FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

culturii cărturăreşti. mai mult chiar de cum erau cu francezii. In Spania si in Portugalia.. Thomas va fi investit cu semnificatii diferite. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra. Istoricul Cuvantul . J. muzicale. Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene. etc.implicand deosebiri in terminologie. Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. apoi de savantii finlandezi. de traditiile lor proprii. Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale. ca si cei italieni. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. si unde nu se impusese un alt termen prealabil.cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse.. adica stiinta poporului. Thomas. mentineau expresi de “traditie populara”. Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. Arheologul William J. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare.folclor” este o creatie relativ noua. nu . Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit. desi este mai mult o stiinta decat literatura. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu.unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare. termenul creat de W. Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. rusi. ai caror savanti. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. apoi si pe alte continente.

La 1893 Elena Saviastos. prin care se opune traditia. Concluzionand. culese. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. Prima revista speciala de folclor. tiparita in 1904. sau o traditie particulara. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. ci conceptul insusi. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. D. de Th. care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. judetul Courlui. iar unele menite anume pentru acest soi de material. Stamati. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. Este o adevarata culegere de folclor. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P.in comuna Jorasti. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale. in 1893. ceea ce ar fi o definitie a folclorului. Traditie. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. dar o atitudine mintala si politica. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile. privind inovatile ca un contrar al traditiei. “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. pentru ca anii trec. traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. “Sezatoarea”. Respectul pentru traditie. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. ocolesc cuvantul “folclor”. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”. care a aprut in anul 1892. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. prin anul 1840. Sperantia. semn al statorniciei. inoranduite si adaogite”. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. G. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. in Falticeni. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi. a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. Doctorul T. literara si folcloristica”. Savin. . O lucrare eminamente de domeniul folclorului. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. este “Revista de limba. literatura si astra populara”. pulicatie exclusiv pentru folclor.

un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise.Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale. nu ostentativa. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege . Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare.mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii. include o mare varietate de valori culturale. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa. nu au reprezentat niciodata un hotar. neindoielnic.Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare. Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale. Implicarea. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente. unitar in structurile lui de baza. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice. asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale. ci. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. dimpotriva.. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale.I. brazdati de drumurile transhumantei. Folclorul romanesc.Herskovits).tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M. intr-un sistem de dualism cultural. Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita.Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice. ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. Carpatii. a deschis si poate deschide in continuare.ci in elaborarea unui nou model. care atesta o indelungata evolutie in timp. pe care limba vorbita nu le-a conservat. . odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori.

fenomene de amatorism cultural. Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei. In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca.iar clasele aristocratice adopta. prin continutul lor. Procesul de definitivare a culturilor etnice.fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic. Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor.Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala.care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare. Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni.necultivate".literatura religioasa etc.pana in epoca noastra.opusa folclorului.ci prin stil original de interpretare.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala.boieresti si de curte. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza.de curte sau de cetate.pe de o parte. In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie. In feudalismul timpuriu.in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.pomelnicele...este un proces lent.nu de creatie.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de .nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare.se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala.umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa. ca rezultat al stratificarilor sociale.trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista..stiinta.Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare. conceptul de .care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat. Cultura este un fenomen social.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa. cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor .si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul.apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite.un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta.cultura orala".evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica..popor" si .pe scara din ce in ce mai larga. prin formele de realizare si manifestare.a paturilor populare .opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala.constiinta".. cultura scrisa.formele culturii feudale. Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala.duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice.de structura esential orala.ci de la un stadiu pe care il . Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale.Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare.in sistemul carora continua sa creeze valori noi.Asadar pentru definirea notiunii de folclor.Diferentierea societatii in grupuri.

conservatorismulei puternic. d) Un sistem de manifestari artistice. Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara.literare. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul. Tributul primitiv constituia un mediu social inchis.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana.la obiectele de uz casnic. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi. in raport cu structura sociala. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite.distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional.muzicale.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene. de la un individ la altul. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. Primitivul are un mare respect pentru traditie. Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare. deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor.ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor.la portul popular. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie. Atitudinea .de spectacol si gestica.numim patriarhal. de transformare in folclor. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara.Raportul dintre traditie si inovatie. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura. din formele primare (primitive) ale culturii.la care au fost asimilate elemente de cultura orientala.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai.printr-un proces indelungat. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala. b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri.infinit mai complex.structurat.dar motivate prin cerinte practice ale vietii. pe care o considera sacra.de dans.

aceea dintre individ si colectivitate. vad in ele manifestari ale progresului. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. interpretare si circulatie. deci unui popor. in mediul folcloric. Lipsa de originalitate in creatia culta. implicand deci o alta opozitie fundamentala. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. devine ea insasi traditie. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. ca manifestare a originalitatii. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. pastisa. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. este de la sine inteles. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. Grupurile cu o constiinta avansata. care afecteaza nu numai procesul de elaborare. in primul rand. Nerespectarea traditiei. in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. cu timpul. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai. inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. Caracterul colectiv. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie. in . imitatie. in procesul de inoire al creatiei folclorice. unui grup etnic larg.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. in schimb. determina. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. Pentru ca inovatia. ca atare. pretuiesc innoirile. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric. bine constituit. de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. in primul rand. exprimand. de evolutia gradului de cultura. sa fie acceptata de colectivitate. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. disparitia ei. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi.

Oralitatea este. Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul.Popoarele vechi au avut. sentimentele si nazuintele ei. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. Aceste . generatii. Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. dar poate indemna si la innoirea ei. datate cu doua milenii inaintea erei noastre. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca. la nivelul folclorului literar.ci numai unii exponenti ai ei.sub influenta greceasca.etc. dar si transmitatorul ei. pozitie profesionala. la fiecare actualizare a sa. superstitii si prescriptii transmise prin viu grai. Privind insa lucrurile istoric. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise. Sumerienii au lasat.consemnam faptul ca.. Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste. participa intens la toate manifestarile folclorice. Din cultura egipteana s-au conservat doua basme. devenind valori colective. prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva.El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei. un mod propriu de existenta si manifestare. gandurile. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci. . in sensul pastrarii traditiei. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte. pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului. In viata folclorica traditionala. favorabile asimilarii scrisului. Nu creeaza intraga colectivitate. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta.lectura. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. care caracterizeaza modul de executie si de receptare. o cultura orala. pe table de lut. esentiala fiind nu atat opozitia oral . epopeea Ghilgames. rudenie.subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor. pastratorul.colectivitatea. mai intai. cat opozitia audiere . probabil. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului.sex. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie. desi nu crea efecti.creatiile sale.scris. prin selectarea elaboratelor taditionale.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca. in primul rand. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala. ele se integreaza traditiei. pozitie sociala. foarte multa vreme. cultura omenirii a fost in intregime orala.

intreaga cultura era anonima. in conditiile oralitatii./Numele mi-i Ples Anuta. ci vizeaza esenta ei. cantecul despre moartea lui Ghica Voda. determina. Antichitatea si Evul mediu." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre . in genere. creatia si interpretarea raman exclusiv orale. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice. creatiile ei nefiind. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul. raman inca dominate de aceasta caracteristica. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei. Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice.Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii. La inceput.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva. interpretare (executie). Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale. ci se suprapun. ca ilustrate a acestiu fapt. insotite sau raportate la numele unui autor individual. in conditiile oralitatii. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine. nu a fost facuta cu scopuri folcloristice.In epoca moderna. Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. fiind o manifestare a caracterului colectiv. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. Dealtfel. conservare si circulatie. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice./Eu am scris acest vers/In anul 1917. constituind laturi ale aceluiasi comportament. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin. oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti. tiparita in ortografie maghiara in 1768. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare. Fenomenul scrisului apare.de obicei. versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet.Anonimatul nu inseamna ca. Desi este o consecinta a caracterului oral./Ma cheama Anuta Ples. tema fiind de larga circulatie.continua slefuire a bunurilor folclorice. si nici ca aceasta creatie nu are autor. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. desi cunosc personalitati creatoare. realizate de interpreti. Sunt citate frecvent. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat.

creatiile respestive ramanand. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori. Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula. poezii populare.dans. alaturi de vers. interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. fiind limitate in spatiu si timp. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. in circuitul mai larg.etc. A. gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. Intimp ce la acest nivel.diferentiate de la o categorie la alta. hora lui cutare). credinta sau superstitie. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. uneori. dansul. filmul). . Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme.individ si creatie. Gittle. muzica si poezia.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. povestirea si jocul mimic. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati. care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea. in mod inconstient. pentru concluziuni de etnopsihologie. Caracterul sincretic In folclor. Exceptie fac doar oratiile de nunta. Aceste manifestari au insa un caracter strict local. insa. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant. implicand. in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului. credinte. plugusoarele si uneori versurile teatrului popular. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. inovarea si realizarea creatiei. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual. melodie si. anonime. sincretismul este un fenomen organic. se urca. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare. conlucreaza la realizarea operei artistice. o sinteza reala. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. poveste sau legenda. de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare. In cantecul popular. sigure.a. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate. s. viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. functionand ca un mecanism complex.

asa cum sunt facute azi.]. cu aceeasi eroi legendari. nici o alta stiinta. in prim loc. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. isi ating tinta. tehnica. dupa persoana. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului. obiceiurile. dupa loc si timp.. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure. obiceiurile si literatura populara. identificate. uneori chiar cu aceleasi imagini. aproape neschimbate la toate popoarele. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. cu aceleasi expresii. Acest vast domeniu este al folclorului. costumul popular si ocupatile primitive. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva. cand altul. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor. ramane sa vedem daca ele. pentru ca etnografica. Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. superstitile actuale. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi. Pe de alta parte povestile. nu poate sa fie despartita de folclor. superstitile. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii. de indivizi. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. Astfel. cu aceleasi fapte fantastice. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. Evolutia folclorului arata cu evidenta cum.. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. de care nu se ocupa. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. ele trec din gura in gura. Folclorul in sens restrans cuprinde.. nu au un autor individual. legendele populare. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. intr-un cuvant. ustensilele. ca principale capitole: credintele. din loc in loc. chiar salbatecul din Africa si din America. si egiptenilor si grecilor. ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara .” Stiinta folclorului – observa A. Basmele cu deosebire circula. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. In sens larg. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta.

uneori poetice. care constituie elementul constant al vietii nationale. Din pacate. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala. forma literara. considerata in intregul ei. sau unor sentimente particulare. In sate el se exprima prin tot felul de datini. direct. melodia populara. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. colective. De la inventia tipografiei. ele formeaza o categorie deosebita. Inainte. cine erau acesti artisti. in fiecare caz particular. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. comune. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. pe care le intalnim in bisericile noastre. Toate elementele decorative. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata. a devenit vizibila. Nimeni insa nu stie. din gura in gura. ritmul. A. pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. in fiecare caz particular. raportul dintre individ si masa. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. cum si-ar putea inchipui cineva. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. sau al modificatiilor foarte importante.. care. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane. alteori grosiere. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. opera anonima si colectiva. necunoscut popoarelor antice. aceasta o face in mod necesar. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului. In urma acesto consideratii. Si. tema. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este. cati erau. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. partea sa moarta. ci unor sentimente colective si credinte comune. adeseori foarte vechi. Pe folclorist il intereseaza faptul viu. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. inventatorul.” Proza populara . nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. van Gennep. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane. ci de cativa specialisti care colindau tara. si uneori chiar de distrugere a vietii populare. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. sau cu productia sa.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. modele care nu raspund unor conceptii individuale. cu foarte mari exceptii. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. fiindca viata sociala se schimba fara incetare. si acelea ale caselor taranesti. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. ramanea necunoscut. a acestor datini. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila.

imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare.Accentul nu cade pe povestire.la morfologia si tipologia prozei orale. In folclorul romanesc.adaptandu-se la structura si functia altor specii care. pe relatarea unor fapte.de exemplu. in special in colinde si in oratiile de nunta. sfera preocuparilor se largeste.devin mai puternice. la un moment dat.tematice si structurale proprii. ci pe urare. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul. specifice acestei poezii. B. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina. fie legenda fie snoava. fie . intre basmul fantastic si legenda.de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist.In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului.ci si tendinta unor specii de a se transforma.sau intre legenda si snoava. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche). ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic.Constatam. la circulatia temelor si motivelor. de urare si felicitare.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii. cuprinzand legenda legenda. cat si la nivelul tipurilor tematice. dar si de evolutia unor categorii. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata. functionale. o atitudine fata de mit. toate domeniile unei structuri culturale.atat la nivelul categorial. Linia de demarcatie dintre ele nu este. alaturi de basm.cu determinari istorice.P. cu determinari istorice aparte.al motivelor si chiar al unor tipare expresive.Comunitatea unor motive.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale. ca forma a naratiunii populare. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor. Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc. definitorii pentru basm. Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare.Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza. totusi.conflictul este mai mult simbolic.cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta. Astfel. Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual. basmele despre animale.ulterior.legenda.snoava. prezente in cantecul epic).dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii.de pilda..etc. Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare.orice fel de naratiune. povestea este .la raportul dintre basm si culturile primitive.neta. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit.

savantii se impart in mai multe scoli.strans inrudita cu basmul despre animale. 1895. Angelo de Gubernatis etc.supranaturalul constituie un element esential"(B. si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural". basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate. Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului. fiecare categorie fiind impartita in cicluri. in toate literaturile.traditionala a naratiunii orale.. in lucrarea sa “Basmele romane.care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic.se face intre legenda. ale ploii.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit. Cosquin) cauta originea basmelor populare in India.. In acest clasic studiu comparativ.in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori.menit a da solutionarea unei probleme". basmul despre animale.deceul". * . Gaston Paris. mituri ale soarelui sau ale aurorei. Opera premiata si tiparita de Academia Romana.P. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica. si asupra lor s-au facut incercari de sinteza. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”.dar si dinamica ei.. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller.care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente.Hasdeu).Distinctia. basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine. Scoala literara (Benfey.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu). ale norilor.si basmul propriu-zis.povestire.in domeniul uman.ca specie complexa. reprezentata de mai multi savanti englezi. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici.argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii. Dupa scoala ritualista. Ca unic derivat direct al basmului considera .anecdota. . sunt foarte numeroase.Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala.snoava.. Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu.. Colectiile de basme.Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale..cu inerente interferente. Bucuresti. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice. Pentru explicarea basmelor. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica. in timp ce in basm ..un basm cu tendinta . ca naratiune cu caracter didactic. Scoala antropologica (Lang. fiecare ciclu fiind divizat in tipuri. in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi.in circuitul contemporan. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare.. fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii.voite.

care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. ca dintre toate comorile populare. pe care i le sugereaza elementele basmului. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. si chiar in foi zilnice. o traducere din Al. in care se vorbeste de “padurea neagra”. dar culegatorul nu simte necesitatea. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele. adica in elementele lui. Dar Ispirescu a fost inselat. In forma unui basm vorbeste prezentul. Alecsandri. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor. pacatuiesc privite din aceasta latura. pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului. si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. In fondul unui basm. Un descantec. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. de exemplu. pe “Gheorghe cel viteaz”. Toate acestea variaza de la individ la individ. fara a le schimba forma lor lapidara. se oglindeste un trecut intreg.se poate culege intocmai cum sunt spuse. prin pana lui Ispirescu. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. El ne-a dat deci. Prin urmare. Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit. in modul cum sunt ele publicate. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol. Dumas. Povestitorul face diferite reflexii personale. Unele din povestile noastre. exista o sumedenie publicate in reviste. introduce in el mici amanunte. cu timpul si cu locul. sa introduca o particica din propriul lui eu. In afara de colectiile de volume. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. Astfel.. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. Fara indoiala insa. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. in buna lui credinta. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. chiar cu mici modificari.. le combina cu mai multa sau mai . isi memoreaza si isi noteaza elemetele. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc. Spre exemplu. acomodandu-l cu mediul. sau mai exact. in poeziile populare culese de el apare ca artist. i se poate schimba un cuvant. Culegatorul acesta asculta o poveste. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. si atata tot.

.putina maiestrie.este mai unitar definita. care poate safie arta la Creanga. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu. motive fabuloase si supranaturale.pentru ca insasi functia ei. aceste etimologii au avut si functie de semnificare. Creanga nu a facut opera de folclorist. Legenda Dupa Arnold van Gennep.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta.aveau valoare de adevar.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului.inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate. Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman.carora li se acorda o anumita semnificatie.in conservarea unor aspecte specifice. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva. In acest sens s-a subliniat adeseori ca. cu functie de semnificare. ea explica un fapt real sau considerat a fi real.in contextul culturii orale.ca specie folclorica. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic.de regula. In esenta.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ. Etimologiile sunt imaginar-fantastice.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament. printr-un simbol narativ care include. dupa cum are sau nu talent.ci o pseudostiinta.Ca repertoriu tematic si fond imagistic. asa incat citind un asemenea basm. umplutura la cei mai multi.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava.In afara functiei de explicare. se substituie in locul povestitorului. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie. si nu povestitorul basmului. Statutul estetic al legendei. ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate.In sistemul traditional de gandire ele erau crezute.in contextul culturii populare. In multe dintre basmele noastre publicate. Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea.fundamentata pe reprezentari imaginare. prin reflexiile lui proprii. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul.legenda este eterogena.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala.

atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari. dominata de hiperbola si de un retorism pregnant. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica. Legendele hagiografice se apropie. in circuitul eposului eroic.Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa. Legendele istorice mai putin numeroase.si legendele etiologice.exprima.in esenta.genetic. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat. isi asimiliaza un orizont tematic bogat.de legendele propriu-zis mitologice. atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal. Epica eroica Cantecul epic eroic.etc.Acest cod eroic.viteaz". Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim.Un bogat repertoriu de legende etiologice.ca modalitate. ci un ideal spre care aspira intregul popor.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise.in special haiduci. si in basmul fantastic.Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice. sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca .. darzenea.cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice.In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare.din aceasta cauza. hagiografice (sau religioase) si istorice. tot mitologice. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii.Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul.Vom regasi .La acestea se adauga legendele despre om insusi..acestea din urma avand. a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc. in care modelul eroic are functie de urare. ale carui insusiri sunt puterea fizica. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei. . In aceasta epoca. mitologice.Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau.Se creeaza un canon comportamental eroic.voinicesc". Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen. este . Stravechii mitologii populare ii apartin insa.cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui. pe care multi specialisti le denumesc.de regula.ca si cantecul epic haiducesc.voinic" sau ..pamantul cu formele sale de relief.Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari. cinstea si mandria.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati.petit.o raspandire mai limitata zonal. curajul si grandoarea. stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente.Modalitatea epicii eroice.

al fortei si actiunilor acestuia. eroilor populari. iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor. prin variantele mai vechi. a celor din Transilvania. in general. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane.ci intamplari din viata particulara. ca si in cantecul haiducesc. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual. in confruntare. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu.In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul. cantecul il opune. Mihu Haiducul sau Toma Alimos.etc.mai cu seama. Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic. care.subliniind caracterul extraordinar. Se poate observa. desi nu rara.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola.Corbea. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou. in variante mai noi. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic . baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. Aparitia lor. Ele cuprind teme din viata cotidiana. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare.de asemenea. Epica romeasca o alta tematica.cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii.evidenta. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. Tematica baladelor romanesti.care circula in general la mai multe popoare. se opun asupririi sociale. soldatesti.Baladele se canta pe melodie de cantec liric. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic. Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica. Pentru anumite teme. protagonisti a unor poeme care. in cantecul eroic propriu-zis. ci un adversar multime. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita. adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. o forta foarte mare. de catre interpreti neprofesionisti. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei. au fost asimilati. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au. suprauman. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal.

