FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. nu . si unde nu se impusese un alt termen prealabil. adica stiinta poporului.culturii cărturăreşti. rusi.. apoi si pe alte continente.unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. Istoricul Cuvantul . Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. desi este mai mult o stiinta decat literatura. Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene. Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit. muzicale..implicand deosebiri in terminologie. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. In Spania si in Portugalia.cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse.folclor” este o creatie relativ noua. J. ca si cei italieni. mai mult chiar de cum erau cu francezii. ai caror savanti. Thomas. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. etc. mentineau expresi de “traditie populara”. de traditiile lor proprii. apoi de savantii finlandezi. Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati. Thomas va fi investit cu semnificatii diferite. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale. Arheologul William J. termenul creat de W.

care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. privind inovatile ca un contrar al traditiei. traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. Stamati. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. iar unele menite anume pentru acest soi de material. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”. judetul Courlui. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. care a aprut in anul 1892. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. inoranduite si adaogite”. Traditie. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. in 1893. ci conceptul insusi. semn al statorniciei. Sperantia.in comuna Jorasti. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. literatura si astra populara”. ocolesc cuvantul “folclor”. Savin. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. prin care se opune traditia. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile. O lucrare eminamente de domeniul folclorului. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. sau o traditie particulara. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei. Concluzionand. prin anul 1840. a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. de Th. . Prima revista speciala de folclor. culese. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. “Sezatoarea”. dar o atitudine mintala si politica. literara si folcloristica”. ceea ce ar fi o definitie a folclorului. La 1893 Elena Saviastos. Doctorul T. pentru ca anii trec. D. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. in Falticeni. este “Revista de limba. tiparita in 1904. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi. pulicatie exclusiv pentru folclor. Respectul pentru traditie. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. G.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. Este o adevarata culegere de folclor. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale.

mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane.ci in elaborarea unui nou model. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare.tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise. . care atesta o indelungata evolutie in timp.Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice. unitar in structurile lui de baza. asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat. Implicarea. include o mare varietate de valori culturale.Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale. brazdati de drumurile transhumantei. Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare. ci. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala. Folclorul romanesc. nu ostentativa. neindoielnic.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege . odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa. intr-un sistem de dualism cultural. Carpatii.. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii. Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale.I. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa. a deschis si poate deschide in continuare.Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani. nu au reprezentat niciodata un hotar. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale. pe care limba vorbita nu le-a conservat. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne. ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale. care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare.Herskovits). dimpotriva. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat.

cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice.literatura religioasa etc.de curte sau de cetate. cultura scrisa.popor" si .necultivate".formele culturii feudale. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor .Diferentierea societatii in grupuri.un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta.Asadar pentru definirea notiunii de folclor.se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala. Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala.pe scara din ce in ce mai larga.apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite.evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista..este un proces lent.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala.in sistemul carora continua sa creeze valori noi.boieresti si de curte. In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca. Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale. In feudalismul timpuriu. Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori. prin formele de realizare si manifestare.stiinta. Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni. ca rezultat al stratificarilor sociale.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei.fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic.fenomene de amatorism cultural. In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie.si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice.ci de la un stadiu pe care il .iar clasele aristocratice adopta.pe de o parte.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de .in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.a paturilor populare .. conceptul de .umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa. Cultura este un fenomen social. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza.opusa folclorului.cultura orala".care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat.Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare.ci prin stil original de interpretare...Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare.pomelnicele.de structura esential orala.nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare.care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare. Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor.duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice.constiinta". Procesul de definitivare a culturilor etnice.pana in epoca noastra. prin continutul lor.Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa.nu de creatie.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul.opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala..trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv.

b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri.distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional.dar motivate prin cerinte practice ale vietii. d) Un sistem de manifestari artistice. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite.numim patriarhal. deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate. de transformare in folclor. conservatorismulei puternic. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual.la obiectele de uz casnic.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice.Raportul dintre traditie si inovatie. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. Primitivul are un mare respect pentru traditie.la care au fost asimilate elemente de cultura orientala.la portul popular. in raport cu structura sociala. pe care o considera sacra. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism.printr-un proces indelungat. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit.structurat.de spectacol si gestica.literare. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara.muzicale. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor. din formele primare (primitive) ale culturii. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale. de la un individ la altul. Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara.ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana.infinit mai complex. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie. Tributul primitiv constituia un mediu social inchis.de dans. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala. Atitudinea . Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional.

trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. Pentru ca inovatia. ca manifestare a originalitatii. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. in . disparitia ei. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric. inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. devine ea insasi traditie. aceea dintre individ si colectivitate. determina. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. exprimand. unui grup etnic larg. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. este de la sine inteles. imitatie. Caracterul colectiv. Lipsa de originalitate in creatia culta. in procesul de inoire al creatiei folclorice. in primul rand.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. pastisa. in primul rand. Nerespectarea traditiei. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. ca atare. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. vad in ele manifestari ale progresului. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai. implicand deci o alta opozitie fundamentala.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. deci unui popor. pretuiesc innoirile. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. sa fie acceptata de colectivitate. cu timpul. bine constituit. Grupurile cu o constiinta avansata. de evolutia gradului de cultura. in schimb. in mediul folcloric. interpretare si circulatie. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. care afecteaza nu numai procesul de elaborare.

Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. superstitii si prescriptii transmise prin viu grai. Sumerienii au lasat. pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii.Popoarele vechi au avut.etc. rudenie. o cultura orala. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca.sub influenta greceasca. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. esentiala fiind nu atat opozitia oral . epopeea Ghilgames. dar si transmitatorul ei. la fiecare actualizare a sa. foarte multa vreme..subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor. gandurile.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste. pozitie sociala. pastratorul. Aceste . pe table de lut. cat opozitia audiere . Oralitatea este. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului. Nu creeaza intraga colectivitate. datate cu doua milenii inaintea erei noastre. sentimentele si nazuintele ei. desi nu crea efecti. Privind insa lucrurile istoric. prin selectarea elaboratelor taditionale. un mod propriu de existenta si manifestare. Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie. in primul rand.El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei. devenind valori colective. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte. In viata folclorica traditionala. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii.creatiile sale. in sensul pastrarii traditiei. la nivelul folclorului literar. prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise. Din cultura egipteana s-au conservat doua basme.colectivitatea. participa intens la toate manifestarile folclorice. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor. ele se integreaza traditiei.consemnam faptul ca. favorabile asimilarii scrisului.scris. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala. probabil. . Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva.lectura. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta.sex. dar poate indemna si la innoirea ei.ci numai unii exponenti ai ei. pozitie profesionala. generatii. cultura omenirii a fost in intregime orala.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci. care caracterizeaza modul de executie si de receptare. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. mai intai.

desi cunosc personalitati creatoare. creatia si interpretarea raman exclusiv orale.continua slefuire a bunurilor folclorice. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet. realizate de interpreti. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. Antichitatea si Evul mediu. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. fiind o manifestare a caracterului colectiv./Numele mi-i Ples Anuta. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. raman inca dominate de aceasta caracteristica. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare. in conditiile oralitatii. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric./Ma cheama Anuta Ples.Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre . nu a fost facuta cu scopuri folcloristice. oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul. Fenomenul scrisului apare. Sunt citate frecvent. tema fiind de larga circulatie. ci se suprapun. constituind laturi ale aceluiasi comportament.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice. in genere. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. intreaga cultura era anonima. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta./Eu am scris acest vers/In anul 1917. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. si nici ca aceasta creatie nu are autor. Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare. La inceput.de obicei. ci vizeaza esenta ei. conservare si circulatie. creatiile ei nefiind. determina. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei. Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. interpretare (executie). in conditiile oralitatii.Anonimatul nu inseamna ca. cantecul despre moartea lui Ghica Voda. ca ilustrate a acestiu fapt. Desi este o consecinta a caracterului oral. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat. Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice. versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza.In epoca moderna. Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale. tiparita in ortografie maghiara in 1768. Dealtfel. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare. insotite sau raportate la numele unui autor individual.

sigure. plugusoarele si uneori versurile teatrului popular. care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. anonime. credinta sau superstitie. pentru concluziuni de etnopsihologie. insa. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. hora lui cutare).etc. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. povestirea si jocul mimic. dansul. in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. o sinteza reala. Gittle. creatiile respestive ramanand. viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice. uneori.a. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare. in mod inconstient. de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori. se urca. sincretismul este un fenomen organic. In cantecul popular. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare. Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati.diferentiate de la o categorie la alta. in circuitul mai larg. functionand ca un mecanism complex. poveste sau legenda. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. poezii populare. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. . implicand. melodie si. Exceptie fac doar oratiile de nunta. muzica si poezia. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice.dans. Intimp ce la acest nivel. Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant. conlucreaza la realizarea operei artistice. Caracterul sincretic In folclor.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte.individ si creatie. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. alaturi de vers. inovarea si realizarea creatiei. fiind limitate in spatiu si timp. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. Aceste manifestari au insa un caracter strict local. s. A. credinte. Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula. filmul).

nu au un autor individual. Astfel. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. in prim loc. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. chiar salbatecul din Africa si din America. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. uneori chiar cu aceleasi imagini. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. cu aceeasi eroi legendari. nu poate sa fie despartita de folclor. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare..” Stiinta folclorului – observa A.]. superstitile actuale. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale. dupa persoana. Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. pentru ca etnografica. In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. Pe de alta parte povestile. costumul popular si ocupatile primitive. tehnica. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. de indivizi. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. Acest vast domeniu este al folclorului. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. obiceiurile si literatura populara. obiceiurile. dupa loc si timp.. cand altul. Basmele cu deosebire circula. identificate. aproape neschimbate la toate popoarele. ca principale capitole: credintele. in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. ramane sa vedem daca ele. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara . Evolutia folclorului arata cu evidenta cum.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului. In sens larg. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. ele trec din gura in gura. ustensilele. intr-un cuvant. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. isi ating tinta. Folclorul in sens restrans cuprinde. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane. si egiptenilor si grecilor. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. nici o alta stiinta. asa cum sunt facute azi. legendele populare. superstitile. ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond.. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. cu aceleasi expresii. din loc in loc.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. cu aceleasi fapte fantastice. de care nu se ocupa.

