P. 1
FOLCLORUL-LITERAR

FOLCLORUL-LITERAR

|Views: 243|Likes:
Published by Ioana Vzt

More info:

Published by: Ioana Vzt on Mar 12, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/02/2015

pdf

text

original

FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene. adica stiinta poporului.. desi este mai mult o stiinta decat literatura. nu .implicand deosebiri in terminologie. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. In Spania si in Portugalia. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra. mai mult chiar de cum erau cu francezii.culturii cărturăreşti. de traditiile lor proprii. Thomas va fi investit cu semnificatii diferite.folclor” este o creatie relativ noua. Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. Thomas. apoi si pe alte continente. termenul creat de W. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale. Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit..cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse. ai caror savanti. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati. si unde nu se impusese un alt termen prealabil. muzicale. ca si cei italieni. Arheologul William J. rusi. etc. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare. mentineau expresi de “traditie populara”. Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. Istoricul Cuvantul .unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare. apoi de savantii finlandezi. J. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu.

pentru ca anii trec. inoranduite si adaogite”. Este o adevarata culegere de folclor. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. prin care se opune traditia. ci conceptul insusi. literara si folcloristica”. “Sezatoarea”. dar o atitudine mintala si politica. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. . Traditie. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile. traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. tiparita in 1904. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. Stamati. Savin. culese. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. ceea ce ar fi o definitie a folclorului. Respectul pentru traditie. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. Sperantia. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. iar unele menite anume pentru acest soi de material. semn al statorniciei.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. privind inovatile ca un contrar al traditiei. “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. ocolesc cuvantul “folclor”. care a aprut in anul 1892. a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. Prima revista speciala de folclor. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P.in comuna Jorasti. O lucrare eminamente de domeniul folclorului. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. de Th. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala. care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. Concluzionand. Doctorul T. La 1893 Elena Saviastos. D. in Falticeni. literatura si astra populara”. G. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. in 1893. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei. pulicatie exclusiv pentru folclor. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. judetul Courlui. prin anul 1840. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. sau o traditie particulara. este “Revista de limba. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi.

asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat.ci in elaborarea unui nou model. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa. neindoielnic. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice.Herskovits). Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare. odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege . a deschis si poate deschide in continuare. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente.mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane. nu au reprezentat niciodata un hotar. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale. care atesta o indelungata evolutie in timp.Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. include o mare varietate de valori culturale. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori. dimpotriva. Folclorul romanesc. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare. Implicarea. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala. .Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice.. brazdati de drumurile transhumantei. pe care limba vorbita nu le-a conservat. unitar in structurile lui de baza. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita.Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect. Carpatii. un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise. intr-un sistem de dualism cultural.tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M. Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare.I. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale. nu ostentativa. Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale. ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. ci. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale.

In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie.ci de la un stadiu pe care il .iar clasele aristocratice adopta.care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare.umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa.ci prin stil original de interpretare.. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de .literatura religioasa etc.un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta.Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala.de curte sau de cetate.care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat.Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare. cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice..duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice. Cultura este un fenomen social.nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare.fenomene de amatorism cultural..Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare. In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca.stiinta.opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala.apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite. In feudalismul timpuriu.este un proces lent.de structura esential orala.se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala.opusa folclorului.pana in epoca noastra. Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala.boieresti si de curte. Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale. prin formele de realizare si manifestare.pe scara din ce in ce mai larga. cultura scrisa.popor" si . Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor.necultivate".. ca rezultat al stratificarilor sociale.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala. Procesul de definitivare a culturilor etnice.in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.pomelnicele.constiinta". prin continutul lor. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza.nu de creatie. conceptul de . Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa.si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice.a paturilor populare . Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori.Diferentierea societatii in grupuri.fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic.formele culturii feudale.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul.evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica.cultura orala"..trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor .Asadar pentru definirea notiunii de folclor.pe de o parte.in sistemul carora continua sa creeze valori noi.

literare. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual. din formele primare (primitive) ale culturii.de dans. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara.muzicale. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala. d) Un sistem de manifestari artistice.distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi.de spectacol si gestica. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup.numim patriarhal. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor. de la un individ la altul. b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri. in raport cu structura sociala. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor.printr-un proces indelungat.dar motivate prin cerinte practice ale vietii. pe care o considera sacra.infinit mai complex. de transformare in folclor.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona. conservatorismulei puternic. Atitudinea .la care au fost asimilate elemente de cultura orientala. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare.structurat. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura.ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism. deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale.la portul popular.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. Primitivul are un mare respect pentru traditie.la obiectele de uz casnic.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale. Tributul primitiv constituia un mediu social inchis. Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional.Raportul dintre traditie si inovatie.

disparitia ei. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric. de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. in schimb. ca atare. Caracterul colectiv. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. deci unui popor.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. aceea dintre individ si colectivitate. unui grup etnic larg. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. vad in ele manifestari ale progresului. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. sa fie acceptata de colectivitate. Pentru ca inovatia. Lipsa de originalitate in creatia culta. determina. bine constituit. cu timpul. in primul rand. Nerespectarea traditiei. exprimand. Grupurile cu o constiinta avansata. in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. este de la sine inteles. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai. in . interpretare si circulatie. devine ea insasi traditie. inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. de evolutia gradului de cultura. in primul rand. ca manifestare a originalitatii. in mediul folcloric. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. in procesul de inoire al creatiei folclorice. imitatie. trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. care afecteaza nu numai procesul de elaborare. implicand deci o alta opozitie fundamentala. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. pretuiesc innoirile. pastisa.

sentimentele si nazuintele ei. devenind valori colective.subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor.. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala.scris. dar poate indemna si la innoirea ei. pozitie profesionala.sex. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca. probabil.colectivitatea. la fiecare actualizare a sa. pe table de lut. gandurile. cat opozitia audiere . prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. favorabile asimilarii scrisului. participa intens la toate manifestarile folclorice. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta. in sensul pastrarii traditiei.lectura. epopeea Ghilgames. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului. in primul rand. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva. cultura omenirii a fost in intregime orala.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. datate cu doua milenii inaintea erei noastre.El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei.sub influenta greceasca. generatii. care caracterizeaza modul de executie si de receptare. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. dar si transmitatorul ei. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise.creatiile sale. In viata folclorica traditionala. rudenie. foarte multa vreme.etc. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste. Nu creeaza intraga colectivitate. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii. pozitie sociala.consemnam faptul ca. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie. superstitii si prescriptii transmise prin viu grai. esentiala fiind nu atat opozitia oral .Popoarele vechi au avut. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. . o cultura orala. Din cultura egipteana s-au conservat doua basme. Privind insa lucrurile istoric. Aceste . Oralitatea este. Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. ele se integreaza traditiei. prin selectarea elaboratelor taditionale. Sumerienii au lasat. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte. Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari. pastratorul. un mod propriu de existenta si manifestare. la nivelul folclorului literar. pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului.ci numai unii exponenti ai ei. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca. mai intai. desi nu crea efecti. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor.

raman inca dominate de aceasta caracteristica. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul. Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare. Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice. constituind laturi ale aceluiasi comportament. Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice. Sunt citate frecvent.In epoca moderna. Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale./Eu am scris acest vers/In anul 1917. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric. conservare si circulatie./Numele mi-i Ples Anuta. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta. tiparita in ortografie maghiara in 1768. creatia si interpretarea raman exclusiv orale. creatiile ei nefiind.continua slefuire a bunurilor folclorice. nu a fost facuta cu scopuri folcloristice. La inceput. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. in genere. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet. in conditiile oralitatii.de obicei. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. ci se suprapun. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. Dealtfel. Antichitatea si Evul mediu. Desi este o consecinta a caracterului oral. fiind o manifestare a caracterului colectiv. cantecul despre moartea lui Ghica Voda. ci vizeaza esenta ei. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. determina./Ma cheama Anuta Ples. in conditiile oralitatii. oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare. interpretare (executie).Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii. ca ilustrate a acestiu fapt. si nici ca aceasta creatie nu are autor. tema fiind de larga circulatie. insotite sau raportate la numele unui autor individual. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. Fenomenul scrisului apare. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat. versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza. realizate de interpreti.Anonimatul nu inseamna ca." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre . intreaga cultura era anonima. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie. desi cunosc personalitati creatoare.

pentru concluziuni de etnopsihologie. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. . in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului. implicand. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. s. A. uneori. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice. o sinteza reala. Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula. melodie si.a. functionand ca un mecanism complex.individ si creatie. in mod inconstient. viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice.etc.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. Caracterul sincretic In folclor. inovarea si realizarea creatiei. Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme. de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea. Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual. poveste sau legenda. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. insa. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. In cantecul popular. muzica si poezia. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. povestirea si jocul mimic. alaturi de vers. Gittle. sigure. conlucreaza la realizarea operei artistice.diferentiate de la o categorie la alta. anonime. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare. plugusoarele si uneori versurile teatrului popular.dans. Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati. Intimp ce la acest nivel. sincretismul este un fenomen organic. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori. credinta sau superstitie. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. Exceptie fac doar oratiile de nunta. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. fiind limitate in spatiu si timp. creatiile respestive ramanand. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. filmul). poezii populare. credinte. dansul. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. hora lui cutare). se urca. interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant. gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. in circuitul mai larg. Aceste manifestari au insa un caracter strict local.

In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. tehnica. nu au un autor individual. In sens larg. obiceiurile.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii. in prim loc. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. isi ating tinta. intr-un cuvant.” Stiinta folclorului – observa A. ele trec din gura in gura. si egiptenilor si grecilor. chiar salbatecul din Africa si din America. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara . in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. asa cum sunt facute azi. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva.]. Evolutia folclorului arata cu evidenta cum. superstitile. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. cu aceeasi eroi legendari. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane. pentru ca etnografica.. uneori chiar cu aceleasi imagini. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. ramane sa vedem daca ele. Astfel.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. de indivizi. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. cu aceleasi fapte fantastice. ustensilele. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[. ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. cand altul. cu aceleasi expresii. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. Folclorul in sens restrans cuprinde. Acest vast domeniu este al folclorului.. de care nu se ocupa. Basmele cu deosebire circula. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. Pe de alta parte povestile. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond. aproape neschimbate la toate popoarele. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta.. din loc in loc. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. nici o alta stiinta. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. dupa persoana. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. identificate. dupa loc si timp. costumul popular si ocupatile primitive. ca principale capitole: credintele. obiceiurile si literatura populara. nu poate sa fie despartita de folclor. superstitile actuale. legendele populare. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale.

tema. necunoscut popoarelor antice. raportul dintre individ si masa. ele formeaza o categorie deosebita. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane.. din gura in gura. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. cu foarte mari exceptii. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. van Gennep. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. si uneori chiar de distrugere a vietii populare. a acestor datini. in fiecare caz particular. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. opera anonima si colectiva. inventatorul. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. in fiecare caz particular. De la inventia tipografiei. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. Nimeni insa nu stie. pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale.” Proza populara . indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. alteori grosiere. modele care nu raspund unor conceptii individuale. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. pe care le intalnim in bisericile noastre. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. Pe folclorist il intereseaza faptul viu. pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. melodia populara. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. a devenit vizibila. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. comune. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila. uneori poetice. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. Toate elementele decorative. si acelea ale caselor taranesti. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. cine erau acesti artisti. sau cu productia sa. In urma acesto consideratii. forma literara. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. Si. care constituie elementul constant al vietii nationale. si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. sau unor sentimente particulare. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala. ritmul. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este. In sate el se exprima prin tot felul de datini. cum si-ar putea inchipui cineva. ramanea necunoscut. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. colective. sau al modificatiilor foarte importante. care. adeseori foarte vechi. cati erau. ci de cativa specialisti care colindau tara. nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. considerata in intregul ei. A. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. Inainte. partea sa moarta. Din pacate. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. aceasta o face in mod necesar. direct. fiindca viata sociala se schimba fara incetare. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”. ci unor sentimente colective si credinte comune. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane.

o atitudine fata de mit.adaptandu-se la structura si functia altor specii care.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului.etc.conflictul este mai mult simbolic.dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice. la circulatia temelor si motivelor. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii. In folclorul romanesc. functionale.ulterior. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale. sfera preocuparilor se largeste. Linia de demarcatie dintre ele nu este.. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor.de exemplu. alaturi de basm. Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic.orice fel de naratiune. definitorii pentru basm. Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare.Accentul nu cade pe povestire. prezente in cantecul epic).la morfologia si tipologia prozei orale. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche). pe relatarea unor fapte.Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza. imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare.cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta.tematice si structurale proprii. povestea este . cu determinari istorice aparte. Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit. dar si de evolutia unor categorii.neta. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte.al motivelor si chiar al unor tipare expresive. ca forma a naratiunii populare.snoava. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina. fie .In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ. Astfel. la un moment dat. cat si la nivelul tipurilor tematice.legenda.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual.P. de urare si felicitare.Comunitatea unor motive. Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale. basmele despre animale. ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata. intre basmul fantastic si legenda.la raportul dintre basm si culturile primitive.devin mai puternice. fie legenda fie snoava. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare.Constatam. totusi.sau intre legenda si snoava. toate domeniile unei structuri culturale.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii. B. specifice acestei poezii.atat la nivelul categorial. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul.de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist.de pilda.cu determinari istorice. in special in colinde si in oratiile de nunta.ci si tendinta unor specii de a se transforma. cuprinzand legenda legenda. ci pe urare.

argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii.anecdota. basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate. * . 1895. basmul despre animale. Scoala antropologica (Lang. ale ploii.Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala.Distinctia..se face intre legenda. In acest clasic studiu comparativ. Bucuresti. si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm. in lucrarea sa “Basmele romane.care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica.ca specie complexa.Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale. in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural". Colectiile de basme.in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori.cu inerente interferente. sunt foarte numeroase. Ca unic derivat direct al basmului considera .. Scoala literara (Benfey. Angelo de Gubernatis etc.voite.supranaturalul constituie un element esential"(B. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller.traditionala a naratiunii orale. fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii. in timp ce in basm .care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente. si asupra lor s-au facut incercari de sinteza. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica... Dupa scoala ritualista. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici.. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”.povestire.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit. Cosquin) cauta originea basmelor populare in India.deceul". fiecare ciclu fiind divizat in tipuri. Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu.. ale norilor. basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine.in domeniul uman. reprezentata de mai multi savanti englezi.si basmul propriu-zis. Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice. Pentru explicarea basmelor.Hasdeu). mituri ale soarelui sau ale aurorei. fiecare categorie fiind impartita in cicluri.dar si dinamica ei.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu).P.strans inrudita cu basmul despre animale..in circuitul contemporan.un basm cu tendinta . ca naratiune cu caracter didactic. Opera premiata si tiparita de Academia Romana.. in toate literaturile.menit a da solutionarea unei probleme". savantii se impart in mai multe scoli. .snoava. Gaston Paris. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare.

Dumas. Culegatorul acesta asculta o poveste. Toate acestea variaza de la individ la individ. sa introduca o particica din propriul lui eu.se poate culege intocmai cum sunt spuse. exista o sumedenie publicate in reviste. isi memoreaza si isi noteaza elemetele. El ne-a dat deci. care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. le combina cu mai multa sau mai . pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului. dar culegatorul nu simte necesitatea.. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”. sau mai exact.. pe “Gheorghe cel viteaz”. In forma unui basm vorbeste prezentul. Alecsandri. In fondul unui basm. si chiar in foi zilnice. Un descantec. in modul cum sunt ele publicate. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. in buna lui credinta. i se poate schimba un cuvant. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor. fara a le schimba forma lor lapidara. pe care i le sugereaza elementele basmului. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. Povestitorul face diferite reflexii personale. o traducere din Al. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol. Fara indoiala insa. in care se vorbeste de “padurea neagra”. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. Astfel. introduce in el mici amanunte. Spre exemplu. Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele. In afara de colectiile de volume. Unele din povestile noastre. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. Dar Ispirescu a fost inselat. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. ca dintre toate comorile populare. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. prin pana lui Ispirescu. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. se oglindeste un trecut intreg. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. adica in elementele lui. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti. chiar cu mici modificari. pacatuiesc privite din aceasta latura. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. si atata tot. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular. de exemplu. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. in poeziile populare culese de el apare ca artist. Prin urmare. cu timpul si cu locul. acomodandu-l cu mediul.

de regula. Legenda Dupa Arnold van Gennep.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului.este mai unitar definita.ci o pseudostiinta. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului. Creanga nu a facut opera de folclorist. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ. asa incat citind un asemenea basm.ca specie folclorica. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura. . In esenta.fundamentata pe reprezentari imaginare.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta.Ca repertoriu tematic si fond imagistic. Etimologiile sunt imaginar-fantastice. Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman.aveau valoare de adevar.In afara functiei de explicare. ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate. In acest sens s-a subliniat adeseori ca. se substituie in locul povestitorului. care poate safie arta la Creanga. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic.In sistemul traditional de gandire ele erau crezute.inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate.in contextul culturii orale. umplutura la cei mai multi.in contextul culturii populare.putina maiestrie. printr-un simbol narativ care include.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament.pentru ca insasi functia ei. motive fabuloase si supranaturale. aceste etimologii au avut si functie de semnificare. cu functie de semnificare. ea explica un fapt real sau considerat a fi real.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala. Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic.in conservarea unor aspecte specifice. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie. In multe dintre basmele noastre publicate. dupa cum are sau nu talent. prin reflexiile lui proprii. si nu povestitorul basmului. Statutul estetic al legendei. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu.carora li se acorda o anumita semnificatie.legenda este eterogena. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica.

.Modalitatea epicii eroice. hagiografice (sau religioase) si istorice.de regula. ale carui insusiri sunt puterea fizica.voinicesc".ca si cantecul epic haiducesc.Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari. isi asimiliaza un orizont tematic bogat. sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca .o raspandire mai limitata zonal..in esenta.pamantul cu formele sale de relief.La acestea se adauga legendele despre om insusi. si in basmul fantastic. a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc.in special haiduci.Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul. in circuitul eposului eroic.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata. Legendele istorice mai putin numeroase.voinic" sau . Stravechii mitologii populare ii apartin insa.. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat. Legendele hagiografice se apropie.acestea din urma avand. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica. darzenea.Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice.Vom regasi . este .In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare. stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei.etc. Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii.Un bogat repertoriu de legende etiologice. mitologice.si legendele etiologice.ca modalitate.din aceasta cauza.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise.Se creeaza un canon comportamental eroic. Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen.exprima. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana. . dominata de hiperbola si de un retorism pregnant.viteaz". cinstea si mandria. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei.Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau. Epica eroica Cantecul epic eroic.atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari.de legendele propriu-zis mitologice. pe care multi specialisti le denumesc.Acest cod eroic. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati. atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal.cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui.petit.genetic.cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica. ci un ideal spre care aspira intregul popor. curajul si grandoarea. In aceasta epoca.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare. in care modelul eroic are functie de urare.Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente. tot mitologice.

a celor din Transilvania. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic.etc. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie.Baladele se canta pe melodie de cantec liric. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal. Tematica baladelor romanesti. in cantecul eroic propriu-zis. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou. Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic. Epica romeasca o alta tematica. adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane. ca si in cantecul haiducesc. eroilor populari.cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii. Se poate observa.de asemenea.evidenta.mai cu seama. Aparitia lor. baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti. o forta foarte mare. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. al fortei si actiunilor acestuia. in general. Pentru anumite teme. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic. in variante mai noi. Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica. prin variantele mai vechi.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. suprauman.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual. Mihu Haiducul sau Toma Alimos.ci intamplari din viata particulara. se opun asupririi sociale.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane. iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor.subliniind caracterul extraordinar.care circula in general la mai multe popoare. soldatesti. de catre interpreti neprofesionisti. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei. in confruntare. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare.Corbea. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. protagonisti a unor poeme care. cantecul il opune. ci un adversar multime. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. au fost asimilati. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei. desi nu rara. Ele cuprind teme din viata cotidiana. care.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic .In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu.

Tema soacra rea. ceea ce o apropie de cantecul liric. tema jertfei zidirii.intalnita in balada Manastirea Argesului--. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj.crestinism cosmic" pentru ca. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational. Oleac.foarte frecventa in Transilvania.Tematica baladelor este mult mai variata. cand se pune talpa casei. asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume.de boale. situatie similara cu cea din epica apuseana. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . chiar in cultura aceluiasi popor. de asemenea.pagane". ci vin in contact cu o traditie existenta. pana la deznodamand -. cateodata abia crestinizate. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii.Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea).De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei.. apoi si capuri de gaina. iar pe de alta parte. care renunta la fast. Unele balade romanesti releva.tema mitologica.amintit. Balada da mai multa atentie atmosferei interne. sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta. temele specifice ei nu cad pe un teren gol.Este vorba despre o noua creatie religioasa.sub fundamentul la cladirea unei case. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic. Baladele au menire moralizatoare. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat. de cane sau de vita. Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger. Fochi. subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta.in balade precum Dobrisan. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua. ca sa le mearga bine. arhaice. de foame.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european. In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict. Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara. in Ghita Catanuta. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului. proprie sud-estului european pe care noi am numit-o. structuri inedite eposului. insistand dimpotriva. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti.pine si sare sa fie in ea>>"(A. sfintita sa fie casa.. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma. Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic. Balada cuprinde mari arii spatiale..” . tamaie si sare la toate patru cornurile. tema sotiei necredincioase. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi. de asemenea.de cele mai multe ori tragic sau dramatic. Genul penduleaza. pe de o parte. .intre descriptiv si liric.La noi.

Exista cantece specifice unei anumite populatii.(Mircea Eliade. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. .mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. vicleim. versurile cantate se numesc cantece. alcatuiec genul poetic. intr-un vers suprimat in unele. care se deosebesc prea putin intre ele. Cantecele. descantec si oratie. fara sa fie cantate” dar. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. C. “cantec” inseamna o poezie recitata. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. In genul narativ ar intra: traditiunea. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”.. ghicitori si framantari de limba. De aceea si numarul lor este mare. cantecul face parte integranta din viata individului. incepand cu cele salbatice. canteca cunoscute in localitati determinate. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe. Pentru expunerea din acest paragraf. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor. in general. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. iar versurile recitate se numeau descantece. la fel ca si cea cantata. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. Multe. in acelasi timp. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. oratii. tot ce este versificat. In Ardeal. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B. hora. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. fiind raspandite in multe colectii. anecdota. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. sau adaugat in altele. sunt cantecele. aforistic si narativ. la salbatici. intentie care nu s-a realizat. Bucuresti. sau unei bresle anume. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. pacalituri si ghicitori”. hore. De la nastere pana la moarte. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. basmul. Hasdeu. niste versuri care se recita. doina. diferitele munci sunt insotite de cantece. Editura stiintifica si enciclopedica. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic. P. insa. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. adunate de I. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. De la Zamolxis la Gengis-Han. La nunta se canta. precum s-a pacut pentru basme. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari. idiotisme. colinda. Fundescu. dupa teme. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg.

daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. cu fond initial indepartat. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. iar “Hora sau ditirambul. unele creatii apartinand genului epic. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului. pe specii. pentru ca orice specie. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica. Bunaoara. fara a incerca vreo clasificare generalea. in desfasurarea timpului. Teodorescu. culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. lasand la o parte un numar de . pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. Daca literatura scrisa. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. oricat de veche. considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . expresiunea amorului si a suferintii. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. la noi si noi creatii de structura similara. chiar cu aproximatii. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. culegere al lui G. Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. dar cu mai putina valoare. intre ele insa multe sunt destul de recente. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. Cu toate acestea. au putut fi cronologizate unele balade romanesti.Intre doina si hora. Cine ar putea determina insa. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. M. se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. De asemenea. In consecinta. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice. De pilda.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. a dat nastere mereu. de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. La fel.

greu de stabilit istoric. bineinteles cu inventii artistice. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. suportat de taranime in trecut. cunoscuta noua. in “Orb sarac”. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia. culta sau populara. iar daca e vorba de literatura culta. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. Aici rezida. realizarea si maiestria artistica. incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. mult mai usor de fixat in timp. in constiinta sociala populara. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”. ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. note si atitudini de viata si de relatii sociale. care determina o fabulatie originala. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. Daca se poate determina momentul sau evenimentul. se intampla sa putem lega creatia. “Constantin Brancoveanu”. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi. care a dat impuls unei balade. culese in secolulu al XIX-lea. dar realizarea ei artistica. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. Atunci nu incape indoiaa ca. tendinta maselor populare. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. evenimentul istoric da tema. de fapt. fie in domeniul literaturii populare. e deci un castig. are caracter specific de la scriitor la scriitor. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. are caracter specific de la o opera la alta. a dreptatii cu nedreptatea. numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . fie in domeniul literaturii culte. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. Oricum. In fond. In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. Daca se poate fixa momentul impulsului. In orice caz. cu fondul lor mitologic. procesul creatiei. De exemplu. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic.. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). Totusi. in schimb. totusi ea poate avea ca tema si inceput. peste mai bine de un seco si jumatate.cu structura ritual magica sau mitologica.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. altul nou. prin unele note ele ei. In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. o origine mai veche. si in cazu iteraturii populare. In cantecul birului greu. Orice opera literara. Basmele vechi. fara a lua in considerare in acelasi timp. de anumite evenimente istorice. “Bimbasa Sava” etc. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. Realizarea artistica.

podveada grea. realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare). De valoare si interes ramane insa tabloul larg. totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente. In acest sens.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. Hasdeu. Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. decat cu mare aproximatie. Nicaieri nu mai incap. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta. cercetari initiate si sustinute in special de B. in stransa legatura cu graiul local.. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului.P. socotind pe unele mai vechi decat altele. Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea.. aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia . Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea. cu complex de teme folcloristice curente.“Biru-i greu. in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice. Asadar. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea. determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848.. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara. Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului. Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei. Saracut de maica mea. social si uman.. In schimb. Uitai drumul satului Si coarnele plugului. metoda de cercetare lansata .

nu numai din aceeasi regiune. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat. mai ininte. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. ci si dezvoltarii si infloririi ei. nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”. datinile de la nunta. e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Il interseaza. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet. . Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul.sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. sa adune material de folclor intr-o localitate. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. Un cercetator. si chiar din tarile vecine. metoda care trebuie urmata si in folclor. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. trebuie sa stie ce vrea. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. de pilda. de exemplu. dar frecvente prin alte localitati. inregistrarea. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut. In rezumat. ci si pe cele negative. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. ca vrem sa facem folclor istoric. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor. Densusianu. Hasdeu a impanat tara. Pot sa fie elemente folclorice trditii. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material. raspunsuri s-au primit. Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii. Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. destul de primejdios si vatamator. de oamenii cu un rudiment de cultrura. ci din tara intreaga. ca si in studierea lui. Cine intentioneaza. datini. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . un chestionar a raspandit si N. in multiplele sale aspecte. aceasta insa nu e suficient. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. trebuie sa aiba o oarecare pregatire. dar care dupa socoteala autorilor lor.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. in acel sat. un subiect limitat.

15. Lumea inchipuirii – 12. 37. Intelepciunea populara. Inteligenta. D. III. 34. ci de imprejurarile in care cerceteaza. Boale si vindecare. dar nu s-a primit nici un raspuns. 23. Fizica. in 1892. aratari. fonetica. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. La noi. in 1899. Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. 30. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. Chimie. 14. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. 7. oricat ar fi de numeros si de interesant. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. Traiul zilnic. eresuri. Antropologie. 10. 36. II. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. 9. Religie. 38. 33. Geografie fizica. 11. Astronomie. 3. 4. 28. 31. 39. Mugur si V. Zoologie. Igiena populara. jocuri. Omul fizic. 35. Filologie. 22. superstitii. 17. Demonologie. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. Drumuri. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. 2. Aritmetica. Astrologie. 25. Lumea fizica – 1. 6. 8. ci le va incadra unde va crede mai potrivit. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. Fiziologie. Cosmografie. Creatie populara. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. 29. Botanica. 16. Magie. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. Mecanica. pasiuni. Angeologie. care era insarcinat sa le clasifice. Geologie. Acelasi chestionar. 20. 26. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. cu oarecare dezvoltari. caracter. 32. cititul. Cosmologie. 18. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. sufletesc si social – 19. 24. Calendaristica si cronologie. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. Varstele. 5. Clasificare Un material de folclor. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. Duhuri. intelectual. prima incercare de clasificare a intregului folclor. Meteorologie. Arheologie populara. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. 27. Mitologie. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. Frenologie si fizionomie. Scrisul. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. Anatomie. Petreceri. Sentimente. Mai tarziu.La noi. Profesorul universitar Gr. intocmit de domnii Gh. dupa chestionarul lui Sebillot. 13. in 1930. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. Institutii vechi juridice. . Credinte. Morala. s-a facut de revista “Sezatoarea”. 21. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. genii.

Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A. T. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr.Sociologie. Povestiri si semne. P. Sarbatori. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu . 44. Mestesuguri si industrie. 43. 40. datini.D. 42. Caracostea B. Hasdeu M. Kirileann Prof.calatorii. Familia. D. Xenopol Tache Papahaghi G. 41.

MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • ..TEODORESCU • .MEȘTERUL MANOLE”— G..DEM. • .2.MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE ..

Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. Un zid părăsit Şi neisprăvit.zece. Domnu-nveselea Si curînd pleca. doamne. Pe unde-ai trecut. Calfe si zidari Şi Manoli . cum îl văd. La verde-aluniş? . Pe Arges în gios Cu turma ai fost. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe unde-am trecut. Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari. Nu cumv-ai văzut. Cînii.Ba. La loc de grindiş. Şi cum îl videa. . Care-i şi întrece.-am văzut. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Domnul îi zicea: . Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. Cît îl auzea.Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos.

Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă. . Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! . Deci voi. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea. A tria zi iar. Dar orice lucra. Locul măsura. Noaptea se surpa! A doua zi iar. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra.zece. V-oi face boieri. Zidul rădica. Sfările-ntindea. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. meşteri mari. Că v-oi da averi. Care-i şi întrece. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. Nouă meşteri mari Şi Manoli . Iar de nu.Spre zid apuca Cu nouă zidari. apoi V-oi zidi pe voi. Calfe şi zidari.

Calfe şi zidari. Pe ea s-o jertfim. În zid s-o zidim! Iată.-n zori de zi. Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Ziua pîn-în seară. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Aducînd bucate La soţ ori la frate. . Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Ci mi se culca Şi un vis visa.Meşterii cei mari. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. Calfe sş zidari Tremura lucrînd. Iar Manoli sta.Nouă meşteri mari. Nici că mai lucra. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Ş-orice soţioară Orice sorioară.

Manea mi-o videa. pe lume O ploaie cu spume. Doamne. Apele să crească. Mîndra să-mi întoarne. Ruga-i asculta. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Şi-n cîmp se uita. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. Dar oricît cădea. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. Să mi-ontoarne-n cale. vai. Vin de băutură. Şi iar se-nchina. Ceriu-ntuneca. Mîndra n-o oprea. Paltini să îndoaie. Inima-i plîngea. Şi iar se ruga: "Suflă. pe schele. Să curgă şiroaie. Norii aduna. S-o oprească-n vale. Munţii să răstoarne.-un vînt.Şi mai sus. . Suflă-l pe pamînt. Cît el o zărea. Inima-i sărea. Doamne. Să facă pîraie. Ci ea tot venea Şi s-apropia. Brazii să-i despoaie. Mîndra să-mi oprească. Cînd. S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Drumul cerceta.

Pe schele-o urca. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Visul de-mplinit. Pe zid o punea Şi. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Ci mereu zicea: . amar de ea. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. glumind.Manoli. Pîn' la pulpişoare. Iar Manea turba. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. vai de ea. .S-o ducă devale!" Domnul se-ndura. zicea: _ Stai. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Iar ea. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. Că nu-i bună. Ruga-i asculta Şi sufla un vînt. dragă. Nu te spăria. Manoli. În braţe-o lua. Munţii rasturnă. Nici că mai rîdea. Un vînt pre pămînt. Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi. Brazi că despoia. Paltini că-ndoia. mîndruţa mea. Mîndra-şi săruta.

Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Manoli.Manoli.Manoli. Ci se auzea Din zid că zicea: .Manoli. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. Manoli. Manoli. Nu se mai videa. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Domnul o privea . Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios. vai de ea. Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire. Pin' la costişoare. Falnică zidire. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Pin' la ochişori. Cum n-a mai fost altă. Monastire naltă. Pin' la pulpişoare. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Pin' la buzişoare. Încît . vai de ea. Pin' la ţîţişoare. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: .

Cu mîna pe pept.Şi se-nveselea Şi astfel grăia: . Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Sus pe coperiş. Spuneţi-mi cu drept. .Voi. Zece meşteri mari. De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Calfe şi zidari. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Scări să le ridice. Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Apoi poruncea Schelele să strice. meşteri zidari. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. Sus pe coperiş. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari.Ca noi. meşteri mari. Zece meşteri mari. Cum sta pe grindiş. Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea. Calfe şi zidari. Dar pe loc cădea. Iar pe cei zidari. Să mi-i părăsească.

Cu apă sărată. Iar bietul Manoli. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Manea se pierdea. Trupu-şi despica. Tîţişoara-mi plînge. Manoli. Lumea se-ntorcea.Manoli. Care greu gemea Şi mereu zicea: . Şi de pe grindiş.Şi unde pica. Un glas mult iubit. Cu apă puţină. Meşterul Manoli. De pe coperiş. Cu lacrimi udată! . Ochi-i se-nvelea. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Norii se-nvîrtea. Copilaşu-mi frînge. Cînd se încerca De-a se arunca. Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge.

verde zugrăvită. Dar tot n-au găsit Un zid învechit. care mi-i întrece.MEŞTERUL MANOLE G. Un zid părăsit. Pe Argiş în jos. stă inima-i rece. cu nouă zidari. pe plaiul frumos. . Curmeziş. Ei că-mi tot cătau. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Prin ăl aluniş. Cu nouă zidari.Dem. Lungiş. nouă meşteri mari si Manole zece. Stă inima-i rece. Prin ăl cărpeniş. Teodorescu În sus pe Argiş.plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Care mi-i întrece. Cu opt telegari. cu opt telegari. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. Rămas de de mult. Plimbă-mi-se. ’n aur poleită. Prin ăl aluniş. Nouă meşteri mari Şi Manole zece.

porcii tot păzindmarmură-ntorcând. hai cu noi îndată. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. hai de ni-l arată. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd.Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. şi mi-i răspunea: -Ba Doamne. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. . de-l vedea. ca de Dumnezeu.-am văzut şi am cunoscut. el le mulţămea. Domnul. ci mi-l întreba. vreme nu pierdea. el se tot gîndea şi se socotea. bună ziua-i da. noiaş purcăraş. marmură-ntorcînd. dacă-l auzea. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit.

io te-oi milui. vai de mine. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită. vechi şi mucezit: colo. de necaz oi da: lupii c-or veni. io mi te-oi cinsti. stăpînul m-o bate bătaie de moarte. turma mi-or răzni. un zid de de mult. porcii d-oi lăsa. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. d-auzea. papură ’nverzită. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă. un zid părăsit şi neisprăvit. nu pot. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. d-auzea.unde-mi creşte. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea. vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. Domnul.pe unde-am trecut turma de-am păscut. eu să merg cu tine. bine că-i părea.-i zicea: -Noiaş purcaraş. .

nouă meşteri mari. care mi-i întrece. Domn’ descăleca. zidul ocolea. de mult părăsit. locul de zidire pentru monăstire. cu nouă zidari. bine le parea. stă inima-i rece! Domnul. cruce că-si făcea şi se închina. iar. dacă-l vedea.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca.de-mi pleca. bine că-i părea. pe jos că mergea.de vedea. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru. şi dacă-l vedea.Vodă. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire. Iar de-mi ajungea. vechi şi mucezit. că-i lucrare lungă! Domnul. cu Manole zece. din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit. zidul că-mi privea. că-i pustie multă. . mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit. Var şi cărămidă. rămas de de mult.

lucrul că-mi zorea. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. lucrul cînd lăsa. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă. gîndu-şi frămînta. zidul că-ntărea. dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta. Manole-ncepea: sforile-ntindea. pe gînduri că-mi sta. că-i pustie multă. zidul că-mi zidea. Manole-mi vedea. din ochi măsura. la zid că mînea.chip de pomenire! Si. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. din adînc ofta. aşa. domnul poruncea. Soare cînd sfinţea. el mi se scula zori cînd se ivea. Trei ani că lucra. nu lucra. pe zid se culca . iar. tot aşa. zidul că-ndrepta. el se tot cerca. precum zicea. Noaptea cînd sosea. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. Lucra. Foaie ş-o lalea. că toată ziua. c-aşa Domnul va. noaptea se surpa. acas’ nu-mi pleca.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

şi mi-o cunoştea. şi-un rug curmeziş. din ochi lăcrăma. lăcrămi că vărsa. d-un rug curmeziş. bucate vărsa şi-napoi pleca. Doamne. cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. Doamne sfinte. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. la zid în departe să ducă bucate.. el că mi-o vedea. Manole. .Doamne. Doamne milostive.şi la zid pleca. creştea d-un verde hăţiş. Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că. Dă . ea se-mpiedica. Din adînc ofta. bucate-o vărsa. la cer se ruga: . Caplea că-mi zorea şi s-apropia. un mare stufiş. d-un mare stufiş. doar s-o speria. Soare cînd lucea. ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş. Ea se speria. din gură zicea: . sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. măre.Iacăt-o că-mi vine. doar s-ompiedica.

la zid că-mi pornea. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. Doamne. ea se speria şi se-mpiedica.ntorcea ş-altele lua. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea. Meşterul Manole de sus de pe schele. la zid că-mi pleca. bucate vărsa. unde mi-o vedea. dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. pe Caplea vedea că s-apropia. . din suflet ofta. de sus că-mi privea. mai s-apropia. la drum că-mi zorea. la cer că privea şi cruce-şi făcea. Dă. ’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. cu limba’nfocata. Manole cum sta pe cîmp de căta. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată. doar s’o-mpiedica.Doamne minunate. altele-mi lua. doar s-o speria. bucate-o vărsa. Doamne indurate. cruce că-şi făcea şi iar se ruga. şi iar se ruga: . ’napoi se.Dar . din suflet ofta.