La noi. Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic. In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict. in Ghita Catanuta. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii. ca sa le mearga bine.pine si sare sa fie in ea>>"(A. cand se pune talpa casei. cateodata abia crestinizate. insistand dimpotriva. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic.de cele mai multe ori tragic sau dramatic. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului. temele specifice ei nu cad pe un teren gol. Baladele au menire moralizatoare. sfintita sa fie casa. Genul penduleaza. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . de foame. ci vin in contact cu o traditie existenta. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati. Balada da mai multa atentie atmosferei interne.Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea).De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei.in balade precum Dobrisan. iar pe de alta parte. asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume..crestinism cosmic" pentru ca. . Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger.intalnita in balada Manastirea Argesului--. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti.foarte frecventa in Transilvania. chiar in cultura aceluiasi popor..de boale.tema mitologica. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua. pana la deznodamand -. care renunta la fast. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi. tema sotiei necredincioase. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational. Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti. structuri inedite eposului. pe de o parte. Oleac. Fochi.pagane". apoi si capuri de gaina. proprie sud-estului european pe care noi am numit-o. subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase. ceea ce o apropie de cantecul liric. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat. de cane sau de vita.” . Balada cuprinde mari arii spatiale. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic.intre descriptiv si liric. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj.Este vorba despre o noua creatie religioasa. arhaice.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european.Tematica baladelor este mult mai variata. de asemenea. de asemenea. Unele balade romanesti releva. situatie similara cu cea din epica apuseana.amintit. sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa. tema jertfei zidirii.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta.sub fundamentul la cladirea unei case. tamaie si sare la toate patru cornurile.. Tema soacra rea. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma.

Fundescu. insa. versurile cantate se numesc cantece. anecdota.mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. in general. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B. precum s-a pacut pentru basme. la fel ca si cea cantata. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. doina. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. ghicitori si framantari de limba. Cantecele. incepand cu cele salbatice. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. in acelasi timp. P. sau unei bresle anume.. oratii. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. intentie care nu s-a realizat. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. Exista cantece specifice unei anumite populatii. De la nastere pana la moarte. aforistic si narativ. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari. De la Zamolxis la Gengis-Han. tot ce este versificat. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. fiind raspandite in multe colectii. care se deosebesc prea putin intre ele. idiotisme. hore. alcatuiec genul poetic. “cantec” inseamna o poezie recitata. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. De aceea si numarul lor este mare. cantecul face parte integranta din viata individului. sau adaugat in altele. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. Hasdeu. Bucuresti. pacalituri si ghicitori”. canteca cunoscute in localitati determinate. . niste versuri care se recita. C.(Mircea Eliade. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. la salbatici. diferitele munci sunt insotite de cantece. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. intr-un vers suprimat in unele. iar versurile recitate se numeau descantece. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. Pentru expunerea din acest paragraf. fara sa fie cantate” dar. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. In genul narativ ar intra: traditiunea. La nunta se canta. colinda. dupa teme. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic. hora. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe. vicleim. In Ardeal. descantec si oratie. sunt cantecele. basmul. Editura stiintifica si enciclopedica. adunate de I. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. Multe. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor.

dar cu mai putina valoare. unele creatii apartinand genului epic. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. La fel. daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. au putut fi cronologizate unele balade romanesti. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica. oricat de veche. De pilda. culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. in desfasurarea timpului. intre ele insa multe sunt destul de recente. a dat nastere mereu. pe specii. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. Teodorescu. In consecinta. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. Cine ar putea determina insa. pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. iar “Hora sau ditirambul.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. De asemenea. fara a incerca vreo clasificare generalea. la noi si noi creatii de structura similara. Daca literatura scrisa. Bunaoara. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. expresiunea amorului si a suferintii. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului.Intre doina si hora. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. lasand la o parte un numar de . Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. Cu toate acestea. In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . pentru ca orice specie. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat. cu fond initial indepartat. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica. de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. chiar cu aproximatii. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice. M. este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. culegere al lui G. considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior.

incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic. procesul creatiei. mult mai usor de fixat in timp. de anumite evenimente istorice. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. e deci un castig. evenimentul istoric da tema. In fond. note si atitudini de viata si de relatii sociale..cu structura ritual magica sau mitologica. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. cu fondul lor mitologic. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi. fara a lua in considerare in acelasi timp. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. realizarea si maiestria artistica. altul nou.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . Daca se poate determina momentul sau evenimentul. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic. Aici rezida. de fapt. Oricum. fie in domeniul literaturii culte. care a dat impuls unei balade. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. in “Orb sarac”. cunoscuta noua. suportat de taranime in trecut. dar realizarea ei artistica. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. peste mai bine de un seco si jumatate. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). prin unele note ele ei. are caracter specific de la scriitor la scriitor. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. Totusi. totusi ea poate avea ca tema si inceput. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. culese in secolulu al XIX-lea. o origine mai veche. greu de stabilit istoric. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. “Constantin Brancoveanu”. si in cazu iteraturii populare. In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. iar daca e vorba de literatura culta. se intampla sa putem lega creatia. a dreptatii cu nedreptatea. De exemplu. bineinteles cu inventii artistice. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. Daca se poate fixa momentul impulsului. legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia. Orice opera literara. in constiinta sociala populara. are caracter specific de la o opera la alta. fie in domeniul literaturii populare. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . In cantecul birului greu. In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. care determina o fabulatie originala. “Bimbasa Sava” etc. Basmele vechi. tendinta maselor populare. In orice caz. culta sau populara. in schimb. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. Realizarea artistica. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. Atunci nu incape indoiaa ca.

Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea. socotind pe unele mai vechi decat altele. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente. Hasdeu. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare). totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare. Nicaieri nu mai incap. De valoare si interes ramane insa tabloul larg.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. Asadar. O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului. aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea. social si uman.. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta. In schimb.. cu complex de teme folcloristice curente. decat cu mare aproximatie.“Biru-i greu. Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea. In acest sens. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. metoda de cercetare lansata .. Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia . Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. in stransa legatura cu graiul local. in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . Uitai drumul satului Si coarnele plugului. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare.. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara. Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei. podveada grea. Saracut de maica mea. cercetari initiate si sustinute in special de B.P.

ci si dezvoltarii si infloririi ei. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor. Cine intentioneaza. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. inregistrarea. In rezumat. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. aceasta insa nu e suficient. nu numai din aceeasi regiune.sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. un subiect limitat. Densusianu. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”. dar care dupa socoteala autorilor lor. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. . sa adune material de folclor intr-o localitate. datinile de la nunta. Un cercetator. datini. trebuie sa stie ce vrea. trebuie sa aiba o oarecare pregatire. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. destul de primejdios si vatamator. in multiplele sale aspecte. Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. raspunsuri s-au primit. ci din tara intreaga. metoda care trebuie urmata si in folclor. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut. ca si in studierea lui. ci si pe cele negative. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. de exemplu. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. dar frecvente prin alte localitati. ca vrem sa facem folclor istoric. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . de oamenii cu un rudiment de cultrura. mai ininte. Hasdeu a impanat tara. in acel sat. Pot sa fie elemente folclorice trditii. Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea. si chiar din tarile vecine. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material. Il interseaza. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. un chestionar a raspandit si N. e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui. de pilda. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet.

oricat ar fi de numeros si de interesant. caracter. Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv. dupa chestionarul lui Sebillot. 2. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. Zoologie. ci le va incadra unde va crede mai potrivit.La noi. sufletesc si social – 19. 8. Filologie. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. 31. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. 14. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. fonetica. Arheologie populara. Cosmografie. Fiziologie. Morala. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. 27. Magie. Creatie populara. 39. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. superstitii. Traiul zilnic. 10. 26. Omul fizic. Mai tarziu. Astronomie. Mugur si V. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. Varstele. 3. Angeologie. intelectual. in 1892. cititul. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. 21. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. Institutii vechi juridice. Lumea fizica – 1. 11. 18. aratari. 22. 24. Fizica. s-a facut de revista “Sezatoarea”. 6. Calendaristica si cronologie. 15. 35. in 1899. prima incercare de clasificare a intregului folclor. Botanica. 28. Chimie. Religie. III. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. La noi. Mitologie. . in 1930. 13. 25. Cosmologie. Geologie. Acelasi chestionar. Antropologie. cu oarecare dezvoltari. 9. Aritmetica. 23. Demonologie. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. Drumuri. jocuri. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. Lumea inchipuirii – 12. Sentimente. Astrologie. intocmit de domnii Gh. 37. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. dar nu s-a primit nici un raspuns. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. Inteligenta. Petreceri. Scrisul. Igiena populara. 4. Boale si vindecare. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. 33. 17. 36. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. 29. 5. 7. Geografie fizica. Duhuri. care era insarcinat sa le clasifice. genii. Credinte. Frenologie si fizionomie. eresuri. Meteorologie. 34. II. 16. 30. pasiuni. ci de imprejurarile in care cerceteaza. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. D. Clasificare Un material de folclor. Intelepciunea populara. Anatomie. 20. Mecanica. Profesorul universitar Gr. 32. 38.

