specie. unele creatii apartinand genului epic. culegere al lui G. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. pe specii. este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. De asemenea. intre ele insa multe sunt destul de recente. Bunaoara. pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica. Cu toate acestea.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. M. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. La fel. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat. considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior. au putut fi cronologizate unele balade romanesti. culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. De pilda. Daca literatura scrisa. expresiunea amorului si a suferintii.

note si atitudini de viata si de relatii sociale. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia. “Constantin Brancoveanu”. Aici rezida. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. peste mai bine de un seco si jumatate. Atunci nu incape indoiaa ca. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. Oricum. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. fie in domeniul literaturii culte. si in cazu iteraturii populare. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. culta sau populara. Daca se poate determina momentul sau evenimentul. iar daca e vorba de literatura culta. care a dat impuls unei balade. cunoscuta noua. In cantecul birului greu. de fapt. are caracter specific de la o opera la alta. bineinteles cu inventii artistice. are caracter specific de la scriitor la scriitor. mult mai usor de fixat in timp. fara a lua in considerare in acelasi timp. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor. In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric. suportat de taranime in trecut. Daca se poate fixa momentul impulsului. greu de stabilit istoric. Totusi.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . cu fondul lor mitologic. e deci un castig. a dreptatii cu nedreptatea. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. o origine mai veche. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. procesul creatiei. In fond. Basmele vechi. culese in secolulu al XIX-lea. evenimentul istoric da tema. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. tendinta maselor populare. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. realizarea si maiestria artistica. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi.. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. prin unele note ele ei. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. “Bimbasa Sava” etc. altul nou. incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice. Realizarea artistica. Orice opera literara. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic. in “Orb sarac”.cu structura ritual magica sau mitologica.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic. de anumite evenimente istorice. De exemplu. In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. dar realizarea ei artistica. in schimb. ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. care determina o fabulatie originala. in constiinta sociala populara. In orice caz. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . totusi ea poate avea ca tema si inceput. fie in domeniul literaturii populare. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. se intampla sa putem lega creatia.

. cercetari initiate si sustinute in special de B. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. Nicaieri nu mai incap. O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului. aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente. Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea... podveada grea. De valoare si interes ramane insa tabloul larg. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare). Uitai drumul satului Si coarnele plugului. Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale.. totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare.P. In schimb. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara. metoda de cercetare lansata . in stransa legatura cu graiul local. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia . determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848. cu complex de teme folcloristice curente. In acest sens. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea. social si uman. in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice. decat cu mare aproximatie. Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea. Saracut de maica mea. Hasdeu.“Biru-i greu. Asadar. socotind pe unele mai vechi decat altele. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului.

trebuie sa aiba o oarecare pregatire. ci si dezvoltarii si infloririi ei. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. Il interseaza. aceasta insa nu e suficient. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. dar care dupa socoteala autorilor lor. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . de exemplu. Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. In rezumat. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. trebuie sa stie ce vrea. In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. un chestionar a raspandit si N. ci si pe cele negative. nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui. Densusianu. datinile de la nunta. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii. mai ininte. de oamenii cu un rudiment de cultrura. Cine intentioneaza. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. ci din tara intreaga. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. . Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. ca si in studierea lui. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut. in multiplele sale aspecte. dar frecvente prin alte localitati.sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. un subiect limitat. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”. de pilda. Un cercetator. nu numai din aceeasi regiune. si chiar din tarile vecine. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. datini. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor. e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. in acel sat. destul de primejdios si vatamator. metoda care trebuie urmata si in folclor. raspunsuri s-au primit. Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul. sa adune material de folclor intr-o localitate. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei. ca vrem sa facem folclor istoric. Hasdeu a impanat tara. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet. Pot sa fie elemente folclorice trditii. inregistrarea. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material.

. 23. Frenologie si fizionomie. Creatie populara. in 1930. cititul. Botanica. Magie. Angeologie. Cosmografie. Credinte. Traiul zilnic. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. Fiziologie. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. II. genii. caracter. 4. Clasificare Un material de folclor. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. 2. Duhuri. Aritmetica. 10. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. Astronomie. 13. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. ci le va incadra unde va crede mai potrivit. Petreceri. III. 20. La noi. 26. fonetica. Cosmologie. Mugur si V. aratari. prima incercare de clasificare a intregului folclor. Meteorologie. 32. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. oricat ar fi de numeros si de interesant. 38. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. 7. sufletesc si social – 19. 5. jocuri. Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv. 29. intelectual. eresuri. Mai tarziu. 31.La noi. Acelasi chestionar. 34. Intelepciunea populara. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. 30. Anatomie. Lumea inchipuirii – 12. Igiena populara. Fizica. Institutii vechi juridice. care era insarcinat sa le clasifice. 8. Omul fizic. Varstele. pasiuni. 25. Profesorul universitar Gr. 16. 28. Mecanica. Geografie fizica. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. Arheologie populara. Drumuri. s-a facut de revista “Sezatoarea”. Boale si vindecare. in 1899. D. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. 24. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. 37. Mitologie. Astrologie. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. Sentimente. 39. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. Scrisul. Morala. 14. dar nu s-a primit nici un raspuns. Inteligenta. 18. 9. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. 35. Lumea fizica – 1. 15. 17. Demonologie. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. 21. 6. Religie. 22. dupa chestionarul lui Sebillot. 3. 27. 11. intocmit de domnii Gh. cu oarecare dezvoltari. Chimie. Geologie. Calendaristica si cronologie. Filologie. ci de imprejurarile in care cerceteaza. Antropologie. 36. in 1892. Zoologie. superstitii. 33.

Hasdeu M. Kirileann Prof.calatorii. datini. D. T.Sociologie. 44. 41. Sarbatori. 42. Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A.D. Familia. 40. Povestiri si semne. P. Mestesuguri si industrie. 43. Xenopol Tache Papahaghi G. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr. Caracostea B. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu .

TEODORESCU • . MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • ..2.. • .DEM.MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE ..MEȘTERUL MANOLE”— G.

Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. La loc de grindiş. Cît îl auzea. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Un zid părăsit Şi neisprăvit. . Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari. doamne.zece. Pe unde-ai trecut.-am văzut. Calfe si zidari Şi Manoli . Şi cum îl videa. cum îl văd. Care-i şi întrece. Domnul îi zicea: . Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus. La verde-aluniş? . Pe unde-am trecut. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. Un zid părăsit Şi neisprăvit.Ba. Domnu-nveselea Si curînd pleca.Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos. Nu cumv-ai văzut. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. Cînii.

Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă. Locul măsura. Calfe şi zidari. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea. V-oi face boieri. Că v-oi da averi. A tria zi iar. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! .zece. Care-i şi întrece. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. Iar de nu. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. Nouă meşteri mari Şi Manoli . Deci voi. apoi V-oi zidi pe voi. Noaptea se surpa! A doua zi iar. meşteri mari.Spre zid apuca Cu nouă zidari.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Dar orice lucra. Zidul rădica. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. Sfările-ntindea. .

Pe ea s-o jertfim. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. Calfe şi zidari. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Ş-orice soţioară Orice sorioară. În zid s-o zidim! Iată.Meşterii cei mari. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară.Nouă meşteri mari. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Nici că mai lucra. Calfe sş zidari Tremura lucrînd. Ziua pîn-în seară. Ci mi se culca Şi un vis visa. Aducînd bucate La soţ ori la frate. Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . . Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm.-n zori de zi. Iar Manoli sta. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra.

S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Paltini să îndoaie. Ruga-i asculta. Cînd. vai. Apele să crească. Drumul cerceta. S-o oprească-n vale. Cît el o zărea. Să mi-ontoarne-n cale. Mîndra să-mi întoarne.-un vînt. pe schele. Norii aduna. Mîndra n-o oprea. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. Şi-n cîmp se uita. Doamne. Să facă pîraie. Să curgă şiroaie. Şi iar se-nchina. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. pe lume O ploaie cu spume. Mîndra să-mi oprească. Ci ea tot venea Şi s-apropia. Vin de băutură. Şi iar se ruga: "Suflă. Ceriu-ntuneca. Inima-i plîngea. Manea mi-o videa. Suflă-l pe pamînt. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. Dar oricît cădea.Şi mai sus. Doamne. În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Munţii să răstoarne. Inima-i sărea. . Brazii să-i despoaie.

Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi. zicea: _ Stai. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Că nu-i bună. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. Nu te spăria. glumind. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Iar Manea turba. Mîndra-şi săruta. Paltini că-ndoia. Pîn' la pulpişoare. vai de ea. Visul de-mplinit. Un vînt pre pămînt. Pe schele-o urca. Iar ea. Pe zid o punea Şi.Manoli. Ci mereu zicea: . Manoli. Ruga-i asculta Şi sufla un vînt. . amar de ea.S-o ducă devale!" Domnul se-ndura. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Munţii rasturnă. dragă. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Brazi că despoia. Nici că mai rîdea. În braţe-o lua. mîndruţa mea.

Ci se auzea Din zid că zicea: . Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea.Manoli. Manoli. vai de ea. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Pin' la costişoare. Încît . Falnică zidire. Manoli. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios.Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Pin' la ochişori. Domnul o privea . vai de ea. Cum n-a mai fost altă. Pin' la pulpişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Pin' la buzişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Nu se mai videa. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Pin' la ţîţişoare. Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire. Manoli. Monastire naltă.Manoli.

Spuneţi-mi cu drept. Apoi poruncea Schelele să strice. Ca să putrezească Colo pe grindiş. meşteri mari. Zece meşteri mari. Zece meşteri mari. Cu mîna pe pept. . Sus pe coperiş. De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. Cum sta pe grindiş.Voi. Iar pe cei zidari. Sus pe coperiş. Calfe şi zidari. Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea. meşteri zidari. Scări să le ridice. Dar pe loc cădea. Calfe şi zidari. Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare.Ca noi. Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Să mi-i părăsească.Şi se-nveselea Şi astfel grăia: . Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari.

Norii se-nvîrtea. Un glas mult iubit. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Cu apă puţină. Manea se pierdea.Manoli. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Tîţişoara-mi plînge. Trupu-şi despica. Meşterul Manoli.Şi unde pica. Copilaşu-mi frînge. Iar bietul Manoli. Cu lacrimi udată! . De pe coperiş. Cînd se încerca De-a se arunca. Care greu gemea Şi mereu zicea: . Ochi-i se-nvelea. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit. Cu apă sărată. Lumea se-ntorcea. Manoli. Şi de pe grindiş.

Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Prin ăl aluniş. Un zid părăsit. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Stă inima-i rece. stă inima-i rece. verde zugrăvită.plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Curmeziş. pe plaiul frumos. Prin ăl cărpeniş. Care mi-i întrece. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Prin ăl aluniş. nouă meşteri mari si Manole zece.MEŞTERUL MANOLE G. Cu nouă zidari. Pe Argiş în jos. Teodorescu În sus pe Argiş. Lungiş. ’n aur poleită.Dem. Cu opt telegari. Dar tot n-au găsit Un zid învechit. Rămas de de mult. . cu opt telegari. Plimbă-mi-se. care mi-i întrece. cu nouă zidari. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. Ei că-mi tot cătau.

ci mi-l întreba.Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. de-l vedea. el se tot gîndea şi se socotea. noiaş purcăraş. el le mulţămea. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. hai de ni-l arată. porcii tot păzindmarmură-ntorcând.-am văzut şi am cunoscut. şi mi-i răspunea: -Ba Doamne. bună ziua-i da. vreme nu pierdea. hai cu noi îndată. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. . din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. Domnul. ca de Dumnezeu. marmură-ntorcînd. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. dacă-l auzea.

vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. un zid de de mult. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. io te-oi milui. bine că-i părea. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. vechi şi mucezit: colo. eu să merg cu tine. . nu pot.-i zicea: -Noiaş purcaraş. d-auzea. de necaz oi da: lupii c-or veni. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită.pe unde-am trecut turma de-am păscut. vai de mine. d-auzea.unde-mi creşte. io mi te-oi cinsti. papură ’nverzită. stăpînul m-o bate bătaie de moarte. turma mi-or răzni. un zid părăsit şi neisprăvit. porcii d-oi lăsa. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea. Domnul. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă.

zidul ocolea. zidul că-mi privea. locul de zidire pentru monăstire. Var şi cărămidă. rămas de de mult. Iar de-mi ajungea. bine le parea.de-mi pleca. iar. care mi-i întrece.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca. bine că-i părea. nouă meşteri mari. vechi şi mucezit. . că-i pustie multă. mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit.Vodă. că-i lucrare lungă! Domnul. şi dacă-l vedea. din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit. de mult părăsit. cu Manole zece. stă inima-i rece! Domnul. pe jos că mergea. Domn’ descăleca. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru. cruce că-si făcea şi se închina.de vedea. cu nouă zidari. dacă-l vedea. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire.

Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. la zid că mînea. lucrul cînd lăsa. zidul că-mi zidea. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă. iar. aşa. Noaptea cînd sosea. lucrul că-mi zorea. precum zicea. gîndu-şi frămînta. acas’ nu-mi pleca. c-aşa Domnul va. pe gînduri că-mi sta.chip de pomenire! Si. Manole-mi vedea. din ochi măsura. domnul poruncea. că toată ziua. Manole-ncepea: sforile-ntindea. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. nu lucra. Foaie ş-o lalea. el mi se scula zori cînd se ivea. el se tot cerca. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. noaptea se surpa. zidul că-ndrepta. Soare cînd sfinţea. Lucra. că-i pustie multă. din adînc ofta. tot aşa. Trei ani că lucra. zidul că-ntărea. pe zid se culca . dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

lăcrămi că vărsa. creştea d-un verde hăţiş. din ochi lăcrăma. Doamne milostive. Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că. din gură zicea: . Ea se speria. Doamne.şi la zid pleca. d-un rug curmeziş. doar s-ompiedica.. bucate-o vărsa. ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş. un mare stufiş. Doamne sfinte.Iacăt-o că-mi vine. şi mi-o cunoştea. la cer se ruga: . Caplea că-mi zorea şi s-apropia. d-un mare stufiş. Manole. Din adînc ofta. ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. doar s-o speria. Dă . . ea se-mpiedica. şi-un rug curmeziş. el că mi-o vedea. cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. Soare cînd lucea. la zid în departe să ducă bucate.Doamne. sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. bucate vărsa şi-napoi pleca. măre. orice te-am rugat toate mi le-ai dat.

ea se speria şi se-mpiedica. la zid că-mi pornea. altele-mi lua. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată. Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea. Doamne. ’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. mai s-apropia.Dar . la zid că-mi pleca. Doamne indurate. cu limba’nfocata.Doamne minunate. . din suflet ofta. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. doar s’o-mpiedica. doar s-o speria. bucate vărsa. Manole cum sta pe cîmp de căta. şi iar se ruga: . dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. pe Caplea vedea că s-apropia. Meşterul Manole de sus de pe schele. din suflet ofta. Dă. ’napoi se. unde mi-o vedea. la drum că-mi zorea. bucate-o vărsa.ntorcea ş-altele lua. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. de sus că-mi privea. la cer că privea şi cruce-şi făcea. cruce că-şi făcea şi iar se ruga.

doar s-o speria. cum se ruga. Să rîdă-ncepea. cite te-am rugat. Dă. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . Dar ea. nici se-mpiedica. la cer se uita. pîn’ s’apropia. Doamne. cu limba-nfocată. ş-acum să-i iasă pe drum.Ştiţi rămăşagul. Caplea cînd sosea. în cale-o opera.lăcrămi că-i curgea. la zid c-ajungea. sfinte şi-ndurate. toate mi le-ai dat. Si. nu se speria. şi nici se-ntorcea. doar s-o-mpiedica. Manole că-mi sta. acas’ o pleca d-o întîrzia. vai de ea. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. din suflet ofta. dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia. Bine le părea. Zidari d-o vedea. din gura zicea: . la mers că zorea. din gură zicea: -Doamne minunate. bucate-o vărsa. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea.

zidul că-nălţa şi mereu striga: .pe nor şi pe ceaţă.De vă e de glumă. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . de-mi vedea. dar ei mi-o zidea. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. dac-o fi vro glumă. şi mai greu ofta. cărămizi punea. din gură-mi zicea: . ’n zid s-o aruncaţi. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. la zid c-o ducea. iar el îmi lua pe dalba Caplea. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . din ochi căuta. Vorba nu sfîrşea. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. . ’n braţe s-o luaţi. zid că se-nălţa. plus că-l îneca. gluma nu e bună. voi s-o apucaţi.Var şi cărămidă. zîmbet că-mi zîmbea. Manole. zidul că mă strînge. meştere Manole. de-mi vedea.Manole. plînset că plîngea.

vază-l Dumnezeu.Manole. şi l-or apleca.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. cu amar plîngea. nimic nu zicea. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. Şi zidari zidea. şi. zînele c-or trece. meştere Manole. glasu-i astupa. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. ninsoare d-o ninge. gluma nu e bună. cînd se-nălţa. vai de ea. abia mai putea. şi cînd se-nchega. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: . Manole-mi ofta. zidul că mă strînge.ţîţişoara-mi curge. abia mai sufla. la el s-or întrece. pe el mi l-o unge. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. Manole. zidul se-nalţa. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . ţîţişoara-mi curge. pruncuşorul meu. zidul înălţa. ţîţă că i-or da. .

într-o duminică. nouă meşteri mari. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea.Manole. pe cînd lucra.mi vedea pe Argiş în jos. departe. cum o vedea. bine că-I părea. plînsu-l îneca şi se depărta. un vaiet topit: . calu-şi repezea . ei mereu lucra şi mereu striga: . zidul că mă strînge. meştere Manole. pe el l-or scălda. într-o zi cu soare. dar. de-mi venea. tot mai auzea un glas răguşit.Var şi cărămidă . pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. ş ice se lucra. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. de la vînătoare vodă . copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică. noaptea nu cădea. ţîţişoara-mi curge.plor cînd or ploua. Şi. într-o sărbătoare. Iar nouă zidari. zidul se-nchega. vînt cînd o sufla. Manole.

cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. c-aşa lucrătură. dar. Manole. dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. sus că se uita. mîndră ş-arătoasă. sfînta monăstire. Din cap clătina.Vodă mare-i şi frumoasă. pre legea mea. aferim. Manole. meştere Manole.Aferim . alta ca dînsa. Din suflet ofta. Şi cand se opera. chip de pomenire. şi ferecătură mi-e de învăţătură. jur ’prejur umbla. care-mi vă întrece. cum este ea.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea. meşter lăudat. meşter învăţat. De m-oi bizui. altele-oi croi. mult să mulţămea. . zidari. de pe cal sărea. zău. nouă meşteri mari cu Manole zece. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. bine că-I părea. Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit. din gură zicea: .

În sus se uita. Mult că nu-mi trecea. dacă vedea. foamea să-i îndoaie. . Frunză de măciş. zidul ca să-i ţie. dac-auzea cum se lăuda. sus pe coperiş.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. adînc se gîndea . sus pe înveliş. nouă meşteri mari. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. Foaie şi-o lalea. dacă zicea. care mi-i întrece. nici să vă siliţi. Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea. ei. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. cu Manole zece. sus pe înveliş. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. ploaia să-i înmoaie. la meşteri căta şi. vîntul să-i adie. acolo-i lăsa. mult se văieta şi mult se ruga. schele că rupea. pe gînduri cădea.

că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: . planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară. şi dacă-mi vedea cei nouă zidari. nouă meşteri mari. cu faimă si nume. Nouă meşteri mari. nouă meşteri mari. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară. care mi-i întrece. ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. după ce-ntreba. mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. Mnaole.Nici voi să mai fie. calfe şi zidari. scînduri că cioplea. . aşa monăstire chip de pomenire. cu Manole zece. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea. trei de primăvară. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume. ce să ne mai facem. calfe şi zidari. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. stau şi tot privesc. scînduri va lua. nici voi vă-ţi sili. Meştere Manole.sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire.

patru le făcea. meşterul Manole. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. şi de-alăturea cişmea izvora . Manole. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. pe Argeş în jos. lîngă monăstire chip e pomenire. că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. el mi se scula. singe că tîşnea. Domnu-l pedepsea. nimic că-i păsa. cu cuie de fier. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea. Manole. şiţă că-mi lua. dacă-mi vedea. care cum cădea stană se făcea. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. şi unde-o bătea. cu ţinte de-oţel. şi el îmi cădea. cu aripi zbura. c-aşa Domnul va. iar unde-mi cădea. dacă zbura. pe plaiul frumos. cu aripi sălta. Dacă le bătea şi se ţintuia. cruce se făcea. dar. cinci zile-mplinea şi .

de Caplea vărsate. Bucureşti.Dem.Teodorescu: Poesii populare romîne . cu lacrimi sărate.cu apă curată trecută prin piatră. G. 1885. pagina 460 .

Un ban să nu-i dea. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire.Vodă sta. Sta şi se chitea Şi se tot gândea. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari. Să-i taie şi mâini. Sta şi se chitea: . Pe Argeş în jos. Meşter de zidit. De n-a isprăvi. Capul giurui. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece.” Negru – Vodă sta. Pe un mal frumos. Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească. De nu i-a plăcea. . Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole. Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit.MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Să le dea la câini.. Chiar pe gândul meu. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune.De-a da Dumnezeu.

Doamne Negru-Vodă. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Pe unde. Şi cu doisprezece. Din fluier doinea Şi nu bindisea. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Pe drumul cel mare. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. cărare. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei.Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. Din gură zicea: . Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Oile-mi păzea. .ai trecut.Mândru flăcăuaş. . Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. La oi strungăraş. Iată.

Foaie arţăraş. Doispre’ce pietrari. Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Ţi-oi da la loc nouă. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Iacă ce zicea: . Nouă meşteri mari. Pe Argeş în jos. Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. Turma şi-a lăsat. Foarte învechit Foarte mucezit. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş.Doispre’ce pietrari. Ei au nimerit La loc de grindiş. Mândru flăcăuaş.Foarte mucezit. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Care vă întrece. Care mi-i întrece. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. Pui de românaş. Cu nouă zidari. Şi că mi-i de turmă. Pe un mal frumos. Că nu-i dau de urmă. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două. Şi de piere două. Vodă ce-mi zicea? . Voi vă apucaţi .I-hai! Strungăraş. Turma şi-a uitat. La verde desiş.

Domnii şi-mpăraţii. Şi se apuca. Ziua ce zidea. Noaptea se surpa. Ci mereu gândea Şi se chibzuia. mări. Mândră şi frumoasă. . Şi mi se culca. Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Că orice lucra. visa Visul aievea. Dar’ cum se culca. El nu mai lucra. Foaie de lalea. Zi întâia-aşa. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. Meşterii sileau Şi mereu lucrau. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. Planuri că scotea Şi nu zăbovea. Lucrul că pornea. Da’ Manole sta. Aici să-mi duraţi. Zidul că pornea. Zidul că suia Şi se ridica. El.Şi să vă legaţi. Geaba se-ntrecea. Manole stătea Şi se socotea. A doua aşa.

Nouă calfe mari. Calfe şi zidari. De-o dalbă soţie. Chip de pomenire. Nevestei nu spuneţi. făcea. Ei mi-au juruit.” Deci voi.Şi se se scula. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. Care nu mă-ntrece. Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. pe sare.Voi. Iată ce-am visat: Se făcea. pe ceaţă. El aşa zicea: . Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat.. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. . Foaie de mărari. Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Pe rouă. meşteri mari.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Şi mâini dimineaţă. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Pe ea voi zidi. Doispre’ce zidari. Care s-a sili La zid de-a veni.

Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. S-o-ntoarne din loc: . Ci mi se ruga Şi se tot uita. Nici că nu mai lucra. Ploaie că dădea. Drumul cerceta.Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească. . Nevestica lui. pe lume O ploaie cu spume. Meşterii lucra. Ruga-i asculta. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea. Inima-i plângea. Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ. De va să trăiască! Floare şi-o lalea. Vin de băutură. Doamne. Ziua că zorea. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui. Floarea câmpului. Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. Cât el o vedea. Şi venea. Da’ Manole sta. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie.Dă. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va.

Nevestica mea. Inimioara mea. Copaci să răstoarne. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica. sufla.Dă. Nici că se-nturna. El mereu ofta Şi iar se ruga: . Mândra să mi-o întoarne. Să se ducă-n lume După bou bălan . Munţii răsturna. Domnu-l asculta. Că mereu venea Şi la drum zorea. Fă pe gândul meu. pe lume. Doamne. Nici se-napăimânta. În gănd ca să-i deie. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Groază că-i era Şi se tot ruga: . Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta. un vânt. Vântul că pornea Şi sulfa. Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi. Un vânt pe pământ. Doamne. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. Copaci răsturna Şi ea.Dă. vai de ea.Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea. vai de ea. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. Dumnezeu.

Că-i pierdut de-un an. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. Bucate vărsa. Întuneric da. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. Şi ea tot venea.Doispre’ce pietrari. Şi dacă gătea. Mi se gândura. venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. În drum purcedea. Şi venea. Bucate-l făcea. . Nouă meşteri mari.Că-i pierdut de-un an. Pe zid mi-o puneau. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . Domnu-l asculta. S-o zidim de vie Chiar în temelie. Iată că sosea! Iar bietul Manole. Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Şi dacă afla. Să nu mi-o trudiţi. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. În zid o zideau. Şi dacă-l gătea. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Măcelar căta Şi măcelărea. Luaţi de-o zidiţi.

Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare.Cine l-a scălda? . Pân’ la ţâţişoare. Soţiorul meu. Copilaşu-mi plânge. Dulcişorul meu. Nimic nu zicea. Cu oftat ofta. Cu lucrul grăbeau. mândruţa mea.Taci.Dar ea. Nouă meşteri mari. vai de ea. Pân’ la pulpişoare. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea.Doispre’ce pietrari. . Zidul că mă strânge. Manole. Din gură ofta.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. Lăptişoru-mi curge. Ţâţişoara-mi strânge. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Cu gura grăia: . Şi tot s-auzea Şi se desluşea: .Manole. . Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: . Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea.

isprăvea. Bine le părea… Cu opt telegari. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. Care vă întrece. Trec la mănăstire Ca să se închine. Cu mâna la piept. V-oi face boieri. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? . Să-mi spuneţi cu drept.. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: . Negru-Vodă sta. Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau. Eu v-oi da averi. Meşterii zorea. Nouă meşteri mari Şi Manole zece.Doispre’ce pietrari. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune.Cin’ l-a legănă? . Cu opt harmasari. Mult se minunau.Vântul a sufla Şi l-a legăna. Lucrul le mergea: Iată. . Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Luna că stătea.

Aripi îşi făceau. Ploaia să-i răzbată. Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Foamea să-i mănânce. Calfe şi zidari. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. . Ei dacă vedeau. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau. Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă. Setea să-i usuce. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Nimic nu zicea. Dar cei meşteri mari. Altă mănăstire Pentru pomenire.Doamne Negru-Vodă. Sta şi se chitea. Manole stătea. Dar unde picau Stâncă se făceau. Apoi poruncea. Mândră şi frumoasă! Meşterii mari. Aripi. Dar bietul Manole.Foaie de măcriş. Sus pe-acoperiş. Calfe şi zidari. Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta.

Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână. . Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Boieri dumneavoastră. Cu slove din carte! Să se pomenească.Meşterul Manole. Cu slove săpate. Cu apă puţină. N-aveam ce cânta. Dacă nu era.

INTRODUCEREA .3.

cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. al fântânii. cu oase şi cranii omeneşti.În numeroase mitologii. în realitate. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. cu ierburi verzi. în epoci îndepărtate. acela că orice momument de seamă are. Se sacrificau mai ales femei şi copii. îngropată la temelie. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice. Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>. deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie. sare. vin. pâine. laudă muncii creatoare. sau în legendă. proiecţie a vieţii care dăinuie). undelemn. când au luat naştere lucrurile. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului. mai presus de iubire. cu animale şi păsări. iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. de perpetuarea numelui prin urmaşi. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). motivul Icarului. .. încorporată în opera de artă. perle). la crearea lumii. De la motivul mitologic iraţional. Pentru artist. demiurgul a săvârşit un act sacrificial. în special în sud-estul Europei. de familie. Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. jertfa lui vie. cu ouă. mitul elanului creator. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu. şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). odataă cu evoluţia mentalităţii. Elementele fundamentale ale baladei . jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă.

4. LEGENDĂ ȘI ISTORIE .

elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. alături de varianta colind). compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. bulgari şi macedoromâni. necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. traco-elino-latin. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. bulgari. interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. Bistriţa). alături de alte caracteristici. b. Versiunea baladă circulă în Oltenia. că de aici s-a răspândit la albanezi. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. Taloş. este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton. Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile. macedoromâni. izolat şi in Timiş şi Arad. iar de la aceştia la maghiari. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. ceea ce pledează pentru poligeneză şi. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. Ipoteza a fost aproape general acceptată. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. Muntenia şi Moldova. Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. sârbo-croaţi. Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. Aproximativ in aceeaşi arie. români şi maghiari. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. Prin urmare. printre altele pentru că. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. şi tot de la bulgari la români. 7. Astfel. Lăpuş. care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. Pe de altă parte. în sudul Greciei. . are funcţie de bocet. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală. le conferă o soartă tragică. cu rădăcini rituale mai vechi. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). la extremitatea sudică (Grecia). 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). care publica in 1962 („Revista de folclor”. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria.Capodoperă a literaturii orale. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. in nordul Transilvaniei (Sălaj. Someş. nestatornicia zidurilor. s-au conservat formele cele mai arhaice. Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. nr. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. albanezi.

se lamentează. asemenea celorlalţi meşteri. mândruţa mea. izvorul acesta este tămăduitor. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene. Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. victima este păcălită. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice. este acela al nestatorniciei zidurilor./ Visul de-mplinit”. zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă. meşterul soţ mimează tristeţea. La vederea ei. Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv./ De pe coperiş. Când se pregătea să sară. fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului. În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. cu care incep celelalte versiuni. soţia lui Manole soseşte prima. În versiunile sud-dunărene./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”. În motivul următor. ei contestă autenticitatea baladei româneşti. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea). aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş. Al doilea motiv din versiunea românească. Pe teren românesc. este zidită. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea. Dar în cele sud-dunărene./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină. fie de către o zână (variantele sârbo-croate). pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. se zbate./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni. balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. este actul ritualic fundamental. În toate versiunile naţionale. În motivul următor este sacrificată soţia. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. pe baza lor. cheia de boltă a baladei. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne).sacrificarea celei mai bune soţii. Pre a fi motivul cel mai unitar. În cele mai multe versiuni. soţia sacrificată este personajul principal. motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior. considerate de unii cercetători exterioare temei./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. când soţia îl caută. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare). de mare şi delicată dragoste. nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei. Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel. meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale. de încredere între soţi: „Stăi. îşi blesetmă destinul./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit./ Cu apă puţină. marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. În versiunea românească. dar orice încercări sunt zadarnice. care va veni prima cu prânzul a doua zi. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. protestează. Soarta amândurora este nedespărţită. „cu ajutorul . cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult. imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă. devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale. În versiunea românească. În toate variantele.c. Locul este damnat. „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”.

Într-o legendă estoniană se povesteşte că. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor. în temelia catedralei Oran.copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. Într-o variantă. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. cum se afirmă adesea. cumpărat . Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona. cel de peste Mostar. Iar fântânile au. îl întâlnim şi în Scoţia. etc. Versurile greceşti vorbesc despre un pod.Historia .. Meşterul refuză. centru. devine mit” (Caracostea). În corpurile lor noi. dimineaţa. care de atunci tremură ca frunza. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi. Nenumăratele fortăreţe. Nennius povesteşte în a sa . se aude vocea arhanghelilor. situat între Caudan şi Le Fanoét . Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice. O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. însă. mănăstirea şi izvorul. peste Arta. districtul Alzth. Dintre variantele bulgare.) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre.mijloacelor mitice” (Bârlea). meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde. se află o fortăreaţă cu un pod de apărare. dar zidurile se prăvăleau necontenit. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. în cultura tradiţională. Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. oraşelor. şi astfel este zidit.. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. fortăreţelor. fiind pătruns „de forţele tainice. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. castelelor. în Scoţia. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. loc de rugă şi reculegere. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult. Sébillot. printre care perpetuarea amintirii cuiva. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. al cărei model exemplar este cosmogonia. a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. imagine şi axă a lumii. Ea moare blestemând podul. Se apropie. o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. care vestesc că trebuie zidit un . unde dragostea lor se perpetuează. în Herţegovina. tovarăşil sfântului. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei. care se dărâma necontenit în timpul nopţii. Pont-Callec. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole. de asemenea. semnificaţii multiple. care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. Motivul bisericii.

Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia.. doi şerpi. însă. . în Africa.. nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi. Când lucrul se repetă pentru a treia oară. trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. aşa cum vom vedea. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului. în loc de vietăţile rituale. Ea se explică. întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia. Un brahman. Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii.. care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . trebuie să fie omorât. În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor. I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?).. iar poarta ridicată deasupra lui”. prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale.interiorizare a sacrificiului”. voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor.Brittonum” cum regele Gourthigirnus. unul alb şi celălalt roşu. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor. Aceasta nu înseamnă. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de .O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata). după spusa lui Clavigero. pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene. De astfel. Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America.

PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .5.

prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului.. P. O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”. de G.cea publicată de Teodorescu.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit. Şi cum îl videa. În balada a doua.Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti. Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G. Bucureşti. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile .Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire.Dem. transmis de la o generaţie la alta.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri. 1913. cu nouă zidari. Iată. ’n aur poleită. .Pe un mal frumos. Ei că-mi tot cătau. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. însă în aceeaşi perioadă istorică. cărare.44). Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece.Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Balada culeasă de V. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie./Care-i şi întrece”. pe plaiul frumos. Domnul îi zicea: . deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru. Şi cu doisprezece. Cegăneanu.Pe Argiş în jos. iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”. nouă meşteri mari si Manole zece. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp. 1910.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale.. p. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece.Teodorescu . cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. Dem. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. verde zugrăvită. Teodorescu in „Poesii populare române”. stă inima-i rece. în 1866. cu opt telegari. care mi-i întrece.. în 1885.

La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. el le mulţămea. În continuare. Foarte mucezit. porcii tot păzindmarmură-ntorcând.Doamne Negru-Vodă. .zece. “noiaş purcăraş”( Teodorescu) . de-l vedea. Care-i şi întrece. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. Nu cumv-ai văzut. Pe unde-ai trecut.Ba. Un zid părăsit Şi neisprăvit. ci mi-l întreba. Din fluier doinea Şi nu bindisea. Nouă meşteri mari Şi Manoli . bună ziua-i da. Din gură zicea: .” Pe drumul cel mare. din fluier doinaş”( Alecsandri) . baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş. Spre zid apuca Cu nouă zidari.” Cît îl auzea.” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului. Pe unde-am trecut. noiaş purcăraş. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. . Domnu-nveselea Si curînd pleca. Cînii. Un zid părăsit Şi neisprăvit. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. . nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. vreme nu pierdea.Pamfile). Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Pe Arges în gios Cu turma ai fost.Cu turma te-ai dus. La loc de grindiş. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. cum îl văd. ca de Dumnezeu. Oile-mi păzea. hai de ni-l arată. Pe unde. doamne. La verde-aluniş? . Un zid părăsit Şi neisprăvit.ai trecut.Mândru flăcăuaş. marmură-ntorcînd. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. hai cu noi îndată.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. Domnul. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. La oi strungăraş. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş.-am văzut.

când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei. mult timp zadarnic./ io te-oi milui.. căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. sortindu-i pieririi de la început. şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: .Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte. Îi tratează ca pe nişte subordonaţi../ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător.unde-mi creşte.” . un zid părăsit şi neisprăvit. prin care Negru-Vodă cere ajutor . ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului.Mândru flăcăuaş. pe unde-am trecut turma de-am păscut..Tremura lucrând/Lucra tremurând".de vii.-am văzut şi am cunoscut. este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului.Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui . În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne. în mintea lui.” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe). Soare cînd sfinţea. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă. însă. vechi şi mucezit: colo.. Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de . unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita. fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor .. chiar în temelii". iar in varianta a treia .ciobănaş"./Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”. oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti. care-l avertizează că este un teritoruiu nefast.latr-a pustiu şi url-a morţiu". Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri.flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi .... după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească. un zid de de mult. Efortul meşterilor. In balada lui Teodorescu:./ lucrul cînd lăsa”. pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor .” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit.

/ c-aşa lucrătură./ mîndră ş-arătoasă.Doamne Negru. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ). însă . Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri. venind să se închine în noul lăcaş de cult. se înalţă tot mai sus. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi. spre soare. Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care. el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută./ sfînta monăstire.Ceara topindu-se. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature. Icar reuşeşte. pre legea mea. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative.” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave.. aşezându-l în locul meritat de ctitor. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului. Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului./ dar. cum este ea./ zău. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui. trebuie să zbori la o înălţime potrivită. Icar./ chip de pomenire. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul.La sfârşit./ Dar unde picau/Stâncă se făceau. voievodul decide pierirea acestora./ altele-oi croi. . Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus.Închis în labirint împreună cu tatăl său. în schimb le pune o întrebare capcană. mult mai frumos şi mai luminos". că pot construi un edificu. Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele.. care să le stimuleze orgoliul profesional..Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare.moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia. să evadeze./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ .Nici prea sus. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt../ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”./ sus pe înveliş./ sus pe coperiş. aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul.”. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului..al imaginaţiei pervertite. acolo-i lăsa.Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. în ciuda sfaturilor prudente primite.este personificarea mitică a deformării psihismului. provocându-le moartea . doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit. meşter şi calfe. Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor./ Din suflet ofta. plecând in zbor deasupra mării.Vodă/ mare-i şi frumoasă..Te previn. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit.Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş. Icar se prabuşeşte în valuri. pe rând ./ De m-oi bizui. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei. prăbuşindu-se. nici prea jos. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare.megalomania. se aruncă în văzduh. finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească. Dar./ Din cap clătina./ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii.

în timp ce al doilea e mai nou.deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică.Indiferent de variaţiile temetice.materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite).Spunem că primul e un strat mai vechi. A. în timp ce materialele oltene.” . pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic. al morţii meşterului(numit totdeauna Manole). . după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi. În acest fel. în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului. ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri.Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe. în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului.. şi un strat mai nou. Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi.muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou.

6. CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .

” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. care torturează imaginaţia oricărui mare creator. Zidul rădica. datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului.Visul de-mplinit”).Meşterii grăbea. Locul măsura. aşa. A treia aşa Pân’ la săptămâna. el se tot cerca. noaptea se surpa. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei. A doua aşa. teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte. Ziua ce zidea. Noaptea se surpa! A doua zi iar. Geaba se-ntrecea.Lucrul că pornea. Noaptea se surpa.Foaie ş-o lalea.Meşterul Manole Manole este marele meşter. lucrul că-mi zorea. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri./Care-i şi întrece. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor. Trei ani că lucra. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. zidul că-mi zidea.Teodorescu ... zidul că-ntărea.. Dar orice lucra. Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. Zidul că suia Şi se ridica.Dem. durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul). Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. Zi întâia-aşa. Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă.. pe care îi întrece în măiestrie. zidul că-ndrepta.Şi Manoli zece. A tria zi iar. Foaie de lalea..” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Sfările-ntindea. Şi se apuca. c-aşa Domnul va. Că orice lucra. Zidul că pornea. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său . tot aşa. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G. Manole este creatorul de artă. Manole-ncepea: sforile-ntindea.” .

d-o dalbă soţie.Iar Manoli sta.. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: .Nouă meşteri mari. Ci mi se culca. Şi un vis visa. Aducînd bucate La soţ ori la frate.Eroul folcloric.Dem. Teodorescu) . Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Dar’ cum se culca.. visa Visul aievea. pînă n-o zidi chiar în temelii. şi visu-i spunea că-n deşert lucra. El. Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: . Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. nu dormea. pînă n-o clidi. Şi se se scula. Calfe şi zidari. un vis aievea. mări. “ (Vasile Alecsandri) ..” (G. tînără şi vie. pe zid se culca ş-abia aţipea. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. un vis că visa. Nici că mai lucra. dormea.Noaptea cînd sosea.Şi mi se culca. El aşa zicea: .

. El este . „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea. .Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm.Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Cinstit şi om de onoare.Teodorescu . Nevestei nu spuneţi. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine.” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural.. „Meşterul Manole”--G. căci pentru el . făcea.. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Rugămintea repetată de trei ori. neavertizându-şi soţia. Care nu mă-ntrece. Visul născut din însuşi zbuciumul său.jertfirea primei neveste sosite.elementelor naturii. Pe rouă.problematizări”. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie.Dem. Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat.. Iată ce-am visat: Se făcea. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă.Voi. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat.artistul”. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. pe sfinte icoane : care mîndroşoară.Hai să ne-nchinăm.. pe ceaţă. Ş-orice soţioară Orice sorioară....creaţia” este totul. pe sare. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi .soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. meşterul îşi respectă cuvântul dat. Şi mâini dimineaţă. El că tot striga Şi tot cuvânta: ..Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. pe sare. Eroul acceptă jertfa fără . ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin. De-o dalbă soţie.

Teodorescu . Mîndra-şi săruta. Drumul cerceta. iar el îmi lua pe dalba Caplea. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui.. Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Vorba nu sfîrşea.” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în . În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. Şi-n cîmp se uita.Dem.Ştiţi rămăşagul. ’n zid s-o aruncaţi. Ea nu mai râdea . vai.Meşterii cei mari. ’n braţe s-o luaţi. Pe zid mi-o puneau.” Care s-a sili La zid de-a veni. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. „Meşterul Manole”--G. la zid c-o ducea.Doispre’ce pietrari.. În zid o zideau.Pe ea s-o jertfim. Pe ea voi zidi. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Şi mai sus. voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. În braţe-o lua. Iar Manea turba.. Dar ea. Cînd.zori de zi” a soţiei lui Manole: . pe schele. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie.. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. pentru înfăptuirea operei durabile de artă. mîndruţa mea. plus că-l îneca. Pe schele-o urca. Pe zid o punea Şi. Să nu mi-o trudiţi. Luaţi de-o zidiţi.-n zori de zi. Nouă meşteri mari. vai de ea.. zicea: _ Stai. glumind. cu cap să scăpaţi. Nu te spăria. Iată. voi s-o apucaţi. ’n zid s-o aruncaţi.

din gură-mi zicea: . dar ei mi-o zidea. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Pin' la costişoare. Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Pin' la pulpişoare. de-mi vedea.Manoli. zid că se-nălţa. dac-o fi vro glumă. Pîn' la pulpişoare.Manole. gluma nu e bună. meştere Manole. Pin' la ţîţişoare Dar ea. zidul înălţa. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare.Manoli.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. . Ci mereu zicea: . gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. Nimic nu zicea. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . . Dulcişorul meu. Copilaşu-mi plânge.De vă e de glumă. Pân’ la ţâţişoare. Că nu-i bună. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă.Doispre’ce pietrari. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. Soţiorul meu. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta.Var şi cărămidă. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . ţîţişoara-mi curge. din ochi căuta. Cu gura grăia: . Din gură ofta. Manoli. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. şi mai greu ofta. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: .Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Ţâţişoara-mi strânge. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. Manole. Lăptişoru-mi curge. zidul că mă strînge. plînset că plîngea. nimic nu zicea.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? .Taci. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Iar ea. Manoli. mândruţa mea. Cu oftat ofta. . vai de ea. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. zîmbet că-mi zîmbea. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. dragă.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . Zidul că mă strânge. Cu lucrul grăbeau. zidul că-nălţa şi mereu striga: . Pin' la buzişoare. cu amar plîngea. Pân’ la pulpişoare. Manole.Cine l-a scălda? . vai de ea. Şi zidari zidea.Manole. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. cărămizi punea. Pin' la ţîţişoare. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Manoli. de-mi vedea. Nouă meşteri mari. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Nici că mai rîdea. Visul de-mplinit.

Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. pe el l-or scălda. gluma nu e bună. vai de ea. vai de ea. Lucrul le mergea” . ninsoare d-o ninge. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea.Vântul a sufla Şi l-a legăna. ţîţişoara-mi curge. plînsu-l îneca şi se depărta. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. Manole. plor cînd or ploua. dar tot se ruga şi tot mai zicea: .Manoli. Meşterii zorea. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. pruncuşorul meu. cînd se-nălţa. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. Nu se mai videa. şi. Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: . Manole-mi ofta. ţîţă că i-or da. . mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. zînele c-or trece. vînt cînd o sufla. pe el mi l-o unge. Ci se auzea Din zid că zicea: . glasu-i astupa. abia mai putea.Cin’ l-a legănă? . Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat.Pin' la ochişori. şi l-or apleca. şi cînd se-nchega. zidul că mă strînge. Încît . Manoli. zidul se-nalţa. meştere Manole. vază-l Dumnezeu. la el s-or întrece.Manole. abia mai sufla.

în aceste condiţii edificiul.. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei.. pe cînd lucra. meştere Manole. de perpetuarea numelui prin urmaşi. ş ice se lucra.sentimente şi fapte. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. cu vodă. Pentru artist. de familie.balada şi mitul cristalizând într-un . ei mereu lucra şi mereu striga: . se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt.Manole. tot mai auzea un glas răguşit.pe care.Iar nouă zidari. noaptea nu cădea.gleznişoarele” până la . zidul se-nchega. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri. rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă .. cu Ana sau cu divinitatea..ochişori”. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire.amoarea spre artă şi ştiinţă”. atunci când acesta comunică cu meşterii.adaptat” viziunii sale despre creator. asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia .l-a . Manole. ţîţişoara-mi curge.Var şi cărămidă . să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală. mai presus de iubire. nouă meşteri mari. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. un vaiet topit: . a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. Portretul fizic al meşterului lipseşte. dar.însă copleşit de emoţie. zidul că mă strînge. Astfel ca meşterul Manole. Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa.

femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală. se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu. fără jertfa benevolă a Anei. întemeierea unui cuplu fericit.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit.. dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. ploaia. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul. în . Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. va primi cu împăcare semnul destinului. Sentimentul trăit este atât de puternic. iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor. corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor. frumuseţea. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei. oglindite fidel pe figura lui. soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. de aceea. deşi tânără. şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale. calitatea maternă. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei. etc. Ea este perechea lui Manole în dragoste. Însă. Este ea. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană. că gestul zidirii este numai un joc. cea care.ca floarea câmpului". ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. ea fiind acum sub numele de Caplea. pentru care se simţea făcută. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup.tinereţea. însă. frumoasă . egală lui în privinţa forţei morale.

Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea. actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic). dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere. apoi/ V-oi zidi pe voi. Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic.Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem. arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. Iar de nu. orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii. ./ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” . şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi. Funcţiunile fiziologice îşi aveau. pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos. Mâncând. indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei. După ce alege locul construcţiei . . corespondenţii lor cosmici. ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea.Pamfile) .Alecsandri) . Negru-Vodă este orgolios şi autoritar..Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti. de asemenea. Însetat. Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T. ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. de realitatea ultimă. o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem. aşa cum l-am văzut.atestat istoric. pentru că.Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire... autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi.”(Teodorescu) . celor cinci vânturi cosmice. ci şi una împotriva mântuirii. Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri. Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri.. ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. ca o izolare pernicioasă. cele cinci „răsuflări” corespundeau. El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire .. . avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării.”(V.

Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. ei.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Foamea să-i mănânce. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. foamea să-i îndoaie. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. Ca să putrezească Colo pe grindiş. „Meşterul Manole”--G. Sta şi se chitea. Scări să le ridice. nici să vă siliţi. Mândră şi frumoasă! . sus pe coperiş. acolo-i lăsa. dacă zicea.Teodorescu Foaie şi-o lalea. Zece meşteri mari.Dem. ploaia să-i înmoaie. Sus pe coperiş. mult se văieta şi mult se ruga. Să mi-i părăsească. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. Iar pe cei zidari. Apoi poruncea Schelele să strice. sus pe înveliş. vîntul să-i adie. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Apoi poruncea. dacă vedea. zidul ca să-i ţie. Ploaia să-i răzbată. Setea să-i usuce.

MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .7.

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

întâi de toate. creația câștigă în profunzime.După jertfire.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C.Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi.Văzând zidurile templelor egiptene.El imploră. În drumul de la etnografie la artă. Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene.participanţi. un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic.Realitatea nu este decât o gândire manifestată.o victorie interioară. pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon. sacrificiul celebrează.Cel puţin în epoca istorică.cu siguranţă. se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat. istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt.. însă. Astfel. mesajul său câștigă în umanism..geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia. riturile.Cea care se substituie închinătorului este victima. al cărei încornorat simbol este taurul.nu pretind sacrificii umane.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice.Jung – întocmai altor sacrificii şi.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei . cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului. mai cu seamă.jertfei zidirii”. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei.nord-europene. nici celui care oferă jertfa.aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale.mordvine. Adrian Fochi identifică .sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) . ajutorul zeilor.Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă.” .G.

8. DOSAR CRITIC .

.…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă. […] La nivelul riturilor de construcţie. proverb.. etc. rasele umane sau diferitele clase sociale.CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ . a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă.…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată... Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor.. vrajă.poartă în sine universul mental care i-a dat naştere.De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE . Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată. dar şi plantele alimentare. este chiar locuinţa pe care a animat-o. În toate aceste mituri. fiinţa imolată regăseşte un nou corp.Fiecare produs folcloriclegendă.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole . întocmai cum . moartea violentă este creatoare…” .

Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane. existent. un simbol al nuei idei geniale.” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari. la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta. să beaq cât zece şi să lupte cât zece. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire. cel al <<jertfei zidirii>>. Un mit omniprezent în peninsulă. nr. iar la români prin legenda Meşterului Manole.. de exemplu.un ciob de oglindă din care a fost desprins. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece. În varianta românească.” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent . dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea. ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică. încorporarea suferinţei individuale în opera de artă.4 / 2002 . O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…).Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…).

apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită.aII-a... o fiinţă omenească. Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii. chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /. p.55-56 . Sibiu. Ed. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora./” .” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. Editura Meridiane. În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi.. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica. Buc. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime. trebuie zidită de vie. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme.1930. p..Epoca veche. prin frumusețea sa.Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta. 1967. la temelia mănăpstirii. găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste.Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor.

Albatros.. în imaginile artei..] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor. caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească. adevărul procesului creator.Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol. valabil pentru tot spațiul balcanic.Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi. cristalul într-un lichid saturat. în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie.” . Ed.explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale. la cea mai mică mișcare.Alecsandri) .[. cum ar fi Herder. ea fixează..Produs al glasului popoarelor. impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției. în setea cea mare după claritate.Meșterul Manole(versiunea V. 1976 .” . cu care se naște. ca un impresionant model..

IMAGINI 10.9. BIBLIOGRAFIE .

Editura Minerva. Ioan (coordonator). Studii de folclor comparat. Editura Eminescu. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. Folclorul românesc în perspectivă comparativă.II. 2006 Chevalier. Cluj-Napoca. Mihai . Bucureşti.Editura Albatros.O. 249 Eliade. Bucuresti. Constantin. pag. Bucureşti. Editura Saeculum I. C. Editura Societatea de ştiinţe filologice. 1994 • • . Experienţe în viziune integrată. histoire des literatures. 1969 DICŢIONARE Pop. Eva Monica. Editura Dacia. Mircea. Chiţimia. Bucureşti. Bucureşti. 1979 Eliade. 2007. Editura Minerva.Editura Minerva. 171-173 Simion. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. Enciclopedie de la Pleiade. Bucureşti. Competenţa de (re)lectură. pag. Istoria literaturii române I. Editura Junimea. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 1987. De la Zamolxis la Gengis-Han. Bucureşti. Eugen. Adrian.III). Folclorul literar al românilor-O privire contemporană. Cluj-Napoca. Dictionar de etnologie. Editura Ştiinţifică. 69. Bucureşti. 1962 Gorovei. 293. 260. Mircea. 1972. Mircea. 132-133 Eliade. 297 Bărboi. Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. Iaşi. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. Editura Minerva. pag. Bucureşti. Gheerbrant. Bucuresti. Adrian. 1971 Caraman. Dicţionat analitic de opera literare. Jean. Dicţionar de simboluri (vol. 2003. Literature orale. Studii de folclor I. 1978 Fochi. Folclorul literar romanesc. Meşterul Manole-idei şi atitudini. 1983 Fochi. Romulus. Bucureşti. I. 1980. Literatura populară. 1980 Pop. Bucureşti. Mozeş. Mihai si Ruxăndoiu. Bucureşti. George. Artur. 1976 Vulcanescu. 2003 Ivaşcu. Bucureşti. Paris. 99. 1992.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. 70-77 Szekely.Editura didactica si pedagogica. pag. 1976 Gaster. Bucuresti. pag. Editura Compania. Alain. Meşterul Manole. Maria. 1987 Gaster. Bucuresti. Editura Minerva. Editura Corint. Editura Dacia. Petru.. Mozeş. Constanţa. pag. Valori ale culturii populare româneşti I şi II. pag 80-82 Cordoneanu. Cluj-Napoca. Editura stiintifica si enciclopedica. Literatura populară română. Editura Minerva. Editura Artemis. 1988 I.

Cenean Iulia 2. Fărcaș Oana 3. Man Iulia 5. Flutur Delia 4. Pușcaș Alexandra .Acest portofoliu a fost realizat de: 1. Mihuți Alexandra 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful