FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. ca si cei italieni. Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. J. etc. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati. apoi de savantii finlandezi. muzicale. de traditiile lor proprii. apoi si pe alte continente. Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. ai caror savanti.culturii cărturăreşti. Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit.folclor” este o creatie relativ noua.. Thomas va fi investit cu semnificatii diferite. Thomas.implicand deosebiri in terminologie. mentineau expresi de “traditie populara”. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. Istoricul Cuvantul . Arheologul William J. Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene. nu . si unde nu se impusese un alt termen prealabil. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. rusi. termenul creat de W.cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse. Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. mai mult chiar de cum erau cu francezii. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. In Spania si in Portugalia. desi este mai mult o stiinta decat literatura. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. adica stiinta poporului. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale.. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra.unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare.

a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. de Th. culese. Sperantia. judetul Courlui. Traditie. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. literatura si astra populara”. inoranduite si adaogite”. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. semn al statorniciei. Concluzionand. care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. D. este “Revista de limba. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. privind inovatile ca un contrar al traditiei. ceea ce ar fi o definitie a folclorului.in comuna Jorasti. Doctorul T. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala. in Falticeni. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. O lucrare eminamente de domeniul folclorului. La 1893 Elena Saviastos. Este o adevarata culegere de folclor. pulicatie exclusiv pentru folclor. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. literara si folcloristica”. tiparita in 1904. Savin. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. iar unele menite anume pentru acest soi de material. traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. in 1893. care a aprut in anul 1892. . G. Respectul pentru traditie. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. pentru ca anii trec. ocolesc cuvantul “folclor”. prin anul 1840. Prima revista speciala de folclor. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. prin care se opune traditia. ci conceptul insusi.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. dar o atitudine mintala si politica. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. Stamati. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. sau o traditie particulara. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. “Sezatoarea”. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile.

un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege . care atesta o indelungata evolutie in timp.mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane. a deschis si poate deschide in continuare.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale. odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman. pe care limba vorbita nu le-a conservat. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale. Implicarea. Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare. Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale.ci in elaborarea unui nou model. . dimpotriva. asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat.Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect. Carpatii. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare. include o mare varietate de valori culturale. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala.Herskovits).Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice. ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii.. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente.I. neindoielnic. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita. Folclorul romanesc. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne. care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa. unitar in structurile lui de baza. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. intr-un sistem de dualism cultural. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa. nu au reprezentat niciodata un hotar. ci.tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M. brazdati de drumurile transhumantei. Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare.Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat. nu ostentativa.

iar clasele aristocratice adopta.stiinta.fenomene de amatorism cultural. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor .Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare.Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare.ci de la un stadiu pe care il .constiinta".a paturilor populare .pe de o parte.necultivate".fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic. prin formele de realizare si manifestare.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de . Procesul de definitivare a culturilor etnice. Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza. cultura scrisa.Asadar pentru definirea notiunii de folclor.nu de creatie.apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite.care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat.de curte sau de cetate. Cultura este un fenomen social.Diferentierea societatii in grupuri.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa. In feudalismul timpuriu..in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.in sistemul carora continua sa creeze valori noi. cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice. conceptul de .opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala. Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale.pe scara din ce in ce mai larga.duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice.se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala.si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice. In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie. prin continutul lor. Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala.cultura orala".pana in epoca noastra. ca rezultat al stratificarilor sociale.este un proces lent.un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta.evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica.popor" si .Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala.literatura religioasa etc.opusa folclorului. Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni.umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa.nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare. Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori.pomelnicele.formele culturii feudale.. In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca..ci prin stil original de interpretare.care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare..trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei.de structura esential orala.boieresti si de curte..

deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate. Atitudinea . Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara.la obiectele de uz casnic. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara. Tributul primitiv constituia un mediu social inchis. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi. conservatorismulei puternic. b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai. pe care o considera sacra. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale.la care au fost asimilate elemente de cultura orientala.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana.Raportul dintre traditie si inovatie. de la un individ la altul. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. in raport cu structura sociala. Primitivul are un mare respect pentru traditie.de spectacol si gestica.structurat. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor.literare.numim patriarhal.distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite.dar motivate prin cerinte practice ale vietii.ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte.muzicale.printr-un proces indelungat. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona.infinit mai complex. d) Un sistem de manifestari artistice. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual.de dans. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul. din formele primare (primitive) ale culturii. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala. de transformare in folclor. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura. Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional.la portul popular.

aceea dintre individ si colectivitate. care afecteaza nu numai procesul de elaborare. pastisa. deci unui popor. in primul rand. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric. ca manifestare a originalitatii. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. pretuiesc innoirile. unui grup etnic larg. determina. bine constituit.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii. disparitia ei. vad in ele manifestari ale progresului. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. in schimb. de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie. este de la sine inteles. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. in primul rand. de evolutia gradului de cultura. ca atare. Lipsa de originalitate in creatia culta. sa fie acceptata de colectivitate. in . imitatie. trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. exprimand. Caracterul colectiv. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. Nerespectarea traditiei. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. in mediul folcloric. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. in procesul de inoire al creatiei folclorice. implicand deci o alta opozitie fundamentala. Grupurile cu o constiinta avansata. devine ea insasi traditie. Pentru ca inovatia. inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. cu timpul. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. interpretare si circulatie. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi.

Popoarele vechi au avut. Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari.consemnam faptul ca. pastratorul. Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul. . Sumerienii au lasat. cultura omenirii a fost in intregime orala. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise. dar poate indemna si la innoirea ei. Din cultura egipteana s-au conservat doua basme. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca. prin selectarea elaboratelor taditionale.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. participa intens la toate manifestarile folclorice. esentiala fiind nu atat opozitia oral . pe table de lut. la nivelul folclorului literar. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca.sub influenta greceasca. rudenie. dar si transmitatorul ei.scris. devenind valori colective. Aceste . superstitii si prescriptii transmise prin viu grai. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii. epopeea Ghilgames. generatii.ci numai unii exponenti ai ei. Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. pozitie profesionala. in primul rand. o cultura orala.colectivitatea. sentimentele si nazuintele ei. desi nu crea efecti.sex. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala. in sensul pastrarii traditiei.subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor. gandurile.El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei. probabil.lectura.creatiile sale. pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului. prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. datate cu doua milenii inaintea erei noastre. favorabile asimilarii scrisului. ele se integreaza traditiei. Privind insa lucrurile istoric. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta. Oralitatea este. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. pozitie sociala. mai intai. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste.. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva. Nu creeaza intraga colectivitate. un mod propriu de existenta si manifestare. care caracterizeaza modul de executie si de receptare. la fiecare actualizare a sa. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci. foarte multa vreme. cat opozitia audiere .etc. In viata folclorica traditionala.

determina. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat./Eu am scris acest vers/In anul 1917. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. Desi este o consecinta a caracterului oral. in genere. Dealtfel. tema fiind de larga circulatie. versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin. in conditiile oralitatii.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. conservare si circulatie. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta. in conditiile oralitatii.In epoca moderna. ca ilustrate a acestiu fapt. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. ci se suprapun. ci vizeaza esenta ei. La inceput. si nici ca aceasta creatie nu are autor. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. fiind o manifestare a caracterului colectiv. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. cantecul despre moartea lui Ghica Voda. Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice. Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice. intreaga cultura era anonima. tiparita in ortografie maghiara in 1768.continua slefuire a bunurilor folclorice. constituind laturi ale aceluiasi comportament. oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. creatiile ei nefiind. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti.Anonimatul nu inseamna ca. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva./Ma cheama Anuta Ples. desi cunosc personalitati creatoare.de obicei.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet. interpretare (executie). Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre . Antichitatea si Evul mediu. Sunt citate frecvent. realizate de interpreti. raman inca dominate de aceasta caracteristica.Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii. Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine. insotite sau raportate la numele unui autor individual. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul./Numele mi-i Ples Anuta. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei. creatia si interpretarea raman exclusiv orale. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric. Fenomenul scrisului apare. nu a fost facuta cu scopuri folcloristice. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare.

gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului. A. alaturi de vers. de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice. sincretismul este un fenomen organic. functionand ca un mecanism complex. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. se urca. anonime. Gittle. hora lui cutare). interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. sigure. inovarea si realizarea creatiei. s. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. Aceste manifestari au insa un caracter strict local. creatiile respestive ramanand. Caracterul sincretic In folclor. In cantecul popular. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. plugusoarele si uneori versurile teatrului popular. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. melodie si.a. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare. filmul). conlucreaza la realizarea operei artistice.individ si creatie. Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual. fiind limitate in spatiu si timp. Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula. in mod inconstient. . trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. insa. Intimp ce la acest nivel. Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare.etc. uneori. implicand. credinte. dansul. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant. poveste sau legenda.diferentiate de la o categorie la alta. Exceptie fac doar oratiile de nunta. poezii populare. Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati.dans.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori. in circuitul mai larg. o sinteza reala. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. credinta sau superstitie. povestirea si jocul mimic. muzica si poezia. pentru concluziuni de etnopsihologie. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea.

]. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. asa cum sunt facute azi. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare. si egiptenilor si grecilor. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii.. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva. ramane sa vedem daca ele. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara . Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. dupa persoana. Folclorul in sens restrans cuprinde. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale.. ustensilele. Basmele cu deosebire circula. intr-un cuvant. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[. ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. cu aceleasi expresii. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. Pe de alta parte povestile. legendele populare. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. In sens larg.” Stiinta folclorului – observa A. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. nu poate sa fie despartita de folclor. cu aceeasi eroi legendari.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. tehnica. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. uneori chiar cu aceleasi imagini. obiceiurile. superstitile. cand altul. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. pentru ca etnografica. aproape neschimbate la toate popoarele. ca principale capitole: credintele. cu aceleasi fapte fantastice. dupa loc si timp. de indivizi. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. ele trec din gura in gura. obiceiurile si literatura populara. Astfel. Acest vast domeniu este al folclorului.. chiar salbatecul din Africa si din America. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor. de care nu se ocupa. costumul popular si ocupatile primitive. in prim loc. din loc in loc. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. superstitile actuale. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane. in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. Evolutia folclorului arata cu evidenta cum. nici o alta stiinta. identificate. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi. isi ating tinta. nu au un autor individual.

pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale. cu foarte mari exceptii. si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane. ritmul. nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. care. tema. A. sau cu productia sa. Inainte. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala. indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. Toate elementele decorative. comune. ramanea necunoscut. a acestor datini. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. cati erau. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. si acelea ale caselor taranesti. sau unor sentimente particulare. necunoscut popoarelor antice. a devenit vizibila. Nimeni insa nu stie. modele care nu raspund unor conceptii individuale. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. Pe folclorist il intereseaza faptul viu. in fiecare caz particular. adeseori foarte vechi. considerata in intregul ei. opera anonima si colectiva. in fiecare caz particular. pe care le intalnim in bisericile noastre. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului. In urma acesto consideratii. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane. din gura in gura. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”. De la inventia tipografiei. direct. alteori grosiere. colective. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. melodia populara. In sate el se exprima prin tot felul de datini. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. sau al modificatiilor foarte importante. uneori poetice. inventatorul. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. ele formeaza o categorie deosebita.. ci de cativa specialisti care colindau tara.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila. cine erau acesti artisti. raportul dintre individ si masa. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este.” Proza populara . care constituie elementul constant al vietii nationale. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. cum si-ar putea inchipui cineva. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. partea sa moarta. van Gennep. Din pacate. si uneori chiar de distrugere a vietii populare. forma literara. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. ci unor sentimente colective si credinte comune. Si. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. aceasta o face in mod necesar. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata. pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. fiindca viata sociala se schimba fara incetare.

Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura.orice fel de naratiune. dar si de evolutia unor categorii.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului. imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare. fie legenda fie snoava. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte. Linia de demarcatie dintre ele nu este.sau intre legenda si snoava. la un moment dat. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche). Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc. prezente in cantecul epic).de pilda.Comunitatea unor motive.In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ.Constatam. pe relatarea unor fapte. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul.Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza. B. povestea este . fie .ulterior. ci pe urare. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata.legenda. definitorii pentru basm.P.la raportul dintre basm si culturile primitive.dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice. de urare si felicitare. cuprinzand legenda legenda. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor.tematice si structurale proprii. Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare.. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii.la morfologia si tipologia prozei orale. cu determinari istorice aparte. functionale. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina. basmele despre animale.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale. alaturi de basm. cat si la nivelul tipurilor tematice.atat la nivelul categorial. o atitudine fata de mit. intre basmul fantastic si legenda.ci si tendinta unor specii de a se transforma. ca forma a naratiunii populare.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii. la circulatia temelor si motivelor.de exemplu. totusi.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit. sfera preocuparilor se largeste. specifice acestei poezii.snoava.al motivelor si chiar al unor tipare expresive.adaptandu-se la structura si functia altor specii care.de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist. Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare.cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta.devin mai puternice.Accentul nu cade pe povestire. toate domeniile unei structuri culturale.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale. in special in colinde si in oratiile de nunta. Astfel.cu determinari istorice. ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare.etc. In folclorul romanesc.conflictul este mai mult simbolic.neta.

ale ploii. in toate literaturile.. Scoala antropologica (Lang.menit a da solutionarea unei probleme". Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica. mituri ale soarelui sau ale aurorei.snoava. basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate.Hasdeu). si asupra lor s-au facut incercari de sinteza..se face intre legenda.care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente.in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori.deceul". Pentru explicarea basmelor.Distinctia. fiecare ciclu fiind divizat in tipuri. sunt foarte numeroase. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice. fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii. in timp ce in basm . ale norilor..anecdota.si basmul propriu-zis.. Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului. Gaston Paris.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit.in domeniul uman. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici.. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller.Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale. . in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi.povestire.. basmul despre animale. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”. reprezentata de mai multi savanti englezi. In acest clasic studiu comparativ. fiecare categorie fiind impartita in cicluri.argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu). Cosquin) cauta originea basmelor populare in India. Scoala literara (Benfey. Ca unic derivat direct al basmului considera .cu inerente interferente.dar si dinamica ei. ca naratiune cu caracter didactic.strans inrudita cu basmul despre animale.P. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare. Colectiile de basme. savantii se impart in mai multe scoli.Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala.un basm cu tendinta . basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine. Angelo de Gubernatis etc. Opera premiata si tiparita de Academia Romana.traditionala a naratiunii orale. Dupa scoala ritualista. in lucrarea sa “Basmele romane. 1895.supranaturalul constituie un element esential"(B. si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm..ca specie complexa.care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic.in circuitul contemporan..voite. * . Bucuresti. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural".

. si atata tot. Unele din povestile noastre. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. de exemplu. pacatuiesc privite din aceasta latura. o traducere din Al. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. prin pana lui Ispirescu. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit. Fara indoiala insa. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. i se poate schimba un cuvant. care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. adica in elementele lui. sa introduca o particica din propriul lui eu. introduce in el mici amanunte. Astfel. chiar cu mici modificari. in care se vorbeste de “padurea neagra”. pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului. cu timpul si cu locul. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. In fondul unui basm. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm. le combina cu mai multa sau mai . El ne-a dat deci. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol.se poate culege intocmai cum sunt spuse. sau mai exact. Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. Toate acestea variaza de la individ la individ. isi memoreaza si isi noteaza elemetele. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor. si chiar in foi zilnice. in buna lui credinta. Spre exemplu. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. Un descantec. In afara de colectiile de volume. Culegatorul acesta asculta o poveste. Prin urmare. Dumas. se oglindeste un trecut intreg. acomodandu-l cu mediul.. Alecsandri. exista o sumedenie publicate in reviste. in poeziile populare culese de el apare ca artist. in modul cum sunt ele publicate. pe “Gheorghe cel viteaz”. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. pe care i le sugereaza elementele basmului. dar culegatorul nu simte necesitatea. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc. si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. In forma unui basm vorbeste prezentul. Dar Ispirescu a fost inselat. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. fara a le schimba forma lor lapidara. ca dintre toate comorile populare. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. Povestitorul face diferite reflexii personale. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular.

Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva.ci o pseudostiinta. ea explica un fapt real sau considerat a fi real. ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul.in conservarea unor aspecte specifice.pentru ca insasi functia ei. umplutura la cei mai multi.inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate. Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea. printr-un simbol narativ care include.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic. Etimologiile sunt imaginar-fantastice.in contextul culturii populare. Creanga nu a facut opera de folclorist. In acest sens s-a subliniat adeseori ca. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ.ca specie folclorica. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta.Ca repertoriu tematic si fond imagistic.In afara functiei de explicare.aveau valoare de adevar. si nu povestitorul basmului.legenda este eterogena. cu functie de semnificare. Legenda Dupa Arnold van Gennep.fundamentata pe reprezentari imaginare.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava. aceste etimologii au avut si functie de semnificare.este mai unitar definita. asa incat citind un asemenea basm.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic. In multe dintre basmele noastre publicate. motive fabuloase si supranaturale.in contextul culturii orale.de regula.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament. care poate safie arta la Creanga.In sistemul traditional de gandire ele erau crezute.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura. Statutul estetic al legendei. . dupa cum are sau nu talent.carora li se acorda o anumita semnificatie.putina maiestrie. prin reflexiile lui proprii. In esenta. se substituie in locul povestitorului.

etc.voinicesc". Epica eroica Cantecul epic eroic.Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice. Legendele hagiografice se apropie. mitologice.. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana.in special haiduci.voinic" sau . atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal.ca modalitate. Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim. pe care multi specialisti le denumesc. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente.cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica. cinstea si mandria. curajul si grandoarea.La acestea se adauga legendele despre om insusi.Acest cod eroic.Se creeaza un canon comportamental eroic. stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei.Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul. in care modelul eroic are functie de urare. a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei.viteaz". hagiografice (sau religioase) si istorice. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica. Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare.ca si cantecul epic haiducesc.Un bogat repertoriu de legende etiologice. darzenea.petit.. Stravechii mitologii populare ii apartin insa.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise.acestea din urma avand. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat. ale carui insusiri sunt puterea fizica.pamantul cu formele sale de relief. si in basmul fantastic.atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari. este .Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari.Vom regasi .Modalitatea epicii eroice.In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare.cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii. Legendele istorice mai putin numeroase.exprima. dominata de hiperbola si de un retorism pregnant. .Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati. isi asimiliaza un orizont tematic bogat.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata.si legendele etiologice.din aceasta cauza. sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca . in circuitul eposului eroic. tot mitologice.de regula.de legendele propriu-zis mitologice..in esenta.genetic. ci un ideal spre care aspira intregul popor.o raspandire mai limitata zonal. In aceasta epoca.Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa.

baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti. in confruntare. Se poate observa. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. soldatesti. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei. de catre interpreti neprofesionisti. eroilor populari. au fost asimilati. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica. cantecul il opune.subliniind caracterul extraordinar. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au. in cantecul eroic propriu-zis. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare.In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou. care.de asemenea. Pentru anumite teme. a celor din Transilvania.ci intamplari din viata particulara. desi nu rara. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu. al fortei si actiunilor acestuia. suprauman. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant. o forta foarte mare. Mihu Haiducul sau Toma Alimos.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita.Baladele se canta pe melodie de cantec liric.evidenta.etc. adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane.cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii.Corbea.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale. in general.care circula in general la mai multe popoare. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic . Tematica baladelor romanesti. Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic. ca si in cantecul haiducesc. iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor.mai cu seama. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. protagonisti a unor poeme care. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane. ci un adversar multime. in variante mai noi. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal. Epica romeasca o alta tematica. Ele cuprind teme din viata cotidiana. prin variantele mai vechi. Aparitia lor. se opun asupririi sociale.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola.

