Moisoiu Adelina, cls a XII-a F

Binele si raul

Oricât am încerca să filozofam pe marginea binelui şi oricât am dori să-i dam o

definiţie, acesta nu poate fi explicat teoretic ci poate fi experimentat practic, el nu poate fi
definit ci poate fi simţit şi trăit de fiecare dintre noi.

Binele si raul au intrat atat de mult in mintea noastra incat acestea au devenit un intreg,
o realitate, si nimeni nu mai poate sa separe acum binele de rau, pentru ca fiecare este
vazut ca o parte a celuilalt. Dar oare chiar asa stau lucrurile?

Ma intreb acest lucru pentru ca binele pare azi atat de putin si cu greu ajunge la toata
lumea, in timp ce raul este prezent pretutindeni. Eu cred ca de fapt nici binele si nici raul
nu exista, ca ele sunt niste concepte create de mintea omului, iar fiecare individ are
puterea de a vedea binele sau raul intr-o anumita masura.

Unii dintre noi vad binele intr-o anumita situatie, pe cand altii vad raul. Depinde doar
de constientul nostru si de felul in care noi procesam lucrurile care se intampla in jurul
nostru si realitatea. Acest proces ne ofera noua senzatia de bine sau de rau, sau pur si
simplu este acel instinct uman cu care toti ne-am nascut, sau l-am dobandit inconstient
intre timp datorita mediului si anturajului in care traim. Mintea noastra are puterea de a
ne induce notiuni despre anumite lucruri, pe care le putem percepe in orice fel dorim noi.
Nu putem sa lasam ca ceva sa ne faca rau decat daca vrem noi. Am putea foarte bine sa
vedem doar partea buna a acelui lucru si sa profitam doar de tot ce e bun...si sa ramanem
complet reci , indiferenti in fata raului.

Numai ca omul a inceput sa puna limite acestor conceptii. Pana unde merge raul? Pana
unde merge binele? Cat de bun poate fi un om? Exista cineva/ceva care nu este rau deloc?
In timp ce binele este limita care este pusa dincolo de om, raul este limita care se pune
intre om si intregul univers.

De fapt pana la urma si binele si raul nu sunt altceva decit cunoasterea noastra in
existenta fizica si rezistenta in fata tentatiei de a patrunde inauntrul inimii noastre unde
nicio credinta nu ne pune la incercare, unde nu exista succese sau esecuri ci doar pace, si
unde nu exista limite puse intre noi si intreg si nici intre noi si univers.

Binele si raul nu sunt forte ci doar limitele noastre pe care noi singuri ni le-am pus in
calea noastra pentru a ne ingreuna drumul prin viata.
Binele este tot ce inseamna creatie, progres, libertate, iubire. Raul este distrugere,
decadere, sclavie si ura.
Mereu oamenii s-au intrebat de ce exista rau in lume desi ceea ce i-a deranjat mai mult
a fost existenta suferintei. Suferinta nu este un rau, ci o consecinta a acestuia. Rolul ei nu
este de a pedepsi, adica de a face si mai mult rau, ci de a indrepta.
Binele este ordinea , echilibrul, iar a face un rau inseamna a produce o dezordine.

1
 Moisoiu Adelina, cls a XII-a F

Suferinta vine pentru a restabili ordinea initiala. Cand omul este atras de rau se abate de
pe calea cea dreapta. Atunci vine suferinta pentru a il readuce pe drumul cel bun. Binele
este permanent, etern , raul este temporar.
Oamenii se lasa stapaniti de rau datorita ignorantei. Nimeni nu poate iubi raul de
dragul raului, ci numai confundandu-l cu binele. De aceea am putea spune ca raul este
binele prost inteles.

Scopul tuturor oamenilor este fericirea, numai ca fiecare vede diferit aceasta fericire.
Numai binele duce la adevarata fericire, in timp raul ofera doar o placere trecatoare.