S-ar putea scrie volume intregi care sa prezinte pierderile pe care rautatea le-a adus intregi lumii pana

acum, insa cred ca este indeajuns in momentul de fata sa privim doar in istorie pentru a vedea efectele acestei boli cronice spirituale. Curajul, intelepciunea si puterea omului care au fost vadite in cele doua Razboaie Mondiale sunt umbrite in totalitate de golul, pierderile, suferinta si durerea pe care acestea leau lasat ca mostenire. Ura si rautatea din om a avut frau liber in a se manifesta la maxim in aceste evenimente ajungand la apogeu mai ales in cel de al Doilea Razboi Mondial . Si atat de multi sufera inca de pe urma celor intamplate! Daca in Primul Razboi Mondial au fost omorati doar 15 milioane de oameni , al Doilea Razboi a lasat in urma peste 60 milioane de decese. Orase intregi cu mosteniri bogate din punct de vedere cultural pe care oamenii s-au trudit sa le construiasca, au fost distruse intr-o clipita cu ajutorul bombardamentelor, iar generatiile din acele perioade au fost masacrate si schilodite ramanand cu traume care nu vor disparea niciodata. Majoritatea dintre noi am vazut imagini ale acestor catastrofe, imagini care ne-au ramas in memorie cutremurandu-ne de fiecare data cand ni le reamintim. Rautatea orbeste si inseala pe cel pe care- l stapaneste caci omul rau isi intinde curse tocmai impotriva sangelui si sufletului sau, rautatea distruge nu numai pe cel stapanit facandul sa mearga din rau in mai rau ci si pe cei din jurul sau intingandu-le curse ca sa le verse sangele, lasand de multe ori rani care cu greu pot fi vindecate. Ea are un singur scop sa distruga: pe cel care o foloseste si pe cel fata de care este indreptata. Acestea sunt concluzii pe care le putem trage din aceste doua evenimente care au marcat istoria omenirii. Daca rautatea este ceva natural firii omului, bunatatea din contra se invata si trebuie exersata. Bunatatea deschide ochii si inima celui care o iubeste, ii infrumuseteaza si fizicul dar mai ales sufletul facandu-l sa mearga din bine in mai bine. Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. Bunatatea zideste, ridica, infrumuseteaza pe cei din jurul ei. Bunatatea arata mila si iertare fata de cei din jur. Ea se jertfeste, renunta la sine, la dorintele ei de dragul altora. Bunatatea este remarcata de cei din jur si ajunge sa fie dorita de acestia. Bunatatea este cea care a indemnat-o pe Maica Tereza sa slujeasca timp de 45 de ani pe saraci, bolnavi, orfani si muribunzi. Bunatatea este cea care indeamna o femeie care a ramas insarcinata fara sa fii planuit sa pastreze copilul si sa-l iubeasca ca pe sine. Bunatatea indeamna pe un sot sa ramana langa sotie si copii si sa nu-i paraseasca din cauza dorintei de a fi independent sau iresponsabil. Doresc sa mai mentionez doua beneficii pe care le aduc si bunatatea si rautatea. In primul rand experimentarea amandurora te indeamna la bunatate. Bunatatea te indeamna la mai multa bunatate, dar si experimentarea raului indeamna la a face bine. William Booth din Salvation Army este citat spunand ca daca ar fi putut, ar fi incheiat antrenamentul soldatilor sai, atarnandu-i pentru 24 de ore deasupra iadului, pentru a vedea rautatea si chinul de acolo. Iar in al doilea rand constientizarea si diferentierea binelui de rau pe care majoritatea oamenilor o pot face arata catre un punct de referinta, catre o lege morala absoluta cu ajutorul careia sa putem diferentia binele de rau. Deci daca binele si raul exista, atunci acestea presupun existenta unei legi morale absolute. Iar daca aceaste lege morala exista atunci trebuie sa existe si un datator al acestei legii. Astfel constientizarea binelui si raului duce la constientizarea existentei lui Dumnezeu, Binele absolut, care a dat legea morala. In aceasta realitate, raul nu este altceva decat neascultarea de legea lui Dumnezeu, acest act de neascultare fiind numit in Scriptura pacat impotriva lui Dumnezeu. Pacatul sau raul aduce cu sine despartirea de Dumnezeu care este Sfant. Cine face raul, n-a vazut pe Dumnezeu. Omul a fost creat liber sa aleaga intre bine si rau, iar dupa ce a ales raul a avut parte de beneficiul suprem al Binelui. Findca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Beneficiul suprem al binelui este acela ca dupa ce noi am ales raul si ne-am despartit de Creatorul nostru

El a venit sa rezolve problema, dand totul pentru noi ca noi sa putem alege prin credinta a doua oara Binele. Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui iau aminte la strigatele lor...dar Domnul isi intoarce Fata impotriva celor rai, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant Psalmul 34: 15, 16 Bibliografie: 2 Timotei 3:13 Proverbe 1:18 Proverbe 1:11 Proverbe 21:21 Leonard Ravenhill, Why Revival Tarries Tefania 1:17, Ezra 10:2 3 Ioan 1: 11 Ioan 3: 16