In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict. Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti. Unele balade romanesti releva.intalnita in balada Manastirea Argesului--.foarte frecventa in Transilvania. Oleac.Este vorba despre o noua creatie religioasa. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa. de foame. .de boale.intre descriptiv si liric. tema sotiei necredincioase.tema mitologica. situatie similara cu cea din epica apuseana. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj. pe de o parte. de asemenea. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . Tema soacra rea. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara.pagane". Fochi. Genul penduleaza. temele specifice ei nu cad pe un teren gol. de cane sau de vita. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic.Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea). Balada da mai multa atentie atmosferei interne..De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei. arhaice.amintit. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti. insistand dimpotriva. Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma.sub fundamentul la cladirea unei case. apoi si capuri de gaina. tema jertfei zidirii. sfintita sa fie casa. Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger. cateodata abia crestinizate. de asemenea. in Ghita Catanuta.pine si sare sa fie in ea>>"(A. proprie sud-estului european pe care noi am numit-o. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua. ceea ce o apropie de cantecul liric.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta.de cele mai multe ori tragic sau dramatic.in balade precum Dobrisan. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat. tamaie si sare la toate patru cornurile. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational. sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta. subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase.” .Tematica baladelor este mult mai variata. chiar in cultura aceluiasi popor. ci vin in contact cu o traditie existenta. structuri inedite eposului. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului. Balada cuprinde mari arii spatiale.crestinism cosmic" pentru ca. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi..La noi. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii. pana la deznodamand -. care renunta la fast. cand se pune talpa casei. iar pe de alta parte. asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume. Baladele au menire moralizatoare.. ca sa le mearga bine.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european.

Fundescu. Exista cantece specifice unei anumite populatii. aforistic si narativ. “cantec” inseamna o poezie recitata. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. in acelasi timp. Cantecele. . Editura stiintifica si enciclopedica. in general. fiind raspandite in multe colectii. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic. vicleim. colinda. versurile cantate se numesc cantece. anecdota. doina. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”. De la nastere pana la moarte. iar versurile recitate se numeau descantece. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor. niste versuri care se recita. Pentru expunerea din acest paragraf. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. La nunta se canta. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. la salbatici. hore. adunate de I. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. incepand cu cele salbatice. Multe. ghicitori si framantari de limba. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. C. pacalituri si ghicitori”. tot ce este versificat. oratii. precum s-a pacut pentru basme. descantec si oratie. De aceea si numarul lor este mare. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe.mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. Bucuresti. fara sa fie cantate” dar. De la Zamolxis la Gengis-Han. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. alcatuiec genul poetic. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. diferitele munci sunt insotite de cantece. sau adaugat in altele. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. canteca cunoscute in localitati determinate. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. In genul narativ ar intra: traditiunea. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. care se deosebesc prea putin intre ele. la fel ca si cea cantata.. intentie care nu s-a realizat. sau unei bresle anume. idiotisme. insa.(Mircea Eliade. hora. cantecul face parte integranta din viata individului. In Ardeal. intr-un vers suprimat in unele. basmul. dupa teme. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. sunt cantecele. Hasdeu. P. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari.

culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. lasand la o parte un numar de . In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. dar cu mai putina valoare. unele creatii apartinand genului epic. culegere al lui G. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. intre ele insa multe sunt destul de recente. cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. a dat nastere mereu. Bunaoara. cu fond initial indepartat. Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior. chiar cu aproximatii. Teodorescu. daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. Cine ar putea determina insa. De asemenea. la noi si noi creatii de structura similara.Intre doina si hora. De pilda. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. expresiunea amorului si a suferintii. Cu toate acestea. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. oricat de veche. fara a incerca vreo clasificare generalea. au putut fi cronologizate unele balade romanesti. iar “Hora sau ditirambul. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. In consecinta. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat. in desfasurarea timpului. incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica. pentru ca orice specie. La fel. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. M. Daca literatura scrisa. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. pe specii.

in constiinta sociala populara. se intampla sa putem lega creatia. realizarea si maiestria artistica. Basmele vechi. mult mai usor de fixat in timp. greu de stabilit istoric. cunoscuta noua. evenimentul istoric da tema. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. are caracter specific de la scriitor la scriitor. fara a lua in considerare in acelasi timp. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. e deci un castig. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. culta sau populara. bineinteles cu inventii artistice. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. Atunci nu incape indoiaa ca. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. prin unele note ele ei. procesul creatiei. Daca se poate determina momentul sau evenimentul. In orice caz. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic. care a dat impuls unei balade. de anumite evenimente istorice. Daca se poate fixa momentul impulsului. in “Orb sarac”. In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice.cu structura ritual magica sau mitologica. In fond. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. iar daca e vorba de literatura culta. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. totusi ea poate avea ca tema si inceput. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. “Bimbasa Sava” etc. care determina o fabulatie originala. de fapt. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . fie in domeniul literaturii culte. tendinta maselor populare. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. in schimb. are caracter specific de la o opera la alta. In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. Orice opera literara. suportat de taranime in trecut. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. Aici rezida. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). o origine mai veche. note si atitudini de viata si de relatii sociale. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. In cantecul birului greu.. peste mai bine de un seco si jumatate. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. dar realizarea ei artistica. fie in domeniul literaturii populare. a dreptatii cu nedreptatea. Realizarea artistica. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi. legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. culese in secolulu al XIX-lea. numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic. Totusi.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. altul nou. si in cazu iteraturii populare. De exemplu. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. cu fondul lor mitologic. Oricum. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric. “Constantin Brancoveanu”.

. Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei. cercetari initiate si sustinute in special de B. De valoare si interes ramane insa tabloul larg.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. socotind pe unele mai vechi decat altele. in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare). Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare. Saracut de maica mea. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. cu complex de teme folcloristice curente. realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea. In schimb. social si uman. Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea. Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia . aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara. Nicaieri nu mai incap. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . Asadar. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale.P. decat cu mare aproximatie. Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului. In acest sens. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta. in stransa legatura cu graiul local. Uitai drumul satului Si coarnele plugului. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare. metoda de cercetare lansata . O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului.. determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848. Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea. Hasdeu. podveada grea...“Biru-i greu.

metoda care trebuie urmata si in folclor. Un cercetator. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet. nu numai din aceeasi regiune. in acel sat.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. si chiar din tarile vecine. Il interseaza. ci din tara intreaga. Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul. de exemplu. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. ca vrem sa facem folclor istoric. in multiplele sale aspecte. un chestionar a raspandit si N. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei.sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. . Pot sa fie elemente folclorice trditii. Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material. In rezumat. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . de oamenii cu un rudiment de cultrura. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. de pilda. aceasta insa nu e suficient. inregistrarea. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. sa adune material de folclor intr-o localitate. Hasdeu a impanat tara. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat. ci si pe cele negative. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea. trebuie sa stie ce vrea. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. un subiect limitat. dar care dupa socoteala autorilor lor. ci si dezvoltarii si infloririi ei. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. trebuie sa aiba o oarecare pregatire. In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. ca si in studierea lui. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut. raspunsuri s-au primit. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. Cine intentioneaza. mai ininte. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”. Densusianu. datinile de la nunta. dar frecvente prin alte localitati. nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui. destul de primejdios si vatamator. datini. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor.

4. superstitii. 15. ci le va incadra unde va crede mai potrivit. Anatomie. 22. 16. intocmit de domnii Gh. 5. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. 31. cu oarecare dezvoltari. 20. Duhuri. in 1899. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. dupa chestionarul lui Sebillot. eresuri. Lumea inchipuirii – 12. oricat ar fi de numeros si de interesant. s-a facut de revista “Sezatoarea”. 2. 18. aratari. 11. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. Zoologie. Mugur si V. III. Drumuri. Religie. pasiuni. fonetica. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. 37. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. 8. Angeologie. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. Omul fizic. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. 7. Traiul zilnic. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. 36. 24. Demonologie. Mai tarziu. 10. 33. 14. 39. 32. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. Calendaristica si cronologie. Astrologie. Igiena populara. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. 3. 35. in 1892. 34. 13. ci de imprejurarile in care cerceteaza. dar nu s-a primit nici un raspuns. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. Geologie. Morala. Credinte. 30. . Mitologie. Scrisul. Institutii vechi juridice. La noi. Profesorul universitar Gr. Filologie. sufletesc si social – 19. prima incercare de clasificare a intregului folclor. 23. Cosmografie. II. 9. Boale si vindecare. Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv.La noi. Arheologie populara. 38. Magie. Meteorologie. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. 28. 6. Antropologie. care era insarcinat sa le clasifice. Varstele. Cosmologie. Inteligenta. cititul. 26. Lumea fizica – 1. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. Geografie fizica. genii. 21. caracter. D. 29. 27. Fizica. Frenologie si fizionomie. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. jocuri. Aritmetica. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. Acelasi chestionar. Botanica. 17. Clasificare Un material de folclor. Sentimente. 25. Petreceri. intelectual. in 1930. Creatie populara. Fiziologie. Mecanica. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. Astronomie. Intelepciunea populara. Chimie.

Kirileann Prof. datini. Povestiri si semne. P.D. Caracostea B. Familia. Xenopol Tache Papahaghi G. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr. Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu . 43. T. 40. 42. D. Mestesuguri si industrie.calatorii. Sarbatori. 44. Hasdeu M.Sociologie. 41.