D. Povestiri si semne. 42. datini. Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr. T. 41. Xenopol Tache Papahaghi G.Sociologie.calatorii. Hasdeu M. Familia. 43. Sarbatori. Mestesuguri si industrie. 44. Kirileann Prof. Caracostea B. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu . D. P. 40.

..2.DEM.TEODORESCU • ..MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE .MEȘTERUL MANOLE”— G. MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • . • .

Cînii. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. . Un zid părăsit Şi neisprăvit. La verde-aluniş? .zece. Domnul îi zicea: . Un zid părăsit Şi neisprăvit. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Calfe si zidari Şi Manoli . doamne. Domnu-nveselea Si curînd pleca. La loc de grindiş. cum îl văd. Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus. Pe unde-ai trecut. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş.Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos. Pe unde-am trecut. Care-i şi întrece. Cît îl auzea. Nu cumv-ai văzut.Ba. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş.-am văzut. Şi cum îl videa. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu.

Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. Zidul rădica. Că v-oi da averi. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! . Locul măsura. Iar de nu.Spre zid apuca Cu nouă zidari. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea. . Calfe şi zidari. apoi V-oi zidi pe voi. meşteri mari. Sfările-ntindea. Nouă meşteri mari Şi Manoli . A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. Care-i şi întrece. Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă. Dar orice lucra.zece. A tria zi iar. Deci voi. Noaptea se surpa! A doua zi iar. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. V-oi face boieri.

Iar Manoli sta. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi.Meşterii cei mari. Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. Ş-orice soţioară Orice sorioară.Nouă meşteri mari. Calfe sş zidari Tremura lucrînd. . Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Ci mi se culca Şi un vis visa.-n zori de zi. În zid s-o zidim! Iată. Aducînd bucate La soţ ori la frate. Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Ziua pîn-în seară. Nici că mai lucra. Calfe şi zidari. Pe ea s-o jertfim. Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele.

Cînd. Şi iar se-nchina. Doamne. În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Paltini să îndoaie. Să mi-ontoarne-n cale. Brazii să-i despoaie. Mîndra n-o oprea. Cît el o zărea. S-o oprească-n vale. S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Vin de băutură. Doamne. Ruga-i asculta. Ceriu-ntuneca. pe schele.Şi mai sus. Inima-i plîngea. Şi iar se ruga: "Suflă. vai. Să facă pîraie. Manea mi-o videa. Inima-i sărea. Să curgă şiroaie. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. Şi-n cîmp se uita. Apele să crească. Dar oricît cădea. . ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. pe lume O ploaie cu spume. Munţii să răstoarne. Norii aduna. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. Mîndra să-mi întoarne. Mîndra să-mi oprească. Ci ea tot venea Şi s-apropia.-un vînt. Suflă-l pe pamînt. Drumul cerceta.

Brazi că despoia. Pîn' la pulpişoare. Mîndra-şi săruta. Ci mereu zicea: . Un vînt pre pămînt. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Nu te spăria. Pe schele-o urca. Munţii rasturnă. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi. mîndruţa mea. dragă.S-o ducă devale!" Domnul se-ndura. Pe zid o punea Şi. Nici că mai rîdea. Iar ea. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. În braţe-o lua. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. Paltini că-ndoia. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Visul de-mplinit. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Ruga-i asculta Şi sufla un vînt.Manoli. amar de ea. Că nu-i bună. Manoli. glumind. . zicea: _ Stai. vai de ea. Iar Manea turba.

Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Ci se auzea Din zid că zicea: . Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire.Manoli. Monastire naltă. Domnul o privea .Manoli. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Manoli. Pin' la ochişori. Manoli. Falnică zidire. Pin' la pulpişoare. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. vai de ea. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Nu se mai videa. Pin' la buzişoare.Manoli. vai de ea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Manoli. Încît . Pin' la ţîţişoare Dar ea. Pin' la costişoare. Cum n-a mai fost altă. Pin' la ţîţişoare.

Şi se-nveselea Şi astfel grăia: . Zece meşteri mari. Scări să le ridice. Cum sta pe grindiş. Cu mîna pe pept. Calfe şi zidari. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. Calfe şi zidari. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari. meşteri zidari.Ca noi. Zece meşteri mari. Să mi-i părăsească. Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea. meşteri mari. Sus pe coperiş. . Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Iar pe cei zidari. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Dar pe loc cădea. Spuneţi-mi cu drept. De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Apoi poruncea Schelele să strice. Sus pe coperiş.Voi. Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare.

Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Care greu gemea Şi mereu zicea: . Lumea se-ntorcea. Ochi-i se-nvelea. Un glas mult iubit. De pe coperiş. Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit. Cu apă puţină. Cu apă sărată.Manoli.Şi unde pica. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Manea se pierdea. Iar bietul Manoli. Tîţişoara-mi plînge. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Manoli. Şi de pe grindiş. Cînd se încerca De-a se arunca. Norii se-nvîrtea. Trupu-şi despica. Cu lacrimi udată! . Copilaşu-mi frînge. Meşterul Manoli.

Care mi-i întrece. pe plaiul frumos.Dem. Cu nouă zidari. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. cu opt telegari. Teodorescu În sus pe Argiş. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Stă inima-i rece. Plimbă-mi-se. Rămas de de mult. Prin ăl cărpeniş.MEŞTERUL MANOLE G. verde zugrăvită. Lungiş. Dar tot n-au găsit Un zid învechit. cu nouă zidari. Curmeziş. Prin ăl aluniş. Ei că-mi tot cătau. . Prin ăl aluniş. care mi-i întrece. stă inima-i rece.plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Un zid părăsit. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Pe Argiş în jos. nouă meşteri mari si Manole zece. Cu opt telegari. ’n aur poleită.

şi mi-i răspunea: -Ba Doamne. hai cu noi îndată. bună ziua-i da. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit.-am văzut şi am cunoscut. hai de ni-l arată. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. noiaş purcăraş. ca de Dumnezeu. de-l vedea.Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. dacă-l auzea. el le mulţămea. marmură-ntorcînd. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. el se tot gîndea şi se socotea. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. Domnul. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. ci mi-l întreba. vreme nu pierdea. .

io mi te-oi cinsti. turma mi-or răzni. Domnul. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. un zid părăsit şi neisprăvit. .-i zicea: -Noiaş purcaraş. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă. bine că-i părea.pe unde-am trecut turma de-am păscut. io te-oi milui. vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. stăpînul m-o bate bătaie de moarte. porcii d-oi lăsa. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită. de necaz oi da: lupii c-or veni. eu să merg cu tine. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea. papură ’nverzită. vai de mine. vechi şi mucezit: colo. un zid de de mult. d-auzea. nu pot.unde-mi creşte. d-auzea.

cu nouă zidari. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire. zidul că-mi privea.de vedea. locul de zidire pentru monăstire. stă inima-i rece! Domnul. Iar de-mi ajungea.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca. de mult părăsit. cruce că-si făcea şi se închina. Domn’ descăleca. mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit. care mi-i întrece. zidul ocolea. cu Manole zece. nouă meşteri mari. pe jos că mergea. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru. că-i pustie multă. . şi dacă-l vedea. că-i lucrare lungă! Domnul. iar. Var şi cărămidă. dacă-l vedea. rămas de de mult.Vodă. bine că-i părea. vechi şi mucezit. bine le parea. din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit.de-mi pleca.

el se tot cerca. lucrul cînd lăsa. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. domnul poruncea. zidul că-ntărea. din ochi măsura. noaptea se surpa. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. gîndu-şi frămînta. iar. precum zicea. c-aşa Domnul va. aşa. dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta. Manole-ncepea: sforile-ntindea. el mi se scula zori cînd se ivea.chip de pomenire! Si. din adînc ofta. nu lucra. că toată ziua. lucrul că-mi zorea. tot aşa. că-i pustie multă. Soare cînd sfinţea. Manole-mi vedea. Noaptea cînd sosea. la zid că mînea. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. Foaie ş-o lalea. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă. zidul că-mi zidea. pe zid se culca . pe gînduri că-mi sta. Trei ani că lucra. zidul că-ndrepta. Lucra. acas’ nu-mi pleca.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

d-un mare stufiş. creştea d-un verde hăţiş.Iacăt-o că-mi vine. Caplea că-mi zorea şi s-apropia.. . cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. la zid în departe să ducă bucate. doar s-o speria. lăcrămi că vărsa. Ea se speria. Dă . măre. şi mi-o cunoştea. şi-un rug curmeziş. din gură zicea: . orice te-am rugat toate mi le-ai dat. din ochi lăcrăma. Doamne sfinte. un mare stufiş. bucate-o vărsa. Doamne milostive. Doamne. d-un rug curmeziş.Doamne. Din adînc ofta. bucate vărsa şi-napoi pleca. Soare cînd lucea. doar s-ompiedica. ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş. Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că. Manole. ea se-mpiedica.şi la zid pleca. ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. el că mi-o vedea. sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. la cer se ruga: .

’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. şi iar se ruga: . pe Caplea vedea că s-apropia. Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea. la zid că-mi pornea. unde mi-o vedea. ea se speria şi se-mpiedica.Doamne minunate. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată.Dar . Meşterul Manole de sus de pe schele. dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. ’napoi se. la zid că-mi pleca. din suflet ofta. la drum că-mi zorea. din suflet ofta.ntorcea ş-altele lua. de sus că-mi privea. Dă. doar s’o-mpiedica. doar s-o speria. bucate vărsa. Doamne indurate. cruce că-şi făcea şi iar se ruga. bucate-o vărsa. Doamne. la cer că privea şi cruce-şi făcea. Manole cum sta pe cîmp de căta. altele-mi lua. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. cu limba’nfocata. mai s-apropia. .

acas’ o pleca d-o întîrzia. cu limba-nfocată. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea. Să rîdă-ncepea. la cer se uita. doar s-o speria. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. nu se speria. dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia. Dă. Doamne. sfinte şi-ndurate. şi nici se-ntorcea. ş-acum să-i iasă pe drum. vai de ea.lăcrămi că-i curgea. la mers că zorea. Caplea cînd sosea. doar s-o-mpiedica. Dar ea. din gura zicea: . cum se ruga. Zidari d-o vedea. Si. la zid c-ajungea.Ştiţi rămăşagul. pîn’ s’apropia. bucate-o vărsa. cite te-am rugat. în cale-o opera. nici se-mpiedica. Bine le părea. toate mi le-ai dat. din gură zicea: -Doamne minunate. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . Manole că-mi sta. din suflet ofta.

cărămizi punea. zidul că mă strînge. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . zid că se-nălţa. de-mi vedea. plus că-l îneca.Var şi cărămidă. zîmbet că-mi zîmbea. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . . gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. din gură-mi zicea: . plînset că plîngea. Vorba nu sfîrşea.De vă e de glumă. la zid c-o ducea. voi s-o apucaţi.Manole. de-mi vedea. gluma nu e bună.pe nor şi pe ceaţă. Manole. dac-o fi vro glumă.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . ’n braţe s-o luaţi. ’n zid s-o aruncaţi. zidul că-nălţa şi mereu striga: . şi mai greu ofta. meştere Manole. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. din ochi căuta. dar ei mi-o zidea. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. iar el îmi lua pe dalba Caplea. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea.

glasu-i astupa. . pe el mi l-o unge. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. Manole-mi ofta. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. ţîţişoara-mi curge. abia mai putea. ninsoare d-o ninge. Şi zidari zidea. pruncuşorul meu. la el s-or întrece. zidul înălţa. Manole. zidul se-nalţa. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. vai de ea. abia mai sufla. zînele c-or trece. şi cînd se-nchega. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. gluma nu e bună. nimic nu zicea. meştere Manole. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: . ţîţă că i-or da.Manole. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. şi l-or apleca.ţîţişoara-mi curge. zidul că mă strînge. vază-l Dumnezeu. cînd se-nălţa. cu amar plîngea. şi.

mi vedea pe Argiş în jos. meştere Manole. pe cînd lucra. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. într-o sărbătoare. departe. ţîţişoara-mi curge. plînsu-l îneca şi se depărta. pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. ei mereu lucra şi mereu striga: . într-o zi cu soare. Manole. calu-şi repezea . de-mi venea. vînt cînd o sufla. Iar nouă zidari. de la vînătoare vodă . un vaiet topit: . pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire.Manole. ş ice se lucra. zidul se-nchega. tot mai auzea un glas răguşit. într-o duminică. pe el l-or scălda. Şi. nouă meşteri mari. copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică. noaptea nu cădea.Var şi cărămidă . bine că-I părea. zidul că mă strînge.plor cînd or ploua. cum o vedea. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. dar.

cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. sus că se uita. nouă meşteri mari cu Manole zece. din gură zicea: . dar. De m-oi bizui. sfînta monăstire. zidari.Vodă mare-i şi frumoasă. meşter lăudat.Aferim . dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. mult să mulţămea. chip de pomenire. bine că-I părea. Şi cand se opera. Din cap clătina. Din suflet ofta. c-aşa lucrătură. alta ca dînsa. şi ferecătură mi-e de învăţătură. care-mi vă întrece. meşter învăţat. . Manole. aferim. pre legea mea. mîndră ş-arătoasă. altele-oi croi. Manole. de pe cal sărea.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. meştere Manole. zău. cum este ea. jur ’prejur umbla. Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit.

Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea. sus pe înveliş. . ploaia să-i înmoaie. În sus se uita. schele că rupea. la meşteri căta şi. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. acolo-i lăsa. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. care mi-i întrece. cu Manole zece. sus pe coperiş. Mult că nu-mi trecea. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. Frunză de măciş. adînc se gîndea . dacă zicea. sus pe înveliş. dac-auzea cum se lăuda. pe gînduri cădea. vîntul să-i adie. dacă vedea.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. ei. foamea să-i îndoaie. Foaie şi-o lalea. nici să vă siliţi. mult se văieta şi mult se ruga. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. nouă meşteri mari. zidul ca să-i ţie.

nouă meşteri mari. Nouă meşteri mari. planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară. trei de primăvară.Nici voi să mai fie. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume.sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire. Mnaole. aşa monăstire chip de pomenire. nouă meşteri mari. ce să ne mai facem. calfe şi zidari. că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: . scînduri că cioplea. Meştere Manole. şi dacă-mi vedea cei nouă zidari. după ce-ntreba. scînduri va lua. calfe şi zidari. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară. care mi-i întrece. mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. nici voi vă-ţi sili. ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. . stau şi tot privesc. cu Manole zece. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea. cu faimă si nume.

că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. cu aripi zbura. el mi se scula. cinci zile-mplinea şi . şiţă că-mi lua. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. Domnu-l pedepsea. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. Manole. cruce se făcea. pe Argeş în jos. pe plaiul frumos. cu ţinte de-oţel. cu cuie de fier. Dacă le bătea şi se ţintuia.patru le făcea. şi unde-o bătea. singe că tîşnea. dacă zbura. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea. şi el îmi cădea. lîngă monăstire chip e pomenire. dar. dacă-mi vedea. cu aripi sălta. nimic că-i păsa. c-aşa Domnul va. Manole. meşterul Manole. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. iar unde-mi cădea. şi de-alăturea cişmea izvora . care cum cădea stană se făcea.

de Caplea vărsate. cu lacrimi sărate.Teodorescu: Poesii populare romîne .Dem. G.cu apă curată trecută prin piatră. 1885. pagina 460 . Bucureşti.

Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt.De-a da Dumnezeu. .MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Capul giurui. Un ban să nu-i dea. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole. Sta şi se chitea: . Să-i taie şi mâini. Să le dea la câini.Vodă sta. Chiar pe gândul meu. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune.. Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari. Pe Argeş în jos. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece. Sta şi se chitea Şi se tot gândea.” Negru – Vodă sta. Meşter de zidit. De nu i-a plăcea. Pe un mal frumos. De n-a isprăvi.

Un zid părăsit Şi neisprăvit. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. La oi strungăraş.Doamne Negru-Vodă. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Pe unde. . Din fluier doinea Şi nu bindisea.ai trecut. cărare. Din gură zicea: . Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. . Şi cu doisprezece. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Oile-mi păzea.Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Iată.Mândru flăcăuaş. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. Pe drumul cel mare. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei.

Voi vă apucaţi . Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş. Ţi-oi da la loc nouă. Şi că mi-i de turmă. Turma şi-a uitat.Doispre’ce pietrari. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Pui de românaş. Ei au nimerit La loc de grindiş.Foarte mucezit.I-hai! Strungăraş. Vodă ce-mi zicea? . Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Cu nouă zidari. Pe Argeş în jos. Care mi-i întrece. Foarte învechit Foarte mucezit. La verde desiş. Mândru flăcăuaş. Că nu-i dau de urmă. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două. Turma şi-a lăsat. Iacă ce zicea: . Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. Pe un mal frumos. Şi de piere două. Care vă întrece. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Foaie arţăraş. Doispre’ce pietrari. Nouă meşteri mari.

Domnii şi-mpăraţii. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. Meşterii sileau Şi mereu lucrau. Şi se apuca. Mândră şi frumoasă. Ziua ce zidea. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. A doua aşa. El nu mai lucra. Dar’ cum se culca. Zidul că suia Şi se ridica. Ci mereu gândea Şi se chibzuia. Aici să-mi duraţi. Manole stătea Şi se socotea. mări. Foaie de lalea. Zi întâia-aşa. El. Zidul că pornea. Geaba se-ntrecea. Noaptea se surpa. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Da’ Manole sta.Şi să vă legaţi. . Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume. Lucrul că pornea. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Planuri că scotea Şi nu zăbovea. visa Visul aievea. Că orice lucra. Şi mi se culca.

. Pe rouă. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. Nevestei nu spuneţi. Care nu mă-ntrece. Nouă calfe mari. Ei mi-au juruit. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Care s-a sili La zid de-a veni.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi.Şi se se scula. Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. Şi mâini dimineaţă. El aşa zicea: . Doispre’ce zidari. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. pe sare. meşteri mari.Voi. Chip de pomenire.” Deci voi. Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. Foaie de mărari. Iată ce-am visat: Se făcea. Pe ea voi zidi. . De-o dalbă soţie. pe ceaţă. făcea. Calfe şi zidari.

Ruga-i asculta. Floarea câmpului. Ploaie că dădea. pe lume O ploaie cu spume. Cât el o vedea.Dă. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. Ziua că zorea. Nevestica lui. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui. Ci mi se ruga Şi se tot uita. Meşterii lucra.Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea. Doamne. Inima-i plângea. De va să trăiască! Floare şi-o lalea. Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. S-o-ntoarne din loc: . . Şi venea. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ. Nici că nu mai lucra. Drumul cerceta. Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. Vin de băutură. Da’ Manole sta.

Dumnezeu. El mereu ofta Şi iar se ruga: . Fă pe gândul meu. Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta. Doamne. un vânt. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Copaci să răstoarne.Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea. Un vânt pe pământ. Nici că se-nturna. În gănd ca să-i deie. Să se ducă-n lume După bou bălan . Nevestica mea. Mândra să mi-o întoarne. Domnu-l asculta. Copaci răsturna Şi ea.Dă. Vântul că pornea Şi sulfa. Groază că-i era Şi se tot ruga: . Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi. vai de ea. Doamne.Dă. Că mereu venea Şi la drum zorea. pe lume. Munţii răsturna. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica. Inimioara mea. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. sufla. vai de ea. Nici se-napăimânta.

În drum purcedea.Că-i pierdut de-un an. Şi venea. Şi dacă afla. Întuneric da. Bucate vărsa. Că-i pierdut de-un an. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . Măcelar căta Şi măcelărea. În zid o zideau. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau.Doispre’ce pietrari. venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. Iată că sosea! Iar bietul Manole. Domnu-l asculta. Să nu mi-o trudiţi. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. Mi se gândura. Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. Nouă meşteri mari. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Pe zid mi-o puneau. Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Şi ea tot venea. Bucate-l făcea. Şi dacă-l gătea. Luaţi de-o zidiţi. S-o zidim de vie Chiar în temelie. Şi dacă gătea. .

Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Din gură ofta. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: . Copilaşu-mi plânge. Manole. . Cu lucrul grăbeau. Cu gura grăia: . mândruţa mea. Pân’ la ţâţişoare. Zidul că mă strânge. Nouă meşteri mari. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? .Taci. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea.Dar ea. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. . Soţiorul meu. Nimic nu zicea.Manole. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Ţâţişoara-mi strânge. Dulcişorul meu. Cu oftat ofta. vai de ea.Cine l-a scălda? .Doispre’ce pietrari. Lăptişoru-mi curge. Pân’ la pulpişoare.

Cu mâna la piept.Doispre’ce pietrari. Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Care vă întrece. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? . Mult se minunau.Vântul a sufla Şi l-a legăna.Cin’ l-a legănă? . Lucrul le mergea: Iată.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. isprăvea. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit. Să-mi spuneţi cu drept. Negru-Vodă sta. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: . Eu v-oi da averi. V-oi face boieri. Cu opt harmasari. Luna că stătea. Meşterii zorea. Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea. Trec la mănăstire Ca să se închine. Bine le părea… Cu opt telegari. Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării.. .

Dar cei meşteri mari. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau. Aripi îşi făceau.Foaie de măcriş. Ei dacă vedeau. Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Setea să-i usuce. . Mândră şi frumoasă! Meşterii mari. Nimic nu zicea. Calfe şi zidari. Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Dar unde picau Stâncă se făceau. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Aripi. Dar bietul Manole.Doamne Negru-Vodă. Sta şi se chitea. Foamea să-i mănânce. Calfe şi zidari. Manole stătea. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Sus pe-acoperiş. Ploaia să-i răzbată. Altă mănăstire Pentru pomenire. Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă. Apoi poruncea.

N-aveam ce cânta. Cu slove săpate. Cu apă puţină.Meşterul Manole. Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână. Boieri dumneavoastră. . Cu slove din carte! Să se pomenească. Dacă nu era.

3. INTRODUCEREA .

al fântânii. undelemn. acela că orice momument de seamă are. cu oase şi cranii omeneşti. . în epoci îndepărtate. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. în special în sud-estul Europei. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. sare. cu ierburi verzi. laudă muncii creatoare. demiurgul a săvârşit un act sacrificial. de familie. cu ouă.. mai presus de iubire. vin. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie. cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. perle). în realitate. când au luat naştere lucrurile. Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. cu animale şi păsări. şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. odataă cu evoluţia mentalităţii. pâine. încorporată în opera de artă. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului. Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. sau în legendă.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice. mitul elanului creator. jertfa lui vie. deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. Pentru artist.În numeroase mitologii. de perpetuarea numelui prin urmaşi. mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. la crearea lumii. Se sacrificau mai ales femei şi copii. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). proiecţie a vieţii care dăinuie). motivul Icarului. Elementele fundamentale ale baladei . iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. îngropată la temelie. De la motivul mitologic iraţional. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit.

LEGENDĂ ȘI ISTORIE .4.

Someş. bulgari şi macedoromâni. nr. printre altele pentru că. Muntenia şi Moldova. în sudul Greciei. care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. Ipoteza a fost aproape general acceptată. Bistriţa). şi tot de la bulgari la români. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală.Capodoperă a literaturii orale. macedoromâni. traco-elino-latin. şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. 7. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. Lăpuş. albanezi. Prin urmare. cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. Aproximativ in aceeaşi arie. români şi maghiari. Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile. are funcţie de bocet. elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. sârbo-croaţi. nestatornicia zidurilor. b. izolat şi in Timiş şi Arad. Astfel. Taloş. cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci. s-au conservat formele cele mai arhaice. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. Pe de altă parte. că de aici s-a răspândit la albanezi. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. cu rădăcini rituale mai vechi. bulgari. in nordul Transilvaniei (Sălaj. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. ceea ce pledează pentru poligeneză şi. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. . interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. alături de alte caracteristici. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. la extremitatea sudică (Grecia). Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. alături de varianta colind). Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria. Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. le conferă o soartă tragică. Versiunea baladă circulă în Oltenia. iar de la aceştia la maghiari. necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. care publica in 1962 („Revista de folclor”.

li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare). soţia sacrificată este personajul principal. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne). fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). care va veni prima cu prânzul a doua zi. cheia de boltă a baladei. izvorul acesta este tămăduitor. devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale. balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. În toate variantele. În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. Pe teren românesc. În versiunea românească. meşterul soţ mimează tristeţea. cu care incep celelalte versiuni. dar orice încercări sunt zadarnice. este actul ritualic fundamental. zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă. versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului. Al doilea motiv din versiunea românească. de încredere între soţi: „Stăi. imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă.c. se lamentează. Pre a fi motivul cel mai unitar. de mare şi delicată dragoste./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină. fie de către o zână (variantele sârbo-croate). meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”. În versiunea românească. motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior. este zidită. ei contestă autenticitatea baladei româneşti. asemenea celorlalţi meşteri. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). În cele mai multe versiuni. considerate de unii cercetători exterioare temei. când soţia îl caută. Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. Locul este damnat./ Visul de-mplinit”. soţia lui Manole soseşte prima. Dar în cele sud-dunărene. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice. Când se pregătea să sară. victima este păcălită. În versiunile sud-dunărene. În motivul următor este sacrificată soţia./ Cu apă puţină. La vederea ei.sacrificarea celei mai bune soţii. Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel. se zbate. nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei. Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”. marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. În motivul următor./ De pe coperiş. este acela al nestatorniciei zidurilor. cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult. În toate versiunile naţionale. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală. Soarta amândurora este nedespărţită. „cu ajutorul . mândruţa mea. Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni. aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş. îşi blesetmă destinul. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea)./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit. Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. protestează. pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. pe baza lor.

situat între Caudan şi Le Fanoét . Într-o legendă estoniană se povesteşte că. Dintre variantele bulgare. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. peste Arta. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. în Herţegovina. unde dragostea lor se perpetuează. oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. dimineaţa. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi.. districtul Alzth. fiind pătruns „de forţele tainice. în cultura tradiţională. O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. Meşterul refuză. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . îl întâlnim şi în Scoţia. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. centru. dar zidurile se prăvăleau necontenit. Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor. a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. devine mit” (Caracostea). Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice.copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura.mijloacelor mitice” (Bârlea). în temelia catedralei Oran. care se dărâma necontenit în timpul nopţii. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. se aude vocea arhanghelilor. imagine şi axă a lumii. meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole. etc. de asemenea. Motivul bisericii.Historia . tovarăşil sfântului. Se apropie. Nennius povesteşte în a sa . printre care perpetuarea amintirii cuiva. în Scoţia. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. În corpurile lor noi. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei. Într-o variantă.. Nenumăratele fortăreţe. cum se afirmă adesea. semnificaţii multiple. însă. care vestesc că trebuie zidit un . Ea moare blestemând podul. oraşelor. se află o fortăreaţă cu un pod de apărare. Iar fântânile au. Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. care de atunci tremură ca frunza. sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. şi astfel este zidit. Pont-Callec. fortăreţelor. Sébillot.) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. cumpărat . al cărei model exemplar este cosmogonia. cel de peste Mostar. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult. Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. mănăstirea şi izvorul. loc de rugă şi reculegere. Versurile greceşti vorbesc despre un pod. castelelor.

întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia. Un brahman. . Ea se explică. doi şerpi. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de .. Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America. în Africa. I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?). Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor. trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri..Brittonum” cum regele Gourthigirnus. care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă. iar poarta ridicată deasupra lui”.. pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii. Când lucrul se repetă pentru a treia oară. nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi. De astfel.O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata). după spusa lui Clavigero.. unul alb şi celălalt roşu.interiorizare a sacrificiului”. în loc de vietăţile rituale. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . Aceasta nu înseamnă. Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor. Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului. voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor. prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. trebuie să fie omorât. aşa cum vom vedea. însă.

5. PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .

Teodorescu . p. . ’n aur poleită.cea publicată de Teodorescu. Iată. În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii. cărare. pe plaiul frumos. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp.Pe Argiş în jos. acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. de G... Şi cum îl videa. iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”.Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti./Care-i şi întrece”. prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului. nouă meşteri mari si Manole zece. 1913. cu nouă zidari. Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit. cu opt telegari. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. Bucureşti. Balada culeasă de V. în 1866. stă inima-i rece. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”. în 1885.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri. deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru.Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc. transmis de la o generaţie la alta. P.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Şi cu doisprezece. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie.Pe un mal frumos. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Ei că-mi tot cătau. Teodorescu in „Poesii populare române”. care mi-i întrece. verde zugrăvită. Dem.Dem.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece.44). 1910. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . În balada a doua.. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. Domnul îi zicea: .Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. însă în aceeaşi perioadă istorică. Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. Cegăneanu.

Din gură zicea: . de-l vedea. La oi strungăraş. ci mi-l întreba. doamne.Doamne Negru-Vodă. . Spun drept c-am văzut Un zid învechit. hai cu noi îndată. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt.Mândru flăcăuaş. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Nu cumv-ai văzut.ai trecut. baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş. Pe unde-am trecut. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. Cînii. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. Oile-mi păzea. Un zid părăsit Şi neisprăvit. ca de Dumnezeu. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. din fluier doinaş”( Alecsandri) . Domnul. Pe unde-ai trecut.” Cît îl auzea. hai de ni-l arată. cum îl văd. .zece. Nouă meşteri mari Şi Manoli . vreme nu pierdea. .-am văzut.Cu turma te-ai dus. bună ziua-i da. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. Domnu-nveselea Si curînd pleca. La loc de grindiş. Din fluier doinea Şi nu bindisea. În continuare. Un zid părăsit Şi neisprăvit. noiaş purcăraş. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. Foarte mucezit. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit.Ba.Pamfile).Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. marmură-ntorcînd. Spre zid apuca Cu nouă zidari. Pe unde. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. “noiaş purcăraş”( Teodorescu) .” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului. Care-i şi întrece. el le mulţămea.” Pe drumul cel mare. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T. La verde-aluniş? .

/ lucrul cînd lăsa”. iar in varianta a treia . vechi şi mucezit: colo. şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: .latr-a pustiu şi url-a morţiu".Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte./ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător.. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita. un zid părăsit şi neisprăvit. după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească.Mândru flăcăuaş. care-l avertizează că este un teritoruiu nefast.-am văzut şi am cunoscut.unde-mi creşte. prin care Negru-Vodă cere ajutor .” . însă./ io te-oi milui... În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne. pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor ... este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului.Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui . un zid de de mult. în mintea lui.flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi . Efortul meşterilor.” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe).” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit.. Îi tratează ca pe nişte subordonaţi. când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei../Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”. oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti. mult timp zadarnic. fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor .Tremura lucrând/Lucra tremurând".. Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de . Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă.de vii. chiar în temelii". sortindu-i pieririi de la început. Soare cînd sfinţea. ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului.ciobănaş". pe unde-am trecut turma de-am păscut. căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. In balada lui Teodorescu:.

Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ)./ dar.Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare.Închis în labirint împreună cu tatăl său./ mîndră ş-arătoasă.Ceara topindu-se.La sfârşit.”. venind să se închine în noul lăcaş de cult. Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor./ sfînta monăstire.. Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri. Icar reuşeşte.megalomania. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare. în ciuda sfaturilor prudente primite. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează./ Din cap clătina.. prăbuşindu-se. spre soare.Vodă/ mare-i şi frumoasă. să evadeze. se aruncă în văzduh./ c-aşa lucrătură. Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus. Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele. în schimb le pune o întrebare capcană./ sus pe înveliş./ chip de pomenire./ sus pe coperiş. mult mai frumos şi mai luminos". pre legea mea. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative. trebuie să zbori la o înălţime potrivită. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei./ altele-oi croi. . acolo-i lăsa. meşter şi calfe./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ . aşezându-l în locul meritat de ctitor. nici prea jos. Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature./ Din suflet ofta..este personificarea mitică a deformării psihismului.Nici prea sus. se înalţă tot mai sus./ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”.Te previn. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii. cum este ea. că pot construi un edificu. însă .” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave.al imaginaţiei pervertite.. doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea. Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului. Icar se prabuşeşte în valuri.moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia./ zău. plecând in zbor deasupra mării. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul. voievodul decide pierirea acestora. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi. Dar./ De m-oi bizui.. Icar./ Dar unde picau/Stâncă se făceau.. el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit. finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit. provocându-le moartea .Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. care să le stimuleze orgoliul profesional. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul. aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului. pe rând .Doamne Negru./ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură.

al morţii meşterului(numit totdeauna Manole). A. în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului. pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic.muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou.Indiferent de variaţiile temetice. în timp ce materialele oltene.Spunem că primul e un strat mai vechi.. . Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi. în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului. în timp ce al doilea e mai nou.” .Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe.deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică. după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi. şi un strat mai nou. În acest fel.materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite). ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri.

CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .6.

teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte.” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. Manole-ncepea: sforile-ntindea. pe care îi întrece în măiestrie. Manole este creatorul de artă. c-aşa Domnul va. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. Şi se apuca.Meşterii grăbea. Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume.Şi Manoli zece. tot aşa. Noaptea se surpa! A doua zi iar.Dem. el se tot cerca. A doua aşa. Zidul că pornea. Dar orice lucra. datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului.Teodorescu . durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul). Sfările-ntindea..Foaie ş-o lalea.” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. Zidul rădica. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă. Zidul că suia Şi se ridica. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său . Locul măsura. A treia aşa Pân’ la săptămâna... Foaie de lalea. zidul că-ntărea. aşa. Noaptea se surpa. care torturează imaginaţia oricărui mare creator. Că orice lucra.” ./Care-i şi întrece. Trei ani că lucra.. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . lucrul că-mi zorea. Ziua ce zidea. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. Geaba se-ntrecea. noaptea se surpa.Meşterul Manole Manole este marele meşter. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri..Visul de-mplinit”). zidul că-mi zidea. zidul că-ndrepta. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G. Zi întâia-aşa.Lucrul că pornea. A tria zi iar.

Dem. Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: . tînără şi vie. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Ci mi se culca. un vis aievea. Calfe şi zidari. un vis că visa. Şi un vis visa.Şi mi se culca. Teodorescu) . El. dormea. d-o dalbă soţie.” (G. Dar’ cum se culca. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. pe zid se culca ş-abia aţipea. şi visu-i spunea că-n deşert lucra. visa Visul aievea.Nouă meşteri mari.Iar Manoli sta.. Aducînd bucate La soţ ori la frate. mări.Eroul folcloric. pînă n-o clidi. El aşa zicea: .. “ (Vasile Alecsandri) . Nici că mai lucra. pînă n-o zidi chiar în temelii. Şi se se scula.. nu dormea.Noaptea cînd sosea.

Dem. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă. .elementelor naturii.jertfirea primei neveste sosite.Voi..” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. neavertizându-şi soţia. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . pe sfinte icoane : care mîndroşoară.Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Care nu mă-ntrece. Visul născut din însuşi zbuciumul său. Nevestei nu spuneţi. pe ceaţă. pe sare. El că tot striga Şi tot cuvânta: . căci pentru el .soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. Pe rouă.artistul”... Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. Cinstit şi om de onoare.Teodorescu .. Rugămintea repetată de trei ori. Iată ce-am visat: Se făcea.. ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin. Şi mâini dimineaţă...Hai să ne-nchinăm. pe sare.. făcea. îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea.problematizări”. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Eroul acceptă jertfa fără ..Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. De-o dalbă soţie.creaţia” este totul. El este . „Meşterul Manole”--G. Ş-orice soţioară Orice sorioară.Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi . meşterul îşi respectă cuvântul dat.

Teodorescu . vai de ea. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui.zori de zi” a soţiei lui Manole: . voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. ’n zid s-o aruncaţi. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Luaţi de-o zidiţi. Ea nu mai râdea . Vorba nu sfîrşea. Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă. ’n braţe s-o luaţi.Dem. Nouă meşteri mari.-n zori de zi.Meşterii cei mari. voi s-o apucaţi. Dar ea. iar el îmi lua pe dalba Caplea..Ştiţi rămăşagul. Drumul cerceta. pe schele. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. vai. Pe ea voi zidi. „Meşterul Manole”--G. Iată. Iar Manea turba. plus că-l îneca.Doispre’ce pietrari.. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile ..Pe ea s-o jertfim. mîndruţa mea. În zid o zideau. zicea: _ Stai. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Să nu mi-o trudiţi.. În braţe-o lua. cu cap să scăpaţi. Pe zid o punea Şi.” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în . Nu te spăria. Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. Şi mai sus. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. la zid c-o ducea. Pe schele-o urca. Şi-n cîmp se uita.” Care s-a sili La zid de-a veni. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. glumind.. Pe zid mi-o puneau. pentru înfăptuirea operei durabile de artă. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Cînd. ’n zid s-o aruncaţi. Mîndra-şi săruta.

dac-o fi vro glumă. Manoli. zîmbet că-mi zîmbea.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Nouă meşteri mari. Manoli. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. cu amar plîngea. zidul că-nălţa şi mereu striga: . Că nu-i bună.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. Visul de-mplinit. . Cu lucrul grăbeau. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Ţâţişoara-mi strânge. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. Copilaşu-mi plânge. din gură-mi zicea: . în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. de-mi vedea. şi mai greu ofta. Cu gura grăia: .Doispre’ce pietrari. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. de-mi vedea.Cine l-a scălda? . gluma nu e bună.Taci. Pin' la pulpişoare. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta.Manole. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. meştere Manole. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . zid că se-nălţa. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Nici că mai rîdea. vai de ea.De vă e de glumă. Nimic nu zicea. Manole. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Pîn' la pulpişoare. Manoli. Zidul că mă strânge. Dulcişorul meu. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. plînset că plîngea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Pin' la ţîţişoare Dar ea.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. din ochi căuta. zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. Iar ea. mândruţa mea. Pân’ la pulpişoare. nimic nu zicea. Pân’ la ţâţişoare. zidul că mă strînge.Manoli. Lăptişoru-mi curge. Ci mereu zicea: . Manole.Manole. dar ei mi-o zidea. . cărămizi punea.Manoli. Pin' la ţîţişoare. Soţiorul meu. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. dragă. zidul înălţa. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Din gură ofta. ţîţişoara-mi curge.Var şi cărămidă.Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Pin' la buzişoare. Manoli. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . Cu oftat ofta. Pin' la costişoare. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. . Şi zidari zidea. vai de ea.

Meşterii zorea. Ci se auzea Din zid că zicea: .Pin' la ochişori. şi l-or apleca. Lucrul le mergea” . mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. gluma nu e bună. ţîţişoara-mi curge.Manoli. abia mai sufla. . Nu se mai videa. şi. ninsoare d-o ninge.Cin’ l-a legănă? . vai de ea. Manoli. ţîţă că i-or da. Manole. plînsu-l îneca şi se depărta. Manole-mi ofta. plor cînd or ploua. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . Dulce legănare Pân’ s-a face mare. vază-l Dumnezeu. abia mai putea. vai de ea. cînd se-nălţa. Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: . meştere Manole. zînele c-or trece. vînt cînd o sufla. zidul că mă strînge.Manole. zidul se-nalţa. pruncuşorul meu. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. pe el l-or scălda. glasu-i astupa. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. Încît .Vântul a sufla Şi l-a legăna. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. pe el mi l-o unge. şi cînd se-nchega. la el s-or întrece.

atunci când acesta comunică cu meşterii. ţîţişoara-mi curge. asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia .Var şi cărămidă . Portretul fizic al meşterului lipseşte. pe cînd lucra. zidul că mă strînge.. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii.ochişori”. cu Ana sau cu divinitatea.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa.pe care. mai presus de iubire. zidul se-nchega. ei mereu lucra şi mereu striga: .Iar nouă zidari. dar. Astfel ca meşterul Manole. cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. tot mai auzea un glas răguşit.. Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei.adaptat” viziunii sale despre creator. un vaiet topit: . Pentru artist.amoarea spre artă şi ştiinţă”. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire.însă copleşit de emoţie.l-a .. meştere Manole. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. Manole. ş ice se lucra.. cu vodă. noaptea nu cădea. rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă . să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. de familie. în aceste condiţii edificiul. de perpetuarea numelui prin urmaşi.gleznişoarele” până la . Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit.Manole. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei. copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă.balada şi mitul cristalizând într-un .sentimente şi fapte. nouă meşteri mari. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri.

şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul. Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei. se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. Sentimentul trăit este atât de puternic. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină. oglindite fidel pe figura lui. Însă. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni. iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor. frumoasă . pentru care se simţea făcută. corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. în . de aceea. ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. egală lui în privinţa forţei morale. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat. ploaia. frumuseţea. dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). Ea este perechea lui Manole în dragoste. însă. va primi cu împăcare semnul destinului. cea care. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. ea fiind acum sub numele de Caplea. calitatea maternă.tinereţea. înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. că gestul zidirii este numai un joc. Este ea. fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. întemeierea unui cuplu fericit. fără jertfa benevolă a Anei. atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci. când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit.. Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi. etc. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase. femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. deşi tânără.ca floarea câmpului".

Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire. ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea. Funcţiunile fiziologice îşi aveau. de asemenea. faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem. Negru-Vodă este orgolios şi autoritar.atestat istoric. indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic. După ce alege locul construcţiei . Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos.”(V. orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii.. dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:. aşa cum l-am văzut. . autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi./ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” . Însetat. Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea. avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi. Mâncând. de realitatea ultimă.Alecsandri) .. Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri. Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri. cele cinci „răsuflări” corespundeau. actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic).Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic. pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. pentru că. ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins. ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti.. . arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. apoi/ V-oi zidi pe voi..Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele. ci şi una împotriva mântuirii. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei. Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T. . El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire . celor cinci vânturi cosmice. ca o izolare pernicioasă.Pamfile) . o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem..”(Teodorescu) . Iar de nu. corespondenţii lor cosmici.

Mândră şi frumoasă! . Sus pe coperiş. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Apoi poruncea Schelele să strice. acolo-i lăsa. Iar pe cei zidari. Apoi poruncea. Să mi-i părăsească. ei. Sta şi se chitea. sus pe coperiş. Setea să-i usuce. zidul ca să-i ţie. foamea să-i îndoaie. mult se văieta şi mult se ruga. Ploaia să-i răzbată. Scări să le ridice. dacă vedea. Ca să putrezească Colo pe grindiş. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. vîntul să-i adie. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. sus pe înveliş. ploaia să-i înmoaie. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. dacă zicea. Zece meşteri mari.Dem.Teodorescu Foaie şi-o lalea. „Meşterul Manole”--G. Foamea să-i mănânce. nici să vă siliţi.

MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .7.

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

Realitatea nu este decât o gândire manifestată.După jertfire.cu siguranţă.jertfei zidirii”.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) .o victorie interioară.nu pretind sacrificii umane. istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei.participanţi.aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale. cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului.întâi de toate. Adrian Fochi identifică .Cea care se substituie închinătorului este victima.Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi. riturile.Cel puţin în epoca istorică.. mesajul său câștigă în umanism. mai cu seamă. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia. un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic. al cărei încornorat simbol este taurul.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C.sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt. sacrificiul celebrează.mordvine.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei . însă. ajutorul zeilor. creația câștigă în profunzime..Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă. pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon. Astfel.Văzând zidurile templelor egiptene.geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult. Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene.Jung – întocmai altor sacrificii şi. se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice. nici celui care oferă jertfa. În drumul de la etnografie la artă.” .nord-europene.G.El imploră.

8. DOSAR CRITIC .

.De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE . rasele umane sau diferitele clase sociale. […] La nivelul riturilor de construcţie. fiinţa imolată regăseşte un nou corp. dar şi plantele alimentare. În toate aceste mituri.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole .. Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor.. vrajă. proverb.CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ .poartă în sine universul mental care i-a dat naştere. a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă.…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată. moartea violentă este creatoare…” ..…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă.. este chiar locuinţa pe care a animat-o. Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată. întocmai cum .Fiecare produs folcloriclegendă. etc.

” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent . O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…). dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea. nr. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire. iar la români prin legenda Meşterului Manole. existent. de exemplu. ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. să beaq cât zece şi să lupte cât zece. Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. Un mit omniprezent în peninsulă. un simbol al nuei idei geniale. încorporarea suferinţei individuale în opera de artă. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane.4 / 2002 .” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece. În varianta românească. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică..Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…).un ciob de oglindă din care a fost desprins. la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta. cel al <<jertfei zidirii>>.

. prin frumusețea sa. Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii. Ed.aII-a. apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită. chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme.. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora. p. 1967. În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi. Buc. trebuie zidită de vie.” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. Editura Meridiane. p..Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor./” .1930. Sibiu. găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste.. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime.Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului.55-56 . la temelia mănăpstirii.Epoca veche. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta. o fiinţă omenească. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica.

în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie. ea fixează.” .. impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției. cristalul într-un lichid saturat. cu care se naște.Alecsandri) . valabil pentru tot spațiul balcanic..] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor.. adevărul procesului creator. ca un impresionant model. caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească. cum ar fi Herder. în setea cea mare după claritate..Meșterul Manole(versiunea V.[. la cea mai mică mișcare. în imaginile artei.Albatros.Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol. Ed.Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi.explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale.Produs al glasului popoarelor. 1976 .” .

9. IMAGINI 10. BIBLIOGRAFIE .

Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. Editura Dacia. Alain. Cluj-Napoca. Literature orale. pag. Meşterul Manole. Gheerbrant. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. 1980. 171-173 Simion. histoire des literatures. 2006 Chevalier. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. Literatura populară. Paris. Maria. Editura Eminescu. Bucureşti. Editura stiintifica si enciclopedica. Literatura populară română. Mircea. Mircea. Editura Minerva. 1976 Vulcanescu.Editura didactica si pedagogica. 69. pag. C. Adrian. 1988 I. Bucureşti. Iaşi. Studii de folclor I. Constantin. Editura Saeculum I. Editura Artemis. De la Zamolxis la Gengis-Han. pag. 1994 • • . 260. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. Artur. Folclorul literar al românilor-O privire contemporană. Mozeş.Editura Minerva. Mozeş.O. Meşterul Manole-idei şi atitudini. Dictionar de etnologie. pag. Editura Minerva. 1978 Fochi. Experienţe în viziune integrată. Bucureşti. Bucureşti. Mihai si Ruxăndoiu. 249 Eliade. Bucureşti. Folclorul românesc în perspectivă comparativă. Adrian. 1992. 2003. Bucuresti. Editura Societatea de ştiinţe filologice. 1980 Pop. Bucureşti.Editura Albatros. 1987. pag. Dicţionat analitic de opera literare. Eugen. Folclorul literar romanesc. Romulus.II. Constanţa. pag 80-82 Cordoneanu. 1962 Gorovei. 1969 DICŢIONARE Pop. Enciclopedie de la Pleiade. Dicţionar de simboluri (vol.III). Istoria literaturii române I. Bucureşti. 1972. Bucureşti. Bucuresti. Chiţimia. Bucureşti. 132-133 Eliade. 99. Editura Minerva. Editura Compania. pag. Ioan (coordonator). 1987 Gaster. 1976 Gaster. Editura Minerva. 2003 Ivaşcu. Cluj-Napoca.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. Bucuresti. Cluj-Napoca. Editura Dacia. Eva Monica. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Petru. Jean. Mircea. 2007. Studii de folclor comparat. 297 Bărboi. Bucuresti. George. Valori ale culturii populare româneşti I şi II. Editura Junimea. Editura Ştiinţifică. Mihai .. Competenţa de (re)lectură. Editura Minerva. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 1971 Caraman. 70-77 Szekely. 1979 Eliade. 293. I. 1983 Fochi. Editura Corint.

Pușcaș Alexandra . Cenean Iulia 2. Fărcaș Oana 3.Acest portofoliu a fost realizat de: 1. Flutur Delia 4. Mihuți Alexandra 6. Man Iulia 5.