modele care nu raspund unor conceptii individuale. partea sa moarta. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. A. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. ele formeaza o categorie deosebita. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. van Gennep. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. ritmul. sau cu productia sa. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. cu foarte mari exceptii. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. considerata in intregul ei. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. cati erau. pe care le intalnim in bisericile noastre. nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. Inainte. In urma acesto consideratii. De la inventia tipografiei. direct. necunoscut popoarelor antice. cine erau acesti artisti. care constituie elementul constant al vietii nationale. melodia populara. raportul dintre individ si masa. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. opera anonima si colectiva.. care. indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. ci unor sentimente colective si credinte comune. Din pacate. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. ci de cativa specialisti care colindau tara. din gura in gura. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. colective. forma literara. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane. pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. fiindca viata sociala se schimba fara incetare. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. in fiecare caz particular. a acestor datini. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. comune. sau unor sentimente particulare.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”. alteori grosiere. adeseori foarte vechi. cum si-ar putea inchipui cineva. Toate elementele decorative. si uneori chiar de distrugere a vietii populare. Si. Nimeni insa nu stie. aceasta o face in mod necesar. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. Pe folclorist il intereseaza faptul viu.” Proza populara . pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale. tema. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului. ramanea necunoscut. sau al modificatiilor foarte importante. uneori poetice. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane. si acelea ale caselor taranesti. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila. a devenit vizibila. In sate el se exprima prin tot felul de datini. inventatorul. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. in fiecare caz particular.

cu determinari istorice aparte.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului.cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta. la circulatia temelor si motivelor. basmele despre animale.de exemplu.legenda. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche).Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza.al motivelor si chiar al unor tipare expresive. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul.snoava. in special in colinde si in oratiile de nunta.la morfologia si tipologia prozei orale.atat la nivelul categorial.sau intre legenda si snoava.orice fel de naratiune.Accentul nu cade pe povestire.devin mai puternice. ci pe urare. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii.la raportul dintre basm si culturile primitive.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale. definitorii pentru basm.P. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual. Astfel. In folclorul romanesc. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii.neta. Linia de demarcatie dintre ele nu este.etc. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata. Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale.Constatam. cat si la nivelul tipurilor tematice.cu determinari istorice.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic.In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ.conflictul este mai mult simbolic.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit. Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc. la un moment dat.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare. ca forma a naratiunii populare. fie legenda fie snoava.adaptandu-se la structura si functia altor specii care..de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist. specifice acestei poezii. totusi. alaturi de basm. imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare. Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare. dar si de evolutia unor categorii. prezente in cantecul epic). pe relatarea unor fapte. o atitudine fata de mit. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor. povestea este . sfera preocuparilor se largeste. de urare si felicitare. cuprinzand legenda legenda. intre basmul fantastic si legenda. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte.Comunitatea unor motive.ulterior.ci si tendinta unor specii de a se transforma.dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice.tematice si structurale proprii. fie . functionale. Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare. B. ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare.de pilda. toate domeniile unei structuri culturale.

fiecare categorie fiind impartita in cicluri. In acest clasic studiu comparativ. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller. in toate literaturile.traditionala a naratiunii orale.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica. Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului.in domeniul uman. Opera premiata si tiparita de Academia Romana. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice.voite. mituri ale soarelui sau ale aurorei.P.care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente. Colectiile de basme. Dupa scoala ritualista.. fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii. Scoala antropologica (Lang.care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic. * . Bucuresti. ale ploii. .strans inrudita cu basmul despre animale.Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale. Angelo de Gubernatis etc. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”. fiecare ciclu fiind divizat in tipuri.in circuitul contemporan. basmul despre animale.povestire.menit a da solutionarea unei probleme"..Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala. Gaston Paris. savantii se impart in mai multe scoli.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu). in timp ce in basm ..Distinctia. reprezentata de mai multi savanti englezi. in lucrarea sa “Basmele romane. Ca unic derivat direct al basmului considera . si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm. Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici.. Pentru explicarea basmelor. si asupra lor s-au facut incercari de sinteza.un basm cu tendinta .ca specie complexa..argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii.in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori. ca naratiune cu caracter didactic.supranaturalul constituie un element esential"(B... basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine.si basmul propriu-zis. in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi. Cosquin) cauta originea basmelor populare in India.snoava.se face intre legenda. basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural".Hasdeu). 1895.cu inerente interferente.. sunt foarte numeroase.dar si dinamica ei.anecdota. Scoala literara (Benfey. ale norilor.deceul".

cu timpul si cu locul. sau mai exact. sa introduca o particica din propriul lui eu. pe “Gheorghe cel viteaz”. fara a le schimba forma lor lapidara. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. prin pana lui Ispirescu. acomodandu-l cu mediul. in modul cum sunt ele publicate. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. Alecsandri. exista o sumedenie publicate in reviste. Spre exemplu. care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. Unele din povestile noastre. introduce in el mici amanunte. pacatuiesc privite din aceasta latura. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. de exemplu. si atata tot. In forma unui basm vorbeste prezentul. Dar Ispirescu a fost inselat. Prin urmare. pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului. chiar cu mici modificari. Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. isi memoreaza si isi noteaza elemetele. in poeziile populare culese de el apare ca artist. si chiar in foi zilnice. Fara indoiala insa. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. Un descantec. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. El ne-a dat deci. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol. si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm.se poate culege intocmai cum sunt spuse. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. Culegatorul acesta asculta o poveste. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. in care se vorbeste de “padurea neagra”. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. o traducere din Al. adica in elementele lui. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti. ca dintre toate comorile populare. In afara de colectiile de volume. Povestitorul face diferite reflexii personale. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. Astfel. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc.. dar culegatorul nu simte necesitatea. se oglindeste un trecut intreg. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. le combina cu mai multa sau mai . pe care i le sugereaza elementele basmului. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. Dumas. in buna lui credinta. i se poate schimba un cuvant.. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit. Toate acestea variaza de la individ la individ. In fondul unui basm.

pentru ca insasi functia ei. printr-un simbol narativ care include. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic.putina maiestrie.aveau valoare de adevar. aceste etimologii au avut si functie de semnificare.In afara functiei de explicare. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie.Ca repertoriu tematic si fond imagistic. Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman. prin reflexiile lui proprii.legenda este eterogena.in contextul culturii orale.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala.ci o pseudostiinta. . Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava. dupa cum are sau nu talent. In esenta. motive fabuloase si supranaturale. ea explica un fapt real sau considerat a fi real.de regula.In sistemul traditional de gandire ele erau crezute.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura. In acest sens s-a subliniat adeseori ca. asa incat citind un asemenea basm.in contextul culturii populare. Statutul estetic al legendei. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica.este mai unitar definita. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu.ca specie folclorica. In multe dintre basmele noastre publicate. umplutura la cei mai multi.fundamentata pe reprezentari imaginare.inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate.in conservarea unor aspecte specifice. se substituie in locul povestitorului.carora li se acorda o anumita semnificatie. Creanga nu a facut opera de folclorist. cu functie de semnificare. si nu povestitorul basmului. ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate. care poate safie arta la Creanga.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ. Etimologiile sunt imaginar-fantastice. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic. Legenda Dupa Arnold van Gennep. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva.

de regula.. si in basmul fantastic.exprima. darzenea.viteaz".Se creeaza un canon comportamental eroic.Un bogat repertoriu de legende etiologice. in circuitul eposului eroic. In aceasta epoca. Legendele istorice mai putin numeroase.Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa.pamantul cu formele sale de relief.Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente.o raspandire mai limitata zonal.acestea din urma avand. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati. isi asimiliaza un orizont tematic bogat. ale carui insusiri sunt puterea fizica. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei.cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice. in care modelul eroic are functie de urare. este ..ca si cantecul epic haiducesc.de legendele propriu-zis mitologice. Stravechii mitologii populare ii apartin insa. . pe care multi specialisti le denumesc. mitologice.voinicesc".In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare. Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen.Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul. sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca . a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc.etc.Modalitatea epicii eroice. ci un ideal spre care aspira intregul popor.La acestea se adauga legendele despre om insusi.cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui. Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica.petit.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare. tot mitologice.voinic" sau .si legendele etiologice.genetic. curajul si grandoarea.atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari.Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari. stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei.Vom regasi .Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise.in esenta. atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal.ca modalitate. Legendele hagiografice se apropie. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica.Acest cod eroic.. dominata de hiperbola si de un retorism pregnant. Epica eroica Cantecul epic eroic. hagiografice (sau religioase) si istorice.in special haiduci.din aceasta cauza. cinstea si mandria.

Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. in cantecul eroic propriu-zis. o forta foarte mare. suprauman. Epica romeasca o alta tematica. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. in confruntare. iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor. de catre interpreti neprofesionisti. soldatesti. in variante mai noi. a celor din Transilvania. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale. al fortei si actiunilor acestuia. au fost asimilati. ca si in cantecul haiducesc. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane. Aparitia lor. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant. eroilor populari. prin variantele mai vechi. Pentru anumite teme. adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane.de asemenea. ci un adversar multime. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare.subliniind caracterul extraordinar. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola.Baladele se canta pe melodie de cantec liric.ci intamplari din viata particulara. Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic.care circula in general la mai multe popoare. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual. in general. Se poate observa.evidenta. desi nu rara.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic .cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. protagonisti a unor poeme care.etc. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie. Tematica baladelor romanesti.mai cu seama. Mihu Haiducul sau Toma Alimos. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare. Ele cuprind teme din viata cotidiana.In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal. se opun asupririi sociale. care. cantecul il opune.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei.Corbea.

de cane sau de vita. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational.intalnita in balada Manastirea Argesului--. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua.crestinism cosmic" pentru ca.intre descriptiv si liric. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj.pine si sare sa fie in ea>>"(A. apoi si capuri de gaina.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta. Tema soacra rea. pe de o parte. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii.Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea). ca sa le mearga bine. Fochi. pana la deznodamand -. Oleac. de asemenea. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului. sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta.de cele mai multe ori tragic sau dramatic.foarte frecventa in Transilvania. de asemenea.. arhaice. Unele balade romanesti releva.de boale. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic.” . tema jertfei zidirii. insistand dimpotriva. cateodata abia crestinizate.Este vorba despre o noua creatie religioasa. Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic. iar pe de alta parte. tamaie si sare la toate patru cornurile. cand se pune talpa casei. chiar in cultura aceluiasi popor. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi.De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat.sub fundamentul la cladirea unei case.Tematica baladelor este mult mai variata. Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger. asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume. Baladele au menire moralizatoare. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma. subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . structuri inedite eposului. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara. care renunta la fast. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa.pagane". Balada cuprinde mari arii spatiale. Balada da mai multa atentie atmosferei interne.in balade precum Dobrisan..La noi. temele specifice ei nu cad pe un teren gol. In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict. de foame.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european. sfintita sa fie casa. ci vin in contact cu o traditie existenta.tema mitologica. Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic.. proprie sud-estului european pe care noi am numit-o. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti.amintit. . in Ghita Catanuta. Genul penduleaza. tema sotiei necredincioase. situatie similara cu cea din epica apuseana. ceea ce o apropie de cantecul liric.

. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. De aceea si numarul lor este mare. hora. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. alcatuiec genul poetic. In Ardeal. cantecul face parte integranta din viata individului. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. insa. precum s-a pacut pentru basme. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. Hasdeu. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. in acelasi timp. C. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. idiotisme. doina. versurile cantate se numesc cantece. In genul narativ ar intra: traditiunea. La nunta se canta. pacalituri si ghicitori”. anecdota. basmul. sunt cantecele. colinda. la fel ca si cea cantata. tot ce este versificat. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. Multe. intr-un vers suprimat in unele. De la nastere pana la moarte. Cantecele. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari. Pentru expunerea din acest paragraf. Editura stiintifica si enciclopedica. incepand cu cele salbatice. iar versurile recitate se numeau descantece. fara sa fie cantate” dar. oratii. Bucuresti. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor. hore. descantec si oratie. niste versuri care se recita. aforistic si narativ. ghicitori si framantari de limba. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe. adunate de I. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. vicleim. intentie care nu s-a realizat. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. care se deosebesc prea putin intre ele. la salbatici. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B.. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. diferitele munci sunt insotite de cantece. sau unei bresle anume. Fundescu. “cantec” inseamna o poezie recitata.mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. fiind raspandite in multe colectii. De la Zamolxis la Gengis-Han. dupa teme.(Mircea Eliade. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. sau adaugat in altele. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg. canteca cunoscute in localitati determinate. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”. Exista cantece specifice unei anumite populatii. in general. P.

cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. culegere al lui G. daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. M. iar “Hora sau ditirambul. au putut fi cronologizate unele balade romanesti. culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. unele creatii apartinand genului epic. cu fond initial indepartat. a dat nastere mereu. expresiunea amorului si a suferintii. Teodorescu. Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. Bunaoara. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. fara a incerca vreo clasificare generalea. Cu toate acestea. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. pentru ca orice specie. in desfasurarea timpului. incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. lasand la o parte un numar de . La fel. considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica.Intre doina si hora. se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. intre ele insa multe sunt destul de recente. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. De pilda. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. la noi si noi creatii de structura similara. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat. Daca literatura scrisa. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. In consecinta. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . pe specii. Cine ar putea determina insa. pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. dar cu mai putina valoare. de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. De asemenea. oricat de veche. chiar cu aproximatii.

prin unele note ele ei. in “Orb sarac”. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. dar realizarea ei artistica. note si atitudini de viata si de relatii sociale. o origine mai veche. In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. In cantecul birului greu. a dreptatii cu nedreptatea. Oricum. In orice caz. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). Totusi. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. realizarea si maiestria artistica. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi.. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. fie in domeniul literaturii populare. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor. Daca se poate fixa momentul impulsului.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . are caracter specific de la o opera la alta. si in cazu iteraturii populare. De exemplu. de anumite evenimente istorice. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. fara a lua in considerare in acelasi timp. ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . mult mai usor de fixat in timp. Orice opera literara. procesul creatiei. Basmele vechi. totusi ea poate avea ca tema si inceput. culta sau populara. in constiinta sociala populara. care a dat impuls unei balade. “Bimbasa Sava” etc. care determina o fabulatie originala. suportat de taranime in trecut.cu structura ritual magica sau mitologica. tendinta maselor populare. legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia. fie in domeniul literaturii culte. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic. In fond.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. cunoscuta noua. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. iar daca e vorba de literatura culta. cu fondul lor mitologic. se intampla sa putem lega creatia. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. are caracter specific de la scriitor la scriitor. numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic. de fapt. bineinteles cu inventii artistice. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. “Constantin Brancoveanu”. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. in schimb. Aici rezida. Daca se poate determina momentul sau evenimentul. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”. altul nou. evenimentul istoric da tema. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. Realizarea artistica. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. greu de stabilit istoric. culese in secolulu al XIX-lea. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. Atunci nu incape indoiaa ca. e deci un castig. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric. peste mai bine de un seco si jumatate.

Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea. De valoare si interes ramane insa tabloul larg.. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. Asadar.. decat cu mare aproximatie. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare).“Biru-i greu.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. Uitai drumul satului Si coarnele plugului. podveada grea. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara. in stransa legatura cu graiul local. Saracut de maica mea. In schimb.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. Hasdeu. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului. aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului. metoda de cercetare lansata . realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale. Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului. Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia .. totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare. socotind pe unele mai vechi decat altele. social si uman. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare. in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice. In acest sens. cercetari initiate si sustinute in special de B.. Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei.P. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea. Nicaieri nu mai incap. cu complex de teme folcloristice curente. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848.

in acel sat. Pot sa fie elemente folclorice trditii. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul. Il interseaza. dar care dupa socoteala autorilor lor. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei. de exemplu. Cine intentioneaza. inregistrarea.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. ci si dezvoltarii si infloririi ei. ca si in studierea lui. Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat. destul de primejdios si vatamator. trebuie sa aiba o oarecare pregatire. e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. de oamenii cu un rudiment de cultrura. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor. datini.sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. Hasdeu a impanat tara. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet. de pilda. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut. Densusianu. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. ci din tara intreaga. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. ca vrem sa facem folclor istoric. sa adune material de folclor intr-o localitate. si chiar din tarile vecine. nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. trebuie sa stie ce vrea. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea. aceasta insa nu e suficient. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. un subiect limitat. Un cercetator. datinile de la nunta. dar frecvente prin alte localitati. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. In rezumat. raspunsuri s-au primit. un chestionar a raspandit si N. nu numai din aceeasi regiune. metoda care trebuie urmata si in folclor. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. . ci si pe cele negative. mai ininte. In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. in multiplele sale aspecte. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”.

D. Mugur si V. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. 37. 24. Astronomie. Institutii vechi juridice. 33. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. Arheologie populara. cu oarecare dezvoltari. 6. 4. 39. ci le va incadra unde va crede mai potrivit. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. genii. 30. Traiul zilnic.La noi. La noi. 22. Calendaristica si cronologie. s-a facut de revista “Sezatoarea”. Intelepciunea populara. Mecanica. Anatomie. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. 35. 21. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. superstitii. 23. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. sufletesc si social – 19. in 1930. Omul fizic. Fiziologie. Filologie. Demonologie. 5. Boale si vindecare. Inteligenta. in 1892. intelectual. Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv. intocmit de domnii Gh. dupa chestionarul lui Sebillot. Scrisul. Profesorul universitar Gr. 32. aratari. Petreceri. cititul. Varstele. Geografie fizica. III. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. caracter. Astrologie. 38. Cosmologie. Aritmetica. Frenologie si fizionomie. Sentimente. Morala. Mitologie. pasiuni. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. 8. Igiena populara. Drumuri. 18. 11. eresuri. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. in 1899. Meteorologie. . 29. Lumea inchipuirii – 12. 3. Antropologie. Duhuri. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. 17. 10. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. II. 13. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. Fizica. 14. ci de imprejurarile in care cerceteaza. 36. Clasificare Un material de folclor. 27. Creatie populara. 31. 34. prima incercare de clasificare a intregului folclor. 2. Magie. Religie. 28. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. dar nu s-a primit nici un raspuns. Botanica. Acelasi chestionar. 25. Cosmografie. jocuri. fonetica. Lumea fizica – 1. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. 16. Chimie. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. Geologie. 9. 26. Mai tarziu. Angeologie. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. 20. oricat ar fi de numeros si de interesant. care era insarcinat sa le clasifice. 15. Credinte. Zoologie. 7.