Zidari d-o vedea. Caplea cînd sosea. vai de ea. doar s-o-mpiedica. sfinte şi-ndurate. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea.Ştiţi rămăşagul. dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia. cum se ruga. Bine le părea. Manole că-mi sta. Dar ea. toate mi le-ai dat. Dă. nu se speria. doar s-o speria. cu limba-nfocată. din gura zicea: . ş-acum să-i iasă pe drum. bucate-o vărsa. la zid c-ajungea. în cale-o opera. cite te-am rugat. Doamne. Să rîdă-ncepea. Si.lăcrămi că-i curgea. pîn’ s’apropia. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. şi nici se-ntorcea. la cer se uita. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . din gură zicea: -Doamne minunate. acas’ o pleca d-o întîrzia. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. din suflet ofta. nici se-mpiedica. la mers că zorea.

de-mi vedea. dac-o fi vro glumă. din gură-mi zicea: . vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: .Manole. din ochi căuta. plus că-l îneca. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. Vorba nu sfîrşea. zid că se-nălţa. ’n zid s-o aruncaţi. ’n braţe s-o luaţi. plînset că plîngea. de-mi vedea. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. gluma nu e bună.De vă e de glumă. voi s-o apucaţi.Var şi cărămidă.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . zidul că-nălţa şi mereu striga: .pe nor şi pe ceaţă. zîmbet că-mi zîmbea. cărămizi punea. la zid c-o ducea. dar ei mi-o zidea. meştere Manole. zidul că mă strînge. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . iar el îmi lua pe dalba Caplea. Manole. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. şi mai greu ofta. .

abia mai putea. zidul înălţa. şi cînd se-nchega. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. gluma nu e bună. ţîţă că i-or da. la el s-or întrece. meştere Manole. cînd se-nălţa.ţîţişoara-mi curge. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: . abia mai sufla. Manole-mi ofta. zidul că mă strînge. cu amar plîngea. nimic nu zicea. ţîţişoara-mi curge. zidul se-nalţa. pe el mi l-o unge. ninsoare d-o ninge. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. vai de ea. Şi zidari zidea. zînele c-or trece. glasu-i astupa.Manole. . şi.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. vază-l Dumnezeu. Manole. şi l-or apleca. pruncuşorul meu. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. dar tot se ruga şi tot mai zicea: .

copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică. calu-şi repezea .mi vedea pe Argiş în jos. departe. vînt cînd o sufla.plor cînd or ploua. meştere Manole. cum o vedea. tot mai auzea un glas răguşit.Manole. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea.Var şi cărămidă . dar. zidul se-nchega. bine că-I părea. zidul că mă strînge. noaptea nu cădea. nouă meşteri mari. un vaiet topit: . de la vînătoare vodă . pe cînd lucra. într-o sărbătoare. pe el l-or scălda. de-mi venea. Iar nouă zidari. într-o duminică. pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. ş ice se lucra. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. ei mereu lucra şi mereu striga: . Manole. ţîţişoara-mi curge. într-o zi cu soare. Şi. plînsu-l îneca şi se depărta. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire.

de pe cal sărea. chip de pomenire. meşter învăţat. Şi cand se opera. cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. altele-oi croi. dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit. zidari. meşter lăudat. sus că se uita. dar. Din cap clătina. pre legea mea. mult să mulţămea. alta ca dînsa. care-mi vă întrece. Manole. c-aşa lucrătură.Vodă mare-i şi frumoasă.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea.Aferim . zău. cum este ea. . şi ferecătură mi-e de învăţătură. din gură zicea: . Din suflet ofta. bine că-I părea. nouă meşteri mari cu Manole zece. aferim. mîndră ş-arătoasă. Manole. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. jur ’prejur umbla. De m-oi bizui. sfînta monăstire. meştere Manole.

adînc se gîndea . schele că rupea. Foaie şi-o lalea. vîntul să-i adie. sus pe înveliş. foamea să-i îndoaie. nouă meşteri mari. nici să vă siliţi. zidul ca să-i ţie. În sus se uita. sus pe coperiş. dacă zicea. Mult că nu-mi trecea. acolo-i lăsa. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. dac-auzea cum se lăuda. Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. sus pe înveliş. ploaia să-i înmoaie. care mi-i întrece. cu Manole zece.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. pe gînduri cădea. . Frunză de măciş. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. dacă vedea. la meşteri căta şi. mult se văieta şi mult se ruga. ei. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire.

aşa monăstire chip de pomenire. nici voi vă-ţi sili. . ce să ne mai facem. nouă meşteri mari. Mnaole. calfe şi zidari. trei de primăvară. Nouă meşteri mari. nouă meşteri mari.Nici voi să mai fie. stau şi tot privesc. mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. Meştere Manole. cu Manole zece. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. care mi-i întrece. scînduri că cioplea. după ce-ntreba. planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară. şi dacă-mi vedea cei nouă zidari. că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: .sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume. calfe şi zidari. cu faimă si nume. ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară. scînduri va lua. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea.

Manole. care cum cădea stană se făcea. nimic că-i păsa. dar.patru le făcea. cinci zile-mplinea şi . meşterul Manole. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. Dacă le bătea şi se ţintuia. Domnu-l pedepsea. şi unde-o bătea. şi el îmi cădea. dacă-mi vedea. pe Argeş în jos. el mi se scula. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. singe că tîşnea. dacă zbura. cu cuie de fier. c-aşa Domnul va. pe plaiul frumos. cruce se făcea. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. cu aripi sălta. şiţă că-mi lua. Manole. cu ţinte de-oţel. iar unde-mi cădea. lîngă monăstire chip e pomenire. şi de-alăturea cişmea izvora . cu aripi zbura. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea.

de Caplea vărsate. Bucureşti.Dem. G.Teodorescu: Poesii populare romîne .cu apă curată trecută prin piatră. 1885. pagina 460 . cu lacrimi sărate.

De-a da Dumnezeu. Meşter de zidit. Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit. Pe un mal frumos. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece. De nu i-a plăcea. Sta şi se chitea Şi se tot gândea.” Negru – Vodă sta.MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Chiar pe gândul meu. Un ban să nu-i dea. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari. Să-i taie şi mâini. Pe Argeş în jos. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire.. Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească. Să le dea la câini. Sta şi se chitea: . De n-a isprăvi. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt. . Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Capul giurui.Vodă sta.

Şi cu doisprezece. Din gură zicea: .Doamne Negru-Vodă. cărare. Pe unde-am trecut Cu turma păscând.Mândru flăcăuaş. Oile-mi păzea.ai trecut. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. . Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. . Pe unde. Pe drumul cel mare. La oi strungăraş. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Iată. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire.Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. Din fluier doinea Şi nu bindisea.

Nouă calfe mari Şi Manole zece. Ţi-oi da la loc nouă. Că nu-i dau de urmă. Pe Argeş în jos. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două. Turma şi-a uitat. La verde desiş. Doispre’ce pietrari. Turma şi-a lăsat. Şi că mi-i de turmă. Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. Foaie arţăraş. Mândru flăcăuaş.Foarte mucezit. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş. Ei au nimerit La loc de grindiş.I-hai! Strungăraş. Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Pui de românaş. Foarte învechit Foarte mucezit. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Cu nouă zidari. Şi de piere două. Care mi-i întrece. Care vă întrece. Iacă ce zicea: . Nouă meşteri mari.Doispre’ce pietrari. Vodă ce-mi zicea? . Pe un mal frumos. Voi vă apucaţi .

Foaie de lalea. visa Visul aievea. Mândră şi frumoasă. Planuri că scotea Şi nu zăbovea. mări. Şi se apuca. El nu mai lucra. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. Domnii şi-mpăraţii. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Zidul că suia Şi se ridica. El. Zi întâia-aşa. Manole stătea Şi se socotea. Noaptea se surpa. Că orice lucra. Ci mereu gândea Şi se chibzuia.Şi să vă legaţi. . Meşterii sileau Şi mereu lucrau. Aici să-mi duraţi. A doua aşa. Şi mi se culca. Lucrul că pornea. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. Da’ Manole sta. Geaba se-ntrecea. Ziua ce zidea. Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Dar’ cum se culca. Zidul că pornea.

Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. El aşa zicea: . . pe sare. Care nu mă-ntrece. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. Ei mi-au juruit.Şi se se scula. Doispre’ce zidari. Nouă calfe mari. făcea.Voi. De-o dalbă soţie. Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. Foaie de mărari. meşteri mari. Nevestei nu spuneţi.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. Pe ea voi zidi. Pe rouă.” Deci voi. Calfe şi zidari. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. Iată ce-am visat: Se făcea. pe ceaţă. Chip de pomenire.. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Care s-a sili La zid de-a veni. Şi mâini dimineaţă. Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce.

Vin de băutură. Şi venea. Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. Drumul cerceta. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. Doamne. pe lume O ploaie cu spume. Ziua că zorea. S-o-ntoarne din loc: . Ploaie că dădea.Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie.Dă. Ci mi se ruga Şi se tot uita. Da’ Manole sta. . Nevestica lui. Nici că nu mai lucra. Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui. Inima-i plângea. Meşterii lucra. Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. Floarea câmpului. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va. Cât el o vedea. Ruga-i asculta. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ. De va să trăiască! Floare şi-o lalea.

Doamne. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica. În gănd ca să-i deie. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ.Dă. Mândra să mi-o întoarne. Fă pe gândul meu. Că mereu venea Şi la drum zorea. Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. sufla. El mereu ofta Şi iar se ruga: . Nici se-napăimânta. Nevestica mea. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi. vai de ea. un vânt. Un vânt pe pământ. Munţii răsturna. Domnu-l asculta. pe lume. Vântul că pornea Şi sulfa. Nici că se-nturna. Copaci să răstoarne. Copaci răsturna Şi ea. Inimioara mea. vai de ea.Dă. Dumnezeu.Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea. Doamne. Groază că-i era Şi se tot ruga: . Să se ducă-n lume După bou bălan .