TEODORESCU • .MEȘTERUL MANOLE”— G. • .MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE ... MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • .DEM..2.

Calfe si zidari Şi Manoli . Domnul îi zicea: . Şi cum îl videa. Cît îl auzea. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe unde-ai trecut. cum îl văd.Ba. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. . Nu cumv-ai văzut. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus.Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos. Un zid părăsit Şi neisprăvit.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. La verde-aluniş? . doamne. La loc de grindiş. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari. Pe unde-am trecut. Cînii. Domnu-nveselea Si curînd pleca.-am văzut. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Care-i şi întrece.zece.

Locul măsura. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. meşteri mari. Dar orice lucra.Spre zid apuca Cu nouă zidari. Care-i şi întrece. A tria zi iar. Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă. Că v-oi da averi. Sfările-ntindea. Nouă meşteri mari Şi Manoli . V-oi face boieri. Calfe şi zidari. Noaptea se surpa! A doua zi iar. . Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! . Deci voi.zece. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. Zidul rădica. apoi V-oi zidi pe voi.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Iar de nu.

Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. În zid s-o zidim! Iată. Calfe sş zidari Tremura lucrînd. Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. Pe ea s-o jertfim. Iar Manoli sta. Aducînd bucate La soţ ori la frate. Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Ziua pîn-în seară. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele.Nouă meşteri mari.-n zori de zi. Calfe şi zidari. Nici că mai lucra. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Ş-orice soţioară Orice sorioară. Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Ci mi se culca Şi un vis visa. .Meşterii cei mari. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: .

pe schele. În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Paltini să îndoaie. Norii aduna. Manea mi-o videa. Să facă pîraie. Şi iar se ruga: "Suflă. . Cînd. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. Drumul cerceta. Ceriu-ntuneca. Inima-i sărea. Mîndra să-mi întoarne. vai. Cît el o zărea. S-o oprească-n vale. Doamne.-un vînt. Mîndra n-o oprea. Ruga-i asculta. Să curgă şiroaie. Apele să crească. Doamne. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. Inima-i plîngea. Şi-n cîmp se uita. Mîndra să-mi oprească.Şi mai sus. Şi iar se-nchina. Brazii să-i despoaie. Dar oricît cădea. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. pe lume O ploaie cu spume. Să mi-ontoarne-n cale. Vin de băutură. S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Suflă-l pe pamînt. Munţii să răstoarne. Ci ea tot venea Şi s-apropia.

Ruga-i asculta Şi sufla un vînt. Mîndra-şi săruta. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Nici că mai rîdea. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Munţii rasturnă. vai de ea. . Pe schele-o urca. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Paltini că-ndoia. Ci mereu zicea: . Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi. În braţe-o lua. Iar Manea turba. Visul de-mplinit.S-o ducă devale!" Domnul se-ndura. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. amar de ea. Pîn' la pulpişoare. zicea: _ Stai. Pe zid o punea Şi. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Un vînt pre pămînt. Manoli. Nu te spăria.Manoli. Brazi că despoia. mîndruţa mea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Iar ea. Că nu-i bună. glumind. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. dragă.

Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. vai de ea. Pin' la ochişori. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. Pin' la pulpişoare.Manoli. Pin' la ţîţişoare. Cum n-a mai fost altă. Pin' la costişoare. Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios. Manoli. Încît . Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire. Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. vai de ea. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: .Manoli. Monastire naltă. Domnul o privea . Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Pin' la buzişoare. Falnică zidire. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Nu se mai videa. Manoli. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Ci se auzea Din zid că zicea: . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge.Manoli.

Calfe şi zidari. Zece meşteri mari. Cum sta pe grindiş. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari. Apoi poruncea Schelele să strice. . Sus pe coperiş. Dar pe loc cădea. Zece meşteri mari. De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Să mi-i părăsească. meşteri mari. Cu mîna pe pept. Scări să le ridice.Voi.Şi se-nveselea Şi astfel grăia: . Iar pe cei zidari. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. meşteri zidari. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. Calfe şi zidari.Ca noi. Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Sus pe coperiş. Spuneţi-mi cu drept. Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea.

Şi unde pica. Care greu gemea Şi mereu zicea: . Trupu-şi despica. De pe coperiş. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge.Manoli. Manoli. Cu apă puţină. Meşterul Manoli. Lumea se-ntorcea. Ochi-i se-nvelea. Copilaşu-mi frînge. Cu apă sărată. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Iar bietul Manoli. Cu lacrimi udată! . Un glas mult iubit. Cînd se încerca De-a se arunca. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Şi de pe grindiş. Tîţişoara-mi plînge. Norii se-nvîrtea. Manea se pierdea. Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit.

Cu nouă zidari.Dem.MEŞTERUL MANOLE G. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Care mi-i întrece. care mi-i întrece. Prin ăl cărpeniş.plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Un zid părăsit. . pe plaiul frumos. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Cu opt telegari. Teodorescu În sus pe Argiş. Lungiş. nouă meşteri mari si Manole zece. Stă inima-i rece. ’n aur poleită. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. cu opt telegari. Plimbă-mi-se. Curmeziş. cu nouă zidari. stă inima-i rece. Dar tot n-au găsit Un zid învechit. Prin ăl aluniş. Pe Argiş în jos. Rămas de de mult. Prin ăl aluniş. Ei că-mi tot cătau. verde zugrăvită.

ci mi-l întreba. Domnul. porcii tot păzindmarmură-ntorcând.-am văzut şi am cunoscut. el le mulţămea.Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. bună ziua-i da. ca de Dumnezeu. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. de-l vedea. hai cu noi îndată. şi mi-i răspunea: -Ba Doamne. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. vreme nu pierdea. . din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. dacă-l auzea. marmură-ntorcînd. el se tot gîndea şi se socotea. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. noiaş purcăraş. hai de ni-l arată.

Domnul. de necaz oi da: lupii c-or veni. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea.unde-mi creşte. io mi te-oi cinsti.-i zicea: -Noiaş purcaraş. bine că-i părea. vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. porcii d-oi lăsa.pe unde-am trecut turma de-am păscut. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă. vechi şi mucezit: colo. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. turma mi-or răzni. d-auzea. papură ’nverzită. un zid de de mult. eu să merg cu tine. io te-oi milui. stăpînul m-o bate bătaie de moarte. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită. nu pot. . un zid părăsit şi neisprăvit. vai de mine. d-auzea.

şi dacă-l vedea. bine că-i părea.de vedea. Iar de-mi ajungea. rămas de de mult. pe jos că mergea. de mult părăsit. bine le parea. care mi-i întrece. cruce că-si făcea şi se închina. stă inima-i rece! Domnul. mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit. vechi şi mucezit.Vodă. dacă-l vedea. din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit. zidul ocolea.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca. cu Manole zece. iar. Var şi cărămidă. locul de zidire pentru monăstire. că-i pustie multă. că-i lucrare lungă! Domnul. cu nouă zidari. Domn’ descăleca. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire. zidul că-mi privea. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru. .de-mi pleca. nouă meşteri mari.

că toată ziua. aşa. c-aşa Domnul va. Lucra. zidul că-ntărea. Manole-mi vedea. el mi se scula zori cînd se ivea. el se tot cerca. acas’ nu-mi pleca. din ochi măsura. domnul poruncea. gîndu-şi frămînta. la zid că mînea. din adînc ofta. precum zicea. Trei ani că lucra. zidul că-ndrepta. dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta. pe zid se culca . lucrul că-mi zorea. Foaie ş-o lalea. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă. noaptea se surpa. Noaptea cînd sosea.chip de pomenire! Si. Manole-ncepea: sforile-ntindea. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. Soare cînd sfinţea. zidul că-mi zidea. tot aşa. iar. că-i pustie multă. lucrul cînd lăsa. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. pe gînduri că-mi sta. nu lucra.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

un mare stufiş. la zid în departe să ducă bucate. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. doar s-o speria. creştea d-un verde hăţiş. ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. Caplea că-mi zorea şi s-apropia. la cer se ruga: . Manole. bucate-o vărsa. bucate vărsa şi-napoi pleca. Doamne sfinte.Iacăt-o că-mi vine. lăcrămi că vărsa. sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. Dă . Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că. el că mi-o vedea.Doamne. măre. Din adînc ofta. d-un rug curmeziş. din ochi lăcrăma. doar s-ompiedica. şi-un rug curmeziş. Doamne. Soare cînd lucea. cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş.. din gură zicea: .şi la zid pleca. Ea se speria. d-un mare stufiş. şi mi-o cunoştea. Doamne milostive. ea se-mpiedica. .

’napoi se. la zid că-mi pornea. Meşterul Manole de sus de pe schele. doar s’o-mpiedica.ntorcea ş-altele lua. ea se speria şi se-mpiedica. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. Doamne indurate. pe Caplea vedea că s-apropia. din suflet ofta. Dă. la zid că-mi pleca. doar s-o speria. ’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată. de sus că-mi privea. bucate-o vărsa. altele-mi lua. cu limba’nfocata. Doamne. Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea. cruce că-şi făcea şi iar se ruga. . unde mi-o vedea.Dar . din suflet ofta. la drum că-mi zorea. mai s-apropia. Manole cum sta pe cîmp de căta. orice te-am rugat toate mi le-ai dat.Doamne minunate. la cer că privea şi cruce-şi făcea. şi iar se ruga: . dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. bucate vărsa.

Doamne. cite te-am rugat. Manole că-mi sta. Dă. vai de ea.Ştiţi rămăşagul. Dar ea. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. sfinte şi-ndurate. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea. la cer se uita. pîn’ s’apropia. acas’ o pleca d-o întîrzia. cu limba-nfocată. cum se ruga. din gură zicea: -Doamne minunate. nu se speria. şi nici se-ntorcea. Să rîdă-ncepea. doar s-o speria.lăcrămi că-i curgea. Si. la mers că zorea. toate mi le-ai dat. în cale-o opera. Zidari d-o vedea. ş-acum să-i iasă pe drum. din gura zicea: . dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia. la zid c-ajungea. doar s-o-mpiedica. bucate-o vărsa. Caplea cînd sosea. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . nici se-mpiedica. Bine le părea. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. din suflet ofta.

Var şi cărămidă. meştere Manole. dac-o fi vro glumă. la zid c-o ducea. Manole. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. . zid că se-nălţa. cărămizi punea. voi s-o apucaţi. din gură-mi zicea: . şi mai greu ofta. zidul că-nălţa şi mereu striga: . zid că se-ntărea şi mi-o curpindea.pe nor şi pe ceaţă. ’n braţe s-o luaţi. de-mi vedea. plînset că plîngea. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: .De vă e de glumă. de-mi vedea. din ochi căuta. iar el îmi lua pe dalba Caplea. plus că-l îneca. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . zîmbet că-mi zîmbea. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . gluma nu e bună. ’n zid s-o aruncaţi. dar ei mi-o zidea.Manole. Vorba nu sfîrşea. zidul că mă strînge.

abia mai sufla. Manole. ninsoare d-o ninge. abia mai putea. zidul înălţa. zînele c-or trece. nimic nu zicea. meştere Manole. pruncuşorul meu. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. ţîţişoara-mi curge. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . vai de ea. zidul că mă strînge. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. zidul se-nalţa. Şi zidari zidea. gluma nu e bună. vază-l Dumnezeu. ţîţă că i-or da. Manole-mi ofta. la el s-or întrece. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. pe el mi l-o unge. cînd se-nălţa. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. şi. . şi l-or apleca. cu amar plîngea. glasu-i astupa.Manole.ţîţişoara-mi curge. şi cînd se-nchega. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: .Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea.

Şi. de-mi venea. vînt cînd o sufla. într-o sărbătoare. nouă meşteri mari. ţîţişoara-mi curge. plînsu-l îneca şi se depărta. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. zidul se-nchega. pe cînd lucra. Iar nouă zidari. într-o zi cu soare. tot mai auzea un glas răguşit. calu-şi repezea . Manole. un vaiet topit: . meştere Manole. pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. cum o vedea.Manole. ei mereu lucra şi mereu striga: . ş ice se lucra. pe el l-or scălda.Var şi cărămidă . copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. dar. bine că-I părea. zidul că mă strînge. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea.plor cînd or ploua. într-o duminică. noaptea nu cădea. departe.mi vedea pe Argiş în jos. de la vînătoare vodă .

alta ca dînsa. cum este ea. pre legea mea. meşter lăudat. sus că se uita. altele-oi croi. din gură zicea: . nouă meşteri mari cu Manole zece. care-mi vă întrece. sfînta monăstire. meşter învăţat. Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit. dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. chip de pomenire. cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. Manole.Vodă mare-i şi frumoasă. zău. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. c-aşa lucrătură. jur ’prejur umbla. Din suflet ofta. Manole. mult să mulţămea. şi ferecătură mi-e de învăţătură. De m-oi bizui. de pe cal sărea. bine că-I părea. mîndră ş-arătoasă. dar. Din cap clătina.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea. aferim. .Aferim . zidari. meştere Manole. Şi cand se opera.

care mi-i întrece. ploaia să-i înmoaie. sus pe înveliş. dacă zicea. . acolo-i lăsa.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. sus pe coperiş. adînc se gîndea . nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. ei. pe gînduri cădea. schele că rupea. Frunză de măciş. dacă vedea. În sus se uita. Mult că nu-mi trecea. Foaie şi-o lalea. cu Manole zece. dac-auzea cum se lăuda. vîntul să-i adie. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. sus pe înveliş. nouă meşteri mari. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea. foamea să-i îndoaie. mult se văieta şi mult se ruga. nici să vă siliţi. zidul ca să-i ţie. la meşteri căta şi.

după ce-ntreba. cu faimă si nume. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea. că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: . trei de primăvară. planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară. Meştere Manole. calfe şi zidari. . nouă meşteri mari.sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire. aşa monăstire chip de pomenire. Mnaole. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară. Nouă meşteri mari. calfe şi zidari. cu Manole zece. care mi-i întrece. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. stau şi tot privesc. ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. scînduri că cioplea. mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. nici voi vă-ţi sili.Nici voi să mai fie. şi dacă-mi vedea cei nouă zidari. scînduri va lua. ce să ne mai facem. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume. nouă meşteri mari.

pe Argeş în jos. Domnu-l pedepsea. cu aripi zbura. dar. şi de-alăturea cişmea izvora .patru le făcea. cu aripi sălta. că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. care cum cădea stană se făcea. dacă-mi vedea. cu ţinte de-oţel. el mi se scula. c-aşa Domnul va. cu cuie de fier. dacă zbura. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea. Dacă le bătea şi se ţintuia. şiţă că-mi lua. şi unde-o bătea. pe plaiul frumos. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. singe că tîşnea. lîngă monăstire chip e pomenire. meşterul Manole. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. şi el îmi cădea. nimic că-i păsa. Manole. cinci zile-mplinea şi . Manole. cruce se făcea. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. iar unde-mi cădea.

1885.Teodorescu: Poesii populare romîne .cu apă curată trecută prin piatră. de Caplea vărsate. Bucureşti. cu lacrimi sărate. G. pagina 460 .Dem.

Pe un mal frumos.” Negru – Vodă sta. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt. De nu i-a plăcea. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece. Chiar pe gândul meu. Capul giurui.. Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit. Să le dea la câini. Un ban să nu-i dea. Să-i taie şi mâini. Pe Argeş în jos.De-a da Dumnezeu. Sta şi se chitea Şi se tot gândea. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari. .Vodă sta. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire. Meşter de zidit. De n-a isprăvi.MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Sta şi se chitea: . Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească.

Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei.Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. Pe unde. Un zid părăsit Şi neisprăvit. cărare. Pe drumul cel mare. Iată. .ai trecut.Doamne Negru-Vodă. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. La oi strungăraş. Oile-mi păzea. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Şi cu doisprezece. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. Din gură zicea: . Din fluier doinea Şi nu bindisea.Mândru flăcăuaş. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. .

Care mi-i întrece. Cu nouă zidari.I-hai! Strungăraş. Turma şi-a lăsat. Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Voi vă apucaţi . Ţi-oi da la loc nouă. Foarte învechit Foarte mucezit.Doispre’ce pietrari. Ei au nimerit La loc de grindiş. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două. La verde desiş. Şi că mi-i de turmă. Pui de românaş. Pe Argeş în jos. Iacă ce zicea: . Şi de piere două. Că nu-i dau de urmă. Care vă întrece. Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. Mândru flăcăuaş. Turma şi-a uitat. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. Vodă ce-mi zicea? . Nouă meşteri mari. Pe un mal frumos. Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş. Doispre’ce pietrari.Foarte mucezit. Foaie arţăraş. Nouă calfe mari Şi Manole zece.

Planuri că scotea Şi nu zăbovea. El. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. Că orice lucra. . Şi mi se culca. Şi se apuca. Zidul că pornea. Manole stătea Şi se socotea. Zidul că suia Şi se ridica. Geaba se-ntrecea. Foaie de lalea. Noaptea se surpa. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. Aici să-mi duraţi. A treia aşa Pân’ la săptămâna. visa Visul aievea. Zi întâia-aşa. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. A doua aşa. Meşterii sileau Şi mereu lucrau. Ci mereu gândea Şi se chibzuia. mări. Ziua ce zidea. Mândră şi frumoasă. Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume.Şi să vă legaţi. El nu mai lucra. Da’ Manole sta. Dar’ cum se culca. Domnii şi-mpăraţii. Lucrul că pornea. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune.

Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. Ei mi-au juruit.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Iată ce-am visat: Se făcea. Nevestei nu spuneţi. Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. El aşa zicea: . meşteri mari. făcea.” Deci voi.Şi se se scula. Care s-a sili La zid de-a veni.Voi. Calfe şi zidari. Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. Foaie de mărari. Chip de pomenire. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat.. Şi mâini dimineaţă. Pe rouă. . Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. Doispre’ce zidari. Care nu mă-ntrece. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. pe sare. Pe ea voi zidi. Nouă calfe mari. pe ceaţă. De-o dalbă soţie.

Şi venea. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea. Nici că nu mai lucra.Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească.Dă. Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va. pe lume O ploaie cu spume. Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. Vin de băutură. De va să trăiască! Floare şi-o lalea. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie. Inima-i plângea. Drumul cerceta. Ci mi se ruga Şi se tot uita. . Cât el o vedea. Ziua că zorea. Ploaie că dădea. Nevestica lui. Ruga-i asculta. Floarea câmpului. Doamne. Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. Da’ Manole sta. S-o-ntoarne din loc: . Meşterii lucra. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ.

Fă pe gândul meu. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. pe lume. Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi. El mereu ofta Şi iar se ruga: .Dă.Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea. Domnu-l asculta. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. Vântul că pornea Şi sulfa. Inimioara mea. Că mereu venea Şi la drum zorea. Munţii răsturna. Copaci să răstoarne. Nici se-napăimânta. Să se ducă-n lume După bou bălan . Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta. Nici că se-nturna. vai de ea. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica. vai de ea. Doamne. Mândra să mi-o întoarne.Dă. Dumnezeu. În gănd ca să-i deie. Copaci răsturna Şi ea. un vânt. Un vânt pe pământ. Doamne. sufla. Groază că-i era Şi se tot ruga: . Nevestica mea.