Hasdeu M. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu .calatorii. 42. Familia.D. Kirileann Prof. 40. 43. P. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr. Sarbatori. 41. Caracostea B. Xenopol Tache Papahaghi G. datini. T. D. Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A. Povestiri si semne.Sociologie. Mestesuguri si industrie. 44.

MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE .DEM.MEȘTERUL MANOLE”— G.. MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • . • ..2.TEODORESCU • ..

Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. La loc de grindiş. . Pe unde-ai trecut. Şi cum îl videa. La verde-aluniş? . Nu cumv-ai văzut. Cît îl auzea. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari. Domnu-nveselea Si curînd pleca. Cînii. Care-i şi întrece. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire.-am văzut.Ba. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus. Pe unde-am trecut. Un zid părăsit Şi neisprăvit.zece. cum îl văd.Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos. Domnul îi zicea: . doamne. Calfe si zidari Şi Manoli .

Spre zid apuca Cu nouă zidari. Nouă meşteri mari Şi Manoli . . Care-i şi întrece. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea. Locul măsura. Sfările-ntindea. apoi V-oi zidi pe voi. Calfe şi zidari. Zidul rădica. Dar orice lucra. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! .Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Noaptea se surpa! A doua zi iar. Deci voi. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. A tria zi iar.zece. meşteri mari. V-oi face boieri. Că v-oi da averi. Iar de nu. Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă.

Ş-orice soţioară Orice sorioară.Nouă meşteri mari. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Pe ea s-o jertfim. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Ci mi se culca Şi un vis visa. . Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Aducînd bucate La soţ ori la frate. În zid s-o zidim! Iată.Meşterii cei mari. Calfe şi zidari.-n zori de zi. Calfe sş zidari Tremura lucrînd. Nici că mai lucra. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. Ziua pîn-în seară. Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Iar Manoli sta. Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele.

pe lume O ploaie cu spume. Mîndra n-o oprea. vai. Inima-i plîngea. Şi iar se-nchina. Dar oricît cădea.-un vînt. pe schele. Cît el o zărea. Munţii să răstoarne.Şi mai sus. Ruga-i asculta. Şi iar se ruga: "Suflă. Mîndra să-mi oprească. Doamne. S-o oprească-n vale. . Manea mi-o videa. Vin de băutură. Doamne. Norii aduna. Drumul cerceta. S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Să facă pîraie. În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Paltini să îndoaie. Cînd. Ceriu-ntuneca. Să mi-ontoarne-n cale. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. Apele să crească. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. Suflă-l pe pamînt. Brazii să-i despoaie. Inima-i sărea. Mîndra să-mi întoarne. Ci ea tot venea Şi s-apropia. Şi-n cîmp se uita. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. Să curgă şiroaie.

. Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. amar de ea. Nu te spăria. Munţii rasturnă. Pîn' la pulpişoare. Că nu-i bună. Nici că mai rîdea. Pe zid o punea Şi. Visul de-mplinit. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. dragă.Manoli. Brazi că despoia. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Pe schele-o urca. Un vînt pre pămînt. În braţe-o lua. Mîndra-şi săruta. mîndruţa mea. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. vai de ea. Iar Manea turba.S-o ducă devale!" Domnul se-ndura. Manoli. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Paltini că-ndoia. Ruga-i asculta Şi sufla un vînt. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Ci mereu zicea: . glumind. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Iar ea. zicea: _ Stai.

vai de ea. Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios. Pin' la ochişori. Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Pin' la buzişoare.Manoli. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Falnică zidire. Nu se mai videa. Cum n-a mai fost altă. Pin' la pulpişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Încît . Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: .Manoli.Manoli. Manoli. Pin' la costişoare. Pin' la ţîţişoare. Domnul o privea . Pin' la ţîţişoare Dar ea. Manoli. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. vai de ea. Ci se auzea Din zid că zicea: . Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire. Monastire naltă.

Voi. Zece meşteri mari. .Şi se-nveselea Şi astfel grăia: . Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Sus pe coperiş. Iar pe cei zidari. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari. Dar pe loc cădea. Cum sta pe grindiş. Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Zece meşteri mari.Ca noi. Apoi poruncea Schelele să strice. Ca să putrezească Colo pe grindiş. De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Calfe şi zidari. Cu mîna pe pept. Sus pe coperiş. Calfe şi zidari. meşteri zidari. Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Scări să le ridice. Să mi-i părăsească. meşteri mari. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. Spuneţi-mi cu drept.

Iar bietul Manoli. Ochi-i se-nvelea. De pe coperiş. Cu apă puţină. Copilaşu-mi frînge. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Tîţişoara-mi plînge. Meşterul Manoli. Manoli. Manea se pierdea.Manoli. Lumea se-ntorcea. Cînd se încerca De-a se arunca. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Şi de pe grindiş. Norii se-nvîrtea. Cu apă sărată. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Trupu-şi despica. Care greu gemea Şi mereu zicea: .Şi unde pica. Un glas mult iubit. Cu lacrimi udată! . Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit.

’n aur poleită. cu nouă zidari. Lungiş. Cu opt telegari. .MEŞTERUL MANOLE G. pe plaiul frumos. stă inima-i rece. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. Rămas de de mult. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Care mi-i întrece. Teodorescu În sus pe Argiş. Prin ăl aluniş. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. verde zugrăvită. Ei că-mi tot cătau. Cu nouă zidari. Pe Argiş în jos. Plimbă-mi-se. Dar tot n-au găsit Un zid învechit. nouă meşteri mari si Manole zece. Curmeziş. Stă inima-i rece.Dem. cu opt telegari. Prin ăl aluniş. Un zid părăsit. care mi-i întrece.plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Prin ăl cărpeniş.

bună ziua-i da. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. de-l vedea. vreme nu pierdea. el le mulţămea. ci mi-l întreba. hai de ni-l arată. şi mi-i răspunea: -Ba Doamne.Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. noiaş purcăraş. ca de Dumnezeu. hai cu noi îndată. dacă-l auzea. marmură-ntorcînd. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. Domnul.-am văzut şi am cunoscut. . că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. el se tot gîndea şi se socotea.

papură ’nverzită. . eu să merg cu tine.-i zicea: -Noiaş purcaraş. vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. vai de mine. d-auzea.unde-mi creşte. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea. io te-oi milui. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă. stăpînul m-o bate bătaie de moarte. vechi şi mucezit: colo. de necaz oi da: lupii c-or veni. turma mi-or răzni. io mi te-oi cinsti. Domnul. un zid părăsit şi neisprăvit.pe unde-am trecut turma de-am păscut. porcii d-oi lăsa. d-auzea. un zid de de mult. nu pot. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. bine că-i părea.

cruce că-si făcea şi se închina. şi dacă-l vedea. cu Manole zece. Var şi cărămidă. cu nouă zidari. . vechi şi mucezit.de vedea. Iar de-mi ajungea. Domn’ descăleca. iar. că-i pustie multă. bine le parea. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire.Vodă. locul de zidire pentru monăstire. bine că-i părea. nouă meşteri mari. din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit. de mult părăsit. care mi-i întrece. stă inima-i rece! Domnul. dacă-l vedea. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru. pe jos că mergea. că-i lucrare lungă! Domnul. mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit. rămas de de mult.de-mi pleca. zidul ocolea.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca. zidul că-mi privea.

Noaptea cînd sosea. Lucra. din adînc ofta. zidul că-mi zidea. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă.chip de pomenire! Si. Foaie ş-o lalea. lucrul cînd lăsa. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. lucrul că-mi zorea. noaptea se surpa. aşa. zidul că-ntărea. c-aşa Domnul va. gîndu-şi frămînta. pe zid se culca . nu lucra. iar. precum zicea. din ochi măsura. acas’ nu-mi pleca. Soare cînd sfinţea. el mi se scula zori cînd se ivea. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. pe gînduri că-mi sta. domnul poruncea. tot aşa. că-i pustie multă. Manole-ncepea: sforile-ntindea. dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. el se tot cerca. Manole-mi vedea. la zid că mînea. zidul că-ndrepta. Trei ani că lucra. că toată ziua.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

doar s-o speria. doar s-ompiedica. d-un rug curmeziş. ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. . d-un mare stufiş. Ea se speria. ea se-mpiedica. la zid în departe să ducă bucate. lăcrămi că vărsa. cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. şi-un rug curmeziş. Doamne. Doamne sfinte. un mare stufiş. Dă . el că mi-o vedea. Manole. Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că.. creştea d-un verde hăţiş. din gură zicea: . şi mi-o cunoştea. din ochi lăcrăma. ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. bucate vărsa şi-napoi pleca. Soare cînd lucea. Caplea că-mi zorea şi s-apropia.Iacăt-o că-mi vine. măre. Din adînc ofta.Doamne. Doamne milostive. la cer se ruga: . bucate-o vărsa.şi la zid pleca.

orice te-am rugat toate mi le-ai dat. cu limba’nfocata. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată.ntorcea ş-altele lua.Doamne minunate. ’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. Doamne indurate.Dar . la zid că-mi pornea. Dă. unde mi-o vedea. ea se speria şi se-mpiedica. dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. doar s’o-mpiedica. la cer că privea şi cruce-şi făcea. . pe Caplea vedea că s-apropia. din suflet ofta. bucate-o vărsa. Manole cum sta pe cîmp de căta. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. doar s-o speria. Doamne. la drum că-mi zorea. la zid că-mi pleca. bucate vărsa. din suflet ofta. cruce că-şi făcea şi iar se ruga. altele-mi lua. de sus că-mi privea. Meşterul Manole de sus de pe schele. şi iar se ruga: . mai s-apropia. Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea. ’napoi se.

ş-acum să-i iasă pe drum. Să rîdă-ncepea. la zid c-ajungea. din gură zicea: -Doamne minunate.Ştiţi rămăşagul.lăcrămi că-i curgea. sfinte şi-ndurate. Dar ea. pîn’ s’apropia. Manole că-mi sta. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. Zidari d-o vedea. doar s-o-mpiedica. şi nici se-ntorcea. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. acas’ o pleca d-o întîrzia. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . nu se speria. în cale-o opera. la cer se uita. din suflet ofta. Si. doar s-o speria. Dă. bucate-o vărsa. Bine le părea. vai de ea. toate mi le-ai dat. nici se-mpiedica. cum se ruga. din gura zicea: . cu limba-nfocată. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea. Doamne. la mers că zorea. cite te-am rugat. Caplea cînd sosea. dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia.

zîmbet că-mi zîmbea. .pe nor şi pe ceaţă. gluma nu e bună.De vă e de glumă. Vorba nu sfîrşea. zid că se-nălţa. de-mi vedea. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. Manole. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. voi s-o apucaţi.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . cărămizi punea. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. din ochi căuta. zidul că mă strînge. de-mi vedea. din gură-mi zicea: . ’n zid s-o aruncaţi. ’n braţe s-o luaţi. şi mai greu ofta. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . zidul că-nălţa şi mereu striga: . la zid c-o ducea. plînset că plîngea. plus că-l îneca. iar el îmi lua pe dalba Caplea. meştere Manole.Var şi cărămidă.Manole. dar ei mi-o zidea. dac-o fi vro glumă.

gluma nu e bună. Şi zidari zidea. şi. ţîţişoara-mi curge. vază-l Dumnezeu.ţîţişoara-mi curge. ninsoare d-o ninge. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. la el s-or întrece.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. nimic nu zicea. meştere Manole. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. zidul înălţa. abia mai sufla. şi cînd se-nchega. Manole-mi ofta. ţîţă că i-or da. glasu-i astupa. cu amar plîngea. vai de ea. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. pe el mi l-o unge. şi l-or apleca. pruncuşorul meu. . zidul că mă strînge.Manole. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: . zînele c-or trece. zidul se-nalţa. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. cînd se-nălţa. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . abia mai putea. Manole.

un vaiet topit: . copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică.mi vedea pe Argiş în jos. noaptea nu cădea. bine că-I părea. Manole. Iar nouă zidari. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. departe. dar. într-o duminică. ţîţişoara-mi curge. vînt cînd o sufla. pe el l-or scălda. de la vînătoare vodă . nouă meşteri mari. tot mai auzea un glas răguşit. Şi. calu-şi repezea . meştere Manole.plor cînd or ploua. plînsu-l îneca şi se depărta.Manole. zidul se-nchega. zidul că mă strînge. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. pe cînd lucra. de-mi venea. pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. cum o vedea. ei mereu lucra şi mereu striga: .Var şi cărămidă . într-o zi cu soare. ş ice se lucra. într-o sărbătoare.

sus că se uita.Aferim . sfînta monăstire. chip de pomenire. Manole. Din cap clătina. mîndră ş-arătoasă. De m-oi bizui. care-mi vă întrece. meşter învăţat. dar. . aferim. Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit. zău. c-aşa lucrătură. nouă meşteri mari cu Manole zece. jur ’prejur umbla. meşter lăudat. mult să mulţămea. bine că-I părea. cum este ea. zidari. din gură zicea: . de pe cal sărea. alta ca dînsa. şi ferecătură mi-e de învăţătură. altele-oi croi. dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. Manole.Vodă mare-i şi frumoasă. pre legea mea. Din suflet ofta. meştere Manole. Şi cand se opera.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea.

sus pe înveliş. Mult că nu-mi trecea. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. dacă zicea. vîntul să-i adie. ei.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. nouă meşteri mari. sus pe coperiş. Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. În sus se uita. care mi-i întrece. dac-auzea cum se lăuda. foamea să-i îndoaie. zidul ca să-i ţie. pe gînduri cădea. Frunză de măciş. mult se văieta şi mult se ruga. cu Manole zece. acolo-i lăsa. dacă vedea. ploaia să-i înmoaie. Foaie şi-o lalea. adînc se gîndea . sus pe înveliş. nici să vă siliţi. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. la meşteri căta şi. . schele că rupea.

scînduri va lua. Mnaole. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea. nouă meşteri mari. stau şi tot privesc. nici voi vă-ţi sili. Meştere Manole. scînduri că cioplea. şi dacă-mi vedea cei nouă zidari.sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire. ce să ne mai facem. că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: . mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. cu Manole zece. cu faimă si nume.Nici voi să mai fie. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară. trei de primăvară. planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară. . calfe şi zidari. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. Nouă meşteri mari. calfe şi zidari. ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. nouă meşteri mari. aşa monăstire chip de pomenire. după ce-ntreba. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume. care mi-i întrece.

cu cuie de fier.patru le făcea. şiţă că-mi lua. pe Argeş în jos. şi el îmi cădea. şi unde-o bătea. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. dacă-mi vedea. Manole. el mi se scula. dacă zbura. care cum cădea stană se făcea. Manole. singe că tîşnea. cu ţinte de-oţel. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. cruce se făcea. Domnu-l pedepsea. cu aripi zbura. dar. Dacă le bătea şi se ţintuia. pe plaiul frumos. lîngă monăstire chip e pomenire. iar unde-mi cădea. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. cinci zile-mplinea şi . meşterul Manole. cu aripi sălta. şi de-alăturea cişmea izvora . nimic că-i păsa. c-aşa Domnul va.

cu apă curată trecută prin piatră.Dem.Teodorescu: Poesii populare romîne . G. de Caplea vărsate. 1885. Bucureşti. cu lacrimi sărate. pagina 460 .

. Un ban să nu-i dea. Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire. Să-i taie şi mâini. Pe un mal frumos. De n-a isprăvi.De-a da Dumnezeu. Să le dea la câini. . Pe Argeş în jos. Sta şi se chitea Şi se tot gândea. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece. De nu i-a plăcea.MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Chiar pe gândul meu. Meşter de zidit. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari. Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească.Vodă sta. Capul giurui. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole.” Negru – Vodă sta. Sta şi se chitea: .

Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. La oi strungăraş. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Pe unde. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Din fluier doinea Şi nu bindisea. cărare. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Iată. Din gură zicea: .Mândru flăcăuaş.Doamne Negru-Vodă. . Pe drumul cel mare. . Şi cu doisprezece. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei.ai trecut. Oile-mi păzea.

La verde desiş. Iacă ce zicea: . Şi de piere două. Ţi-oi da la loc nouă.Foarte mucezit. Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Pe Argeş în jos.Doispre’ce pietrari. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Care mi-i întrece. Pe un mal frumos. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. Foaie arţăraş. Turma şi-a lăsat. Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Care vă întrece. Pui de românaş. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Foarte învechit Foarte mucezit. Că nu-i dau de urmă. Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două. Vodă ce-mi zicea? . Şi că mi-i de turmă. Turma şi-a uitat. Nouă meşteri mari. Doispre’ce pietrari. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş.I-hai! Strungăraş. Voi vă apucaţi . Mândru flăcăuaş. Cu nouă zidari. Ei au nimerit La loc de grindiş.

Da’ Manole sta. El nu mai lucra. Domnii şi-mpăraţii. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Noaptea se surpa. Ci mereu gândea Şi se chibzuia. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. Zidul că pornea. Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume. mări. Dar’ cum se culca. El. Aici să-mi duraţi. A doua aşa. Planuri că scotea Şi nu zăbovea. visa Visul aievea. Şi se apuca. Zidul că suia Şi se ridica. Manole stătea Şi se socotea. Mândră şi frumoasă. Şi mi se culca.Şi să vă legaţi. Geaba se-ntrecea. Că orice lucra. Meşterii sileau Şi mereu lucrau. . Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Zi întâia-aşa. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Lucrul că pornea. Foaie de lalea. Ziua ce zidea.

El că tot striga Şi tot cuvânta: . pe sare. pe ceaţă. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. Care s-a sili La zid de-a veni. Foaie de mărari. Pe rouă. Pe ea voi zidi. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc.Şi se se scula. meşteri mari. Chip de pomenire.Voi. Nouă calfe mari. făcea. Calfe şi zidari.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. . nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie.” Deci voi.. Doispre’ce zidari. Care nu mă-ntrece. Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. Ei mi-au juruit. Iată ce-am visat: Se făcea. Şi mâini dimineaţă. Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. De-o dalbă soţie. El aşa zicea: . Nevestei nu spuneţi. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat.

Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. Ziua că zorea. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea.Dă. Ploaie că dădea. De va să trăiască! Floare şi-o lalea. Ruga-i asculta. S-o-ntoarne din loc: . Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. Vin de băutură. Nici că nu mai lucra. Cât el o vedea. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va. Nevestica lui. Da’ Manole sta. Ci mi se ruga Şi se tot uita. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ. Meşterii lucra. pe lume O ploaie cu spume. Floarea câmpului. Drumul cerceta.Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească. . Inima-i plângea. Şi venea. Doamne.

În gănd ca să-i deie. Copaci să răstoarne. Doamne. Dumnezeu. Nevestica mea. Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi. Mândra să mi-o întoarne. pe lume. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. Să se ducă-n lume După bou bălan .Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea. Nici se-napăimânta. Un vânt pe pământ. vai de ea. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. Fă pe gândul meu. Vântul că pornea Şi sulfa.Dă. Copaci răsturna Şi ea. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Nici că se-nturna. vai de ea. Că mereu venea Şi la drum zorea. El mereu ofta Şi iar se ruga: .Dă. Groază că-i era Şi se tot ruga: . Munţii răsturna. Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta. Inimioara mea. Doamne. Domnu-l asculta. sufla. un vânt.

S-o zidim de vie Chiar în temelie. În drum purcedea. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. . Pe zid mi-o puneau.Că-i pierdut de-un an. Iată că sosea! Iar bietul Manole. venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. Şi dacă-l gătea. Măcelar căta Şi măcelărea. Şi dacă gătea.Doispre’ce pietrari. Întuneric da. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. Mi se gândura. Domnu-l asculta. Şi dacă afla. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Şi venea. Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Şi ea tot venea. Luaţi de-o zidiţi. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Bucate vărsa. Că-i pierdut de-un an. Bucate-l făcea. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . Să nu mi-o trudiţi. Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. În zid o zideau. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. Nouă meşteri mari.

Cu oftat ofta.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Soţiorul meu.Manole. Ţâţişoara-mi strânge. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune.Taci. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. Pân’ la ţâţişoare. Manole.Dar ea. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: . mândruţa mea. Copilaşu-mi plânge. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Nimic nu zicea. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. Lăptişoru-mi curge.Doispre’ce pietrari. Dulcişorul meu. . vai de ea.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. Nouă meşteri mari. Din gură ofta. Cu gura grăia: . . Cu lucrul grăbeau. Pân’ la pulpişoare. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Zidul că mă strânge.Cine l-a scălda? .

Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda.Doispre’ce pietrari. Meşterii zorea. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: . Nouă meşteri mari Şi Manole zece. V-oi face boieri. . Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. Mult se minunau. Bine le părea… Cu opt telegari. Eu v-oi da averi. Trec la mănăstire Ca să se închine. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune. Cu opt harmasari. Luna că stătea. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. isprăvea. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? . Să-mi spuneţi cu drept. Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau. Care vă întrece.Vântul a sufla Şi l-a legăna.Cin’ l-a legănă? . Cu mâna la piept. Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării. Negru-Vodă sta. Lucrul le mergea: Iată.. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea.

Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Dar unde picau Stâncă se făceau. Dar cei meşteri mari. Nimic nu zicea. Sta şi se chitea. Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Setea să-i usuce. . Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Calfe şi zidari. Manole stătea. Dar bietul Manole. Altă mănăstire Pentru pomenire. Apoi poruncea. Ei dacă vedeau. Ploaia să-i răzbată. Aripi îşi făceau. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau. Aripi.Doamne Negru-Vodă. Foamea să-i mănânce. Sus pe-acoperiş.Foaie de măcriş. Calfe şi zidari. Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă. Mândră şi frumoasă! Meşterii mari. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă.

Cu slove săpate. Cu apă puţină. Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Boieri dumneavoastră. Dacă nu era. Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână. Cu slove din carte! Să se pomenească.Meşterul Manole. N-aveam ce cânta. .

INTRODUCEREA .3.

jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>. în special în sud-estul Europei. odataă cu evoluţia mentalităţii. îngropată la temelie. acela că orice momument de seamă are. cu oase şi cranii omeneşti. de perpetuarea numelui prin urmaşi. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. . Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu. vin. când au luat naştere lucrurile. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice. care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). motivul Icarului. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie. mitul elanului creator. mai presus de iubire. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. undelemn. cu ouă. de familie. sare. mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. Se sacrificau mai ales femei şi copii. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. în epoci îndepărtate. pâine. laudă muncii creatoare. în realitate. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului.În numeroase mitologii. încorporată în opera de artă.. De la motivul mitologic iraţional. cu animale şi păsări. jertfa lui vie. Pentru artist. demiurgul a săvârşit un act sacrificial. sau în legendă. Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. proiecţie a vieţii care dăinuie). şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). cu ierburi verzi. perle). deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. la crearea lumii. al fântânii. Elementele fundamentale ale baladei .

LEGENDĂ ȘI ISTORIE .4.

care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. că de aici s-a răspândit la albanezi. cu rădăcini rituale mai vechi. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. Bistriţa). este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton. în sudul Greciei. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. iar de la aceştia la maghiari. Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. Astfel. Pe de altă parte. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. şi tot de la bulgari la români. sârbo-croaţi. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. are funcţie de bocet. Versiunea baladă circulă în Oltenia. izolat şi in Timiş şi Arad. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. alături de alte caracteristici. 7. traco-elino-latin. alături de varianta colind). Taloş. le conferă o soartă tragică. ceea ce pledează pentru poligeneză şi. macedoromâni. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. Prin urmare. la extremitatea sudică (Grecia). elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. albanezi. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. nr. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. Muntenia şi Moldova. compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. bulgari. bulgari şi macedoromâni. s-au conservat formele cele mai arhaice. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. nestatornicia zidurilor. precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria. Ipoteza a fost aproape general acceptată. Someş. Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile. Aproximativ in aceeaşi arie. români şi maghiari. care publica in 1962 („Revista de folclor”. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală. cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci.Capodoperă a literaturii orale. Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. printre altele pentru că. in nordul Transilvaniei (Sălaj. Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. . Lăpuş. b.

devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale. În cele mai multe versiuni. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei. se zbate. când soţia îl caută. Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel. îşi blesetmă destinul. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. Când se pregătea să sară. Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv. fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă./ Visul de-mplinit”. izvorul acesta este tămăduitor. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne). meşterul soţ mimează tristeţea. balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. În versiunile sud-dunărene. victima este păcălită. pe baza lor. este actul ritualic fundamental. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene. mândruţa mea. este zidită. Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. se lamentează./ De pe coperiş. Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni. „cu ajutorul . Pe teren românesc. zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă. Al doilea motiv din versiunea românească. soţia lui Manole soseşte prima. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. asemenea celorlalţi meşteri./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină. de încredere între soţi: „Stăi. motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior. În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. soţia sacrificată este personajul principal. de mare şi delicată dragoste. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea).c. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. cheia de boltă a baladei. „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”. dar orice încercări sunt zadarnice. marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. Dar în cele sud-dunărene. li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare). Locul este damnat. În versiunea românească./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit. ei contestă autenticitatea baladei româneşti. cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult. care va veni prima cu prânzul a doua zi. meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale. Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice. cu care incep celelalte versiuni. În motivul următor este sacrificată soţia. considerate de unii cercetători exterioare temei./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”. fie de către o zână (variantele sârbo-croate). nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei. La vederea ei./ Cu apă puţină. pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. În toate variantele. versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului. este acela al nestatorniciei zidurilor. aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş. Pre a fi motivul cel mai unitar. În versiunea românească. În toate versiunile naţionale. protestează.sacrificarea celei mai bune soţii. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. În motivul următor. Soarta amândurora este nedespărţită.

Ea moare blestemând podul. devine mit” (Caracostea). fortăreţelor. printre care perpetuarea amintirii cuiva.mijloacelor mitice” (Bârlea). Sébillot. O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. în temelia catedralei Oran. al cărei model exemplar este cosmogonia. loc de rugă şi reculegere. fiind pătruns „de forţele tainice. îl întâlnim şi în Scoţia. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească. imagine şi axă a lumii. Nenumăratele fortăreţe. însă. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. Meşterul refuză. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . oraşelor. Versurile greceşti vorbesc despre un pod. în Herţegovina. şi astfel este zidit.. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. cel de peste Mostar. meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult. Motivul bisericii. districtul Alzth. Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice. Iar fântânile au. se aude vocea arhanghelilor. care de atunci tremură ca frunza. Nennius povesteşte în a sa . sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. care vestesc că trebuie zidit un . se află o fortăreaţă cu un pod de apărare. dimineaţa. în Scoţia. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole.) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre. Se apropie. o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. În corpurile lor noi. de asemenea. semnificaţii multiple. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei. dar zidurile se prăvăleau necontenit. centru. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. Pont-Callec. în cultura tradiţională. Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. unde dragostea lor se perpetuează. Dintre variantele bulgare. castelelor. cum se afirmă adesea. peste Arta. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. care se dărâma necontenit în timpul nopţii.. oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. Într-o variantă. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. etc. Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor. Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona. situat între Caudan şi Le Fanoét .Historia . cumpărat . a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. mănăstirea şi izvorul.copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. tovarăşil sfântului. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi. Într-o legendă estoniană se povesteşte că.

. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor.Brittonum” cum regele Gourthigirnus.. În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de ... Aceasta nu înseamnă. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor. I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?). care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă. Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii. voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor. De astfel. Când lucrul se repetă pentru a treia oară..O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata). iar poarta ridicată deasupra lui”. prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale. Ea se explică. întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. aşa cum vom vedea. Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America. nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. însă. doi şerpi. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului.interiorizare a sacrificiului”. pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii. Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene. Un brahman. după spusa lui Clavigero. trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. unul alb şi celălalt roşu. în Africa. trebuie să fie omorât. în loc de vietăţile rituale.

PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .5.

O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”. transmis de la o generaţie la alta.Teodorescu .Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. Bucureşti.. nouă meşteri mari si Manole zece. stă inima-i rece. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”./Care-i şi întrece”. deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. În balada a doua. Şi cu doisprezece.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş.Pe un mal frumos.cea publicată de Teodorescu. ’n aur poleită. Şi cum îl videa. Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G. prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. însă în aceeaşi perioadă istorică. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece. Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Teodorescu in „Poesii populare române”. 1910. 1913. Dem.Pe Argiş în jos. Domnul îi zicea: .Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. în 1866. p. cu opt telegari. Balada culeasă de V.44). În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie. acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. P. .Dem. În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. care mi-i întrece. Ei că-mi tot cătau. verde zugrăvită. în 1885.Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti. Iată. cărare... pe plaiul frumos. Cegăneanu. cu nouă zidari. Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . de G.

că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. “noiaş purcăraş”( Teodorescu) . ca de Dumnezeu. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. ci mi-l întreba.zece. el le mulţămea. hai cu noi îndată. Un zid părăsit Şi neisprăvit. . vreme nu pierdea. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit.” Pe drumul cel mare. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş.Doamne Negru-Vodă.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. La oi strungăraş. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd.Cu turma te-ai dus. Un zid părăsit Şi neisprăvit.” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului. doamne. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. de-l vedea. Care-i şi întrece. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. Nu cumv-ai văzut.ai trecut. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T. Din fluier doinea Şi nu bindisea. Pe unde-ai trecut. .-am văzut. Oile-mi păzea. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. În continuare. bună ziua-i da. . de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. noiaş purcăraş.Mândru flăcăuaş. Domnu-nveselea Si curînd pleca. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Din gură zicea: .Pamfile). Pe unde-am trecut. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. Spre zid apuca Cu nouă zidari.” Cît îl auzea. Domnul. hai de ni-l arată. Foarte mucezit. Nouă meşteri mari Şi Manoli . Cînii. din fluier doinaş”( Alecsandri) . Pe unde. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. cum îl văd. La verde-aluniş? . La loc de grindiş. marmură-ntorcînd. baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş.Ba.