Doispre’ce pietrari. Şi dacă gătea. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . Că-i pierdut de-un an.Că-i pierdut de-un an. Luaţi de-o zidiţi. Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. Şi dacă afla. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. În zid o zideau. Bucate-l făcea. Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. . Şi dacă-l gătea. Şi venea. Să nu mi-o trudiţi. Bucate vărsa. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. Domnu-l asculta. Întuneric da. Nouă meşteri mari. În drum purcedea. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Măcelar căta Şi măcelărea. Pe zid mi-o puneau. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Şi ea tot venea. venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. S-o zidim de vie Chiar în temelie. Mi se gândura. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. Iată că sosea! Iar bietul Manole.

Manole. . De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. Soţiorul meu. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Din gură ofta. Ţâţişoara-mi strânge. Cu lucrul grăbeau. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: .Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. mândruţa mea. Pân’ la ţâţişoare. Cu gura grăia: .Doispre’ce pietrari.Cine l-a scălda? .Taci. Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: . Lăptişoru-mi curge. Nouă meşteri mari. Manole. Nimic nu zicea. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Zidul că mă strânge. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea.Dar ea. Dulcişorul meu. . Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Copilaşu-mi plânge.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Pân’ la pulpişoare. vai de ea. Cu oftat ofta.

Cu mâna la piept. Care vă întrece. Să-mi spuneţi cu drept. Cu opt harmasari. Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Negru-Vodă sta. Mult se minunau. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. V-oi face boieri. Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau.Cin’ l-a legănă? .Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Luna că stătea. . Meşterii zorea. Eu v-oi da averi. Lucrul le mergea: Iată. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune.Doispre’ce pietrari..Vântul a sufla Şi l-a legăna. Trec la mănăstire Ca să se închine. Bine le părea… Cu opt telegari. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: . isprăvea. Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? .

Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Ploaia să-i răzbată. Nimic nu zicea. Dar unde picau Stâncă se făceau. Apoi poruncea. Aripi îşi făceau. Dar cei meşteri mari.Doamne Negru-Vodă. Setea să-i usuce. Altă mănăstire Pentru pomenire. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau.Foaie de măcriş. Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă. Ei dacă vedeau. Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Calfe şi zidari. Aripi. Manole stătea. Dar bietul Manole. Mândră şi frumoasă! Meşterii mari. Sta şi se chitea. . Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Sus pe-acoperiş. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Calfe şi zidari. Foamea să-i mănânce.

Cu slove săpate.Meşterul Manole. Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână. Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Boieri dumneavoastră. . Dacă nu era. Cu slove din carte! Să se pomenească. Cu apă puţină. N-aveam ce cânta.

INTRODUCEREA .3.

În numeroase mitologii. în epoci îndepărtate. mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). perle). vin. cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. De la motivul mitologic iraţional. Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. mai presus de iubire. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. sare. al fântânii. Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. cu oase şi cranii omeneşti. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului. acela că orice momument de seamă are. la crearea lumii. pâine. deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. motivul Icarului. Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu. încorporată în opera de artă. . iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). odataă cu evoluţia mentalităţii. cu ouă. îngropată la temelie. sau în legendă. laudă muncii creatoare. Elementele fundamentale ale baladei . să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. când au luat naştere lucrurile. Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. de perpetuarea numelui prin urmaşi. cu ierburi verzi. cu animale şi păsări. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. Pentru artist. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. mitul elanului creator. în special în sud-estul Europei. în realitate. Se sacrificau mai ales femei şi copii.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice.. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. proiecţie a vieţii care dăinuie). undelemn. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. jertfa lui vie. demiurgul a săvârşit un act sacrificial. jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. de familie. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie.

LEGENDĂ ȘI ISTORIE .4.

Bistriţa). printre altele pentru că. Prin urmare. cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. nr. Ipoteza a fost aproape general acceptată. b. s-au conservat formele cele mai arhaice. compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. la extremitatea sudică (Grecia). Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. izolat şi in Timiş şi Arad. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. Muntenia şi Moldova. Pe de altă parte. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. Taloş. alături de varianta colind). . cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală. precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria. albanezi. Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. bulgari şi macedoromâni. Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile. are funcţie de bocet. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). că de aici s-a răspândit la albanezi. Lăpuş. 7. macedoromâni. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. care publica in 1962 („Revista de folclor”. sârbo-croaţi. Someş. in nordul Transilvaniei (Sălaj. nestatornicia zidurilor. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. iar de la aceştia la maghiari. traco-elino-latin. ceea ce pledează pentru poligeneză şi.Capodoperă a literaturii orale. români şi maghiari. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. bulgari. le conferă o soartă tragică. 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. şi tot de la bulgari la români. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. cu rădăcini rituale mai vechi. Astfel. este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton. necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. Versiunea baladă circulă în Oltenia. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. Aproximativ in aceeaşi arie. în sudul Greciei. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. alături de alte caracteristici.

sacrificarea celei mai bune soţii. cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult./ De pe coperiş. Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea). este zidită. fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). fie de către o zână (variantele sârbo-croate). În toate versiunile naţionale. În motivul următor este sacrificată soţia. Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel. În cele mai multe versiuni. balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit. Soarta amândurora este nedespărţită. asemenea celorlalţi meşteri. La vederea ei. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei. ei contestă autenticitatea baladei româneşti. este actul ritualic fundamental. versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului. se lamentează. Când se pregătea să sară. „cu ajutorul . În versiunea românească. îşi blesetmă destinul. devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale. aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş. Pe teren românesc. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. În motivul următor. motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior. Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. soţia sacrificată este personajul principal. În versiunea românească. pe baza lor. meşterul soţ mimează tristeţea./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină./ Visul de-mplinit”. considerate de unii cercetători exterioare temei. Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală. În versiunile sud-dunărene. se zbate. dar orice încercări sunt zadarnice./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. Pre a fi motivul cel mai unitar. cheia de boltă a baladei./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”. Dar în cele sud-dunărene. În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare). „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne). zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). de mare şi delicată dragoste. imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă. când soţia îl caută. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. Locul este damnat./ Cu apă puţină. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. izvorul acesta este tămăduitor. de încredere între soţi: „Stăi. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea.c. marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. soţia lui Manole soseşte prima. Al doilea motiv din versiunea românească. Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv. pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. cu care incep celelalte versiuni. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene. mândruţa mea. protestează. victima este păcălită. este acela al nestatorniciei zidurilor. În toate variantele. nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei. care va veni prima cu prânzul a doua zi.

cel de peste Mostar. în temelia catedralei Oran. Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult. devine mit” (Caracostea).) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre.. situat între Caudan şi Le Fanoét . O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. care vestesc că trebuie zidit un . tovarăşil sfântului. imagine şi axă a lumii. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi. mănăstirea şi izvorul. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. etc. o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. al cărei model exemplar este cosmogonia. Într-o variantă. În corpurile lor noi. cum se afirmă adesea. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească. centru. oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. Nenumăratele fortăreţe. cumpărat . Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. care se dărâma necontenit în timpul nopţii. dar zidurile se prăvăleau necontenit.Historia . meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde. în Scoţia. Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice. care de atunci tremură ca frunza. Dintre variantele bulgare.mijloacelor mitice” (Bârlea).copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. Într-o legendă estoniană se povesteşte că. unde dragostea lor se perpetuează. se află o fortăreaţă cu un pod de apărare. loc de rugă şi reculegere. Versurile greceşti vorbesc despre un pod. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole. semnificaţii multiple. Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor. se aude vocea arhanghelilor. şi astfel este zidit. îl întâlnim şi în Scoţia. fiind pătruns „de forţele tainice. Iar fântânile au. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. districtul Alzth. Sébillot. Pont-Callec. a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei. dimineaţa. Meşterul refuză. castelelor. în Herţegovina. sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. fortăreţelor. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. oraşelor. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. printre care perpetuarea amintirii cuiva. Ea moare blestemând podul. Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona. peste Arta. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. de asemenea. în cultura tradiţională. Se apropie. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. însă. Motivul bisericii.. Nennius povesteşte în a sa .

nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi.. Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene. I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?). trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. aşa cum vom vedea. prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale.Brittonum” cum regele Gourthigirnus. .O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata). În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de . după spusa lui Clavigero. pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii.. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor. întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia. trebuie să fie omorât. Ea se explică. iar poarta ridicată deasupra lui”. Un brahman. Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii. unul alb şi celălalt roşu. în loc de vietăţile rituale. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă. Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia. Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America. în Africa. însă. Când lucrul se repetă pentru a treia oară.interiorizare a sacrificiului”. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului.. De astfel.. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . Aceasta nu înseamnă. doi şerpi. voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor.

PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .5.

acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp. Dem.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş.Pe un mal frumos. P. ’n aur poleită. Ei că-mi tot cătau. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .Dem. în 1866..Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. . O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”. de G. prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului. Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru.Pe Argiş în jos. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. stă inima-i rece. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor./Care-i şi întrece”. în 1885.. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. În balada a doua. Teodorescu in „Poesii populare române”. Cegăneanu. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. transmis de la o generaţie la alta. cărare.44). iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”. Domnul îi zicea: . p. pe plaiul frumos. Bucureşti. Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Balada culeasă de V. însă în aceeaşi perioadă istorică. cu opt telegari.cea publicată de Teodorescu.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri. cu nouă zidari.Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc. 1913. verde zugrăvită. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. 1910. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Şi cum îl videa.Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti.Teodorescu . În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii.. Şi cu doisprezece. Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit. nouă meşteri mari si Manole zece. care mi-i întrece. Iată.

” Pe drumul cel mare. Pe unde. Cînii. el le mulţămea. Din gură zicea: . din fluier doinaş”( Alecsandri) . . . din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd.ai trecut. Pe unde-ai trecut. Un zid părăsit Şi neisprăvit.” Cît îl auzea. ca de Dumnezeu. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. Spre zid apuca Cu nouă zidari.Pamfile). că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire.Mândru flăcăuaş. Domnu-nveselea Si curînd pleca. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut.Ba. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. La loc de grindiş. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. “noiaş purcăraş”( Teodorescu) .-am văzut. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. bună ziua-i da. ci mi-l întreba. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. cum îl văd. Pe Arges în gios Cu turma ai fost. La verde-aluniş? . doamne. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Spun drept c-am văzut Un zid învechit.zece. Nouă meşteri mari Şi Manoli . noiaş purcăraş. La oi strungăraş. vreme nu pierdea. Nu cumv-ai văzut.” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului. Foarte mucezit. Pe unde-am trecut. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Din fluier doinea Şi nu bindisea. Care-i şi întrece. Domnul. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt.Doamne Negru-Vodă. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş. marmură-ntorcînd. hai de ni-l arată. Un zid părăsit Şi neisprăvit.Cu turma te-ai dus. de-l vedea. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Oile-mi păzea. hai cu noi îndată. În continuare. .

Soare cînd sfinţea.” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe). pe unde-am trecut turma de-am păscut. vechi şi mucezit: colo. În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne. fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor . în mintea lui. sortindu-i pieririi de la început.unde-mi creşte.-am văzut şi am cunoscut./ lucrul cînd lăsa”.Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte./ io te-oi milui. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita..flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi .. pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor ./ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător. In balada lui Teodorescu:.” . Îi tratează ca pe nişte subordonaţi.” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit. căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. iar in varianta a treia . Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri.Tremura lucrând/Lucra tremurând". care-l avertizează că este un teritoruiu nefast. este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului..ciobănaş". Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de .. după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească. însă. un zid părăsit şi neisprăvit. şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: .de vii. prin care Negru-Vodă cere ajutor . un zid de de mult.. ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului... oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti.Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui . Efortul meşterilor.Mândru flăcăuaş.latr-a pustiu şi url-a morţiu"./Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”. când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei.. mult timp zadarnic. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă. chiar în temelii".

spre soare. aşezându-l în locul meritat de ctitor. acolo-i lăsa. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit../ altele-oi croi. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative./ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei.Închis în labirint împreună cu tatăl său./ sfînta monăstire./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ . Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele.megalomania./ mîndră ş-arătoasă. venind să se închine în noul lăcaş de cult. care să le stimuleze orgoliul profesional.este personificarea mitică a deformării psihismului.. Icar se prabuşeşte în valuri. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ). Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului.Doamne Negru.La sfârşit. că pot construi un edificu.Ceara topindu-se. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt. doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea.. Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri. Icar reuşeşte.Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare.Nici prea sus.Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. prăbuşindu-se./ sus pe coperiş.” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii. în ciuda sfaturilor prudente primite. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul.”./ Dar unde picau/Stâncă se făceau. . el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută. cum este ea.Vodă/ mare-i şi frumoasă. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează. Dar./ chip de pomenire. trebuie să zbori la o înălţime potrivită. aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau. voievodul decide pierirea acestora. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi../ Din cap clătina. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature. plecând in zbor deasupra mării.. meşter şi calfe./ c-aşa lucrătură. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului. Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus.Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş. însă . se înalţă tot mai sus. nici prea jos. finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească..al imaginaţiei pervertite. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului./ Din suflet ofta./ sus pe înveliş. pe rând ./ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”. Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care. Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor. mult mai frumos şi mai luminos".Te previn. Icar./ De m-oi bizui. în schimb le pune o întrebare capcană. să evadeze. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit. pre legea mea./ dar. se aruncă în văzduh.moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia./ zău. provocându-le moartea .

în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului. pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic.Spunem că primul e un strat mai vechi. A.muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou. în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului. în timp ce materialele oltene.materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite).Indiferent de variaţiile temetice.. În acest fel.” . şi un strat mai nou. Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi. după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi. . al morţii meşterului(numit totdeauna Manole).Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe. ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri.deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică. în timp ce al doilea e mai nou.

6. CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .

Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume. aşa. Noaptea se surpa! A doua zi iar. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri.” . Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. pe care îi întrece în măiestrie. Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. Manole este creatorul de artă. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Că orice lucra. durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul). „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . A doua aşa.. Trei ani că lucra. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. tot aşa. Noaptea se surpa. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra.Teodorescu .. Foaie de lalea. Locul măsura. care torturează imaginaţia oricărui mare creator. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă.Meşterul Manole Manole este marele meşter.. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. Geaba se-ntrecea. Manole-ncepea: sforile-ntindea. zidul că-mi zidea.Meşterii grăbea. c-aşa Domnul va..” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (. Zidul că pornea. Ziua ce zidea. Şi se apuca. Zidul rădica. zidul că-ndrepta. A tria zi iar. Sfările-ntindea. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G. Zidul că suia Şi se ridica. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei. zidul că-ntărea.Visul de-mplinit”).” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . lucrul că-mi zorea. teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său .Dem. el se tot cerca.Lucrul că pornea.Şi Manoli zece. noaptea se surpa./Care-i şi întrece. datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului.. Dar orice lucra. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa.Foaie ş-o lalea. Zi întâia-aşa.

pînă n-o clidi. nu dormea.. şi visu-i spunea că-n deşert lucra.. un vis că visa. Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . mări. Şi se se scula. Calfe şi zidari.Nouă meşteri mari. tînără şi vie. El aşa zicea: . un vis aievea. Dar’ cum se culca. “ (Vasile Alecsandri) .Dem. El. visa Visul aievea. Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: . Nici că mai lucra. Teodorescu) . d-o dalbă soţie.Noaptea cînd sosea. pînă n-o zidi chiar în temelii..Eroul folcloric. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară.Şi mi se culca. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. pe zid se culca ş-abia aţipea. Aducînd bucate La soţ ori la frate. Ci mi se culca.Iar Manoli sta. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Şi un vis visa.” (G. dormea.

. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat.Hai să ne-nchinăm. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi . . ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin. meşterul îşi respectă cuvântul dat. pe sfinte icoane : care mîndroşoară.Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine..elementelor naturii. Ş-orice soţioară Orice sorioară.. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile .creaţia” este totul.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Visul născut din însuşi zbuciumul său.. îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea. Iată ce-am visat: Se făcea.problematizări”.. El este .Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. Pe rouă. Şi mâini dimineaţă. „Meşterul Manole”--G. Cinstit şi om de onoare. Nevestei nu spuneţi. Rugămintea repetată de trei ori. neavertizându-şi soţia. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat.Dem.. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .Teodorescu .Voi. pe sare. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă. pe ceaţă. căci pentru el ..soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. pe sare.” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce.artistul”. făcea. Care nu mă-ntrece. Eroul acceptă jertfa fără .. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi.. De-o dalbă soţie. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie.jertfirea primei neveste sosite.

„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în . În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. glumind. Iată. Nouă meşteri mari.” Care s-a sili La zid de-a veni. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. pe schele. Drumul cerceta. Mîndra-şi săruta.. Pe ea voi zidi.. Pe zid mi-o puneau. Pe schele-o urca. Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă. Dar ea.Dem. În zid o zideau.. iar el îmi lua pe dalba Caplea. vai. cu cap să scăpaţi.Teodorescu .Meşterii cei mari. voi s-o apucaţi. ’n braţe s-o luaţi.Pe ea s-o jertfim.zori de zi” a soţiei lui Manole: . Să nu mi-o trudiţi.. la zid c-o ducea. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Şi-n cîmp se uita. voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. Iar Manea turba. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. plus că-l îneca. ’n zid s-o aruncaţi. ’n zid s-o aruncaţi. zicea: _ Stai. Vorba nu sfîrşea. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Pe zid o punea Şi. Ea nu mai râdea .-n zori de zi. mîndruţa mea. Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. Luaţi de-o zidiţi. În braţe-o lua. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui.. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. pentru înfăptuirea operei durabile de artă. Cînd. vai de ea. Nu te spăria. Şi mai sus. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie.Ştiţi rămăşagul.Doispre’ce pietrari. „Meşterul Manole”--G.

că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. Soţiorul meu. Iar ea. ţîţişoara-mi curge. de-mi vedea. şi mai greu ofta. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Manoli.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . mândruţa mea. Pin' la costişoare. Copilaşu-mi plânge. Pîn' la pulpişoare. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Cu oftat ofta. vai de ea. din gură-mi zicea: .Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea .Manole. Zidul că mă strânge. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. gluma nu e bună. Cu gura grăia: . Ţâţişoara-mi strânge. zidul că mă strînge. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Ci mereu zicea: .Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. de-mi vedea. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. Pân’ la pulpişoare. cu amar plîngea. Manoli. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . meştere Manole. zîmbet că-mi zîmbea. Pân’ la ţâţişoare. . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. zidul înălţa. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. dar ei mi-o zidea. Şi zidari zidea. dragă. Din gură ofta. Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: .Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Manoli.De vă e de glumă. zid că se-nălţa. Nimic nu zicea. Că nu-i bună. Cu lucrul grăbeau. din ochi căuta.Var şi cărămidă.Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune.Manole. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. dac-o fi vro glumă. . Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Lăptişoru-mi curge. cărămizi punea. De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Pin' la pulpişoare. plînset că plîngea. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. Manole.Manoli. zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . Pin' la buzişoare. Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare.Taci.Doispre’ce pietrari. Nici că mai rîdea.Cine l-a scălda? . Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Nouă meşteri mari. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. . copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Dulcişorul meu. nimic nu zicea. zidul că-nălţa şi mereu striga: . Visul de-mplinit.Manoli. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. Manole. vai de ea. Pin' la ţîţişoare.

tidul se-ntărea şi mi-o coprindea.Pin' la ochişori. vînt cînd o sufla. zînele c-or trece. vai de ea. meştere Manole. Lucrul le mergea” .Cin’ l-a legănă? . mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. pruncuşorul meu. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . Manole. Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: . cînd se-nălţa. zidul se-nalţa. Meşterii zorea. abia mai sufla. ţîţă că i-or da. Nu se mai videa. plînsu-l îneca şi se depărta. zidul că mă strînge. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. la el s-or întrece. Manole-mi ofta. ninsoare d-o ninge. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. vază-l Dumnezeu. Ci se auzea Din zid că zicea: . .Manoli. şi cînd se-nchega.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea.Vântul a sufla Şi l-a legăna. abia mai putea. ţîţişoara-mi curge. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Încît . glasu-i astupa. pe el mi l-o unge. plor cînd or ploua. gluma nu e bună. şi l-or apleca. şi. pe el l-or scălda. vai de ea. Manoli.Manole. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge.

ş ice se lucra.. asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia . Pentru artist. de perpetuarea numelui prin urmaşi. tot mai auzea un glas răguşit. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă.. pe cînd lucra.gleznişoarele” până la . cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. noaptea nu cădea. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. cu Ana sau cu divinitatea. de familie.balada şi mitul cristalizând într-un .Var şi cărămidă . atunci când acesta comunică cu meşterii.ochişori”. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei.. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri.Iar nouă zidari. în aceste condiţii edificiul. meştere Manole.amoarea spre artă şi ştiinţă”.pe care. dar. zidul se-nchega. cu vodă.adaptat” viziunii sale despre creator. Portretul fizic al meşterului lipseşte.însă copleşit de emoţie. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. ei mereu lucra şi mereu striga: . Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. un vaiet topit: . Manole.. Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei. zidul că mă strînge.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. ţîţişoara-mi curge. mai presus de iubire. rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă . Astfel ca meşterul Manole.Manole. nouă meşteri mari.sentimente şi fapte.l-a . a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală.

corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. de aceea. întemeierea unui cuplu fericit. soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi. când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit. oglindite fidel pe figura lui.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat. fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole. deşi tânără. ea fiind acum sub numele de Caplea. atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. ploaia. frumuseţea. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup. cea care. înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. Însă. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. frumoasă . fără jertfa benevolă a Anei. Sentimentul trăit este atât de puternic. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). pentru care se simţea făcută. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană. egală lui în privinţa forţei morale. femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală. însă. va primi cu împăcare semnul destinului. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul. etc. se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor. în . calitatea maternă. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. că gestul zidirii este numai un joc. Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor. ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. Este ea. şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale.tinereţea.ca floarea câmpului". Ea este perechea lui Manole în dragoste. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu. Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci. iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase.. Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei.

faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem. avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale. dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:. ci şi una împotriva mântuirii. ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea. ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins. Negru-Vodă este orgolios şi autoritar. indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic. ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi..Pamfile) .Alecsandri) ./ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” . Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos. autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi. o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem. de asemenea. actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic). Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic. cele cinci „răsuflări” corespundeau.. El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire .. orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii. pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. aşa cum l-am văzut. apoi/ V-oi zidi pe voi. Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T.Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele. Funcţiunile fiziologice îşi aveau.. .Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire. Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea. corespondenţii lor cosmici.atestat istoric.Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. de realitatea ultimă. Mâncând. Însetat.. pentru că.”(Teodorescu) . arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere. Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării. celor cinci vânturi cosmice. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri.”(V. După ce alege locul construcţiei . ca o izolare pernicioasă. . Iar de nu. . Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri.

sus pe înveliş. „Meşterul Manole”--G.Dem. Sus pe coperiş. Apoi poruncea. Foamea să-i mănânce. Iar pe cei zidari. zidul ca să-i ţie. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. Să mi-i părăsească. Scări să le ridice. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Mândră şi frumoasă! . Sta şi se chitea. dacă zicea. foamea să-i îndoaie. Setea să-i usuce.Teodorescu Foaie şi-o lalea. acolo-i lăsa. Ploaia să-i răzbată. vîntul să-i adie. Zece meşteri mari.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. ei. dacă vedea. nici să vă siliţi. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. sus pe coperiş. ploaia să-i înmoaie. Apoi poruncea Schelele să strice. mult se văieta şi mult se ruga.

7. MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă.Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C. Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene.” .mordvine. ajutorul zeilor.După jertfire.întâi de toate. însă.Jung – întocmai altor sacrificii şi. pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului. mesajul său câștigă în umanism. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei. un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează. riturile.Cea care se substituie închinătorului este victima.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) . creația câștigă în profunzime.o victorie interioară.Văzând zidurile templelor egiptene.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim.Realitatea nu este decât o gândire manifestată. Adrian Fochi identifică . al cărei încornorat simbol este taurul. În drumul de la etnografie la artă. cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului.sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice.El imploră.G.geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult. sacrificiul celebrează.jertfei zidirii”.aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei ...nord-europene. se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat.nu pretind sacrificii umane. mai cu seamă.Cel puţin în epoca istorică. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia.participanţi. istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt. Astfel.cu siguranţă. nici celui care oferă jertfa.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic.

DOSAR CRITIC .8.

CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ . rasele umane sau diferitele clase sociale. proverb.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole .. dar şi plantele alimentare. […] La nivelul riturilor de construcţie. În toate aceste mituri. a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă.…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă. vrajă. etc.De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE . este chiar locuinţa pe care a animat-o. Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor. întocmai cum . moartea violentă este creatoare…” .poartă în sine universul mental care i-a dat naştere. fiinţa imolată regăseşte un nou corp..Fiecare produs folcloriclegendă.…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată.. Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată...

ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic.4 / 2002 . O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…).Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…). dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire.un ciob de oglindă din care a fost desprins. Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. cel al <<jertfei zidirii>>. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece.. de exemplu. nr. la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta.” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari. Un mit omniprezent în peninsulă. să beaq cât zece şi să lupte cât zece. încorporarea suferinţei individuale în opera de artă. iar la români prin legenda Meşterului Manole. un simbol al nuei idei geniale. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane. existent. În varianta românească.” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent .

Editura Meridiane. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora. Buc. chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /. În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi. prin frumusețea sa. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta.55-56 .. trebuie zidită de vie..1930. p.. 1967. Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii. apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită.aII-a.Epoca veche./” . găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste. Sibiu.” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. Ed. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica.Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului. p.Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime. o fiinţă omenească. la temelia mănăpstirii..

impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției. 1976 . ca un impresionant model.Meșterul Manole(versiunea V. caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească. Ed.Albatros.Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi. cu care se naște. în setea cea mare după claritate.] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor.[.Produs al glasului popoarelor. cristalul într-un lichid saturat.” . cum ar fi Herder.” . la cea mai mică mișcare. în imaginile artei.explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale. adevărul procesului creator.Alecsandri) .. valabil pentru tot spațiul balcanic.Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol... în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie.. ea fixează.

IMAGINI 10. BIBLIOGRAFIE .9.

Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. 99. pag. Constantin. Adrian. pag. 2006 Chevalier. Eva Monica. Literatura populară română. Literatura populară. Artur. C. Enciclopedie de la Pleiade. Jean. 1969 DICŢIONARE Pop. Meşterul Manole. Editura Dacia. 1972. Editura Minerva. 171-173 Simion. Editura Eminescu. Maria. 297 Bărboi. Bucureşti. Bucuresti. 1987 Gaster. 1979 Eliade. Editura Minerva. 1980 Pop. pag 80-82 Cordoneanu. Constanţa. Bucureşti. 1988 I.Editura Minerva. Cluj-Napoca. pag. Bucuresti. Bucureşti.II. Editura Saeculum I. 69. I.III). pag. 1971 Caraman. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.Editura didactica si pedagogica. Alain. De la Zamolxis la Gengis-Han. 1983 Fochi. Bucuresti. Editura Minerva. Mircea. Editura Compania. Ioan (coordonator). Editura stiintifica si enciclopedica. Bucureşti. Editura Dacia. Chiţimia. Mircea. Dictionar de etnologie. Bucureşti. Bucureşti.O. pag. Paris. Cluj-Napoca. Editura Corint. Mozeş. Folclorul literar romanesc. Bucureşti. Meşterul Manole-idei şi atitudini. pag. Competenţa de (re)lectură. Bucureşti. Bucureşti. George. Valori ale culturii populare româneşti I şi II. 249 Eliade. Editura Artemis. 1987. 2003 Ivaşcu. 293. Romulus. Studii de folclor comparat. Bucureşti. 2007. 1976 Vulcanescu. 132-133 Eliade. 260. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. 1962 Gorovei. 1992. Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. Dicţionar de simboluri (vol. Bucuresti. histoire des literatures. 1978 Fochi. Editura Junimea. Literature orale. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. Mihai . Bucureşti. Editura Societatea de ştiinţe filologice.. Gheerbrant. Cluj-Napoca. Editura Ştiinţifică. Eugen. Folclorul românesc în perspectivă comparativă. 1994 • • . Mozeş. Folclorul literar al românilor-O privire contemporană. Dicţionat analitic de opera literare.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. Studii de folclor I. Editura Minerva. 1976 Gaster. Bucureşti. 1980. 2003. Iaşi. Istoria literaturii române I. Experienţe în viziune integrată. Mihai si Ruxăndoiu. 70-77 Szekely.Editura Albatros. Editura Minerva. Mircea. Petru. Adrian.

Pușcaș Alexandra .Acest portofoliu a fost realizat de: 1. Fărcaș Oana 3. Cenean Iulia 2. Mihuți Alexandra 6. Flutur Delia 4. Man Iulia 5.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->