P. 1
Andrei Cornea - Cuvintelnic Fara Frontiere

Andrei Cornea - Cuvintelnic Fara Frontiere

|Views: 16|Likes:
Published by Nan Ana-Maria

More info:

Published by: Nan Ana-Maria on Jun 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/08/2014

pdf

text

original

CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

ajuns si el “fost”. de fosti dizidenti.Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva. pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. rechemat la viata de un necromant. cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”. fosti detinuti politici. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti. sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. ca si de o fosta putere. o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). în general demnitarii regimului comunist. pasamite. deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. ceva mai normala.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”. a dat. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. falsi fosti dizidenti. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt. mai ales printre oamenii politici. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine. peste un asemenea necromant. a iesit la lumina. Menachem . se spunea asa . de un fost presedinte si un fost monarh. fosti istorici ajunsi analisti politici. Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba.fara substantiv determinat explicit . necunoscuta. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. dupa 1990. pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. apoi dupa 1990. sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta. Presedintele Frantei. precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. Mitterand.fosti dictatori trimisti în judecata azi. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma. de o fosta opozitie. fata sa din flori. implicat într-un murdar scandal de coruptie. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. fosti securisti facînd afaceri veroase. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. devenise “fost” cu totul. Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj. Dar o data cu trecerea timpului. cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50. Joschka Fischer. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici . fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati. ministrul de externe german. marele om de stat care a unificat Germania.

fosti îndragostiti. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu.fosti teroristi. Nau fost! Memoria noastra vie. De fapt. Fosti copii. fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. au devenit. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. cînd nu ne e rusine. precum stigmatul lui Cain. aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral. de fapt. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”. fosti adversari. sau greata sa i-o acordam.Begin sau Yasser Arafat. se rupe de fiinta noastra. dar ne devine strain. precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. ale altcuiva. Ori tineam minte ceva diferit. gîndurile. sustinator al actiunilor NATO. Dar chiar daca ne amintim cîte ceva. sunetele. prezent fiind. ca si albanezii din “fostul” UCK . iar fostii inamici . ea ne-a tradat. urile. fosti prieteni. s-a rupt de noi. Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”. pe mai toti în “fosti”. de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit. cel de azi. Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord.exclamam. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut. Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia. laureati ai premiului Nobel pentru pace . cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru . fosti adolescenti. chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu. Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. de responsabilitate nu ne putem desparti. fada si rece. sînt acum sleite. doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. iar figurile. Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe.în 2001 teroristi si mafioti . el ramîne lipit de noi. atît de fierbinti altadata. amintirea respectiva. nu poate arunca cu pietre în politisti. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma. vorbele. parca.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer.bun sau rau . de ceea ce am spus .aliati. sau în fosti responsabili? Nu. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. iubirile.

scria cu cainta în memoriile sale ca. Noi -fostele fiare.aprovizionarea armatei germane. Hindusii. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself. inexorabil. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei. În consecinta.se mai crede si azi de catre multi . ar avea alte nume. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi. Noi -fostii fluturi. though not a Montague” .iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. În general. . fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. dupa ani de zile. poate. de-a lungul aceleiasi si singure existente. dar si altii cred. el un Montague. oribil. nu întelegem cum de am putut face ce am facut. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite. iar acum. care. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. dar pentru care. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. au uitat sice.ca pentru pacatele parintilor raspund copiii. unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. nu am stiut ce facem. Pare logic: ea este o Capulet. cînd stim ce am facut. cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. sa strabatem toate acele numeroase. poate. Ori. Daca familiile lor ar fi altele. iar familiile lor se dusmanesc. postumi lor însisi. pe dealta parte. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. O vaga amintire. sicine au fost si care. iubirea lor ar fi licita. sîntem pusi mereu fie sa platim. mecanice si exterioare fiintei noastre. Dar daca cumva toate aceste teorii.

biata. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. care. Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. leapada-al tau nume. prin ascutimea mintii. sau rasura. spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. sau macesul. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. si acesta. ar mirosi la fel de dulce. care. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”. care-i este. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. nici alta Bucata dintr-un om. numele i-a fost prost pus. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. oricum le-am zice. cel putin înainte de Linné. Asadar. Supararea pe numele de familie avea sens.la “Romeo”. Or. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. discipolul lui Heraclit. primul. ci la numele de botez . Hermes este zeul inteligentei. nici chip. fiindca nu-i evoca adevarata natura. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. nici picior. cum spuneam nu avea pe atunci. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma. îsi rîde de un anume Hermogenes. Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. Mai întîi vine comparatia cu roza. însa.Nici mîna. care orice nume ar avea. fiindca nu a fost bine pus. pe drept cuvînt. spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. dusman. a denumit roza salbatica. Romeo. nume de familie. . se pare.

în locul chipesei Rahila.diminutiv de la Iulia. un rege. sau un zeu. pe de-alta parte. caruia îi pusera numele de Iacov”. asadar. cel care nu are de partea sa. mai era numit si Edom. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). pe de-o parte. înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu. fatal de bine? În fapt. “tinîndu-se de calcîiul lui Esau. timp de o noapte. Însa. Nu-i prea multa “Roma” aici. “a veni pe urma”. cu simtul onoarei si datoriei .dar poate si speculînd echivocul numelui . revenind. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. caruia.Alteori. mostenirea Tatalui. Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. care era roscovan si paros (si. la plecare. prin nastere. numele parea a fi foarte potrivit. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei. Isaac. basca fetele si nepotii. Nume bine ticluit. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . si. într-adevar. “a însela”. sau. ca urmare. iesi fratele sau. Îndata dupa ce s-a nascut el. Or “calcîi” se spune. o data pe tatal sau. Ce-i drept. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel). cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau. în mod automat. Îngerul voia sa treaca prin vad. îi ia o mare parte din turme. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). al doilea. ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit. adica “Rosul”). dimpotriva. daca nu-i spune cum îl cheama. în ascunzisul prenumelor celor doi .Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). în ebraicaaqev. în fine.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”. ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. acest veritabil “Pacala” biblic este. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut. Într-adevar. nu si nu. dimpotriva. desigur. menit a fi secundul.” Si atunci.Numele mai conta înca. firesc. mezinul. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul.Roma cu asprimea ei.toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . si pe unchiul sau. Laban. iar Iacob. fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. Dar si “Julieta” e “romanca” .el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. cel de “Iacov”. La sfîrsit. Sara.

da numere demne un David Copperfield într-o doaga. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne. are ceva de scamatorie. numele au devenit . adica. din perspectiva Julietei. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O.în marea lor majoritate . Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. si arta. Si. cum spunea amicul Mercutio. spune Romeo “romeul”. trecute în acte. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. prin nepotrivirea sa cu iubirea. Roma este antiteza. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. dulcea mea Julieta. purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta.opace. Vis insuflat noua oamenilor.“Amor”. tîlcuirea numelor personale a devenit. daca nu a si fost dintotdeauna. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau. macar la prima vedere. cum credeau cei vechi. poate ca tocmai prenumele sau prea roman. tine de prestidigitatie. contrariul Amorului. ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. Asa ca iata destule motive ascunse. simple mijloace de identificare. ramase altfel obscure? S-ar zice. oricum. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului . un fel devis . “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei. ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata. Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. fie si mai de mahala. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor. sau o reverie. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si . e pusa pe farse bizare. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. Caci.

literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. Altminteri. Popor de oameni de stat prin excelenta. iar acest termen a început treptat sa însemne . învatau sa se fereasca de stîncile negotului. Mai mult.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. cum proceda Tanase Scatiu. prizau doar pe oier. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. tarani mai avuti se luptau cu birurile. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. adesea sovin. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. ele stiu sa se corecteze. Negustori. au “nordul” prin constructie. mai sadeau cîte o vie. “gubernare”. Mai si pacaleau vreun boier. valahii începeau sa fie “apropitari”. observa Alexandru George. miroseau a “neagra strainatate”. Unii dintre ei. experimentata si cu stiinta e limpede. rurala. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil. mai “chivernisiti”.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . Scriitorul român.kybernetes e “cîrmaciul”. pe plugar. O cîrmeau mai la stînga. vazînd în negustor. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi. pe boierul scapatat si inutil economiceste. preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. sau mai la dreapta. tîrgoveti. mai cladeau cîte o casa. sau Alexandru Vlahuta. “Chiverniseala”. scriitorii români. “strainul”. De aici verbulkybernao . Duiliu Zamfirescu. în omul de afaceri canalia. în frunte cu Eminescu. “feed back”). Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”. dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu. în latineste. mai cumparau ceva. mai vindeau. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. Grecii erau marinari. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”.a cîrmi nava. pe cel fixat într-o traditie statica. si cu concurenta. ele pot ocoli singure stîncile erorilor. a o face sa navigheze cum se cuvine.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri. De aici si sensul derivat. Curios însa: de la Nicolae Filimon. Cît despre “chiverniseala”. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. cum se spune.

“governo”. nu numai ca au înfiintat guverne care. destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic. pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele. militar. eistiu sivor sa faca singur lucru.A guverna la întîmplare . prin urmare. în absenta artei “ciberneticii”. ci si la aceea a cetatii. sedimentate în timp. (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. “gobierno”. atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. de fapt. Ideea implicita în transferul semantic este. natural. alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”. n-au mai “guvernat”. Necazul este numai ca.nu doar a “cîrmi”. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”. national-legionar. în fapt. Dar. Istoria limbii .adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche. o referinta comuna. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. precum si derivatii corespunzatori (guvernator. statului . De altminteri. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi. ”government”. Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. Iar comunistii. De aici. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. fara experienta. gubernie.nu guvernau . adica “chivernisirea”. s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”. la un moment dat. guvernamental). guvernant. Regimurile care au urmat. caci se realizeaza fara stiinta. ci au împins corabia spre naufragiu. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. pe scurt. neascultat însa de marinari. raportul e pura identitate! NEO . Fiindca. Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. În acest sens. a guverna. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava. Nu e întîmplator. un anumit raport. carlist. pentru respectivii. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”. de aceea. fara “nord”. ci si a “cîrmui”.nu doar a sta la timona navei. România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi.

Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos. si de fapt. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”. în sens profund.ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. germana a scazut-o la patru. sa zicem. rusa tot cu sase. nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. Toate acestea sînt adevarate. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia . Apoi. declinari. aproape nici conjugari. adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor. conjugari sintetice. sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. bineînteles. cu terminatiile cuvintelor ciuntite. dar care continua. pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. greaca clasica s-a procopsit cu cinci. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. Ceva mai tîrziu. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire . mersi bine. pastrate de limba vedica. fara a fi intimidate de critici. au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. sa circule prin miezul fierbinte al natiunii. martelat cumva. iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea). latina s-a multumit cu numai sase. Într-adevar. cuvinte lungi. au luat cu toptanul cuvinte din . aproape nu mai au gramatica. Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari. spun ca nici macar limba. cerute delegea lenei universale . sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. jurnalisti cu greutate. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine. etc. Pe de-alta parte. între timp. utilizîndu-si energia în alta parte.ministri. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd.Multa lume se plînge ca se strica limba. Franceza nu mai are nici unul.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero.cronicarii regilor merovingieni . nu doar “romana”. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni . ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii. Alcuin. ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. (Unii rau-voitori. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte. parlamentari.

se spune deja si “lu sotia”. pîna la urma. “a dispare. “lu finu”. rosti si învata. distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. desigur. nobil spus. sau ei). nici Marc Aureliu.cum zice deja neo-românasul în pempersi. În fond. netulburati. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. “a zacea”). spre deosebire de nemti care. fie ca ne burzuluim la el. nici Diocletian. îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. dar în neo-româna asa se va scrie. etc. o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”. nici August.) Sînt convins ca. la conjugarea I. ceea ce se vade bine azi. a apare”. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila. Apoi.vetust. cînd engleza. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” .ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. cîndva. al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data. Cum sa ne opunem? Fireste. Anei”. si franceza. sau “vulgare”. carea. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte.franceza.a “neo-românei”.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. a devenit marea si unica limba internationala. Or. “ a aparea”. . cari”. a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici. “lu nasu”. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ . (Sînt si în NATO. fuduli. nici Traian. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi. “a zace” (în loc de “a disparea”. sau mai bine si maipolitically correct . Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar. asa cum. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. Principiul lenei (sau. “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. “plus de asta!” . e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. fie ca ramînem detasati. iar “serviti-va cu friptura”.

astfel. ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? . asta sîntem!). De pilda.în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat). cu vocabule noi. de atîta folosire iresponsabila. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e. si chestiunea vocabularului. Cuvîntul abstract.adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme. naduseala decît abstractiunea si generalitatea. neo-româna a gasit. ea va traduce pe brînci. expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. desigur. neo-româna îsi va inventa o literatura originala. gust. ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie. “învinuit”. cînd cererea e mare. Cîndva. miros. Si asta e grav tocmai azi. E ceva rau aici? În fond. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. deja salciu de tot la gust. ca sa nu protesteze puristii . cuvîntul “rau”: se trage de lareus . uzate.(Friptura sa fie. mai usor de memorat. inclusiv din marea filosofie de altadata. a cuvîntului “ficatum” . fegado). (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!). fegato. înlocuirea unor cuvinte vechi. în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. Or. daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea. din gurmandiza lor. ce sta sa se generalizeze în limba vulgara. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea. si înca din resurse interne. Si cine stie? Contrar aparentelor.prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) .ce însemna în latina “acuzat”. cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif.un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). Între timp însa. Neo-româna vine cu oferta: “naspa” .

Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”. pamîntul e mai putin arat. undeva. nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte. porcus-i. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre. Sau oricum.de genulvacca-ae.nu mi se par convingatoare.ovladica . ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. nici de vreun secretar de stat la viticultura. a încetat de mult. ins urcat în vîrful scarii vietii. aroarare . de acolo sa zboare la Partid. în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului. zicea Cicero. invidiat de multime. Cît despre “ministerium” . formulare. Cît despre “furci”. cu interviuri la Tuca-Show. stampile. “Ministra” era sclava care servea la masa. sclav .acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. sosit si el din latina. Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. chipurile. care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii . Ce cuvînt clar. cum se spunea pe timpuri. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. sa mai stea pe pupitrele de azi. model secret al scolarilor repetenti. ci servila conditie a ospatarului.manus multarum artium ministrae . corpolent. cred eu. cu istericale. furca-ae. Iar verbul “ministrare” . cu prerogative. despreminister Falerni. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii. etimologic si semantic. de exemplu un Prim-ministru. cu raspunderi. cu dosare. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. opusul lui “magister” . el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”. comisioane si spagi. sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei. precum rezolutii. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt. de catre proprii sai ministri. flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor. Figurat.MINISTRII Uneori. “Minister” este. ele sînt mai putin arhaica unealta. adrese. de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. cu conturi în banca. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta. trancanind în nestire la celular. “vacile sînt nebune”.solemn. cu declaratii de presa. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”. plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul . un om foarte important.stapînul. sluga. ce da corp (supraponderal. rotund. “porcii mor la Comtim”.

în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. Cum spune Suetoniu. îi purtau spada. cele ale unui mester erau calfe. si nu. termenul “minister” a ajuns.înseamna “a servi pe cineva”. ei îl sfatuiau pe principe . ei bine. ale nobilului . îi pregateau hainele. dupa dreptul catolic. slugile împaratului. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”.pe lînga sensul mai profan . “preot”.fraude Tiberii. Daca slugile unui taran erau argati. Sa admitem. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui.ordonante. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai .nu. îi orînduiau masa. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. sarcina importanta . în destule cazuri. oameni onorabili pe care degeaba îi hulim. ministerio Pisonis. De aceea. dimpotriva. ale unui ofiter . pardon. ceea ce latinii au tradus prinministri.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal. îi îngrijau caii . cucernici. adica. minister).acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori.ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. al suveranului sau. ci “tehnica”: ea vine din aceea ca. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si. Dar cum s-a facut. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri. ea nu s-a terminat nici pîna azi. treptat însa.valeti. Sau. La noi . executantii capricilor acestuia. pe vladicile si boierii ce se înfrupta.pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare . precum odinioara Thomas Morus.ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran. de buna seama. Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”. “pastor” (ministre. într-adevar. ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale. dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi. în unele limbi europene. E vorba si de unii pagîni.si “prelat”. mai ales “a servi la masa”. cele care îi turnau vinul în cupa. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica. ca franceza sau engleza. din bucateleservite . de fapt si . cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea. sa însemne . nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei.

calfe de zidari…”. Astfel ca. româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. sufletele. Vorba baladei: “noua mesteri mari. Soarele atribuia fanfaronada. dar are adeseori si sensul de “dascal”. Marte . uneori e de-a dreptul cîrpaci. “profesor”. spre pilda. dar totusi. Exista si unele cuvinte care par sa fi patit. Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti.impulsurile belicoase. mai si bea. si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice.ce înseamna. apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta.În schimb. etimologic.de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare. forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. Jupiter .pofta de sefie. Iata. de unde initial fusesera toate identice . daca stiemestesug emester de isprava. în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia. cuvîntul latinescmagister . trebuie sa cada din empireu. de-a lungul timpurilor.senzualitatea.de drept. “învatator”. dupa ce si-au pierdut aripile. a învatat ceva meserie. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine .curate si frumusele acum se diversificau. de unde se contamineaza cu anumite însusiri. odata ajunse pe aici. Mercur viclenia.Nu are prea mari pretentii de pricepere. Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt. iar Luna . ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite. Saturn oferea ipohondria. Venus . pîna a se “împamînteni” într-o limba . încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara. sufletele. “mai marele”. Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . mînjite inegal cu praf planetar felurit.inconstanta.si. pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. iar daca traseele de sosire sînt diferite. spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa.pozitive sau negative . Unadoua cere alti bani. te tocmesti cu el.

multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte. ba chiar dincolo de lege:metresa.nemtesti. caci emaistru. june. Masterul si Metresa. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. spre deosebire însa demaestru. Cacimaiestria nu-imestesug. sausapte samurai ):Mesterul.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. Maistrul. Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati. Îl aplauzi si îi strigi “bravo. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra. ajungem la celde-al saptelea magister. trupul: nu mai e decît un adjectiv. daca si-ar pune fortele împreuna? . asadar. Are salopeta (si nu sort camesterul). dînsul e artist. e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. tiitoare. creator. vraja. talent. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . se vorbeste mai rar despre ea. Maestrul. ci îi platesti onorarii. organizare.maestre!”. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici. laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca. Magistrul. de fapt emagistra. ibovnica. fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud. în ultimul timp. Visul lui: ungrant. Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani.omaiastra. neofit. descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine. Si. Ei pun.femeie în toata legea. ar putea reusi ceva maret. evoluat pe planeta frumosului. fiindca are impresari. Asadar. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei. asa-zicînd. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. învatatura. Cu asta nu bei aldamasul. saracutii. nici meserie nu-i clar ca stie. gravitate. sex. darce proprietate:maiastra! Corp. confera însa geniul improvizatiei.Amanta. dar mai mic în grad. Adevarat ca. în fine. Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. Maiastra. magie. n-are. chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt. concubina . si nicimaistru.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. o proprietate. ci mai degraba vrajitorie. sîrguincios si anglofon:master. adica femeie .

monstrare . dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”. cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante.“a arata”).cap de om asezat pe un grumaz cabalin . în buna masura. iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti). (Si de fapt.Vanae species sînt acestea . ca si Hydra eraumonstri. si de aici pledoaria lui pentru “adevar”.ca si pîna acum. iar în al doilea . de fapt. chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. Sa fi fost primul o fiara reala. si ce “compus”. în vreme ce.se revolta poetul latin înArta poetica . putin conta. si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . adica. a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie. terminata însa “în coada de peste”. deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului. literal. Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. Ca proba. rea .sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena . cuvintele? BEHEMOT Cîndva. a ramas.buna. În primul episod din serial.celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon.adica “aratari vide”.aratari (de la lat. în secolul al XVIII-lea. asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”. Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita . asemenea celui al sufletelor noastre pierdute. celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca . lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate. Leul. Heracle omoara Leul din Nemeea.Hydra din Lerna. ce se nascut aegri somnia. precum “visele de om bolnav”.fara echivalent în realitate. Dar vorba altui roman . o pereche de picioare pe masura. Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara. si pe mai tîrziu). Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd. e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie .femeie “frumoasa sus”.Sau destinul cuvintelor.

alias Vitele. în greceste. pe care mai tîrziu. face de rîs pe orice cal al calaretului lui”. . Oricum. ÎnCartea lui Iov. ale altoraratari ! Traditional. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii). Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. cînd cresc. i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina. de vreme ce prima parte -strouthos . “îsi lasa oul pe pamînt. dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”. precum Hipopotamul .înseamna “Vrabiocamila”. Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. As!Strouthokamelos înseamna în realitate. Sira spinarii lui . grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui.forma gramaticala ebraica de plural. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”. pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme. (Adica o vrabie mare cît o camila. dar.o teava de arama.alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales.alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. Si totusi. Dar nu e o lege.un compus desigur . Calorîul e numit Behemot . doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”.înseamna “vrabie”. de ce. Din perspectiva arhaica. de ce e ea atît de natînga. se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e. cum sa-i explicam enigma? De exemplu. mama rea fiind. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”. tot dupaCartea lui Iov”. pur si simplu “Strut”. Vinele coapselor îi sînt bine înnodate. în schimb. ar fi totusi o caracterizare la obiect. Oasele le are tari ca otelul calit. Dar cum e la chip Behemot.adica mai pe româneste Calorîul. de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena. Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. cuvîntul . putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi. iar literal.

Si .Cartea lui Iov./Nu i-a îngaduit sa urce sus. Dar. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. uluirea.în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. ba chiar o spaima religioasa.un Behemot cugetator . Pleiadele “au capastru”. ramîne cufundata în mlastini si rîuri. Cartea lui Iona. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus. atunci. Pegas redevine mîrtoaga. Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e. iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii. care-i dihania? Unde s-o cauti. . Ecclesiastul. Astfel ca “aratarea”. unde se ascunde enormul Leviatan. pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata. spune tot autorul luiIov . cum s-o detectezi. sta în cîta curiozitate mai punem în ochi. dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim. o jiganie de spaima ce. ce. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu. lighioana. alungata fiind de pe înaltimi.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. cum scria Rudolf Otto. în exaltarea lui etilica. Cîntarea Cîntarilor. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”. cu sabia.de ce nu? . ori pe cer unde. Orion “are cingatoare”. odinioara. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura. deci.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila. La fel patise. în apele Oceanului. cufundata însa . Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului. daca privirea se desteapta. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu. si Alcibiade. Cartea lui Ruth. un animal fantastic? E o “aratare”. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. cine aratarea. desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. oprelisti.” Si totusi asa ca un Panzer cum e. e ceea ce îti desteapta mirarea. ciudata .

“Politicienii nostri sînt totunul siunul” . nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon. Domnul e Dumnezeul tau. “Mi-e sila.o patrie”. Israel. “Fiul lui Dumnezeu. Domnul eunul” .una si indivizibila”. un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. “UnFuehrer. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”.Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat. se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. “Asculta. celunu nascut”. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. 166c). “Si erauna la parinti. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. îmi e totuna”. “Unusi cuunu fac doi”.un popor. Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna. ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. “Republica Franceza. “Unabucata brînza”. .

cel care apare în calcule. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu. Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea. sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. apare repede si o idee înrudita.unul înseamnatotul. alteorimasa. statul national totunul. probabil. ca atare. ne referim laUni vers. într-un sens. ori impar. iar în descrierile constitutionale.“Si s-a facutuna cu pamîntul”. Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par. În acest sens. Daca. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. Acesta e ununu “liberal”. fiindca el estetotul . Acolo unde exista integralitate. pur si simplu. cum spunea Mussolini. de aici. Pe plan politic. acestunu duce latotalitar: Statul “total”.variatia . trei. Rousseau. totalitatea. opusul sau este. si asa mai departe. sau. caruia i se opune fractia sau partea. am putea vorbi despreunul integralitatii. se opune generalului. adesea. “Unule-n toti. De aici.diferenta. doi. Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere. adesea. Adica.multimea saumultitudinea saucolectivul. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par.unu semnifica întregul.comunitatea sauplebea. termenul “federal”. particularul:unul individualitatii. iata:unul se . insul. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit. esteunul. Într-un sens mai particular. în altul el semnifica. dimpotriva. vazut ca lumea în integralitatea ei. Acestunu este aproape identic cuparticularul si.lumea întreaga. si nu “unu”. individul. în alt sens. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . care e aproape identic cuuni versalul. de pilda. caracteristic viziunilor individualiste. si. Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila . Simplificînd lucrurile. baba la bordei!” etc. eventual. Apoi. în sirurile numerelor naturale. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna.Scrisoarea I ) “Unu.-J. nici ca e impar. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric .

deoarece. înrudit. ci doar cu “unuri”. În fine. nu putem uita nici deunul unicitatii. din punct de vedere strict al logicii . neantul. continuu. în definitiv. Bineînteles ca este siunic. Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. ci doar . cum facea Heraclit. pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. Si. Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul.. Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. Pe de-alta parte. pentru monoteist. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici.e de înteles din cele de mai sus . nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element. de pilda. Sau. fiindceea ce este si nu altceva.opune unului. Unul-unulipseste. sa nu omitemunul prioritatii. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. Unele sînt simple jucarii verbale. sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun.probabil ca nu. esteunu sauuna. de pilda.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. El esteunitar. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice. deci tu esti indivizibil”. daca vreti. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. unul e cel dintîi. paradoxul este ca.unul nu esteunu . cuunul singularitatii. chiar si multiplicitatea. indivizibil. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului. unii metafizicieni. Cutare e de numarul unu. identic de-a pururea cu el însusi. în fine. unul e indivizibil. Unul unic este Dumnezeu. Sau: “tu esti unul. adica indisociabil. STATUL . adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit. ca de pilda: ”Tu esti unul. cît siindividualitatea tot absoluta.. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una. chiar daca nu identic. adica opusul luiceea-ceeste.si ea -un cuvînt… Oricum. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. Sofismeleunului sînt . deci tu esti cel dintîi”. A-l nega pe acest unu. înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume.

dupa ce s-au declarat nationale. etimologie. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. 8) Statul “democrat-popular”.aceeasi radacina . Si constitutia. Cît despre conducatorii respectivi de stat. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. unitar. statul la români a avut urmatoarele statúri. cu Constitutia din 1991. 9) Statul nostru “de drept”. Carol al II-lea a abdicat. Adica nu se schimba.sta . 6) Statul national al lui Ion Antonescu. etc. pe la noi statul n-a prea “stat”. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie. suveran. prin urmare. e ceva caresta. sau rebeliune. istorice.Constitutia din 1923 amendata. Altceva. cum sta? Sta bine. ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza.ce coincidenta . democrat. de dupa 1989. Sta de paza. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii. 7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 . staruie. sta drept. Cuza a abdicat. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938. Sta. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866. Sta locului.statul. etc. dintre cei zece de la Unire. legitimate printr-un “statut” aparte (1864). Asadar. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si. populare. se trece si mirele ei . dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941. eterne. sta neclintit. constitutiile si statul pe care ele îl exprimau.Ce-istatul? Dupa origine. Sta sa ne arda. Mihai a fost o data detronat si alta . Sta în drum. însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. odata cu ea. sau revolutie.“sta”. Sta sa ia. Constitutia are . sta statuie. sau de palat. sau ce-o fi fost. Dupa Unirea de la 1859. sau insurectie. Unde. national. 5) Statul national-legionar din 1940. abia putin modificata.Sta sa crape.

Daca la toate acestea mai punem la socoteala. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). nedictate de “neagra strainatate”. alegerile au condus la doua alternante la guvernare.data a abdicat. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. pe Germania cu Anglia. fara nord.Iliescu si Constantinescu . drept aliati strategici. oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept . îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” . apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. De acord: dar functionarii publici “stau”. nu ne . fara rigoare. fara sud. sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta. ca în acelasi secol XX. trebuie sa recunoastem ca statul român.G. numai cu ceva care “sta drept” . apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. Anglia si Rusia (1914-16). care. doi primi-ministri. lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”. calina. a schimbat. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”. ca în 1990. “Stat” . ca. gratioasa. pe Germania cu Franta si Anglia (1918).iata o vocabula romana care. surîzîndu-le gales.totusi din 1989. Duca si Armand Calinescu. în anii 50 . pe Germania cu Franta. la rîndul lor.am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti. si ca acum mai vrea musai si în NATO. iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria. au fost asasinati în timpul mandatului. sînt suprimate de alte ordonante. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului. I. justitiasta ea? Sta ea dreapta. despre “cine-a tras în noi”. mereu independent si suveran fiind. SUA si URSS (1944). statul român. toata suflarea vrea în NATO si în UE. fara busola. drept evenimente pur interne.nu. feminina înaintea virililor nostri barbati de stat. în tot acest rastimp. pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918).orice injustitie ar comite! Pe scurt. pe Franta si Anglia cu Germania (1940). de-a lungul veacului trecut. sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat. am avut bucuria nespusa a mineriadelor. care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie.se va zice . 1991 si de doua ori în 1999. Dar . de asemenea. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea. fara plumb la picioare? Si în fine.si-au încheiat mandatul în mod pasnic. parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti . luata la bani marunti. a semanat cu orice.

a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. s-ar cuveni .vede oricine . O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul. ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. poate. cu acest sens. cuvîntul a trecut în Anglia. revenind resemantizat chiar în franceza. pe care ar trebui. Numai ca. pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . sa se vorbeasca macar la obiect. ci mai ales “vorbariei”. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident. desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii. avem si noi “statul” nostru.convine. nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. De aici el a patruns. asadar. în alte limbi.nu! Fiindca.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. înconjurat de membrii . nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata. din juristi. daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica. orice s-ar spune. Într-adevar. Caci “parlament” . la origine. În Franta Vechiului Regim.vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva. decît “vorbitoriu”. sa nu se divagheze.crede o multime de platitori de impozite . pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata. este Primul Ministru cu minstrii sai. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea. Si totusi . dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. seful opozitiei. cu exactitate. “actioneaza”. Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. însa. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. în fata sa. separate de Curtea regala si formate. unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului.

reprezentantii renunta la lupta fizica. simplu.atunci cînd se adresa multimilor. Iar ca figura geometrica. (de pilda. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei . în sens propriu. poate.“parabolare”. la obiect. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . asadar. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. arhitectural. pastrînd. fara sa divagheze. forma latina a grecescului “parabole”. divizati profund în partide si grupari. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. fireste. simbolic vorbind. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. coincidenta. populare si. membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale. Oricum. Acestea sînt. “a arunca ceva în paralel cu altceva”. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. în general hemicicluri simbolizînd. la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. (assemblée. Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii. unitatea în jurul unui centru. Intrînd în parlament.dupa afilieri politice. “parabole” înseamna “comparatie”.“cabinetului fantoma”. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede. ce înseamna. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”. Asadar. “fecioare nebune”.de la stînga la dreapta . “oite ratacite” si “boabe de mustar”. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”. Congress. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . Lupta are loc. mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. Iisusvorbea în parabole . Ideea generala este aici de “ansamblu”. “talanti îngropati”.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. precizia denominativa. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord. Bundes-tag). “Parler” . originar. acestia constau dintr-o multime de delegati. pusi totusi sa demonstreze. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. aceeasi orientare generala. este o vorbireparalela cu o anumita realitate.adica “parabol(iz)a” . ca figura retorica. exclusiv verbal. unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. pesemne. e semnificativ ca un termen care. eclesiastice . însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. Oparabola . tot prin vorbe. mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite. “Parabola”. literal.

este deja dovedit vinovat. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. ba chiar vinovat decrime grave. prin urmare. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. al intentiei vorbitorului. de pilda. dezlegarea enigmelor sale… .simbolul vointei.krima era. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. situata echidistant între vointa si realitate. mai tehnic vorbind. Si. amagindu-ne. Zapacindu-ne. un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”. de asemenea. ci si literar. iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila.masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale . În greaca clasica. “Verdict”.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om.aflala egala distanta de un punct si de o dreapta. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei. tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. prin fuga ei infinita parabola va amîna. si nu neaparat negativ si incriminator. Apararea. ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. ci si pozitiv si disculpator.focarul . pe ambele. în traducerea greceasca a Vechiului Testament. Iata însa ca.ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul . ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia. înca. între momentul subiectiv si cel obiectiv. nu neaparat în sens juridic. Pentru acestia. dupa ei. în paralel. la modul general. - . o vorbire aparte. “verdict”. .Si totusi. La jumatatea drumului între cele doua. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”. “Parabol(iz)area” va fi. convertindu-ne. pentru totdeauna.

Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît. dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ. La noi. adica delictul cel mai grav. la un moment dat.Krima. în fond. va însemna pur si simplu “fapta rea”. Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie. prin urmare. atunci cînd îsi exercita autoritatea. greaca sau ebraica!) De la libera discernere. si. pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si. în schimb. o judecata devine un verdict. dar el. în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta. delict grav”.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”. adica de fapt “condamnare”.“Septuaginta” .adica ocondamnare cu vîrf si îndesat . “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”. Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza. sau chiar arbitrar. ajunge ea însasi consubstantiala faptei.rege. Iisus spune. Condamnarea. în româneste. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. invers decît în franceza. “omucidere”. obiectiva. a “crimei”. “pedeapsa”. de la verdict la sentinta de condamnare. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul . “discernere între bine si rau”. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. la judecata. dar a fost trecut la feminin în româna. “verdict”. de la aceasta la delict. precum un stigmat. failibil. Ca regula generala. probabil din franceza.se putea altfel? . Din acest moment. ca principiu. de la judecata la verdict. urmatoarele. dictator.e “barbat” în româneste. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. “crima” e femeie. “Adevarul”. . (Ca si “minciuna”. Acest sens este preluat de limba Noului Testament. departe de a mai însemna “judecata”. din porunca regelui Ptolemeu Filadelful. În plus. deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare. a delictului. Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele.realizata. nici nu poate gresi. cîta vreme exprima autoritatea suveranului . Nu numai ca. împarat. Condamnarea devine urmarea necesara. . ineluctabila a erorii. judecatorul obligatoriu condamna. Omul. Se vede bine ca. germana. latina.crime este masculin în franceza.acesta este drumul “crimei”. devenit în latinacrimen . nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani.40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau.

ticalosit . devin resentimentari. un aorist neogrec al verbuluipedevo.Decad oamenii. loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie. A pedepsine vine de laepedevsa. De altminteri.am vazut mai sus . vindicative. vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar.Drum dezagreabil. dar care. la tinerete. catre epoca elenistica. aflata mereu la pînda. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. resentimentare. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. la fel. . primesc sensuri aspre. de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. agreabili. asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care. al carui destin vrem sa-l evocam acum. în junetea lor.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . poate si mai caracteristic chiar. alesi în purtari. decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete. dar si scopul acesteia . sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna. Initial.educatia. neciopliti si razbunatori. vocabula se scria la fel. dar se pronuntapaideuo. cum ne spune retorul Isocrate. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. Or. În greaca clasica.paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru. Treptat.si de învatamînt literaro-muzical -muzica . regasim acolo. sedimentata în limba. verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor. exprimau lucruri nobile si generoase. înrait. fara îndoiala! Parcurgîndu-l. care. pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. un altul. cu trecerea timpului. cam motaie sarmanii. pe tineri. sînt si cuvinte care. Si în ultimul timp. poate mai mult decît multe altele.este cel decrima. se aratau generosi. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei. prezenta barbariei celei de obste. Si. “a-i învata” pe copii. În ultima instanta.

tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. potrivit uzajului clasic. în fapt.ca doar legionarii se pricepeau! .Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica.Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas). Aritmetica. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde. poate chiar sa-i asasinam? . 15-16). îl voi elibera”. mai mult.de aici si expresiaenkyklios paideia. prin Orientul elenizat. cît pur si simplu sapedepseasca. ca un om drept.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. iar de aici în româneste. astfel. prin greaca bizantina si neogreaca. sau mai putin.“pedagogii”. ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”. sa-i închidem la puscarie. în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. de buna seama. dar slab era. Geometria. Asa ca. Dar cum începu decadenta. ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. Muzica. În Evanghelia dupa Luca (23. a uneia corporale. În vremurile acelea fericite. Dar cred ca. pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. Retorica. deriva frumosului cuvînt. brutal. Undeva. Se anunta o conferinta unde. artele “faceau ocolul” Universului . Dialectica si Astronomia. adica. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. Dar. Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. împotriva evidentelor istorice. iar bataia era tot mai putin menita sa educe. mijlocul se impunea tot mai masiv. De aici înainte. exact cuvîntul care. “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” . al Renasterii. Prin urmare. cum am spune noi. aceasta deriva se desavîrsi. treptat. pîna în pragul modernitatii. pesemne. totalitatea cunostintelor teoretice generale. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor. unsi cu smoala. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. educatia se facea cu bataie. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . sa-i purtam goi prin tîrg. fiindca era mult de deliberat. iar scopul se estompa îndaratul sau. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte. Pilat (reprezentat.

buna cuviinta. nici pozitii solide. cu idiotii e… vice-versa!” “Amice. sufletul lui Odiseu. fie si naiva? “Ba chiar asa . nici celulare. “debil”. chiar onestitatea. nici comisioane. “parlamentari”. la judecata sufletelor mortilor. din Caragiale . Acolo. Ma refer la sensul originar al cuvîntului.idiotes . “guvernanti”. sensul lui din greaca veche. despre “ministri”. ostenit de viata de star al Eladei. “imbecil”. al tineretii cuvîntului. pentru o viitoare reîncarnare. (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!). traiul modest. în acest sens. “neghiob”. Doamne fereste. la mama lui. Haideti sa ne referim. esti idiot!” . si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii.judecînd dupa unele si altele.nu însemna decît “persoana privata”. “tîmpit”. în asa-numitul “mit al lui Er”. “tont”.Oricum. scoala Retoricii. acum. adica despre oameni cu treburi grele. sau oricare altii care nu le sînt pe plac. “dobitoc”. a ales. nici….derivat al adjectivuluiidios.veti spune .se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . “particular”. “simplu particular”. ca sa frecventeze. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. pentru contrast si diversitate dialectica. adica trimisi la un stagiu înpaideia. “prost”. aflam ca. nici indemnizatii. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea. adica “propriu”. de unde. sa fiepedepsiti în sensul uitat. natîng”. etc. mai sus. or. În finalulRepublicii . tihnit si anost al “unui simplu particular”. de ce ar fi. . nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”. a intrat în limbile europene moderne. nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica . modestia. “cretin”. nici secretare. nici demnitati.îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita.Nu despre asta este vorba. prin latina tîrzie. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat. “aparte” . adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit.

omul întelept. în fond. El îndraznise sa sustina. si sa nu fie un om public”. sa-ti bati joc. fie sipost mortem . Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii. sa închizi usa în dos. asadar. Mai înainte. daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat. cu obligatii. partase la ilegalitati si coruptie . dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. ducîndu-te acasa. bineînteles.. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. altfel spus. acolo valoarea. etc. tata de familie. Rousseau. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. cetatean al Republicii. sfidînd “la volonté générale” a lui J.-J.Asadar. într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului. cu larghete. erau priviti cu dispret. care a afirmat la procesul sau ca. Într-adevar. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse. cît si glasul cristalin al patriei. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei.“idiotie”. si. etc. acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului. întocmai ca ultimul “idiot”! . ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein). de ce ramîne un simplu “idiot”. azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. Socrate. “membru al societatii civile”. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer. Odiseu. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. pasamite.“idiotie” si asta. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. în implicarea completa în afacerile cetatii. Acolo se afla gloria. tu. acolo riscul.“idiotie”. nonconformismul în raport cu regula cetatii . neimportant si poate nici chiar inocent. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator. Numai ca. o fosta guvernare tiranica. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public. în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. pentru ca acesta sa fie apoi executat. certificate de valoare . unui om. sa-ti pui perna în cap si sa te culci. sa nu-ti pese si. în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare. Leon din Salamina. Pasamite. munci de raspundere. tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”. sa te faci ca ploua. suspiciune sau ostilitate. Originalitatea. ci corpuri materiale incandescente.

de pilda.cu “not”. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste. ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect. Cum spuneam.NU Afirmatia e simpla. dificultatea negatiei conduce la contradictie. mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”. particulele privative împrumutate: “in” si “a”. fie falsa . precum latina. fie ea adevarata. respectiv lui “al”. aici.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu.sa nu ucizi!. no”. de multe ori. îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. bineînteles. ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. dar. esentiale. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . Negatia e complicata. se serveste de “non” pentru a nega. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri. aceste roluri ar apartine lui “lo”. limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic. Limbile vechi. în compusi si cu”less”. dar de “ne” pentru a interzice. “in”. În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. Or. “pas” “point”. îl avem pe “nu” cu care negam predicate. engleza . ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi. “guère”. greaca. în compusi. dar. În ebraica. porunceste: ”lo tirtah”. Nuantele sînt. si desigur. iar al doilea lui “me”. de pilda. De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie. dupa “sentimentul fiintei” lor. în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul . Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. pe Muntele Sinai. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. “un”. Alte limbi sînt.

de vreme ce “fiinta este”. primul a facut fluturii.XI): “Un lucru exista cu necesitate. Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. A deplasa negatia schimba. a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). interdictii. nu se sinchisea de contradictii. la buna împarteala. am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”. În fapt. asa ca aparura cu duiumul: negatii. Astfel Spinoza scrie înEtica : (I. Pr.mustele si.impozitul pe salariu. primul e autorul florilor. si totusi. în timp ce a doua neaga o realitate. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii. s-ar zice. asemenea politicienilor. Dar pe masura ce o facea. Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. Dar nu întotdeauna. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. “Nefîrtate” . celalalt . “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. bineînteles. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine. Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii. Si. sau “rau”. “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”. se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate.altceva decît “e nevoie”.ordonanta. “Nefîrtate” gelos . Multi însa s-au îndoit. Dimpotriva. La urma. dea lungul timpului. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte. “Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei . revizuiri în . deci. “Nefîrtate” .al spinilor.inventanegatia . “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. “Fîrtate” a produs salariul net.“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo. al doilea pasarile de prada. de doi frati. deci. celalalt . în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. Daca. Ei cred ca lumea a fost creata. si asa mai departe. pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. ea se nega pe sine. Numai ca “Nefîrtate”. deoarece prima neaga o posibilitate.

sacrul este intangibil sau oricum. ebraica mai era înca limba sacra. iar greaca era limba de comunicatie. sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea. minciunile nobile.punctele esentiale. antifrazele.însemnînd în ebraica “trecere” . De partea cealalta. gogosile. sa spunem. ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase. “vestitor” nu mai este retradus în latina prin.halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament. aburelile. Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet .angelus .Paste . sînt tradusi literal din ebraica în greaca. unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah . metaforele. toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi. burlac batrîn . “minciunile. comunicatele diplomatice. esentiali în credinta ce se nastea. privatiuni severe. în greceste. abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat.atunci cînd. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona).ori exclamatii precumamin (asa sa fie). pentru primii crestini. în latina în primul rînd. cam degeaba. recomandari încruntate. se regaseste adesea si în limba.singuratic. promisiunile electorale. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu. textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii. oximoronurile. a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini. tangibil numai cu mari precautii.sta pîna azi. contraziceri. Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna. Dar interesant: mai departe. rogu-te). ci este redat printr-un împrumut. În schimb alti termeni. totusi.hosa’-na (mîntuieste-ne. Faptul ca. Acelasi fenomen s- . nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”.cuvînt opac în latina. De aceea. Astfel. refuzuri politicoase. iudei în majoritate elenofoni.nuntius saulegatus. însa .

secolele II-III . iar mult . cadiacon . Latina. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” . împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica. ”vîrstnic”). dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii. caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”. neînvatat. Vechile semnificatii. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós. Ele formau un vocabular misterios. ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este. primul “sol”. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. (La fel a procedat si slavona. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca. ascuns de ortodoxie. “ecclesia”. probabil.“adunare”. preot) cu deformari fonetice specifice. desi se . consacrat. fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine.priest. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus .apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd.nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul. celalalt . sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari. o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor.) Semnificatia originara a fost ocultata si.“slujbas”. ca si. decît de sensul originar. asadar. ci doar l-au adaptat fonetic. lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre.dar dupa legalizarea crestinismului.Isus Unsul). hieratic. dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”. în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios. asociate cu iudaismul traditional. * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala.era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii. pentru credinciosul de rînd. exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii . în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca.a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit. pornind de la ea.

Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” . poate. sau chiar în cea apuseana . “Bateti si vi se va deschide. în mare masura. ale ignorantei au continuat sa fie promovate.dar. cereti si vi se va da!” Pe scurt.considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu. de fapt. Mai mult. dupa parerea mea.în fapt. Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana.au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei. ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”.adica prostii.adica ceice nu stiu. insista sa capete cunoasterea. stam rau si azi cu reforma .si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat. care a tulburat.ptochoí toi pneúmati.catolica) religia nu a fost cunoastere. cine a fost Isus Cristos. obsesia secolului care s-a încheiat a fost. întelegere. Dar în Rasarit. dar tot “reforma” si ea. De aceea. în schimb.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei. precum insista cersetorii sa primeasca pomana . a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea. adîncire a unui sens. dar cauta. ca limba ne determina felul de a gîndi.o altfel de reforma. ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” .scria Ludwig Wittgenstein . într-o anumita masura. credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. iar virtutile misterului sacru . din Matei. chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase). pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale. Asta în pofida faptului ca sintagma originara. printre altii) . Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . chiar prin netraducerea acestui vocabular.incontestabil . Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici . premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi. aceasta complacere în ignoranta a credinciosului. înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” .3. desigur. În Occident a venit însa Refoma. La noi “cei saraci cu duhul”. 5.

Greu de înteles. Numai ca. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. etc. ca limba unui trib amerindian. În ceea ce ne priveste.poate seful . Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna. Fireste. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica. jesti . prin vreun birou. Chiar si azi auzim. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. limbile indo-europene vechi. vie. Uneori. precum sanscrita. latina. o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. asa cum o stiu bine logicienii. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat. ca de pilda Martin Heidegger. În fapt. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. greaca. întrebatorul . Wittgenstein. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. din care provin majoritatea limbilor europene moderne. rezultatele au fost paradoxale. Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. diferite vor fi silumile noastre. asti. Si. (este) etc. limba vorbita. noi indo-europenii. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte.înTractatus logico-philosophicus. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau.nu se interesa daca respectiva . Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire. de asemenea. în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. est. în linia aceluiasi curent de idei. De exemplu. au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. De fapt. Hopi.

în acest caz. care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. iar “a fi” pare a forma singur predicatul. ci. Pe de-alta parte. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”.spune un adevar. într-adevar.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo .cu cuvintele lui Wittgenstein . ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara. ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate . Elipsa lui “aici”. cum sînt limbile semitice.adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). cel care spune ceva spune ceea ceeste. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului.trecînd peste granitele limbii. Uneori contextul. probabil. there is). caci acela care vorbeste spune ceva. îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”.mai exact. mai curînd sfidîndul.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). duduia Aidaeste. Aceasta facem. desigur. sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a. “este” reprezinta. însa. existau gînditori. dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). precum Antisthenes.peste frontierele limbii si lumii? … În fine. de pilda. Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera. Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect. Dimpotriva. astfel gîndirea a iesit din pubertate. însa. Este si Dumnezeu! . folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential. Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca. înfrîngîndu-i legile. dejucîndu-i rezistentele. dar. Alte grupuri lingvistice. la barul de peste drum. e patenta. un predicat verbal. es gibt. considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . sau . în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista). iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ. Se poate. putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”. mai mult le încurca: În vremea lui Socrate. al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei.

cred ca. iar conducatorii sînt…stomacul . Dovada. în timp ce trupul. asta. duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva. despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. comparînd statul cu un organism. daca . Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator. zicea Menenius. Prezentîndu-l în fata electoratului. veti zice. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic. Or. coplesit. un nobil roman. suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. cu un neologism luat din franceza. ai mici asuda! De fapt. lideri maximi. Menenius Agrippa. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului . atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. diriguitor. Al Mare gîndeste. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala. nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos.“prost sa fii. din latinescul “caput”)? La urma urmelor. unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit). cu acelasi sens. vezi bine. fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri.sau. da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege. decisi sa faca “separatism teritorial”.CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” . fie si numai în tarisoara. “sef de stat” (chef = cap. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”. fuehreri. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”. iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul. Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. ba chiar si cu mai mult”. Sigur.

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

Altminteri. atunci inumanitatea aparea domesticita. Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv. negresit.mai scoliti cum sînt în general . Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung). “value-free” (cum e. dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. El încurajeaza colaborationismul. stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale. daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident.siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii . anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. “stiintifice”. Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. si veti gasi pretutindeni credit si complicitati. obiective. ci siiresponsabil . în fine. ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). “sa igienizam” raul. În cartea saUniversitatile lui Hitler. eufemismul îi ajuta sa evite realitatea.“dracul gol”. de pasiune si animalitate umana . Extrageti din viata mirosurile sufocante. raul devine nu mai putin rau. adica “a trata diferit”. el poate fi acum biruit. acide . iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta. complicitatea cu oroarea . privit în fata asa cum e. ca si bolile trebuie primite în fata. deportarea “igienizare” (Säuberung). spre a capata anticorpi. Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum. mitul stiintei. putrede. cu orice pret. el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . Am adauga noi . care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei. sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”. scopul sau principal este de a permiteacomodarea.sonderbehandeln . limitat la propria-i substanta. cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine . neutral. un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului.si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului. În fond. de pilda.si înlocuiti-le cu expresii neutre. dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze. sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. sa-l tempereze si sa-l justifice. Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii.tot ce e prea legat de sînge sau sudoare. Dar uneori raul.pentru legitimarea sa. Eufemismul este.

Prin urmare. la momentul Facerii. care. ca într-un joc de “puzzle”. la inexistent. încercînd sa reconstituie. Altii . zicerea falsa este un fapt indiscutabil. Polirom.fie ea greaca veche. pe de-alta parte. cînd cineva nu spune adevarul. fiindcaminciuna nu exista. mai ales. în vremurile vechi . au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice. sau . divizata si sub-divizata. în care nu se putea pronunta decît adevarul. el nu spune nimic. eskimosa. Sau e cu putinta? .unul care pretindea ca e filosof. teza aceasta? Falsul . Iasi. limba “adamica” ar fi fost “amestecata”.Universitatile lui Hitler. sau limba “antediluviana” . ci rosteste sunete lipsite de orice înteles. radacinile idiomului originar. era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica. Dar. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor. nici minti). dupa catastrofa Babel. aidoma lui Dumnezeu: acestia .banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze. e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca. înca din Renastere.[i]Max Weinreich. de mult. caci despre el e vorba. or inexistentul e neantul. preschimbata.ma rog . nu se poate minti. sau chineza contemporana.se refera laceea ce nu e.limba “adamica”. corupta. 2000.si-au spus unii îndrazneti.spune Socrate care îl combate pe Cratylos . Ceea ce ni se sugereaza este ca.limba zeilor sau a lui Dumnezeu.stranie la prima vedere. Cum? Metodele difera: unii. Cum îsi argumenta Cratylos. COMUNICAREA Era odata. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”. poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. daca în ceea ce priveste limba naturala . dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui .spunea el . deci. Cadem astfel peste o veche obsesie . un filosof.erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza. Cel mult. astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta. e neantul! Interesant.

daca nu ar putea spune minciuni. adevarul e substanta originara. Si ei cred asta. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul. într-un fel. ceea ce nu se vede. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere. visau la o limba universala. În schimb. au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica.anume ca. de realitate. apoi fizica. dupa Galilei. semnificatiile. chipurile. apoi. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede. si pentru armonia umana. si ca falsul e acolo un intrus. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra. a transparentei absolute. prin urmare. Or. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii. mai tîrziu. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea.ar conduce la armonie. visele. de adevar. ori limbajul computerelor. am zice. de pilda. transmit falsul. din timpurile vechi si pîna azi. de fapt.sînt. investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. E ciudat sa vezi cum. logica formala. bazata pe ratiune. razboaiele. . ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. nu esteacolo . gesturile. complet . dar desigur. ca tine mai curînd de neant. nu se “spune”. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. Unii s-au gîndit la semiotica. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale. ci. oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare.decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect . zicerile tuturor triburilor fiilor omului. Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. ar comunica doar adevarul. noile media.precum televiziunea si Internetul . pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului. Ar disparea atunci adversitatile. lipsit de substanta. numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. certurile. corupte fiind. precum Descartes sau Leibniz. mijloace de comunicare magice. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . se credea. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos. dezbinarile. împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului .erau filosofii. si care. Caci. invers. perfecte ale vremurilor noastre fericite . este indicibil. sau macar sa viseze ca. care.indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. iluzia.adica transparent. oamenii s-ar întelege perfect între ei.

dar si al retoricilor care îl fura pe cititor. un pamflet.“Martis dies” .prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. s-a impus saptamîna de 7 zile. volatile. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei. purtatori(oare) de cuvînt. declaratii. momentul bun. “workshop”-uri. total.Mercurii dies. Pîna aici. care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii. Dupa cei vechi. se minte si se falsifica din belsug. daca am fi fost informati de “eveniment” . ceva muscator. mai sarac. a inundatiei cu vorbe de la colocvii. prin urmare. de ce m-ai parasit?”. macar scriptic: adica sa nascocesc. treptat. obiectiv si “la timp” . al subtilitatilor “mercuriene”. mai incompetent decît azi. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. ca proba. Sa perseverez totusi în eroare. în decade. de pilda. acid. “briefing”-uri. al hermeneuticii. a nenumaratelor comunicate.Dovada cea mai buna este ca. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. nu în Iliada.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti. zeul si planeta data prin repartitie .daca nu fizic. reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad.neaparat complet. toate bune. sau Crucificarea. conferinte. a myriadelor de “talk-show”-uri.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol. Într-o zi ca atare. Or. Am ratat. Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche. un atac. În pofida obsesiei “comunicarii totale”. Mai departe începe fantasmagoria: . belicos.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat . Dumnezeul meu. mai discreditant. mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte . Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” .ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui. mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica. Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. Închipuiti-va. dialoguri. interviuri. ocazia. al despicarii firului în patru. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva .

a animalelor si a plantelor.Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . nimic nu putu opri. daca cu Monday = ziua Lunii. ceea ce. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului). “Dominica” . adesea. Pentru aceasta. Saturn. de pilda.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca. cinstit vorbind. Sunday = ziua Soarelui. scurt. în Antichitatea tîrzie. grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. cu alte forme si ingrediente. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). aveau laturi comune . prin influenta lor misterioasa. vor prelua ideea. zeul nordic al tunetului. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva. sub influenta cultului solar. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. Soare. Aristotel. de unde provine “Wednesday”. parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza. e cam fortat: Thor. Marte. sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. în marxism ori în “stiinta rasei”.vizibile cu ochiul liber: Luna. treaca-mearga.de unde “duminica”. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor . imaginata cîndva de preotii caldeeni. Oricum. sotul blondei Freya. care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”. care ardeau “sa intre în Europa”. Crestinii. Cît despre Wodan sau Wotan. în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. invazia astrologiei orientale. Altminteri. si în general. în Imperiul Roman.care tinea cont de marimea duratei . a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi. Initial. Jupiter. Dar în continuare. Doar poate ca Freya si Venus . decît se potriveste un Panzer cu o floreta. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. a alchimiei. s-o împrumute de la romani. dispretuia mistagogia numarului sapte. si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. Asocierea. cum vom vedea mai departe.ambele responsabile cu amorul. zeul magician. sau. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. Venus. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii. viata omului. Mercur.

luni (1). Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale.sol. nu-i asa? Nu mai mare. Sminteala. va fi nu numai ziua lui Saturn.si. Asadar. a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca. mi. daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus. ci si aceea a “zeului necunoscut”. În consecinta. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile. ce-i drept). Saturn. fa. în sine. acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. la. împietrite în limba. sîmbata (7). Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale .perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului . dar si influenta altei planete si a altui zeu. ordinea obisnuita zilelor saptamînii . anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) . ca si urmatoarele trei cvarte descendente. re. dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija.e nu doar o alta zi. vineri (3).este aceasta: Luna. ori limbaj. nescapînd sa intoneze. vom obtine: do. se observa regularitati ce. Miercuri . duminica (4) .va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care. la 7 (Saturn).re. daca este scris în acest fel. sminteala cu rezultate durabile.provizoriu însa.do. Deocamdata. ma grabesc sa închei. Mercur. Marte.si rescriem astfel zilele saptamînii. Soarele. cînd le venea rîndul. Jupiter.la. nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton.mi. joi (6). sîmbata. miercuri (2). ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie. cu siguranta. ori informatie! Oricum. cît este înca marti. marti (5). Venus. îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei. si . de la 1(Luna). sol. potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica. fa .

Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu. aparea bizara. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . Într-adevar. toate neamurile aveau sarbatori. un popa egiptean elenizat . care erau iudeii. culmea.Sabatul . ca în a saptea se odihnise. acestia.se proclama acolo. mari dubii. Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu. precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”. care .nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara. cu spor sau far’de.iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. trist . de altfel.o sustinuse . un autor satiric precum Petronius Arbiter. învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti. dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. pîna la un istoric ca Trogus Pompeius. nu mîncase. ca alde Seneca si Tacit.zi de post . în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si. depost .greci si romani . dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi . nu conteaza). sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi. ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. sau la un poet ca Martial. care declara ca. într-o zi. dar frumos de Sabat” .credea el . asupra identitatii caruia aveau. rau. Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata. vazuta ca demna de dispret.avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor. Israel. facea pauza mereu a saptea zi. Dar aceeasi mare eroare . dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine. sînt negru în zilele saptamînii.spunea Manethon. posac. daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina. extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni.adicafara viata. numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa. zi nefericita în care . Sigur. de la împaratul Augustus.Ce poate fi mai firesc astazi ca.de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini. crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine. “Sabatul rece” . ca si destui alti autori . asadar de “Sabat” .cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”. a saptea sa dormi. pesemne fiindu-i greata.

Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. cînd au fost atacati de Sabat. Si astfel. citind asa ceva. de pilda. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire. avem “sîmbata” (de la “sambatum” . de asemenea. si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn. iar multe lucruri urgente.ca proba. afirmîndu-iinutilitatea . ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”. si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat. Dovada ca au mutat si data Pastelui. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca.ziua lui Cronos-Saturn. Seneca. Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. Popor lenes . vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece. Ceea ce nu prea s-a întîmplat. Si astfel. au mutat repaosul în ziua Soarelui. “natural”. dar. înca din vremea lui Caesar. printre care marele filosof stoic. îi dispretuiau pe unii. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur). mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent. ajung în paguba. nefiind facute la timp. Asocierea a venit ca de la sine. Popor stupid . redat de sf.credeau unii antici despre evrei . în urma unei lupte pe viata si pe moarte. merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. cît si în alte mari orase ale Imperiului. ei nu s-ar fi aparat. Într-adevar. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. Augustin. deoarece . daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi. în aproape 28 de ani. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” . la ce mai serveste filosofia. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando).credeau ei . Pagînii. Pasajul. ori italienii au pe “Sabato”. cei cu un temperament limfatic. care se speteau de zor si sîmbata.” Te întrebi. iudeii erau destul de numerosi atît la Roma. si duminica. la ce mai e buna cultura.mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita.afirmau altii. Pîna una-alta. duminica. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. dupa vorba aceluiasi . morocanosii. dupa un timp. acolo unde noi. tribunalele si alte oficii publice sa fie închise.forma nazalizata pentru “sabbatum”). ursuzii sînt saturnieni.

va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. tineri si fericiti. În schimb. La fel. precum regina Alcestis. ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor . De pilda. radacina neroziei . asa cum se gîndea sotul ei. superstitios. heterosexuali.dupa cum preciza un pagîn roman întelept. ori dotat cu un temperament posac. în fine. iar “prostia” e crestinismul . Cei frumosi. ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul. a unei femei frumoase si iubite. aproape inacceptabile. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. a unui copil inocent . fara vreun semn prealabil. apartinînd unei natiuni demne de dispret. Graba lor.toate acestea ni se par scandaloase. patrioti. ba chiar avînd pe Diavolul în el. drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol. le putem privi atît de netulburati si pe unele. Astazi. considerîndu-le lucruri pline de miez. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp. Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes. inexplicat. diferitele cunostinte. exitusul subit. precum mitologica Euridice. un razvratit social. un asocial. sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. Rutilius Namatianus .a dat vlastare care au napadit toata lumea. neghiob. De asta. în timp ce cetatenii normali. parca.inclusiv printre .politically corecti.unde “radacina” e iudaismul. platitorii de impozite onesti. Admetos. ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . Dar pesemne ca. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. iar “radix stultitiae”. un “dusman al neamului omnesc” (Tacit). moartea unui tînar. un pervers.Seneca. ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte. “învinsii au dat legile lor învingatorilor. odata. si pe celelalte. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila. pesemne.

aproape orice moarte este accidentala sau intentionata. daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. totusi. îl umple pe Ghilgames de disperare. Evident. si spera ca vom redeveni indestructibili. descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus.pentru a se coborî în locul ei la Hades. cît timp sîntem sanatosi. exista parca în noi oinstanta încapatînata . vom muri.mai batrîni. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam. unde se afla pomul vietii. vreun zeu. moarte “naturala”. si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”.proprii parinti de “vîrsta a treia” .ne spun antropologii . Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames. cînd nu e un asasinat. în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica. stim pozitiv ca orice am face. prietenul sau. ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. de fapt. asadar. Apoi zeii . Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”. Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic. mai gusati .sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. zeci de mii de ani. Sfîrsitul lui Enkidu. Ori. ori. toti oamenii. a jignit vreun spirit. sau vreun demon care s-au razbunat. ori a pierit de lancea unui dusman. né gioventude”. daca nu mai sîntem. cît fiindca îsi da seama ca . În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden. dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul. Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà. Pentru omul primitiv . dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . adica omor si nu exista. mult mai împacati. De ce atunci mor. dar nu atît din iubire pentru acela. rasuflam usurati… Adevarul e ca. mai hîrsiti. mai ales.s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. De parca ceilalti . la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus. fiintele omenesti au crezut ca moartea.pedeapsa individuala.cum stiau vechii greci . e expresia unei pedepse pentru o crima comisa .

disparitia poate fi amînata indefinit. butasite prin clonare. de undepsyche = “suflet”). sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. sîngele lui Isus. este inevitabila. un mare erou.caambrosie . certificabilaaici . daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. doctrina sufletului nemuritor.asa cum o atesta si etimologia sa . vorba Ecclesiastului. în schimb. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge. caruia îi cere leacul nemuririi. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii . totusi. misterele initiatice. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda.Ch. mare rege si fecior de zeita. supravietuitorul Potopului. Caci daca moartea e urmarea unei pedepse.. care le-ar putea înlocui organele.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile.nu era decît un “suflu”. Pentru crestini. faptul ca nu ne putem accepta moartea. mumiile egiptene. inepuizabila în procedee ridicole. elixirele magice ale alchimistilor. S-au mai inventat.elleader maximo . Marele Sef. la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor. sufletul celui ticalos este expediat în Infern. Succesul ei . cum o sa moara. în 399 î. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. De unde. Democratia mortii. Mai tîrziu. sau a unui accident.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. în urma. marile metafizici religioase au conceput. Si totusi. Înteleptul Ecclesiast ar . bietii. cît si faptul ca ea. Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era. unde sufera un fel de a doua moarte. Fireste. relativ noua si uimitoare. cei nevinovati. în chip deambrosie transcendenta. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa. la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii.d. altii îsi spun speranta în ingineria genetica. care îi promitea lui Odiseu nemurirea. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca. care totusi mor. nu poate ocoli moartea. pe de-o parte. este anulatadincolo. nu îl impresionase niciodata. a unui blestem. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. faptul ca robii sai mureau. si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. cînd Socrate e servit cu cucuta. ca si în paleolitic. Dar el. nici macar el însusi. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. acolo unde locuieste Utnapistim. initialsufletul .nimeni.Ambrosia ramîne. pe masura ce acestea s-ar uza. vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit. la fel ca fratele sau mai blînd somnul.

Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum. ca o femeie. ba chiar lasciv. daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa. rusa. nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”. faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia . ebraica . cum o sa presupunem asa ceva. au fost mijloace neîndemînatice. literal. n-are nici un haz. a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune. pasiv.putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim. pentru ca. ba chiar mai rau . asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic. Aceste fraze.sa-l refuze. spaniola. latina. adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen.nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie. “neascunsa” . poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! . nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii.vai. sedusa de omul de stiinta. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie.vorba lui Nieztsche . în masura în care au fost dogmatici.traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica. cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste. nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi .înseamna. ca-i primeste îmbratisarile. greaca. caci la noi doar “minciuna e femeie” . fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita. “Adevarul este femeie”? . ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. un moment mai tîrziu . italiana.asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul. În româna. ca-i accepta promisiunile.precum franceza.

fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei. iar “Eros” (Iubire) e barbat. inima . Dar. rodirea erau asociate feminitatii. dar în limbile vechi . sigur ca pîna la urma se face nunta. si-o lua lumea în cap. cresterea.un june cam flusturatec.chiar si stejarul atît de viril. de bani gata. El . Afrodita.în timp ce membrele au sex. dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi. probleme traducatorilor si filosofilor. feminin. prin inversiunea sexelor din româneste.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste. Organele interne . în fapt.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII. o anumita logica . Oricum feministele ar avea de lucru aici . de data asta. Vînturile . În Antichitate. macar în unele cazuri. de altminteri: una dintre ele . cum spuneam. ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. exista un roman alegoric:Eros si Psyche . ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor . În schimb.sînt în general asexuate . distributia aceasta a devenit arbitrara. în aparenta. etc. ca si Liebe (iubire) sînt. copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev. Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin. si asa mai departe. Asta fiindca. fecundat(a).Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata.da. confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”. saraca. producînd gelozii si procese interminabile.gen si specie. În limbile moderne. cînd oamenii erau mai frusti.ficatul. dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi. dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge. ceva alegorie la baza: e vorba. nu a noastra.baiat la noi (la singular) . caci cuprinse de remuscari. ea .se mai poate ghici. fiintele dupa taxinomia . zamisleste frumosul. doar-doar. Or. ambele. femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice.s-ar parea .sînt vazute ca lucruri . se sta chiar mai rau: Seele (suflet).au si avut. “Suflet” (psyche) e femeie.sa spunem oare sexul lor? . pîna pune gheara pe ipochimen. asadar. Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul . Ea nu se resemneaza. uneori si neutru. vegetatia.a lor.o fata cuminte. care o chinuie pe fatuca. Mai intervine si mamasoacra. rîurile sînt barbati. Toata aceasta psihodrama platonica devine. Tinerii se iubesc o leaca. despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care. dar are. Romanul e cam fad si banal. probabil.Sandra Harding . în greceste. etc. în aceleasi limbi.

o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber. la vorbarie. la timpul liber . totul prins în laturile firaraiei de la computer. hobby. înconjurate de apele masculine. sa ragusesti zbierînd “ordine”. si mai ales. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. pîna la urma totusi.) Fapt este ca. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. ca sa scape de siluire. E trist sa stai în banca. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. adica e infecund si absurd. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze. în vreme ce Pamîntul e femeie. cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. lascoala. Cerul este barbat. plimbare. locuiti de “hamadryade”. studenti si profesori decît larecreatie. Pentru noi. Insulele tind sa fie femei . zi-de-zi. sa rîvneasca la a nu face nimic. în aceste conditii. sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici. mîncare. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine.sînt petice de pamînt roditor. nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. fireste. Si. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. elev sau profesor. plin doldora cu carti. sport.sînt masculine în greaca si în latina. se duce. televizor. urmarite de zei sau fauni libidinosi. ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti.si ea element fecundant. (În româneste. spectacole. ca si ploaia . nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor. cu dosare prafuite. s-au transformat în copaci. poate. . Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. la un moment dat. amor. calatorie. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. de partea cealalta. student. De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir. somn.

astfel. ele cad. sînt vazute drept fiiceleragazului . Fericitul. Ele se prezinta drept “anticamera vietii”. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. “recreatie”. în orice caz.scoala era exacttimp liber. Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . ragaz! În Grecia. “a nu munci”. de la verbul latin respectiv. în loc sa trebaluiasca. dupa ce toate artele au fost nascocite. sub blestemul originar almuncii . fizica. ce n-au de-a face nici cu folosul. al regulei impuse de sus. nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. prin excelenta. la izvoarele sale eline. provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). aparitia disciplinelor teoretice matematica. al caznei. la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma . ale lui “schole”. “licere”.fiindca exista. ceea ce înseamna uneori laboratorul.anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”. astronomia si filosofia. si de aici actul învatarii sînt. a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic .pur si simplu . Prin urmare. Asa imagineaza Aristotel. au fost inventatestiintele . Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi. Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele. ci exact pe dos: “noi gîndim.fara scop. fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . oricît de lucrative ar fi fost acelea. Scoala. locul obligatiei. nu gîndim”.schole însemna “timp liber”. Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt. nici cu desfatarea. unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas. se putea dedica contemplatiei dezinteresate.la a vegeta un rastimp .era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim. cînd stiinta . fara proiect. alteori cloaca acesteia. Si totusi. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. înMetafizica. cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. “sedea în recreatie” si. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz . toate aceste activitati ale intelectului.

sau. “scoala” a fost “recreatie”. toceala. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” . în fine… clopotelul! Bref. masinarii. a disparut cu desavîrsire. pentru noi. Dimpotriva. prin metonimie. vechiul sens de “ragaz” a palit si. Cît despre “clasici” . Faptul.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. dar cititi aproape niciodata . daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent.adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. Au ramas la post. concursurile. arme si alte asemenea. programa analitica si. Pentru cei vechi însa. “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. în final. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. ori chiar. notele rele. odata ce suna de recreatie. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”. comportamente si gesturi specifice actuale. chiulul. . scoala s-a întrerupt. elevii. la începutul-începuturilor. tehnici. de la sine înteles azi. examenele. sau s-a încheiat. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. inspectiile. în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. cataloagele. pentru a merita cele mai mari laude . încet-încet. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii. ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. diferenta dintre moderni si antici este ca. denumea “vechiturile”.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care. Mai tîrziu. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic. eventual. premiile. produse artificiale. treptat. dascalii. în schimb. sau “trib de salbatici”. pedepsele.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”.vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. n-am fi totusi prea uimiti. manualele. “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”.

“luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”. batalii navale.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. si înca romana. toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci. erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane . si în ultimul deceniu. dar mai tîrziu. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel. Or. numai la ordine. bine tinuti în frîu. inspectorii si ministrii. of. “mare nostrum”. ÎnOmul politic . dorienii .“a chema”. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. nici “ hoarda”.armata în ansamblu . Acestia. apoi. dresati cum o cereau regulamentele scolare. nici “tortura”. sînt toti tunsi chilug. astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung). Or. ca urmare a “clasificarii”.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . cînd vrea sa opuna unui categorii unitare. cu timpul. disciplina. si “clasa de elevi”. nepricepînd nimic din dialectica si diereza. “klesis” sau “klasis”. În epoca moderna mai ales. adicacontingentul. se pare tot din Grecia. “asculta comanda la mine”. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. Iar “classici”. însemna “chemare”. într-uncontingent militar. baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic. o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. fiindca. chiar înainte de a fi încolonati militar. “apel”. de preferinta de fabricatie recenta”. nu . în epoca timpurie. chiar si la noi. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul . “vîsliti în ritm de toba”. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident. mai alesflota de razboi . printre barbari. si îndoctrinati. evident. etc.pronuntau “klasis” (cua lung). Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective.ci “flota”.classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. uneori “denumire”. cîrlig si podet. mai erau si romanii. Asadar. derivat al verbuluikaleo .azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. “perfidia plus quam Punica”. mai exact din “Magna Graecia”. va rog. manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta.Ei bine. Or. pesemne. cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. sau “milites classici”. cum ar fi “elenii”.

pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. transformînd. citati. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa. încorporati sub drapelul spiritului. cît si clasicilor monumente de marmura. dascalime cît încape. adica cei mai apti sa fie imitati. “clasicismul” . de unde oricine poate lua ce doreste”. ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. de “classis Romana”. dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar. delicios. resuscitati. interpretati. instrumentati. un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori .în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori. dupa nevoi. frizati. clasicii artei. academicieni. În schimb.martial. forfecati. drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei. schematizati. la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. interpreti. furati.de ar fi cu putinta .adica “flota clasicilor” . spre disperarea scolarilor. Iata deci cum. le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles. Omogenitatea se referea la o anumita. întind bietii. legitimari pentru orice ignomie. fie. ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei. încazarmati. justificari pentru orice insanitate. mai curînd.lor. ideologi.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt. mai ales atunci cînd. În locul lor . Si s-a luat! Nemtii. Potrivit vorbei pictorului Ingres. reconditionati. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. fara sa se poata opune. lichidati si. Deutschland über Alles”. cu foarfeca si lipiciul. prescurtati.“este un prea generos tezaur. rastalmaciti. au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland. “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei. numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . “cultura”. preotime. tunsi. printre altii.

etc. descoperite dincolo de Oceanul Atlantic. a pacii. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. în fine. desi e si el la fel de american ca si celalalt. despre Canada. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani. pe la noi. ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste. mai mari. Cei care. despre Brazilia. prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite. vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. politica. Iar cînd ziarele. nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic. ca regrupare cultural-lingvistica. . pe scurt a Utopiei parea. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . Politiceste. deci. Si existasi America. iar dolarul canadian nu e dolarul american. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. zilele acestea. au însemnat mereu. Cuba. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. Sa fi urzurpat. despre Indiile de Vest. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent.asa este.America punct. a mexicanilor. mai vestite sau mai obscure. Exista si “America latina”. mai mici.vorbeau despre Columbia. Este vorba neaparat de Statele Unite. dar si mitica aproape “Lume Noua” . europenii . cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi.si despreAmerica . posibila. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. fiecare cuprinde mai multe state. a prosperitatii. si nici macar Rusia sau Germania.Geografii disting între America de Nord. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”.la fel ca azi . ci la una în Statele Unite. Peru si nici macar Canada. O masina americana nu este o masina braziliana. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni. Adica Statele Unite. America Centrala si America de Sud.locul unde realizarea fericirii.

din Europa în Argentina. de puciuri. înca de secole. la 1990.atunci cînd acestea au aparut . s-a impus ecuatia America = Utopia . separatia puterilor. În imaginarul european. la 1920. domnia legii. prin libertatile. prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil). Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa . ca pe oricare alti locuitori ai planetei. ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . În schimb. Brazilia.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe. Numai Statele Unite au întruchipat. Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”. prin securitatea. prosperitatea. la 1900. de-a lungul istoriei lor. America adevarata. la alte dimensiuni. nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. bogate. s-a destramat visul.sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia. europenii gaseau. separatia statului de biserici. s-a prabusit Utopia? . Dar ele. Mexicul.cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . nu erau. ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica. Argentina. ca razboiul îi poate lovi acasa. încîntatoare sub multe aspecte. prin bogatia. Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. etc.si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. dictatura. autoritare. la 1950. e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. ce relateaza neobisnuita sa calatorie. de dezordine si violenta. prin Constitutia lor. prin stabilitatea.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus. Aceasta nu era “lumea noua”. eroul lui Thomas Morus din “Utopia”. erau tari mari. Plecînd. lovituri de stat. mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. ceva bine cunoscut lor: violenta. Desigur. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. libertatea neîngradita. ca îngradirea ei . teroare politica. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor. la 1880. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. de o specificitate culturala uluitoare.fie si partiala . asadar. dominatia exclusiva a Bisericii catolice. ci doar o repetitie a celei vechi.este uneori necesara. falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. sa spunem. frematînd de vitalitate. lipsa de libertate.

de origine feniciana. fie chiar liniile din care erau alcatuite literele . Leul ranit va fi teribil. o data cu ele.adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete. le-am spune azi . asadar. Si astfel o secventa de comunicare a . posesoare de latifundii. în epoca arhaica. pentru a nu fi surprinsi de inamic.plural “stoicheia”. A redus rolul cavaleriei si. maturizate. a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica . dupa legea firii.fie ele litere.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt.au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” . plînsi. ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare.s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care. a subrezit statutul aristocratiei conservatoare. asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice. pregatindu-se sa atace.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) . Statele Unite. Din aceasta încercare. a scrierii alfabetice.a merge în rînd. dar nu numai atît. Statele Unite vor iesi fortificate.de la acelasi verb “steichein” . trebuiau sa se strînga bine laolalta. au fost astfel. Comertul si navigatia au prins avînt si. DarAmerica? STIHIA Mai întîi. Or. sociala si culturala a cetatii grecesti. aceste semne grafice “elementare” . în rînduri strînse . sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). Se vor reface zgîrie-norii. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. Dar. fie si lexical. o mai veche inventie. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice. au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua. tindeau s-o ignore cu destula naivitate. deoarece aveau armuri grele (hopla) si. Se numeau “hopliti”. Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina. iar mortii. implicit. asemenea hoplitilor. înteleptite. uneori. Noi clase “burgheze”.

evolutia omului european.) Buni sau rai. I-am putea spune si spirit “hoplitic” . într-o masura covîrsitoare.dupa filosof . descompunem. nu numai limba putea fi analizata astfel. în “elemente”. Mai mult. precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” . îmbucatatim. Pamînt. analizam. ordine si pozitie. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii. Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” .mici linii asociate în diverse combinatii. Modelul ramîneau semnele grafice . induse de Iubire. Aici. mult mai tîrziu. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”. ostil cavalerilor si aristocratilor. sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii. noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. Unii. dupa cum se asuma pe atunci. Asa de pilda. configuratia AN de NA prin ordine. s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat. se nasc toate lucrurile si fiintele. distribuim.elementele lor. Pentru Democrit si urmasii sai.spunea primul: Foc.adica niste particule indivizibile . eM. precum Platon. poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” . în continuare. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram . iar Z de H prin pozitie. eN”.patru litere fundamentale . fie scrise. limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci.se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic. fireste. separam. comunicarea. despicam. la fel ca “stihiile” alfabetului. a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” .cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL.“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma. de vreme ce. iar din combinatiile lor.sînt “stoicheia” (sau.spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. Iar Nietzsche.“spiritul de pluton”. Aer.adica a spiritului analitic. daca limba.cîteva la numar. adica în pasul de mars. (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora . cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul. în pas de mars. “atomii” . au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari. divizam lumea în fel si chip. de pilda. fericiti sau nefericiti. Educatia generala.ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” . adica principiile. care erau . Apa. Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite. Si.

se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”. Osiris. Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”. Mai departe. asa cum ne convine. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat. Asadar. Iar noi? Desigur. a Romanis ad Francos. “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar). în Occident! Pe de-alta parte. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui. a Graecis ad Romanos. Dar e o initiere ce.. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. în linie de bataie.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici. dupa care trece pe sub noi. diferitii initiati. pe meleagurile lui Saddam Hussein. iar Soarele . dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”. pe dealul din fata. unde este ucis. dupa chipul falangelor de hopliti. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas. etc. omul cata sa imite Spiritul. sforile globalizarii se trageau. adica initiat. etc. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. a Persis ad Graecos. profetii asa-zisei Traditii. spre Apus.inanalizabile.. marele zeu egiptean. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton. de catre Sargon din Akkad senior. istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca. asculta comanda la mineee”. stiintele noastre recombinate. dar. pentru profani. în spatiul eurasiatic. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. Soarele si pe Osiris:sa fuga. moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse. alfabetele si gramaticile noastre de elemente.dincolo. în . pleaca zilnic cu barca de aur spre apus.o stie oricine . daca acum patru mii de ani. asezat dincolo.” Concluzionînd. azi ele se trag departe.

se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei. Au gasit o populatie civilizata. mai introdusera. se stie bine ca printre barbari.cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman. barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri.distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”). acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani.dar în chip irezistibil. sare si importau vin de cel mai bun. codri verzi de brad. Adevarul e ca. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici. .doua mii de ani mai tîrziu. ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel. China mai are. nu-i asa. ba chiar. de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. s. De aceea. unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” .biroul oval al lui George Bush junior. Dar razbunarea femeilor veni . pasnica. pe vapoare. animati de un profund spirit antieuropean. bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur).l.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana. aur. agricola.fura asa-zisii indo-europeni. cu calauze. caci. sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa). mai faceau si trafic de copii. egalitara. pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati. prin urmare. în grupuri organizate. pe lînga sexism. în hoarde. Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. în fapt. cei mai renumiti au fost gotii. fug catre Occident si oamenii simpli. cu sabia în dinti. cu sau fara vize.pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele.rînduri. oroare. pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele.si cam cu de-a sila . la Roma. Navalitorii rasera toate colibele administrative. a Spiritului si a Imperiului. cel putin: al doilea val . Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. pe sub tuneluri. precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri . calari.veziRepublica lui Platon . care respecta profund drepturile femeii . tara manoasa.c. asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). primii care intrara în Europa . si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent . Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci. sau cu lumea în cap .

cei lasati în urma-le. gotii preluara temeinicacquis -ul roman. Widukind al III-lea. nu va plac blondele. navalira la sudul Dunarii. supranumit “ultimul roman”. pe Hercule. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti.si ce datorii au fata de noi. sînteti rasisti. Romanii trimisera. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. tuciuriilor”? “Nu sîntem. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem. ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica. era de fapt de neam got. dar sa mai astepte. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante. cu naivitate de barbar.în sfînta bazilica Sf. în fine. vandali si franci . automobile Porsche si. vreau sa spun .un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile. uitara cu totul de unde venisera . iar armata sa. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate. fu ca integrarea gota este lamantabila. deschisera cai ferate. Petru. Numai ca omenirea merge mai departe. Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. Pîna la urma. în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia.de la noi. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize.La un moment dat. o mores! . disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani. dar corup soldatii romani. cu mic cu mare. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. confectionara pluguri. Pentru a explica situatia.ofta prefectul roman pentru extindere. burguri. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. bineînteles. dar raportul acesteia. catedrale. prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. iar caii gotici fura adapostiti numai temporar . într-o noapte. întreba regele lor. ridicara case. cum tot în criza economica erau. de exportat busteni exportam. era formata aproape numai din minoritari goti. femeile noastre sînt vîndute de zor în . “Limes”-ul roman se facu pulbere. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. De atunci.

Asadar. Astfel. avem adjectivul: “politikos”. De aici. ) Or. cercetatorii noului mileniu. sa penetram în interiorullimes. Astfel ca. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . La confuzia rezultata. altminteri fiind el neterminat. daca are nevoie de alti semeni prin . adica are nevoie de ceilalti semeni. omul este un “animal social”. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care.ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. totusi. integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. la greci statul nu se prea distingea de societate. Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare. de oras. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. (De fapt. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”. este aici “polis”. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. chiar de societate. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. dupa cum ne-a iesit buhul. asa ca. Urmeaza tot restul. în mintea lui Aristotel. la Aristotel. Cum stie toata lumea buna. omul era un animal deopotriva “social”. Acum cerem cu disperare vize pentru ca. o vor lua în consideratie. nu ne îndoim. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el. lucrurile s-au diversificat: mai întîi. “polis” însemna si stat.statul national . dar si “politic”. Cuvîntul originar. “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. “oras”. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. dar si ceea ce apartine de stat. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul.Occident.ului Europei. ba chiar si traficul cu copii e în toi. de cînd cu “legea Ticu”. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. pe de-o parte. ceea ce tine de cetate. sau aproape. în principiu. sub scutul turismului.

adjectivul grec. “Politeia”. aveti si de ce: caci. stat.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”). sa nu manînce seminte în tramvai. de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. apoi francez. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure. Avea dreptate Max Weber. în italiana “polizia”. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var. pe acelasi principiu al înrudirilor. cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. devine prin intermediar latin. carele de la latinescul “politus” vine. etc. ce concureaza pe brînci întru neprihanire.preajma pentru a-si realiza natura sociala. Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”. Numai ca. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime. (si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). “Republica” lui Platon se numea. înseamnînd constitutie. Grecoteiul “politikos” una e.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. Pe scurt. etc. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. niciodata. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie. Fireste. pe timpuri. tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. Pe de-alta parte.cum se poate crede . Astfel ca avem în româneste doi veri buni. frantuzoaica “politesse” .încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. fiindca “politeia politike” ar fi. pe asta “gura de rai”. iar apoi în franceza “police”. ma tem. cît si “politie politicoasa”. în mod barbar. amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. prin “constitutia chintesentiala”. politia nu prea poate fi. cuvîntul devine “politia”. un pleonasm. încet . italian. “politologie”. În latina. nu. organizare politica a statului. “politica”. ma tem. decît “politica”. s-a trecut la sanctiuni si arestari. uneori. de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! . sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”. sa nu scuipe pe jos. în original. fara îndoiala. Ceea ce nu e cazul. carele de la “polio-polire” . a lustrui. “politic”.a slefui. Altfel zis. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna . Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). ceea ce am fi tentati sa traducem. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”.

un om puternic. decodat dincolo de nivelul prim. Este o modalitate traditionala de întrajutorare. ci neaparat “merg cu nasul”. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. mai cu stare în sat. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. Formula a prins si a devenit. Iei trenul. pesemne ca cineva. Iar acestia raspund si ei.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi. dupa vorba. rurala. Fiecare are datorii fata de fini. a avea pe cineva cu dare de mîna în spate. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. ori o consultatie la un doctor important. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”. care îsi ajuta finii în diferite moduri. semnalizez discret ca n-am bilet. ori “merg cu prietenul”. capabil si voitor sa te ajute. în diferite moduri. “A merge cu nasul” ar însemna. “merg cu varul”. al controlorului. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. se cheama ca “mergi cu nasul”. Daca dispui de un “nas” bine plasat. fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. e. contractele. de data aceasta veche. de sudare a legaturilor de clan. o slujba . nasul este o figura impozanta. a dispune de influenta. Initial. poate fi si un “boier” de la oras. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite.adica o persoana aflata altundeva în tren. care nu vei face nazuri de fata mare. surprins fara bilet în tren. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. e o persoana mai avuta. Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. pare-se. în principiu. De obicei. sau chiar din afara acestuia. nu vrei sa cumperi bilet. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . ba chiar de clan. cu alte cuvinte. dar si fata de nasul sau. “orice nas îsi are nasul” . asadar. la nevoie.

în fond. la rîndul lor. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. fireste. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. dar. relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. încheiate între indivizi izolati. “nasul” are în vedere angajamentele orale. “nasul” . si multe ilegalitati. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal. În stat. Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional. am constatat . liberi si egali. în care nimic nu vrea sa mai conteze. produc.da. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere. Înaintea unui stat arbitrar. o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. prin aceasta. statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare. L-am întrebat daca nu crede ca . *** Acum mai multi ani. Adesea. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. recomandat de cutuma. au diferite datorii. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. obligati unul altuia si inegali. un comision corpolent. au netezit numeroase hopuri. descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea .grasa. E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne. De asta.pe la Turnul Severin . Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care.prin reprobare sociala. “Nasul” ocroteste relatiile concrete. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat.ca. A facut-o la nivel individual. Statul favorizeaza relatiile abstracte. dar a facut-o din plin si la nivel public. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. Statul cere respectarea contractelor scrise. ba chiar adesea un fapt firesc. de rudenie între indivizi asociati. Ceva mai tîrziu. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. contractualiste. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului.

Necazul lui e ca.dînd din coate si îmbrîncind. chircit într-un colt. sinele. însemnau rebeliune. care sa aranjeze vagoanele. Asa ca.sau în greaca “neoterismós” literalinovatie . casele. saritor. paturile. a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. ca la un dusman al neamului! Dupa care. “A inova” pur si . în vreme ce eu unul. responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun.îsi potrivea barba alba. tataie?”. marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi. abia instalat în frunte.cum spuneau atenienii. Astfel ca.“patria politeia” . Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. el se stia inavuabil.mai rau. În loc de raspuns. noul se arata cu mult mai timid.pe scurt. ochelari maro. în latina “res novae” . ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor. mesele. dezordine. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare. Am înteles. “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . bogat si tare. anarhie . îl expediaza la coada cozii. vine o tipesa sexy care. sus. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar . daca tinea sa iasa totusi la lumina. saltelele si pe toate cele.eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente. strazile. Pe atunci.la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”. distructive. s-a uitat la mine ca la un nebun . Cel putin sub chipul sau real.literallucruri noi . de la sine.doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. insomniac. Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva. un “nas” generos. printre mosulici si babute. a legilor si la teoriile lui Max Weber. ca aude: “ei mamaie. pîna la urma. ba mai mult. era de temut: astfel. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale. ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta. precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati. repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” . s-a culcat. noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare .

Majestate.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. numai a reveni în punctul de plecare. cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. publicata la 1543 si care.un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima. Înca o data noul si ce nou! . în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa. Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta. e o revolutie!” . în dreptul unui anumit punct.de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”. ci este vorba despre un “neoterismós” . Sire!” . o revolta?” “Nu. chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata.însemna. iar diferenta dintre ele consta în ce . se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. a lucrurilor.s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. periodica. în 1789. astrologia: revenirea periodica. enumaio revolutie” . mai bine informat. ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. revolutia nu-i de la gloate. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic. de cresterea si descresterea imperiilor.a oamenilor. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista.voia sa spuna perspicacele marchiz. Asadar. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice. potrivit principiului “simpatiei universale”. a adus revolutia în astronomie. a institutiilor. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. dupa o odisee lunga. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio .la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata. dezirabila revenire la punctul de pornire . “Luati-o din loc. revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol. a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial. destula vreme înca. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie. a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine . pretentie de restauratie. ci de la Cer. Sire. nu-i cazul sa deznadajduiti. închipuita. Prin urmare:initial. sub forma mai confortabila. Totusi. Dar aici. Dar veni si ceasul.adica. de revolte si rascoale.

deja în alte domenii. pare-se. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. pe nume Antiphon.daca nu e malefic. ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. e cel putin reprobabil. etc. “revolutia” nu mai exista. scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului. Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti. pe scurt. Dar însusineoterismos. stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire.vor spune unii.ul. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. sofistii au fost primii.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. de altminteri. Dar oare. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni. Punct fix. cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul . mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . de restauratie. revolutia sexuala. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este . fara compromis cu vechiul. vechiul este cel ce necesita explicatii. buna. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. nu are de suferit. Prin urmare. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica. Atitudinea lor nu e deloc noua. semnifica ruptura esentiala. saturati de tensiunile civilizatiei. revolutia culturala. o “conventie” -thesis . Cîndva noul se cerea a fi justificat. vidata de rezistenta vechiului. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. În Antichitate. un sofist. de un timp încoace însa.res novae. Acesteia îi opuneau natura:physis. asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau. Dar. tînjesc dupa lucruri naturale. noutatea esentiala. revolutia informatica.

Sau. spune Aristotel.da. cum poate finatura omului sociala. societatea trebuie sa aiba reguli. nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea. Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar. omul nu arata a ierbivor. ca în cazul celui care încalca legea. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala. în acelasi timp. Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala. fireste. fiindca e functionala. ca în Anglia.ce este. Rezulta ca “naturalul” . existentaîn sine a regulii estephysis. Obsesia acestui “natural” e asa de mare. Prin urmare. ci una ce tine de realitate”. în multe tari occidentale. sugerînd conventia? Sau cumva. adica crescute fara îngrasaminte chimice”. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. cum voia Antiphon. poate. un punct de . în timp ce rochia de seara este artificiala. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde. Dar care este realitatea? Nici Antiphon.daunatoare. dintr-un stat anume.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. vegetala sau nu . este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista . dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. Iar daca receptia este naturala. de ce variaza ele asa de mult. nu-i asa? Pe plaja. Daca nu. asa fiind. sînt singurele sanatoase si morale. sunt la mare pret. de un lord excentric îsi fac. indiferent care? Poate. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. nu.nu exista efectiv. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop. dar o anumita lege particulara.o fi el pozitiv si de lauda . din cînd în cînd. biologic vorbind. asadar muschiuletul la gratar e si el natural. salopeta este naturala. Totusi. regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. indiferent daca e sau nu descoperita de altii. or. iar produsele “organice”. deci natura lor e sociala. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. daca ar fi asa. rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. încît unii activisti ecologisti condusi.

autentice. sexiste. Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile. iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile. Si totusi. Si totusi.sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. tine de conventie. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. în numele luiphysis. articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala.barbat sau femeie . întelept si animat de spirit european. a legalizat relatiile homosexuale. nici pe termen mai îndepartat. (În 2001 Senatul României. Atunci. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana . el e si natural. totul pare a fi aici împotriva naturii. . iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. a creste pui umflati cu hormoni e imoral. dupa principiul lui Antiphon. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. În schimb. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale. tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar. iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. ar elimina discriminarea femeilor. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie.ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala. fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale. Nu se considera perversiuni . dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare. Ca urmare. produsi ca în paleolitic.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. Dar aproape nimeni nu îndrazneste. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari. în 2000. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte.

înrudite sau nu. în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”.în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui. ebraica (yasar). adicathesis si condamnabil. ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. mai vechi sau mai recenti . “echitabil”. precum franceza (droit). Fireste. foarte diferite. fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . germana (Recht. ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical). nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi. fie si putin asupra temei! Si pîna la urma. în fond. onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. pe mai departe. de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept. rusa (pravo. Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis. Iosua le porunceste ca. Ceea ce e curios aici însa este ca. Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers. Vitelul de aur stie de ce). rechts). “corect”. pravda). etc.” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. cum sa descoperim presupusa “limita naturala”. latina (rectus). conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”). ca sa respecte Legea lui Moise. engleza (right).sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc. . richtig.) Sau. vine de la ideea ca eroarea. dar nici drepti n-au fost. 2) just.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri.nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd .

este numit “ankylometes” . la origine sta observatia ca. Pe de-alta parte. dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. mai influent. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu. la o majoritate a oamenilor. “vertical” . mai puternic. precum curajul. ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal. e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. neabatut. si a nu umbla aplecat spre pamînt. sa nu se mai opuna rectitudinii.ca sa nu se plece spre cel mai avut. fiind el ca si Prometeu.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme.adica un om cu multe fete. prin verticalitate. care.adica “avînd gînduri piezise”. Ironia este ca aceasta se datoreaza. “dreptatea” e nu doar rectilinie. pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului. care e “polytropos” . Ocolisul. de la Aristotel. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. cum ar fi ajuns ea. în timp ce “balanta justitiei” . precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita. pare-se. virtutile. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt. de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul. pe Uranos. De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”. sub apasarea pîntecelui si a poftelor. fie si etimologic. daca n-o fi fost chiar Prometeu. o evitare a pierderii drumului. Dar de fapt. unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi . pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“. omul drept reproduce pozitia esentiala. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul. Pe de-alta parte. adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda. dreapta este mai îndemînatica decît stînga. detururile sînt suspecte. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . cumpatarea. numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu. expert în înselarea zeilor. fie prin “dreapta” hatisului superstitiei. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”. ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa. Cronos. Ritualul religios a fost în . De asemenea.orizontal .Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. Într-adevar. stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta.

dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”.claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. ei ne stau noua. Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral.de “amestecul castelor”. se pregatea sa piarda puterea. sau poate . iar cel stîngaci ori se reeduca. gata. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”. dreapta era a “dreptatii”. putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult. Asa cum am vazut. daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului.devine si “right” . în timp ce “la stînga Sa” se . cred a sti preaînteleptii brahmani. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie. ori se exclude. Confuzie mare! Si totusi. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi.“KaliYuga” . la stînga. Oricum. în vremea veche.opusul lui “left”. o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . Dar. se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît.de ce nu? . La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici. corect. a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta.vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa. Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”. firesc. s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti. just . Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza. politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. pasamite. Corectitudinea ritualului. dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori. Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii . româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept.anume “directus”.politicienii prea sireti. au si acestia un locsor în Cer. impopulara.

politie secreta. . se muta la stînga. un timp. Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. fiindca regele. anumite distinctii se mai pastreaza. Legitimitatea intelectuala. Se face “Tory” în Anglia. stîngista. capitalist. colonialist si neo-colonialist. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf. Pentru unii. subversivii. acesta îsi schimba fortat domiciliul. masonii. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. apoi la gramada . Dumnezeu nu mai conteaza. Dar chiar mai tîrziu.amicii Satanei. cît despre Diavol. ori a luptei de clasa.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala. chiar fascismul. la stînga . la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789. legitimistii. dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”. convinge pe multi prin teoria revolutiei. sau. nationalistii. comunismul. socialistii. la stînga . Lucrurile nu se opresc însa aici. liberalii. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi. dar si politica s-ar spune. aparatorii tronului si ai proprietatii. totalitarism si celelalte. nobilii si prelatii. de pilda.Pavel dinEpistola catre romani ). prin urmare. rasista a stîngii. fascist. S-ar spune totusi ca. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. “rosii”. trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . terorism politic. pentru altii. sau a fost omorît. uneori ia puterea. adepta a “Revolutiei Nationale”. anarhistii. unsul lui Dumnezeu. fie si cu nuante: la dreapta . partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti. Asa ceva se poate. a progresului. clericalii. dupa o faza de început.la dreapta. imperialist.radicalii. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. ostil libertatii si progresului. dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului. apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana. “Junker” în Germania. Stînga.scîrtîind din încheieturi . sau s-a sinucis. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. etc.îmbulzeau pacatosii.prietenii lui Dumnezeu. Or. era un fel de Dumnezeu terestru. în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica. ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. junimist la noi. a Luminilor. la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai. cum bine se stie. ar fi de fapt o alta extrema terorista. e evacuat .

atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga. poate ca o va face si singur. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga. în schimb. iar Lenin . Un caz emblematic.Si iata cumstînga devine dreapta. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin. dreapta este aparatoarea proprietatii. de vreo mînarie. iar CDR . dar mai ales cuvînt - .abtibild. Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot. iar stînga vrea egalitate si protectia statului. de o teapa de dat la buget. atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga. cuvînt . se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. Cît despre grosul natiunii. taranistii. în schimb. promotor al “vointei”. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista. cuvînt . Luati situatia de la noi:cine este de stînga. Daca. iar PDSR este mai de dreapta. încurcatura este maxima. a libertatii. cînd e de facut treaba.ajung la dreapta. al “mitului” ambidextru în politica."asa-zisa" . sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. dar si în spiritul economiei de piata. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi.si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon. Dar oare Mussolini era de dreapta.liberalii. la nevoie. fie doua drepte."asa-zisul" . parca îi cresc spontan mîini puternice.speraclu. prin apetitul pentru reforme. aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. etc. acesta nu are angoase: în chestiile serioase.a fost de stînga? Pe scurt. îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala . Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste. destepte. dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. . cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba. de la începutul secolului XX.

(O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel.zic unii rau-voitori . pe scurt. Urcati. sus de tot pe scara progresului. cît despre dosarele tinute de ea . în gura multor autoritati publice.atrocitati la Timisoara. Securitatea. raniti. din aceasta dilema nu putem iesi. Vorba lui Farfuridi. Cînd X devine. care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume. în 1989. Am avut teroristi. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. Mai e si Armata. chipurile. de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele.) Omul primitiv obisnuia.doar o "asa-zisa politie politica". o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”. sau sa nu le pronunte numele. al echivocului existential. o revolutie. prin vointa cuiva. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta.ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar. iata-i si pe ei ajunsi repede. sterilizat. dupa cum se stie. au fost "asa-zise atrocitati". redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator".stigmat.sustin destui . manipulati de Securitate sau de "agenturi straine". sau un "asa-zis dosar". le-au comis "asa-zisi militari". lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. a fost . morti. Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti. la cîteva saptamîni. cu atît mai demni de respect si admiratie. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat. de fapt. care a comis . Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". Cluj si Bucuresti. în decembrie 1989. "asa-zisii disidenti". dar tocmai de aceea. nu prea multi. si ea bineînteles. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare. îl proiectezi în teritoriul discreditarii. al nesigurantei. îi conferi unce spectral. un cetatean onorabil si patriot. aneantizat. bineînteles. sau daca putem. Am avut. am avut gloante trase. anihilat valoric. . el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. De fapt si de drept. Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa".

A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. "asa-zisul declin al nivelului de trai". de n-ar fi fost adapostiti de Rahab. scrie (Heb. “asa-zisa inflatie”. Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". extremism. "asa-zisa incompetenta". si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . Rahab nu-i denunta autoritatilor. a fost o "asa-zisa criza". pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României. etc. Rasism. si astfel. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul. am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" . sovinism. în fine. Mai mult.31): . “asa-zisa coruptie”. încît arestarea sau demiterea unor sefi militari. sa le izgonim. în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. Si. convinsa ca cetatea va cadea oricum. Fireste.adica ceva atît de eteric. am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine. pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel. antisemitism? Deloc. Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa". Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. sovinism. Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?). ci doar: "asa-zisul rasism. cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie".nu sînt prioritare. "asa-zisul marasm economic".Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului.11. antisemitism. care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. în rasparul realitatii. o prostituata din oras. cu o vorba.

dispretuita de locuitorii Ierihonului. fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. Desigur. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort. La urma-urmelor.raspunde polemic Iacob. Si invers. Poate ca. în plus. dupa ce i-a primit pe spioni în pace”. pentru Pavel. ar putea exista si oportunism în cazul ei . a vrut sa se razbune.pare a sustine Pavel. uneori teribil de primejdioasa. protestantii au accentuat mult mai mult. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. o face însa . indiferent de ce s-ar întîmpla apoi . sau pe ai sai. cladite de Biserica.inclusiv faptele bune. institutia. prescriptiile normative. Iacob. Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria. ci sînt complementare. Dar încet-încet. comunitatea cu obligatiile . despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei.nu din fapte a fost socotita dreapta. Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice.”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata. ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele. Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes. oportunism si calcul. dimpotriva. Gîndirea utilitarista are aici originea. credinta putea fi prezumata.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus. Iata asadar o femeie pacatoasa care.e alt mod de a spune ca. La Iacob. Am putea spune ca. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab. Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni.ni se spune . daca existau “faptele” considerate juste. crestinul de rînd a fost învatat ca. calea “credintei”. tot asa credinta fara fapte este moarta”. considerînd ca faptele singure sînt echivoce. Rahab adopta. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional. ci prescriptiilor Bisericii. fiat justitia” este deviza lor.religiei însasi . Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului.pentru ocauza dreapta. “Nulla salus extra ecclesiam” . prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. si aici “religia”. în ultima instanta. dogmatice si chiar fizice. Nu .cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun.de aici decurge tot restul .Interpretarea unui alt apostol. mai ales la început. îsi si tradeaza tara. Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic . si. indiferent de nuante.

de fapt. la nivelul credintei. în OZN-uri. devalorizarea “faptelor” . credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic. cît si a consecintelor practice. normal. etc. prin totul. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice. într-un Fuehrer. Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns. Apartin nominal unei Biserici. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. cînd statul si biserica sînt separate. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului.adica deopotriva a dovezilor materiale. în victoria proletariatului. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. în progres. crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica. Cred ca putem spune ca acum însa. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. În ce cred ei? În orice. ca principiu: în stiinta. banalizat. ocazii de bucurie profana. multa vreme. dar azi. Daca.“religia” cu faptele sale . de pilda. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale. cei doi termeni . în post-modernism. Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. Acestea. despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor. chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. în “întîlniri de gradul trei”. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. dupa destule aparente. cînd. într-un star de cinema. în New Age. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie. în arta abstracta. în fapt. în ecologism. ori participa la ceremonii si sarbatori. Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum.respective au capatat o importanta tot mai mare. sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. “Dumnezeu a murit”. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. ba chiar a identitatii comunitare si nationale. în sfîrsitul lumii. .

la lume si la ei însisi mai fragila. moralitatea lor mai problematica. cînd e vorba de unanumit vizibil. chipul”. daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. ori. o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti. neînsemnat. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata. Cel putin. initial.Ar fi.Wells. sau chiar colaborationismul lui Rahab. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. adeptii de ieri. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa. dar nu în ultimul rînd. mai adevarat. pe pragul dintre fiinta si nefiinta. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut.reconciliate. în fond. mai tare. Sigur. aceste doua etici. comise în numele unui nou zeu. (Adesea nici mai tîrziu. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. dar nu vezi “ideea”. altminteri divergente. Luati. îi vezi fericirea. au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra. prin scamatoriile limbii. cînd “o aplica”. Pe scurt. vezi omul. cît si în alte destule modalitati. adaptarea lor la semeni. atunci dispunem de ceva minuscul. converg în ipoteza ca tradarea. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele. de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi .idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul. La greci.iata . ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede.Cînd admira o . înfatisarea. în schimb. desigur. de pilda. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. Nu stim. Dar. oamenii de azi sînt mai liberi. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. prin urmare. poate ca. de ce a facut Rahab. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. prostituata. cuvîntul “idee”. mai mare.G.

Esential pare a fiforma. se spune ca un adversar al lui Platon .vezi bine . Cîndva. patru labe.întîlnindu-l odata pe filosof. “a examina cu privirea”. se spune. Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria .“teatru”.“aspect”. ca “era frumoasa la înfatisare”. sustrase privirilor profane. cred . Un cuvînt înrudit estetheatron . si mai ales sa le distingem clar. ne descrieprecis lumea. Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”. din “aspect”. si vedere. sau “a afla” . sau Ideea patului. adica Ideea nasurilor cîrne. fireste “stiu.theoria .” (În limba cîinilor. sau pe greceste. “alai”. fie ea zeita sau muritoare. cîtforma. pozitiile. De altminteri. fiinte omenesti. care. Adica. asa cum cerea etimologia. Subtile de tot. o legatura psihologica profunda între cunoastere. în mod precumpanitor. blana moale . Cîrnitatea. pe de-o parte. i-ar fi spus: “Vad paturi. Cuvîntul însemna .Conon. adica Ideea pisicilor si asa mai departe.de pilda “I see” din englezeste. Pisicitatea. culorile corpurilor. Bot scurt. cognitie. nici prin “era frumoasa ca o idee”. Ideile fura urcate în Cerul inteligibil. fiindca am vazut. de un om. ci simplu. Schimbarea. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea.dupa cum am aratat .derivat al verbuluispecio “a privi” -. sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. mai mult decît celelalte simturi. Formele. pentru noi. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. Exista. fiindca am mirosit”. indiscutabil. Formele lucrurilor deveniraesente . În greaca veche. literal “stiu. în fine. mai întîi de un fapt de structura psihologica. ceea ce . Platon veni. este esential. ele devenira cu adevarat invizibile. apoi de un fapt de limba greaca si.) Si în fine. ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa.) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . întelegere. mustati. pe numele sau.theoria însemna “spectacol”. ba chiarforma specifica. ne plaseaza în spatiu. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. pe de-alta. Vazul.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. ne permite sa apreciem formele.asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general. adica Forma. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies . De aici provine faptul ca în multe limbi. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”.Patitatea. ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai .femeie. “chip” a ajuns sa însemne si “specie”. adica “a privi”. ceea ce. coada. . “a vedea”. urechi ascutite. dimensiunile.

ceea ce ma scuteste sa insist.Am uitat! -Se vede . Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. Ca proba: . “nereal”. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna. La care Platon.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. draga. e numai o idee!” sau “ideea e buna. ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. ideea este mai curînd irealitatea. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon.Ai pus. Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . draga. “idee” capata adesea sensul de “vis”. Cine sta sa contemple azi Idei. evaporata. pentru noi. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. si pune-te pe treaba!”. pîna la urmao idee de unt ? . la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei. într-o epoca practica si materialista. cum credeau grecii. se vede bine. mîhnit. sunînd armonios. “himera”. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”. micsorata. “ Pacat. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”. De-aia n-are supa gust! NICI 1. sau ne-au sosit gata formate. se pare. asa pierita cum e. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. Asa s-a trezit diminuata. abia putin fardata. dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un . “Ideea” erarealitatea autentica. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. Ideea devenise de nevazut si totusi.asta au facut-o filosofii. aproape aneantizata.maestre. mai are si Ideea rostul ei. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi. dar nu vad Patitatea!”.

precum diplomatii. iar unde au mare importanta. sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. E falsa consecventa de a demonstra totul. asadar. nici.haos de particule. sau nu-i mai buna? Nici. Chiar între oameni apropiati. Stam în aceeasi clasa. nici… . nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala. nici. în ultima analiza. Daca nu ne-am întelege. Chiar între oameni straini. ea nu e nici chiar un haos. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. 2. acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. calea de mijloc .K. Orice consecventa e falsa. precum lunile lui Jupiter. Or. nici.precum virtutea la Aristotel. ramînem fiecare la parerile noastre intransigente. nici. putem explica. divergentele si diferentele ramîn enorme. nici sigur o ordine. 3. în ultima analiza. lumea ar fi cu totul un haos. E buna. e falsa consecventa în dezordine. Nici. sa si cadem de acord unii cu altii.untohu va bohu . E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza). Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. Putem. de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. Putem comunica. putem sa ne dam unii altora lectii. O. lumea ar fi o ordine. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. lunile ei. Daca am cadea de acord pîna la capat. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. sa ne întelegem unii cu altii. aflate în miscare browniana? Nici. care îi dam ocol la diferite distante. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. nici. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. dar intervalul e fara repere . Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. asemanarile sînt izbitoare. E falsa si rea consecventa în a impune. Dar nu putem. Si apoi. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna. Dar unde sa asezi mijlocul. Sîntem de acord ca avem diferende. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. dar nu în aceeasi banca. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. lucrurile nu au prea mare importanta. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. E falsa consecventa în ordine.

pecelalalt. astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” . strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” . responsabila pentru circulatia informatiilor. a unor tratate între cetati chiar. nici.) Pe de alta parte. Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci. pe “hospis” . iarasi.oaspete. tot în latineste. radacina este înrudita cu cea care a dat. în tribul. nici. sau nu? Nici.“guest”. nici. Ce a fost.inamic. dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem. sau “dusmanul”? Probabil ca. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. nici.un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”. (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. pealtul . Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici. Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain.ambiguitatea : oaspetele . ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi.4. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. deci. Exista o esenta a hamburgerului. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim.fiind . nici. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. engleza . a încheierii unor afaceri. ori “oaspete” dintr-un alt oras. …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el. aveau nevoie de gazde unde sa traga. mai întîi “oaspetele”. pesemne.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

îsi lua „tranzistor“. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. trece un camion mai greu – urla. mizerabila. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. Cine. exaspereaza pe vecini. în sinea ei adînca. tocmeste sa stea . Cocosii se înfoaie. desigur. Dar ce-mi face românasul nostru. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare. Enerveaza pe trecatori. bate vîntul mai tare – rage. clantanea feroce din dinti. nu are nici un efect asupra eventualului hot. de acum peste trei mii de ani. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. invincibilitatii. În principal. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali. însa. muge. se înrosesc si cîrîie. vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si. Astazi. Motanul meu. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. atunci cînd se stie. sînt doua:alarma si bodigardul. Statele organizeaza parazi militare.de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. potentei. de un copil în fuga. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. pe care nici vorba sa-i prinda. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. el a învatat alte metode. în fata lui. virilitatii. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. de o pasare – zbiara. prin cît mai mult vacarm si culoare. altfel fragila.

Sînt echipati în negru. de moarte. cu tatuaje colorate. bicisnic. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. de viata. si mai ales un anumit partid extremist. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos.unul-doi bodigarzi. compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. pe Cerber . de viitor. patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. cu insigne lucioase. În sfîrsit. de lume. zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila. Si. cu bîte si cu priviri tîmpite. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos). de frica însasi si daca te simti neaparat. cîrîie. se pare ca unele partide. Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or.000 de angajati. în general: daca ti-e frica de oameni. în Romînia. sau finantele. sau oricum. S-a aflat ca. au si ele un „serviciu special de informatie“. sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . se crede). de femei. daca chiar bodigarzii nu ajung. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. ce se vor crunte. Socrate jura peCîine (adica. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. daca alarmele.cîinele infernal. pesemne. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. ori cu girofaruri la masina). Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice. în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. Eventual. cu centiroane sclipitoare. Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). slab. “security” si „force“. Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. exista sute de firme de „paza si protectie“. avînd în total 14. înfoaie-ti coada. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei). de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine. „intervention“.

Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. din pacate. au parte de recunostinta. filosofi „de paza“. daca nu te tragi repede înapoi. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. sa împrumuti ceva de acolo. recenzeaza. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. anunta. sau ca nu merita chiar atîta grija. însa. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa. în numele stapînilor lor. exista mai întîi. „pretiosul bun al cugetarii universale“. sau de „companie“. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. semeti. pe toti ceilalti. medalii onorifice. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. Acestia stau încruntati. care îi îngrijesc. Uneori. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. ei hamaie gros. ori. Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. Vrei cumva sa te apropii. pronunta. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. si filosofii „de expozitie“. Acestia sînt micuti si nostimi. Între timp. Latra dialogic de forma unii la altii. critica. îsi arata pieptul. etc. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea. coada. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. amuzanti. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. Doamne fereste. în mod „politically correct“. chiar daca nu au. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. adica îi cenzureaza. denunta.de false aparente. Or. constienti de marea lor misiune. ori un os bun de ros. în joaca. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. dupa ce sînt . „cerberi“ în toata legea. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice. chiar spirituali. decît trei guri. De aceea. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. Pe timpuri. în ultimul timp. Lor trebuie sa le pui.

Precum cîini. sau chiar. din pacate adesea se întîlnesc si „javre“. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. burse. iau urma adevarului si. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. si. si St. de obicei „paradigme feminine“. Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. Astia aleaga mereu din loc în loc. decît altii si sînt. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. asa cum exista si „catei“. fie se prabusesc istoviti la pamînt. exista în filosofie si „scund“. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. pe care unii îi numesc filosofi „de curte“. majoritatea. prin urmare. exista si în lumea filosofiei. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. daca vreti. casa proprie n-au. „corcituri“ – eclecticii.Bernard-zi. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. îl constituie filosofii „vagabonzi“. Exista si aici. daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. suflete caritabile. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. ca si printre cîini. numeroase sînt triburile filosofilor. cu totii au în comun doua obiceiuri. un singur rezervor de citate. „maidanezi“. au o întelegere. filmati. Pe de alta parte. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. înca neomologate! Varietate mare. Îsi gasesc însa si protectori. desigur. pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. atît „dulai“. nu pot). oricum. cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat. cîini pe de-o parte. îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. televizati. pe „Philosophenweg. pe de-alta. masa proprie n-au. Din pacate. care îi rasfata si îi despaduchiaza. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . cît si „ogari“. dupa ce îsi mai trag sufletul. pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. etc. sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. sau pe maidanele din jurul blocurilor). fara sa se mai preocupe de altceva. Asta. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. si „mare“. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. inteligenti si rasati. precum cîinii cu acest nume. fie nu au prins ceva. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. filosofi. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. Cum se vede. Sînt mai amabili. adica si cockeri. e vorba despre rase mai noi si vai. ca si cele ale cîinilor! Si totusi. dar. cu veche traditie prin multe parti. Totusi. „fara stapîn“.fotografiati.

cuvintebarbati si cuvinte-femei. destul cu descendenta din limbi moarte. începura. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. dar si cuprinse de o febra “hippie”. afixe. din pricina mai ales a mîniei feministelor. chiar si asa. fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia. fugira din sînul familiilor lor.adica concubinaj de cuvinte .aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii. Totusi. El era batos -un par. sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac . fericite si libere de constrîngeri. analizate si clasificate. azi aproape uitate. etimologie si. ea era oachesa cu mustati -o foca. de etimologii greco-ebreo-latine. de înrudiri semantice. nu mai tinura seama de paradigme.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata . consemnate. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate. ea malaiata -o para. . El o ardea cu privirea -un foc. lingvistica la reciclare. mai multe cuvinte. mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. prin urmare. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte .ÎNCHEIERE . celebre cîndva. în ignorarea preceptelor semanticii. frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. care au vazut acolo poate pe drept . ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi. Iata. perechi-perechi. ne-am saturat de parinti. au zis: “gata.tot felul de dovezi de falocratie. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. îndragostite lulea unul de celalalt.bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”. numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte.

El se uita de sus -un cer. ea nu iesea -o pata. ea nr. “ea” sfînta -o papa. El baga la magazie -un port. El era la ospat -un tort.1 tinea de cald -o sera. ea la galeata -o toarta. El era pe gît -un cap. El te taia -un fier. ea nr. ea freca podelele -o ceara. ea se ducea învîrtindu-se -o rola. Mai apoi. ea era de piatra -o gema. ce sa-i facem!). El cînta ales -un ton. ea te musca -o fiara. El era de pus în buzunar -un pol. ea distrugea urechi -o viola. ea era dupa primavara -ovara. El era primar -un var. ea facea mofturi -o toana. El cu herghelia -un cal. El era rus alb -un tar. ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. .oloaza. El era dulce -un gem. ea da insomnii -o vina. El urla -un lup . ea te tinea afara -o bara. El tinea la rece -un ser. ea cu buchetul -o cala. El la tîrg -un troc. ea la grajd -o troaca. ea de pus în cap -o poala. El norocos -un loz.El da ameteli. El se ducea dupa actrite -un rol. El distrugea femei -un viol. ea da din clanta -o poarta. El te invita înauntru -un bar. ea nu-l merita .2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. ea românca verde -o tara.un vin. ea-i facea cu ochiul -o lupa. ea pe umeri -o capa. El nu se misca -un pat.

lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate.56. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare. dupa un timp.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu . sa nu uitam de un cunoscut transsexual.98.20.Si. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa. tot el statea pe divan -o pasa. desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet.Cuvintelnicul nostru se încheie si el.ro 091. chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. Astfel. în fine. În consecinta.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail. dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment.53. Totusi. destul de scandalos pe atunci. 240. fireste. treptat. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita. prezent.

2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .www.noesis.ro noiembrie.

de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE .REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul.

2001. Printre ele: Ecclesiocratia. Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000. Facultatea de Litere. Polirom 1998. Meridiane 1985. Stiintifica 1986. publicate din 1977.împotriva relativismului contemporan. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica. Masina de fabricat fantasme. Doctorat în Filologie Clasica.Clavis 1994. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti. Aristotel -Metafizica. Platon . Penumbra. Teora. Scriere si oralitate în cultura antica.Nemira 1997. Turnirul khazar .Cartea Româneasca 1988.Andrei Cornea (n. . Mai multe volume de istoria artei.filosofie si cenzura. Cartea Româneasca 1991. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica. 1998. Teora 1998. Ed. Cercetator la Institutul de Studii Orientale.Humanitas 1995. Humanitas. istoria mentalitatilor si filosofie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->