Iată că sosea! Iar bietul Manole. Şi dacă-l gătea. Mi se gândura. Pe zid mi-o puneau. Şi dacă afla. . Măcelar căta Şi măcelărea. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. În zid o zideau. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. În drum purcedea. S-o zidim de vie Chiar în temelie. Şi dacă gătea. Că-i pierdut de-un an. Luaţi de-o zidiţi. Să nu mi-o trudiţi.Că-i pierdut de-un an. Domnu-l asculta. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. Şi ea tot venea.Doispre’ce pietrari. Bucate vărsa. Întuneric da. Nouă meşteri mari. Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Şi venea. Bucate-l făcea.

Cu gura grăia: . Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. . Pân’ la pulpişoare. Din gură ofta.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. Copilaşu-mi plânge.Doispre’ce pietrari.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Dulcişorul meu. Lăptişoru-mi curge. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune.Dar ea. Zidul că mă strânge. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. Manole. Soţiorul meu. Nouă meşteri mari. Pân’ la ţâţişoare. mândruţa mea.Taci. Nimic nu zicea. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: .Cine l-a scălda? . vai de ea. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori.Manole. . Cu lucrul grăbeau. Cu oftat ofta. Ţâţişoara-mi strânge. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare.

Cin’ l-a legănă? . Bine le părea… Cu opt telegari. Dulce legănare Pân’ s-a face mare.Vântul a sufla Şi l-a legăna. Cu mâna la piept. Cu opt harmasari.Doispre’ce pietrari. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Trec la mănăstire Ca să se închine. isprăvea. Care vă întrece. Mult se minunau. Luna că stătea.. Lucrul le mergea: Iată. Meşterii zorea. Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării. Negru-Vodă sta. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune. Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. . Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: . V-oi face boieri. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? . Eu v-oi da averi. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit. Să-mi spuneţi cu drept.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea.

Sus pe-acoperiş. Aripi îşi făceau. Calfe şi zidari.Foaie de măcriş. Mândră şi frumoasă! Meşterii mari. Dar cei meşteri mari. Sta şi se chitea. Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Setea să-i usuce.Doamne Negru-Vodă. Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Ploaia să-i răzbată. Dar bietul Manole. Ei dacă vedeau. Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. . Manole stătea. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau. Apoi poruncea. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Calfe şi zidari. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Aripi. Nimic nu zicea. Altă mănăstire Pentru pomenire. Foamea să-i mănânce. Dar unde picau Stâncă se făceau. Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă.

N-aveam ce cânta. Boieri dumneavoastră. Cu apă puţină. Cu slove din carte! Să se pomenească. Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână.Meşterul Manole. . Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Dacă nu era. Cu slove săpate.

3. INTRODUCEREA .

cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. în epoci îndepărtate. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu. proiecţie a vieţii care dăinuie). şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). cu ierburi verzi. Se sacrificau mai ales femei şi copii. în special în sud-estul Europei. demiurgul a săvârşit un act sacrificial. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. De la motivul mitologic iraţional. cu oase şi cranii omeneşti. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. vin. odataă cu evoluţia mentalităţii. îngropată la temelie. Pentru artist. pâine. Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. laudă muncii creatoare.. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. sau în legendă. motivul Icarului. Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. cu animale şi păsări.În numeroase mitologii. mai presus de iubire. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului. deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. sare. cu ouă. la crearea lumii. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). perle). . jertfa lui vie. care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). de familie. Elementele fundamentale ale baladei . Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. mitul elanului creator. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. încorporată în opera de artă. iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. al fântânii. când au luat naştere lucrurile. acela că orice momument de seamă are. în realitate. de perpetuarea numelui prin urmaşi. jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. undelemn.

LEGENDĂ ȘI ISTORIE .4.

compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. Ipoteza a fost aproape general acceptată. sârbo-croaţi. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. Someş. Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. Lăpuş. nr. necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile. bulgari şi macedoromâni. este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton. bulgari. printre altele pentru că. b. cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. Muntenia şi Moldova. alături de varianta colind). în sudul Greciei. le conferă o soartă tragică. nestatornicia zidurilor. Prin urmare. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. traco-elino-latin. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. ceea ce pledează pentru poligeneză şi. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. izolat şi in Timiş şi Arad. Bistriţa). Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. macedoromâni. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. s-au conservat formele cele mai arhaice. alături de alte caracteristici. care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. la extremitatea sudică (Grecia). Versiunea baladă circulă în Oltenia. Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. are funcţie de bocet. Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. şi tot de la bulgari la români. 7.Capodoperă a literaturii orale. in nordul Transilvaniei (Sălaj. albanezi. cu rădăcini rituale mai vechi. Taloş. care publica in 1962 („Revista de folclor”. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). că de aici s-a răspândit la albanezi. interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală. români şi maghiari. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. Aproximativ in aceeaşi arie. Pe de altă parte. . iar de la aceştia la maghiari. Astfel.

Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”.sacrificarea celei mai bune soţii. de încredere între soţi: „Stăi. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea. Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel. mândruţa mea. marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. cu care incep celelalte versiuni. este zidită. meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale. zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă. considerate de unii cercetători exterioare temei. izvorul acesta este tămăduitor. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea). motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină. fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene. este actul ritualic fundamental. Pe teren românesc. Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. În cele mai multe versiuni. pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. Soarta amândurora este nedespărţită. li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare)./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. se zbate. dar orice încercări sunt zadarnice. soţia sacrificată este personajul principal. În versiunea românească. îşi blesetmă destinul. Locul este damnat. În versiunile sud-dunărene./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit. În motivul următor. „cu ajutorul . balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale. nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei. Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. În motivul următor este sacrificată soţia. La vederea ei. Pre a fi motivul cel mai unitar. În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei. victima este păcălită.c. versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului./ Cu apă puţină. imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). ei contestă autenticitatea baladei româneşti. În toate variantele. de mare şi delicată dragoste. Dar în cele sud-dunărene. cheia de boltă a baladei. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult. protestează. aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş./ De pe coperiş. În versiunea românească. „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”. care va veni prima cu prânzul a doua zi. Când se pregătea să sară./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. soţia lui Manole soseşte prima. fie de către o zână (variantele sârbo-croate)./ Visul de-mplinit”. când soţia îl caută. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. este acela al nestatorniciei zidurilor. asemenea celorlalţi meşteri. În toate versiunile naţionale. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. se lamentează. meşterul soţ mimează tristeţea. pe baza lor. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne). Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni. Al doilea motiv din versiunea românească.

peste Arta. sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole. meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde.. care vestesc că trebuie zidit un . o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. districtul Alzth. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. centru. Nennius povesteşte în a sa . şi astfel este zidit. Sébillot. dar zidurile se prăvăleau necontenit. Într-o legendă estoniană se povesteşte că. printre care perpetuarea amintirii cuiva. unde dragostea lor se perpetuează. care de atunci tremură ca frunza. situat între Caudan şi Le Fanoét . în temelia catedralei Oran. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească. Pont-Callec. Dintre variantele bulgare. fortăreţelor. însă. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi. etc. castelelor. al cărei model exemplar este cosmogonia. cum se afirmă adesea. a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. în Scoţia. în cultura tradiţională. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . care se dărâma necontenit în timpul nopţii. mănăstirea şi izvorul. de asemenea. Iar fântânile au. dimineaţa. O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. oraşelor. Se apropie. Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice. tovarăşil sfântului. care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. fiind pătruns „de forţele tainice. În corpurile lor noi.copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor. Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. Meşterul refuză. devine mit” (Caracostea). semnificaţii multiple. Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. îl întâlnim şi în Scoţia. cumpărat . cel de peste Mostar.. se află o fortăreaţă cu un pod de apărare.mijloacelor mitice” (Bârlea). Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona.Historia . Nenumăratele fortăreţe. imagine şi axă a lumii. în Herţegovina. Într-o variantă. Versurile greceşti vorbesc despre un pod. Motivul bisericii. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. se aude vocea arhanghelilor. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. loc de rugă şi reculegere. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei. Ea moare blestemând podul.) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult.

Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America. pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor. Când lucrul se repetă pentru a treia oară. . prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale. iar poarta ridicată deasupra lui”.. trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia. Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii. trebuie să fie omorât.Brittonum” cum regele Gourthigirnus. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene. după spusa lui Clavigero. care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă.. De astfel.. însă.O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata).. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri. I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?). Aceasta nu înseamnă. Un brahman. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor. aşa cum vom vedea. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de . voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor. Ea se explică. în Africa. Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia.interiorizare a sacrificiului”. în loc de vietăţile rituale. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului. unul alb şi celălalt roşu. doi şerpi.

PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .5.

Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale. Ei că-mi tot cătau. cu opt telegari.Pe un mal frumos.44). însă în aceeaşi perioadă istorică. În balada a doua. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. verde zugrăvită.Teodorescu .Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. Şi cum îl videa. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie. P.Dem.Pe Argiş în jos. Şi cu doisprezece. În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii. 1913. Teodorescu in „Poesii populare române”. prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului. O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri.Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti. de G. pe plaiul frumos. Cegăneanu.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. în 1885. cărare. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune./Care-i şi întrece”. Domnul îi zicea: . . Dem. În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”. nouă meşteri mari si Manole zece. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . care mi-i întrece. cu nouă zidari. Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G. ’n aur poleită. deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. 1910.. Balada culeasă de V. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. p. transmis de la o generaţie la alta.cea publicată de Teodorescu.. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie.Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc. Iată. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. stă inima-i rece. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit. în 1866. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp. Bucureşti.. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale.

Cînii. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. Oile-mi păzea. doamne. baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş. Spre zid apuca Cu nouă zidari. Nouă meşteri mari Şi Manoli .Ba.ai trecut.-am văzut. . Pe unde-ai trecut. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T. vreme nu pierdea.Pamfile). nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. Pe unde-am trecut. din fluier doinaş”( Alecsandri) . ca de Dumnezeu. La verde-aluniş? . Din gură zicea: . hai de ni-l arată. . Domnul. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Un zid părăsit Şi neisprăvit. ci mi-l întreba.Mândru flăcăuaş. el le mulţămea. La loc de grindiş.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. marmură-ntorcînd. Un zid părăsit Şi neisprăvit. de-l vedea. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Domnu-nveselea Si curînd pleca. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. . hai cu noi îndată. Pe unde.zece. Nu cumv-ai văzut.” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu.” Pe drumul cel mare. Din fluier doinea Şi nu bindisea. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. În continuare. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. La oi strungăraş.Doamne Negru-Vodă.Cu turma te-ai dus. noiaş purcăraş. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. bună ziua-i da. “noiaş purcăraş”( Teodorescu) . cum îl văd. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. Care-i şi întrece. Un zid părăsit Şi neisprăvit.” Cît îl auzea. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. Foarte mucezit. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut.

In balada lui Teodorescu:. un zid de de mult.. mult timp zadarnic. Efortul meşterilor./Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”.. prin care Negru-Vodă cere ajutor .unde-mi creşte. sortindu-i pieririi de la început./ io te-oi milui. chiar în temelii". căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. un zid părăsit şi neisprăvit. Soare cînd sfinţea..Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte. În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne.” .. pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor . după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească../ lucrul cînd lăsa”./ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător.Mândru flăcăuaş. pe unde-am trecut turma de-am păscut.Tremura lucrând/Lucra tremurând"..flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi . unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita. şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: . vechi şi mucezit: colo. în mintea lui. iar in varianta a treia . ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului. Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri.” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe). când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei.Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui ..ciobănaş".. Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de . Îi tratează ca pe nişte subordonaţi.latr-a pustiu şi url-a morţiu". este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului. oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti.” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit.-am văzut şi am cunoscut.de vii. care-l avertizează că este un teritoruiu nefast. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă. fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor . însă.

/ De m-oi bizui. care să le stimuleze orgoliul profesional. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ). se înalţă tot mai sus. că pot construi un edificu.Ceara topindu-se.Te previn./ mîndră ş-arătoasă. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează.”. Dar. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul. nici prea jos. pe rând .. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ .megalomania. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit. doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea./ Din cap clătina. să evadeze./ sus pe înveliş. acolo-i lăsa. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei. cum este ea. pre legea mea.. Icar reuşeşte. se aruncă în văzduh./ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”. finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească. aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau.Vodă/ mare-i şi frumoasă.. provocându-le moartea .Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare.moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia./ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură. în ciuda sfaturilor prudente primite. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului. Icar se prabuşeşte în valuri.. plecând in zbor deasupra mării. însă .” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave./ chip de pomenire. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui. voievodul decide pierirea acestora. meşter şi calfe./ sus pe coperiş.Închis în labirint împreună cu tatăl său.Doamne Negru. .este personificarea mitică a deformării psihismului. aşezându-l în locul meritat de ctitor. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative. Icar.La sfârşit. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului. el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută../ dar./ zău. Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor.Nici prea sus. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature. Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri. venind să se închine în noul lăcaş de cult. Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului.Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare. Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus.al imaginaţiei pervertite. trebuie să zbori la o înălţime potrivită. în schimb le pune o întrebare capcană./ sfînta monăstire. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii. spre soare./ Dar unde picau/Stâncă se făceau.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt. mult mai frumos şi mai luminos"./ c-aşa lucrătură. prăbuşindu-se./ altele-oi croi.. Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care./ Din suflet ofta. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi.Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş. Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele.

.Indiferent de variaţiile temetice. şi un strat mai nou. în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului. pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic.deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică. ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri.Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe. al morţii meşterului(numit totdeauna Manole). . Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi. în timp ce materialele oltene. după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi.” . în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului.Spunem că primul e un strat mai vechi. A. În acest fel.materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite). în timp ce al doilea e mai nou.muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou.

CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .6.

datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului. Ziua ce zidea. Foaie de lalea. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri. A tria zi iar. A treia aşa Pân’ la săptămâna.Meşterul Manole Manole este marele meşter. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său . noaptea se surpa... zidul că-ndrepta. Manole este creatorul de artă. durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul).Foaie ş-o lalea. Noaptea se surpa. Trei ani că lucra. tot aşa. el se tot cerca. Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume. aşa. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei.. Zidul că pornea. c-aşa Domnul va.Teodorescu . Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. lucrul că-mi zorea. Zi întâia-aşa. zidul că-mi zidea. Că orice lucra. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra.Dem.Visul de-mplinit”). Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte.” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (. teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. pe care îi întrece în măiestrie. zidul că-ntărea. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. care torturează imaginaţia oricărui mare creator. A doua aşa.Lucrul că pornea.” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Noaptea se surpa! A doua zi iar. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor. Zidul rădica. Geaba se-ntrecea. Zidul că suia Şi se ridica. Şi se apuca.. Manole-ncepea: sforile-ntindea..Şi Manoli zece./Care-i şi întrece.” . Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G. Sfările-ntindea. Dar orice lucra. Locul măsura.Meşterii grăbea. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .

Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: . Nici că mai lucra.. El. Şi se se scula. El aşa zicea: ..Dem.” (G.Noaptea cînd sosea. pe zid se culca ş-abia aţipea.Eroul folcloric. dormea. Dar’ cum se culca. Ci mi se culca. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. mări. nu dormea. d-o dalbă soţie. “ (Vasile Alecsandri) . Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: .Nouă meşteri mari.Iar Manoli sta. visa Visul aievea. tînără şi vie. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. pînă n-o clidi. un vis aievea. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Calfe şi zidari. Teodorescu) ..Şi mi se culca. Şi un vis visa. pînă n-o zidi chiar în temelii. şi visu-i spunea că-n deşert lucra. Aducînd bucate La soţ ori la frate. un vis că visa.

Visul născut din însuşi zbuciumul său. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi .jertfirea primei neveste sosite...soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Cinstit şi om de onoare. Nevestei nu spuneţi.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi.creaţia” este totul. Şi mâini dimineaţă. îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea.Teodorescu .. Pe rouă.problematizări”. pe sfinte icoane : care mîndroşoară. Ş-orice soţioară Orice sorioară..Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. Care nu mă-ntrece. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. El este .Voi. .Dem. căci pentru el . meşterul îşi respectă cuvântul dat. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. neavertizându-şi soţia..Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. De-o dalbă soţie.elementelor naturii. pe ceaţă. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă. Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. Rugămintea repetată de trei ori. „Meşterul Manole”--G.. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. Eroul acceptă jertfa fără .” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc.artistul”.Hai să ne-nchinăm. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine. Iată ce-am visat: Se făcea. ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin.. El că tot striga Şi tot cuvânta: . pe sare. pe sare.. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .. făcea.

Drumul cerceta.. vai. Nu te spăria. Ea nu mai râdea . „Meşterul Manole”--G. vai de ea.Meşterii cei mari. Nouă meşteri mari. Pe ea voi zidi. Şi-n cîmp se uita. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . ’n braţe s-o luaţi.zori de zi” a soţiei lui Manole: . Pe schele-o urca.-n zori de zi. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. iar el îmi lua pe dalba Caplea. mîndruţa mea. Şi mai sus. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa.. Pe zid o punea Şi. Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. pe schele.Doispre’ce pietrari. Mîndra-şi săruta.” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în . voi s-o apucaţi. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. În braţe-o lua.Ştiţi rămăşagul. ’n zid s-o aruncaţi. Iată. În zid o zideau. la zid c-o ducea.Dem. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. Cînd. Pe zid mi-o puneau. ’n zid s-o aruncaţi. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. zicea: _ Stai. Dar ea. Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă.Teodorescu . Să nu mi-o trudiţi. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. Iar Manea turba. cu cap să scăpaţi.Pe ea s-o jertfim. Luaţi de-o zidiţi. plus că-l îneca. voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. pentru înfăptuirea operei durabile de artă.. glumind.” Care s-a sili La zid de-a veni.. Vorba nu sfîrşea.. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele.

Cu gura grăia: . dragă. Pân’ la pulpişoare. Lăptişoru-mi curge. Cu lucrul grăbeau. gluma nu e bună. mândruţa mea. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. din gură-mi zicea: . gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. Pin' la ţîţişoare. de-mi vedea. Pin' la ţîţişoare Dar ea. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: .Manole. Nimic nu zicea. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Dulcişorul meu. Din gură ofta. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . de-mi vedea. Manole. dar ei mi-o zidea. zidul înălţa. Iar ea. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. Manoli. Manoli.Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Visul de-mplinit. zid că se-nălţa. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. . nimic nu zicea. zîmbet că-mi zîmbea.Manole. Că nu-i bună. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare.Var şi cărămidă. Pîn' la pulpişoare. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. din ochi căuta. plînset că plîngea. Şi zidari zidea. Cu oftat ofta. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea.De vă e de glumă. Copilaşu-mi plânge. Pin' la costişoare. Soţiorul meu. Pin' la buzişoare.Cine l-a scălda? .Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. meştere Manole. Pân’ la ţâţişoare. Manoli. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. dac-o fi vro glumă. Manoli.Taci.Manoli. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Ci mereu zicea: . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . Nici că mai rîdea.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . cărămizi punea. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge.Doispre’ce pietrari. Zidul că mă strânge. zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. ţîţişoara-mi curge. Nouă meşteri mari. Ţâţişoara-mi strânge. Pin' la pulpişoare. . zidul că-nălţa şi mereu striga: . . cu amar plîngea. Manole. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . vai de ea. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. şi mai greu ofta. vai de ea. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. zidul că mă strînge.Manoli.

Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Nu se mai videa. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. ţîţişoara-mi curge. abia mai putea. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea.Pin' la ochişori. plînsu-l îneca şi se depărta. pe el mi l-o unge. Manole. zidul se-nalţa. şi cînd se-nchega. abia mai sufla. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. pruncuşorul meu. şi. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. Încît . vai de ea. Lucrul le mergea” . Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: .Cin’ l-a legănă? . Manole-mi ofta. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. şi l-or apleca. ninsoare d-o ninge. vază-l Dumnezeu. . cînd se-nălţa. la el s-or întrece. pe el l-or scălda. glasu-i astupa.Manoli. meştere Manole. Meşterii zorea. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . Manoli.Manole. zidul că mă strînge. gluma nu e bună. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. plor cînd or ploua. Ci se auzea Din zid că zicea: . vai de ea.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. ţîţă că i-or da.Vântul a sufla Şi l-a legăna. zînele c-or trece. vînt cînd o sufla.

Pentru artist.gleznişoarele” până la . ţîţişoara-mi curge. în aceste condiţii edificiul.. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire.. ş ice se lucra.. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii.însă copleşit de emoţie. Portretul fizic al meşterului lipseşte. pe cînd lucra. cu Ana sau cu divinitatea. tot mai auzea un glas răguşit. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit.amoarea spre artă şi ştiinţă”..pe care.adaptat” viziunii sale despre creator.balada şi mitul cristalizând într-un . copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală. atunci când acesta comunică cu meşterii. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri. Manole. asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia . rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă .Var şi cărămidă . ei mereu lucra şi mereu striga: . zidul că mă strînge.ochişori”. meştere Manole. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa.l-a .Manole.sentimente şi fapte.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. dar. un vaiet topit: . mai presus de iubire. zidul se-nchega. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. de familie. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei. Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei. cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. de perpetuarea numelui prin urmaşi. cu vodă. nouă meşteri mari. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă.Iar nouă zidari. Astfel ca meşterul Manole. noaptea nu cădea.

Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci. măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană. frumuseţea. frumoasă . Este ea. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase. femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat. însă. Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi. că gestul zidirii este numai un joc. dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). Ea este perechea lui Manole în dragoste. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. fără jertfa benevolă a Anei. Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni. se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină.tinereţea. întemeierea unui cuplu fericit. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. în .. va primi cu împăcare semnul destinului.ca floarea câmpului". fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. cea care. ea fiind acum sub numele de Caplea. de aceea. calitatea maternă. ploaia. oglindite fidel pe figura lui. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. Sentimentul trăit este atât de puternic. iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. etc. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup. Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. pentru care se simţea făcută. Însă. corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit. egală lui în privinţa forţei morale. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul. deşi tânără. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu.

avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale.Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. Mâncând. celor cinci vânturi cosmice. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. pentru că. . o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere. corespondenţii lor cosmici. dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:. pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic). ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins. Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T. de asemenea. . Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos.Alecsandri) .atestat istoric.”(Teodorescu) . de realitatea ultimă. autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi. Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării.. Însetat. indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti. şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi.../ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” . După ce alege locul construcţiei . cele cinci „răsuflări” corespundeau. ci şi una împotriva mântuirii. faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem.. aşa cum l-am văzut. Negru-Vodă este orgolios şi autoritar. Iar de nu.Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei.Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. ca o izolare pernicioasă. Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic. ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. Funcţiunile fiziologice îşi aveau. Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri. orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii. arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea. apoi/ V-oi zidi pe voi. El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire . Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri..”(V. ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea. .Pamfile) .

Mândră şi frumoasă! . acolo-i lăsa. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. dacă zicea. Ploaia să-i răzbată. Apoi poruncea Schelele să strice. zidul ca să-i ţie. vîntul să-i adie. „Meşterul Manole”--G. mult se văieta şi mult se ruga. sus pe înveliş. Scări să le ridice. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi.Dem. Sus pe coperiş. Zece meşteri mari. dacă vedea. Să mi-i părăsească. sus pe coperiş. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Setea să-i usuce. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă.Teodorescu Foaie şi-o lalea. Sta şi se chitea. Foamea să-i mănânce. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. foamea să-i îndoaie. ploaia să-i înmoaie.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. ei. Apoi poruncea. Ca să putrezească Colo pe grindiş. nici să vă siliţi. Iar pe cei zidari. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire.

7. MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

.Jung – întocmai altor sacrificii şi. istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia.întâi de toate.o victorie interioară.cu siguranţă. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei. cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului.nord-europene.Văzând zidurile templelor egiptene.geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult.. mesajul său câștigă în umanism.Cel puţin în epoca istorică.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) . Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene.G. ajutorul zeilor.aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale. creația câștigă în profunzime.Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei . un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează. Adrian Fochi identifică . În drumul de la etnografie la artă. Astfel. nici celui care oferă jertfa.După jertfire.jertfei zidirii”.” .Realitatea nu este decât o gândire manifestată.nu pretind sacrificii umane.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice.participanţi. mai cu seamă. se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului.Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic. al cărei încornorat simbol este taurul.Cea care se substituie închinătorului este victima.sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt. însă.El imploră. sacrificiul celebrează.mordvine. pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon. riturile.

8. DOSAR CRITIC .

etc.. Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor. vrajă. În toate aceste mituri. proverb. moartea violentă este creatoare…” . întocmai cum ...…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată. Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată. fiinţa imolată regăseşte un nou corp.De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE . a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă.Fiecare produs folcloriclegendă.…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă. este chiar locuinţa pe care a animat-o. […] La nivelul riturilor de construcţie.. rasele umane sau diferitele clase sociale.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole .CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ .poartă în sine universul mental care i-a dat naştere.. dar şi plantele alimentare.

încorporarea suferinţei individuale în opera de artă. cel al <<jertfei zidirii>>. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane. un simbol al nuei idei geniale.un ciob de oglindă din care a fost desprins. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire. iar la români prin legenda Meşterului Manole. O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…). În varianta românească. să beaq cât zece şi să lupte cât zece. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece.. de exemplu.” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari. nr.” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent . la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta. existent. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică. Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea. Un mit omniprezent în peninsulă. ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic.Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…).4 / 2002 .

Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului./” .Epoca veche..Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor. chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /. Editura Meridiane. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta. Ed. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora.. Sibiu.. o fiinţă omenească.. trebuie zidită de vie. prin frumusețea sa. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime.1930. Buc.55-56 . În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme. 1967.” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica. apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită. p. găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste. p.aII-a. Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii. la temelia mănăpstirii.

cu care se naște. caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească. ca un impresionant model.] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor.Meșterul Manole(versiunea V. valabil pentru tot spațiul balcanic. Ed.. în imaginile artei.Albatros. în setea cea mare după claritate. impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției..” .. în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie. ea fixează.Alecsandri) . cristalul într-un lichid saturat. cum ar fi Herder.Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol.[.Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi. la cea mai mică mișcare.. 1976 .explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale.Produs al glasului popoarelor. adevărul procesului creator.” .

BIBLIOGRAFIE .9. IMAGINI 10.

De la Zamolxis la Gengis-Han. Competenţa de (re)lectură. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. pag 80-82 Cordoneanu. pag. Editura Minerva. 2003 Ivaşcu. Dicţionat analitic de opera literare. Mozeş. Editura Artemis. Dicţionar de simboluri (vol. Editura Junimea. pag. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1980 Pop. Constantin. Bucureşti. Bucuresti. Iaşi. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. Maria. Bucureşti. 1980. 2006 Chevalier. Literature orale. 1987. 293. Valori ale culturii populare româneşti I şi II. Bucureşti. 1994 • • . Bucuresti. 1983 Fochi. Experienţe în viziune integrată. pag. pag. Gheerbrant. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. Editura Societatea de ştiinţe filologice. Meşterul Manole.II. Folclorul literar romanesc. Editura Compania. 1969 DICŢIONARE Pop. Eva Monica. Bucuresti. Mircea.III). Mircea. 1992. Constanţa.Editura didactica si pedagogica. Cluj-Napoca. pag. Bucureşti. Studii de folclor comparat. Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. Ioan (coordonator). 70-77 Szekely. Cluj-Napoca. I.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. Editura Eminescu. 260. Bucureşti. Chiţimia. 1971 Caraman.Editura Minerva. Literatura populară română. Bucuresti. Editura Corint. Mozeş. Petru.Editura Albatros. Bucureşti. Eugen. 297 Bărboi. Dictionar de etnologie. Bucureşti. 1979 Eliade. histoire des literatures. 1962 Gorovei. Editura Minerva. Meşterul Manole-idei şi atitudini. 132-133 Eliade. Artur. Editura Minerva. Editura Dacia. Enciclopedie de la Pleiade. Mihai si Ruxăndoiu. Alain. 69. Bucureşti. George. 2003. Editura stiintifica si enciclopedica. Editura Dacia. Cluj-Napoca. Studii de folclor I. Adrian. 1987 Gaster. Bucureşti. Folclorul literar al românilor-O privire contemporană. 249 Eliade. 1976 Gaster. Istoria literaturii române I. Editura Minerva. 1978 Fochi.. Editura Minerva. 1976 Vulcanescu. Literatura populară. pag. C. Folclorul românesc în perspectivă comparativă. 2007. Adrian. Mircea.O. Paris. 99. 171-173 Simion. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. 1972. Romulus. 1988 I. Editura Saeculum I. Jean. Mihai . Editura Ştiinţifică.

Cenean Iulia 2. Pușcaș Alexandra . Mihuți Alexandra 6. Fărcaș Oana 3. Flutur Delia 4. Man Iulia 5.Acest portofoliu a fost realizat de: 1.