FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

Arheologul William J. Thomas. mentineau expresi de “traditie populara”. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit.unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare.. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu. In Spania si in Portugalia. mai mult chiar de cum erau cu francezii. nu . Thomas va fi investit cu semnificatii diferite.culturii cărturăreşti. Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. apoi si pe alte continente. Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. adica stiinta poporului. rusi. ai caror savanti. muzicale.cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse. Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. apoi de savantii finlandezi.implicand deosebiri in terminologie. etc. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. de traditiile lor proprii. termenul creat de W. ca si cei italieni. si unde nu se impusese un alt termen prealabil. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. desi este mai mult o stiinta decat literatura. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra.folclor” este o creatie relativ noua. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati.. J. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare. Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. Istoricul Cuvantul .

care a aprut in anul 1892. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale. privind inovatile ca un contrar al traditiei. sau o traditie particulara. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. Doctorul T. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. ocolesc cuvantul “folclor”. Sperantia. “Sezatoarea”.in comuna Jorasti. “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. tiparita in 1904. Prima revista speciala de folclor. G. dar o atitudine mintala si politica. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. Concluzionand. in Falticeni. literara si folcloristica”. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile. inoranduite si adaogite”. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. pulicatie exclusiv pentru folclor. judetul Courlui. prin anul 1840.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. pentru ca anii trec. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. Stamati. iar unele menite anume pentru acest soi de material. D. culese. Savin. Este o adevarata culegere de folclor. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. este “Revista de limba. Respectul pentru traditie. O lucrare eminamente de domeniul folclorului. ci conceptul insusi. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. in 1893. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei. ceea ce ar fi o definitie a folclorului. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”. literatura si astra populara”. Traditie. La 1893 Elena Saviastos. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. . traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. prin care se opune traditia. de Th. semn al statorniciei.

Implicarea. ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat. intr-un sistem de dualism cultural. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa. brazdati de drumurile transhumantei. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala. Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale. unitar in structurile lui de baza. nu au reprezentat niciodata un hotar. neindoielnic. ci.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale. nu ostentativa.Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. include o mare varietate de valori culturale. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare. .I. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori. un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise. Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare. asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat. a deschis si poate deschide in continuare.mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege .Herskovits).Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect. pe care limba vorbita nu le-a conservat. Folclorul romanesc.Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente. Carpatii. care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare. odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman. care atesta o indelungata evolutie in timp. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii. Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale.tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M..ci in elaborarea unui nou model. dimpotriva.

prin formele de realizare si manifestare.boieresti si de curte.se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala. cultura scrisa.. ca rezultat al stratificarilor sociale.nu de creatie.Asadar pentru definirea notiunii de folclor.de curte sau de cetate.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala.opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala.Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala.pana in epoca noastra.evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica. Cultura este un fenomen social..trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv.formele culturii feudale. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul. Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala.Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare.pe de o parte.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei. In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca. In feudalismul timpuriu.umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa.apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite. Procesul de definitivare a culturilor etnice. Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale.un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor . Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor.in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare.de structura esential orala.este un proces lent.a paturilor populare .care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat.duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice.in sistemul carora continua sa creeze valori noi.Diferentierea societatii in grupuri.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de .literatura religioasa etc.nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare.ci de la un stadiu pe care il .popor" si .care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare.pe scara din ce in ce mai larga.stiinta..fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic.. prin continutul lor.. Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni.constiinta".necultivate".opusa folclorului.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa.si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice.iar clasele aristocratice adopta. cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice.pomelnicele. conceptul de .fenomene de amatorism cultural.cultura orala". In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza.ci prin stil original de interpretare. Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori.

la obiectele de uz casnic.la care au fost asimilate elemente de cultura orientala. de transformare in folclor.distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. Atitudinea . Tributul primitiv constituia un mediu social inchis.la portul popular. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism. din formele primare (primitive) ale culturii.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite. conservatorismulei puternic. Primitivul are un mare respect pentru traditie. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale.structurat.infinit mai complex. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit. pe care o considera sacra. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul.printr-un proces indelungat. deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate. d) Un sistem de manifestari artistice.literare.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie. in raport cu structura sociala. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare.ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte. Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene.de dans.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale.Raportul dintre traditie si inovatie.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana.muzicale.dar motivate prin cerinte practice ale vietii. de la un individ la altul.de spectacol si gestica.numim patriarhal. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual. b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri.

in primul rand. de evolutia gradului de cultura. sa fie acceptata de colectivitate. unui grup etnic larg. Nerespectarea traditiei. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. bine constituit. in mediul folcloric. ca atare. Lipsa de originalitate in creatia culta. trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva. pastisa. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. in primul rand. Grupurile cu o constiinta avansata. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. disparitia ei. cu timpul. devine ea insasi traditie. in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. Pentru ca inovatia. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. in procesul de inoire al creatiei folclorice. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. imitatie. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai. deci unui popor. vad in ele manifestari ale progresului. interpretare si circulatie. este de la sine inteles. determina.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii. pretuiesc innoirile. ca manifestare a originalitatii. implicand deci o alta opozitie fundamentala. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. in . de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. Caracterul colectiv. inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi. in schimb. aceea dintre individ si colectivitate. exprimand. care afecteaza nu numai procesul de elaborare.

El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste. care caracterizeaza modul de executie si de receptare. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii. rudenie. Sumerienii au lasat. In viata folclorica traditionala. pozitie sociala. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. devenind valori colective. pozitie profesionala. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala. pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului. sentimentele si nazuintele ei.creatiile sale. Aceste . Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta. probabil. Din cultura egipteana s-au conservat doua basme. favorabile asimilarii scrisului. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie.colectivitatea. la nivelul folclorului literar. cultura omenirii a fost in intregime orala. o cultura orala. participa intens la toate manifestarile folclorice. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor.ci numai unii exponenti ai ei. mai intai. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva. prin selectarea elaboratelor taditionale. la fiecare actualizare a sa. cat opozitia audiere .scris. gandurile. in primul rand. esentiala fiind nu atat opozitia oral . foarte multa vreme.lectura. epopeea Ghilgames. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. dar poate indemna si la innoirea ei. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. ele se integreaza traditiei. superstitii si prescriptii transmise prin viu grai. un mod propriu de existenta si manifestare. . prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte. in sensul pastrarii traditiei.etc.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari. pe table de lut. pastratorul.subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise. Oralitatea este. desi nu crea efecti. Nu creeaza intraga colectivitate. generatii. Privind insa lucrurile istoric.consemnam faptul ca. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii. datate cu doua milenii inaintea erei noastre.. dar si transmitatorul ei.Popoarele vechi au avut.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca.sex.sub influenta greceasca.

versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza. in conditiile oralitatii. tema fiind de larga circulatie. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. desi cunosc personalitati creatoare. ci se suprapun. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta. intreaga cultura era anonima. cantecul despre moartea lui Ghica Voda. Desi este o consecinta a caracterului oral. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare. creatiile ei nefiind. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. Dealtfel. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie. constituind laturi ale aceluiasi comportament. in genere. realizate de interpreti. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. si nici ca aceasta creatie nu are autor.continua slefuire a bunurilor folclorice. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. ci vizeaza esenta ei. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin.In epoca moderna. Fenomenul scrisului apare. oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet. insotite sau raportate la numele unui autor individual." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre . Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale./Numele mi-i Ples Anuta. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. Sunt citate frecvent. determina. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva. Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul. fiind o manifestare a caracterului colectiv.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. Antichitatea si Evul mediu. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. conservare si circulatie. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. interpretare (executie). Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice. Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice./Eu am scris acest vers/In anul 1917./Ma cheama Anuta Ples.de obicei. tiparita in ortografie maghiara in 1768. ca ilustrate a acestiu fapt.Anonimatul nu inseamna ca. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei.Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice. raman inca dominate de aceasta caracteristica. in conditiile oralitatii. nu a fost facuta cu scopuri folcloristice. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. La inceput. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti. creatia si interpretarea raman exclusiv orale.

in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului.diferentiate de la o categorie la alta. alaturi de vers. Gittle. sigure. filmul). plugusoarele si uneori versurile teatrului popular. se urca. Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual. o sinteza reala. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate. povestirea si jocul mimic. de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. inovarea si realizarea creatiei. interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte. Caracterul sincretic In folclor. In cantecul popular. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. credinte. creatiile respestive ramanand. poveste sau legenda. trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. uneori. conlucreaza la realizarea operei artistice. pentru concluziuni de etnopsihologie. in mod inconstient. muzica si poezia. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. . viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice.etc. Aceste manifestari au insa un caracter strict local. s. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. sincretismul este un fenomen organic. A. melodie si. gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. in circuitul mai larg. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant.dans. anonime. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. poezii populare. Exceptie fac doar oratiile de nunta. dansul.a. fiind limitate in spatiu si timp. Intimp ce la acest nivel. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. insa. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. functionand ca un mecanism complex. credinta sau superstitie. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare.individ si creatie. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. implicand. hora lui cutare). Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea. Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati.

obiceiurile. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. superstitile actuale. legendele populare.. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. ustensilele. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. isi ating tinta. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor.].. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. cu aceleasi fapte fantastice. Basmele cu deosebire circula. chiar salbatecul din Africa si din America. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. Pe de alta parte povestile. aproape neschimbate la toate popoarele. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. cu aceeasi eroi legendari. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. obiceiurile si literatura populara. din loc in loc. dupa persoana. In sens larg. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta. identificate. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. costumul popular si ocupatile primitive. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. asa cum sunt facute azi. nu poate sa fie despartita de folclor.” Stiinta folclorului – observa A. de indivizi. tehnica. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane. dupa loc si timp.. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara . Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. de care nu se ocupa. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. ca principale capitole: credintele. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. nici o alta stiinta. si egiptenilor si grecilor. Evolutia folclorului arata cu evidenta cum. superstitile. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond. intr-un cuvant. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. ele trec din gura in gura. Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. pentru ca etnografica. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. Acest vast domeniu este al folclorului. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi. Astfel. uneori chiar cu aceleasi imagini. cu aceleasi expresii. nu au un autor individual. Folclorul in sens restrans cuprinde. ramane sa vedem daca ele.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii. cand altul. in prim loc.

pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului. si acelea ale caselor taranesti. Inainte. sau cu productia sa. inventatorul. comune. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti. A. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane. Nimeni insa nu stie. modele care nu raspund unor conceptii individuale. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala. De la inventia tipografiei. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane. si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. Pe folclorist il intereseaza faptul viu. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. ele formeaza o categorie deosebita. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. ci de cativa specialisti care colindau tara. Si. ritmul. nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. opera anonima si colectiva. sau al modificatiilor foarte importante. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. ramanea necunoscut. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. care constituie elementul constant al vietii nationale. cum si-ar putea inchipui cineva. a devenit vizibila. forma literara. fiindca viata sociala se schimba fara incetare. In urma acesto consideratii. in fiecare caz particular. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. necunoscut popoarelor antice.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”.. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. pe care le intalnim in bisericile noastre. sau unor sentimente particulare. raportul dintre individ si masa. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. in fiecare caz particular. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. cati erau. adeseori foarte vechi. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. colective. a acestor datini. din gura in gura. aceasta o face in mod necesar. care. Toate elementele decorative. pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale. considerata in intregul ei. alteori grosiere. melodia populara. si uneori chiar de distrugere a vietii populare. In sate el se exprima prin tot felul de datini. ci unor sentimente colective si credinte comune. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. partea sa moarta. direct. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. van Gennep. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. cine erau acesti artisti. cu foarte mari exceptii. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata. indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. Din pacate. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. uneori poetice. tema.” Proza populara .

specifice acestei poezii. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina.neta.tematice si structurale proprii.de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist. Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche). de urare si felicitare.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual.cu determinari istorice. povestea este . toate domeniile unei structuri culturale. basmele despre animale. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor. definitorii pentru basm.etc. sfera preocuparilor se largeste. ci pe urare.conflictul este mai mult simbolic.legenda. fie legenda fie snoava.Accentul nu cade pe povestire. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul.sau intre legenda si snoava. imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare. functionale. o atitudine fata de mit. cuprinzand legenda legenda.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit. fie . totusi.cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta. dar si de evolutia unor categorii. in special in colinde si in oratiile de nunta.orice fel de naratiune.ulterior.al motivelor si chiar al unor tipare expresive.de pilda. Linia de demarcatie dintre ele nu este. cu determinari istorice aparte. ca forma a naratiunii populare.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale. Astfel.snoava.In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic. Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc. ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare.Constatam. Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii. B.la raportul dintre basm si culturile primitive.Comunitatea unor motive.la morfologia si tipologia prozei orale.ci si tendinta unor specii de a se transforma..atat la nivelul categorial. intre basmul fantastic si legenda. pe relatarea unor fapte.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare.Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului.adaptandu-se la structura si functia altor specii care.dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice. cat si la nivelul tipurilor tematice. Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare. In folclorul romanesc. alaturi de basm. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii.de exemplu.devin mai puternice. la circulatia temelor si motivelor.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte. prezente in cantecul epic). la un moment dat.P.

in circuitul contemporan. mituri ale soarelui sau ale aurorei..deceul". * .Hasdeu). Bucuresti.strans inrudita cu basmul despre animale. Dupa scoala ritualista. Cosquin) cauta originea basmelor populare in India. ale norilor. . Angelo de Gubernatis etc. Gaston Paris. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller.. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice. basmul despre animale. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici..Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale.. savantii se impart in mai multe scoli.care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente. basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu).argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii.povestire. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica.si basmul propriu-zis.care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic. Colectiile de basme.menit a da solutionarea unei probleme". Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu. In acest clasic studiu comparativ. 1895. fiecare categorie fiind impartita in cicluri. in lucrarea sa “Basmele romane.supranaturalul constituie un element esential"(B.. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural".snoava.P. in timp ce in basm .Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala. in toate literaturile. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”. Opera premiata si tiparita de Academia Romana. ca naratiune cu caracter didactic. si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm. Scoala literara (Benfey.. Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului.cu inerente interferente. fiecare ciclu fiind divizat in tipuri.traditionala a naratiunii orale. basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine.un basm cu tendinta . fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii.ca specie complexa.in domeniul uman.in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori.anecdota.se face intre legenda.Distinctia. si asupra lor s-au facut incercari de sinteza. Ca unic derivat direct al basmului considera . Pentru explicarea basmelor. Scoala antropologica (Lang..dar si dinamica ei. reprezentata de mai multi savanti englezi. sunt foarte numeroase. in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi.voite.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit. ale ploii..

Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. introduce in el mici amanunte. prin pana lui Ispirescu. Prin urmare. care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. dar culegatorul nu simte necesitatea. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. Astfel. Dumas. Alecsandri. sa introduca o particica din propriul lui eu. exista o sumedenie publicate in reviste. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. Unele din povestile noastre. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. Toate acestea variaza de la individ la individ. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti. isi memoreaza si isi noteaza elemetele. si chiar in foi zilnice. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. Povestitorul face diferite reflexii personale. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit.se poate culege intocmai cum sunt spuse. adica in elementele lui. pe care i le sugereaza elementele basmului. i se poate schimba un cuvant. Culegatorul acesta asculta o poveste. cu timpul si cu locul.. in buna lui credinta. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. in poeziile populare culese de el apare ca artist. se oglindeste un trecut intreg. El ne-a dat deci. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc. o traducere din Al. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. ca dintre toate comorile populare. acomodandu-l cu mediul. Un descantec. le combina cu mai multa sau mai . si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. In afara de colectiile de volume. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului. pe “Gheorghe cel viteaz”. Fara indoiala insa. pacatuiesc privite din aceasta latura. sau mai exact. in modul cum sunt ele publicate. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. Dar Ispirescu a fost inselat. si atata tot.. in care se vorbeste de “padurea neagra”. In forma unui basm vorbeste prezentul. Spre exemplu. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm. de exemplu. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. chiar cu mici modificari. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor. fara a le schimba forma lor lapidara. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. In fondul unui basm.

ci o pseudostiinta. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica. printr-un simbol narativ care include.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ.putina maiestrie. Etimologiile sunt imaginar-fantastice. care poate safie arta la Creanga.legenda este eterogena. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta.In afara functiei de explicare. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic. Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament.In sistemul traditional de gandire ele erau crezute.ca specie folclorica. umplutura la cei mai multi. In multe dintre basmele noastre publicate.in contextul culturii populare.de regula. dupa cum are sau nu talent. .inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate.pentru ca insasi functia ei.Ca repertoriu tematic si fond imagistic. ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate. asa incat citind un asemenea basm. cu functie de semnificare.carora li se acorda o anumita semnificatie. aceste etimologii au avut si functie de semnificare.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic. se substituie in locul povestitorului. Legenda Dupa Arnold van Gennep.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala.fundamentata pe reprezentari imaginare. Statutul estetic al legendei.in conservarea unor aspecte specifice. In esenta.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului. ea explica un fapt real sau considerat a fi real.aveau valoare de adevar. motive fabuloase si supranaturale.in contextul culturii orale. si nu povestitorul basmului. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul. Creanga nu a facut opera de folclorist. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului. prin reflexiile lui proprii. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura.este mai unitar definita. Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava. In acest sens s-a subliniat adeseori ca.

ci un ideal spre care aspira intregul popor.de legendele propriu-zis mitologice. darzenea.In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii.pamantul cu formele sale de relief. a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc. ale carui insusiri sunt puterea fizica.ca si cantecul epic haiducesc. Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim. Epica eroica Cantecul epic eroic.genetic..cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat.atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari. este . sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca .Modalitatea epicii eroice. tot mitologice.in special haiduci. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei. curajul si grandoarea..voinicesc".Un bogat repertoriu de legende etiologice.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise.Acest cod eroic. hagiografice (sau religioase) si istorice. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica. Legendele istorice mai putin numeroase.La acestea se adauga legendele despre om insusi.voinic" sau .Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa.de regula.Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari. in circuitul eposului eroic.in esenta. stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei.etc. In aceasta epoca. in care modelul eroic are functie de urare.Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica.Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice.Se creeaza un canon comportamental eroic. si in basmul fantastic. Stravechii mitologii populare ii apartin insa.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare.si legendele etiologice. atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal.o raspandire mai limitata zonal. isi asimiliaza un orizont tematic bogat.din aceasta cauza. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente.viteaz".Vom regasi . Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen.exprima.acestea din urma avand. dominata de hiperbola si de un retorism pregnant. cinstea si mandria.petit.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata. pe care multi specialisti le denumesc.Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati. mitologice. .ca modalitate. Legendele hagiografice se apropie..cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice.