In balada lui Teodorescu:. pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor . şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: . Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri..Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui . un zid de de mult./Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”.unde-mi creşte. pe unde-am trecut turma de-am păscut..” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe). Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de ./ io te-oi milui. În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă./ lucrul cînd lăsa”.flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi ./ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător. care-l avertizează că este un teritoruiu nefast.Mândru flăcăuaş.. însă. un zid părăsit şi neisprăvit.” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit. vechi şi mucezit: colo. mult timp zadarnic.. în mintea lui. fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor .de vii. oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti.Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita. când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei.-am văzut şi am cunoscut...” . căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. sortindu-i pieririi de la început.ciobănaş". chiar în temelii". Îi tratează ca pe nişte subordonaţi. Efortul meşterilor. prin care Negru-Vodă cere ajutor .. după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească.. este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului.latr-a pustiu şi url-a morţiu". Soare cînd sfinţea. ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului. iar in varianta a treia .Tremura lucrând/Lucra tremurând".

Icar reuşeşte. provocându-le moartea . finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature./ altele-oi croi. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi./ Din suflet ofta. Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului. aşezându-l în locul meritat de ctitor. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul. .”. pe rând . să evadeze.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt.al imaginaţiei pervertite.megalomania. venind să se închine în noul lăcaş de cult./ De m-oi bizui.. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare.Vodă/ mare-i şi frumoasă. meşter şi calfe. prăbuşindu-se. acolo-i lăsa./ sus pe înveliş. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului.. Icar. că pot construi un edificu.Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare. cum este ea. Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus. însă .” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave./ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”./ c-aşa lucrătură. nici prea jos. Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul.Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri.Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş.Ceara topindu-se. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui. Dar. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii. spre soare. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului.. în schimb le pune o întrebare capcană.La sfârşit./ dar.Închis în labirint împreună cu tatăl său. în ciuda sfaturilor prudente primite. mult mai frumos şi mai luminos"./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ . care să le stimuleze orgoliul profesional./ sfînta monăstire. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ)./ Din cap clătina.Doamne Negru. voievodul decide pierirea acestora./ mîndră ş-arătoasă. el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută./ chip de pomenire. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei. se aruncă în văzduh. plecând in zbor deasupra mării./ sus pe coperiş. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit. Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor. trebuie să zbori la o înălţime potrivită../ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură.Te previn..moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative./ Dar unde picau/Stâncă se făceau.este personificarea mitică a deformării psihismului.Nici prea sus.. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit. se înalţă tot mai sus. Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care. pre legea mea. Icar se prabuşeşte în valuri. aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau./ zău. doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează.

materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite).muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou. A.Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe. În acest fel. .Indiferent de variaţiile temetice.deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică. în timp ce al doilea e mai nou. pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic. Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi. şi un strat mai nou.Spunem că primul e un strat mai vechi. după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi. în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului. al morţii meşterului(numit totdeauna Manole). în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului.. ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri. în timp ce materialele oltene.” .

CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .6.

Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. Zi întâia-aşa. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă. Geaba se-ntrecea. Locul măsura. Că orice lucra. datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. pe care îi întrece în măiestrie. Zidul că suia Şi se ridica. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri. teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte.Meşterii grăbea.. Noaptea se surpa! A doua zi iar.” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . zidul că-mi zidea. zidul că-ntărea. Zidul rădica. durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul). noaptea se surpa.Foaie ş-o lalea./Care-i şi întrece. Dar orice lucra. Manole este creatorul de artă. care torturează imaginaţia oricărui mare creator. Noaptea se surpa. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra.Visul de-mplinit”). Zidul că pornea. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G. Manole-ncepea: sforile-ntindea. A doua aşa. Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume. Ziua ce zidea.Teodorescu . A treia aşa Pân’ la săptămâna.” . el se tot cerca. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său . c-aşa Domnul va. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei. Sfările-ntindea.Meşterul Manole Manole este marele meşter.. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. Şi se apuca. tot aşa. zidul că-ndrepta.” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (.Şi Manoli zece. A tria zi iar..Dem. lucrul că-mi zorea. aşa.. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Foaie de lalea. Trei ani că lucra..Lucrul că pornea.

Ci mi se culca. El. pînă n-o clidi. “ (Vasile Alecsandri) .” (G. pe zid se culca ş-abia aţipea. Şi un vis visa.Eroul folcloric.. Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: . Nici că mai lucra. un vis aievea. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. nu dormea.. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi.Iar Manoli sta.Dem. dormea. Şi se se scula.Şi mi se culca. visa Visul aievea. d-o dalbă soţie. Teodorescu) . Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. şi visu-i spunea că-n deşert lucra. Dar’ cum se culca.Nouă meşteri mari. Calfe şi zidari. Aducînd bucate La soţ ori la frate.Noaptea cînd sosea. mări. pînă n-o zidi chiar în temelii. un vis că visa. tînără şi vie.. El aşa zicea: . Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: .

El este .” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural. Ş-orice soţioară Orice sorioară. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Pe rouă. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă. căci pentru el . îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea. Iată ce-am visat: Se făcea. neavertizându-şi soţia.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Care nu mă-ntrece.Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. „Meşterul Manole”--G.elementelor naturii. Eroul acceptă jertfa fără .jertfirea primei neveste sosite. Şi mâini dimineaţă.Dem.artistul”.. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. De-o dalbă soţie. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce.Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi .. Nevestei nu spuneţi.Teodorescu .. meşterul îşi respectă cuvântul dat..problematizări”.soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. pe sare.. ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine.. care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . făcea.. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie.. El că tot striga Şi tot cuvânta: . . „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Cinstit şi om de onoare. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Rugămintea repetată de trei ori. pe sare. Visul născut din însuşi zbuciumul său. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat..Hai să ne-nchinăm. pe sfinte icoane : care mîndroşoară.Voi.creaţia” este totul. Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat. pe ceaţă.

Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa.. pe schele.zori de zi” a soţiei lui Manole: . la zid c-o ducea. În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. ’n braţe s-o luaţi. „Meşterul Manole”--G. Vorba nu sfîrşea.Meşterii cei mari. Luaţi de-o zidiţi.Dem. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. Pe schele-o urca. Ea nu mai râdea . mîndruţa mea.. pentru înfăptuirea operei durabile de artă. Pe zid mi-o puneau. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . ’n zid s-o aruncaţi. Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă. plus că-l îneca. În zid o zideau. Pe zid o punea Şi. cu cap să scăpaţi. În braţe-o lua. vai de ea. Mîndra-şi săruta.Doispre’ce pietrari.. Nouă meşteri mari. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Nu te spăria. Iar Manea turba. Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. Să nu mi-o trudiţi. Şi-n cîmp se uita. Şi mai sus.. Cînd. voi s-o apucaţi. vai. ’n zid s-o aruncaţi. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. glumind. Iată.Ştiţi rămăşagul.Pe ea s-o jertfim. iar el îmi lua pe dalba Caplea. zicea: _ Stai.” Care s-a sili La zid de-a veni..-n zori de zi. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Pe ea voi zidi.Teodorescu . Drumul cerceta.” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în . voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. Dar ea.

şi mai greu ofta.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. dragă. . zidul înălţa. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Zidul că mă strânge. Din gură ofta. Pân’ la ţâţişoare. Manole. zid că se-nălţa. zidul că mă strînge. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . Visul de-mplinit. Pin' la buzişoare. Pin' la ţîţişoare. nimic nu zicea.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. dac-o fi vro glumă. Ţâţişoara-mi strânge.De vă e de glumă. Pân’ la pulpişoare. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . Că nu-i bună. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Cu lucrul grăbeau.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . . că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. Iar ea. gluma nu e bună.Var şi cărămidă. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Manole. . Pin' la ţîţişoare Dar ea. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. dar ei mi-o zidea. zîmbet că-mi zîmbea. meştere Manole. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Manoli.Taci. plînset că plîngea. Manoli. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. Cu gura grăia: . Copilaşu-mi plânge. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Nouă meşteri mari. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit.Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . din ochi căuta. Şi zidari zidea. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. Manoli. Ci mereu zicea: . Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. Nimic nu zicea. Nici că mai rîdea.Doispre’ce pietrari. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa.Manole. cărămizi punea. Lăptişoru-mi curge. Dulcişorul meu. Manoli. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. cu amar plîngea.Manoli. Pîn' la pulpişoare.Manoli. vai de ea. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. mândruţa mea. Cu oftat ofta.Cine l-a scălda? . Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea.Manole. Pin' la pulpişoare. ţîţişoara-mi curge. Soţiorul meu. de-mi vedea. din gură-mi zicea: . zidul că-nălţa şi mereu striga: . Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. de-mi vedea. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. vai de ea. Pin' la costişoare.

plînsu-l îneca şi se depărta. vai de ea. vai de ea. ninsoare d-o ninge. şi. gluma nu e bună. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău.Vântul a sufla Şi l-a legăna. pe el mi l-o unge. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. zidul că mă strînge. zidul se-nalţa. plor cînd or ploua.Manoli. ţîţişoara-mi curge.Manole. pruncuşorul meu. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Manoli.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. şi cînd se-nchega. Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: . vînt cînd o sufla. Manole. meştere Manole. la el s-or întrece. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. Încît . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. şi l-or apleca. glasu-i astupa. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. zînele c-or trece.Pin' la ochişori. abia mai sufla. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . ţîţă că i-or da. vază-l Dumnezeu. Meşterii zorea.Cin’ l-a legănă? . . Nu se mai videa. pe el l-or scălda. Lucrul le mergea” . abia mai putea. cînd se-nălţa. Manole-mi ofta. Ci se auzea Din zid că zicea: .

ei mereu lucra şi mereu striga: . asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia . zidul se-nchega.. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. Astfel ca meşterul Manole. rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă . zidul că mă strînge.. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. nouă meşteri mari. copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală. de perpetuarea numelui prin urmaşi.sentimente şi fapte. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri. cu vodă.l-a ..amoarea spre artă şi ştiinţă”. tot mai auzea un glas răguşit. un vaiet topit: .Manole. Portretul fizic al meşterului lipseşte. noaptea nu cădea.pe care. în aceste condiţii edificiul.balada şi mitul cristalizând într-un . Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. Pentru artist. meştere Manole.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. cu Ana sau cu divinitatea.însă copleşit de emoţie.ochişori”. pe cînd lucra.adaptat” viziunii sale despre creator. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire.Iar nouă zidari. dar. ţîţişoara-mi curge. atunci când acesta comunică cu meşterii. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei.gleznişoarele” până la . Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei.Var şi cărămidă . ş ice se lucra. mai presus de iubire. de familie. Manole.. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt.

Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni.tinereţea. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup. Este ea. însă. dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). calitatea maternă. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat. cea care.ca floarea câmpului". soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole. când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. de aceea. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul. fără jertfa benevolă a Anei. Însă. corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei. că gestul zidirii este numai un joc. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase.. Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi. Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci. oglindite fidel pe figura lui. ea fiind acum sub numele de Caplea. măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor. înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei. frumuseţea. se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. Ea este perechea lui Manole în dragoste. femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală. atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor. etc. pentru care se simţea făcută. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale. deşi tânără. Sentimentul trăit este atât de puternic. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană. în . va primi cu împăcare semnul destinului.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. ploaia. frumoasă . iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor. întemeierea unui cuplu fericit. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. egală lui în privinţa forţei morale.

ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea. Negru-Vodă este orgolios şi autoritar. celor cinci vânturi cosmice.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic. o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem. După ce alege locul construcţiei . indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic.”(Teodorescu) . ..Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab.. faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem.. ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri. orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii.Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire./ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” .Alecsandri) . actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic). pentru că. Iar de nu. ci şi una împotriva mântuirii.atestat istoric. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere.Pamfile) . Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T. de realitatea ultimă. de asemenea. Funcţiunile fiziologice îşi aveau. cele cinci „răsuflări” corespundeau. El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire . pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. . Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea. aşa cum l-am văzut. avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei.. Mâncând. şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti. Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri. dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:.. Însetat. arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi. . corespondenţii lor cosmici.”(V. Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării.Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele. ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins. apoi/ V-oi zidi pe voi. ca o izolare pernicioasă.

Sta şi se chitea. Să mi-i părăsească. Apoi poruncea.Dem. Sus pe coperiş. Iar pe cei zidari. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Apoi poruncea Schelele să strice. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. mult se văieta şi mult se ruga. dacă zicea. ploaia să-i înmoaie. foamea să-i îndoaie. sus pe coperiş. nici să vă siliţi. ei.Teodorescu Foaie şi-o lalea. Zece meşteri mari. Mândră şi frumoasă! . „Meşterul Manole”--G. sus pe înveliş. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Scări să le ridice. zidul ca să-i ţie. Ploaia să-i răzbată. acolo-i lăsa.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Foamea să-i mănânce. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. Setea să-i usuce. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. vîntul să-i adie. dacă vedea.

7. MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt. ajutorul zeilor.Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă.. Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei .. se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat.” .aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale. pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon. Astfel.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) .Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi. un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei. În drumul de la etnografie la artă.întâi de toate.cu siguranţă. riturile.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C. însă.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice.participanţi. Adrian Fochi identifică . mai cu seamă.geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult.El imploră.G. sacrificiul celebrează.Jung – întocmai altor sacrificii şi.nord-europene.Văzând zidurile templelor egiptene.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului. al cărei încornorat simbol este taurul. cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului. nici celui care oferă jertfa.mordvine.Cel puţin în epoca istorică.După jertfire.jertfei zidirii”.Cea care se substituie închinătorului este victima. mesajul său câștigă în umanism.nu pretind sacrificii umane.o victorie interioară.Realitatea nu este decât o gândire manifestată.sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia. creația câștigă în profunzime.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic.

DOSAR CRITIC .8.

proverb.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole ..De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE .. întocmai cum . […] La nivelul riturilor de construcţie. dar şi plantele alimentare. Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor. vrajă. Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată.…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată. În toate aceste mituri.. fiinţa imolată regăseşte un nou corp. etc.. moartea violentă este creatoare…” . a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă. rasele umane sau diferitele clase sociale.CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ .Fiecare produs folcloriclegendă.poartă în sine universul mental care i-a dat naştere.…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă. este chiar locuinţa pe care a animat-o..

să beaq cât zece şi să lupte cât zece. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane. dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea. cel al <<jertfei zidirii>>.. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece.4 / 2002 . Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. nr. Un mit omniprezent în peninsulă. existent. la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire.un ciob de oglindă din care a fost desprins. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică. În varianta românească. încorporarea suferinţei individuale în opera de artă.Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…). un simbol al nuei idei geniale.” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari. de exemplu. iar la români prin legenda Meşterului Manole.” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent . ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…).

Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii.” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. Ed.Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului. Editura Meridiane.55-56 . Sibiu. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora. o fiinţă omenească. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme./” .. găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste. 1967.1930. Buc.Epoca veche.. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime. prin frumusețea sa... p.Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor.aII-a. apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta. trebuie zidită de vie. la temelia mănăpstirii. chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /. În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi. p.

caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească..Meșterul Manole(versiunea V. în imaginile artei. ca un impresionant model.. la cea mai mică mișcare.Produs al glasului popoarelor.Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol.Albatros..Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi. 1976 . adevărul procesului creator.Alecsandri) .] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor. ea fixează. cu care se naște. impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției. în setea cea mare după claritate.[. Ed.explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale..” . valabil pentru tot spațiul balcanic.” . în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie. cum ar fi Herder. cristalul într-un lichid saturat.

IMAGINI 10.9. BIBLIOGRAFIE .

Editura stiintifica si enciclopedica. 1972. 1976 Gaster. Editura Dacia. Mircea. Bucureşti. Adrian. pag 80-82 Cordoneanu. C. Experienţe în viziune integrată. Eva Monica. Dicţionar de simboluri (vol. Editura Minerva. pag. I. Bucureşti. Dictionar de etnologie. pag. Bucuresti.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. 297 Bărboi. Valori ale culturii populare româneşti I şi II. Paris.Editura didactica si pedagogica. Mihai .III). Literatura populară. 1976 Vulcanescu. Mircea. 171-173 Simion. Editura Ştiinţifică. Editura Minerva. Editura Saeculum I. 1987. Bucuresti.O. Bucureşti. 1980 Pop. Bucureşti. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. Bucureşti. Constanţa. 70-77 Szekely. Adrian. 1978 Fochi. Constantin.Editura Albatros. Mozeş. 2003. pag. Istoria literaturii române I. 2007. Competenţa de (re)lectură. Romulus. Chiţimia.Editura Minerva. Editura Minerva. Mozeş. Editura Junimea. Bucureşti. Mihai si Ruxăndoiu. Iaşi. Cluj-Napoca. pag. Editura Societatea de ştiinţe filologice. 293. 1969 DICŢIONARE Pop. Alain. 1992. Bucureşti. Folclorul literar romanesc. Bucuresti. Literature orale. histoire des literatures. Literatura populară română. 2006 Chevalier. Eugen. 1994 • • . Editura Minerva. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Editura Artemis. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. Editura Dacia. 2003 Ivaşcu. 1980. Bucureşti. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. De la Zamolxis la Gengis-Han. 260. Gheerbrant. Folclorul literar al românilor-O privire contemporană.. George. Bucureşti. Studii de folclor I. Editura Corint. Petru. Bucureşti. Meşterul Manole. Dicţionat analitic de opera literare. Cluj-Napoca. Editura Minerva. Bucureşti. pag.II. 1979 Eliade. 1987 Gaster. Ioan (coordonator). Mircea. pag. Meşterul Manole-idei şi atitudini. Jean. Editura Compania. 1988 I. Enciclopedie de la Pleiade. Bucureşti. Cluj-Napoca. 1962 Gorovei. Maria. Folclorul românesc în perspectivă comparativă. Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. 249 Eliade. Bucuresti. Studii de folclor comparat. Artur. Editura Eminescu. 69. 132-133 Eliade. 1983 Fochi. 1971 Caraman. 99.

Pușcaș Alexandra . Man Iulia 5. Flutur Delia 4. Cenean Iulia 2. Fărcaș Oana 3.Acest portofoliu a fost realizat de: 1. Mihuți Alexandra 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful