Ioan Godea 07.11.

2011

Istoria arhitecturii in Romania

In principal in sec al XVIII-lea Sec al XVIII-lea este marcat atat in Moldova cat si in Tara Romaneasca de dominatia turco-fanariota, adica dominatia turceasca cu oameni adusi din cartierul Fanar al Constantinopolului. In anul 1711 armata lui Dimitrie Cantemir este infranta in Moldova la Stanilesti. In anul 1714 a fost decapitat voievodul Constantin Brancoveanu din Tara Romaneasca, iar in anul 1769, in urma pacii de la Karlovitz, Transilvania este inglobata Imperiului Habsburgic. Secolul acesta, pe care il numim fanariot, din punct de vedere al istoriei arhitecturii poate fi considerat ca o perioada premergatoare impactului cu arhitectura occidentala. Se intampla acum ceea ce am putea numi trecerea de la stilul muntenesc sau moldovenesc, la un program de arhitectura occidentalizat. Apar acum primele tendinte ale neoclasicismului, sau ale programului neoclasicist. Modelul brancovenesc care debuteaza pe la inceputul sec al XVIII-lea va cuprinde Tara Romaneasca. Se va dezvolta permanent pana spre mijlocul sec al XVIII-lea. Ceea ce am numit stilul muntenesc isi incheie existenta in cel de-al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea. Practic veacul al XVIII-lea nu aduce nimic nou in arhitectura comparativ cu secolul anterior. Bisericile construite in primele decenii ale sec al XVIII-lea toate deriva din stilul brancovenesc si au fost ctitorite de boieri cu stare materiala buna. Titlurile nobiliare din Tara Romaneasca sporesc deoarece domnii fanarioti practica vanzare de titluri asa incat in orase apar din ce in ce mai multi bogati. Vom aminti acum tipologiile planimetrice si spatiale ale bisericilor din Tara Romaneasca. Tipurile planimetrice ale sec al XVIII-lea sunt cele mostenite din veacul al XVII-lea: Cea mai mare categorie (A) o formeaza bisericile de plan dreptunghiular. In cadrul acestei grupe deosebim mai multe variante: 1.biserici fara turle, in interior deosebim prezenta calotelor semisferice sprijinite pe pandantivi; 2.biserici de plan dreptunghiular cu o turla, un exemplu de acest gen este paraclisul mitropoliei din Bucuresti; in aceasta grupa mai sunt si biserici cu turn clopotnita peste naos, prototipul acesta incepe cu biserica Sannicoara de la Curtea de Arges, dar mai sunt si alte multe. 3.biserici de plan dreptunghiular cu turn clopotnita peste naos,

O alta categorie o reprezinta bisericile cu plan triconc, formand grupa (B), cu variantele urmatoare: 1.biserici cu doua turle;

2.biserica cu trei turle, o subvarianta a ei ar fi grupa bisericilor cu plan triconc cu unul sau doua turnuri clopotnita deasupra pronaosului. In grupa aceasta, (B) se includ si bisericile de plan trilobat.

In sec al XVIII-lea probabil sub influenta arhitecturii moldovene, vine in Tara Romaneasca sistemul moldovenesc pe arce in consola care incet incet se generalizeaza. Acest sistem va fi utilizat si la acoperirea pronaosului chiar si in cazul in care incaperea respectiva are o forma dreptunghiulara si unde dispar cei patru stalpi de la colturi. Separarea dintre pronaos si naos se va face constant prin arcade sprijinite pe coloane. Cele trei arcade sunt fie libere, fie ca arcada centrala libera sa faca trecerea spre cele doua laterale printr-o balustrada. Variantele sunt multiple: 1.biserici de plan trilobat cu o turla pe naos, este un sistem foarte larg raspandit in Tara Romaneasca; 2.biserici de plan trilobat cu doua turle, exemplele nu sunt atat de numeroase; 3.biserici de plan trilobat cu trei turle, acestea avand inceputul la biserica manastirii Dealu, ridicata inca in anul 1502; 4.bisericile de plan trilobat cu patru turle, modelul acestora deriva de la biserica episcopala de la Curtea de Arges care a fost ridicata, ctitorita in anul 1508 de catre Neagoe Basarab. Modelul acesta se va raspandi in sec XVI, XVII, XVIII foarte mult si il vedem si astazi la biserica Mitropoliei Bucurestiului, terminata in 1658; 5.bisericile cu plan trilobat cu o clopotnita peste pronaos, sunt mai putin raspandite decat cele anterior pomenite.

Proportiile bisericilor din sec al XVIII-lea din Tara Romaneasca s-au dezvoltat pe inaltime, lucru care este evident si din aparitia turlelor inalte, chiar daca diametrul acestora nu este mare. Exteriorul bisericilor din sec al XVIII-lea se caracterizeaza prin completa tencuire a exteriorului cu mortar de var, prin prezenta alternantelor pe fatade, respectiv asize din caramida aparenta, uneori asiza din piatra cu spatii tencuite intre ele. Caracteristic bisericilor din sec al XVIII-lea este apoi generalizarea pridvorului deschis, spatiul fiind marginit de stalpi. Arcul utilizat acum este cel in plin cintru, pe cand golurile de la ferestre si usi se incheie uneori in acolada, element ce in mod cert vine din Orient. Sunt prezente apoi si destule elemente venite in mod evident din stilul Renasterii, mai ales a renasterii italiene. Nu lipsesc nici chenarele profilate. Arhitectura bisericilor secolului al XVIII-lea prefera decoratia bogata mai ales in exterior unde ocupa intreaga suprafata prin zugraveli. Arcul acolada de care vorbeam, venit din Orient, inlocuieste arcul in plin cintru ca si arcurile trilobate sau polilobate, un ex e biserica Stravopoleus, din centrul Bucurestiului, una din cele mai interesante si frumoase biserici din acest secol zidita in anul 1724. Sistemele constructive utilizate in Tara Roamaneasca in acelasi veac.

Cele doua sisteme de acoperire ale spatiilor interioare intalnite in epoca sunt: a.sistemul moldovenesc al arcelor in consola, si b.sistemul boltilor bizantine care formeaza o consola continua de-a lungul zidurilor.

Evolutia sistemului de sprijinire al cupolelor si boltilor debuteaza prin micsorarea stalpilor de la colt, atat in pronaos cat si in naos. In mod cert, sistemul moldovenesc al arcelor in consola generalizat in Moldova, unde se utilizeaza piatra cioplita, pe cand in Tara Romaneasca se utiliza caramida, este limpede deci ca acele console de piatra sunt mai vechi decat consolele de caramida. Inutil de spus ca cele care sunt executate in piatra dau dovada de o rezistenta mai mare de complexie fata de cele executate in caramida. Nici in domeniul tehnicilor de constructie deci sec al XVIII-lea nu aduce nimic nou, doar ca materialul de baza in mod cert este acum caramida. Fatadele bisericilor sunt acoperite complet cu tencuiala de var, profilele sunt cele caracteristice pt sec al XVII-lea, respectiv in sfert de cerc. Sunt prezente braurile din caramida in linia unui tor, si mai rar dreptunghiulara cu dinti de fierastrau rezultati din asezarea caramizii in unghi. Sunt des prezente la pereti firidele cu muchie clar conturata. Multe biserici din sec al XVIII-lea vor fi acoperita la peretii exteriori cu tencuieli in tehnica al fresco. Acestea imita pictura precum alternanta caramizii cu piatra. Este interesant ca aceste picturi au rezistat in timp cu toate vicisitudinile vremii. Exemplele bisericilor de la manastirile din Bucovina uimesc si azi cercetatorii si vizitatorii si nu intamplator unele din aceste biserici au intrat sub protectia patrimoniului universal protejat. Dar despre Moldova vom vorbi in cursul urmator.