cantecul il opune. Se poate observa.ci intamplari din viata particulara. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane. protagonisti a unor poeme care. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola. baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic. in confruntare. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou. soldatesti. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. de catre interpreti neprofesionisti. o forta foarte mare. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare.de asemenea.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual. au fost asimilati. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant. desi nu rara. Aparitia lor. in cantecul eroic propriu-zis. eroilor populari. in variante mai noi.In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic . Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. ca si in cantecul haiducesc.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale.Corbea. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare. Epica romeasca o alta tematica.mai cu seama. Ele cuprind teme din viata cotidiana. iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor. ci un adversar multime. Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. Mihu Haiducul sau Toma Alimos. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei. se opun asupririi sociale. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. in general. al fortei si actiunilor acestuia. prin variantele mai vechi. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei.subliniind caracterul extraordinar. adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane.cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal.etc.evidenta.care circula in general la mai multe popoare. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au. Tematica baladelor romanesti. Pentru anumite teme. a celor din Transilvania. suprauman.Baladele se canta pe melodie de cantec liric. care.

intre descriptiv si liric.Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea). Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european. cand se pune talpa casei. Unele balade romanesti releva. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti. chiar in cultura aceluiasi popor. pana la deznodamand -. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic. Baladele au menire moralizatoare. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat. de foame. Balada da mai multa atentie atmosferei interne. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj. tema jertfei zidirii. temele specifice ei nu cad pe un teren gol. situatie similara cu cea din epica apuseana. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului.Este vorba despre o noua creatie religioasa. sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta.de boale. ca sa le mearga bine. Balada cuprinde mari arii spatiale.sub fundamentul la cladirea unei case.Tematica baladelor este mult mai variata. Tema soacra rea. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua.in balade precum Dobrisan. proprie sud-estului european pe care noi am numit-o. de asemenea. Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti. care renunta la fast. . de asemenea. Oleac. iar pe de alta parte. sfintita sa fie casa. ci vin in contact cu o traditie existenta. in Ghita Catanuta. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger.pagane".intalnita in balada Manastirea Argesului--. In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict. asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta. tamaie si sare la toate patru cornurile. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma. ceea ce o apropie de cantecul liric.foarte frecventa in Transilvania. Fochi. de cane sau de vita.. Genul penduleaza. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati. insistand dimpotriva.” .. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic.tema mitologica.. apoi si capuri de gaina. tema sotiei necredincioase.amintit.La noi.De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii.pine si sare sa fie in ea>>"(A. arhaice.crestinism cosmic" pentru ca. structuri inedite eposului. subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase.de cele mai multe ori tragic sau dramatic. pe de o parte. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational. cateodata abia crestinizate.

insa.mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. De la Zamolxis la Gengis-Han. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. tot ce este versificat. diferitele munci sunt insotite de cantece. Cantecele. Hasdeu. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. iar versurile recitate se numeau descantece.(Mircea Eliade. in acelasi timp. hora. alcatuiec genul poetic. doina. sau unei bresle anume. Bucuresti. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. sau adaugat in altele. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. intr-un vers suprimat in unele. care se deosebesc prea putin intre ele. hore. canteca cunoscute in localitati determinate. De aceea si numarul lor este mare. Pentru expunerea din acest paragraf. precum s-a pacut pentru basme. anecdota. ghicitori si framantari de limba. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B. cantecul face parte integranta din viata individului. intentie care nu s-a realizat. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. incepand cu cele salbatice. in general. idiotisme. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. De la nastere pana la moarte. dupa teme. la fel ca si cea cantata. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. descantec si oratie. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. In Ardeal. Multe. sunt cantecele. oratii. versurile cantate se numesc cantece. Exista cantece specifice unei anumite populatii. In genul narativ ar intra: traditiunea. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. . vicleim. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. basmul. pacalituri si ghicitori”. La nunta se canta. aforistic si narativ. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. fiind raspandite in multe colectii. colinda. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe. C. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. la salbatici. Fundescu. P. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari.. fara sa fie cantate” dar. “cantec” inseamna o poezie recitata. niste versuri care se recita. Editura stiintifica si enciclopedica. adunate de I.

considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. culegere al lui G. pe specii. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. intre ele insa multe sunt destul de recente. lasand la o parte un numar de .Intre doina si hora. la noi si noi creatii de structura similara. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. De asemenea. pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. dar cu mai putina valoare. fara a incerca vreo clasificare generalea. cu fond initial indepartat. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica. iar “Hora sau ditirambul. chiar cu aproximatii. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. au putut fi cronologizate unele balade romanesti. culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. pentru ca orice specie. in desfasurarea timpului. Cu toate acestea. a dat nastere mereu. Daca literatura scrisa. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. La fel. Teodorescu. M. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. unele creatii apartinand genului epic. oricat de veche. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. expresiunea amorului si a suferintii. Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. In consecinta. se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. Cine ar putea determina insa. incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului. De pilda. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice. Bunaoara.

In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. Atunci nu incape indoiaa ca.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. Totusi. in constiinta sociala populara. care determina o fabulatie originala. se intampla sa putem lega creatia. Basmele vechi. procesul creatiei. Aici rezida. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi. fara a lua in considerare in acelasi timp. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. de fapt. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic. Realizarea artistica. bineinteles cu inventii artistice. legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic. care a dat impuls unei balade. cu fondul lor mitologic. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”.cu structura ritual magica sau mitologica. ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. culta sau populara. are caracter specific de la scriitor la scriitor. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. in “Orb sarac”. prin unele note ele ei. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor. “Bimbasa Sava” etc. fie in domeniul literaturii populare. de anumite evenimente istorice. culese in secolulu al XIX-lea. mult mai usor de fixat in timp. are caracter specific de la o opera la alta. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. In cantecul birului greu. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). realizarea si maiestria artistica. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. iar daca e vorba de literatura culta. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. Oricum. “Constantin Brancoveanu”.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . In orice caz. greu de stabilit istoric. dar realizarea ei artistica. note si atitudini de viata si de relatii sociale. a dreptatii cu nedreptatea. si in cazu iteraturii populare. in schimb. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. Daca se poate fixa momentul impulsului. peste mai bine de un seco si jumatate. evenimentul istoric da tema. e deci un castig. o origine mai veche. fie in domeniul literaturii culte. Daca se poate determina momentul sau evenimentul. De exemplu. altul nou. Orice opera literara.. tendinta maselor populare. In fond. totusi ea poate avea ca tema si inceput. cunoscuta noua. incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . suportat de taranime in trecut.

in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului.. decat cu mare aproximatie. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea.“Biru-i greu. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara. Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea. metoda de cercetare lansata . totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare. Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. In acest sens. In schimb. O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului. in stransa legatura cu graiul local. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale.. Hasdeu. podveada grea. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. social si uman. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului. realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. Asadar. Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare. Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia .P. socotind pe unele mai vechi decat altele. Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea. cu complex de teme folcloristice curente. aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare). De valoare si interes ramane insa tabloul larg. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta. determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. Saracut de maica mea. Uitai drumul satului Si coarnele plugului.. cercetari initiate si sustinute in special de B.. Nicaieri nu mai incap.

trebuie sa stie ce vrea. inregistrarea. Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. Hasdeu a impanat tara. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. ca si in studierea lui. Cine intentioneaza. ca vrem sa facem folclor istoric. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”. raspunsuri s-au primit. si chiar din tarile vecine. Pot sa fie elemente folclorice trditii. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. de pilda. un subiect limitat. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. Densusianu. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. dar care dupa socoteala autorilor lor. .sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. aceasta insa nu e suficient. datini. Il interseaza. metoda care trebuie urmata si in folclor. trebuie sa aiba o oarecare pregatire. Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare. Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul. datinile de la nunta. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut. mai ininte.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. un chestionar a raspandit si N. ci si dezvoltarii si infloririi ei. In rezumat. destul de primejdios si vatamator. in acel sat. sa adune material de folclor intr-o localitate. de exemplu. nu numai din aceeasi regiune. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii. ci si pe cele negative. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. ci din tara intreaga. in multiplele sale aspecte. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material. dar frecvente prin alte localitati. nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui. In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. Un cercetator. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea. de oamenii cu un rudiment de cultrura.

jocuri. 28. Cosmografie. Scrisul. cu oarecare dezvoltari. 26. Morala. Botanica. 27. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. 22. 24. 32. Chimie.La noi. Boale si vindecare. 15. oricat ar fi de numeros si de interesant. Sentimente. 36. D. Lumea fizica – 1. La noi. 31. fonetica. Arheologie populara. 25. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. 10. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. 7. Angeologie. Astronomie. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. in 1899. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. Clasificare Un material de folclor. Institutii vechi juridice. Inteligenta. Mai tarziu. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. Acelasi chestionar. cititul. 8. 3. Cosmologie. 21. 29. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. Drumuri. eresuri. caracter. 35. intocmit de domnii Gh. II. Anatomie. 33. Traiul zilnic. Omul fizic. in 1930. Mecanica. dupa chestionarul lui Sebillot. 18. ci le va incadra unde va crede mai potrivit. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. ci de imprejurarile in care cerceteaza. dar nu s-a primit nici un raspuns. 20. 39. prima incercare de clasificare a intregului folclor. 38. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. 37. Credinte. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. Demonologie. superstitii. Fiziologie. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. 30. Igiena populara. 17. 13. 14. 23. 4. genii. sufletesc si social – 19. Calendaristica si cronologie. Mugur si V. Geografie fizica. Varstele. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. 9. Magie. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. Intelepciunea populara. Frenologie si fizionomie. Antropologie. Lumea inchipuirii – 12. intelectual. Creatie populara. 2. 34. 6. 11. Petreceri. 16. Meteorologie. Aritmetica. pasiuni. Fizica. aratari. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. Religie. III. Astrologie. Duhuri. Geologie. . Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv. Filologie. Mitologie. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. Zoologie. s-a facut de revista “Sezatoarea”. 5. care era insarcinat sa le clasifice. in 1892. Profesorul universitar Gr.

T. 43. datini. Sarbatori.Sociologie.calatorii.D. Caracostea B. Hasdeu M. Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A. Povestiri si semne. P. 40. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr. 41. Mestesuguri si industrie. 42. D. Xenopol Tache Papahaghi G. Familia. 44. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu . Kirileann Prof.

• .MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE ..TEODORESCU • . MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • .MEȘTERUL MANOLE”— G..DEM..2.

Domnul îi zicea: . Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus. Pe unde-am trecut. Calfe si zidari Şi Manoli .Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos.Ba. Care-i şi întrece. Şi cum îl videa. Nu cumv-ai văzut. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari. Pe unde-ai trecut.-am văzut. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Cînii. Domnu-nveselea Si curînd pleca. cum îl văd. La verde-aluniş? . Cît îl auzea. . doamne.zece.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. La loc de grindiş. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. Un zid părăsit Şi neisprăvit.

Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire.zece. Iar de nu. Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă.Spre zid apuca Cu nouă zidari. Noaptea se surpa! A doua zi iar. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. V-oi face boieri. Calfe şi zidari. Dar orice lucra. . Deci voi. Nouă meşteri mari Şi Manoli . Care-i şi întrece. meşteri mari. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. Zidul rădica. Sfările-ntindea. apoi V-oi zidi pe voi. Că v-oi da averi. Locul măsura. A tria zi iar. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! .

-n zori de zi. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. Pe ea s-o jertfim. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. . În zid s-o zidim! Iată. Ziua pîn-în seară. Iar Manoli sta. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Aducînd bucate La soţ ori la frate.Meşterii cei mari. Ş-orice soţioară Orice sorioară. Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Calfe sş zidari Tremura lucrînd. Ci mi se culca Şi un vis visa.Nouă meşteri mari. Calfe şi zidari. Nici că mai lucra. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: .

Norii aduna. Şi iar se ruga: "Suflă. Dar oricît cădea. Mîndra să-mi oprească. Să facă pîraie. pe schele. Cît el o zărea. Ruga-i asculta. În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Drumul cerceta. Să curgă şiroaie. Mîndra să-mi întoarne. pe lume O ploaie cu spume. S-o oprească-n vale. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. Şi-n cîmp se uita. Să mi-ontoarne-n cale. Cînd. S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Apele să crească. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. Şi iar se-nchina. Doamne. Inima-i sărea. Ci ea tot venea Şi s-apropia. Manea mi-o videa. Doamne. Paltini să îndoaie. Vin de băutură. Munţii să răstoarne.Şi mai sus. vai.-un vînt. Mîndra n-o oprea. Brazii să-i despoaie. Ceriu-ntuneca. Suflă-l pe pamînt. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. . Inima-i plîngea.

În braţe-o lua. vai de ea. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Pe schele-o urca. Ci mereu zicea: . Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. zicea: _ Stai. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Un vînt pre pămînt. Manoli. Munţii rasturnă. Nici că mai rîdea. Visul de-mplinit. amar de ea. Mîndra-şi săruta. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Pîn' la pulpişoare. Ruga-i asculta Şi sufla un vînt. Că nu-i bună. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. mîndruţa mea. . dragă. Iar Manea turba. glumind. Pe zid o punea Şi. Paltini că-ndoia. Nu te spăria.Manoli. Iar ea. Brazi că despoia. Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi.S-o ducă devale!" Domnul se-ndura.

Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. vai de ea. vai de ea.Manoli.Manoli. Domnul o privea . Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Cum n-a mai fost altă. Pin' la costişoare. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Pin' la pulpişoare. Monastire naltă. Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire. Încît . Ci se auzea Din zid că zicea: . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Manoli.Manoli. Nu se mai videa. Falnică zidire. Pin' la ţîţişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios. Pin' la buzişoare. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Manoli. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Manoli. Pin' la ochişori.

Sus pe coperiş. Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea. Spuneţi-mi cu drept. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. meşteri zidari. Să mi-i părăsească. . Dar pe loc cădea. Scări să le ridice. Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Cum sta pe grindiş. Calfe şi zidari. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Apoi poruncea Schelele să strice. meşteri mari. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Zece meşteri mari. Cu mîna pe pept.Ca noi. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari. Iar pe cei zidari.Şi se-nveselea Şi astfel grăia: . Sus pe coperiş. Zece meşteri mari.Voi. Calfe şi zidari.

Ochi-i se-nvelea. Trupu-şi despica. Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit. Lumea se-ntorcea. Cu apă puţină. Norii se-nvîrtea. Manea se pierdea. Un glas mult iubit. Copilaşu-mi frînge. Care greu gemea Şi mereu zicea: . Şi de pe grindiş. Manoli. Cu apă sărată. De pe coperiş. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Tîţişoara-mi plînge. Iar bietul Manoli. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Cu lacrimi udată! . Meşterul Manoli.Manoli. Cînd se încerca De-a se arunca.Şi unde pica.

plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. ’n aur poleită.MEŞTERUL MANOLE G. Prin ăl cărpeniş. Dar tot n-au găsit Un zid învechit. Cu opt telegari.Dem. Cu nouă zidari. Teodorescu În sus pe Argiş. stă inima-i rece. Prin ăl aluniş. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. cu nouă zidari. Plimbă-mi-se. Rămas de de mult. Curmeziş. verde zugrăvită. cu opt telegari. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Stă inima-i rece. Ei că-mi tot cătau. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. Pe Argiş în jos. Un zid părăsit. Care mi-i întrece. care mi-i întrece. . Lungiş. pe plaiul frumos. Prin ăl aluniş. nouă meşteri mari si Manole zece.

din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd.-am văzut şi am cunoscut. hai cu noi îndată. .Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. noiaş purcăraş. ci mi-l întreba. de-l vedea. el le mulţămea. hai de ni-l arată. marmură-ntorcînd. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. ca de Dumnezeu. bună ziua-i da. Domnul. el se tot gîndea şi se socotea. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. vreme nu pierdea. şi mi-i răspunea: -Ba Doamne. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. dacă-l auzea.

nu pot. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. vai de mine.unde-mi creşte. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. Domnul. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea. de necaz oi da: lupii c-or veni. un zid de de mult. papură ’nverzită. bine că-i părea. turma mi-or răzni. un zid părăsit şi neisprăvit. io te-oi milui.-i zicea: -Noiaş purcaraş. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită. vechi şi mucezit: colo. porcii d-oi lăsa. vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. io mi te-oi cinsti. d-auzea. . stăpînul m-o bate bătaie de moarte. eu să merg cu tine. d-auzea.pe unde-am trecut turma de-am păscut.

din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit. vechi şi mucezit.de-mi pleca. cruce că-si făcea şi se închina. rămas de de mult. că-i pustie multă. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru. . care mi-i întrece. şi dacă-l vedea. Iar de-mi ajungea.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca. de mult părăsit.de vedea. locul de zidire pentru monăstire. bine că-i părea.Vodă. zidul că-mi privea. cu Manole zece. dacă-l vedea. iar. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire. cu nouă zidari. bine le parea. Domn’ descăleca. mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit. pe jos că mergea. nouă meşteri mari. stă inima-i rece! Domnul. că-i lucrare lungă! Domnul. Var şi cărămidă. zidul ocolea.

domnul poruncea. acas’ nu-mi pleca. noaptea se surpa. Manole-mi vedea. el mi se scula zori cînd se ivea. el se tot cerca. gîndu-şi frămînta. aşa. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. din adînc ofta. că toată ziua. zidul că-ndrepta. Lucra. că-i pustie multă. zidul că-mi zidea. Manole-ncepea: sforile-ntindea. Trei ani că lucra. dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta. c-aşa Domnul va. Foaie ş-o lalea. Soare cînd sfinţea. lucrul cînd lăsa. nu lucra. pe gînduri că-mi sta. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. zidul că-ntărea. Noaptea cînd sosea. la zid că mînea. lucrul că-mi zorea. iar. precum zicea. pe zid se culca . tot aşa. din ochi măsura. dar geaba era: ziua ce-mi zidea.chip de pomenire! Si. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. şi mi-o cunoştea.. la cer se ruga: . ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. bucate-o vărsa. Din adînc ofta.Iacăt-o că-mi vine. lăcrămi că vărsa. şi-un rug curmeziş. cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. d-un rug curmeziş. un mare stufiş.şi la zid pleca. Doamne sfinte. el că mi-o vedea. creştea d-un verde hăţiş. doar s-ompiedica. Dă . Ea se speria. din ochi lăcrăma. bucate vărsa şi-napoi pleca. la zid în departe să ducă bucate. Manole. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că. măre. ea se-mpiedica. . Soare cînd lucea. d-un mare stufiş. Doamne. doar s-o speria. Caplea că-mi zorea şi s-apropia. Doamne milostive. din gură zicea: . ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş.Doamne.

Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea. cruce că-şi făcea şi iar se ruga. doar s-o speria. altele-mi lua.Dar . ’napoi se. şi iar se ruga: . Manole cum sta pe cîmp de căta. la zid că-mi pornea. ea se speria şi se-mpiedica. Doamne. Meşterul Manole de sus de pe schele. Dă. din suflet ofta. pe Caplea vedea că s-apropia. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. cu limba’nfocata. din suflet ofta. la drum că-mi zorea. de sus că-mi privea.ntorcea ş-altele lua. . la zid că-mi pleca. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. mai s-apropia. la cer că privea şi cruce-şi făcea.Doamne minunate. doar s’o-mpiedica. dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată. unde mi-o vedea. bucate-o vărsa. Doamne indurate. ’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. bucate vărsa.

vai de ea. în cale-o opera.lăcrămi că-i curgea. Manole că-mi sta. Doamne. cum se ruga. şi nici se-ntorcea. la cer se uita. la mers că zorea. din gura zicea: . Dar ea. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea. sfinte şi-ndurate. Dă. dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia. Zidari d-o vedea. cu limba-nfocată. nu se speria. cite te-am rugat. Să rîdă-ncepea. ş-acum să-i iasă pe drum. doar s-o-mpiedica.Ştiţi rămăşagul. din gură zicea: -Doamne minunate. Si. acas’ o pleca d-o întîrzia. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . din suflet ofta. Bine le părea. Caplea cînd sosea. doar s-o speria. bucate-o vărsa. toate mi le-ai dat. nici se-mpiedica. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. la zid c-ajungea. pîn’ s’apropia.

dar ei mi-o zidea. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. . zidul că-nălţa şi mereu striga: . ’n zid s-o aruncaţi. de-mi vedea.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . şi mai greu ofta. plus că-l îneca. Manole. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . zîmbet că-mi zîmbea. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. ’n braţe s-o luaţi. cărămizi punea. dac-o fi vro glumă. plînset că plîngea. din ochi căuta. gluma nu e bună. din gură-mi zicea: . Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. voi s-o apucaţi.pe nor şi pe ceaţă. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. la zid c-o ducea. meştere Manole.Var şi cărămidă. iar el îmi lua pe dalba Caplea. de-mi vedea.De vă e de glumă. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: .Manole. Vorba nu sfîrşea. zid că se-nălţa. zidul că mă strînge.

ţîţă că i-or da.ţîţişoara-mi curge. nimic nu zicea. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. meştere Manole. gluma nu e bună. zidul că mă strînge. . glasu-i astupa. pruncuşorul meu. cu amar plîngea. ninsoare d-o ninge. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: . la el s-or întrece. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . abia mai putea. Şi zidari zidea. şi. zidul se-nalţa. ţîţişoara-mi curge. şi cînd se-nchega.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. zînele c-or trece. pe el mi l-o unge. vază-l Dumnezeu. cînd se-nălţa. Manole-mi ofta. şi l-or apleca. zidul înălţa. vai de ea.Manole. Manole. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. abia mai sufla.

tot mai auzea un glas răguşit. calu-şi repezea . de-mi venea. ei mereu lucra şi mereu striga: . pe el l-or scălda. cum o vedea.Manole. într-o sărbătoare. zidul se-nchega. vînt cînd o sufla. bine că-I părea.mi vedea pe Argiş în jos. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea.plor cînd or ploua.Var şi cărămidă . nouă meşteri mari. Manole. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. Şi. dar. ţîţişoara-mi curge. pe cînd lucra. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. meştere Manole. pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. într-o duminică. copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică. noaptea nu cădea. Iar nouă zidari. plînsu-l îneca şi se depărta. zidul că mă strînge. ş ice se lucra. într-o zi cu soare. de la vînătoare vodă . un vaiet topit: . departe.

dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. Manole.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea. . care-mi vă întrece. dar. de pe cal sărea. cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. Şi cand se opera. sus că se uita. zău. din gură zicea: . Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit. meşter învăţat. meştere Manole. aferim.Vodă mare-i şi frumoasă. nouă meşteri mari cu Manole zece. chip de pomenire. De m-oi bizui. Manole. alta ca dînsa.Aferim . c-aşa lucrătură. jur ’prejur umbla. Din cap clătina. sfînta monăstire. altele-oi croi. meşter lăudat. cum este ea. pre legea mea. şi ferecătură mi-e de învăţătură. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. Din suflet ofta. mîndră ş-arătoasă. zidari. bine că-I părea. mult să mulţămea.

pe gînduri cădea. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. la meşteri căta şi.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. dacă zicea. dac-auzea cum se lăuda. cu Manole zece. . care mi-i întrece. ploaia să-i înmoaie. adînc se gîndea . Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea. sus pe coperiş. foamea să-i îndoaie. dacă vedea. sus pe înveliş. nouă meşteri mari. vîntul să-i adie. Mult că nu-mi trecea. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. sus pe înveliş. Frunză de măciş. Foaie şi-o lalea. mult se văieta şi mult se ruga. nici să vă siliţi. zidul ca să-i ţie. ei. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. schele că rupea. În sus se uita. acolo-i lăsa.

nouă meşteri mari. ce să ne mai facem. Mnaole. nouă meşteri mari. cu Manole zece. că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: . trei de primăvară. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea. calfe şi zidari. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară. Nouă meşteri mari. scînduri că cioplea. stau şi tot privesc. Meştere Manole. mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. scînduri va lua. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume. nici voi vă-ţi sili. şi dacă-mi vedea cei nouă zidari. cu faimă si nume. . după ce-ntreba.sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire.Nici voi să mai fie. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. calfe şi zidari. care mi-i întrece. aşa monăstire chip de pomenire. planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară.

Domnu-l pedepsea. lîngă monăstire chip e pomenire. nimic că-i păsa. şi el îmi cădea. dacă-mi vedea. singe că tîşnea. cu ţinte de-oţel. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. Dacă le bătea şi se ţintuia. cu aripi zbura. cu aripi sălta. Manole. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. cruce se făcea. că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. pe plaiul frumos. meşterul Manole. pe Argeş în jos.patru le făcea. şiţă că-mi lua. cu cuie de fier. şi unde-o bătea. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea. el mi se scula. care cum cădea stană se făcea. dacă zbura. cinci zile-mplinea şi . dar. c-aşa Domnul va. iar unde-mi cădea. şi de-alăturea cişmea izvora . Manole.

1885. G. pagina 460 .Dem.Teodorescu: Poesii populare romîne . Bucureşti. de Caplea vărsate.cu apă curată trecută prin piatră. cu lacrimi sărate.

Meşter de zidit. Să le dea la câini. Capul giurui. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece. Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească. Pe un mal frumos.Vodă sta. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari. Chiar pe gândul meu. . Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit.MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt. Să-i taie şi mâini. Sta şi se chitea: .. De n-a isprăvi.De-a da Dumnezeu. De nu i-a plăcea. Sta şi se chitea Şi se tot gândea.” Negru – Vodă sta. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Pe Argeş în jos. Un ban să nu-i dea.

Pe unde-am trecut Cu turma păscând. Din gură zicea: . Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. . cărare.Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. Pe unde.ai trecut.Doamne Negru-Vodă. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe drumul cel mare. . Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune.Mândru flăcăuaş. Oile-mi păzea. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. La oi strungăraş. Şi cu doisprezece. Iată. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Din fluier doinea Şi nu bindisea.

Voi vă apucaţi . Iacă ce zicea: . Şi că mi-i de turmă. Doispre’ce pietrari.Foarte mucezit. Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. Ei au nimerit La loc de grindiş. Mândru flăcăuaş. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. Pe un mal frumos. Nouă meşteri mari. Turma şi-a uitat. Cu nouă zidari. Pui de românaş. Pe Argeş în jos. Nouă calfe mari Şi Manole zece. La verde desiş. Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Care mi-i întrece. Foaie arţăraş. Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Nouă calfe mari Şi Manole zece.I-hai! Strungăraş.Doispre’ce pietrari. Ţi-oi da la loc nouă. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două. Foarte învechit Foarte mucezit. Vodă ce-mi zicea? . Şi de piere două. Care vă întrece. Că nu-i dau de urmă. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş. Turma şi-a lăsat.

Şi se apuca. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. El. Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume. visa Visul aievea. Da’ Manole sta. Că orice lucra. . Noaptea se surpa. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. A treia aşa Pân’ la săptămâna. mări. El nu mai lucra. A doua aşa. Şi mi se culca. Zidul că suia Şi se ridica. Ziua ce zidea. Zidul că pornea. Dar’ cum se culca. Lucrul că pornea. Foaie de lalea. Aici să-mi duraţi.Şi să vă legaţi. Zi întâia-aşa. Geaba se-ntrecea. Ci mereu gândea Şi se chibzuia. Meşterii sileau Şi mereu lucrau. Domnii şi-mpăraţii. Planuri că scotea Şi nu zăbovea. Mândră şi frumoasă. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Manole stătea Şi se socotea. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte.

De-o dalbă soţie.” Deci voi. Nouă calfe mari. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. Care nu mă-ntrece. Nevestei nu spuneţi. El aşa zicea: . Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. Chip de pomenire. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Ei mi-au juruit. Pe ea voi zidi. Foaie de mărari.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. . Care s-a sili La zid de-a veni. Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. făcea. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. pe ceaţă. Calfe şi zidari. Doispre’ce zidari.Voi. Pe rouă. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. Iată ce-am visat: Se făcea. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi..Şi se se scula. meşteri mari. Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. Şi mâini dimineaţă. pe sare.

Da’ Manole sta. De va să trăiască! Floare şi-o lalea. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ. Vin de băutură. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea. Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. Ci mi se ruga Şi se tot uita. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie. .Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va. Inima-i plângea. Cât el o vedea. Nevestica lui. Floarea câmpului. Ziua că zorea. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. Nici că nu mai lucra. Meşterii lucra. Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. Ploaie că dădea. pe lume O ploaie cu spume. Şi venea. Drumul cerceta. Doamne. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui.Dă. Ruga-i asculta. S-o-ntoarne din loc: .

Fă pe gândul meu. Copaci răsturna Şi ea. Să se ducă-n lume După bou bălan . Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. pe lume. Domnu-l asculta. Vântul că pornea Şi sulfa. Nevestica mea. Munţii răsturna. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. sufla. vai de ea. un vânt. În gănd ca să-i deie. Dumnezeu. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica. Inimioara mea. Doamne.Dă. Doamne. Nici că se-nturna. Copaci să răstoarne. Groază că-i era Şi se tot ruga: .Dă. Că mereu venea Şi la drum zorea. vai de ea. Nici se-napăimânta. El mereu ofta Şi iar se ruga: . Mândra să mi-o întoarne. Un vânt pe pământ. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta.Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea.

Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. S-o zidim de vie Chiar în temelie.Că-i pierdut de-un an. Şi dacă afla. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . Bucate vărsa. Şi dacă gătea. Bucate-l făcea. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. În drum purcedea.Doispre’ce pietrari. venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. Măcelar căta Şi măcelărea. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Pe zid mi-o puneau. Să nu mi-o trudiţi. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. Nouă meşteri mari. Că-i pierdut de-un an. Şi venea. Întuneric da. Domnu-l asculta. Luaţi de-o zidiţi. Mi se gândura. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Iată că sosea! Iar bietul Manole. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. . Şi dacă-l gătea. În zid o zideau. Şi ea tot venea.

Doispre’ce pietrari. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Dulcişorul meu. vai de ea. Pân’ la ţâţişoare. . Cu gura grăia: . Zidul că mă strânge. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau.Dar ea. Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: . Cu lucrul grăbeau. Din gură ofta. Ţâţişoara-mi strânge. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Nouă meşteri mari. mândruţa mea. Cu oftat ofta. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Lăptişoru-mi curge. Copilaşu-mi plânge. . Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Soţiorul meu. Manole.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta.Taci.Manole.Cine l-a scălda? . Nimic nu zicea. Pân’ la pulpişoare.

. Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau. isprăvea. Cu mâna la piept. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? . Mult se minunau. Bine le părea… Cu opt telegari. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit. Nouă meşteri mari Şi Manole zece.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda.Doispre’ce pietrari. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune. Trec la mănăstire Ca să se închine. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea. V-oi face boieri.Vântul a sufla Şi l-a legăna. Negru-Vodă sta. Care vă întrece. Să-mi spuneţi cu drept. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: . Cu opt harmasari. Meşterii zorea. Lucrul le mergea: Iată.Cin’ l-a legănă? . Eu v-oi da averi. Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării. Luna că stătea. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. .

Altă mănăstire Pentru pomenire. Ploaia să-i răzbată. Ei dacă vedeau. Mândră şi frumoasă! Meşterii mari. Setea să-i usuce. Calfe şi zidari. Sta şi se chitea. Apoi poruncea. Dar bietul Manole.Foaie de măcriş. Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Sus pe-acoperiş. Nimic nu zicea. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau. Dar unde picau Stâncă se făceau. Aripi îşi făceau. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Dar cei meşteri mari. Aripi. . Foamea să-i mănânce. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă. Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Manole stătea.Doamne Negru-Vodă. Calfe şi zidari.

N-aveam ce cânta. Cu slove din carte! Să se pomenească. Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Dacă nu era.Meşterul Manole. Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână. Boieri dumneavoastră. . Cu slove săpate. Cu apă puţină.

INTRODUCEREA .3.

Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. vin. Elementele fundamentale ale baladei .. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. De la motivul mitologic iraţional. de perpetuarea numelui prin urmaşi. jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. de familie. proiecţie a vieţii care dăinuie). sau în legendă. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. la crearea lumii. în epoci îndepărtate. undelemn. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. cu oase şi cranii omeneşti. cu ierburi verzi. mitul elanului creator. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. sare. mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. îngropată la temelie. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. încorporată în opera de artă. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. acela că orice momument de seamă are. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie. în realitate. Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. odataă cu evoluţia mentalităţii. care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). demiurgul a săvârşit un act sacrificial. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. în special în sud-estul Europei. mai presus de iubire. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. cu animale şi păsări. cu ouă. motivul Icarului. . Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. Se sacrificau mai ales femei şi copii. jertfa lui vie. al fântânii. perle). Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>. laudă muncii creatoare. Pentru artist. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice. pâine.În numeroase mitologii. când au luat naştere lucrurile.

LEGENDĂ ȘI ISTORIE .4.

compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. printre altele pentru că. în sudul Greciei. Pe de altă parte. nestatornicia zidurilor. Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile. interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. albanezi. cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. in nordul Transilvaniei (Sălaj. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. 7. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. bulgari şi macedoromâni.Capodoperă a literaturii orale. cu rădăcini rituale mai vechi. care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. s-au conservat formele cele mai arhaice. Someş. Taloş. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. Bistriţa). ceea ce pledează pentru poligeneză şi. are funcţie de bocet. . sârbo-croaţi. Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. Aproximativ in aceeaşi arie. români şi maghiari. Prin urmare. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. Muntenia şi Moldova. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. alături de varianta colind). Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). că de aici s-a răspândit la albanezi. Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. care publica in 1962 („Revista de folclor”. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. Ipoteza a fost aproape general acceptată. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. nr. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală. şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. bulgari. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. traco-elino-latin. la extremitatea sudică (Grecia). le conferă o soartă tragică. iar de la aceştia la maghiari. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. izolat şi in Timiş şi Arad. şi tot de la bulgari la români. Lăpuş. alături de alte caracteristici. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. Versiunea baladă circulă în Oltenia. macedoromâni. cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. Astfel. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. b. necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton.

zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă. dar orice încercări sunt zadarnice. devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale. Dar în cele sud-dunărene. Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni./ Cu apă puţină. În toate variantele. care va veni prima cu prânzul a doua zi. În motivul următor este sacrificată soţia. imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă. soţia lui Manole soseşte prima. pe baza lor. Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene. meşterul soţ mimează tristeţea. soţia sacrificată este personajul principal. cheia de boltă a baladei. motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior. izvorul acesta este tămăduitor. se lamentează. Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală. meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale. nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei. În toate versiunile naţionale. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. asemenea celorlalţi meşteri. protestează. li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare). balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. În versiunea românească. Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. este zidită.sacrificarea celei mai bune soţii. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului. În cele mai multe versiuni. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea). când soţia îl caută. „cu ajutorul . se zbate. aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea. Când se pregătea să sară. În motivul următor. La vederea ei. victima este păcălită. cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. este actul ritualic fundamental. fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. cu care incep celelalte versiuni. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. fie de către o zână (variantele sârbo-croate). Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. de mare şi delicată dragoste./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit. este acela al nestatorniciei zidurilor. considerate de unii cercetători exterioare temei./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”. Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel./ Visul de-mplinit”. pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. În versiunile sud-dunărene.c. îşi blesetmă destinul. de încredere între soţi: „Stăi. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. ei contestă autenticitatea baladei româneşti. mândruţa mea./ De pe coperiş. „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne). Pre a fi motivul cel mai unitar. În versiunea românească. Pe teren românesc. Al doilea motiv din versiunea românească./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină. Soarta amândurora este nedespărţită. Locul este damnat.

Pont-Callec. Motivul bisericii. se aude vocea arhanghelilor. etc. Versurile greceşti vorbesc despre un pod. Dintre variantele bulgare. oraşelor. unde dragostea lor se perpetuează. situat între Caudan şi Le Fanoét . oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. Iar fântânile au. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi. fortăreţelor.. însă. a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. semnificaţii multiple. loc de rugă şi reculegere. Nennius povesteşte în a sa .copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. devine mit” (Caracostea). care se dărâma necontenit în timpul nopţii. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. cum se afirmă adesea. tovarăşil sfântului. În corpurile lor noi. Nenumăratele fortăreţe.mijloacelor mitice” (Bârlea). în cultura tradiţională.. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . mănăstirea şi izvorul. Se apropie. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei. peste Arta. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. care vestesc că trebuie zidit un . care de atunci tremură ca frunza. îl întâlnim şi în Scoţia. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde. Ea moare blestemând podul. cel de peste Mostar. care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. dar zidurile se prăvăleau necontenit. al cărei model exemplar este cosmogonia. castelelor. Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice. de asemenea. în temelia catedralei Oran. imagine şi axă a lumii. Într-o variantă. în Herţegovina. cumpărat . sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult. în Scoţia. centru. fiind pătruns „de forţele tainice. Sébillot. O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească.Historia . se află o fortăreaţă cu un pod de apărare. Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. Meşterul refuză. dimineaţa. şi astfel este zidit. o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. districtul Alzth.) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre. Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona. printre care perpetuarea amintirii cuiva. Într-o legendă estoniană se povesteşte că. Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor.

Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii. Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene. întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia.. De astfel.Brittonum” cum regele Gourthigirnus. prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale. însă. nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi.. Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia. În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri. unul alb şi celălalt roşu. trebuie să fie omorât. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. după spusa lui Clavigero.interiorizare a sacrificiului”. Aceasta nu înseamnă. Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America. iar poarta ridicată deasupra lui”. în Africa. Ea se explică. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor.O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata).. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. Când lucrul se repetă pentru a treia oară. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de . pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii. trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor. I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?). Un brahman. care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . aşa cum vom vedea.. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului. voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor. doi şerpi. în loc de vietăţile rituale. .

PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .5.

pe plaiul frumos. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. în 1885. Teodorescu in „Poesii populare române”. cărare. Bucureşti. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G.. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile .cea publicată de Teodorescu. de G.Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. ’n aur poleită. stă inima-i rece.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Cegăneanu. în 1866. Domnul îi zicea: . . Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. transmis de la o generaţie la alta. Şi cu doisprezece. Ei că-mi tot cătau. În balada a doua. Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit.Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Dem. verde zugrăvită..Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti. În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii. prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului. Şi cum îl videa.Pe Argiş în jos. 1910.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş.Dem. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie. acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. Iată. însă în aceeaşi perioadă istorică.. nouă meşteri mari si Manole zece. p./Care-i şi întrece”. care mi-i întrece. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. cu nouă zidari. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire.Teodorescu . cu opt telegari. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp. O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”.Pe un mal frumos. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece. P. iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”. Balada culeasă de V. 1913.44). În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru. Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale.

.Mândru flăcăuaş.” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului. el le mulţămea. Nu cumv-ai văzut. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. . de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut.ai trecut.-am văzut. ci mi-l întreba. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Nouă meşteri mari Şi Manoli . “noiaş purcăraş”( Teodorescu) . Un zid părăsit Şi neisprăvit. baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Domnu-nveselea Si curînd pleca. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. Foarte mucezit. vreme nu pierdea. Care-i şi întrece. marmură-ntorcînd. Pe unde-am trecut.” Cît îl auzea. hai de ni-l arată. Pe unde-ai trecut. ca de Dumnezeu. În continuare. Un zid părăsit Şi neisprăvit. La verde-aluniş? .zece. Oile-mi păzea. Din gură zicea: . hai cu noi îndată. doamne.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu.Doamne Negru-Vodă. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Din fluier doinea Şi nu bindisea. Cînii. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. La oi strungăraş.” Pe drumul cel mare.Ba. Domnul. Pe unde.Pamfile). Pe unde-am trecut Cu turma păscând. cum îl văd. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. din fluier doinaş”( Alecsandri) .Cu turma te-ai dus. bună ziua-i da. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. La loc de grindiş. de-l vedea. . Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Spre zid apuca Cu nouă zidari. noiaş purcăraş.

Îi tratează ca pe nişte subordonaţi. un zid de de mult. mult timp zadarnic. sortindu-i pieririi de la început. vechi şi mucezit: colo. chiar în temelii". fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor . un zid părăsit şi neisprăvit.” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe). unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita.de vii./ lucrul cînd lăsa”. în mintea lui.-am văzut şi am cunoscut. În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne... ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului.flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi . Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri. este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului. căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. prin care Negru-Vodă cere ajutor .Tremura lucrând/Lucra tremurând". pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor .Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă./Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”. In balada lui Teodorescu:.Mândru flăcăuaş... Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de . oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti./ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător..unde-mi creşte. însă.. Soare cînd sfinţea.” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit.ciobănaş".latr-a pustiu şi url-a morţiu".Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui .” . pe unde-am trecut turma de-am păscut. şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: . după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească.. care-l avertizează că este un teritoruiu nefast./ io te-oi milui. când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei.. iar in varianta a treia . Efortul meşterilor.

el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută.” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave. doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii. Icar./ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură./ Din suflet ofta. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul. se aruncă în văzduh. provocându-le moartea . plecând in zbor deasupra mării./ sus pe înveliş./ Dar unde picau/Stâncă se făceau. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit.al imaginaţiei pervertite.. că pot construi un edificu..Ceara topindu-se.moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia./ sus pe coperiş. Dar. Icar se prabuşeşte în valuri. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative. voievodul decide pierirea acestora. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului. Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus.este personificarea mitică a deformării psihismului. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare. mult mai frumos şi mai luminos". acolo-i lăsa. Icar reuşeşte.Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare.megalomania.Te previn. Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului../ sfînta monăstire.”. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul. în ciuda sfaturilor prudente primite.La sfârşit. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează. nici prea jos./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ . cum este ea./ chip de pomenire. să evadeze..Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş. în schimb le pune o întrebare capcană. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ). meşter şi calfe./ altele-oi croi./ mîndră ş-arătoasă. prăbuşindu-se. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt./ dar. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature. Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele./ Din cap clătina. care să le stimuleze orgoliul profesional. trebuie să zbori la o înălţime potrivită./ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”. spre soare.Nici prea sus./ De m-oi bizui. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei. Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor. aşezându-l în locul meritat de ctitor./ zău. se înalţă tot mai sus.Vodă/ mare-i şi frumoasă.Închis în labirint împreună cu tatăl său. pre legea mea. Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri.. venind să se închine în noul lăcaş de cult. aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau./ c-aşa lucrătură. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului. pe rând .Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească. . Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care..Doamne Negru. însă .

în timp ce materialele oltene. al morţii meşterului(numit totdeauna Manole). În acest fel. pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic. în timp ce al doilea e mai nou.Spunem că primul e un strat mai vechi.deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică. ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri. în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului.Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe.Indiferent de variaţiile temetice. în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului. şi un strat mai nou.muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou.” . după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi. A. Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi.. .materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite).

6. CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .

” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . noaptea se surpa./Care-i şi întrece. durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul). A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. Foaie de lalea. Geaba se-ntrecea. lucrul că-mi zorea. teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă. el se tot cerca. Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume. care torturează imaginaţia oricărui mare creator.Teodorescu .Şi Manoli zece.Visul de-mplinit”). Sfările-ntindea..” . Noaptea se surpa! A doua zi iar.Dem. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Locul măsura. Şi se apuca. Dar orice lucra.Meşterii grăbea. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. zidul că-ntărea. A tria zi iar. Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului. A doua aşa.Lucrul că pornea. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G.” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (. Noaptea se surpa. Zi întâia-aşa.Foaie ş-o lalea.. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. Manole-ncepea: sforile-ntindea. Trei ani că lucra. Zidul că suia Şi se ridica. aşa. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor.. Zidul că pornea. Că orice lucra. c-aşa Domnul va. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său .. pe care îi întrece în măiestrie. Manole este creatorul de artă. zidul că-ndrepta. tot aşa. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri.Meşterul Manole Manole este marele meşter. Ziua ce zidea. Zidul rădica.. zidul că-mi zidea.

Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Şi un vis visa.Iar Manoli sta. d-o dalbă soţie.Şi mi se culca.. mări.” (G. Ci mi se culca. El. “ (Vasile Alecsandri) . dormea. tînără şi vie. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Şi se se scula.Dem. visa Visul aievea. Calfe şi zidari. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. pe zid se culca ş-abia aţipea. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi.Nouă meşteri mari.. şi visu-i spunea că-n deşert lucra. un vis că visa. Dar’ cum se culca. pînă n-o zidi chiar în temelii. nu dormea. Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: .Eroul folcloric. Nici că mai lucra. Aducînd bucate La soţ ori la frate. pînă n-o clidi. un vis aievea.. El aşa zicea: .Noaptea cînd sosea. Teodorescu) .

Eroul acceptă jertfa fără .Voi. El că tot striga Şi tot cuvânta: . pe sare.jertfirea primei neveste sosite. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi.. .” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural.. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Nevestei nu spuneţi. pe sare.. pe ceaţă.. ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin. pe sfinte icoane : care mîndroşoară. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce.. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi . care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . neavertizându-şi soţia. Rugămintea repetată de trei ori.soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. „Meşterul Manole”--G.Dem.Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Şi mâini dimineaţă.Teodorescu . făcea. Visul născut din însuşi zbuciumul său..artistul”. Cinstit şi om de onoare. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Ş-orice soţioară Orice sorioară. îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea. căci pentru el .. Iată ce-am visat: Se făcea. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine. Care nu mă-ntrece. El este . Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi.Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine.creaţia” este totul. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. De-o dalbă soţie.elementelor naturii.. meşterul îşi respectă cuvântul dat. Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat. Pe rouă.Hai să ne-nchinăm..problematizări”.

În zid o zideau. glumind.. pentru înfăptuirea operei durabile de artă. Pe schele-o urca.. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Şi mai sus. Iar Manea turba. Pe ea voi zidi.Teodorescu . zicea: _ Stai..zori de zi” a soţiei lui Manole: . vai.Pe ea s-o jertfim. Vorba nu sfîrşea. Iată.” Care s-a sili La zid de-a veni. la zid c-o ducea. Pe zid o punea Şi. În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Pe zid mi-o puneau. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. cu cap să scăpaţi. Dar ea. ’n braţe s-o luaţi.Doispre’ce pietrari.Ştiţi rămăşagul. Luaţi de-o zidiţi. voi s-o apucaţi.-n zori de zi. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. vai de ea. voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Mîndra-şi săruta. Să nu mi-o trudiţi. mîndruţa mea.. Şi-n cîmp se uita. Drumul cerceta. iar el îmi lua pe dalba Caplea. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie.” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în .. ’n zid s-o aruncaţi. Nu te spăria. ’n zid s-o aruncaţi. Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă. În braţe-o lua. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. pe schele. Cînd.Meşterii cei mari. Ea nu mai râdea . „Meşterul Manole”--G.Dem. plus că-l îneca. Nouă meşteri mari.

ţîţişoara-mi curge. zîmbet că-mi zîmbea.De vă e de glumă.Manole. Pîn' la pulpişoare. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . Cu oftat ofta. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa.Manoli. Manoli. Soţiorul meu. Nimic nu zicea.Manole. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. Cu lucrul grăbeau. meştere Manole. cărămizi punea.Doispre’ce pietrari. de-mi vedea. Manole. din ochi căuta. dar ei mi-o zidea. şi mai greu ofta.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . de-mi vedea. . Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. mândruţa mea. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Manole. Pin' la buzişoare. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. Pân’ la ţâţişoare. nimic nu zicea. Pin' la ţîţişoare. Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. vai de ea. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. Manoli. Că nu-i bună.Var şi cărămidă. gluma nu e bună.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. zidul că mă strînge.Taci. Nici că mai rîdea. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. plînset că plîngea. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. Pin' la pulpişoare. Lăptişoru-mi curge.Cine l-a scălda? . Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Pân’ la pulpişoare. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . cu amar plîngea. zidul că-nălţa şi mereu striga: . vai de ea. Manoli. dac-o fi vro glumă. zid că se-nălţa. zidul înălţa. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Şi zidari zidea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . din gură-mi zicea: . Dulcişorul meu. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Zidul că mă strânge. Iar ea. Cu gura grăia: . dragă. Ţâţişoara-mi strânge. Pin' la costişoare. Visul de-mplinit.Manoli. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Nouă meşteri mari. . Copilaşu-mi plânge.Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Din gură ofta. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. . Ci mereu zicea: . Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă.

cînd se-nălţa. abia mai sufla. Manoli.Vântul a sufla Şi l-a legăna. la el s-or întrece. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . Lucrul le mergea” . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. zidul se-nalţa. abia mai putea. şi l-or apleca. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. ninsoare d-o ninge. Nu se mai videa. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Ci se auzea Din zid că zicea: . zidul că mă strînge.Manoli. Manole. meştere Manole. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. vînt cînd o sufla.Manole. şi cînd se-nchega. . pe el l-or scălda.Cin’ l-a legănă? . vai de ea. glasu-i astupa. Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: . plor cînd or ploua.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. vai de ea. zînele c-or trece. gluma nu e bună. plînsu-l îneca şi se depărta. şi. pe el mi l-o unge. vază-l Dumnezeu. Manole-mi ofta. pruncuşorul meu. Meşterii zorea.Pin' la ochişori. ţîţişoara-mi curge. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. Încît . din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. ţîţă că i-or da.

un vaiet topit: .. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei. cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. tot mai auzea un glas răguşit. Manole. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. Portretul fizic al meşterului lipseşte. cu Ana sau cu divinitatea.Manole. ş ice se lucra. Pentru artist.gleznişoarele” până la .l-a . nouă meşteri mari.Var şi cărămidă . copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală.Iar nouă zidari.ochişori”.sentimente şi fapte. zidul că mă strînge. dar. în aceste condiţii edificiul. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. ţîţişoara-mi curge.balada şi mitul cristalizând într-un .adaptat” viziunii sale despre creator. de perpetuarea numelui prin urmaşi. Astfel ca meşterul Manole. zidul se-nchega.pe care.însă copleşit de emoţie. mai presus de iubire. rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă .. meştere Manole. asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia . pe cînd lucra. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii.amoarea spre artă şi ştiinţă”. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei. ei mereu lucra şi mereu striga: ... să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. de familie. atunci când acesta comunică cu meşterii. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. cu vodă. noaptea nu cădea.

când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină. ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole. corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. va primi cu împăcare semnul destinului. deşi tânără. oglindite fidel pe figura lui. şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale. Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni. Ea este perechea lui Manole în dragoste. dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. că gestul zidirii este numai un joc. în . calitatea maternă. Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană. Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci. ploaia. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor. iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor.ca floarea câmpului". atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. etc. Însă. Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi. întemeierea unui cuplu fericit. fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup. de aceea. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. fără jertfa benevolă a Anei. frumoasă . înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei. pentru care se simţea făcută.. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. Este ea. soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. însă. femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat.tinereţea. cea care. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. frumuseţea. egală lui în privinţa forţei morale. Sentimentul trăit este atât de puternic. ea fiind acum sub numele de Caplea.

indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic. Însetat.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere. . pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. corespondenţii lor cosmici. Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri. şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi.. apoi/ V-oi zidi pe voi. Iar de nu. orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii. Funcţiunile fiziologice îşi aveau. ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea. ca o izolare pernicioasă. de asemenea. pentru că. de realitatea ultimă. . Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea. Negru-Vodă este orgolios şi autoritar. Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic. autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi. Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri. o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem.Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab.Pamfile) . dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:.”(V. cele cinci „răsuflări” corespundeau. El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire .”(Teodorescu) .Alecsandri) .. faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. . Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos.Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire. celor cinci vânturi cosmice./ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” .atestat istoric.. ci şi una împotriva mântuirii. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti. arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic). Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei.Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele. După ce alege locul construcţiei . avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale. Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T.. Mâncând. aşa cum l-am văzut.. ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins.

Iar pe cei zidari. vîntul să-i adie. ploaia să-i înmoaie. „Meşterul Manole”--G. Apoi poruncea Schelele să strice. Setea să-i usuce. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Mândră şi frumoasă! .Dem. Foamea să-i mănânce. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. foamea să-i îndoaie.Teodorescu Foaie şi-o lalea. Scări să le ridice. nici să vă siliţi. zidul ca să-i ţie. ei. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Zece meşteri mari. dacă vedea. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. acolo-i lăsa. dacă zicea. Apoi poruncea. Sus pe coperiş. Să mi-i părăsească. Sta şi se chitea. Ploaia să-i răzbată. sus pe coperiş. sus pe înveliş. mult se văieta şi mult se ruga.

7. MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei .participanţi.sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt. Astfel.Văzând zidurile templelor egiptene.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim. creația câștigă în profunzime. nici celui care oferă jertfa. ajutorul zeilor. se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat. Adrian Fochi identifică .geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului. cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului.Cea care se substituie închinătorului este victima.După jertfire.El imploră. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia.cu siguranţă.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic. sacrificiul celebrează.” . mai cu seamă.nu pretind sacrificii umane.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice. un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C. În drumul de la etnografie la artă.Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă.Cel puţin în epoca istorică.nord-europene. istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt. mesajul său câștigă în umanism. Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene.. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei. al cărei încornorat simbol este taurul.G.întâi de toate.o victorie interioară..mordvine.Jung – întocmai altor sacrificii şi.jertfei zidirii”.Realitatea nu este decât o gândire manifestată. însă. riturile.aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale.Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) .

8. DOSAR CRITIC .

. moartea violentă este creatoare…” .…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată. este chiar locuinţa pe care a animat-o. întocmai cum .…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă..poartă în sine universul mental care i-a dat naştere. Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată..CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ .. a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă. […] La nivelul riturilor de construcţie. dar şi plantele alimentare. etc.De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE . Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor.Fiecare produs folcloriclegendă. fiinţa imolată regăseşte un nou corp. vrajă.. În toate aceste mituri. proverb.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole . rasele umane sau diferitele clase sociale.

” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent . de exemplu. O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…). încorporarea suferinţei individuale în opera de artă.” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari..un ciob de oglindă din care a fost desprins. Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. existent. Un mit omniprezent în peninsulă. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece. iar la români prin legenda Meşterului Manole. la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta. În varianta românească. să beaq cât zece şi să lupte cât zece. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire.4 / 2002 . cel al <<jertfei zidirii>>. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică.Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…). ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. un simbol al nuei idei geniale. dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea. nr.

o fiinţă omenească. apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită. Buc. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica.Epoca veche.Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului. p./” . chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /. la temelia mănăpstirii.” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste.Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor.. p. Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii. trebuie zidită de vie. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora.. În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi.. Editura Meridiane.1930..aII-a. prin frumusețea sa. Ed. 1967. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta.55-56 . Sibiu.

în imaginile artei.explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale. 1976 . caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească.Produs al glasului popoarelor. valabil pentru tot spațiul balcanic. în setea cea mare după claritate.Meșterul Manole(versiunea V...Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol. Ed. cu care se naște..Albatros.Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi.[.Alecsandri) . impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției. cristalul într-un lichid saturat.” . la cea mai mică mișcare.” . în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie.] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor. adevărul procesului creator. cum ar fi Herder. ca un impresionant model.. ea fixează.

IMAGINI 10. BIBLIOGRAFIE .9.

1994 • • . Mihai . Enciclopedie de la Pleiade. Competenţa de (re)lectură. Experienţe în viziune integrată. 1976 Gaster. 1971 Caraman. 69. Eva Monica. Bucureşti. 1980 Pop. Bucuresti. Iaşi. Studii de folclor comparat. 293.. Editura Minerva. Studii de folclor I. Mircea. Chiţimia. Editura Corint. Editura Minerva. 1987 Gaster. Folclorul literar al românilor-O privire contemporană. Editura Artemis. Editura Minerva. Bucureşti. Editura Minerva. Bucureşti. 1978 Fochi. pag. Editura Societatea de ştiinţe filologice. I.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. 1972. Folclorul literar romanesc. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. Editura stiintifica si enciclopedica. Editura Compania. Constantin. Editura Dacia. Bucureşti. Alain. Dicţionat analitic de opera literare.II. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. Bucureşti. 249 Eliade. Editura Saeculum I. C. Meşterul Manole-idei şi atitudini. 1979 Eliade. 297 Bărboi. Romulus. pag. Valori ale culturii populare româneşti I şi II.Editura didactica si pedagogica. Petru. Bucureşti. Dictionar de etnologie.III). De la Zamolxis la Gengis-Han. 1976 Vulcanescu. Adrian. 1987. 1969 DICŢIONARE Pop. Literatura populară română. Mircea. 1988 I. George. pag 80-82 Cordoneanu. Cluj-Napoca. Bucureşti. Mircea. Bucuresti. Paris. Eugen. 2007. 2003. pag. Cluj-Napoca. Gheerbrant. 260. Mozeş. pag. Bucuresti. 1980. pag. Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. Editura Eminescu. Editura Ştiinţifică. Jean. 70-77 Szekely.Editura Minerva.Editura Albatros. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. 171-173 Simion. 1983 Fochi. pag. Folclorul românesc în perspectivă comparativă. Literatura populară. Mozeş. Literature orale. Cluj-Napoca. Dicţionar de simboluri (vol. Adrian. Bucureşti. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Mihai si Ruxăndoiu. 99.O. Bucureşti. Editura Junimea. histoire des literatures. 1962 Gorovei. Bucuresti. 132-133 Eliade. 1992. 2003 Ivaşcu. Artur. Istoria literaturii române I. Meşterul Manole. 2006 Chevalier. Bucureşti. Bucureşti. Constanţa. Maria. Editura Dacia. Ioan (coordonator). Bucureşti. Editura Minerva.

Acest portofoliu a fost realizat de: 1. Mihuți Alexandra 6. Cenean Iulia 2. Flutur Delia 4. Fărcaș Oana 3. Man Iulia 5. Pușcaș Alexandra .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful