TEXT

a fi european ce nseamna n estul postbelic? Gabriel Liiceanu

equivalences arguments

" 1

2.2003

edition: Adrian Rezus (ed.) A c 2003 arguments [L TEX 2 -edition] c 19902003 Gabriel Liiceanu (Bucharest, Romania) [text] c 2003 Humanitas (Bucharest, Romania) [photo G. Liiceanu] c 2003 Salvador Dal Estate [logo Salvador Dal : Centaure ] A quivalences [pdfL c 2003 e TEX hyperscreen] This electronic edition is a non-prot publication produced by pdfTEX 14.h & A created by L TEX 2 with hyperref & hyperscreen Tha `n The `nh pdfTEX14.h c 2001 Ha A A L TEX 2 c 19932001 the L TEX3 project team et al. hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen] pdfscreen c 19992001 C. V. Radhakrishnan typeset by romanianTEX c 19942001 Adrian Rezus printed in the netherlands October 17, 2003

" 2

 Luxemburg septembrie 1990 " 3

Gabriel Liiceanu Ce nseamn a a european n Estul postbelic?

" 4

Ce nseamn a a european n estul postbelic?1

Orgoliul unui om n ascut ntr-o cultur a mic a este ntotdeauna r anit. Cu aceste vorbe se deschide o carte faimoas a pe care Emil Cioran a scris-o n Rom ania antebelic a, cu c t iva ani naintea a sez arii sale denitive n Frant a. Dar cum arat a oare atunci orgoliul unui om n ascut ntr-o cultur a mic a din estul postbelic? Nu va ncerca oare acesta, umilit n toate datele fundamentale ale existent ei sale, s a le arate celorlalt i, oamenilor din vest, c a, n ciuda a tot ceea ce i s-a nt mplat, el a r amas un om asemenea lor, adic a n chip esent ial un european? Aceasta este n azuint a sa cea mai mare si acesta este capitalul pe care nimeni nu i-l poate fura, chiar dup a ce i s-a luat totul. Un intelectual venit din estul postbelic si trebuind s a vorbeasc a n fat a unui forum al culturilor vestice va aduce cu el nu numai obi snuitul orgoliu r anit al culturilor
Conferint a tinut a la cea de-a doua sesiune a Colegiului european de cooperare cultural a, Luxemburg, 47 septembrie 1990, [n.a.], text publicat ca: In loc de prefat a Ce nseamn a a european n Estul postbelic?, la: Gabriel Liiceanu Jurnalul de la P altini s, Un model paideic n cultura umanist a, Humanitas, Bucharest 2 1991, 3 1996, pp. 516. Textul apare, de asemenea, n traducere francez a, n: Le Journal de P altini s, Recit dune formation spirituelle et philosophique, tr. Marie France Ionesco, Editions de La D ecouverte, Paris 1999 [Armillaire]. n versiune englez a, n: The P altini s Diary, A Paideic Model in Humanist Culture, tr. James Christian Brown, prefat a de Sorin Antohi, Central European University Press, Budapest & New York, NY, 2000. n polonez a, n: Dziennik z P altini su, Pajdeja jako model w kulturze humanistycznej, tr. Ireneusz Kania, prefat a de Sorin Antohi, Wydawnictwo Pogranicze, Sejny 2001 [Meridian]. [n.red.]
1

" 5

mici, ci si m ndria esent ial a de a r amas, dincolo de o istorie care si propusese s a l transforme n alt a specie de om ( omul nou), un european. Privit i-m a, va spune acest intelectual, pot citi, uneori chiar vorbi, n trei-patru limbi moderne; am studiat singur latina si greaca, pentru a avea acces n original la textele lozoei antice. Pot discuta cu dumneavoastr a despre Homer, Platon, Sf. Augustin, Shakespeare sau Goethe; sau despre Flaubert, Thomas Mann, Kafka, Yourcenar sau Umberto Eco. Sau despre Derrida. Acest intelectual din est v a va povesti cum pentru el cultura Europei nu a fost, ca pentru dumneavoastr a, ritmul resc al respirat iei spiritului, ci un soi de oxigen furat, asimilat si depozitat clandestin, o variant a a supraviet uirii ntr-un univers asxiat de minciun a, ideologie si vulgaritate. El v a va vorbi despre valoarea soteriologic a a culturii si va ntret ine cu spiritul Europei un raport de tandret e pe care numai con stiint a a ceea ce i datoreaz a acestuia l poate genera. Dar, pe de alt a parte, el va cere acelei Europe istorice care l-a p ar asit vreme de 45 de ani si care l redescoper a acum cu un soi de bun avoint a si perplexitate s a-i acorde dreptul nu la un r asf a t tardiv, ci la asistent a de care el are nevoie pentru a vindeca n tara sa spiritele si suetele deteriorate ale celor care nu au avut prilejul de a rezista prin cultur a. Acest privilegiu de a rezista prin cultur a d a seama, ntr-un fel, de toat a drama t arilor din est. El explic a, pe de alt a parte, ceea ce se nt mpl a acum n aceste t ari sau, n orice caz, ceea ce se nt mpl a n Rom ania. In mod paradoxal, societ a tile totalitare s nt societ a ti depolitizate prin excelent a. Politica, respectiv activitatea prin care participi la destinul unei colectivit a ti si decizi n privint a lui,este, ntr-o societate totalitar a, monopolul unei inme minorit a ti (uneori al unui singur om) si expresia unui dictat. Ceilalt i s nt total infantilizat i: lor li se spune

" 6

ce s a g ndeasc a, s a spun a si s a fac a. In acest univers nchis, n care spiritul este cel mai amenint at, cultura devine o modalitate de transgresare si, prin nsu si acest fapt, ea cap at a o semnicat ie politic a. Ea este nu numai un scenariu alternativ, ci rezistent a abia perceptibil a la izolarea total a, la ruptur a, la discontinuitate si la masicare. Ea este memoria valorilor distruse si posibilitate a reconstruct iei lor viitoare. C nd toate mijloacele de participare la destinul comunit a tii s nt suprimate, cultura r am ne participare din umbr a si preg atire a unei regener ari. Ea este, din aceast a pricin a, n cel mai nalt grad, subversiv a. V a spun toate acestea ca unul care am tr ait n centrul acestei experient e. Despre aceast a experient a am s a vorbesc acum, cu g ndul c a n felul acesta s ntem mai aproape de sensul nt lnirii noastre dec t dac a v-a s prezenta un raport impersonal al situat iei actuale a culturii rom ane. Am absolvit facultatea de lozoe (bine nt eles, marxist a) la Universitatea din Bucure sti n 1965. Bibliograa cursurilor si seminarelor era alc atuit a n principal din fragmente din operele lui Marx, Engels si Lenin, urc nd uneori c atre sursele acestora, materiali stii francezi, Feuerbach, uneori chiar Hegel. Lucr arile fundamentale ale lozoei erau depozitate la un fond special, la care student ii nu aveau acces dec t cu un aviz special. In cei cinci ani c t dura facultatea, student ii nu aveau sub ochi nici m acar o singur a dat a un text din Platon. Un student surprins la c amin citind Kant a fost exmatriculat din facultate. Literatura lozoc a secundar a se rezuma la traducerile existente din lozoi sovietici, mai cu seam a din revista Vopros losoi. Referirile la lozoa burghez a, n care intrau de-a valma cam tot i lozoi de la Platon la Schelling si toat a lozoa contemporan a occidental a, nu se puteau face dec t n mod critic si, bine nt eles, numai din surse indirecte. V a imaginat i care putea orizontul

" 7

cultural si mental al absolventului unei asemenea facult a ti. M nuitor perfect al limbii de lemn, el era preg atit s a devin a un propagandist, un funct ionar de partid. In 1967, la doi ani dup a absolvirea acestei facult a ti, l-am cunoscut pe Constantin Noica. Prieten si coleg de generat ie cu Eug` ene Ionesco, Mircea Eliade si Emil Cioran, el a ales, spre deosebire de ace stia, s a r am n a, dup a r azboi, n tar a. Dac a, la r ndul lui, s-ar stabilit n Frant a, numele lui nu ar cerut, a sa cum nu cer ale celorlalt i, explicat ii suplimentare. A r amas, deci, n tar a, si c nd drama postbelic a s-a ab atut asupra Rom aniei avea 40 de ani. Cele sapte-opt volume pe care le scrisese si puzderia de traduceri din Aristotel, Sf. Augustin, Descartes, Kant si Hegel pe care le f acuse p n a atunci au fost trecute n fondurile secrete ale bibliotecilor. Dup a zece ani de domiciliu fort at ntr-un or a sel de provincie si dup a sase ani de nchisoare executat i dintr-o condamnare de 25 (pentru tentativa de a trimis spre publicare n Frant a o interpretare la Fenomenologia spiritului a lui Hegel) memoria lui ca om de cultur a fusese stears a din mintea noilor generat ii. A reap arut n spat iul culturii publice, scurt a vreme dup a eliberarea sa ( n 1964), o dat a cu deschiderea care a nsot it primii ani ai domniei lui Ceau sescu. In 1967, c nd l-am cunoscut, era cercet ator stiint ic la Centrul de Logic a din Bucure sti si era n c autare de tineri ale si, pentru a deveni, a sa cum m arturisise la ie sirea din nchisoare, antrenor cultural. M-am nimerit, mpreun a cu doi-trei prieteni, n cercul pe care l-a alc atuit n acest scop si am nceput din acel moment o aventur a spiritual a care mi-a marcat denitiv destinul. Ne adunam n ecare s apt am n a la el acas a si, n primul an, ne-a f acut interpretarea paragraf cu paragraf a Fenomenologiei spiritului a lui Hegel, nsuet ind textul acesta, cel mai dicil al lozoei, cu o originalitate pe care nu am mai nt lnit-o la nici un alt comentator. Ne-a vorbit de la nceput despre

" 8

instrumentele lozoei si a condit ionat nt lnirile noastre viitoare de nsu sirea limbilor elin a, latin a si german a. In anul urm ator m a nscriam, la ndemnul lui, la cea de-a doua facultate, facultatea de limbi clasice de la Universitatea din Bucure sti, pe care am absolvit-o cinci ani mai t rziu, n 1973. Deja din al doilea an de studii am nceput traducerea unui comentator aristotelic din sec. V, David Armeanul, a c arui Introducere n lozoe am publicat-o c t iva ani mai t rziu la Editura Academiei. Pe un prieten nclinat c atre lozoe oriental a l-a pus s a studieze sanscrita si tuturor ne-a f acut un program de lecturi lozoce pe c t iva ani de zile, care presupunea parcurgerea lucr arilor fundamentale ale primelor 1012 nume ale lozoei europene. Dup a c t iva ani, am nceput seminare private pe marginea dialogurilor lui Platon cu textul original n fat a, iar c nd, n 1974, a init iat publicarea operelor complete ale lui Platon n rom ane ste, ne aam cu tot ii n echipa de traduc atori si comentatori, al aturi de profesorii de elin a de la Universitate. In studiile si c art ile pe care am nceput s a le public am Pitoresc si melancolie a lui Andrei Ple su (actualul ministru al culturii), n 1977, studiile de lozoa logicii si eseurile lui Sorin Vieru, lucrarea mea, publicat a n 1975, Tragicul. O fenomenologie a limitei si dep a sirii, studiile de iconologie si lozoa artei ale lui Victor Stoichit a (actualmente profesor universitar la Fribourg, n Elvet ia) nu mai exista nici o urm a din g ndirea standardizat a a culturilor staliniste. Inv a taser am s a g ndim si s a scriem pe cont propriu si deveneam din ce n ce mai con stient i c a reprezent am generat ia menit a s a preia cultura rom an a din perioada antebelic a, deci din locul care precedase dezastrul. Pe de alt a parte, c art ile pe care Constantin Noica le scrisese n anii domiciliului fort at, n condit ii de mizerie greu imaginabile si f ar a sperant a de a le vedea publicate vreodat a, precum si cele scrise dup a eliberarea sa din nchisoare au nceput s a apar a an de an,

" 9

aduc nd cu ele sunetul g ndirii originale si fascin nd, printr-o calitate unic a a stilului, o ntreag a generat ie care se ridica n anii 70 la cultur a. Din punct de vedere al politicii culturale sansa noastr a a fost c a, n delirul s au de megalomanie, Ceau sescu a tinut s a nlocuiasc a g ndirea lui Marx cu propria lui g ndire, n a sa fel nc t terenul ocupat p n a atunci pentru lozoe a devenit pentru o bun a bucat a de timp relativ liber, permit nd, o dat a cu relaxarea grilei marxiste, publicarea unor lucr ari originale neortodoxe si a unui impresionant num ar de traduceri din operele presocraticilor, ale lui Platon, Plotin, Hume, Berkeley, Kant, Schelling, Freud, Frege, Carnap, Heidegger. In 1975, scurt a vreme dup a pensionarea sa, Constantin Noica a nchiriat o c am arut a 2 mizer a de 8 m ntr-o caban a dintr-o stat iune de munte din preajma Sibiului, numit a P altini s, situat a la 1 400 m altitudine si la 330 km de Bucure sti, si s-a mutat acolo. Din acel moment a nceput partea cea mai spectaculoas a a aventurii noastre. De cum aveam c teva zile libere, ne repezeam, cei treipatru elevi ai lui, la P altini s si, n izolarea total a a muntelui, la 4 000 de picioare deasupra omenirii, cum i pl acea lui Noica s a spun a, n plimb ari care durau ore si, n orele serii, n c am arut a nc alzit a cu lemne, aveau loc cele mai fascinante discut ii la care am luat parte vreodat a, cele mai pasionante nfrunt ari de idei, se f aceau cele mai subtile, aprige si prietene sti observat ii pe marginea textelor proprii, supuse judec a tii celorlalt i. Aceste c teva zeci de nt lniri au avut loc vreme de cinci ani, ntre 1977 si 1981, si mi f acusem un obicei din a le consemna, la cap atul zilei, pe toate. Paginile str nse cu aceast a ocazie si pe care, cu o vag a sperant a a public arii, le-am l asat unei edituri n preajma plec arii mele n Germania, n 1982, unde urma s a concurez pentru o burs a Humboldt, erau cam 350 la num ar si reprezentau povestirea exemplar a a unei deveniri n spat iul spiritului, a

" 10

unui act pedagogic subtil care ncepea cu o constr ngere asumat a de ambele p art i si se ncheia cu o r azvr atire eliberatoare. Cartea purta titlul Jurnalul de la P altini s, cu subtitlul Un model paideic n cultura umanist a. Ea a ap arut n 1983 si a marcat, pentru t n ara generat ie de intelectuali umani sti, o epoc a. Intr-un univers n care mizeria material a si moral a era aproape total a, n care izolarea Rom aniei ncepuse (se vorbea tot mai des despre albanizarea ei), n care programul televiziunii dura dou a ore, jum atate din el ind consacrat familiei prezident iale, n care presa, teatrul si lmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, n care viat a si pierduse idealul si sensul, Jurnalul deschidea deodat a o fereastr a nl auntrul unui univers care avea compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dac a paradisul culturii era cu putint a. S i paginile Jurnalului dovedeau c a paradisul era cu putint a; chiar si n Rom ania lui Ceau sescu. Ele descriau drumul c atre acest paradis ca pe un drum al eliber arii si al libert a tii interioare. Lumea aceea de co smar devenea dintr-o dat a suportabil a; cu put in a greac a, cu put in a german a, cu lectura pioas a a c art ilor mari ale omenirii. Dar cultura nu era aici un simplu exercit iu de scoal a, nu viza faptul de a deveni cult, ci reprezenta o formare si o transformare din ad nc, era Bildung, paideia, na stere a eului, a individualit a tii, a g ndirii autonome, care se smulgea din lumea imbeciliz arii fort ate si planicate. Ceea ce scolile si universit a tile nu putuser a face, f acuse de unul singur un om. Al aturi sau dincolo de opera lui Noica, Jurnalul de la P altini s crea o legend a. (Asta nu nseamn a c a aceast a experient a epuizeaz a tot orizontul culturii rom ane sti, care, sub diferitele ei expresii literatur a, pictur a, muzic a, lm , s-a str aduit pri toate mijloacele s a supraviet uiasc a si de ecare dat a a reu sit.) S i legenda aceasta a nceput s a funct ioneze, s a p atrund a n viat a. Mii de tineri pe an, din toate colt urile t arii, luau drumul P altini sului pentru a g asi, cu ajutorul

" 11

" 12

antrenorului de spirite, o solut ie de viat a. Uneori, n camera sa (o schimbase ntre timp cu una de m arime normal a) se aau si c te zece persoane si nimeni nu pleca nemarcat de pe urma acestei nt lniri. In orice caz, tot i aau c a exist a un mod de a nesp alat si n ordinea spiritului, nu numai a trupului, si c a pentru un om cultura nu este o podoab a nt mpl atoare, ci nsu si mediul s au de existent a, a sa cum este apa pentru pe sti si aerul pentru p as ari. Avea o asemenea fort a de persuasiune c nd trebuia pledat a cauza spiritului si a culturii, nc t a fost capabil s a-i subordoneze telurilor sale p n a si pe nalt ii funct ionari de partid care r aspundeau de cultur a. C aci nu altfel a f acut s a ia na stere, de pild a, edit ia operelor lui Platon. In ultimii ani ai viet ii (a murit n decembrie 1987), Constantin Noica devenise o adev arat a institut ie nat ional a (ce-i drept vegheat a ndeaproape de Securitate), avea n urma sa c teva zeci de elevi pe care-i formase direct si alte c teva mii pe care-i formase prin spiritul c art ilor sale. S coala de la P altini?, creat a prin lumea personajelor care alc atuiesc Jurnalul de la P altini s, a devenit ntre timp un concept care face parte din istoria culturii rom ane contemporane. (Intr-o carte scris a recent pe aceast a tem a de c atre o cercet atoare american a, capitolul dedicat scolii de la P altini? este cel mai masiv, ocup nd 60 de pagini.) Jurnalul de la P altini s, care a descris scenariul acestei eliber ari paradoxale de tipul simbolurilor Symplegades de care vorbe ste Mircea Eliade evadarea din spat ii ermetic nchise , a fost tip arit n 8 000 de exemplare, copiile executate apoi prin mijloace xerox si comercializate ating nd la scurt a vreme dup a aparit ie pret ul de 200 lei pe piat a neagr a, fat a de 9 lei, pret ul ocial de v nzare al c art ii. (Ca am anunt picant, la scurt a vreme de la aparit ie, n iarna lui 1983, c nd untul era o raritate n Rom ania, pe un exemplar din Jurnal se ofereau patru pachete de unt.) Desigur, nu despre carte ca atare este vorba aici si nici despre autorul ei, ci despre experient a pe care o relata

 si care, prin ineditul ei, provoca un at t de viu interes. Constantin Noica a l asat n urma sa o oper a impresionant a, de peste 10 000 de pagini (publicarea ei complet a ncepe anul acesta la editura Humanitas), ind pesemne ultimul metazician mare al secolului si ultimul autor al unui Tratat de ontologie, si o alta, nu mai put in important a, de salvator al spiritelor ntr-un timp de restri ste ale c arui efecte nu pot nici m asurate si nici b anuite. Rom ania nu a avut o mi scare asem an atoare Cartei 77 si nici una de tipul Solidarnos c. Faptul c a acest lucru nu a fost cu putint a este poate meritul Securit a tii rom ane sau poate expresia sl abiciunii noastre. Dar fenomenul si experient a pe care vi le-am descris par s a e unice la nivelul t arilor din est. (S-ar putea ca un fenomen oarecum asem an ator s a ap arut n Cehoslovacia, legat de personalitatea lui Patocka.) El are, modelul acesta, incontestabil, m aret ia si neajunsurile lui. Pe de o parte, n condit iile unei nchideri spirituale si ale unei izol ari cum nu a cunoscut nici o alt a tar a din est, el a mpiedicat lichidarea sistematic a si total a a culturii umaniste, miz nd tot pe ideea c a supraviet uirea unei t ari amenint ate istoric nu se face dec t n spirit. Dar, pe de alt a parte, tocmai n numele acestei idei, modelul acesta a ntors spatele istoriei reale, eveniment iale, socotit a a simpl a meteorologie (c nd plou a, c nd e senin, c nd e furtun a) si ca atare nedemn a pentru o investire mai ad nc a. Dialogul cu oamenii politici, cu reprezentant ii puterii ace sti lachei ai istoriei i ap area lui Noica drept un total nonsens, motiv pentru care i desconsidera pe disident i ca victime ale unei iluzii, prinse ntr-o ncle stare neesent ial a. In acest fel int a unei civilizat ii era ap arat a, dar puterea nu era amenint at a, n imediat, cu nimic. Modelul acesta crea profesioni sti sau chiar virtuozi ai culturii, dar inhiba orice pornire nemijlocit contestatar a. Din scoala lui Noica nu a ie sit nici un Havel si nici un elev al lui nu a devenit sf atuitorul unui

" 13

Walesa rom an. Noica nu credea dec t n Judecata de Apoi a culturii si n certicatele cu care te puteai prezenta n fat a ei. Nu-l interesau dec t caii de curse, si nu caii de circ care evoluau n arena istoriei. Cu toate acestea, dup a evenimentele din decembrie 1989, mai tot i intelectualii umani sti rom ani si-au p ar asit camerele de lucru si s-au dus la nt lnirea pe care le-o d adea istoria. Pe 31 decembrie deja, tot i membrii scolii de la P altini s se num arau, al aturi de cele mai r asun atoare nume ale disident ei rom ane, printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, creat ca instant a reexiv a si critic a a societ a tii, menit s a promoveze valorile unei societ a ti civile autentice si s a semnaleze cu promptitudine toate derapajele puterii, indiferent de cine ar urmat s a o ntrupeze. Revista 22, hebdomadarul editat de Grupul pentru Dialog Social, devenea dup a numai dou a-trei luni de la aparit ie cea mai prestigioas a publicat ie democratic aa t arii, de o impecabil a tinut a intelectual a, care se str aduia s a realizeze dialogul p aturilor sociale ntre ele, ale acestora cu puterea, ale majorit a tii cu minorit a tile. Lungul drum c atre ignorant a cultivat a vreme de decenii prin izolare, minciun a si sosme nu poate anulat peste noapte sau n r astimpul c torva luni. De aceast a gre sit a apreciere a situat iei se fac poate ast azi vinovat i intelectualii rom ani. Inchi si ani la r nd n lumea c art ilor lor, ei nu si-au dat seama c t de ad nci s nt sechelele maladiilor spiritului colectiv. Ceea ce probeaz a ei acum este neputint a verbului direct, drama medicului ucis de pacient i. In mint ile noastre st a din nou la p nd a g ndul c a istoria se face pe deasupra capetelor noastre. Din nou apare, nelini stitoare, ntrebarea: ce-i de f acut? Cei mai mult i dintre noi, prin si n caruselul evenimentelor sau devenit i funct ionari culturali, n-au mai g asit timp, de opt luni de zile, s a citeasc a o carte. S i poate c a aceast a

" 14

demisie cultural a este tot at t de vinovat a pe c t de vinovat a ar nchiderea ochilor si rec aderea n t acere. Poate c a drumul c atre suetele mboln avite ale oamenilor este tot at t de lung pe c t de lung a a fost boala ns a si si instalarea ei. Poate c a asupra acestora faptele culturii si fort a cuv ntului nu mai au nici un efect. Poate c a mai important este s a ne concentr am asupra generat iei tinere si extraordinarelor ei inteligent e ( n fond acesta este capitalul cel mai de pret al rom anilor), poate c a mai protabil este s a edit am c art i, s a ne ntoarcem n biblioteci si printre student i. Poate c a mai importante s nt bursele n str ain atate, liceele si institutele pe care le vet i deschide (s a sper am c a le vet i putea deschide) n tar a la noi, poate c a mai important i s nt profesorii care vor veni s a predea n scolile noastre, poate c a mai important a este aceast a nt lnire n care-mi pun o mare sperant a. Adev arul este c a nu stim, dup a at tea secole de istorie, cum p atrunde spiritul n lume. S i poate c a, n ce ne prive ste, n vederea unei m ntuiri pe care ast azi nici m acar nu o ntrez arim, ar trebui s a reintr am n scenariul P altini sului, al unui P altini s deschis de ast a dat a spre istorie, g ndindu-ne la clipa c nd vom chemat i la Judecata de Apoi a culturii universale. S a sper am c a Dumnezeul culturii ne va chema laolalt a cu celelalte t ari din Europa.

" 15

" 16

" 17

" 18