FOLCLORUL LITERAR -o descoperire a lumii moderne

1. CONCEPTE GENERALE DESPRE FOLCLOR

Introducere
În amurgul senin al unei zile de vară, pe malul unui lac, sub ramurile parfumate ale unui tei care-şi lăcrimează petalele, un om cu o vastă cultură enciclopedică, un savant înarmat cu toată ştiinţa veacului, contemplează natura. Tot ce vede în jurul lui: apa albăstrie cu frunzele nufărului în floare, dealurile cu zarea îndepartată după care scapătă soarele ,,ca o vatră de jăratec”, păsărelele care-şi grăbesc zborul spre cuiburi, apoi bolta cerului azurat cu stele ca nişte ,,copii sfioşi” şi cu luna mistuitoare ,,tot ce vede omul acesta în jurul lui îi sugerează gânduri care-i descoperă tainele lumii. Savantul acesta pentru care nimic nu-i învăluit în giulgiul misterului, asistă ca un împărat la o mare serbare, la defilarea pe dinaintea minţii lui, a tuturor cunoştinţelor acumulate în scurgerea atâtor veacuri de muncă neinteresată şi nerentabilă. El ştie totul. El ştie rostul tuturor vietăţilor de pe pământ şi a celor din văzduh. Ştiinta nu are nimic de ascuns pentru el: ,,Universul fără margini e în degetul lui mic”. Tot ce ştie omul acesta nu am greşi daca am spune că este o ştiinţa ,,oficială”. Este oficială pentru că el a smuls-o din mii si mii de volume,pentru că e consemnată. Datele ştiinţei oficiale nu pot fi contrazise,chiar dacă un adevar de astăzi a fost ieri o nerozie, şi ar putea să fie o utopie,o vechitură mâine. Nestabilitatea multora dintre teoriile ştiinţifice este inerentă. Ştiinţa aceasta, pe care ne permitem să o numim oficială, este creaţia unor anumiţi indivizi, unor personalităşi marcante, cu care se mândresc anumite popoare şi în timpuri anumite, ştiinţa aceasta nu are nimic în comun cu mulţimea: este o operă individuală, nu una colectivă. La câţiva paşi mai departe de savantul acesta, priveşte acelaşi peisaj un om, rezemat pe un băţ încrestat de mâna lui, un om despre care, comparat cu savantul de alături, am fi în drept să exclamăm:,,Câtă depărtare, Doamne, de la vierme pân’ la astru!” E un sătean,unul dintre cei mulţi care dăinuiesc încă în ţara noastră; un om în vârstă, care nu ştie carte, nu a umblat prin lume, un om a cărui judecată nu este influenţată de civilizaţie, de cultura oraşelor.Dar câtă deosebire între gândurile lor! Săteanul nostru ştie şi el cum s-a format lumea, dintr-un ou cosmic, ştie că, plutind pe apele nemărginite, Dumnezeu şi Dracul, acesta din urmă s-a scufundat în fundul mării, şi din malul ce i-a rămas sub unghii s-a făcut pământul. ştie că din lut a creat Dumnezeu pe Adam, şi din coasta lui Eva,prima femeie. Despre peştii din ape, despre păsările din văzduh, despre fiarele din pădure şi despre animalele din curtea lui, despre tot ce-i în jurul casei lui, el ştie lucruri extraordinare: de cine, cum şi pentru ce au fost create fiecare. O stea care cade este sufletul unui om care moare în clipa aceea. Când oamenii devin prea păcătoşi, se întristează şi soarele, se tulbura şi se întuneca, precum tot din pricina răutaţii oamenilor pământul se clătina. Tot, dar absolut tot ce există pe lume, are explicaţie pentru el şi raţiunea de a fi.

Boala, oricum s-ar manifesta, este lucrarea diavolului pe care, dacă l-ai alungat din toate cele “99 de încheieturele” câte are trupul omului, în care s-ar putea ascunde, bolnavul se vindecă. Omul acesta e foarte superstiţios. Fiecare act al vieţii lui este legat de o superstiţie. Omul acesta are datinile şi obiceiurile lui, păstrate din străbuni, şi de la care nu se abate; el e un “păstrător de legi şi datini”. Naşterea, copilăria, juneţea, bărbăţia şi bătrâneţea lui se petrec la fel, cum le-au petrecut şi străbunii lui, care nici ei nu s-au ţinut de moda epocii, ca lumea din oraşe, ce se ţine până şi de moda zilei şi de care săteanul se deosebeşte în mod fundamental, în toate manifestările vieţii lui: sunt două popoare cu două civilizaţii distincte, dacă nu chiar diametral opuse. Omul acesta îşi construieşte casa după nişte reguli de arhitectură ale lui, care corespund la toate cerinţele climei în care trăieşte; viaţa lui de gospodar se împacă anevoie cu inovaţiile cele mai raţionale şi mai necesare timpului, numai că din pricina că în toate manifestările vieţii lui el se conduce de lozinca: ,,aşa am apucat de la părinţi”. Omul acesta are o viaţă afectivă intensă, cu toată aparenţa de nepăsare, de indiferenţa pe care i-am putea-o bănui. El are nevoi sufleteşti pe care şi le satisface cu propriile lui mijloace. El are cântecele lui şi de jale şi de veselie, are dansurile lui speciale şi o comoară nesfârşită de cântece de joc parte integrantă în dansuri. Arta o cultivă omul acesta. Casa şi portul lui sunt împodobite cu lucruri pe care le invidiază orăşenii, şi dacă nu au timp sau nu pot să le imite, le colecţionează. De viaţa intelectuală omul acesta nu-i străin. Imensul material intitulat ,,literatura populară” este credinţa lui; cântecele de leagăn, jocurile copilăreşti, doinele, urările de nuntă, baladele, bocetură, poveşti, legende, tradiţii istorice, atâtea izvoare de frumuseţe artistică, scânteieri ale unei inteligenţe ce trece de limita omului comun. Omul acesta păstrează ascunse în mintea lui aşa de multe cunoştinţe moştenite din străbuni, o comoară pe care o transmite la aceia cu care-şi duce traiul şi o lasă mostenire generaţiilor viitoare. Spre deosebire de ştiinţa savantului, ştiinţa săteanului acestuia nu-i variabilă. Ceea ce crede el astăzi despre creaţia lumii, au crezut moşii şi strămosii lui, cu mii şi mii de ani în urmă. Cunoştinţele acestea ale săteanului, chiar dacă la începutul omenirii au izvorât din mintea unui individ determinat, nu par să fie considerate creaţia unei personalităţi, ca ştiinţa pe care o numim oficială; ele sunt opera anonimă şi patrimoniul unei colectivităţi. Colectivitatea aceasta, pentru unele credinţe are proporţia unui stat, pentru altele, proporţia unui grup de sate, a unei provincii, a unei ţări, a unui grup de ţări, a unui continent,şi sunt credinţe comune omenirii întregi, a omenirii de astăzi şi a aceleia de la care ni s-au păstrat cele mai vechi amintiri,precum ar fi credinţa despre cele două genii care-şi dispută stăpânirea lumii: geniul Luminii şi cel al Întunericului, al Binelui şi al Răului, genii personificate la popoarele ortodoxe prin ceea ce noi numim Dumnezeu şi Dracul. Toata ştiinţa aceasta despre ale lumii, tot acest patrimoniu colectiv, moştenit din gură în gură, din generaţie în generaţie, nealterată de influenţa civilizaţiei şi a

Cuvantul este compus din doua cuvinte saxone: “folk”(care inseamna “popor”) si “lore”–“stiinta”. adoptarea cuvantului englezesc nu a intamplinat dificultati. mai mult chiar de cum erau cu francezii. Pentru prima oara cuvantul “folk-lore” apare in numarul de la 22 august 1846 al revistei “Athenaeum” din Londra. nu . Arheologul William J. ca si cei italieni. determinate de preocuparile si orientarile teoretice ale diferitelor scoli de cercetare. ai caror savanti.culturii cărturăreşti. termenul creat de W. si unde nu se impusese un alt termen prealabil.. etc.unde mai tarziu s-au intreprins studii stiintifice asupra datinilor populare. J.. kinetice şi comportamentale care apar in culturi populare spirituale. Cuvantul a fost adoptat foarte repede de savantii scandinavi. Folclorul poate fi definit ca mulţimea manifestărilor artistice literare. este ceea ce constituie un material de studii şi o stiinţă care se numeşte folclor. mentineau expresi de “traditie populara”. apoi si pe alte continente. adica stiinta poporului. de traditiile lor proprii. intr-o scrisoare semnata cu pseudonimul “Ambrose Merton” propune ca acest cuvant sa fie intrebuintat pentru a exprima ceea ce in limba engleza era cunoscut sub numele de “antichitati populare”(popular antiquites) sau “literatura populara”. apoi de savantii finlandezi. dar delimitat si definit diferit de diverse scoli de cercetare. In Spania si in Portugalia. Thomas va fi investit cu semnificatii diferite. Generalizarea cuvantului “folclor” ca termen care defineste obiectul unei discipline stiintifice. muzicale. Istoricul Cuvantul . desi este mai mult o stiinta decat literatura.cu ata mai mult ca relatiile stiintifice intre spanioli sau portughezi si englezi au fost stranse. Thomas. Cand termenul se impune un anumit domeniu al lui este constituit. Largindu-si sfera de circulatie in tarile europene.folclor” este o creatie relativ noua.implicand deosebiri in terminologie. mai ales in ce priveste sfera fenomenelor subsumate. rusi. savantii de limba latina l-au adoptat mai greu.

pulicatie exclusiv pentru folclor. traditionalism si traditionist sunt cuvinte susceptibile de un sens politic. care a aprut in anul 1892. Revista “Ion Creanga” ce apare la Barlad in 1908 sub directia lui Tudor Pamfile. privind inovatile ca un contrar al traditiei. ci conceptul insusi. pe cand inovatiile se opun vesnic traditiei. pentru ca anii trec. dar o atitudine mintala si politica.in comuna Jorasti. inoranduite si adaogite”. care se pastreaza prin traditie orala si sunt produse de autori necunoscuti”. in Falticeni. ar putea sa insemne nu numai studiul moravurilor si al obiceiurilor traditionale. judetul Courlui. literara si folcloristica”. Savin. chiar si prin faptul ca inovatiile sunt ceva nou. culese. iar unele menite anume pentru acest soi de material. Prima revista speciala de folclor.va fi niciodata insotita de generalizarea unei semnificatii unice. diferentierile perpetuale pana azi vizand nu nuante. aceasta vasta cultura populara careia ii spunem “folclor” atesta vechimea unei natiuni constituite relativ recent. in 1893. Stamati. facuta chiar in vederea obtinerii unei catedre de folclor la Universitatea din Bucuresti. avea ca subtitlu “Revista pentru literatura si traditiuni populare” si numai in 1908 s-a intitulat “Revista de folclor”. Concluzionand. care fusese premiata de Academia Romana pentru lucrare sa “Nunta la romani”. D. “Revista critica – literara” in cadrul careia intra articole despre “datinile noastre populare”. tiparita in 1904. sau o traditie particulara. dar care a stiut sa continue traditia inintasilor ei si ale pamantului pe care il locuiau. scoate publicatia “Randunica” pe care o intituleaza “Revista critica. Aceasta constiinta imprima creatiei folclorice un orizont specific. “Sezatoarea”. O lucrare eminamente de domeniul folclorului. literatura si astra populara”. Este o adevarata culegere de folclor. Termenul de “folclor” il intrebuinteaza alte reviste ce apar. prin anul 1840. . Doctorul T. La 1893 Elena Saviastos. semn al statorniciei. si toate celelalte reviste care publicau si material de folclor. Si pentru ca traditia se mareste incontinu. G. facuta de un carturar conștient de importanța materialului dat de el la iveala. prin care se opune traditia. a reprezentat una dintre formele principale de manifestre a constiintei de sine a poporului roman. ceea ce ar fi o definitie a folclorului. de Th. ca si revista “Doina” care apre in 1928 sub directia preotului P. a tiparit intr-un calendar din sași o colectie intitulata “Pepelea sau traduciuni naciunare romanesti. este intitulata “Introducere in literatura populara romana” desi primul paragraf al cartii defineste astfel literatura populara: “Sub numele de literatura populara se intelege totalitatea acelor productii ale mintii omenesti. Respectul pentru traditie. Traditie. ocolesc cuvantul “folclor”. a legaturii organice cu pamantul stramosesc. Expresia “treditiuni populare” a fost intrebuintata la noi de primii culegatori. Sperantia. este “Revista de limba. riscul unei confuzii era neplacut pentru aceia care doreau sa srudieze faptele populare in afara de orice sistem politic. Profesorul universita Aron Densusianu scoate in Iasi. Acesta a cuprins o Precuvantare în care Stamati scrie: “Tradițiile sau tradaciunile nationale sunt o oglinda cu ceata in care agerul istoric zareste trecutul unei natii”.

ne referim la faptul ca ea nu a aprut spontan. cai spre o intelegere mai aprofundata mai complexa. Implicarea. ci. Stabilitatea mai mare a mesajelor poetice fata de cele ale comunicarii curente. dezvolta interferente si schimburi permanente de valori. Folclorul romanesc.Valoare inseamna inregistrarea unui progres evident in realizarea bunurilor materiale si spirituale. nu ostentativa. a deschis si poate deschide in continuare.I. intr-un sistem de dualism cultural. mediate insa de experiente acumulate in aceasta directie atat de literatura sacrisa cat si de cea orala.tot ceea ce in mediu se datoreaza omului"(M. Vorbind despre dimensiunile temporale ale acestei creatii. Relatiile dintre folclor si istoria limbii si literaturii romane sunt fundamentate pe o realitate sensibila a vietii spirituale. asa cum s-a conservat pana in epoca in care a putut fi cules si cercetat. care pentru spatiul cultural romanesc se impune cu o pregnanta deosebita. brazdati de drumurile transhumantei. pe care limba vorbita nu le-a conservat. ci nuantata si semnificativa a literaturii orale si scrise. izvorul pururea reintineritor din care s-au inspirat poetii si prozatorii romani. Literatura orala continua sa se dezvolte paralel cu cea scrisa. Carpatii. Factorul definitoriu al notiunii de cultura il constituie notiunea de valoare. Nu putem ajunge deci la o intelegere profunda a operelor lor fara o cunoastere suficient de temeinica a literaturii noastre populare. odata cu formarea propriu zisa a limbii si poporului roman.mai evoluat si mai corespunzator cerintelor umane.. odata cu constituirea limbii romane si au evolluat in sistem paralel cu evolutia limbii. Folclorul nu constituie insa numai un capitol al istoriei literare.Descrierea acestei proprietati implica definirea sumara a trei Cultura populara Prin cultura populara se intelege . neindoielnic.Valoarea nu consta in confectionarea unui obiect. dimpotriva. o notiune limitata la anumite epoci si izolata de evolutia literaturii scrise. care atesta o indelungata evolutie in timp. Formele primare ale literaturii noastre orale s-au conturat.Acest folclor constituie de asemenea o dovada graitoare a stravechii unitati culturale a poporului roman. include o mare varietate de valori culturale. un domeniu cu o evolutie proprie proiectata puternic in insasi evolutia literaturii scrise. unitar in structurile lui de baza.ci in elaborarea unui nou model. . Conceptul de cultura populara Trasatura comuna a elementelor cuprinse in notiunea de folclor ar fi faptul ca sunt manifestari artistice apartinand culturii populare spirituale. au permis acestei literaturi sa mentina fapte arhaice. ci ca rezultat al unei indelungate continuitati etnice si culturale. Creatia literaturii orale a poporului roman a constituit permanent temelia originalitatii literaturii noastre moderne. nu au reprezentat niciodata un hotar.Herskovits). care desi presupune modalitati si capacitati diferite de receptare.Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire ca rezultat al indelungatei practici social-istorice.

se poate opera cu o distinctie transanta intre cultura traditionala.pe scara din ce in ce mai larga.si cultura evoluata si canonizata a paturilor aristocratice.Boierimea insa adopta mai tarziu si elemente de culturascrisa.Din epoca in care primii oameni au cioplit pietrele pentru a-si face unelte de munca sau au folosit primele franturi de limba pentru a comunica intre ei.apar apoi personalitati cu sentimentul paternitatii si dominarea ideii de originalitate a operei in raport cu individul.Dar cultura lor ramane inca multa vreme de forma orala. Aceasta este prima delimitare de baza pe care trebuie sa o operam pentru a ajunge la definirea notiunii de folclor. conceptul de . In feudalismul timpuriu. Acest concept prezinta avantajul ca marcheaza relatia dintre valorile culturale la care se refera si statutul social si comportamental al mediilor care vehiculeaza aceste valori.care sa motiveze si sa consacre statutul lor social privilegiat.Asadar pentru definirea notiunii de folclor.evolutia disjuncta a sistemelor de valori culturale se amplifica. prin formele de realizare si manifestare...care conserva multe apropieri de fenomenul culturii populare. cu conditia de a fi precizat in functie de coordonatele si evolutia fiecarei culturi etnice.trebuie sa precizam ca dezvoltarea ei nu a pornit de la un stadiu primitiv... cultura scrisa.in timp ce paturile aristocratice isi elaboreaza si valori culturale proprii.constiinta".un profesionalism care nu duce la constiinta paternitatii asupra operei de arta.opusa folclorului. In evolutia culturii romanesti se pot identifica intr-o perioada de tranzitie.colindele) in care se oglindeau multe elemente de viata feudala.iar clasele aristocratice adopta.necultivate".boieresti si de curte.pana in epoca noastra.de curte sau de cetate.formele culturii feudale.pe de o parte. Maselor populare le este caracteristica o conservare a traditiilor culturale. ca rezultat al stratificarilor sociale.nu se deosebeau pregnant de cele ale culturii populare.opera nu se defineste in aceste conditii prin originalitatea individuala.nu de creatie. In aceste conditii s-a vorbit de o cultura profesionista.cultura orala". prin continutul lor.ci prin stil original de interpretare.Diferentierea societatii in grupuri.fenomene de amatorism cultural.stiinta.in sistemul carora continua sa creeze valori noi. Procesul de definitivare a culturilor etnice.fapt demonstrat de existenta unor bunuri culturale cu circulatie comuna(cantecul epic.cultura populara" ramane mai potrivit decat cele de . In ceea ce priveste cultura de limba romaneasca.ci de la un stadiu pe care il .popor" si .duce la diferentieri in substanta aceleasi culturi etnice.a paturilor populare .umanitatea a elaborat o cultura vasta si complexa. Pe masura adancirii proceselor de stratificare sociala..pomelnicele. In momentul in care termenul de folclor a fost creat prin sinteza notiunilor .de structura esential orala.Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea elementelor de baza ale tuturor formelor de cultura le-au jucat masele largi populare.Un anume profesionalism exista si in cultura populara care este totusi un profesionalism de interpretare. Cultura este un fenomen social.apoi in clase cu mentalitati si interese deosebite.este un proces lent. Cultura scrisa va evolua spre valorificarea superioara a potentialului spiritual al acestei natiuni.literatura religioasa etc. valorile culturale imbraca chipul si asemanarea societatilor care le elaboreaza.

conservatorismulei puternic.Raportul dintre traditie si inovatie.sud-est europeana sau apartin altor spatii culturale.la portul popular.traieste in constiinta poporului si se transmitedin generatie in generatie prin viu grai.ritualuri si ceremonialuri regizate pe fundalul acestor credinte. In mediile folclorice coexista tendinta de a pastra traditia si tendinta de a o innoi. de la un individ la altul. d) Un sistem de manifestari artistice. Cultura populara spirituala si materiala Cultura populara spirituala are o existenta exclusiv orala. pe care o considera sacra.printr-un proces indelungat.muzicale. de transformare in folclor. Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una dintre relatiile fundamentale care stau la baza proceselor si faptelor de folclor. Tributul primitiv constituia un mediu social inchis. b) Un sistem de credinte traditionale c) Un sistem de obiceiuri. Cultura materiala este concretizata in obiecte si in deprinderea de a le confectiona. e) Un sistem de comportamente interindividuale si intregrup. O prima trasatura o constituie ancorarea mai puternica in traditii a culturii populare.de spectacol si gestica.Ea cuprinde: a) Un sistem de cunostiinte cu valoare practica despre universul natural si despre reprezentarile lui mitologice. Evolutia sistemelor de gandire si comportament in functie de evolutia existentei sociale este suportul cauzal al proceselor inovatoare in folclor. in raport cu structura sociala. Intr-o colectivitate sateasca atitudinea fata de traditie si nou difera de la un grup social la altul. deci o mare stabilitate a sistemului in care erau corelate.la obiectele de uz casnic.la care au fost asimilate elemente de cultura orientala. Cultura populara cunoaste o experienta a interferentelor de valori si structura.pe fondul mostenit de cultura autohtona si romana. despre om ca individ social si orizontul sau spiritual.numim patriarhal.dar motivate prin cerinte practice ale vietii.literare. aceasta contradictie dialectica determina insasi dinamica proceselor de creatie.distinctia intre cultura spirituala si materiala au un caracter conventional. aceasta implica si un circuit inchis al valorilor culturale. Ea se refera la felul in care sunt constientizate clasele si organizate asezarile. la forma pe care o iau uneltele de munca in raport cu tehnicile folosite. fapt care ii imprima un grad mai mare de receptivitate fata de valorile novatoare si eterogene. Caractere specifice ale folclorului Caracterul traditional.structurat.o continuitate a tiparelor existentiale ale acestei varste culturale in cultura populara este deci de presupus. Atitudinea . Respectul pentru traditie va fi continuat de culura populara. din formele primare (primitive) ale culturii.de dans.infinit mai complex. Aceasta reprezenta o traditie puternica si autoritara. Cultura po pulara evolueaza nemijlocit. Primitivul are un mare respect pentru traditie. Cultura populara este in structura sa un fenomen unitar ca structura si semantism.

in timp ce o creatie culta este expresia individualitatii creatorului ei. sa fie acceptata de colectivitate.fata de vechi si nou depinde si de gradul de dezvoltare a constiintei sociale a colectivitatii. deci faptul ca o creatie populara exprima o constiinta colectiva. in schimb. in procesul de inoire al creatiei folclorice. este de la sine inteles. in . inseamna lipsa de valoare: istoria si critica literara siau adaptat si termenul care marcheaza aceasta lipsa de originalitate: epigonism. Pentru creatia populara unul din criteriile valorice fundamentale il constituie respectarea unei traditii constituite in sanul unui grup etnic determinat. Caracterul colectiv. Lipsa de originalitate in creatia culta. unui grup etnic larg. aceea dintre individ si colectivitate. Dar aceasta traditie nu reprezinta decat un sistem de valori artistice sau structuri expresive care apartin. de evolutia mentalitatii si gandirii maselor populare. in mediul folcloric. interpretare si circulatie. vad in ele manifestari ale progresului. imitatie. Creatorul popular este exponentul artistic al colectivitatii. disparitia ei. deci unui popor. ca atare. exprimand. Datorita atitudinii diferentiate fata de traditie si inovatie. implicand deci o alta opozitie fundamentala. care afecteaza nu numai procesul de elaborare. Grupurile cu o constiinta avansata. Nerespectarea traditiei. de evolutia gradului de cultura. cu timpul. pretuiesc innoirile. bine constituit. determina.vechiul si noul coexista: a) pe planul general al vietii folclorice a colectivitatii implicand obiceiuri noi alaturi de cele vechi. factori cu roluri deosebite in comportamentul folcloric. Fenomenul nu se poate confunda cu cosmopolitanismul rural al paturilor instarite al caror gust pentru nou exprima dispretul fata de traditia colectiva. pastisa. b) in repertoriul folcloric al colectivitatii care cuprinde creatii noi alaturi de creatii vechi c) pe planul aceleasi creatii folclorice. ca manifestare a originalitatii. in primul rand. Caracteristic in aceasta privinta este faptul ca elementele noului mesaj se gasesc mai mult sau mai putin intens in mesajul vechi. Pentru ca inovatia. prin variante mai credincioase traditiei si variante mai bogate in elemente noi de continut si structura d) vechiul si noul coexista uneori in contradictoriu Vechiul si noul nu se manifesta numai in actele creatorilor si interpretilor de folclor ci si atitudinea celorlalti membrii ai colectivitatii care intervin mai mult indirect in viata folclorica Procesul de innoire in folclor este determinat deci de evolutia vietii si constiintei sociale. in primul rand. trebuie sa se integreze traditiei: ea devine expresia folclorica numai in masura in care. fenomenul nereceptarii creatiei de catre colectivitate si. Caracterul are drept coordonate principale raportul dintre creatorul popular si colectivitatea din care el face parte si raportul dintre traditie si improvizatie. care determina sistemul de valori folclorice si procesele caracteristice lor. ci si structura interna a fiecarei creatii si variantelor ei. devine ea insasi traditie. Raportul dintre individ si colectivitate Una dintre trasaturile esentiale care diferentiaza creatia populara de cea carturareasca este caracterul colectiv al celei dintai.

pentru ca scrisul toceste memoria si ii impiedica pe tineri sa retina istoria poporului. un mod propriu de existenta si manifestare. cultura omenirii a fost in intregime orala.sex. In masura in care elementele novatoare sunt acceptate de colectivitate si transmise. pe table de lut. datorita faptului ca in aceasta zona s-a dezvoltat o straveche civilizatie. pastratorul. participa intens la toate manifestarile folclorice.ci numai unii exponenti ai ei.lectura. Iulius Caezar aminteste ca tinerilor gali li se interzicea sa invete scrisul. dar nu si inscriptii sau alte documente care sa consemneze in scris limba acestui popor. Nu creeaza intraga colectivitate. ele se integreaza traditiei. datate cu doua milenii inaintea erei noastre. favorabile asimilarii scrisului. dar poate indemna si la innoirea ei. la fiecare actualizare a sa. Aceste .colectivitatea.Popoarele vechi au avut.etc. o cultura orala.Dacii ar fii putut avea si o cultura scrisa. Caracterul oral S-a considerat multa vreme ca oralitatea este o caracreistica exclusiva a folclorului. generatii.creatiile sale. in primul rand. superstitii si prescriptii transmise prin viu grai. Sumerienii au lasat. dar cadrele stilistice ale culturii lor nu erau. Din cultura egipteana s-au conservat doua basme. esentiala fiind nu atat opozitia oral . care caracterizeaza modul de executie si de receptare. la nivelul folclorului literar. devenind valori colective.subgrupari" manifesta atitudini particulare fata de valorile culturale si joaca un rol diferentiat in vehicularea lor.Sapaturile arheologice au scos la iveala o foarte importanta civilizatie geto-daca. pozitie sociala. in functie de cerintele concrete ale momentului si locului in care se actualizeaza faptul folcloric. rudenie. Privind insa lucrurile istoric. In viata folclorica traditionala. Cele dintai popoare care si-au consemnat literatura in scris au fost popoarele din zona orintala a Mediteranei. desi nu crea efecti.scris. potrivit preferintelor fata de genurile pe care le cultiva. insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale dezvoltarii. epopeea Ghilgames. care il leaga in chip aparte pe interpret de auditor si care ingaduie ca. creatia sa devina un ecou al sentimentelor si aspiratiilor grupului uman (sau individului) care o asculta. gandurile. Este de presupus ca si dacii au cunoscut interdictia scrisului. Colectivitatea exercita o anumita coercitiune asupra creatorilor si interpretilor populari. a carui cultura s-a mentinut deci in granitele oralitatii. prin selectarea elaboratelor taditionale. Oralitatea este. Colectivitatea reprezinta un grup de indivizi diferentiati care determina subgrupari pe criterii diferite: varste.El este inainte de taote un bun cunoscator al traditiei. pozitie profesionala. prima opera literara scrisa pe care o cunoastem. sub influenta expansiunii unor puternice focare de civilizatie orientala.. S-a vorbit mult si despre exclusiva existenta orala a literaturii populare. cat opozitia audiere . probabil. sentimentele si nazuintele ei. mai intai. Oralitatea poate fi considerata trasatura distinctiva a folclorului numai la nivelul literaturii si al sistemului de credinte.consemnam faptul ca. in sensul pastrarii traditiei. . dar si transmitatorul ei.sub influenta greceasca. foarte multa vreme. Raporturile dintre creatorii populari si colectivitatile in care traiesc sunt deci complexe Rolul individului interpret sau creator de folclor se exercita deci.

raman inca dominate de aceasta caracteristica. Sunt citate frecvent. Fenomenul scrisului apare. care nu se fixeaza niciodata in forme definitive. Altii isi insereaza numele in ultimele versuri ale cantecului. Relativitatea istorica pe care am constatat-o in legatura cu oralitatea este implicata insa si de anonimat.Anonimatul nu inseamna ca. modalitatea ei exclusiva de existenta sensibila fiind variantele. nu a fost facuta cu scopuri folcloristice.Este prima mentiune a caietelor de cantece pe care si le alcatuiau taranii. versurile unei cantarete din Maramures: Maeran verde cu frunza. intreaga cultura era anonima. in genere. interpretare (executie). Oralitatea este cea care faciliteaza mobilitatea perpetua a creatiei folclorice. colectivitatea se dezintereseaza de autor si nu-l inregistreaza in constiinta ei. Desi este o consecinta a caracterului oral. Mihail Kogalniceanu ii cerea surorii sale.In epoca moderna. in conditiile oralitatii. tiparita in ortografie maghiara in 1768. creatiile ei nefiind.de obicei. Antichitatea si Evul mediu. Cea dintai culegere de poezii populare romanesti. in procesul de conservare si circulatie a bunului folcloric. creatia si interpretarea raman exclusiv orale. Caracterul anonim Culturii populare ii este specific anonimatul. in conditiile oralitatii. desi cunosc personalitati creatoare. La inceput. de actualitatea temei sau a motivelor pe care le dezvolta. intr-o scrisoare trimisa la 19 mai 1836 din Berlin. anonimatul nu reprezinta un accident in evolutia culturii populare. realizate de interpreti. cartea de Kintyetse kimpenyesty ku glazuri rumunyesty fakute gye un holtvei kimptyan pindru voya fetyelor. in conditiile oralitatii si ale proceselor specifice pe care oralitatea le imprima culturii populare.desi creatiile respective sunt atat de mult cunoscute si circula in intreaga colectivitate. ca ilustrate a acestiu fapt. in viata folcloristica interpretarea si creatia nu sunt momente distincte. Comportamentul folcloric implica trei componente procesuale de baza: creatie." Astfel de fenomene dovedesc o rezonanta sufleteasca deplina intre ./Eu am scris acest vers/In anul 1917. Dealtfel. fiind o manifestare a caracterului colectiv. Unii interpreti sustin categoric ca o creatie sau alta le apartine. numele autorului unei creatii sau al alteia s-a sters din memoria colectiva. tema fiind de larga circulatie. Anonimatul este o consecinta a mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor. cantecul despre moartea lui Ghica Voda./Numele mi-i Ples Anuta.continua slefuire a bunurilor folclorice. constituind laturi ale aceluiasi comportament. A nonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. conservare si circulatie. insotite sau raportate la numele unui autor individual. Un individ poate pretinde paternitatea asupra unei creatii. determina. ci vizeaza esenta ei./Ma cheama Anuta Ples. ci se suprapun. ci pentru a pune in circulatie si pe aceasta cale cantecele din popor. Asimilarea treptata si stabilizarea acestor plusuri valorice. oralitatea nu exclude insa utilizarea scrisului in circuitul folcloric viu. si nici ca aceasta creatie nu are autor. Progresul valoric depinde de vitalitatea creatiei populare.transmiterea orala fiind singura capabila sa asigure deplinatatea fenomenelor sincretice. pe care gradinarul lor din Iasi si-l notase intr-un caiet.

creatiile respestive ramanand. sau a notiunilor putin inaintate in evolutie. fiind limitate in spatiu si timp. cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil. conlucreaza la realizarea operei artistice.dans. cuprinzand astfel tot ceea ce se trnsmite in popor din veac in veac. s. este examenul survivientelor orale care dupa cum a determinat studiul preistorie comparat cu starea sociala similara a unor triburi. in circuitul mai larg. viata lui sufleteasca in toate manifestatiunile ei mai caracteristice. Cea mai mare parte a poeziei noastre populare este cantata. trebuie sa vada in materialul adunat contributiuni pretioase. Folclorul este chemat prin urmare sa ne duca la stabilirea de fapte psihologice si de aceea orice culegator de basme. filmul). Gittle. In cantecul popular. functionand ca un mecanism complex. Exceptie fac doar oratiile de nunta. alaturi de vers. insa. poveste sau legenda. rezultate din nevoia de adaptare si sincronizare cu celelalte limbaje artistice. se urca. Exista si o paternitate atribuita de colectivitate (cantecul lui cutare. Domeniul folclorului Cum trebuie inteles folclorul? Care este domeniul lui? La inceputul cercetarilor folcloristice domeniul aceste stiinte noi era acela indicat de Paul Sebillot. gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare. Intimp ce la acest nivel.individ si creatie. in mod inconstient.a. de la lied si cantata pana la genurile complex sincretice (opera. povestirea si jocul mimic. muzica si poezia. sigure. implicand. adeseori pana la primele timpuri ale omenirii. care-l definea astfel: “Unfel de enciclopedie a traditiunilor. melodie si. sincretismul este un fenomen organic.diferentiate de la o categorie la alta. care implica simultaneitatea diferitelor forme de arta la elaborarea. o sinteza reala. credinta sau superstitie. dansul. Ovidiu Densusianu prezinta astfel concluzia la care ajunge: “S-a afirmat de la inceput si se repeta mereu ca scopul folcloruui este de a ne arata felul propriu de a simti al unui popor. pentru concluziuni de etnopsihologie. si nu o simbioza rezultata din suprapunerea succesiva a limbajelor artistice. plugusoarele si uneori versurile teatrului popular. Aceste manifestari au insa un caracter strict local. Traditia se prezinta sub formele cele mai diverse: cantec popula. poezii populare. pana la popoarele cele mai civilizate si uneori.Sincretismul este specific si unor categorii sau manifestari ale artei culte. in 1885 determina ca obiect al folclorului: “Traditia populara in acceptatia cea mai larga a cuvantului. credinte. a credintelor si a obiceiurilor claselor populare. uneori. interpretul regasindu-se atat de puternic in continutul sensibil al cantecului incat se identifica cu el. hora lui cutare). Complexitatea faptului sincretic creste in categoriile folclorului ritual.etc. A. cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale si ale literaturii cultivate. si asa cum si asa cum se rasfrang in diferitele lui productiuni pastrate din timpurile cele mai vechi. Caracterul sincretic In folclor. anonime. chiar la spiritele cele mai cultivate” Un alt folcloris marcant. . Sincretismul imprima mesajului literar folcloric anumite particularitati. si sau conservat mai mult sau mai putin alterate. inovarea si realizarea creatiei.

nu poate sa fie despartita de folclor. cand altul. ramane sa vedem daca ele. obiceiurile. caci aceasta larga conceptie este singura conforma cu evolutia istorica a acestei stiinte. ustensilele. pornit de la un cerc foarte restrans de traditii populare. pentru ca constatand o uniformitate de motive populare trebuie sa admitem implicit si o uniformitate de dispozitii sufletesti. care se ocupa numai cu civilizatia materiala. Totusi se poate stabili o deosebire intre folclor in sens restrans si folclor in sens larg. mai mult in virtutea uzajului decat din principii sau de diferente de fond. Pe de alta parte povestile.” Folclorul trebuie sa ne arate cum se rasfrang in sufletul poporului de jos diferitele manifestatii ale vietii. Folcloristii singuri au constatat ca cele mai multe dintre motivele populare se intalnesc. Intre etnografie si folclor nu este lupta dintre doua stiinte care-si disputa reciproc un domeniu. Astfel. ele trec din gura in gura. pot fi urmarite pana in epocile cele mai indepartate – se stie ca mare parte din povestile noastre erau cunoscute si vechilo locuitori ai Indiei. cum simte si gandeste el fie sub influenta ideilor.Daca acesta este obiectul investigatiunilor folclorice. la aprecieri temeinice asupra sufletului unui popor? Daca am raspunde da. In sens larg. tehnica. dupa loc si timp. asa ca inrebarea fireasca pe care trebuie sa ne-o punem este: poate servi asemenea material la concluzii psihologice sigure. aproape neschimbate la toate popoarele. in realitate aceste lucruri formeaza un tot care trebuie studiat in complexitatea sa organica. isi ating tinta. si asemanarile acestea merg adeseori dincolo de timpul de azi.]. legendele populare.. pentru ca etnografica. si totusi la aceasta concluzie suntem dusi daca staruim in felul de pana acum de a intelege folclorul. dupa persoana.” Stiinta folclorului – observa A. identificate. cu aceeasi eroi legendari. uneori chiar cu aceleasi imagini. ele constituie un studiu de etnografie speciala sau descriptiva. cu aceleasi expresii. asa cum sunt facute azi. fie sub aceea a impresilor pe care i le desteapta imprejurarile de fiecare zi. si egiptenilor si grecilor. si singura demna de dezvoltarea sa mai recenta. si-a intins putin cate putin domeniul la intregul civilizatiei populare.. van Gennep – se ocupa pe primul loc de un element special al vietii sociale. din loc in loc. in acest din urma caz folclorul are acelasi domeniu ca si etnografia. istoria literaturii se ocupa de opere create de anumite persoane. costumul popular si ocupatile primitive. nu au un autor individual. Evolutia folclorului arata cu evidenta cum. In acest sens folclorul este o stiinta partiala a etnografiei. Diferntele care se fac intre aceste doua parti provin din tendinta specialistului. de indivizi. superstitile actuale. Aceeasi constatare si pentru multe din credintele. de care nu se ocupa. intr-un cuvant. Acest vast domeniu este al folclorului. Acest element special este ceea ce poate sa fie exprimat prin termenul “populara”. cu aceleasi fapte fantastice. Cand aceste materiale sunt grupate dupa popoare si servesc a caracteriza grupurile etnice sau parti din acest grupuri. Folclorul in sens restrans cuprinde. Basmele cu deosebire circula. in prim loc. Etnografia si folclorul au luat uneori nuante de sensuri diferite. chiar salbatecul din Africa si din America. Nimeni insa nu poate admite asa ceva. Romul Vuia sustine ca folclorul este in legatura numai cu cultura spirituala a clasei rurale. ca principale capitole: credintele.. “fiind intre aceste doua ramuri o stransa dependenta interna si organica. se claseaza dupa un oarecare numar de categorii universale si nimic in factura lor literara . ar urma ca psihologia taranului nostru este aceeasi cu a vechiului egiptean sau a grecului din antichitate. superstitile. Ce povesteste taranul nostru povesteste si taranul din alte parti. obiceiurile si literatura populara. folclorul cuprinde afara de aceasta si studiul civilizatiei materiale ca: locuinta rurala. si fenomenele amandurora apar in realitate strans legate si aproape inseparabile[. ci lupta dintre doi termeni dintre care se impune cand unul. nici o alta stiinta.

indivizi care formeaza deja o mica colectivitate. cine erau acesti artisti. o simpla colectie de mici fapte disparute si mai mult sau mai putin curioase sau amuzante: este o stiinta sintetica si care se ocupa in special de tarani si de viata rurala. forma literara. nici de a le determina o epoca de origine nici de a le clasa in alte categorii literare. Si. si acelea ale caselor taranesti. Astfel folclorul se altura in ceea ce se numeste psihologie colectiva. care constituie elementul constant al vietii nationale. care actioneaza asupra altor colectivitati din ce in ce mai numeroase si mai considerabile. inventatorul. s-a constatat ca inventia propriu zisa este faptul unui individ unic. opera anonima si colectiva. ci unor sentimente colective si credinte comune. a devenit vizibila. datinile executate sub ochii nostri si cercetarea conditiilor complexe mai cu seama psihice. in fiecare caz particular. a carui productie este apoi modificata de alti indivizi veniti in contact cu cel dintai. Pe noi ne intereseaza cum se intrebuinteaza aceste obiecte de fiintele astazi in viata. care. In care colturi ale tarii se mai sculpteaza azi stalpii portilor si ai cerdacelor de la casele taranesti.. A.nu ingaduie sa li se atribuie un autor particular. Pe folclorist il intereseaza faptul viu. tocmai din cauza ca sunt practicate de un numar mare de persoane. Toate elementele decorative. de ordin practic si in acelasi timp de ordin estetic. anchetele folcloristice nu vor inceta nici ele. si de ceea ce a mai ramas in centrele industriale si urbane.” Proza populara . si chiar nici darul de transformare: ori de cate ori s-au analizat mai de aproape factorii care intra in joc. sau al modificatiilor foarte importante. sunt fara individualitate proprie dar circula din sat in sat. Inainte. ale caror urme se mai pastreaza prin muzee. Din pacate. In urma acesto consideratii. in fiecare caz particular. cu foarte mari exceptii. cum si-ar putea inchipui cineva. aceasta o face in mod necesar. din gura in gura. adeseori foarte vechi. care se exprima in viata rurala cu totul altfel decat in masele industriale sau urbane. Problema esentiala a folclorului este sa determine cu cat mai multa exactitate posibila. partea sa moarta. ele formeaza o categorie deosebita. melodia populara. Daca se aduna in muzee obiectele intrebuintate in diverse parti ale tarii acesta este un accesor al folclorului. raportul dintre individ si masa. modele care nu raspund unor conceptii individuale. mostenita din trecut? Prin “opera colectiva” nu trebuie sa intelegem “opera facuta in comun”. comune. sau unor sentimente particulare. Tot asa se petrece cu literatura si muzica: vocabularul. uneori poetice. van Gennep. Nu se poate atribui masei intregi darul de inventie. fiindca viata sociala se schimba fara incetare. sunt adevaratele inele ale acestul lant traditional. si care a facut o intrega revolutie in industria moderna. necunoscut popoarelor antice. pe care le intalnim in bisericile noastre. Nu stie nimeni cine este inventatorul surubului. a acestor datini. marea industrie moderna este un factor de dezagregare. nu au fost lucrate de toata populatia intrunita a unui sat. colective. Daca folclorul cerceteaza fapte vechi istorice sau arheologice. In sate el se exprima prin tot felul de datini. sau cu productia sa. alteori grosiere. si mai cu seama de la raspandirea ziarelor acest caracter individual al descoperirilor. ramanea necunoscut. ajunge la urmatoarea caracterizare: “Folclorul nu este. Nimeni insa nu stie. ritmul. pentru ca sunt formate din elemente constitutive generale. De la inventia tipografiei. pe care trebuie sa incercam sa le intelegem. tema. ci de cativa specialisti care colindau tara. pentru ca fiecare fapt actual are antecedente. de unde veneau si nici de unde au imprumutat modelele pe care la repetau. pana ajung sa constituie ceea ce se numeste “masa populara”. direct. considerata in intregul ei. cati erau. si uneori chiar de distrugere a vietii populare.

de exemplu. alaturi de basm. dar si de evolutia unor categorii.cu determinari istorice. ci ca modalitati de realizare a functiilor cereminiale sau spectaculare. cat si la nivelul tipurilor tematice.de la basmul fantastic si legenda mitologica pana la snoava si povestirea cu caracter realist. cuprinzand legenda legenda. Termenul de proza populara permite abordarea intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura. mai ales din punct de vedere tematic (teme de basm patrunse in cantecul epic de factura mai veche). Referindu-se in egala masura la folclorul european si la cel romanesc.la raportul dintre basm si culturile primitive.al motivelor si chiar al unor tipare expresive. Aceste doua modalitati reprezinta categorii de sine statatoare.neta. Hasdeu face distinctie categorica intre basm si poveste (desi constata un anumit grad de sinonimie intre cele doua cuvinte) in functie de care delimiteaza si alte categorii. Astfel. totusi.tematice si structurale proprii. Categoriile epice propriu-zise au o existenta folclorica aparte. Mitul reprezinta un fenomen cultural mai larg care domina.adaptandu-se la structura si functia altor specii care. la un moment dat.P.sau intre legenda si snoava. ca forma a naratiunii populare..cu transferuri de teme si motive de la o categorie la alta. prezente in cantecul epic). povestea este . pe relatarea unor fapte. sfera preocuparilor se largeste.sau de interinfluentele inregistrate pe parcursul acestei evolutii.Basmul fantastiv este mai mult o refractare decat o reflectare a mitului.Accentul nu cade pe povestire. dar nu ca fapte constituite intr-o categorie de sine statatoare.conflictul este mai mult simbolic. la circulatia temelor si motivelor.de pilda.ca acelea referitoare la relatia dintre basm si mit.pe anumite trepte de dezvoltare a constiintei sociale.ulterior. imagini a putut fi determinata de existenta unui fond stravechi din care s-au alimentat toate categoriile creatiei populare. functionale. ci pe urare. fie legenda fie snoava.devin mai puternice. cu determinari istorice aparte. toate domeniile unei structuri culturale.orice fel de naratiune.Se poate vorbi de aspecte comune care guverneaza evolutia diferitelor specii folclorice in proza. epicul cunoaste doua forme fundamentale de manifestare:a) epica in proza si b) epica versificata si cantata.nu numai numeroase interferente tematice si imagistice intre speciile prozei orale.la morfologia si tipologia prozei orale.principala categorie literara care il reflecta fiind poezia de ritual.atat la nivelul categorial. basmele despre animale. Linia de demarcatie dintre ele nu este. de urare si felicitare. definitorii pentru basm. o atitudine fata de mit.legenda. Primele elemente de epica orala le-am intalnit in poezia obiceiurilor. Nu toate speciile au interesat in egala masura cercetatorii. de aici tendinta actuala de a considera distinct mitul.atentia fiind indreptata la inceput aproape exclusiv spre basmul fantastic. specifice acestei poezii.etc. In folclorul romanesc. in special in colinde si in oratiile de nunta. fie . Dar tocmai aceste abordari complementare au deschis calea spre cercetarea aspectelor de fond ale prozei populare.snoava.In folclorul romanesc s-a dezvoltat o bogata creatie literara cu caracter narativ.Comunitatea unor motive.ci si tendinta unor specii de a se transforma. B. intre basmul fantastic si legenda.dar si in ce priveste repertoriul mijloacelor expresive (elemente fantastice.Constatam.

mituri ale soarelui sau ale aurorei.. ca naratiune cu caracter didactic. si asupra lor s-au facut incercari de sinteza.Hasdeu). Gaston Paris..Fondul antropologic al basmelor cuprinde un numar foarte restrans de tipuri fundamentale.strans inrudita cu basmul despre animale.povestire. in basme se rasfrang reminesciente de mituri vechi. si ca nu s-a constatat inca un caz precis in care un mit sa fi ajuns in randul unui basm. Gaidoz) sustine ca basme identice exista la salbatici. Ovidiu Barlea opereaza delimitari care consemneaza ordinea clasica. Bucuresti. In acest clasic studiu comparativ.anecdota. in lucrarea sa “Basmele romane.se face intre legenda.care cuprinde basmul fantastic si basmul nuvelistic. savantii se impart in mai multe scoli. Basmele si legendele Din toate sectiunil folclorului. .P. acelasi basm il gasim la popoarele indepartate si in spatiu si prin originea lor etnica.traditionala a naratiunii orale. Cosquin) cauta originea basmelor populare in India. Scoala literara (Benfey. basmul despre animale. in toate literaturile. fiecare categorie fiind impartita in cicluri. ale norilor.care se resimte mai ales de influenta diferitelor idei religioase"(Lazar Saineanu). Dupa scoala ritualista. basmele sunt vechi rituale astazi cazute in desuetudine. basmele au fost de mai mult timp si mai cu atentie cercetate. Saineanu clasifica basmele noastre in doua categorii: povesti mitico-fantastice si povesti psihologice.in domeniul uman. ale ploii.voite.dar si dinamica ei.menit a da solutionarea unei probleme". sunt foarte numeroase. Scoala antropologica (Lang.care se deosebeste de fabula pentru ca nu prezinta analogii constiente.cu inerente interferente.. in comparatie cu legendele antice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice”. 1895.Oricare popor coloreaza cu o nuanta proprie povestea originala.. in timp ce in basm .deceul". Opera premiata si tiparita de Academia Romana..ca specie complexa. Dupa scoala mitologica reprezentata de Max Muller. * .argumentata prin pozitia pe care povestitorul si ascultatorii o manifesta fata de continutul naratiunii.un basm cu tendinta . reprezentata de mai multi savanti englezi.. si multe dintre ele sunt un patrimoniu comun al unui mare numar de popoare.si basmul propriu-zis.pe care fiecare grup etnic le variaza pana la infinit.in circuitul contemporan. fiecare tip cuprinzand mai multe peripetii. Pentru explicarea basmelor.snoava.. fiecare ciclu fiind divizat in tipuri. Ca unic derivat direct al basmului considera .in care sunt relatate fapte din viata contemporana savarsite de catre povestitori sau la care acestia au fost martori..Distinctia. Colectiile de basme. Basmele noastre sunt studiate cu multa competenta de Lazar Sainenu.supranaturalul constituie un element esential"(B. in care nu se intampla nimic miraculos sau supranatural". Angelo de Gubernatis etc.

pacatuiesc privite din aceasta latura.Materialul nostru de povesti e destul de bogat. si acest Constantinescu a facut o combinatie bizara intre unele basme care se gasesc in basmele noastre si reminescientele din opera lui Dumas. isi memoreaza si isi noteaza elemetele. si din ea aflam ceea ce gandeste si simte poporul astazi. Aceasta este fara indoiala o parte importanta intr-un basm. prin pana lui Ispirescu. Aproape toate basmele noastre publicate pana in urma cu un secol. Un basm poate sa intereseze pe folclorist din doua puncte de vedere. le combina cu mai multa sau mai .. Dumas. Spre exemplu. Un descantec. Unele din povestile noastre. fara a le schimba forma lor lapidara. un pretins basm romanesc care nu poate fi luat in seama de studile de folclor. in care se vorbeste de “padurea neagra”. Dar Ispirescu a fost inselat. Ne mai poatew interesa un basm prin forma in care ni-l reda povestitorul. El ne-a dat deci. Acelasi lucru nu se petrece si cu basmele. ca dintre toate comorile populare. Culegatorul nu stenografiaza ceea ce aude de la povestitorul anume ales dintre cei care nu au putut fi influentati prin citirea diferitelor carti de povesti. se oglindeste un trecut intreg. In forma unui basm vorbeste prezentul. care ar trebui sa atraga serios atentia folcloristului. o traducere din Al. cele mai greu de cules din punct de vedere folcloristic sunt povestile. Povestitorul face diferite reflexii personale. si atata tot. ceea ce se poate face cu usurinta in cantece si in basme. Prin urmare. conditia esentiala pentru a putea servi ca material de studiu este ca bbasmul sa fie sincer. de sabia ramasa de la Novaci si numita “Balmut ajutatorul meu”.se poate culege intocmai cum sunt spuse. si daca nu are bunul simt sa le lase asa cum le-a auzit. pe care cu mult greu ar putea cineva sa le aiba la indemana. acomodandu-l cu mediul. Alecsandri. sa introduca o particica din propriul lui eu.. in buna lui credinta. Unui descantec i se poate adauga sau suprima un vers. dar culegatorul nu simte necesitatea. Astfel. prin ceea ce pune el din sufletul lui in basm. pe “Gheorghe cel viteaz”. nu e ademenit ca in descantecul pe care il culege sau il reda. chiar cu mici modificari. din studiul elementelor determinam filiatiunea basmului. Culegatorul acesta asculta o poveste. introduce in el mici amanunte. Fondul basmului ne arata elementele care-l compun. exista o sumedenie publicate in reviste. si acestea fac obiectul studiilor de folclor. Fara indoiala insa. In afara de colectiile de volume. de exemplu. i se poate schimba un cuvant. adica in elementele lui. Ispirescu ne-a dat ca un basm adevarat romanesc. de povestitorul Mihalache Constantinescu care citise o brosura tiparita pe atunci. Toate acestea variaza de la individ la individ. sau mai exact. cu timpul si cu locul. In fondul unui basm. si chiar in foi zilnice. nu pot sa ne inspire prea multa incredere in ceea ce priveste autenticitatea izvorului lor pur popular. Foarte multe basme publicate pana acum sufera de acest neajuns: influenta stiutorilor de carte. pe care i le sugereaza elementele basmului. in modul cum sunt ele publicate. in poeziile populare culese de el apare ca artist. se arata inrudirea lui cu altele ale altor popoare. pentru ca aceasta este partea romaneasca a basmului.

In sistemul traditional de gandire ele erau crezute.Unitatea ei structuralfunctionala si identitatea de gen este asigurata insa de caracterul explicativ. Etimologiile sunt imaginar-fantastice.Ca repertoriu tematic si fond imagistic. umplutura la cei mai multi.este mai unitar definita. Legenda Dupa Arnold van Gennep.ca specie folclorica. prin reflexiile lui proprii. se substituie in locul povestitorului. Ea nu are structura minotipica si gradul inalt de stereotipie ale basmului fantastic. dar la prea putini e material de folclor care sa poata servi la studiul stiintific al folclorului.In afara functiei de explicare. Sensul cognitiv al legendelor trebuie cautat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau comportamentului uman.dar nu o stiinta bazata pe cunoastere reala si rationament.nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala. Creanga nu a facut opera de folclorist.legenda este eterogena.legendele alcatuiesc mai mult o stiinta decat o literatura. Semnificatiile diferite pe care acelasi obiect le primeste in legende diferite ne permit sa credem ca valoarea de adevar a etiologiilor imaginare a slabit de timpuriu. In folclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie predominant cognitiva.si de raportul specific ce se instituie intre realul concret si imaginarul fantastic. In esenta.in conservarea unor aspecte specifice.aceasta fiind una din particularitatile definitorii ale genului. aceste etimologii au avut si functie de semnificare. printr-un simbol narativ care include.ci o pseudostiinta. ci si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica. cu functie de semnificare. ipoteza primatului genetic al legendei fata de celelalte categorii ale prozei orale a fost larg acceptata in literatura de specialitate. motive fabuloase si supranaturale.de regula.pentru ca insasi functia ei.in contextul culturii populare.putina maiestrie.dar este mai puternic formalizata fata de basmul animalier sau snoava. asa incat citind un asemenea basm.fundamentata pe reprezentari imaginare. si nu povestitorul basmului. dupa cum are sau nu talent. care poate safie arta la Creanga. Cine ar putea sa conteste inalta valoare literara a povestilor lui Creanga? Si cu toate acestea. aceasta particularitate fiind determinata nu numai de indelungata ei existenta. elementele folclorice se pierd intrun noian de vorbarie. Statutul estetic al legendei. In acest sens s-a subliniat adeseori ca.aveau valoare de adevar. ea explica un fapt real sau considerat a fi real. aflam ce simte si ce cugeta culegatorul.carora li se acorda o anumita semnificatie. .in contextul culturii orale. In multe dintre basmele noastre publicate.inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectelelor ciudate.

acestea din urma avand. Nu putem vorbide o tematica exclusiv eroica. Legendele mitologice sunt povestiri despre fiintele supranaturale pe care le regasim.Un bogat repertoriu de legende etiologice.Similitudinea unora dintre ele cu poezia colindelor de flacau.Acest cod eroic.La acestea se adauga legendele despre om insusi.cuprinzand povestiri despre vietile sfintilor sau despre personaje biblice.din aceasta cauza.Vom regasi .de legendele propriu-zis mitologice. dar care prezinta masive interferente cu alte categorii.petit. framantata de lupte si conflicte cu izbucniri violente. Epoca feudala a constituit in acelasi timp perioada de apogeu a cantecului epic ca gen. tot mitologice. isi asimiliaza un orizont tematic bogat. atitudinea si conportamentul eroic nu au reprezentat numai atribute ale modului de viata feudal. cinstea si mandria.de regula. darzenea. mitologice.Se creeaza un canon comportamental eroic. ci de zone tematice care domina eposul eroic si care deriva din insasi natura epocii care l-a generat.Ele sunt de provenienta carturareasca sau apocrifa.atitudini admirative ale maselor fata de personaje si evenimente istorice sau fata de eroi populari. iscusinta si un anumit simt estetic al luptei. . Stravechii mitologii populare ii apartin insa. sintetizat in limbajul popular romanesc prin cuvinte ca . stravechi teme mitologice precum cele legate de cautarea sotiei.. ale carui insusiri sunt puterea fizica. Epica eroica Cantecul epic eroic. hagiografice (sau religioase) si istorice.ca modalitate. reprezinta in folclorul nostru o caregorie puternica. in care modelul eroic are functie de urare.. Legendele istorice mai putin numeroase. a reprezentat in acelasi timp un sistem de valori si un mod de a gandi si concepe existenta umana. este .Cele mai multe legende conservate de memoria strict orala se refera la Cuza-Voda sau la haiduci ca Pantea Viteazul.etc.o raspandire mai limitata zonal.voinicesc".pamantul cu formele sale de relief. in circuitul eposului eroic.voinic" sau .viteaz".In legende ele sunt obiect de cunoastere imaginara cu functie de semnificare. si in basmul fantastic.genetic. ci un ideal spre care aspira intregul popor.bazandu-se insa pe o mitologie crestina autohtonizata. curajul si grandoarea.Modalitatea epicii eroice. dominata de hiperbola si de un retorism pregnant. In aceasta epoca.Numarul mare de legende despre faptele si biruintele lui Stefan cel Mare se explica insa prin revitalizarea traditiei orale sub influenta carturarilor satesti si a povestirilor scrise.si legendele etiologice. a carei dezvoltare si evolutie sunt legate definitoriu de mentalitatea care a dominat veacul de mijloc.vazduhul cu fenomenele lui tulburatoare.in esenta. Legendele hagiografice se apropie..ca si cantecul epic haiducesc. dar si teme nuvelistice despre recunoasterea fratilor instrainati.cu o tematica deosebit de variata:cerul si podoabele lui.in special haiduci. pe care multi specialisti le denumesc.exprima.Tipologic folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etimologice.Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu aceste intruchipari.

iar calitatile lui eroice sunt demonstrate tocmai prin faptul ca invinge aceasta mltime singur sau cu un ajutor. de catre interpreti neprofesionisti. in general. un continut care in chip conventional se numeste nuvelistic.Cantrcrle epice descriu caracteristice ale razboaielor feudale.In variantele unor cantece epice eroice se observa tendinta de trecere in fantastic a dusmanului cu care se confrunta eroul. Poezia conflictelor feudale s-a conservat mai bine in repertoriul epic romanesc datorita corespondentelor ei cu aspiratiile si lupta maselor populare.de asemenea. desi nu rara.mai cu seama. Tematica baladelor romanesti.de exemplu: eroul nu confrunta un adversar individual.in conturarea careia locul elementelor fantastice il ia hiperbola. a celor din Transilvania. cantecul il opune.ci intamplari din viata particulara. Functia hiperbolei in cantecul eroic se defineste ca aceea de a contura un chip ideal de erou. prin variantele mai vechi. eroilor populari.care circula in general la mai multe popoare. adversarul voinicului este reprezentat de o forta din mediul uman si in limitele conditiei umane. Ele cuprind teme din viata cotidiana. ca un numar foarte restrans de cantece eroice adopta mai consistent scheme si motive specifice basmului fantastic. Aparitia lor. oglindesc confruntari intre domn si boieri sau conflicte de drep feudal. despre ciocniri izolate intre romani si turci in zona raialelor de pe Dunare. in variante mai noi. ci un adversar multime.evidenta. prin faptul ca personajele sunt luate din anume medii: haiducesti. care. Numai in anumite conditii si prin anumite subiecte ele capata un colorit eroic. Baladele nu oglindesc fapte de rezonanta istorica. se opun asupririi sociale. in cantecul eroic propriu-zis. Elementele fantastice nu au pentru epica eroica un caracter definitoriu. Pentru anumite teme.cantecele despre conflictele cu turcii sau cu tatarii. o forta foarte mare. Daca in epica fantastico-mitologica sunt relatate confruntari intre un erou uman si o intruchipare supranaturala. e mult redusa in raport cu aparitia hiperbolei.Baladele se canta pe melodie de cantec liric. soldatesti. Unele balade din ciclul Novacestilor constituie unul din cantecele eroice reprezentative ca mesaj si modalitate de realizare artistica.fara acompaniament instrumental si fara a folosi nici unul din mijloacele de realizare muzicala sau interpretare proprii stilului epic .Corbea. Cantecele eroice apartinand acestui ciclu tematic vorbesc despre luptele pe care le-am putea numi partizane.subliniind caracterul extraordinar. Epica romeasca o alta tematica. se aseamana adesea cu tematica baladelor din folclorul popoarelor din centrul si apusul Europei. ca si in cantecul haiducesc. pastrandu-si organizarea de stat si bisericeasca proprie.Tarile romane nu au intrat niciodata sub ocupatie turceasca nemijlocita. Se poate observa. al fortei si actiunilor acestuia. Mihu Haiducul sau Toma Alimos. iar functia lor este similara cu cea a hiperbolei. suprauman. protagonisti a unor poeme care. au fost asimilati. Balada nuvelistica Baladele propriu-zise au. in confruntare. baladele imprumuta nume istorice sau numele eroilor mai de seama ai epicii haiducesti. Pentru ca trasaturile eroice ale voinicului sa poata fi reliefate mai pregnant.etc.

subiectele si variantele locale fiind foarte numeroase. tamaie si sare la toate patru cornurile. situatie similara cu cea din epica apuseana. In baladele romanesti intalnim uramatoarea tematica:tema fratilor regasiti. ci vin in contact cu o traditie existenta. Una dintre caracteristicile crestinismului taranesc al romanilor si al Europei orientale este prezenta a numeroase elemente religioase . Acestea sunt doar cateva din temele cele mai de seama a baladelor romanesti. de asemenea.crestinism cosmic" pentru ca. Unele balade romanesti releva. apoi si capuri de gaina.in balade precum Dobrisan. la hiperbole si la bagajul retoric al cantecului epic eroic.. genul penduleaza intre forme foarte vechi de poezie descriptiva si foarte noi de reportaj versificat cu caracter senzational. specifice mai degraba cantecului liric de factura mai noua. de foame. Fochi. “In folclorul religios romanesc crestinismul nu este cel al bisericii.de boale. Oleac.De aceea se poate vorbi cu greu de o puritate structurala a baladei. pana la deznodamand -. care renunta la fast. tema jertfei zidirii. pe de o parte. cand se pune talpa casei.Tematica baladelor este mult mai variata.intre descriptiv si liric.Momentele esentiale ale dezvoltarii conflictului epic sunt creionate sumar si se succed dintr-o culme in alta.de cele mai multe ori tragic sau dramatic. ca sa le mearga bine.foarte frecventa in Transilvania. ea proiecteaza misterul cristologic al naturii intregi. tema logodnicilor nefericiti care dupa moarte renasc sub forma a doi arbori imbratisati.tema mitologica.pagane". cateodata abia crestinizate. sfintita sa fie casa. Totodata balada se dezvolta intr-un timp foarte indelungat. Acestea le pune o baba cu cuvintele:<<Sa fereasca Dumnezeu casa de fulger. balada este caracterizata intotdeauna printr-un sfarsit tragic. In balada nuvelistica apare frecvent perechea de eroi si grupul social cu care eroii intra in conflict. .Este vorba despre o noua creatie religioasa. chiar in cultura aceluiasi popor.sub fundamentul la cladirea unei case. asupra dimensiunii liturgice a existentei omului in lume.La noi. structuri inedite eposului. de asemenea. iar pe de alta parte. Balada da mai multa atentie atmosferei interne. ceea ce o apropie de cantecul liric. Tema soacra rea. in Ghita Catanuta. Baladele au menire moralizatoare. arhaice. tema sotiei necredincioase. tema povestii sotului care se intoarce dupa sapte ani de armata tocmai in ziua cand sotia sa se marita a doua oara. unde folcloristii sunt pusi in dificultate in stabilirea unor balade sau cantece de colportaj.amintit. temele specifice ei nu cad pe un teren gol.. insistand dimpotriva.Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea).. se face borta in talpa in care se incheie si se pune acolo: agheasma. de cane sau de vita. Balada cuprinde mari arii spatiale.intalnita in balada Manastirea Argesului--. Balada este mult mai redusa ca extindere decat cantecul epic eroic. sub raport structural si stilistic balada implica diferentieri accentuate de la o zona la alta. Genul penduleaza.” . proprie sud-estului european pe care noi am numit-o.pine si sare sa fie in ea>>"(A. Aceasta se realizeaza printr-o expresie mai concisa. neglijeaza elemente istorice ale crestinismului.Desi cuprinde numeroase teme de larga raspandire in folclorul european.

descantec si oratie. Editura stiintifica si enciclopedica. ghicitori si framantari de limba. vicleim. Cantecele.mare parte din descantecele noastre par sa fie traduceri identice ale unor descantece strine. Jocurile copiilor sunt regulate de multe ori prin cantece si dansuri. dupa teme. sau adaugat in altele. diferitele munci sunt insotite de cantece. incepand cu cele salbatice. sunt cantecele. De aceea si numarul lor este mare. hore. De la nastere pana la moarte. care cuprinde urmatoarele subclasificatii: cantec batranesc. la fel ca si cea cantata. si multe din legendele noastresunt raspandite in toata lumea. insa. intentie care nu s-a realizat. 1980) Cantecele Mai usor de cules din tot materialul de folclor. P. dar sunt si cantece care aprtin unui popor intreg. in prefata scrisa in 1867 pentru volumul “Basme. pacalituri si ghicitori”. Genul aforistic ar cuprinde : proverbe. in acelasi timp. care se deosebesc prea putin intre ele. niste versuri care se recita. Bucuresti. In Ardeal. fiind raspandite in multe colectii. sau unei bresle anume. Exista cantece specifice unei anumite populatii. Ar fi deajuns sa citam “Legenda arborilor imbratisati”. in ceasuri de veselie si de tristete se canta. alcatuiec genul poetic. De la Zamolxis la Gengis-Han. Academia Romana a avut intentia sa faca un “Corpus” al cantecelor. adunate de I. Fundescu. foarte multe din cantecele publicate sunt variante. hora. colinda. Hasdeu. aforistic si narativ. In genul narativ ar intra: traditiunea. C. Sub numele de cantec noi intelegem o “poezie”. Lucrul acesta se intampla adeseori si la noi. iar versurile recitate se numeau descantece. precum s-a pacut pentru basme. Multe. in general. tot ce este versificat. O clasificare definitiva a cantecelor noastre ina nu s-a facut B. Cantecele joaca un rol important in viata tuturor popoarelor. la salbatici. S-ar fi ajuns la o clasificare a cantenelor. fara sa fie cantate” dar. canteca cunoscute in localitati determinate. Pentru expunerea din acest paragraf. oratii. clasifica literatura noastra populara in trei genuri: poetic.. anecdota. Cantecele de leagan sunt intrebuintate si la triburile primitive. cunoscute de la un cap la celalalt al unei tari. versurile cantate se numesc cantece. . doina. intr-un vers suprimat in unele. ceea ce ar fi fost un mare ajutor pentru cercetari. “cantec” este si o poezie care se intoneaza pe o melodie. cantecul face parte integranta din viata individului. idiotisme. Adeseori diferenta consta intr-un cuvant in locul altuia. si la sfarsitul vietii mortul este bocit prin cantece. Sunt insa si teme ale unor cantece raspansite si in afara hotarelor unei tari “Miorita” noastra o are si alte popoare. “cantec” inseamna o poezie recitata. La nunta se canta.(Mircea Eliade. basmul.

incercarea de periodizare pe specii este sortita esecului. Se poate presupune ca unele specii au luat nastere mai dinvreme decat altele. in desfasurarea timpului. intre ele insa multe sunt destul de recente. cantec de joc si de veselie” In 1885 apare o mare colectie de “Poezii populare romane”. datata cu precizie si legata de un anumit moment din istoria vietii socialesi culturale ale unui popor. culegere al lui G. si anume un numar de cantece epice de sursa istorica. cum sunt “Cantecul lui Marcos” sau balada “Doamna Ileana”. Cu toate acestea. pentru ca orice specie. Motivele pentru care periodizarea folclorului este deosebit de grea sunt diferite. fara a incerca vreo clasificare generalea. culese si publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor si Invatamantului public. de asemenea “Cantecul bradului” din ceremonia de inmormantare sau unele colinde laice cu teme legendare sunt mai vechi decat multe cantece lirice. considerate ca vechi pot fi mai noi decat cele dintr-o specie socotita ulterior. In consecinta. este aceea intitulata “Materialuri folcloristice”. expresiunea amorului si a suferintii. ca o seama de bocete si nu ar putea fi randuite inaintea unor balade(considerate de obicei ca mai tarzii decat cantecele de ritual) de tipul “Mesterului Manole”. Hasdeu face deosebirile: “Doina sau elegia. De asemenea. In aceasta exista o importanta clasificare a poeziilo populare “dupa anotimp si dupa varsta ceor care e canta” O alta mare colectie. La fel. la noi si noi creatii de structura similara. daca am convenit ca in general cantecele de ritual sunt foarte vechi. Asa se prezinta cazul cu unele cantece epice apusene. M. In prmul rand intervine imposibilitatea datarii. oricat de veche. Pe de alta parte nu se poate face nici macar o cronologizare elastica. cu fond initial indepartat. cand au luat nastere sau au intrat in circulatie unele si cand altele. De pilda. pe specii.Intre doina si hora.in literatura populara romaneasca? In privinta aceasta putem conveni ca ar intra o buna doza de arbitrar. cantecele de ritual agrar de tipul “Coloianului” sau “Cantecul cununii” din ceremonialul secerisului. Multi culegatori isi fac impartiri dupa materialul adunat. chiar cu aproximatii. Daca literatura scrisa. a dat nastere mereu. Teodorescu. pot fi mai usor legate de momentul sau evenimentul care le-a generat. unele creatii apartinand genului epic. cu atat mai mult se iveste aceasta dificultate in domeniul creatiei folclorice. lasand la o parte un numar de . iar “Hora sau ditirambul. pune nu o data probleme dificile in legatura cu periodizarea . se poate vedea ca basmele au un fond mult mai indepartat decat unele povesti realiste si decat multe snoave. Problema populare) datarii si periodizarii folclorului (literaturii Problema datarii si periodizarii folclorului este una dintre cele mai greu de rezolvat. dar cu mai putina valoare. Cine ar putea determina insa. adica fixarii momentului in care majoritatea creatilor folclorice au luat nastere. fiindca multe din creatiile unei anumite specii. Bunaoara. au putut fi cronologizate unele balade romanesti.

tendinta maselor populare. care mancase cu birul vacile Moldovei si in alte culori de limba si expresie il prezinta Mihail Sadoveanu. in jurul carei se polarizeaza un mare numar de imagini “prefabricate”. Peste vechiul fond si inteles al creatiei sa suprapus . In afara de aceste consideratii trebuie sa tinem seama de procesul popular de creatie. prin unele note ele ei. Basmele vechi. au patruns adesea in decursul vremii si in alte conditii istorice. fiindca nu se poate dovedii ca s-a nascut o data cu manastirea “Curtea-de-Arges” sau alta manastire. care a dat impuls unei balade. greu de stabilit istoric. si in cazu iteraturii populare. Daca se poate fixa momentul impulsului. De exemplu. Daca se poate determina momentul sau evenimentul. intr-un fel prezinta Ion Neculce pe Duca-voda. nu se poate contesta nasterea unei noi creati generata de un anumit fapt istoric. variantele din balada lui “Marcos Pasa”. o origine mai veche. iar daca e vorba de literatura culta. au inceput sa simbolizeze tot mai evident in lupta binelui cu raul. “Bimbasa Sava” etc. cum se intampla cu legenda “Mesterului Manole”. ci foloseste cu predilectie imagini poetice pe care le are la indemana din cantece mai vechi. Creatia aceasta e mai veche ca tema decat evenimentul istoric la care se refera( se gaseste si la alte popoare). fara a lua in considerare in acelasi timp. In sensul acest chiar si in creatile de origine foarte veche. legat fiind de limba si de dezvoltarea acesteia. suportat de taranime in trecut. numarul cantecelor epice care pot fi legate de un eveniment istoriccunoscut e prea mic. culta sau populara. are caracter specific de la scriitor la scriitor. se intampla sa putem lega creatia. dar realizarea ei artistica. inseamna oglindire a realitatii istorico-sociale in forme artistice. de anumite evenimente istorice. In cantecul birului greu. in “Orb sarac”. care determina o fabulatie originala. realizarea si maiestria artistica. a dreptatii cu nedreptatea. in constiinta sociala populara. In creatia folclorica avem de-a face cu stratificari. Aici rezida. Orice opera literara. incat cele mai frumoase imagini se regasesc in multe piese folclorice. e deci un castig. altul nou. mult mai usor de fixat in timp. fie in domeniul literaturii culte. Atunci nu incape indoiaa ca. bineinteles cu inventii artistice. cunoscuta noua. in schimb. are caracter specific de la o opera la alta. careia nu i se poate stabili momentul nasterii. Realizarea artistica. eroul izbavitot devenind nu o data om din popor lupta cu dihania chinuitoare si hrapareata balaur sau zmeu. note si atitudini de viata si de relatii sociale. totusi ea poate avea ca tema si inceput. fie in domeniul literaturii populare. procesul creatiei. In orice caz. “Constantin Brancoveanu”.cu structura ritual magica sau mitologica. dar arta creatiei nu sa repetat ci s-a reinoit mereu artistic.balade istorice ca “Aga Balaceanu”. Totusi.peste vechea creatie (vechime determinata lingvistic de insusi termanul “podveada”): . evenimentul istoric da tema. de fapt. In fond. Oricum. Sunt cazuri in care fabulatia nu schimba decat geografia actiunii. Temele literare s-au reluat mereu din antichitate si pana astazi. culese in secolulu al XIX-lea. nu pot reprezenta decat in parte balada cu aceeasi tema din secolul al XIV-lea sau al XVII-lea. s-a desavarsit mult mai tarziu decat acest eveniment. cu fondul lor mitologic. nu trebuie uitat ca poporul nu inventeaza totul din nou si in mod spontan. Fondul de idei este indisolubil legat de forma artistica si nici nu se poate concepe in literatura numai studiul ideilor.. peste mai bine de un seco si jumatate.

Asadar. Aceasta perioada se intinde pana la inceputul secolului al XX-lea.P. b) Perioda preocuparilor romantic-revolutionare. determinata de activitatea si interesul pentru folcor la revolutionarii generatiei de la 1848.“Biru-i greu. aprecind si intelegand just continutul si valoarea literara.. Hasdeu. Nicaieri nu mai incap.. cu complex de teme folcloristice curente. creatii vechi si foarte vechi si altele mai recente. In schimb. in fiecare specie avem dupa elementele continutului . metoda de cercetare lansata . Daca nu se poate periodiza “stricto sensu” creatia . totusi creatia populara nu este anistorica si in linii mari putem reprezenta fazele ei de dezvoltare. podveada grea. in schimb se poate face o periodizare a cercetarilor si a conceptilor folclorice.” Cu toate dificultatile de stricta datare si periodizare a folclorului. In felul acesta putem incerca sa punem o ordine intemeiata si neexagerata in dezvoltarea istorica a creatie populare. Aceasta perioada dureaza din secolul al XVIlea pana in al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea. decat cu mare aproximatie. in stransa legatura cu graiul local. Uitai drumul satului Si coarnele plugului. social si uman. Creatia populara a suferit mereu schimbari pana la primele inregistrari masive din secolul al XIX-lea. O periodizare stiintifica a creatiei s-ar putea face numai prin studierea atenta a ceea ce s-a inregistrat in secolul al XIX-lea si ceea ce se inregistreaza acum in noile conditii de dezvoltare ale folclorului. din momentul intrarii folclorului in campul culegerilor si al studiilor. aceasta perioada dureaza pana in al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. se pot stabili urmatoarele momente si atitudini dominante: a) Urme si inregistrari folclorice inainte de interesul constient pentru culegerea si valorificarea folclorului.. Saracut de maica mea. socotind pe unele mai vechi decat altele. Unde merg si orice fac De belele nu mai scap. realizat in dese cazuri cu o deosebita plasticitate si maiestrie artistica. c) Perioada cercetarilor larg stiintifice ale culturii populare sociale si spirituale in intregime (nu numai valorificarea literaturii populare). Dincolo de secolul al XIX-lea intram intr-o mare masura in domeniul aproximatiei. cercetari initiate si sustinute in special de B. pentru fiecare specie avem un inceput vechi si apoi o dezvoltare a creatiei pana la o faza recenta.. d) Perioada monogrfiilor sistematice regionale.” s-a supus mai tarziu imaginea taranului care paraseste satul si intra in haiducie: “De frica zapciului Si de groaza birului. Si luai drumul crangului Si poteca codrului Si flinta haiducului. In acest sens. Nu putem vorbi de o consecutie a specilor. De valoare si interes ramane insa tabloul larg.

nu trebuie sa consemneze numai faptele sau raspunsurile afirmative la intrebarile lui. metoda care trebuie urmata si in folclor. Perioada respectiva s-a desfasurat pe primele decenii ale veacului al XX-lea. de exemplu. trebuie sa aiba o oarecare pregatire. Il interseaza. dar fara sa se fi putu verifica exactitatea sau sinceritatea lor. precum se pot face studiile cu ajutorul acestui material. in multiplele sale aspecte. un chestionar a raspandit si N. preocuparile si studierea folclorului se incadreaza in cinci perioade. pot sa ne afirme originea noastra de stranepoti ai lui Traian. Densusianu. observa ceea ce se oractica astazi si inregistreza . inregistrarea. mai ininte.de Ovid Densusianu si urmata de un numar important de elevi. dar frecvente prin alte localitati. Aceasta nu inseamna ca elementele unei perioade inceteaza o data cu inceputul perioadei urmatoare. de oamenii cu un rudiment de cultrura. cercetarile acestea sunt elementele metodei de observatie a tuturor stiintelor. ca si in studierea lui. trimitand preotilor si invatatorilor satesti un amnuntit chestionar intitulat: “Obiceiurile juridice ale poporului roman”. nu ar putea sa obtina cu succes informatile necesare. Hasdeu a impanat tara. daca nu ar cunoaste cat se poate mai amnuntit ceea ce se petrece in aceasta privinta si in alte localitati. un subiect limitat. ci si dezvoltarii si infloririi ei. se vor fi strecurat in raspunsurile acestea multe afirmatii care nu corespund realitatii. Metoda in folclor In adunarea materialului de folclor. raspunsuri s-au primit. Pot sa fie elemente folclorice trditii. datini. sau sa ne urce mai sus pe scara civilizatiei. aceasta nu exclude posibilitatea ca astfel de elemente sa fi existat. sa adune material de folclor intr-o localitate. Dupa legile materialismului istoric si dialectic exista o intrepatrundere a vechiului cu noul. si chiar din tarile vecine. ci din tara intreaga. Cercetari de natura aceasta nu inseamna ca vrem sa facem istoria un element folcloric. a devenit obiect de cercetare a diferitelor institutii stiintifice. manifestari de arta necunoscute astazi in cutare sat.sau vrea sa faca cercetari asupra intrgii activitati sufletesti a unui sat. ci si pe cele negative. nu numai din aceeasi regiune. conceptia stiintifica marxist-leninista a eliberat pe cercetatori de conceptii izolate de “scoala” si folclorul. in acel sat. de pilda. S-a intrebuintat sistemul chestionarelor. datinile de la nunta. ca vrem sa facem folclor istoric. aceasta insa nu e suficient. prin luarea sub ocrotire si stimularea de catre stat si de catre diferite organizatii culturale. trebuie sa stie ce vrea. destul de primejdios si vatamator. tiparit in 1878 de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice.Dintr-un sentiment de patriotism rau inteles. se impune sa se inrebuinteze o metoda care sa corespunda cerintelor moderne ale tuturor stiintelor. dar care dupa socoteala autorilor lor. Adunarea materialului de folclor nu se poate face din cabinet. Un cercetator. Cine intentioneaza. In rezumat. . In aceasta perioada se da atentie nu numai cercetarii si studierii creatiei populare. e) Ultima perioada este cea care se desfasoara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. si atunci una din grijile folcloristului este sa cerceteze caror imprejurari se datoreaza faptul ca aceste elemente au disparut.

Aritmetica. 6. dupa chestionarul lui Sebillot. Omul fizic. 13. 26. Creatie populara. Cosmologie. Daca in localitatea in care studiaza el descopera niste acte folclorice necatalogate in nici una din clasificarile existente pana in momentul respectiv. Lumea fizica – 1. jocuri. Nu oricine poate sa aiba iscusinta care se cere pentru a sti sa adune un material stiintific. Care dintre diversele scheme de clasificari propuse de savantii straini ar trbui adoptate? Raspunsul nu depinde de bunul plac al cercetatorului. Fiziologie. eresuri. ci de imprejurarile in care cerceteaza. Intelepciunea populara. 32. care avea materialul de cercetat impartit astfel: I. Clasificare Un material de folclor. 21. sufletesc si social – 19. si sa gaseasca timpul potrivit si metoda potrivita pentru fiecare caz in parte. in 1899. Geologie. 16. care era insarcinat sa le clasifice. 4. . genii. Igiena populara. Filologie. Lumea inchipuirii – 12. 8. intocmit de domnii Gh. cu invitatia de a trimite raspunsurile domnului Gorovei. cititul. 38. 7. 39. Institutii vechi juridice. 9. 31. Zoologie. Fizica. ci le va incadra unde va crede mai potrivit. Astrologie. Antropologie. 18. Demonologie. Tocilescu a reprodus chestionarul din “Sezatoarea”. 35. isi pierde mult din valoare daca este adunat la intamplare. primul chestionar de folclor este acel publicat in revista “Sezatoarea”(anul 1892) de Artur Gorovei. 33. Morala. Mugur si V. Angeologie. 5. La noi. s-a publicat si raspandit un chestionar folcloristic. superstitii. a fost apoi tiparit de Ministerul Instructiunii si trimis tuturor scolilor din tara. Varstele. D. 29. II. Sentimente. Mecanica. Acelasi chestionar. Boale si vindecare. 22. “Directia educatiei poporului” din Ministerul Instructiunii a editat in 1930 un “chestionar folcloric”. Magie. oricat ar fi de numeros si de interesant. 34. Folcloristul care aduna materialul trebuie sa traiasca macar temporar intre indivizii pe care ii cerceteaza. O regula generala pentru metoda de urmat ar fi inutila. s-a facut de revista “Sezatoarea”. Anatomie. III. Arheologie populara. Religie. in 1892.La noi. caracter. 15. Calendaristica si cronologie. 27. intelectual. 2. fonetica. cu oarecare dezvoltari. Cosmografie. 36. Chimie. Botanica. 17. prima incercare de clasificare a intregului folclor. Voiculescu Chestinarele nu-si ating pe deplin scopul. 28. pe care tot Ministrul Instructiunii l-a trimis tuturor scolilor rurale din tara. Astronomie. Petreceri. Profesorul universitar Gr. Mitologie. fara nuci un sistem si fara sa fie aranjat in cadrul unei clasificari bine stabilite. 23. 30. Duhuri. 3. 10. Mai tarziu. Scrisul. pasiuni. cu chestionarul intocmit dupa acela al lui Sebillot. 24. dar nu s-a primit nici un raspuns. Meteorologie. Drumuri. 20. Traiul zilnic. cand e vorba sa fie cules din gura oamenilor si din observatii directe. in 1930. Fiecare cercetator trebuie sa se conformeze imprejurarilor si sa intrebuinteze mijlocul dictat de imprejurari. 37. Geografie fizica. 25. 11. 14. Frenologie si fizionomie. bineiteles ca nu le va lasa la o parte din acest motiv. Credinte. Inteligenta. aratari.

Hasdeu M. 40. datini. P. 42. 43. Familia. Kirileann Prof.Sociologie.D. Gaster Alexiu Viciu Mihai Lupescu Gr. T. Mestesuguri si industrie. Tocilescu Tapu Saineanu Ovid Densusianu .calatorii. Oameni cu contributii marcante pentru folclorul romanesc: Dimitrie Cantemir Nicolae Iorga Vasile Alecsandri A. Povestiri si semne. Caracostea B. D. Xenopol Tache Papahaghi G. 41. 44. Sarbatori.

DEM.. • .MEȘTERUL MANOLE”— G..MEȘTERUL MANOLE”--TUDOR PAMFILE ..2.TEODORESCU • . MONASTIREA ARGEȘULUI”— VASILE ALECSANDRI • .

Pe Arges în sus Cu turma te-ai dus. Nu cumv-ai văzut. doamne. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari. . cum îl văd. Domnu-nveselea Si curînd pleca. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş. La verde-aluniş? .zece. Care-i şi întrece.Ba. Pe unde-am trecut. Calfe si zidari Şi Manoli . Domnul îi zicea: . Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş.Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges în gios Pe un mal frumos. Cît îl auzea. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. Cînii. La loc de grindiş. Pe unde-ai trecut.-am văzut. Şi cum îl videa. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe Arges în gios Cu turma ai fost.

Că v-oi da averi. Zidul rădica. Locul măsura. Dar orice lucra. Deci voi. Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! . Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi. apoi V-oi zidi pe voi. . Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă. Noaptea se surpa! A doua zi iar.Spre zid apuca Cu nouă zidari. Calfe şi zidari. meşteri mari. A tria zi iar. Sfările-ntindea. Care-i şi întrece.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. V-oi face boieri. Iar de nu. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra. V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea.zece. Nouă meşteri mari Şi Manoli .

Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Iar Manoli sta. Calfe şi zidari. Aducînd bucate La soţ ori la frate. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele. Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. În zid s-o zidim! Iată.Nouă meşteri mari. Deci dacă vroiţi Ca să isprăviţi Sfînta monastire Pentru pomenire. . Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Lucra tremurînd Zi lungă de vară. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. Pe ea s-o jertfim. Ci mi se culca Şi un vis visa. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi. Ziua pîn-în seară. Calfe sş zidari Tremura lucrînd.-n zori de zi. Nici că mai lucra. Ş-orice soţioară Orice sorioară.Meşterii cei mari. Mîni în zori de zi Întai s-o ivi.

Norii aduna. Mîndra să-mi întoarne. Să mi-ontoarne-n cale. Cît el o zărea. Inima-i plîngea. Mîndra n-o oprea. Suflă-l pe pamînt. Manea mi-o videa. Dar oricît cădea. Şi iar se-nchina. Floarea cîmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prînz de mîncătură. Drumul cerceta. pe schele.-un vînt.Şi mai sus. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui. Mîndra să-mi oprească. Cînd. Brazii să-i despoaie. Să curgă şiroaie. Ci ea tot venea Şi s-apropia. Doamne. Paltini să îndoaie. Şi-n cîmp se uita. Munţii să răstoarne. pe lume O ploaie cu spume. vai. S-o oprească-n vale. Şi iar se ruga: "Suflă. Vin de băutură. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pîraie Şi îmfla şiroaie. Ruga-i asculta. Doamne. Să facă pîraie. Ceriu-ntuneca. . În genunchi cădea Şi plîngînd zicea: "Dă. Inima-i sărea. S-o-noarcă din cale!" Domnul se-ndura. Apele să crească.

Munţii rasturnă. Iată c-agiungea! Meşterii cei mari. Pe schele-o urca.Manoli.S-o ducă devale!" Domnul se-ndura. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa. Iar ea. Pîn' la pulpişoare. Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi. Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. În braţe-o lua. Brazi că despoia. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. Ci mereu zicea: . Manoli. mîndruţa mea. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă. glumind. Paltini că-ndoia. dragă. Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare. Pe zid o punea Şi. Un vînt pre pămînt. Ruga-i asculta Şi sufla un vînt. amar de ea. . zicea: _ Stai. Că nu-i bună. Iar Manea turba. Visul de-mplinit. Nici că mai rîdea. Nu te spăria. vai de ea. Mîndra-şi săruta.

Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire. Falnică zidire.Manoli.Manoli. Monastire naltă. Domnul o privea . Manoli. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Manoli. Pin' la pulpişoare. Încît . Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Pin' la ţîţişoare. Pin' la ţîţişoare Dar ea. Ci se auzea Din zid că zicea: . Viaţa mi se stinge! Pe Arges în gios.Manoli. Pin' la ochişori. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Pin' la costişoare. vai de ea. Cum n-a mai fost altă. vai de ea. Pin' la buzişoare. Nu se mai videa. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Manoli.

Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea. Spuneţi-mi cu drept. Meşterii gîndea Şi ei îsi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Dar pe loc cădea. Apoi poruncea Schelele să strice. Vesel se mîndrea Ş-apoi răspundea: . Iar pe cei zidari. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Alţii nici că sînt Pe acest pamînt! Află că noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire. Zece meşteri mari.Voi. Zece meşteri mari. Scări să le ridice. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari. meşteri mari. Sus pe coperiş. . De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire. Să mi-i părăsească. meşteri zidari. Calfe şi zidari. Calfe şi zidari. Cu mîna pe pept.Şi se-nveselea Şi astfel grăia: .Ca noi. Cum sta pe grindiş. Sus pe coperiş.

Cu lacrimi udată! .Manoli. Cînd se încerca De-a se arunca. Trupu-şi despica. Manea se pierdea. Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit. Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fîntîna lină. Copilaşu-mi frînge. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge.Şi unde pica. Iar bietul Manoli. Un glas mult iubit. Ochi-i se-nvelea. De pe coperiş. Şi de pe grindiş. Meşterul Manoli. Care greu gemea Şi mereu zicea: . Lumea se-ntorcea. Manoli. Viaţa mi se stinge! Cum o auzea. Norii se-nvîrtea. Tîţişoara-mi plînge. Cu apă puţină. Cu apă sărată.

Ei că-mi tot cătau.Dem. Care mi-i întrece. Curmeziş. nouă meşteri mari si Manole zece. Lungiş. Teodorescu În sus pe Argiş. Ei că mi-au umblat Ţara-n lung şi-n lat: Prin ăl cărpeniş. Un zid părăsit. Stă inima-i rece. cu nouă zidari. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. stă inima-i rece. pe plaiul frumos. verde zugrăvită ’ntr-aur poleită. Pe Argiş în jos. verde zugrăvită. ’n aur poleită. . Dar tot n-au găsit Un zid învechit.plimbă Domnul Negru-Vodă Pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Cu nouă zidari. Prin ăl aluniş. Rămas de de mult.MEŞTERUL MANOLE G. cu opt telegari. Prin ăl aluniş. care mi-i întrece. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Cu opt telegari. Prin ăl cărpeniş. Plimbă-mi-se.

Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. el se tot gîndea şi se socotea. ci mi-l întreba. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. hai de ni-l arată. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş. marmură-ntorcînd. vreme nu pierdea. hai cu noi îndată. şi mi-i răspunea: -Ba Doamne. noiaş purcăraş. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. . de-l vedea. el le mulţămea. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. Domnul. dacă-l auzea. ca de Dumnezeu. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. bună ziua-i da.-am văzut şi am cunoscut.

d-auzea.unde-mi creşte. porcii d-oi lăsa. io mi te-oi cinsti.pe unde-am trecut turma de-am păscut. eu să merg cu tine. d-auzea.-i zicea: -Noiaş purcaraş. Domnul. vai de mine. de necaz oi da: lupii c-or veni. un zid părăsit şi neisprăvit. vesel că-i zicea: -Hai cu noi îndată. io te-oi milui. nu pot. vorba ce-i vorbea? Doamne Negru-Vodă. stăpînul m-o bate bătaie de moarte. unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită. vechi şi mucezit: colo. papură ’nverzită. bine că-i părea. hai de ni-l arată! Noiaş purcăraş ce mi-i răspundea. un zid de de mult. porcii ţi-oi plăti: scroafa cu purcei o sută cinci lei: de tot mascurul ţi-oi da galbenul! Noiaş. Domnul d-auzea iar se întorcea şi măre. turma mi-or răzni. .

şi dacă-l vedea. iată c-am găsit şi am nimerit loc de monăstire pentru pomenire. că-i lucrare lungă! Domnul. vechi şi mucezit. cruce că-si făcea şi se închina. rămas de de mult.de-mi pleca.Vodă. Manole striga şi-n palme bătea din gură zicea: -Doamne Negru.de vedea.noiaş se-ndemna şi se-ndupleca: cu vodă pleca. Var şi cărămidă. zidul ocolea. nouă meşteri mari. bine că-i părea. dacă-l vedea. bine le parea. . Iar de-mi ajungea. iar. Domn’ descăleca. care mi-i întrece. stă inima-i rece! Domnul. zidul că-mi privea. locul de zidire pentru monăstire. pe jos că mergea. cu nouă zidari. de mult părăsit. că-i pustie multă. din gură zicea: -iată c-am găsit şi am nimerit zidul învechit şi neisprăvit. mult că nu mergea: şi iată-mi vedea ăl zid învechit. cu Manole zece.

lucrul cînd lăsa. gîndu-şi frămînta. noaptea se surpa. lucrul că-mi zorea. Lucra. domnul poruncea. că-i pustie multă. acas’ nu-mi pleca. domnu-i ajuta Şi le aducea var şi cărămidă. Manole-mi vedea. Trei ani că lucra. din ochi măsura. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa. la zid că mînea. iar. Foaie ş-o lalea. zidul că-mi zidea. aşa. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. tot aşa. Manole-ncepea: sforile-ntindea. pe zid se culca . nu lucra. că-i lucrare lungă! Foaie ş-o lalea. el se tot cerca. precum zicea. că toată ziua. zidul că-ntărea. c-aşa Domnul va. din adînc ofta. zidul că-ndrepta. Noaptea cînd sosea.chip de pomenire! Si. Soare cînd sfinţea. dacă-mi vedea că nu folosea şi nu-nainta. pe gînduri că-mi sta. el mi se scula zori cînd se ivea.

ş-abia aţipea. dormea, nu dormea, un vis că visa, un vis aievea, şi visu-i spunea că-n deşert lucra, pînă n-o clidi, pînă n-o zidi chiar în temelii, tînără şi vie, d-o dalbă soţie. Zi cînd se făcea, el mi se scula, zidul jos vedea, şi iar se gîndea ziua cît ţinea. Seara cînd sosea, lucrul cînd lăsa, el că mi-şi chema nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Icoana-mi lua, pe mas-o punea, din gură zicea: -Nouă meşteri mari, calfe şi zidari şi cu mine zece, stă inima-mi rece. Io de v-am chemat şi v-am adunat vorbă să vorbim, sfat să sfătuim, Plan Să plănuim, că zid ce zidim surpat îl găsim. Si io am visat vis adevărat că-n zadar muncim, că-n zadar trudim pînă n-om clădi, pînă n-om zidi chiar în temelie, tînără şi vie

d-o dalbă soţie. Hai să ne-nchinăm, hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine, pe sare, pe sfinte icoane : care mîndroşoară, care soţioară întîi c-o veni joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate, voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi, ’n zid s-o aruncaţi, cu cap să scăpaţi. Şi, el cum zicea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pîinea, pe sare, pe sfinte icoane, pe dulci soţioare. Cei nouă zidari, nouă meşteri mari, ei, măre, că-mi sta pînă se-nsera. Acas’ cînd mergea, pe drum se vorbea, şi cînd ajungea, neveste-nvăţa şi mi le zicea: ,,Ia voi ca să-mi ştiţi şi să nu-mi veniţi joi de dimineaţă, pe nor şi pe ceaţa, la zid în departe s-aduceţi bucate!” Manole că-mi sta, la zid că mînea ş-acolo dormea cu capul p-o piatră, pustia s-o bată. Şi noaptea trecea, şi zid se surpa,

c-aşa Domnul va. Iar, cînd se scula în cap cu ziua hîrtie-mi lua, scrisoare-mi scria ş-acas-o mîna: scrisoare pe vînt, răspuns pe pămînt. La slugă c-o da ş-acas-o ducea la dalba Caplea, ea, dac-o vedea, ea,dac-o primea, scrisu-i cunoştea, mult se bucura. Cartea că-mi lua, cartea-mi desfăcea, frumos mi-o citea. Manole-i scria: ,, Draguţă Caplea, soţioara mea, ai un bou bălan ce-i pierdut d-un an. Ia să mi te scoli Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri şi de lă-i găsi, ia să mi te-apuci la tăiat să-l duci şi din carnea lui bucate să-mi faci, la zid să-mi aduci pe nor şi pe ceaţă joi de dimineaţă.” Mîndra de Caplea ea mi se scula joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă, cu roua’n spinare, cu bruma’n picioare. Boul căuta, boul că găsea, boul că-mi tăia, bucate-mi gătea

doar s-ompiedica. şi-un rug curmeziş.Iacăt-o că-mi vine. ş-acum ca să crească-n drum un verde hăţiş. sărmanul de mine!” Şi cruce-şi făcea. d-un rug curmeziş. ea se-mpiedica. Domnul l-auzea Doamnul l-asculta că. doar s-o speria. Doamne sfinte. cum sta şi de sus privea şi pe cîmp căta. din gură zicea: . Dă . şi mi-o cunoştea.. Soare cînd lucea. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. măre. el că mi-o vedea. la cer se ruga: . lăcrămi că vărsa. .şi la zid pleca. d-un mare stufiş. bucate vărsa şi-napoi pleca. ’napoi c-o pleca Altele să ia d-o întîrzia! Rugă se ruga. Caplea că-mi zorea şi s-apropia. bucate-o vărsa. Manole. din ochi lăcrăma. Ea se speria. un mare stufiş. Din adînc ofta. creştea d-un verde hăţiş. Doamne.Doamne. Doamne milostive. la zid în departe să ducă bucate.

de sus că-mi privea. . la zid că-mi pornea. din suflet ofta. la zid că-mi pleca. din suflet ofta. orice te-am rugat toate mi le-ai dat. bucate vărsa. ’napoi se. cruce că-şi făcea şi iar se ruga. cu limba’nfocata. Dă. ’napoi c-o pleca Ş-o întîrzia! El cum se ruga. unde mi-o vedea. Manole cum sta pe cîmp de căta. altele-mi lua.ntorcea ş-altele lua. Meşterul Manole de sus de pe schele. la drum că-mi zorea. la drum că-mi zorea pîn’ s-apropia. ş-acum să-i iasă pe drum lupoaică turbată cu gura căscată. şi iar se ruga: . pe Caplea vedea că s-apropia. doar s-o speria.Dar . doar s’o-mpiedica. bucate-o vărsa. ea se speria şi se-mpiedica. la cer că privea şi cruce-şi făcea. Domnul l-asculta lupoaica-i ieşea.Doamne minunate. Doamne indurate. Doamne. dacă-mi pleca ş-acas-ajungea. mai s-apropia.

doar s-o-mpiedica. Caplea cînd sosea. şi nici se-ntorcea. în cale-o opera. ci drumul cotea şi cîmpul tăia. Doamne. ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă . din gură zicea: -Doamne minunate. toate mi le-ai dat. doar s-o speria. Să rîdă-ncepea. să-i iasă-n cărare d-o scorpie mare cu gura căscată. cite te-am rugat.Ştiţi rămăşagul. sfinte şi-ndurate. Si. din gura zicea: . cu limba-nfocată. Zidari d-o vedea. nu se speria. nici se-mpiedica. la zid c-ajungea. dacă-mi tot vedea că-mi întîrzia. Bine le părea. din suflet ofta. Doamnul l-asculta şi Domnul că-i da: scorpie-i ieşea. ş-acum să-i iasă pe drum. vai de ea. la mers că zorea. pîn’ s’apropia. bucate-o vărsa. la cer se uita. Dar ea. cum se ruga. Manole că-mi sta. acas’ o pleca d-o întîrzia.lăcrămi că-i curgea. Dă.

la zid c-o ducea. plînset că plîngea. Manole. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. zîmbet că-mi zîmbea. dar ei mi-o zidea. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . ’n zid s-o aruncaţi. . cărămizi punea.De vă e de glumă. zid că se-nălţa. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: .Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea .pe nor şi pe ceaţă. zidul că mă strînge.Manole. meştere Manole. gluma nu e bună. plus că-l îneca. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. iar el îmi lua pe dalba Caplea. Vorba nu sfîrşea. de-mi vedea. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. din gură-mi zicea: . voi s-o apucaţi. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. ’n braţe s-o luaţi. dac-o fi vro glumă. şi mai greu ofta. de-mi vedea.Var şi cărămidă. din ochi căuta. zidul că-nălţa şi mereu striga: .

pruncuşorul meu. şi. abia mai sufla. ţîţă că i-or da.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . zînele c-or trece. şi cînd se-nchega. . ţîţişoara-mi curge. zidul întărea şi mi-o coprindea şi mereu striga: . nimic nu zicea.Manole. abia mai putea. glasu-i astupa. şi l-or apleca. zidul înălţa. vază-l Dumnezeu. pe el mi l-o unge. zidul că mă strînge. cu amar plîngea. ninsoare d-o ninge. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. Manole. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. cînd se-nălţa. Şi zidari zidea.ţîţişoara-mi curge. la el s-or întrece. vai de ea. meştere Manole. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. zidul se-nalţa. gluma nu e bună. Manole-mi ofta. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea.

calu-şi repezea . cum o vedea. ş ice se lucra. într-o zi cu soare. departe. zidul că mă strînge. un vaiet topit: . pe el l-or scălda. nouă meşteri mari. într-o sărbătoare. bine că-I părea. Manole. ei mereu lucra şi mereu striga: . pe plaiul frumos sfînta monăstire pentru pomenire. de-mi venea. într-o duminică.plor cînd or ploua. de la vînătoare vodă .Var şi cărămidă . plînsu-l îneca şi se depărta. Iar nouă zidari.mi vedea pe Argiş în jos.Manole. dar. zidul se-nchega. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. meştere Manole. pe cînd lucra. noaptea nu cădea. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. Şi. vînt cînd o sufla. tot mai auzea un glas răguşit. copilaşu-mi plînge! Foaie de anglică. ţîţişoara-mi curge. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea.

Din suflet ofta. din gură zicea: .Aferim . Manole. cum sta Sus pe înveliş Şi pe coperiş. aferim. cum este ea. De m-oi bizui. zău. alta ca dînsa. altele-oi croi. mult să mulţămea. de pe cal sărea. jur ’prejur umbla. şi ferecătură mi-e de învăţătură. . meşter lăudat. nouă meşteri mari cu Manole zece. care-mi vă întrece. Tot ce mi-aţi erut io v-am împlinit. c-aşa lucrătură. dar. sfînta monăstire. meşter învăţat. zidari. pre legea mea. Manole. chip de pomenire. meştere Manole.pîn’ s-apropia: Şi cînd ajungea. dar bine-aţi lucrat bun lucru mi-aţi fapt c-astă monăstire o fi pomenire şi nu s-o vedea în lume alta. bine că-I părea. Din gură-i zicea Şi mi-i răspundea: Doamne Negru. Şi cand se opera. sus că se uita.Vodă mare-i şi frumoasă. mîndră ş-arătoasă. Din cap clătina.

dacă zicea. sus pe înveliş. mult se văieta şi mult se ruga. Mult că nu-mi trecea. acolo-i lăsa. sus pe înveliş. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. scări că le tăia şi sus mi-apuca şi sus că-mi lăsa p-ăi nouă zidari. care mi-i întrece. nici să vă siliţi. ei. pe gînduri cădea. cu Manole zece. nouă meşteri mari. ploaia să-i înmoaie. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire. dacă vedea. Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea.mult mai arătoase şi mult mai frumoase! Domnul Negru –Vodă sta şi-l asculta cum se lăuda. adînc se gîndea . schele că rupea. Foaie şi-o lalea. În sus se uita. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. Frunză de măciş. sus pe coperiş. dac-auzea cum se lăuda. . la meşteri căta şi. zidul ca să-i ţie. vîntul să-i adie. foamea să-i îndoaie.

şi dacă-mi vedea cei nouă zidari. Mnaole.Nici voi să mai fie. scînduri va lua. stau şi tot privesc. mi se sfătuia şi tot întreba: Manole. nouă meşteri mari. că vodă-i ţinea că voda-i muncea şi Vodă zicea: . ce să ne mai facem. nouă meşteri mari. . ei că-mi asculta ce mi-i învăţa. nici voi să se ştie c-o mai fi pe lume. nici vă-ţi ispiti să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi dacă-mi şedea. cu Manole zece. scînduri că cioplea. calfe şi zidari. Nouă meşteri mari. nici voi vă-ţi sili. ş-alte nouă iară din zori pînă-n seară.sus pe coperiş la o monăstire chip de pomenire. trei de primăvară. cu faimă si nume. care mi-i întrece. unde să ne-ntoarcem? După ce zicea. după ce-ntreba. planuri plănuiesc şi mereu postesc trei zile de vară. Meştere Manole. calfe şi zidari. aşa monăstire chip de pomenire.

şiţă că-mi lua. cu ţinte de-oţel. Dacă le bătea şi se ţintuia. pe Argeş în jos. Manole. Domnu-l pedepsea. iar unde-mi cădea. cu aripi zbura. singur rămînea de se tot gîndea şi tot plănuia. dacă zbura.patru le făcea. cînd îmi sălta şi cînd îmi zbura. lîngă monăstire chip e pomenire. cruce se făcea. că se-mpiedica de a monăstire chip e pomenire. pe plaiul frumos. cinci zile-mplinea şi . care cum cădea stană se făcea. şi de-alăturea cişmea izvora . singe că tîşnea. dacă-mi vedea. cu cuie de fier. bine c-o cioplea sase muchi venea: cu ţinte-o bătea. meşterul Manole. nimic că-i păsa. şi el îmi cădea. cu aripi sălta. Manole. şi unde-o bătea. aripi că-şi croia şi le potrivea şi mi le lega: cu ele sălta cu ele zbura: dar. c-aşa Domnul va. dar. el mi se scula.

de Caplea vărsate. Bucureşti. G.Dem.Teodorescu: Poesii populare romîne .cu apă curată trecută prin piatră. 1885. cu lacrimi sărate. pagina 460 .

Meşter de zidit. Eu o să pornesc Şi-o să poruncesc Poruncă domnească. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfântă mănăstire Pentru pomenire. Pe Argeş în jos. . Un ban să nu-i dea.De-a da Dumnezeu.” Negru – Vodă sta. De n-a isprăvi. Că tot ce căta El tot nu afla: Meşter după gând Şi după cuvânt. Pe un mal frumos. De nu i-a plăcea. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Sta şi se chitea Şi se tot gândea. Şi de plănuit Şi la început Şi la isprăvit.MEŞTERUL MANOLE ~ Tudor Pamfile Negru. Capul giurui. Nouă meşteri mari Cu Manole zece Care mi-i întrece. Să-i taie şi mâini. Şi el avea Doispre’ce zidari Şi nouă pietrari.. Chiar pe gândul meu. Sta şi se chitea: .Vodă sta. Să le dea la câini. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole.

ai trecut. Un zid părăsit Şi neisprăvit. . Din fluier doinea Şi nu bindisea.Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece. cărare. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. . Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Din gură zicea: . Şi cu doisprezece.Doamne Negru-Vodă. Oile-mi păzea. Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Pe unde. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Pe drumul cel mare. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Pe unde-am trecut Cu turma păscând.Mândru flăcăuaş. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. Iată. La oi strungăraş.

Voi vă apucaţi . Care vă întrece. Şi că mi-i de turmă. Doispre’ce pietrari. Turma şi-a lăsat. Pe un mal frumos.Foarte mucezit. Foaie arţăraş. Foarte învechit Foarte mucezit. Şi mi s-a luat Tot cu Negru-Vodă. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Cu nouă zidari. De ţi-a pieri una Ţie ti-oi da două.I-hai! Strungăraş. Că v-aş arăta Şi v-aş îndrepta. Nouă meşteri mari. Şi ei au aflat De-un zid învechit Şi nemăntuit. Vodă ce-mi zicea? . Şi de piere două. Pe Argeş în jos. Nouă calfe mari Şi Manole zece. Mândru flăcăuaş La oi strungăraş. Turma şi-a uitat. Iacă ce zicea: . Mândru flăcăuaş. La verde desiş. Pui de românaş. Care mi-i întrece. Că nu-i dau de urmă. Ţi-oi da la loc nouă. Negru-Vodă sta Şi se bucura Şi se tot chitea Şi se tot gândea. Ei au nimerit La loc de grindiş.Doispre’ce pietrari.

Foaie de lalea. Ziua ce zidea. Că orice lucra. Mândră şi frumoasă. Planuri că scotea Şi nu zăbovea. visa Visul aievea. Meşterii sileau Şi mereu lucrau. mări.Şi să vă legaţi. Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Şi mi se culca. Da’ Manole sta. Zidul că pornea. A doua aşa. Domnii şi-mpăraţii. . El. Geaba se-ntrecea. Ci mereu gândea Şi se chibzuia. Naltă şi chipoasă: Să se mire domnii. Zidul că suia Şi se ridica. Dar’ cum se culca. Noaptea se surpa. Aici să-mi duraţi. Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Da’ voi să ştiţi Şi să siliţi: Altă mănăstire Să nu fie-n lume. Chiar din temelie Pân’la săvârşie Mândră mănăstire. El nu mai lucra. Manole stătea Şi se socotea. A treia aşa Pân’ la săptămâna. Lucrul că pornea. Zi întâia-aşa. Şi se apuca.

pe sare. Iată ce-am visat: Se făcea. pe ceaţă.Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi. Care s-a sili La zid de-a veni. De-o dalbă soţie. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. Chip de pomenire. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. Nouă calfe mari. făcea.Şi se se scula. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. Care nu mă-ntrece.” Deci voi.Voi. . Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. Ei mi-au juruit.. Voi dacă voiţi Ca să isprăviţi Ceastă mănăstire. Pe rouă. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. Pe ea voi zidi. El aşa zicea: . Calfe şi zidari. meşteri mari. El că tot striga Şi tot cuvânta: . Doispre’ce zidari. Nevestei nu spuneţi. Dar nu s-au ţinutŞ Acasă de-a mers. Foaie de mărari. nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. Şi mâini dimineaţă.

Drumul cerceta. venea Şi mi-o desluşea: Soţioara lui. Şi dete cu puhoaie Şi făcu pâraie Şi umplu şivoaie. Inima-i plângea. Şi venea. Nevestica lui. venea Şi mi-şi aducea Prânz de mâncătură. Iată că zărea: Cineva venea Şi venea. Ploaie că dădea. Mândra a vedea Şi s-a-nspăimânta. Da’ Manole sta. . Ci mi se ruga Şi se tot uita. Nici că nu mai lucra. În zid de-oi zidi! Dumnezeu că va. Cât el o vedea. pe lume O ploaie cu spume. Vin de băutură. Ruga-i asculta. S-o-ntoarne din loc: . Doamne. Ziua că zorea. Milă că-i venea Şi se închina Şi mi se ruga Cu lacrămi de foc. Meşterii lucra. Cum n-a mai văzut Om de pe pământ. Doar de-a zăbovi Alta de-a veni. De va să trăiască! Floare şi-o lalea. Floarea câmpului.Dă.Nevestei a spus Că ce-a fi să fie La zid să nu vie Şi să se trezească.

Să se ducă-n lume După bou bălan . un vânt. Bucate-a vărsa Şi s-a înturna! Doamne. Mândra să mi-o întoarne. Nici că se-nturna. Doamne. Un vânt pe pământ. Copaci răsturna Şi ea. Că mereu venea Şi la drum zorea. Întuneric mare Cum nu s-a văzut Pe acest pământ. Domnu-l asculta. El mereu ofta Şi iar se ruga: .Dă. Doar s-a-nspăimânta Şi s-a-mpiedica.Dă. Munţii răsturna. Groază că-i era Şi se tot ruga: .Apele creştea Şi mereu ploua Şi mereu turna! Dar ea. Manole-o vedea Şi mi se-ngrijea Şi se-nspăimânta. Doamne. Nici se-napăimânta. vai de ea. Inimioara mea. sufla. Vântul că pornea Şi sulfa. Copaci să răstoarne. Fă pe gândul meu. Nevestica mea. În gănd ca să-i deie. pe lume. vai de ea. Pe drum tot zorea Şi s-apropia! Manole-o vedea. Dumnezeu. Doar o zăbovi Nu s-a prileji În zid de-a zidi.

Bucate vărsa. Bucate-l făcea. Mi se-ntuneca Şi cu grai grăia: . Şi l-a tot căta Şi nu l-a afla. venea Şi se-mpiedica Şi iar se scula. Şi dacă-l gătea. În zid o zideau. Apoi se-nturna Şi apoi pleca După bou bălan. Nouă meşteri mari. Că-i pierdut de-un an. Luaţi de-o zidiţi. Mi se gândura. .Că-i pierdut de-un an. Şi ea tot venea. Şi dacă afla. Cu grabă pleca Şi la drum zorea. Pe zid mi-o puneau. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. S-o zidim de vie Chiar în temelie. Iată că sosea! Iar bietul Manole.Doispre’ce pietrari. Să nu mi-o trudiţi. Doar s-a zăbovi Şi s-a prileji Alta ca să vie. Şi dacă gătea. Şi venea. Întuneric da. În drum purcedea. Măcelar căta Şi măcelărea. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Domnu-l asculta. Cum nu s-a văzut Pe acest pământ.

Cine l-a scălda? . Zidul că mă strânge. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. Pân’ la ţâţişoare. .Dar ea. Ţâţişoara-mi strânge. Cu lucrul grăbeau. Soţiorul meu. Din gură ofta. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. Cu oftat ofta. Nouă meşteri mari.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Manole. mândruţa mea. Dulcişorul meu. Pân’ la pulpişoare.Manole.Taci. Copilaşu-mi plânge.Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Ea nu mai râdea Ci cu grai grăia: . Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. vai de ea. Nimic nu zicea. De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. . De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Lăptişoru-mi curge.Doispre’ce pietrari. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. Cu gura grăia: .

isprăvea.Doispre’ce pietrari. Meşterii zorea. Să-mi spuneţi cu drept. Luna că stătea. Dacă v-apucaţi Alta să duraţi. Bine le părea… Cu opt telegari. Trăsură domnească Şi cu Negru-Vodă Şi boierii ţării. Voi că v-aţi silit Şi mi-aţi mulţămit.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. Care vă întrece.Vântul a sufla Şi l-a legăna. Soarele mergea! Foaie şi-o lalea. . Eu v-oi da averi. Mult se minunau.. Trec la mănăstire Ca să se închine. Mult mai strălucioasă Şi mult mai frumoasă? . Dulce legănare Pân’ s-a face mare. Iată c-ajungeau Şi ei de-mi vedeau. V-oi face boieri. Cu opt harmasari. Altă mănăstire Pentru-nchinăciune. Nouă meşteri mari Şi Manole zece. Cu mâna la piept. Sta şi se uita Şi se minuna Şi din grai grăia: .Cin’ l-a legănă? . Negru-Vodă sta. Lucrul le mergea: Iată.

Sta şi se chitea. aripioare Din scânduri uşoare Şi se încercau Ca şoimii zburau. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. Ei că se-ngâmfau Şi-aşa răspundeau: . Calfe şi zidari. Calfe şi zidari. . Altă mănăstire Pentru pomenire. Dar unde picau Stâncă se făceau. Manole stătea. Ei dacă vedeau. Dar cei meşteri mari. Mult mai strălucioasă Şi mai arătoasă Şi mult mai frumoasă.Doamne Negru-Vodă. Sus pe-acoperiş. Mândră şi frumoasă! Meşterii mari.Foaie de măcriş. Setea să-i usuce. Dar bietul Manole. Ploaia să-i răzbată. Aripi. Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm. Apoi poruncea. Nimic nu zicea. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Foamea să-i mănânce. Aripi îşi făceau.

Cu apă puţină. Cu slove din carte! Să se pomenească. Dacă nu era. Aripi şi-a făcut Cum s-a priceput. Boieri dumneavoastră. . Cu slove săpate. Dar unde-a picat Dumnezeu d dat De-o mândră fântână.Meşterul Manole. N-aveam ce cânta.

3. INTRODUCEREA .

Se sacrificau mai ales femei şi copii. îngropată la temelie. undelemn. în special în sud-estul Europei. cu substanţe incărcate cu forţe cosmice (argint. jertfa lui vie. laudă muncii creatoare. care a avut loc la creaţia lumii” (Eliade). când au luat naştere lucrurile. Elementele fundamentale ale baladei . vin.. sau în legendă. proiecţie a vieţii care dăinuie). a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. în epoci îndepărtate. acela că orice construcţie durabilă cere sacrificiu. cu ierburi verzi. deoarece era adânc motivatde credinţa că o moarte violentă asigură victimei o postexistenţă privilegiată. de perpetuarea numelui prin urmaşi. cu animale şi păsări. odataă cu evoluţia mentalităţii. demiurgul a săvârşit un act sacrificial. încorporată în opera de artă. să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ. Prin insistenţa pe încrederea în misiunea artistului şi atitudinea indiferentă a domnitorului. al fântânii. cu ouă.Meşterul Manole” circulă şi în alte arii folclorice. cu oase şi cranii omeneşti. la crearea lumii. în baladă se suprapune vechiului mit unul cu mesaj nou. Cercetători care au scrutat tema în profunzimile ei afirmă cu temei că. care lipsesc din dramă (comuniunea cu natura. sacrificiul uman era acceptat de bunăvoie. Toate sacrificiile au o „structură omologată cu sacrificiul primordial. acela că orice momument de seamă are. Sacrificiul se face „ pentru că aşa s-a făcut <<la început>>.În numeroase mitologii. jertfele umane au fost substituite cu umbrele acestora. şi pentru că numai aşa se însufeleţeşte un lucru şi i se conferă realitate şi durată” (Eliade). mitul elanului creator. se trece la un motiv din sfera experienţei istorice raţionale. De la motivul mitologic iraţional. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit. mai ales in Balcani(umbra fiind mai puţin un substitut şi mai mult un eufemism). Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. iar acest mit cosmogonic devine modelul exemplar al tuturor creaţiilor. mai presus de iubire. Pentru artist. perle). în realitate. Evoluţia temei aduce în baladă şi alte motive. . pâine. Riturile şi legendele construcţiilor au fost atestate la popoarede pe toate continentele. motivul Icarului. sare. de familie.

4. LEGENDĂ ȘI ISTORIE .

precum şi la românii din Iugoslavia şi Bulgaria. Prin urmare.Capodoperă a literaturii orale. Dacă riturile şi legendele construcţiilor au o răspândire cvasi-univerasală. rădăcinile sale vădesc concepţii şi practici durând din preistorie. cântecul epic despre femeia zidită se întalneşte numai la popoarele din sud-estul Europei: neogreci. cu rădăcini rituale mai vechi. alături de alte caracteristici. plus 38 de legende în proză) originează de la un ansamblu de credinţe foarte vechi. albanezi. Secvenţa se întinde astfel de la cosmogonie la produsul literar popular”. 1-2) studiul Balada Meşterului Manole şi variantele ei transilvănene. numiti „goge” (termenul „goga” devenind la sârbi şi albanezi substantivul comun pentru „zidar”). traco-elino-latin. cu prelungiri în Banat şi Transilvania de sud-est (pe alocuri. Versiunea colind conservă un stadiu mai arhaic decât versiunea baladă: „faptul epic este redus la esenţa lui. ritulalul de construcţie este şi el o consecinţă <<teoretică>> a unui mit cosmogonic şi a unei întregi metafizici arhaice. 7. nestatornicia zidurilor. Someş. le conferă o soartă tragică. în lumea preindoeuropeană”(Bârlea). in nordul Transilvaniei (Sălaj. elaborarea poetică acestui motiv nu se poate concepe decât într-un mediu de zidari în care s-au conservat până târziu „secrete de meserie” şi ritualuri de un incontestabil arhaism. interpretat la familiile la care a murit cineva de la Crăciunul precedent. are funcţie de bocet. Interrelaţiile complexe ale textului literar cu acest ansamblu sunt relevate de Mircea Eliade: „Putem deci afirma urmatoarea secvenţă: ritul de construcţie-legendă corespunde victimelor jertfite-baladă. macedoromâni. sârbo-croaţi. Lăpuş. Specialişti ai domeniului au formulat ipoteza că versiunea neogreacă ar fi cea mai veche. Bistriţa). Muntenia şi Moldova. Descoperirea şi cercetarea variantelor colind o datorăm lui I. pentru circulaţia de la un popor la altul în ambele sensuri. Astfel. este posibil să ne aflăm în faţa unui sâmbure autohton. care afirmă că nimic nu poate dura dacaă nu are <<suflet>> sau nu este <<însufleţit>>. la extremitatea sudică (Grecia). cântecul despre femeia zidită are funcţie de colind şi de doliu. Pe de altă parte. în sudul Greciei. Există în bibliografia de specialitate ipoteza potrivit căreia circulaţia baladei s-ar fi realizat în primul rând datorită zidarilor macedoromâni. b. în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei şi datează din cele mai vechi timpuri. izolat şi in Timiş şi Arad. care publica in 1962 („Revista de folclor”. şi tot de la bulgari la români. Versiunea baladă circulă în Oltenia. şi la cea nordică (Transilvania) a ariei de răspândire. necesitatea de a fi zidită o femeie în temelii. de la bulgari şi de la albanezi la sârbo-croaţti. bulgari şi macedoromâni. că de aici s-a răspândit la albanezi. . iar de la aceştia la maghiari. cântecul epic despre jertfa zidirii (atestat in 242 de variante. printre altele pentru că. Taloş. bulgari. Dar intensificarea cercetătorilor de teren. Aproximativ in aceeaşi arie. români şi maghiari. nr. compararea versiunilor naţionale pe această bază şi urmărirea funcţiei textelor au condus la concluzii mai nuanţate. au funcţie de colind de doliu şi variantele „Mioriţei”. s-au conservat formele cele mai arhaice. Toate versiunile naţionale cuprind următoarele motive: a. Ipoteza a fost aproape general acceptată. ceea ce pledează pentru poligeneză şi. alături de varianta colind). Faptul că meşterii zidari sunt condamnaţi de însăşi meseria lor să îşi sacrifice familiile.

În toate variantele. Dar în cele sud-dunărene. Manole îşi construieşte aripi de şindrilă. Versiunile sud-dunărene se încheie cu acest motiv. de mare şi delicată dragoste. Motivul cuprinde prezentarea protagoniştilor şi călăuzirea lor de un cioban. meşterul soţ mimează tristeţea. Locul este damnat. fie de căte o pasăre (variantele macedoromâne). Balada nu motivează de ce locul a devenit astfel. cu atât mai mult pentru un lăcaş de cult. pentru că şiar fi pierdut inelul de logodnă în zid. cu care incep celelalte versiuni. care va veni prima cu prânzul a doua zi. În motivul următor este sacrificată soţia. se zbate. versiunea românească începe printr-un ritual: căutarea locului pentru construcţia Mănăstirii Argeşului.sacrificarea celei mai bune soţii./ Cu apă aărată/ Cu lacrimi udată!”. Al doilea motiv din versiunea românească. dă baladei orizont şi înţeles adânc” (Caracostea). când soţia îl caută. meşterul îl roagă pe Dumnezeu să o oprească din cale. se lamentează. este acela al nestatorniciei zidurilor. imolarea soţiei se face într-o atmosferă de glumă. protestează. este actul ritualic fundamental. îşi blesetmă destinul. asemenea celorlalţi meşteri. devenind astfel unul dintre personajele cele mai luminoase ale literaturii noastre orale./ Ce se mai făcea?/ O fântână lină. aude glasul duios şi stins al soţiei: „Cum o auzea/ Manea se pierdea/ Ochii-i senvelea/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvârtea/ şi de pe grindiş. „cu ajutorul . motiv care nu poate fi considerat nicidecum exterior. marcat prin zidul părăsit la care se reped „câinii cum îl văd”. fie de către o zână (variantele sârbo-croate). Rămas pe acoperiş după luarea schelelor la porunca lui Vodă. Soarta amândurora este nedespărţită./ Cu apă puţină. În versiunile sud-dunărene. dar orice încercări sunt zadarnice. „şi latră a pustiu/ şi urlă a morţiu”. ei contestă autenticitatea baladei româneşti. Când se pregătea să sară. soţia lui Manole soseşte prima. mândruţa mea. este zidită./ Visul de-mplinit”. nevoia de a o sacrifica pe soţia unuia dintre ei./ De pe coperiş. fie de căte un geniu (variantele neogreceşti). În toate versiunile naţionale. dar ne sugerează că el poate fi absolvit de un asemenea marcaj prin rituri specifice. de încredere între soţi: „Stăi. fie în vis (variantele bulgare şi româneşti). La vederea ei. victima este păcălită. balada mai cunoaşte unul: zborul lui Icar al Meşterului Manole şi moartea sa tragică. li se face cunoscută meşterilor (de regulă meşterului mare). În cele mai multe versiuni. Manole trece de prim-plan fără a aduce vreo „scădere figurii atât de duioase şi de urmare a soţiei. În motivul următor. considerate de unii cercetători exterioare temei. soţia sacrificată este personajul principal. Iar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului. cheia de boltă a baladei. izvorul acesta este tămăduitor. În versiunea românească. În timp ce versiunile sud-dunărene debutează cu motivul dărâmării zidurilor. Pre a fi motivul cel mai unitar. tot ce zidesc meşterii ziua se surpă noaptea.c. dar îl respectă numai meşterul mare sau cel mai mic dintre fraţii zidari. Numai în cea românească ea acceptă ce resemnare şi cu seninătate zidirea rituală. pe baza lor./ Nu te spăria/ Că vrem să glumim/ Şi să te zidim!/ Ana se-ncredea/ şi vesel râdea. În versiunea românească./ Iar Manea ofta/ şi se apuca/ Zidul de zidit. deoarece în societăţile arhaice se cunosc numeroase rituri pentru alegerea locului construcţiei unei locuninţe. Transformarea lui Manole în fântână este o formă de apoteozare a sa. Caracostea a demonstrat valoarea artistică singulară a baladei româneşti: spre deosebire de celelalte versiuni. Pe teren românesc. Variantele româneşti conţin motive neîntâlinte în cele sud –dunărene./ Mort bietul cădea!/ Iar unde cădea. zidarii fac legământ să nu comunice soţiilor ce le asteaptă.

Dincolo de a fi un orgolios mânat de patimacreţiei. fortăreţelor. peste Arta.copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. însă.. a fost zidit cu preţul jertfirii unui copil de 4 ani. o tânără fată a visat că lucrul nu va înainta până când o fecioară nu va fi zidită de vie şi chiar ea se oferi să fie jertfită. Iar fântânile au. cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de zece ani o cetate fără s-o poată sfârşi. loc de rugă şi reculegere. semnificaţii multiple. în cultura tradiţională. Nenumăratele fortăreţe. centru. Elementele fundamentale ale baladei Meşterului Manole se regăsesc şi în alte arii folclorice. Sébillot. El îşi jertfeşte soţia şi se jertfeşte pe sine pentru construirea unui lăcaş de cult. meşterul cere ca toţi să se lege cu jurământ să zidească pe cea dintâi nevastă care va veni a doua zi cu merinde. îl întâlnim şi în Scoţia. devine mit” (Caracostea). castelelor. cel de peste Mostar. Motivul bisericii. tovarăşil sfântului. oraşelor.mijloacelor mitice” (Bârlea). Sunt mai numeroase legendele în legătură cu jertfele umane necesare construcţiei podurilor. imagine şi axă a lumii. Femeia coboară să-l caute şi e zidită de vie. mănăstirea şi izvorul.. Sfântul Colomban se trudea zilnic să ridice o catedrală la Iona. după ce reproduce documentarea balcanică (podul peste Arta. care se dărâma necontenit în timpul nopţii. dar zidurile se prăvăleau necontenit. unde dragostea lor se perpetuează. Sub podul din Rosporden ( Finister) a fost îngropat un copil . în temelia catedralei Oran. soţia meşterului şi acesta îi spune că i-a căzut inelul în temelii. cum se afirmă adesea. care vestesc că trebuie zidit un . districtul Alzth. se aude vocea arhanghelilor. în Scoţia. Cerul îl vesteşte că lucrarea nu se va putea devăvârşi decât înmormântându-se de vie o fiinţă omenească. Pont-Callec. se află o fortăreaţă cu un pod de apărare. etc. cumpărat . oricum personajele principale au conservat până aproape de zilele noastre jertfa zidirii. Versurile greceşti vorbesc despre un pod. atunci când se construia cea dintâi biserică în Pole. şi de aceea până la sfârşitul secolului trecut se prelingeau picături prin crăpăturile zidăriei.Historia . al cărei model exemplar este cosmogonia. Nennius povesteşte în a sa . sub care tradiţia spune că au fost îngropaţi trei danezi şi din cauza aceasta nici un soldat danez vrăjmaş nu-l poate trece. Înţelegând că e nevoie de o jertfă. Meşterul refuză. Aceasta avea un copil şi ceru meşterului să-i lase o crăpătură să-l alăpteze. printre care perpetuarea amintirii cuiva. şi astfel este zidit. Ea moare blestemând podul. Manole este un sacerdot care înfăptuieşte un act ritualic cu adânci semnificaţii cultice. Într-o variantă. fiind pătruns „de forţele tainice. au fost zidite peste trupurile vii ale jertfelor omeneşti. în Herţegovina.) aminteşte mai multe legende occidentale de jerftele aduse câtorva poduri celebre. dimineaţa. de asemenea. Dintre variantele bulgare. În corpurile lor noi. care se dărâma înainte de a i se jertfi o făptură omenească. Subiectul baladei reprezintă mai multe decât o întâmplare. O varianată din Herţegovina povesteşte cum la clădirea podului peste Mostar a fost zidită o ţigancă. Este greu de spus dacă balada redescoperă mitul (Călinescu) sau îl perpetuează. situat între Caudan şi Le Fanoét . care de atunci tremură ca frunza. celor doi soţi se reîntâlensc în postexistenţă. Într-o legendă estoniană se povesteşte că. Se apropie.

interiorizare a sacrificiului”. războaiele vechilor mexicani aveau ca scop principal capturarea de prizioneri destinaţi sacrificiilor. întreabă druizii prin ce mijloc ar putea duce la bun sfârşit construcţia. că credinţa în necesitatea sacrificiuluiuman n-a avut loc şi în sistemul cosmologic şi ritual al indo-arienilor. Ea se explică. Aceasta nu înseamnă. Când lucrul se repetă pentru a treia oară. trebuie să fie omorât. prin aceeaşi străveche teorie a creaţiei şi a repetiţiei actelor primordiale. Într-una din legendele vieţilor anterioare ale lui Buda se spune: . Aceleaşi credinţe le întâlnim şi în America. nu izbuteşte pentru că materialele deispar a doua zi. trupul şi sângele trebuie oferit ca ofrandă(bali) şi trupul aşezat dedesupt. în Africa. doi şerpi.O mare povară(dvara) e stăpânită şi păzită de duhuri( devata).. aşa cum vom vedea. Aceleaşi sacrificii umane la construcţii le regăsim în Polinezia. . însă. care au dus nu numai la întrebuinţarea efigiilor sau figurilor din cocă. În clădirea marelui templu mexican al lui Huitzilopochli s-au sacrificat prizioneri. unul alb şi celălalt roşu. Brahmanismul a elaborat de altfel un vast sistem de substituiri ale sacrificului.Brittonum” cum regele Gourthigirnus. voind să-şi construiască fortăreaţa Dinas Emris din Ţara Galilor. Un brahman. De astfel.. iar poarta ridicată deasupra lui”. Tradiţia aceasta e arhaică şi probabil contaminată de ritualurile populaţiilor anariene.. pentru că nenumărate alte texte indiene ne vorbesc de interdicţia de a sacrifica oamenii vii.. în loc de vietăţile rituale. copilul le cere să sape într-un anumit loc şi găsesc acolo două vase cu apă. după spusa lui Clavigero. darau culminat în tehnicile ascetico-mistice de . I se răspunde: să sacrifice un copil fără părinţi(orfan? naştere miraculoasă?). Templul lui Chibchas în Sagamozo stă numai pentru că la temeliile lui s-au îngropat oameni vii. Cercetat de druizi ca să se lămurească ce cauză zădărniceşte construcţia.

PARALELA REALIZATĂ ÎNTRE CELE TREI VARIANTE .5.

În toate cele trei variante este accentuat locul în care se va desfaşura acţiunea baladelor. în 1866. transmis de la o generaţie la alta. În balada a doua. stă inima-i rece.44). Negru-Vodă trece Cu tovarăşi zece.Balade”(Cântice bătrâneşti) la Bucureşti. create si transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie.Mîndre ciobănaş Din fluier doinaş.. Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. cărare. 1910.Pe Argiş în jos. Şi cum îl videa. În versurile următoare se vorbeşte şi despre pedeapsa pe care o va primi acest meşter dacă nu va accepta crearea lăcaşului de cult “De nu i-a plăcea/Un ban să nu-i dea/De n-a isprăvi/Capul giurui/Să-i tai si mâni/Să le dea la câni. pe plaiul frumos.. nouă meşteri mari si Manole zece. Domnul îi zicea: ./Care-i şi întrece”.Alecsandri situează acţiunea “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în lumea feudală. . În toate este narată căutarea locului potrivit pentru zidirea mănăstirii.cea publicată de Teodorescu. care mi-i întrece. ’n aur poleită.Pe un mal frumos. Şi ei tot mergeau Şi tot plănuiau Şi nu mai aflau Loc de mănăstire Şi de pomenire. Dem. P. O altă construcţie se dovedeşte a avea cea de-a treia baladă în care la început este prezentat “Negru-Vodă” care stă şi cugetă asupra dorinţei sale de a realiza o mănăstire cu ajutorul unui „meşter Manole”. însă în aceeaşi perioadă istorică. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Teodorescu in „Poesii populare române”. Cegăneanu. p. în timpul lui Negru-Vodă “Negru-Vodă trece/Cu tovarăşi zece/Nouă meşteri mari/Calfe şi zidari/Şi Manole zece. precum şi în ce constă actul creaţiei: realizarea “bisericii episcopale din Argeş”*(Sp.. Iată cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobanaş Din fluier doinaş. Cele trei variante ale baladei „Monastirea Argeşului” au fost publicate de Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii poporale. Şi cu doisprezece. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . cu opt telegari.Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire.” După aceste informaţii se ajunge şi la prezentarea locului “Pe Argeş în jos/Pe un mal frumos” în concordanţă cu varianta iniţială a lui Alecsandri.Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc. Iată. acţiunea este plasată la antipodal primei balade “În sus pe Argiş/prin ăl cărpeniş/prin ăl luminiş”. Bucureşti. Pe Arges în sus „Meşterul Manole”--G. de G. Balada culeasă de V. Negru-Vodă vine pe dalba-i moşie c-o verde cocie. Ei că-mi tot cătau. iar ultima este editată de Tudor Pamfile în “Cântece de ţară”. verde zugrăvită. 1913. cum mergeau Şi cum tot zoreau Pe cale. prin care se sugerează continuitatea în făurirea frumosului. Motivul cel mai cunoscut este cel al zidului învechit şi părăsit. cu nouă zidari.Teodorescu . Chip de pomenire Pentru-nchinăciune. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. deoarece însemnează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru.Dem. în 1885.

de-l vedea. porcii tot păzindmarmură-ntorcând. Domnul. noiaş purcăraş. că te-oi răsplăti şi te-oi milui cu milă de domn. Domnu-nveselea Si curînd pleca. Spre zid apuca Cu nouă zidari. La loc de grindiş. Cînii. Nu ai fost văzut De-un zid învechit Şi nemântuit? De vei fi văzut Şi vei da cuvânt. La verde-aluniş? . “noiaş purcăraş”( Teodorescu) . Pe unde-am trecut. La oi strungăraş. Dar nu nimereau Ăl zid învechit Şi neisprăvit. De mult părăsit: Fără că-i găsea Şi îmi întâlnea Noiaş Purcăraş.-am văzut. Spun drept c-am văzut Un zid învechit. Pe unde.” Pe drumul cel mare.ai trecut. cum îl văd.Doamne Negru-Vodă. Nu cumv-ai văzut. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Pe unde-am trecut Cu turma păscând. de mult părăsit? Daca l-ai văzut şi l-ai cunoscut. . baladele ne înfăţisează întâlnirea lui Negru-Vodă cu un “biet ciobănaş. ci mi-l întreba. Nouă meşteri mari Şi Manoli . marmură-ntorcînd. .” Se observă că in cazul baladei lui Teodorescu se accentuează în multe versuri căutarea zidului.Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Din fluier doinea Şi nu bindisea.Pamfile). Pe Arges în gios Cu turma ai fost. Pe unde-ai trecut.Cu turma te-ai dus.Ba. Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei Şi doi ciobănei. nu cumv-ai văzut pe unde-ai trecut un zid învechit şi neisprăvit. .zece. ca de Dumnezeu. “mândru flăcăuaş/La oi strungăraş”( T.” Cît îl auzea. În continuare. din gură-i zicea: -Noiaş purcăraş porcii tot păzînd. el le mulţămea. Oile-mi păzea. hai de ni-l arată. Foarte mucezit. doamne. Un zid părăsit Şi neisprăvit. Un zid părăsit Şi neisprăvit. bună ziua-i da. Care-i şi întrece.Mândru flăcăuaş. din fluier doinaş”( Alecsandri) . Ei mi-şi ajungeau Mândru flăcăuş La oi strungăraş. Din gură zicea: . hai cu noi îndată. La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urla-ă morţiu. vreme nu pierdea.

unde se-ndeseşte trestică pitică răchită ’nflorită papură ’nverzita. manifestând o atitudine despotică şi capricioasă. In balada lui Teodorescu:.. în mintea lui. căci pentru atingerea scopului său unic nici o jertfă străină nu este prea mare. ca şi sacrificarea ulterioară a soţiei arhitectului. mult timp zadarnic.” .latr-a pustiu şi url-a morţiu". sortindu-i pieririi de la început. iar in varianta a treia .-am văzut şi am cunoscut. În a doua variantă porcăraşul afirmă: “-Ba Doamne.” Iar in varianta a treia este luată in discuţie: “Spun drept c-am văzut Un zid invechit Un zid părăsit Şi neisprăvit. este sugerat de poetul anonim prin intermediul chiasmului. chiar în temelii"./Fiu de românaş/De ţi-a pieri una/Ţie ţi-oi da două/Şi de pere două/Ţi-oi da la loc nouă!”. fie îi ameninţă că va porunci zidirea lor . Negru-Vodă în varianta a treia ajunge la ameninţări şi faţă de ./ lucrul cînd lăsa”.Vodă găseşte locul pentru înălţarea mănăstirii cu ajutorul unui . după caz: fie îi elogiază cu falsa bunăvoinţă când par să reuşească. când sorţii de izbândă constructivă se îndepărtează de ei. prin care Negru-Vodă cere ajutor . Soare cînd sfinţea.. Iar a doua variantă este similară celei lui Alecsandri.Mândru flăcăuaş. pe care nici iarba nu creşte şi în preajma căruia câinii păzitori ai turmelor .. Îi tratează ca pe nişte subordonaţi. Efortul meşterilor.flăcăuaş” care nu dorea să-şi lase turma de oi .Tremura lucrând/Lucra tremurând".de vii. pe unde-am trecut turma de-am păscut. vechi şi mucezit: colo. şi se desfăşoară în atmostera tensionată de furia neputincioasă a voievodului: .. care-l avertizează că este un teritoruiu nefast. un zid de de mult.. un zid părăsit şi neisprăvit./ io te-oi milui. oferind in schimb averi:” io mi te-oi cinsti..” Raporturile dintre reprezentantul puterii şi artişti sunt cele eterne: voievodul îi stimulează în vârna lor constructivă (amăgindu-i cu perspectiva înnobilării şi a răsplătirii lor cu averi uriaşe)... însă./ porcii ţi-oi plăti:/ scroafa cu purcei/ o sută cinci lei:/ de tot mascurul/ ţi-oi da galbenul!” Truda lor impresionantă îl lasă nepăsător.Din zori până-n noapte/Cu sudori de moarte.unde-mi creşte.ciobănaş".

aripioare/ Din scânduri uşoare/ şi se incercau/ Ca şoimii zburau. Icar îl reprezintă pe omul nervos şi soarta lui. Ion Taloş întocmeşte o tipologie a materialului românesc şi distinge douăsprezece tipuri narative.este personificarea mitică a deformării psihismului./ chip de pomenire.La sfârşit./ altele-oi croi. prăbuşindu-se./ mîndră ş-arătoasă. auzind răspunsul lor (firesc afirmativ). însă . Şi în varianta a doua creaţia meşterilor este lăudată de catre domnitor..” Mitul lui Icar: Icar era fiul lui Dedal şi al unei sclave./ sus pe coperiş. care-i ajutase pe Ariadna şi Tezeu să răpună Minotaurul. doar aripile iubirii divine putându-I favoriza înălţarea. dar conştiinţa colectivă îl sancţionează. voievodul decide pierirea acestora.Ceara topindu-se.Doamne Negru. pre legea mea./ De m-oi bizui./ c-aşa lucrătură.al imaginaţiei pervertite. . Icar reuşeşte. caracterizată prin exaltare sentimentală şi vanitoasă faţă de spirit. Ca în legenda lui Dedalus şi Icarus. El îi aruncă pe meşteri în anonimatul unei morţi premature. Icar se prabuşeşte în valuri.Închis în labirint împreună cu tatăl său. a dublei pervertiri a judecăţii şi a curajului./ şi ferecătură/ mi-e de învăţătură. Icar. trebuie să zbori la o înălţime potrivită. nici prea jos./ Din suflet ofta.Nici prea sus./ mult mai arătoase/ şi mult mai frumoase!”.. care să le stimuleze orgoliul profesional. Imagine a ambiţiilor nemăsurate ale spiritului. Vorbele meşterului Manole îi provoacă domnitorului o o rană în orgoliu astfel că le ia schelele. Dar.Te previn. plecând in zbor deasupra mării./ Din gură-i zicea/ Şi mi-i răspundea:/ . cum este ea. împiedicând astfel reiterearea performanţei lor creatoare. se aruncă în văzduh.. că pot construi un edificu./ sfînta monăstire. acolo-i lăsa. finndcă artistul trebuie mereu să se autodepăşească.megalomania./ dar. venind să se închine în noul lăcaş de cult. Manole are ideea construirii unor aripi de şindrilă cu care. pe rând ../ Dar unde picau/Stâncă se făceau.Încercarea lui nesăbuită a rămas proverbială pentru nervozitatea ajunsă la gradul ei cel mai înalt. Icar este simbolul intelectului care şi-a pierdut cumpătul.Icar este simbolul lipsei de măsură şi al îndrăznelii temerare. cu ajutorul aripilor meşterite de Dedal şi fixate cu ceară de umerii săi.Manole cum sta/ Sus pe înveliş/ Şi pe coperiş. se înalţă tot mai sus./ zău.Vodă/ mare-i şi frumoasă.”. în schimb le pune o întrebare capcană. şi nu de făptuitor al renumitei biserici de pe malul Argeşului.Ei dacă vedeau/Aripi işi făceau/Aripi. variaţiile dovedind preocuparea intensă pentru o rezolvare artistică a conflictului uman ce decurge din sacrificiul săvârşit spre încheierea construcţiei. Autorii creştini din primele secole au văzut în aventura cu sfârşit tragic a lui Icar imaginea sufletului care pretinde să se înalţe către ceruri pe aripile unei false iubiri. aşezându-l în locul meritat de ctitor. ca să nu împartă cu nimeni gloria de a fi înalţat un momument desăvârşit.moare pentru că a folosit invenţiile tatălui său fără a fi ascultat de poveţele acestuia. el nu adresează nici o mulţumire meşterilor epuizaţi de truda lor sisifică şi având conştiinţa apăsată de jerfta făcută. în ciuda sfaturilor prudente primite./ Din cap clătina.. mult mai frumos şi mai luminos"./ sus pe înveliş. provocându-le moartea . meşter şi calfe. pentru o formă a maladiei spiritului:nebunia grandorii. să evadeze.. spre soare.

ca urmare a invidiei domnitorului sau a invidiei celorlalţi meşteri. Ar exista deci două straturi cronologice în evoluţia versiunii româneşti:un strat vechi. în care interesează exclusiv soarta nevestei meşterului.Spunem că primul e un strat mai vechi.Fochi este de părere că materialul românesc se împarte în două mari grupe. al morţii meşterului(numit totdeauna Manole). A. şi un strat mai nou.” .Indiferent de variaţiile temetice.muntene şi moldovene adaugă în final un motiv nou. în care alături de soluţia anterioară apare şi rezolvarea meşterului. după cum tratează soarta soţiei meşterului şi a meşterului insuşi.. În acest fel. . pentru că a depăşit acest moment şi a devenit autonom faţă de etnografic. în timp ce al doilea e mai nou.materialele transilvănene şi bănăţene merg numai pe formula zidirii nevestei meşterului(care poartă nume deosebite).deoarece mai stă cu faţa spre etiologia etnografică. în timp ce materialele oltene.

6. CARACTERIZĂRI DE PERSONAJE .

. Manole este creatorul de artă. Intriga baladelor se conturează prin surparea zidurilor. Că orice lucra. zidul că-ntărea.. c-aşa Domnul va. A tria zi iar.Teodorescu . Protagonistul baladei legendare este conceput ca un erou dilematic obligat sa consimtă la un sacrificiu atât de mare ca si forţa înzestrării lui spirituale. pe care îi întrece în măiestrie. zidul că-ndrepta. Zi întâia-aşa. zidul că-mi zidea. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri . Zidul că suia Şi se ridica.. aşa. A treia aşa Pân’ la săptămâna./Care-i şi întrece. care torturează imaginaţia oricărui mare creator. Locul măsura. dar geaba era: ziua ce-mi zidea. căci despre el se afirmă concis că îşi domină colaboratorii prin superioritatea talentului său . Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii!” „Meşterul Manole”--G. Noaptea se surpa! A doua zi iar. Geaba se-ntrecea. A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra.Foaie ş-o lalea. noaptea se surpa.Visul de-mplinit”). Noaptea se surpa. el se tot cerca. Foaie de lalea.Dem.” „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . Geaba tot zorea Din zori până-n noapte Cu sudori de moarte. Zidul rădica. tot aşa.. Dar ce se-ntîmpla? Ziua ce-mi zidea Noaptea se surpa.Şi Manoli zece. responsabilitatea pentru viaţă tovarăşilor săi de muncă. lucrul că-mi zorea. A doua aşa. datorită ameninţărilor sumbre ale voievodului. teama de umilinţa nereuşitei profesionale şi cea firească de moarte.” . Singurul dintre meşteri care este individualizat prin nume.Meşterul Manole Manole este marele meşter..Meşterii grăbea. Zidul că pornea. Dar orice lucra.” Sufletul acestuia va fi sfâşiat între dorinţa de a înfăptui ceva nemaivăzut (. Trei ani că lucra. Ziua ce zidea. un moment paroxistic în întemeierea creaţiei. Manole-ncepea: sforile-ntindea. Şi se apuca. foarte priceput în meseria sa şi de aceea se află în fruntea celor nouă meşteri.Lucrul că pornea. Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra. durerea de a sacrifice fiinţele pe care le adoră( soţia şi copilul). Sfările-ntindea.

Ci mi se culca.Dem. Dar’ cum se culca. mări.Şi mi se culca. Calfe şi zidari. Noaptea s-a surpa Pîn-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntăi soţioară. Cea-ntăi sorioară Care s-a ivi Mîni în zori de zi.Nouă meşteri mari. pînă n-o zidi chiar în temelii... Apoi se scula Ş-astfel cuvînta: . Şi se se scula. Nici că mai lucra. visa Visul aievea.Eroul folcloric. Ştiţi ce am visat De cînd m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra. dormea. El. un vis că visa. El aşa zicea: .” (G.Iar Manoli sta. nu dormea. Teodorescu) . “ (Vasile Alecsandri) . tînără şi vie. d-o dalbă soţie.. un vis aievea. şi visu-i spunea că-n deşert lucra. pînă n-o clidi. Şi un vis visa. Manole află calea înlăturării piedicilor zidirii în vis: . Aducînd bucate La soţ ori la frate. pe zid se culca ş-abia aţipea.Noaptea cînd sosea.

Mîni în zori de zi Întai s-o ivi. pe sfinte icoane : care mîndroşoară. Care nu mă-ntrece.elementelor naturii. pe care însăşi soarta lui de creator o va alege drept victimă.. ca să fie împiedicată soţia lui să ajungă la locul zidirii este singura formă a împotrivirii faţă de destin.soţioară ori sorioară” care va ajunge la mănăstire în dimineaţa următoare. îi tăinuieşte meşterului soarta şi-i arată doar condiţia generală pentru a-şi putea duce la bun sfârşit lucrarea.Hai să ne-nchinăm. Cinstit şi om de onoare. Iată ce-am visat: Se făcea. neavertizându-şi soţia.problematizări”.. pe sare. meşterul îşi respectă cuvântul dat. hai să ne legăm şi hai să jurăm jurămîntul mare pe pîine.Voi.Dem. făcea..Geaba tot lucraţi Şi vă supăraţi.creaţia” este totul.. El că tot striga Şi tot cuvânta: .Noi să ne-apucăm Cu toti să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm. El este . căci pentru el .. . Rugămintea repetată de trei ori. Ş-orice soţioară Orice sorioară. Pe sfinte icoane Şi pe zilişoare: Acas’ de vă duceţi. De-o dalbă soţie. Şi se arăta Ciohodar nemţesc Pe zidul domnesc. pe ceaţă.. Nevestei nu spuneţi. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .Teodorescu . Eroul acceptă jertfa fără . nouă meşteri mari Şi cu doispre’ce. „Meşterul Manole”--G.. Pe rouă.jertfirea primei neveste sosite. El comunică revelaţia onirică discipolilor şi jură cu toţii să o zidească pe cea dintâi . care soţioară întîi c-o veni „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile .Voi făgăduiţi Şi vă juruiţi Pe pâine. Voi nu mai lucraţi Şi mă ascultaţi: De când m-am culcat. Că n-ăţi isprăvi Pân’ce n-ăşi zidi Chiar în temelie Tânâră şi vie. Visul născut din însuşi zbuciumul său. pe sare. Cu toţii au depus un jurământ ce nu ar fi trebuit să fie încălcat.” (Tudor Pamfile) Manole are un vis profetic care îi dezvăluie soluţia ritualică a posibilităţii de a desăvârşi în piatră idealul său arhitectural.. Şi mâini dimineaţă..artistul”.

ştiţi jurămîntul: care mi-o veni mai de dimineaţă pe nor şi pe ceaţă. ’n zid s-o aruncaţi. Să nu mi-o trudiţi. Luaţi de-o zidiţi. Nouă meşteri mari. Iată. glumind. Pe zid mi-o puneau. pe schele.Pe ea s-o jertfim. În zid o zideau. Calfe şi zidari Mult înveselea Dacă o videa.Dem... pentru înfăptuirea operei durabile de artă.Teodorescu . Floarea cîmpului!” (prima variantă) Manole se roagă cu putere şi credinţă profundă la Dumnezeu pentru ca soţia lui sa nu ajungă. cu cap să scăpaţi. voi s-p apucaţi ’n braţe s-o luaţi. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile . voi s-o apucaţi. Cînd. Iar Manea turba. mîndruţa mea. Pe ea voi zidi.. În braţe-o lua. Ea nu mai râdea . Vorba nu sfîrşea.zori de zi” a soţiei lui Manole: . zicea: _ Stai. Drumul cerceta. Pe schele-o urca.-n zori de zi. vai de ea. iar el îmi lua pe dalba Caplea.Meşterii cei mari. Şi-n cîmp se uita. Pe zid o punea Şi. ’n zid s-o aruncaţi. Nu te spăria. Şi mai sus. „Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri .Doispre’ce pietrari. Ş-o zidiţi de vie Chiar în temelie. la zid c-o ducea. vai. ’n braţe s-o luaţi. Meşterii râdeau Şi cu ea glumeau Şi-apoi mi-o luau. Manea se trezi Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele.. „Meşterul Manole”--G. Dar ea.Ştiţi rămăşagul. Mîndra-şi săruta.” Conflictul se defineşte odata cu sosirea în .” Care s-a sili La zid de-a veni.. În zid s-o zidim!” joi de dimineaţă pe nor şi pe ceaţa aici în departe s-aducă bucate. plus că-l îneca. Momentul culminant al trăirii lui Manole îl constituie jertfirea fiinţei celei mai iubite şi mai apropiate. ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui.

Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: . Pin' la ţîţişoare Dar ea. copilaşu-mi plînge! Iar Manole sta. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la costişoare. zîmbet că-mi zîmbea. Meşterii zoreau Şi mi-o învăleau. Manoli. Zidul se suie Şi se ridica De la gleznişoare De la pulpişoare. şi mai greu ofta. dragă. Nici că mai rîdea. Manole. Pin' la ţîţişoare. zid că se-nălţa. meştere Manole.Cine l-a scălda? . din ochi căuta.Manole.Ploaia c-a ploua Şi mi l-a scălda. din gură-mi zicea: . de-mi vedea. vai de ea. Ci mereu zicea: .Copilaşul meu Cine l-a lăpta? . Zidul că mă strânge. Ţâţişoara-mi strânge. Şi zidari zidea. Pin' la pulpişoare. gluma nu e bună! Dar ei n-asculta cum se văieta: varul că-mi vărsa. Cu oftat ofta. zidul înălţa.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea . Manoli. Din gură ofta. zidul că mă strînge. Nouă meşteri mari. zidul că-nălţa şi mereu striga: . nimic nu zicea. Copilaşu-mi plânge. Meştere Manoli! Agiungă-ti de sagă.Taci. Visul de-mplinit. Manole. Că Dumnezeu vrea La el să te ia Şi noi să gătim Şi să isprăvim Ceastă mănăstire Pentru-nchinăciune. . că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Caplea. cărămizi punea.De vă e de glumă. plînset că plîngea. dar ei mi-o zidea. de-mi vedea.Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel rîdea. Că nu-i bună. Pin' la buzişoare. Manoli. ţîţişoara-mi curge. Trupuşoru-mi frânge! Manole-auzea. Manoli. Cu gura grăia: . Dulcişorul meu. Nici prea mult trecea şi ea se-ngrijea. Lăptişoru-mi curge. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge Ţîţişoara-mi plînge. . Zidul se suia Şi o cuprindea Pîn' la gleznişoare.Manoli. mândruţa mea. gluma nu e bună. vaiet că-mi scotea şi mereu zicea: . De a fi cu glumă Gluma nu vi-i bună! Manole-auzea. zidul întărea şi mi-o coprindea Ci cu grai grăia: . cu amar plîngea. Pân’ la pulpişoare. zid că se-ntărea şi mi-o curpindea. Nimic nu zicea.Var şi cărămidă. vai de ea.Manole. Cu lucrul grăbeau. . De la ţâţişoare Pân’ la ochişori. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit. în zid c-o punea şi zidul zidea din gură-mi striga: . Copilaşu-mi frînge! Manoli turba Şi mereu lucra. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. Pîn' la pulpişoare. dac-o fi vro glumă. Trupuşoru-mi frînge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea.Doispre’ce pietrari.Manoli. Pân’ la ţâţişoare. Şi tot s-auzea Şi se desluşea: . Iar ea. Zidul se suia Şi o cuprindea Pin' la gleznişoare. Pin' la costişoare.Zânele-or vedea Şi l-or alăpta. Soţiorul meu.

pe el mi l-o unge. şi l-or apleca. şi.Var şi cărămidă că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Şi ea. zidul se-nalţa.Pin' la ochişori. Manole. mi l-o legăna dulce legănare pîn’s-o face mare! Vorba nu sfîrşea. meştere Manole. plînsu-l îneca şi se depărta. Nu se mai videa. Dulce legănare Pân’ s-a face mare. zînele c-or trece.Cin’ l-a legănă? . Viaţa mi se stinge!” şi mereu striga: . . pruncuşorul meu. Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge. din plîns înceta raspuns că-i dedea din gură-i zicea: Copilaşul tău. ninsoare d-o ninge. abia mai putea. plor cînd or ploua. copilaşu-mi plînge! Zidul se zidea. glasu-i astupa.Vântul a sufla Şi l-a legăna. vînt cînd o sufla. cînd se-nălţa. Ci se auzea Din zid că zicea: . şi cînd se-nchega. tidul se-ntărea şi mi-o coprindea. abia mai sufla. Meşterii zorea. ţîţişoara-mi curge. vai de ea. Tu cum l-ai lăsat în pat desfăşat. Lucrul le mergea” . Încît . pe el l-or scălda. Manoli. la el s-or întrece. gluma nu e bună. Manole-mi ofta. zidul că mă strînge.Manole. ţîţă că i-or da. vai de ea. dar tot se ruga şi tot mai zicea: . vază-l Dumnezeu.Manoli.

zidul se-nchega. noaptea nu cădea. concepută să evidenţieze un crescendo al suferinţei. Sacrificiul meşterului i-a readus în memorie vechiul ritual al construcţiei.. de perpetuarea numelui prin urmaşi.sau din dialogul cu profunde semnificaţii în conturarea personalităţii excepţionale a artistului. un vaiet topit: . cu Ana sau cu divinitatea.Var şi cărămidă . în aceste condiţii edificiul. Omul de excepţie este obsedat să înfăptuiască o operă durabilă înainte de a se pierde în infinit.amoarea spre artă şi ştiinţă”. ei mereu lucra şi mereu striga: . Astfel ca meşterul Manole.Iar nouă zidari. zidul că mă strînge.... Pentru artist.gleznişoarele” până la . Timpul nu poate fi înfrânt decât prin opera de artă. ş ice se lucra.adaptat” viziunii sale despre creator.pe care. pe cînd lucra. că-i pustie multă că-i lucrare lungă! Zidul se-nălţa. dar. Portretul fizic al meşterului lipseşte. copilaşu-mi plînge!” Prin enumeraţia diminutivală. atunci când acesta comunică cu meşterii. tot mai auzea un glas răguşit. se află idealul propus şi munca istovitoare prin care îl va duce la capăt. nouă meşteri mari. iar cea mai mare parte a trăsăturilor lui Manole sunt dezvăluite prin caracterizare indirectă: din propriile gânduri. de familie.Manole.balada şi mitul cristalizând într-un . mai presus de iubire. cu vodă. meştere Manole.sentimente şi fapte.ochişori”. Manole.l-a . să lase un semn memorabil al trecerii lui pe pământ.însă copleşit de emoţie. cum o numea Ghenadie Enăceanu – a fost ridicat la demnitatea de simbol. asumându-şi eroic jertfirea soţiei pentru a-şi putea urma vocaţia . ţîţişoara-mi curge. pîn’ se isprăvea sfînta monastire pentru pomenire. a cărei perfecţiune şi bogăţie de înţelesuri rămân modele perene în judecata valorică a omenirii. rapsodul sugerează creşterea implacabilă a zidului uriaş care îi acoperă .

măreaţa înfăptuire aparţine cuplului lor.. Proiectată – prin moartea-i rituală – într-un alt nivel cosmic decât acela în care existase ca fiintă umană.poliedru perfect şlefuit ceea ce s-ar putea numi – în diferitele sale faţade – întemeierea istorică şi impuls artistic înălţate până la treapta sacrificiului eroic. se jeluieşte discret că părăseşte atât de timpuriu viaţa. calitatea maternă. fără jertfa benevolă a Anei. pentru care se simţea făcută. Ea este perechea lui Manole în dragoste. nici satisfacţia artistului de a zămisli lucruri frumoase. comit o judecată falsă şi o nedreptate faţă de eroină. iubind un bărbat dotat cu un har excenţional şi pregătindu-se să nască rodul dragostei lor. va primi cu împăcare semnul destinului. etc. fără conştiinţa anticipativă a dispariţiei sale. Sentimentul trăit este atât de puternic. soţia Meşterului e ursită să cunoască o perenitate neîngăduită omului ca atare. Aceasta este întâmpinată în drumul său de o “scorpie mare” şi nu ca în celelalte două variante de efectele naturii: vântul. Soţia Meşterului Manole îşi continuă existenţa în cosmos într-un nou trup. femeia nu şovăie înspre destinaţia ce-i va fi fatală. cea care. oglindite fidel pe figura lui. însă. Nici voinţa de continuitate sau trufia lui Negru-Vodă. Se constată că numele Anei se schimbă în varianta de Teodorescu. Stărila sufleteşti paroxistice prin care trece Manole. egală lui în privinţa forţei morale. ANA Personajul luminos şi exemplar al baladei rămâne Ana. când zidul se înalţă ameninţător şi ea priveţte la chipul omului iubit. corpul architectonic al Mănăstirii pe care-l însufleţeşte şi îl face să dureze. La început a crezut în cuvintele liniştitoare ale bărbatului. întemeierea unui cuplu fericit. înţelege că locul ritualic se va sfârşi cu moartea ei. atât de singularizată prin noul său „corp” arhitectonic? Este oare ea zvârlită pe un nivel cosmic oarecum exterior dramei şi destinului omului. Toate darurile oferite de natură acestei femei de excepţie. desfigurat de suferinţă şi iluminat ca în transă. Însă. dobândind astfel perenitatea şi gloria eroilor. de aceea. încât nu-l pot învinge nici forţele naturle reunite împotriva ei: biciuită de vânt şi udată de ploaie. în absenţa căreia viaţa omului de lângă ea nu se justifică. în . Cei care au comentat textul baladesc vorbind despre abnegaţia naivă a Anei. Ea durează incontestabil mai mult decât pot dura oamenii care trăiesc şi mor ca oameni.tinereţea.ca floarea câmpului". frumoasă . dar superioară bărbatului prin devotamentul sublim şi prin dublul sacrificiu la care a consimţit (al ei şi al copilului pe care îl purta în trup). că gestul zidirii este numai un joc. şi zbuciumul său impresionant îi subliniază Anei importanţa de necontestat a reuţitei lui profesionale. ea fiind acum sub numele de Caplea. frumuseţea. Procreaţia i se pare femeii deosebite mai puţin semnificativă decât creaţia şi.sunt considerate de ea mai prejos de înălţarea monumentului cu care existenţa lui Manole s-a idenficitat. Este ea. ploaia. nici priceperea Iuli: lucrătorilor din prejma arhitectului nu ar fi împlinit minunea. deşi tânără. Câns înţelege că mormântul ei vai fi îmbrăcat în haina de piatră a zidurilor reci.

orice „oprire pe loc” fiind nu numai o crimă împotriva vieţii.Cum n-a mai fost altă” de care să-şi lege numele. Să ne amintim că omul arhaic se înfăţişa pe sine în termeni cosmici şi-şi valorifica viaţa reducând toate actele sale de arhetipuri.. celor cinci vânturi cosmice. ci şi una împotriva mântuirii. corespondenţii lor cosmici. După ce alege locul construcţiei . şira spinării îşi avea prototipul in Axis mundi.afară de traiectoria speciei umane şi se află oare ea datorită soarte sui-generis pe care i-a creat-o moartea rituală – izolată de Cosmosul la care participă restul muritorilor? Întrebările îşi au rostul lor. apoi/ V-oi zidi pe voi. pentru că... ca o izolare pernicioasă. ea rămâne în acelaşi orizont spiritual al miturilor cosmogonice şi metafizicii pe care o implică acestea. pentru ca în final să îşi pună în aplicare planul diabolic. actul erotic era considerat un ritual imitat după un prototip divin (cosmologic).. El alege pe cei mai iscusiţi meşteri să construiască o mănăstire . arterele şi viscerele îşi aveau corespondenţi în Cosmos. Iar de nu. . Abandonându-şi trupul omenesc şi dobândind un corp arhitectonic. Mâncând. Însetat.Aici aleg eu/Loc de monastire/Şi de pomenire..Pamfile) . Funcţiunile fiziologice îşi aveau. ca o „oprire în loc” în marele circuit cosmic ce tinde la reintegrarea finală a omului în unitatea din care s-a desprins. Domn descăleca/pe jos că mergea/cruce că-şi făcea/Şi se închina/ zidul ocolea.”(V. .Deşi mănăstirea Argeşului a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. cele cinci „răsuflări” corespundeau. dacă aceştia nu vor reuşi să realizeze o mănăstire aşa cum şi-o doreşte el:. avea grijă să nu se rupă din riturile cosmice nici măcar în cele mai „oarecare” gesturi ale sale./ V-oi zidi de vii/ Chiar în temelii!” . . de realitatea ultimă. dacă soţia Meşterului se singularizează prin perenitatatea ei. Negru vodă sta/şi se bucura/Şi se tot chitea/Şi se tot gândea…”(T.atestat istoric. indianul din timpurile vedice n-avea conştiinţa că împlineşte un act filozpfic. Soarta soţiei Meşterului Manole este însă în perfectă concordanţă cu mitul şi etica reintegrării. deoarece este ctitorul Ţării Româneşti. o deplasare de pe traiectoria reintegrării ar echivala cu un blestem. NEGRU-VODĂ Personaj secundar. autorul anonim preferă să plaseze acţiunea în vremuri străvechi. Zei care îşi aveau prototipul în Cosmos şi care alcătuiau centrele de intersecţie şi solidarizare între microcosmos (trupul) şi macrocosmos. aşa cum l-am văzut. faptul acesta ar putea fi interpretat ca un blestem.”(Teodorescu) . Negru-Vodă este orgolios şi autoritar. Negru-Vodă îi ameninţă cu moartea pe meşteri.Alecsandri) . ci că „sacrifică” zeilor dinlăuntrul trupului său. În orizontul spiritual comun tuturor acestor mituri arhaice şi credinţelor laterale cărora le-a dat naştere. de asemenea.

nici să vă siliţi. foamea să-i îndoaie. mult se văieta şi mult se ruga. Mândră şi frumoasă! . „Meşterul Manole”--G. ei. dacă vedea. Apoi poruncea. Scări să le ridice. Iar pe cei zidari. vîntul să-i adie.„Monastirea Argeşului”---Vasile Alecsandri Domnu-i asculta Şi pe gînduri sta. acolo-i lăsa. Să nu mai trăiască Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşa arătoasă. dar vodă zicea: Nu voi să mai fie. „Meşterul Manole”--Tudor Pamfile Foaie şi-o lalea Negru-Vodă sta. Ca să putrezească Colo pe grindiş. Apoi poruncea Schelele să strice. Scările lua Şi că mi-i lăsa Sus pe-acoperiş Vântul să mi-i bată. să vă bizuiţi ca ea să clădiţi! Şi. zidul ca să-i ţie. Foamea să-i mănânce. nici să se mai ştie d-altă monăstire chip de pomenire.Teodorescu Foaie şi-o lalea. sus pe înveliş. sus pe coperiş. Sus pe coperiş. Ploaia să-i răzbată. Setea să-i usuce.Dem. Zece meşteri mari. dacă zicea. ploaia să-i înmoaie. Să mi-i părăsească. Sta şi se chitea.

MITUL JERTFEI/SACRIFICIULUI PENTRU CREAȚIE .7.

Motivul jertfei ritualice ( răspândit pe tot globul) s-a instaurat în matca activă a literaturii române în urma unui gest de rebelă negaţie- atunci când din ,, cântec al nevestei zidite’’ a devenit balada meşterului Manole, sau, mai exact, mit estetic. Provenind din straturi inemoriale ale mentalităţii arhaice şi păstrând caracterul genuin al celor dintâi întrebări pe care homo sapiens şi le-a pus în faţa misterelor existenţei,mitul creaţiei ( exemplar realizat în balada Meşterului Manole ) uneşte inextricabil antonimii mereu actuale: împlinire biologică-împlinire spirituală( estetică), natură-cultură, viaţă-moarte; el fixează în cadre larg cuprinzătoare una din cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus vreodată conştiinţa umană ( cum ne putem feri de eroziunea timpului? ) şi sugerează un răspuns pe care cel puţin două generaţii de scriitori români ( 1920-1940; 19451975 ) l-au folosit frecvent ca replică proprie în necurata dezbatere asupra destinului umanităţii: dăruindu-te necondiţionat unui ideal superior, făptuind opere durabile.
[ Motivul creaţiei în literatura română, col. ,,Universitas”, Ed. Minerva, 1979, p. 251. ]

CREAŢIE: Creaţia simbolizează sfârşitul haosului prin pătrunderea în univers a unei anumite forme, a unei ordini, a unei ierarhii. Ordinea este suficientă pentru a caracteriza invenţia ( Pascal). Invenţia înseamnă percepţia unei ordini noi, a unor relaţii noi între termeni diferiţi; creaţia este instaurarea acestei ordini printr-o energie.Potrivit diverselor cosmogonii, pe care nu le putem rezuma aici( în această privinţă se poate consulta excelenta carte SOUN), opera creatorului precedă sau urmează haosul.Aceasta nu constituie decât o primă fază: o masă elementară şi nediferenţiată, în care spiritul pătrunde ulterior, dându-i altă formă.Creaţia în sens strict, numită a nihilo , este actul care face să existe acest haos.Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este însă extratemporal.Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii.În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca un principiu de distingere sau ca energia ce trezeşte formele încătuşate în magma originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întrupate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată, care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale.

Posterior actului creator, se face, în general, distincţie între două forţe, una imanentă în materie, care este materia însăşi ce ţine de energia creatoare şi tinde spontan spre forme diferenţiate; cealaltă transcendentă, energia creatoare care-şi continuă acţiunea şi o susţine pe plan existenţial, lumea fiind concepută ca o creaţie continuă. Nici un text din mitologia celtică nu invocă direct crearea lumii; dar se întâlneşte adesea un personaj primordial, zeu sau erou, sau eroină, care desţeleneşte pământul, câmpiile, face să apară lacurile şi râurile, fiind în acelaşi timp părintele unei seminţii numeroase.Irlanda a cunoscut astfel cinci invazii mitice şi de fiecare dată apar noi câmpii, noi lacuri, noi râuri care poartă numele creatorului lor şi abolesc haosul natural, făcând în acest mod posibile implantarea umană, creşterea animalelor, vânătoarea şi ulterior cultivarea pământului.Simbolismul acestui aspect, foarte parţial, al creaţiei, se întâlneşte astfel cu cel al apei şi al câmpiei.De ideile fundamentale privitoare la creaţia lumii poate fi apropiată tema bătăliei de la Mag Tured dintre zei: Tuatha De Danann, reprezentând societatea divină şi umană, ordonată, ierarhizată, şi Fomoire care sunt o imagine a haosului şi a lumii anterioare Genezei.

SACRIFICIU: Acţiune prin care ceva sau cineva este făcut sacru, adică despărţit de cel care îl oferă.Poate fi vorba de un bun personal sau de propria viaţă.El se mai desparte şi de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine şi îi este oferit lui Dumnezeu ca zălog de supunere,de ascultare, de căinţă sau de dragoste.Bunul care îi este astfel oferit lui Dumnezeu, ajunge din această pricină, fascinat şi de temut. Sacrificiul este un simbol al renunţării la legăturile pământeşti din dragoste de spirit sau de Dumnezeu.Întâlnim în toate tradiţiile simbolul fiicei sau fiului jertfit, iar din rândul acestora exemplul lui Isaac şi Avraam este cel mai cunoscut...Sensul sacrificiului poate fi însă pervertit: este cazul sacrificării Ifigeniei de către Agamemnon, în care supunerea faţă de oracole ascunde alte raţiuni şi, cu precădere, ambiţia de a obţine răzbunare.Singurul sacrificiu autentic este cel al purificării sufletului de orice exaltare, unul din simbolurile constante ale acestei purificărifiind animalul nevinovat, berbecul.Sacrificiul este legat de ideea unui schimb, fie la nivelul energiei creatoare, fie la acela al energiei spirituale.Cu cât obiectul material este mai preţios, cu atât energia spirituală primită în schimb va fi mai puternică,oricare ar fi scopurile ei purificatoare sau propiţiatoare.În concepţia sacrificului transpare întreaga formă a simbolismului: pentru că un bun material simbolizează unul spiritual, ofranda celui dintâi atrage ca recompensă acordarea celui de-al doilea: am putea spune că e o compensaţie dreaptă şi pe masură.Toate virtuţile sacrificiului, care vor fi pervertite în spaţiul magiei, stau în această relaţie materie-spirit şi în convingerea că se poate acţiona asupra forţelor spirituale prin intermediul celor materiale.

În Vechiul Testament , acţiunea sau gestul sacrificiului simbolizează recunoaşterea de către om a supremaţiei divine.În gândirea ebraică, jertfa are un înţeles foarte special.Viaţa trebuie să fie întotdeauna preferată morţii; sacrificiul existenţei, adică martiriul, nu are valoare decât în măsura în care jertfirea vieţii de muritor atestă existenţa unei vieţi superioare în cadrul unităţii divine.Sacrificiile omeneşti sunt strict interzise, fiind înlocuite cu jertfele de animale.În cadrul ascezei,nevoile trupeşti nu trebuie niciodată sacrificate, pentru că există riscul refulării.Sacrificiul nu reprezintă niciodată o mutilare a naturii, pentru că între trup şi suflet există o unitate, o împletire, cele doua sprijinindu-se reciproc.Potrivit gândirii ebraice,această uniune este atât de puternică şi de intimă pentru că sufletul îşi găseşte în sânge un suport material. Sacrificiul de sine trebuie privit dintr-o perspectivă justă, fiindcă autosacrificiul născut dintr-o smerenie trufaşă riscă să se transforme în masochism şi să alunge astfel plenitudinea dragostei.Cu toate acestea, dacă Dumnezeu pretinde nişte sacrificii, acestea trebuie împlinite.În această priviinţă, cazul lui Avraam şi Isaac este tipic. Durerea în faţa sacrificiului acceptat nu trebuie să fie negată; întocmai durerii lui Avraam, ea este trăită cu tragism.Mai mult, Sara nu va putea accepta ideea că fiul ei, Isaac, este sortit morţii.Tulburarea ce o va cuprinde este atât de adâncă încât îi va aduce moartea. Străvechiul nume al sacrificiului din tradiţiile celtice a putut fi cunoscut prin comparaţie cu cuvintele neoceltice: medio-irlandeză idpart, galeză aberth, bretană aberzh.Etimologic, este vorba de o ablaţiune, de o ofrandă( ateberta ); nu există, astfel, nici o urmă concretă a sacrificiului sângeros, cu excepţia legendelor hapiografice, a căror informaţie este îndoielnică.Referirile lui Cezar la manechinele în care se aflau oameni şi cărora li se dădea foc, cele ale Scholiilor din Berna asupra sacrificiilor prin foc, înec sau spânzurare ar putea fi doar nişte date mitice rău înţelese. Dacă au existat sacrificii umane, ele au fost foarte rare ( în ciuda afirmaţiilor vechilor autori )şi limitate la câteva ceremonii bine stabilite.Nu putem, în aceste condiţii, să ne depărtăm de valoarea generală şi de simbolismul substituţiei, caracteristice sacrificiului.Anumiţi regi irlandezi au parte, la sfârşitul domniei, de o moarte sacrificială,împlinită în acelaşi timp cu incendierea palatului lor, prin înecare într-o butie de vin sau de bere şi prin rănire.Ei sunt deci sacrificaţi prin intermediul celor doua principale elemente, apa şi focul, care în mâna druizilor sunt băutura sacrificială şi rugul.Poate fi, de asemenea, vorba de un rit de purificare înaintea morţii.Druidul, a cărui prezenţă era indispensabilă la actul jertfirii, fie în calitate de sacrificator, fie ca motor imobil al ceremoniei religioase, a dispărut ca atare o dată cu creştinizarea Irlandei, dar a subzistat după aceea sub aspectul poetului ( file ).Astfel ne-a fost transmisă străvechea literatură irlandeză. Pentru greci, sacrificiul este un simbol al ispăşirii, al purificării, al împăcării, al imploraţiei propiţiatoare. Zeilor cerului le erau oferite victime de culoare deschisă, iar divinităţilor htoniene victime de culoare închisă.Sângele care curge din grumazul victimei trebuie să scalde altarul. În cadrul sacrificiilor închinate morţilor şi zeilor htonieni, victima aparţine în întregime celor pentru care a fost jertfită, în vreme ce, în cazul celorlalte sacrificii, odată scoase măruntaiele şi partea zeilor, carnea este împărţită printre

se pare că aşa ceva nu s-a întâmplat. nefiind decât instrumentul de executare a sacrificiului. nici celui care oferă jertfa.. cea de-a treia corespunde variantelor clasice românești(textele moldo-muntene cuprinzând episodul zborului lui Manole) și se caracterizează prin ideea sacrificiului maxim în ceea ce are mai adânc și mai autentic moartea eroică a meșterului. sacrificiul celebrează.secuiești și ceangăiești(la care se adaugă și versiunile românești din nordul Transilvaniei) și se caracterizează prin prelucrarea artistică a dramei soției meșterului(o variantă palidă a ideii sacrificiului maxim) .aidoma anumitor rituri dionisiace – ca un simbol al victoriei pe care natura spirituală a omului a repurtat-o asupra animalităţii sale.Cea care se substituie închinătorului este victima.Renumita scenă a sacrificării taurului de către Mithra va fi interpretată de şcoala lui C.Realitatea nu este decât o gândire manifestată.Pe măsură ce se răcesc legăturile dintre baza etnografică și produsul artistic. creația câștigă în profunzime.Aceste scene sângeroase simbolizează doar victoria pe care orice rege ar fi putut-o repurta asupra duşmanilor săi..Cel puţin în epoca istorică.După jertfire. sacrificiul trebuie să-şi atingă scopurile benefice în favoarea acestuia.G. Prima treaptă corespunde versiunilor caucaziene. pe care erau figurate masacrele omeneşti săvârşite de către faraon. un cuvânt dinlăuntru care se exteriorizează.mordvine.cea de-a doua corespunde versiunilor balcanice.vest-europene și japoneze și se caracterizează prin ideea sacrificiului minim.o victorie interioară.El imploră. Astfel. al cărei încornorat simbol este taurul. mesajul său câștigă în umanism.Văzând zidurile templelor egiptene.trei trepte în realizarea artistică pe plan mondial a temei .sacrificatorul trebuie să aibă mereu grijă să plece fără să se uite îndărăt.nu pretind sacrificii umane.” . Adrian Fochi identifică . riturile.jertfei zidirii”. însă. Căci el nu trebuie să se substituie nici victimei. În drumul de la etnografie la artă.Jung – întocmai altor sacrificii şi.cu siguranţă.Reprezentările simbolice ale victoriei sunt totuşi atinse de o putere magică: ele trebuie să înlesnească realizarea întâmplărilor pe care le reprezintă. mai cu seamă.nord-europene. istoricii au crezut în existenţa unor sacrificii umane în Egipt. ajutorul zeilor.geografia motivului se îngustează din ce în ce mai mult.participanţi.întâi de toate.

8. DOSAR CRITIC .

fiinţa imolată regăseşte un nou corp. proverb. etc.. Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor. rasele umane sau diferitele clase sociale.…Motivul mitic al unei naşteri provocate prin imolare se regăseşte în nenumărate contexte: nu numai Cosmosul ia naştere în urma imolării unei fiinţe primordiale şi din propria sa substanţă. vrajă. întocmai cum ... este chiar locuinţa pe care a animat-o.” Mircea Eliade Comentarii la Legenda Meșterului Manole .poartă în sine universul mental care i-a dat naştere.De la Zalmoxis la GenisHan” APRECIERI CRITICE .CRITIC LITERAR Mircea Eliade SURSĂ CITATĂ . În toate aceste mituri. a făcut-o deci durabilă prin moartea sa violentă. […] La nivelul riturilor de construcţie. moartea violentă este creatoare…” . dar şi plantele alimentare..Fiecare produs folcloriclegendă.…Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic românesc au ca motiv dramatic o moarte violentă cu seninătate acceptată.. Fapt e că folclorul poetic românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată.

existent.un ciob de oglindă din care a fost desprins.” „Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuţilor biologice ale <<erorilor>> populari. încorporarea suferinţei individuale în opera de artă. să beaq cât zece şi să lupte cât zece. la bulgari şi la sârbi prin legenda construirii podului Arta.” George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent . de exemplu. voinicii din balade în stare să mănânce cât zece. mitul povesteşte cum meşterul Manole voia să construiască o mănăstire. Într-un Mircea Cărtărescu Medicul şi vrăjitorul în Observator cultural. El n-a devenit mit decât la noi şi prin mit se înţelege o ficţiune ermetică. iar la români prin legenda Meşterului Manole.Mitul Meşterului Manole are mereu o iradiţiune puternică(…).. ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. În varianta românească.4 / 2002 . Un mit omniprezent în peninsulă. El simbolizează condiţiile creaţiunii umane. nr. cel al <<jertfei zidirii>>. un simbol al nuei idei geniale. O astfel de ridicare la nivel de mit este proprie literaturii române(…). dar tot ce se construia ziua se surpa noaptea.

apelurile cuprinse în mesajul pe care trebuia să-l transmită.Meșterul a folosit toate resursele sale de constructor. p. În manualele şcolare fapta criminală a meşterului este exaltată şi azi.Emil Lăzărescu Fragment din Biserica mănăstirii Argeșului. Dar ce mănăstire este aceea ridicată pe un cadavru? Ce ordine a lumii. găsindu-i-se adânci justificări metafizice şi naţionaliste. toată priceperea și ingeniozitatea sa pentru a realiza un monument care să răspundă pe deplin cerințelor voievoduluictitor și acelei părți din feudalitatea românească pe care acesta o reprezenta./” . Sibiu.. 38-41 vis i se arată soluţia enigmei: pentru ca zidurile să nu se dărâme.Epoca veche. Ed. Editura Meridiane. o fiinţă omenească. cât mai bine și într-un chip accesibil cât mai multora.” Sextil Pușcariu Istoria literaturii române. Manole îşi zideşte propria soţie însărcinată şi astfel mănăstirea se poate ridica. la temelia mănăpstirii. chiar perfectă fiind va putea uita vreodată că s-a construit cu preţul unei vieţi nevinovate? /.1930. prin frumusețea sa. el și-a pus în joc desăvârșita cunoaștere a meșteșugului artei sale și întregul său talent pentru ca acest monument să exprime.aII-a. trebuie zidită de vie. 1967....55-56 . Buc. p.

valabil pentru tot spațiul balcanic. cum ar fi Herder...[. Ed. în imaginile artei.Meșterul Manole(versiunea V.Balada Mănăstirii Argeșului sau a Meșterului Manole se bucură de acea ambiguitate ciudată și rodnică a marilor creații ale lumii vechi. ea fixează.” .] Deosebirea esențială dintre literatura noastră populară și literaturile popoarelor învecinate rămâne în tratarea subiectelor. în predilecția poetului popular român pentru anumite forme de expresie. la cea mai mică mișcare.” . cu care se naște. caracteristică popoarelor romane: imaginea limpede cum e cristalul se iscă cu aceeași simplitate firească.. 1976 . adevărul procesului creator. cristalul într-un lichid saturat.explicând în vremea îndepărtatelor întelepciuni tradiționale..Alecsandri) . ca un impresionant model.Produs al glasului popoarelor. în setea cea mare după claritate.Zoe DumitrescuBușulenga Prefață la vol.Albatros. impulsurile arhetipale ale celor care participă la nobilul joc al construcției.

BIBLIOGRAFIE .9. IMAGINI 10.

Editura Compania. Editura stiintifica si enciclopedica. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Folclorul literar romanesc. Mozeş. Eugen. Editura Saeculum I. Bucuresti. Editura Junimea.O. 1972. 2003 Ivaşcu. 132-133 Eliade. Editura Minerva. Cluj-Napoca. Bucureşti. Sinteze de literature română pentru bacalaureat. 1969 DICŢIONARE Pop. Editura Minerva. 1976 Gaster. Adrian. 1962 Gorovei. 293. Editura Minerva. Mihai . Bucureşti. Bucureşti.Editura didactica si pedagogica. 1980. Editura Artemis. Romulus. Bucuresti. 1994 • • . Mircea. Bucureşti. pag. pag. pag 80-82 Cordoneanu. 249 Eliade. George. 1980 Pop. Valori ale culturii populare româneşti I şi II. 2003. 1983 Fochi. Constanţa.III). 297 Bărboi. Editura Dacia. Bucuresti. Bucureşti. Iaşi. Competenţa de (re)lectură.BIBLIOGRAFIA OPEREI • Balade populare româneşti. Bucureşti. Dictionar de etnologie. Limba şi literatura română-manual pentru clasa a XI-a. Folclorul literar al românilor-O privire contemporană. Artur. Bucureşti. 1978 Fochi. Experienţe în viziune integrată. Mircea. Dicţionat analitic de opera literare. Eva Monica.Editura Minerva. 171-173 Simion. pag. Bucureşti. Cluj-Napoca. Bucuresti. Meşterul Manole-idei şi atitudini. Petru. Mircea. Editura Societatea de ştiinţe filologice. Editura Minerva. 70-77 Szekely. histoire des literatures. 260. Meşterul Manole. 69. 1971 Caraman. Editura Eminescu. 1987. pag. Dicţionar de simboluri (vol. Bucureşti. Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIXlea. De la Zamolxis la Gengis-Han. Folclorul românesc în perspectivă comparativă. I. Istoria literaturii române I.Editura Albatros. Editura Minerva. 1988 I. Mozeş. Bucureşti. Editura Dacia. 2006 Chevalier. 2007. Ioan (coordonator). Paris. Literatura populară. Studii de folclor I. Alain. Literatura populară română. Editura Corint. Adrian. C. pag. Bucureşti. Bucureşti. 1976 Vulcanescu. Jean. 1987 Gaster. 1992. Constantin. Gheerbrant.. Studii de folclor comparat.II. 35-88 • • • • • • • • • • • • • • • • • • BIBLIOGRAFIA CRITICĂ Eretescu. Cluj-Napoca. pag. Chiţimia. Mihai si Ruxăndoiu. Editura Ştiinţifică. Maria. Enciclopedie de la Pleiade. Literature orale. 1979 Eliade. 99.

Pușcaș Alexandra . Flutur Delia 4. Fărcaș Oana 3. Mihuți Alexandra 6.Acest portofoliu a fost realizat de: 1. Cenean Iulia 2. Man Iulia 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful