CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

dupa 1990. cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”. Presedintele Frantei. cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50.Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva. Mitterand. Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj. sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne. peste un asemenea necromant. de un fost presedinte si un fost monarh. a dat. ministrul de externe german. falsi fosti dizidenti. pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. de o fosta opozitie. mai ales printre oamenii politici. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. implicat într-un murdar scandal de coruptie. o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). de fosti dizidenti. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. a iesit la lumina. ceva mai normala. rechemat la viata de un necromant. deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici . sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti. pasamite.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. fosti securisti facînd afaceri veroase. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine. ajuns si el “fost”. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt. devenise “fost” cu totul. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. fosti detinuti politici. se spunea asa . precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete. apoi dupa 1990. marele om de stat care a unificat Germania. Joschka Fischer. necunoscuta.fosti dictatori trimisti în judecata azi. Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba. fata sa din flori. fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati. pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. în general demnitarii regimului comunist. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. Dar o data cu trecerea timpului.fara substantiv determinat explicit . Menachem . fosti istorici ajunsi analisti politici. ca si de o fosta putere. dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma.

doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. sau greata sa i-o acordam. cînd nu ne e rusine. fosti adversari. aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”. precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. prezent fiind.exclamam. de responsabilitate nu ne putem desparti. Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. de ceea ce am spus . ea ne-a tradat. amintirea respectiva. cel de azi. chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu. atît de fierbinti altadata. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. fada si rece. fosti prieteni. iar figurile. de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit. Ori tineam minte ceva diferit. s-a rupt de noi. Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord. precum stigmatul lui Cain. sau în fosti responsabili? Nu. fosti îndragostiti. Nau fost! Memoria noastra vie. el ramîne lipit de noi. ale altcuiva. se rupe de fiinta noastra. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu. fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. iubirile. sînt acum sleite. fosti adolescenti. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. sustinator al actiunilor NATO. au devenit. nu poate arunca cu pietre în politisti. Fosti copii.aliati. Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia.fosti teroristi. gîndurile. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma. ca si albanezii din “fostul” UCK . pe mai toti în “fosti”. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut. parca.Begin sau Yasser Arafat. sunetele.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . urile. de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer. laureati ai premiului Nobel pentru pace . De fapt. de fapt. Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe. responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru . Dar chiar daca ne amintim cîte ceva. Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi. iar fostii inamici .în 2001 teroristi si mafioti . Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”. vorbele. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic.bun sau rau . dar ne devine strain.

unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. iar familiile lor se dusmanesc. nu am stiut ce facem. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite. de-a lungul aceleiasi si singure existente. nu întelegem cum de am putut face ce am facut. Noi -fostele fiare. postumi lor însisi. sicine au fost si care. au uitat sice.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. scria cu cainta în memoriile sale ca. În consecinta. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi. dupa ani de zile. ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. Noi -fostii fluturi. though not a Montague” . Dar daca cumva toate aceste teorii. sîntem pusi mereu fie sa platim. dar pentru care. Pare logic: ea este o Capulet. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. Hindusii. cînd stim ce am facut. sa strabatem toate acele numeroase. .ca pentru pacatele parintilor raspund copiii. iar acum. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat. oribil. În general. el un Montague. desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. pe dealta parte. cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. O vaga amintire. poate. iubirea lor ar fi licita. poate. mecanice si exterioare fiintei noastre. fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. Ori. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. dar si altii cred. inexorabil. ar avea alte nume. Daca familiile lor ar fi altele. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei.se mai crede si azi de catre multi .iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. care.aprovizionarea armatei germane.

ci la numele de botez . dusman. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. cel putin înainte de Linné. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. însa. se pare. nici chip. sau macesul.la “Romeo”. Hermes este zeul inteligentei. . Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. ar mirosi la fel de dulce. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. care-i este. Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. îsi rîde de un anume Hermogenes. si acesta. nume de familie. pe drept cuvînt. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate. numele i-a fost prost pus. Romeo. prin ascutimea mintii. sau rasura. fiindca nu-i evoca adevarata natura. primul. care. Supararea pe numele de familie avea sens. nici alta Bucata dintr-un om. nici picior. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. oricum le-am zice. cum spuneam nu avea pe atunci. Or. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. discipolul lui Heraclit. leapada-al tau nume. Asadar. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”. care orice nume ar avea. a denumit roza salbatica.Nici mîna. fiindca nu a fost bine pus. spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. Mai întîi vine comparatia cu roza. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma. biata. care.

prin nastere. mezinul. si pe unchiul sau. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut.dar poate si speculînd echivocul numelui . Într-adevar. asadar. ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. în mod automat. numele parea a fi foarte potrivit. cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . Îndata dupa ce s-a nascut el. nu si nu. Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. un rege. “tinîndu-se de calcîiul lui Esau. revenind. Nume bine ticluit. firesc. caruia. Însa. caruia îi pusera numele de Iacov”.Roma cu asprimea ei.Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu.toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . într-adevar. dimpotriva. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). o data pe tatal sau. iar Iacob.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. al doilea. cel care nu are de partea sa. la plecare. acest veritabil “Pacala” biblic este. sau un zeu. dimpotriva. cu simtul onoarei si datoriei . Nu-i prea multa “Roma” aici. în ascunzisul prenumelor celor doi . Or “calcîi” se spune. daca nu-i spune cum îl cheama. si. Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau. în fine. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei.el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. fatal de bine? În fapt. adica “Rosul”).Numele mai conta înca.diminutiv de la Iulia. în ebraicaaqev. Sara. timp de o noapte. înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. Îngerul voia sa treaca prin vad. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul.Alteori. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel). mai era numit si Edom. fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). basca fetele si nepotii. desigur. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . La sfîrsit. îi ia o mare parte din turme. Dar si “Julieta” e “romanca” . iesi fratele sau. care era roscovan si paros (si. ca urmare. Ce-i drept. în locul chipesei Rahila. pe de-o parte. ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit. cel de “Iacov”. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”.” Si atunci. menit a fi secundul. Laban. “a veni pe urma”. sau. pe de-alta parte. mostenirea Tatalui. “a însela”. Isaac.

purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta. Roma este antiteza. a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei. simple mijloace de identificare. tine de prestidigitatie. ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. are ceva de scamatorie.în marea lor majoritate . Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. e pusa pe farse bizare. ramase altfel obscure? S-ar zice. adica. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne.“Amor”. prin nepotrivirea sa cu iubirea. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului . cum spunea amicul Mercutio. trecute în acte. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau. da numere demne un David Copperfield într-o doaga. ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata. contrariul Amorului. numele au devenit .opace. “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. dulcea mea Julieta. tîlcuirea numelor personale a devenit. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. Asa ca iata destule motive ascunse. Caci. Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si . din perspectiva Julietei. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. cum credeau cei vechi. macar la prima vedere. si arta. sau o reverie. spune Romeo “romeul”. poate ca tocmai prenumele sau prea roman. fie si mai de mahala. Si. daca nu a si fost dintotdeauna. oricum. Vis insuflat noua oamenilor. un fel devis .

dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. Mai si pacaleau vreun boier. el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. “gubernare”. Scriitorul român.a cîrmi nava. ele pot ocoli singure stîncile erorilor.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi. preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”. Mai mult. “strainul”. învatau sa se fereasca de stîncile negotului. pe cel fixat într-o traditie statica. a o face sa navigheze cum se cuvine. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. cum se spune. Unii dintre ei. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. mai “chivernisiti”. miroseau a “neagra strainatate”. Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. observa Alexandru George. Duiliu Zamfirescu. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. pe boierul scapatat si inutil economiceste. mai cladeau cîte o casa.kybernetes e “cîrmaciul”. mai vindeau. De aici si sensul derivat. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri. Grecii erau marinari. ele stiu sa se corecteze. sau mai la dreapta. “feed back”). pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu. Altminteri. “Chiverniseala”. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. sau Alexandru Vlahuta. Negustori. rurala. si cu concurenta. O cîrmeau mai la stînga. în latineste. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil. mai cumparau ceva. tarani mai avuti se luptau cu birurile. iar acest termen a început treptat sa însemne . vazînd în negustor. în frunte cu Eminescu. De aici verbulkybernao . Curios însa: de la Nicolae Filimon. pe plugar. literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. valahii începeau sa fie “apropitari”. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”. adesea sovin. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. mai sadeau cîte o vie. scriitorii români. au “nordul” prin constructie. Popor de oameni de stat prin excelenta. tîrgoveti. prizau doar pe oier. experimentata si cu stiinta e limpede.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . cum proceda Tanase Scatiu. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. Cît despre “chiverniseala”. în omul de afaceri canalia.

ci si a “cîrmui”. raportul e pura identitate! NEO . de fapt. o referinta comuna. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”. De aici. alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni. Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. un anumit raport. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”. Dar.nu doar a sta la timona navei. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”. caci se realizeaza fara stiinta. Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. natural. a guverna. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava. ci si la aceea a cetatii. n-au mai “guvernat”. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi.adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche. ”government”. guvernant. pe scurt. în absenta artei “ciberneticii”. statului . pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele. fara experienta. De altminteri. guvernamental). fara “nord”. prin urmare. gubernie. nu numai ca au înfiintat guverne care. Necazul este numai ca. Ideea implicita în transferul semantic este.A guverna la întîmplare . s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”. la un moment dat. pentru respectivii. national-legionar. Fiindca. Istoria limbii . ci au împins corabia spre naufragiu. “gobierno”. România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi. În acest sens. Iar comunistii. de aceea. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. adica “chivernisirea”. carlist. precum si derivatii corespunzatori (guvernator. destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic. neascultat însa de marinari. “governo”. eistiu sivor sa faca singur lucru. Nu e întîmplator. sedimentate în timp.nu guvernau . atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. militar. în fapt.nu doar a “cîrmi”. Regimurile care au urmat.

pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. cerute delegea lenei universale . utilizîndu-si energia în alta parte. Ceva mai tîrziu. fara a fi intimidate de critici. declinari. dar care continua. rusa tot cu sase. bineînteles. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine. latina s-a multumit cu numai sase. Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos.ministri. au luat cu toptanul cuvinte din . au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. între timp. parlamentari. ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. Într-adevar. Apoi. conjugari sintetice. germana a scazut-o la patru. greaca clasica s-a procopsit cu cinci. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte. aproape nu mai au gramatica. si de fapt. etc. nu doar “romana”. cuvinte lungi. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni . adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea).ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd. sa circule prin miezul fierbinte al natiunii. spun ca nici macar limba. sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. sa zicem. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. martelat cumva. jurnalisti cu greutate. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. mersi bine. (Unii rau-voitori.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero. Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari. aproape nici conjugari.Multa lume se plînge ca se strica limba. pastrate de limba vedica. Pe de-alta parte. Franceza nu mai are nici unul. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire . cu terminatiile cuvintelor ciuntite. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia . în sens profund. sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi. latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”. Toate acestea sînt adevarate. Alcuin. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii.cronicarii regilor merovingieni .

ceea ce se vade bine azi. În fond. “a dispare. pîna la urma.) Sînt convins ca. “a zace” (în loc de “a disparea”. sau ei). nobil spus.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. Anei”. Apoi. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice. nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. fie ca ne burzuluim la el.franceza. asa cum.ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. cînd engleza. a devenit marea si unica limba internationala. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. si franceza. “lu nasu”. nici Diocletian. sau “vulgare”. . vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ .vetust. spre deosebire de nemti care. la conjugarea I. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte. netulburati. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. carea. Principiul lenei (sau. dar în neo-româna asa se va scrie. “ a aparea”. “lu finu”. (Sînt si în NATO. Cum sa ne opunem? Fireste. desigur. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi.cum zice deja neo-românasul în pempersi. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data. nici August. etc.a “neo-românei”. cari”. a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” . cîndva. si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. nici Marc Aureliu. nici Traian. iar “serviti-va cu friptura”. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila. “plus de asta!” . Or. “a zacea”). cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar. a apare”. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. se spune deja si “lu sotia”. fie ca ramînem detasati. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”. e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. sau mai bine si maipolitically correct . rosti si învata. distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. fuduli.

de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e. “învinuit”. Or.un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). Si asta e grav tocmai azi. fegado). gust. si chestiunea vocabularului. fegato. si înca din resurse interne.în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat). Si cine stie? Contrar aparentelor. uzate. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea. De pilda. cînd cererea e mare. cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos. Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? .adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme. cuvîntul “rau”: se trage de lareus . daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea. cu vocabule noi. Neo-româna vine cu oferta: “naspa” . ce sta sa se generalizeze în limba vulgara. a cuvîntului “ficatum” . astfel. deja salciu de tot la gust.(Friptura sa fie. ea va traduce pe brînci. neo-româna îsi va inventa o literatura originala. Între timp însa. desigur. (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!). expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. inclusiv din marea filosofie de altadata. Cuvîntul abstract. înlocuirea unor cuvinte vechi. E ceva rau aici? În fond. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. asta sîntem!). din gurmandiza lor.ce însemna în latina “acuzat”. în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. de atîta folosire iresponsabila. s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie. mai usor de memorat. neo-româna a gasit. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . naduseala decît abstractiunea si generalitatea. ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. ca sa nu protesteze puristii . miros. Cîndva.prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) .

manus multarum artium ministrae . cum se spunea pe timpuri. ele sînt mai putin arhaica unealta. de exemplu un Prim-ministru. flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre. ce da corp (supraponderal. undeva. sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern. plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul .de genulvacca-ae. porcus-i. ins urcat în vîrful scarii vietii. sclav . comisioane si spagi. ci servila conditie a ospatarului. Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. sosit si el din latina. ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea. aroarare . Figurat. furca-ae. cu declaratii de presa. nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte. Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”. sa mai stea pe pupitrele de azi. cred eu. de catre proprii sai ministri. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. “Minister” este. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. chipurile. cu conturi în banca. Cît despre “furci”. formulare. care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii . el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”. opusul lui “magister” . Ce cuvînt clar.solemn. “vacile sînt nebune”. nici de vreun secretar de stat la viticultura. sluga.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. trancanind în nestire la celular. cu interviuri la Tuca-Show. cu istericale. cu prerogative. cu raspunderi. Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. zicea Cicero.MINISTRII Uneori. a încetat de mult. pamîntul e mai putin arat. despreminister Falerni. Sau oricum.stapînul. stampile. rotund. cu dosare. Iar verbul “ministrare” . în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt. de acolo sa zboare la Partid.acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta. “porcii mor la Comtim”. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii. etimologic si semantic. un om foarte important. Cît despre “ministerium” . corpolent.ovladica . “Ministra” era sclava care servea la masa. precum rezolutii. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei. adrese. invidiat de multime. model secret al scolarilor repetenti.nu mi se par convingatoare. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”.

sarcina importanta . La noi . E vorba si de unii pagîni. pardon. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”. precum odinioara Thomas Morus. treptat însa. “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”. dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai . ale unui ofiter . cele care îi turnau vinul în cupa.pe lînga sensul mai profan . din bucateleservite . de fapt si . într-adevar. Dar cum s-a facut.înseamna “a servi pe cineva”.fraude Tiberii. îi orînduiau masa. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. termenul “minister” a ajuns. Sau.ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal. ei bine. cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea. în destule cazuri. îi îngrijau caii .ordonante. sa însemne .acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori. si nu. adica. în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri. în unele limbi europene. pe vladicile si boierii ce se înfrupta. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si. Sa admitem. “preot”. executantii capricilor acestuia. îi purtau spada. de buna seama. dimpotriva. Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. mai ales “a servi la masa”. dupa dreptul catolic. ale nobilului .ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. ei îl sfatuiau pe principe . ministerio Pisonis. ci “tehnica”: ea vine din aceea ca. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”. ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale. ceea ce latinii au tradus prinministri.si “prelat”. Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei. oameni onorabili pe care degeaba îi hulim. cele ale unui mester erau calfe.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . al suveranului sau. minister). celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. ca franceza sau engleza. Cum spune Suetoniu.valeti.nu. “pastor” (ministre. îi pregateau hainele. De aceea.pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare . Daca slugile unui taran erau argati. cucernici. slugile împaratului. ea nu s-a terminat nici pîna azi.

“profesor”. ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine . Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . dar are adeseori si sensul de “dascal”. odata ajunse pe aici. si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice. pîna a se “împamînteni” într-o limba . iar Luna . Venus . dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti. mai si bea.inconstanta. Astfel ca. pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. iar daca traseele de sosire sînt diferite. Unadoua cere alti bani. Jupiter . “învatator”. Vorba baladei: “noua mesteri mari. Iata.curate si frumusele acum se diversificau. etimologic.pozitive sau negative . spre pilda. dar totusi.si. Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt. cuvîntul latinescmagister . Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. de-a lungul timpurilor. româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca. încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara. de unde se contamineaza cu anumite însusiri. sufletele.impulsurile belicoase. sufletele. Marte . Exista si unele cuvinte care par sa fi patit. Soarele atribuia fanfaronada. de unde initial fusesera toate identice . dupa ce si-au pierdut aripile. Mercur viclenia.de drept.senzualitatea. spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa. în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia. calfe de zidari…”. trebuie sa cada din empireu.de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare.În schimb. te tocmesti cu el. Saturn oferea ipohondria.ce înseamna. mînjite inegal cu praf planetar felurit. “mai marele”. a învatat ceva meserie. apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta.Nu are prea mari pretentii de pricepere. forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. daca stiemestesug emester de isprava.pofta de sefie. uneori e de-a dreptul cîrpaci.

darce proprietate:maiastra! Corp. Maistrul. Magistrul. iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici. Îl aplauzi si îi strigi “bravo. sîrguincios si anglofon:master. multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte. Masterul si Metresa. în ultimul timp. asadar. adica femeie . fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud. n-are. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. Cu asta nu bei aldamasul. dînsul e artist. Adevarat ca. ibovnica.Amanta. si nicimaistru. vraja. neofit. de fapt emagistra. Are salopeta (si nu sort camesterul). chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar.maestre!”. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. asa-zicînd. laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca. Maestrul. caci emaistru. sausapte samurai ):Mesterul. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei. spre deosebire însa demaestru. e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. creator. o proprietate. ba chiar dincolo de lege:metresa. ajungem la celde-al saptelea magister. Asadar. concubina . trupul: nu mai e decît un adjectiv. nici meserie nu-i clar ca stie. dar mai mic în grad. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra. Si. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani. fiindca are impresari. gravitate. evoluat pe planeta frumosului. magie. Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. sex. descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine. în fine.femeie în toata legea.nemtesti. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. ar putea reusi ceva maret. se vorbeste mai rar despre ea. Ei pun. Cacimaiestria nu-imestesug. confera însa geniul improvizatiei. ci mai degraba vrajitorie. tiitoare. daca si-ar pune fortele împreuna? . învatatura. organizare.omaiastra. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. june.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. saracutii. Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati. ci îi platesti onorarii. Visul lui: ungrant. Maiastra. talent.

lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd. o pereche de picioare pe masura.se revolta poetul latin înArta poetica . si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . a ramas.Hydra din Lerna. Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca .aratari (de la lat. Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati. de fapt. în buna masura. e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie . (Si de fapt. literal. în secolul al XVIII-lea.ca si pîna acum.“a arata”). Ca proba. si de aici pledoaria lui pentru “adevar”. Leul. cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante. si ce “compus”. iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti). Dar vorba altui roman . Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita .femeie “frumoasa sus”. asemenea celui al sufletelor noastre pierdute. a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie. ca si Hydra eraumonstri. terminata însa “în coada de peste”. ce se nascut aegri somnia. rea .adica “aratari vide”. deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului.fara echivalent în realitate. Sa fi fost primul o fiara reala. precum “visele de om bolnav”.celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon.cap de om asezat pe un grumaz cabalin . În primul episod din serial. Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara. în vreme ce. dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”.sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena .monstrare .Sau destinul cuvintelor.Vanae species sînt acestea . asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”. iar în al doilea . putin conta. Heracle omoara Leul din Nemeea. cuvintele? BEHEMOT Cîndva.buna. si pe mai tîrziu). adica.

ÎnCartea lui Iov. în greceste. cînd cresc. Vinele coapselor îi sînt bine înnodate.o teava de arama.alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde. tot dupaCartea lui Iov”. de ce e ea atît de natînga. doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. iar literal. Si totusi. Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”.alias Vitele. precum Hipopotamul . Sira spinarii lui . Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. Dar cum e la chip Behemot.forma gramaticala ebraica de plural. cum sa-i explicam enigma? De exemplu.înseamna “Vrabiocamila”. dar. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. de vreme ce prima parte -strouthos . As!Strouthokamelos înseamna în realitate. de ce.înseamna “vrabie”. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales. Oasele le are tari ca otelul calit. ar fi totusi o caracterizare la obiect. (Adica o vrabie mare cît o camila. Calorîul e numit Behemot . dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”. mama rea fiind. ale altoraratari ! Traditional.un compus desigur . “îsi lasa oul pe pamînt. Oricum. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”. putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme. Dar nu e o lege. Din perspectiva arhaica. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii).alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi. . face de rîs pe orice cal al calaretului lui”. i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina. se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e.adica mai pe româneste Calorîul. pe care mai tîrziu. de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena. cuvîntul . pur si simplu “Strut”. grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui. în schimb.

iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. cine aratarea. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus.Cartea lui Iov. Orion “are cingatoare”. Pegas redevine mîrtoaga. pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata. dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim. unde se ascunde enormul Leviatan. ramîne cufundata în mlastini si rîuri. Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu. cufundata însa .” Si totusi asa ca un Panzer cum e. alungata fiind de pe înaltimi. Ecclesiastul. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului. Pleiadele “au capastru”.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila. în apele Oceanului. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. e ceea ce îti desteapta mirarea. ciudata . daca privirea se desteapta. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl.în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. sta în cîta curiozitate mai punem în ochi. Astfel ca “aratarea”. ce. o jiganie de spaima ce. ba chiar o spaima religioasa. Cîntarea Cîntarilor. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. deci. odinioara. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”. uluirea. Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut. La fel patise. cu sabia. spune tot autorul luiIov . . cum scria Rudolf Otto. lighioana. iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii. atunci.un Behemot cugetator . Si . Dar. un animal fantastic? E o “aratare”.de ce nu? ./Nu i-a îngaduit sa urce sus. si Alcibiade.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. care-i dihania? Unde s-o cauti. desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. în exaltarea lui etilica. ori pe cer unde. cum s-o detectezi. oprelisti.

“Unabucata brînza”.una si indivizibila”. îmi e totuna”. “Politicienii nostri sînt totunul siunul” . 166c). Domnul e Dumnezeul tau. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”. “Unusi cuunu fac doi”. “Si erauna la parinti. Israel. .Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat. Domnul eunul” . Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna. “Republica Franceza.o patrie”. “Fiul lui Dumnezeu. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. celunu nascut”. ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon. se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. “Asculta. “UnFuehrer.un popor. “Mi-e sila.

într-un sens. Rousseau. vazut ca lumea în integralitatea ei.-J. esteunul. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”.variatia . doi. baba la bordei!” etc. Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere. Adica.multimea saumultitudinea saucolectivul. Apoi.diferenta. de aici. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila .Scrisoarea I ) “Unu. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu. alteorimasa. opusul sau este. si asa mai departe. termenul “federal”. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit.unul înseamnatotul. apare repede si o idee înrudita. De aici. Acestunu este aproape identic cuparticularul si. Acesta e ununu “liberal”. ne referim laUni vers. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par. eventual. “Unule-n toti. am putea vorbi despreunul integralitatii. cum spunea Mussolini. care e aproape identic cuuni versalul. În acest sens. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente.lumea întreaga. totalitatea. se opune generalului.cel care apare în calcule.unu semnifica întregul. acestunu duce latotalitar: Statul “total”.comunitatea sauplebea. în sirurile numerelor naturale. iata:unul se . în altul el semnifica. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . adesea. sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. particularul:unul individualitatii. sau. si. adesea. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna. iar în descrierile constitutionale. Simplificînd lucrurile. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. si nu “unu”. Acolo unde exista integralitate. Daca. ori impar. individul. insul. Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea.“Si s-a facutuna cu pamîntul”. statul national totunul. în alt sens. Într-un sens mai particular. probabil. caruia i se opune fractia sau partea. dimpotriva. pur si simplu. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. Pe plan politic. fiindca el estetotul . caracteristic viziunilor individualiste. Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. trei. ca atare. nici ca e impar. de pilda. Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric .

Pe de-alta parte... sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun. deci tu esti indivizibil”. Sofismeleunului sînt . fiindceea ce este si nu altceva. paradoxul este ca. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. Unele sînt simple jucarii verbale. unul e indivizibil. în definitiv. Sau: “tu esti unul. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una. deoarece. indivizibil. Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. de pilda. ca de pilda: ”Tu esti unul. adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici. Si. unii metafizicieni. adica opusul luiceea-ceeste. pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. adica indisociabil. ci doar . Unul-unulipseste. Cutare e de numarul unu. deci tu esti cel dintîi”. cuunul singularitatii. Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul. Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. cum facea Heraclit. daca vreti. Bineînteles ca este siunic. pentru monoteist. ci doar cu “unuri”.e de înteles din cele de mai sus .si ea -un cuvînt… Oricum. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice. unul e cel dintîi. Unul unic este Dumnezeu.opune unului. nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element. În fine. înrudit. sa nu omitemunul prioritatii. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. identic de-a pururea cu el însusi. esteunu sauuna. de pilda. din punct de vedere strict al logicii . neantul.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. nu putem uita nici deunul unicitatii. continuu. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. chiar si multiplicitatea. El esteunitar. A-l nega pe acest unu. în fine.unul nu esteunu . înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume. Sau. chiar daca nu identic. cît siindividualitatea tot absoluta.probabil ca nu. STATUL .

Sta sa crape. sau ce-o fi fost. dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941. sau rebeliune.aceeasi radacina . Sta locului. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. 6) Statul national al lui Ion Antonescu. Sta sa ia.sta . de dupa 1989. dintre cei zece de la Unire. 5) Statul national-legionar din 1940. Sta de paza. Cuza a abdicat. Constitutia are . democrat. 7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 . Carol al II-lea a abdicat. unitar. Unde. e ceva caresta. Sta în drum. Altceva. prin urmare. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si. 9) Statul nostru “de drept”. Sta. Sta sa ne arda. Mihai a fost o data detronat si alta . 8) Statul “democrat-popular”. staruie. se trece si mirele ei . constitutiile si statul pe care ele îl exprimau. sau de palat. Cît despre conducatorii respectivi de stat.Constitutia din 1923 amendata. însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938. etc.ce coincidenta . Si constitutia. abia putin modificata. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866.“sta”. Dupa Unirea de la 1859. suveran. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie. sta statuie.statul. sta drept. istorice. Asadar. odata cu ea. national. sau revolutie. dupa ce s-au declarat nationale. cum sta? Sta bine. ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza. sau insurectie. eterne. populare. cu Constitutia din 1991. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii. pe la noi statul n-a prea “stat”. statul la români a avut urmatoarele statúri. etc. Adica nu se schimba. etimologie.Ce-istatul? Dupa origine. sta neclintit. legitimate printr-un “statut” aparte (1864).

SUA si URSS (1944).data a abdicat. statul român. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). drept aliati strategici. de-a lungul veacului trecut. luata la bani marunti. Anglia si Rusia (1914-16). care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat. pe Germania cu Anglia. sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta. fara busola. Daca la toate acestea mai punem la socoteala. I. pe Franta si Anglia cu Germania (1940). apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului. iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. doi primi-ministri. feminina înaintea virililor nostri barbati de stat.am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti. fara rigoare. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. justitiasta ea? Sta ea dreapta. care. Duca si Armand Calinescu. care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie. surîzîndu-le gales. am avut bucuria nespusa a mineriadelor. parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti . trebuie sa recunoastem ca statul român.Iliescu si Constantinescu . au fost asasinati în timpul mandatului. fara sud. gratioasa. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea. 1991 si de doua ori în 1999. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria. si ca acum mai vrea musai si în NATO. alegerile au condus la doua alternante la guvernare. lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”. fara nord. la rîndul lor. “Stat” .totusi din 1989. ca în 1990.iata o vocabula romana care. a semanat cu orice. oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept . calina. apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” .G. ca. a schimbat. numai cu ceva care “sta drept” .si-au încheiat mandatul în mod pasnic. pe Germania cu Franta.orice injustitie ar comite! Pe scurt. nu ne . de asemenea. pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918). pe Germania cu Franta si Anglia (1918). sînt suprimate de alte ordonante. Dar .nu. ca în acelasi secol XX. toata suflarea vrea în NATO si în UE. nedictate de “neagra strainatate”. De acord: dar functionarii publici “stau”.se va zice . în anii 50 . sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”. despre “cine-a tras în noi”. mereu independent si suveran fiind. drept evenimente pur interne. în tot acest rastimp. fara plumb la picioare? Si în fine.

sa nu se divagheze. în fata sa.vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva.convine. revenind resemantizat chiar în franceza. decît “vorbitoriu”. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. seful opozitiei. ci mai ales “vorbariei”. asadar. cu acest sens. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. cu exactitate. a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. De aici el a patruns. nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. sa se vorbeasca macar la obiect.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. separate de Curtea regala si formate.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. poate. pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. Caci “parlament” . dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. din juristi. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata. nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. s-ar cuveni . unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea. Într-adevar. este Primul Ministru cu minstrii sai. avem si noi “statul” nostru.nu! Fiindca. ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte. daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica. orice s-ar spune. pe care ar trebui. desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii. Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”. însa.vede oricine .crede o multime de platitori de impozite . În Franta Vechiului Regim. la origine. înconjurat de membrii . s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului. în alte limbi. Si totusi . pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata. O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul. Numai ca. Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . cuvîntul a trecut în Anglia. “actioneaza”.

la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. “parabole” înseamna “comparatie”. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”.“parabolare”. aceeasi orientare generala. “Parabola”.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii. (de pilda.atunci cînd se adresa multimilor. Intrînd în parlament.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. poate. este o vorbireparalela cu o anumita realitate. însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. acestia constau dintr-o multime de delegati. unitatea în jurul unui centru. Bundes-tag). coincidenta. membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale.de la stînga la dreapta . mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale. fara sa divagheze. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta. divizati profund în partide si grupari. în sens propriu. Congress. eclesiastice . Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt. populare si. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. originar. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . Iisusvorbea în parabole . Lupta are loc. Acestea sînt.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . precizia denominativa. simplu. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord. ca figura retorica. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”. Oparabola .adica “parabol(iz)a” . (assemblée. “Parler” . exclusiv verbal. tot prin vorbe.dupa afilieri politice.“cabinetului fantoma”. la obiect. mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. ce înseamna. reprezentantii renunta la lupta fizica. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. Ideea generala este aici de “ansamblu”. e semnificativ ca un termen care. literal. pastrînd. forma latina a grecescului “parabole”. asadar. simbolic vorbind. Oricum. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede. pusi totusi sa demonstreze. unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. în general hemicicluri simbolizînd. “a arunca ceva în paralel cu altceva”. “oite ratacite” si “boabe de mustar”. Asadar. Iar ca figura geometrica. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei . pesemne. “fecioare nebune”. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. fireste. “talanti îngropati”. arhitectural.

masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale . între momentul subiectiv si cel obiectiv. dezlegarea enigmelor sale… . înca. pe ambele. de asemenea. “Parabol(iz)area” va fi.ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om.aflala egala distanta de un punct si de o dreapta. La jumatatea drumului între cele doua. al intentiei vorbitorului. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”. Iata însa ca. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. .simbolul vointei.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau. ci si pozitiv si disculpator. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile. mai tehnic vorbind. Pentru acestia. convertindu-ne. tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. în traducerea greceasca a Vechiului Testament. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei.Si totusi. prin urmare. situata echidistant între vointa si realitate. Zapacindu-ne. “Verdict”. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”. nu neaparat în sens juridic. ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica. si nu neaparat negativ si incriminator. - .krima era.focarul . ci si literar. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. ba chiar vinovat decrime grave. Si. în paralel. dupa ei. “verdict”. un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul . de pilda. pentru totdeauna. s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. Apararea. este deja dovedit vinovat. la modul general. prin fuga ei infinita parabola va amîna. o vorbire aparte. iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila. amagindu-ne. În greaca clasica.

“omucidere”. Condamnarea devine urmarea necesara. dictator. obiectiva.crime este masculin în franceza. delict grav”.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”. (Ca si “minciuna”. invers decît în franceza. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta. devenit în latinacrimen . va însemna pur si simplu “fapta rea”. dar a fost trecut la feminin în româna.e “barbat” în româneste. “verdict”.se putea altfel? . “pedeapsa”. Iisus spune. si.40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. sau chiar arbitrar. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. la un moment dat.Krima.acesta este drumul “crimei”. germana. în româneste. atunci cînd îsi exercita autoritatea. prin urmare. “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”. La noi. Din acest moment. în schimb. Omul. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau.realizata. precum un stigmat.“Septuaginta” . Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul .adica ocondamnare cu vîrf si îndesat . Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie. greaca sau ebraica!) De la libera discernere. dar el. “Adevarul”. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. de la judecata la verdict. “crima” e femeie. dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ. termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. departe de a mai însemna “judecata”. la judecata. din porunca regelui Ptolemeu Filadelful. ca principiu. de la verdict la sentinta de condamnare. Condamnarea. “discernere între bine si rau”. ajunge ea însasi consubstantiala faptei.rege. în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît. urmatoarele. “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza. . judecatorul obligatoriu condamna. Acest sens este preluat de limba Noului Testament. ineluctabila a erorii. latina. Ca regula generala. a “crimei”. failibil. de la aceasta la delict. deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare. adica de fapt “condamnare”. în fond. . În plus. nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani. Nu numai ca. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului. pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si. probabil din franceza. adica delictul cel mai grav. a delictului. împarat.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . nici nu poate gresi. cîta vreme exprima autoritatea suveranului . Se vede bine ca. o judecata devine un verdict.

cu trecerea timpului. dar si scopul acesteia . aflata mereu la pînda.am vazut mai sus . resentimentare. vocabula se scria la fel. poate si mai caracteristic chiar. exprimau lucruri nobile si generoase. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. A pedepsine vine de laepedevsa. sînt si cuvinte care. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar. regasim acolo. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. la tinerete. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru. devin resentimentari. pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. al carui destin vrem sa-l evocam acum. cum ne spune retorul Isocrate. În greaca clasica.Drum dezagreabil. . verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. care. Treptat. la fel. Si. dar care. catre epoca elenistica. sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna.si de învatamînt literaro-muzical -muzica . vindicative. cam motaie sarmanii. În ultima instanta. loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie.paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar. un altul. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor.educatia. prezenta barbariei celei de obste. decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete. Or. neciopliti si razbunatori. agreabili. un aorist neogrec al verbuluipedevo. poate mai mult decît multe altele. dar se pronuntapaideuo. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care. ticalosit . se aratau generosi. Si în ultimul timp.Decad oamenii. asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei.este cel decrima. în junetea lor. De altminteri. sedimentata în limba. înrait. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. pe tineri. primesc sensuri aspre. “a-i învata” pe copii. Initial. fara îndoiala! Parcurgîndu-l. alesi în purtari.

exact cuvîntul care. adica. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. în fapt. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. În vremurile acelea fericite. sa-i purtam goi prin tîrg. iar scopul se estompa îndaratul sau. a uneia corporale. astfel. îl voi elibera”. tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. sau mai putin. pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” . totalitatea cunostintelor teoretice generale. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte. de buna seama. deriva frumosului cuvînt. Aritmetica. ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. dar slab era. cum am spune noi. Dar cred ca. treptat. Undeva. educatia se facea cu bataie. Se anunta o conferinta unde. al Renasterii. ca un om drept. împotriva evidentelor istorice.de aici si expresiaenkyklios paideia. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta. prin greaca bizantina si neogreaca. Prin urmare. pesemne. unsi cu smoala. mijlocul se impunea tot mai masiv. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. Asa ca.“pedagogii”. Muzica. prin Orientul elenizat. Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. aceasta deriva se desavîrsi. Pilat (reprezentat. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . iar bataia era tot mai putin menita sa educe. ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. brutal. mai mult.ca doar legionarii se pricepeau! . 15-16). în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. poate chiar sa-i asasinam? . Geometria. iar de aici în româneste.Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu. fiindca era mult de deliberat. potrivit uzajului clasic. Dialectica si Astronomia. cît pur si simplu sapedepseasca. Dar. artele “faceau ocolul” Universului . Dar cum începu decadenta. De aici înainte. pîna în pragul modernitatii. sa-i închidem la puscarie. În Evanghelia dupa Luca (23. Retorica. au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas).Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor.

nici comisioane. “imbecil”. “debil”. “tîmpit”. sufletul lui Odiseu.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”. acum. traiul modest. în asa-numitul “mit al lui Er”. Doamne fereste. “simplu particular”. de unde. modestia. adica despre oameni cu treburi grele. etc. ostenit de viata de star al Eladei. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii.Nu despre asta este vorba. adica trimisi la un stagiu înpaideia. chiar onestitatea. adica “propriu”. ca sa frecventeze. natîng”. “prost”. “tont”. nici pozitii solide.Oricum. “parlamentari”. fie si naiva? “Ba chiar asa . “aparte” . sensul lui din greaca veche. nici…. pentru o viitoare reîncarnare. pentru contrast si diversitate dialectica. nici secretare. la judecata sufletelor mortilor.nu însemna decît “persoana privata”. prin latina tîrzie.îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita. sa fiepedepsiti în sensul uitat. adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit. or. sau oricare altii care nu le sînt pe plac. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea.judecînd dupa unele si altele. “cretin”. la mama lui. nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc. nici demnitati. despre “ministri”. nici indemnizatii. “neghiob”. al tineretii cuvîntului. nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica . a ales. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat. nici celulare. Haideti sa ne referim. în acest sens.derivat al adjectivuluiidios. În finalulRepublicii .veti spune .idiotes . . esti idiot!” . tihnit si anost al “unui simplu particular”. Ma refer la sensul originar al cuvîntului. de ce ar fi.se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . scoala Retoricii. “guvernanti”. buna cuviinta. Acolo. mai sus. “dobitoc”. “particular”. a intrat în limbile europene moderne. aflam ca. din Caragiale . (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!). cu idiotii e… vice-versa!” “Amice.

munci de raspundere. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. Pasamite. ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. bineînteles. certificate de valoare . trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein). omul întelept.“idiotie”. unui om. acolo valoarea. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei. nonconformismul în raport cu regula cetatii . în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare.“idiotie” si asta. erau priviti cu dispret. azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului. El îndraznise sa sustina. Într-adevar. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa. de ce ramîne un simplu “idiot”. acolo riscul. sa te faci ca ploua. pentru ca acesta sa fie apoi executat. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public.-J. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator. etc. neimportant si poate nici chiar inocent. Numai ca. “membru al societatii civile”. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”.“idiotie”. dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. Mai înainte.Asadar. în implicarea completa în afacerile cetatii. sa-ti bati joc. tata de familie. asadar. care a afirmat la procesul sau ca. Socrate. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer. Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii. îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. sa închizi usa în dos. fie sipost mortem . daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat. întocmai ca ultimul “idiot”! . altfel spus. sfidînd “la volonté générale” a lui J. cît si glasul cristalin al patriei. sa nu-ti pese si. partase la ilegalitati si coruptie . în fond. ducîndu-te acasa. Odiseu. tu. ci corpuri materiale incandescente. si sa nu fie un om public”. Rousseau. sa-ti pui perna în cap si sa te culci. într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului. tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. Acolo se afla gloria. suspiciune sau ostilitate. cu larghete. o fosta guvernare tiranica. cu obligatii. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. si. etc. Leon din Salamina. cetatean al Republicii. Originalitatea.. pasamite. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse.

esentiale. “in”. aceste roluri ar apartine lui “lo”. se serveste de “non” pentru a nega. Or. precum latina. dupa “sentimentul fiintei” lor. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri. dificultatea negatiei conduce la contradictie. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . iar al doilea lui “me”. ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”. Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. dar. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”.cu “not”. Limbile vechi. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect. de multe ori. fie falsa . ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu.sa nu ucizi!. De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. Nuantele sînt. în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul . “guère”. limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi. bineînteles. respectiv lui “al”. de pilda. porunceste: ”lo tirtah”. si desigur. greaca. particulele privative împrumutate: “in” si “a”. dar de “ne” pentru a interzice. dar. pe Muntele Sinai. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. Cum spuneam. “un”. în compusi. în compusi si cu”less”. îl avem pe “nu” cu care negam predicate. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. Alte limbi sînt. de pilda. În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”. fie ea adevarata.NU Afirmatia e simpla. În ebraica. “pas” “point”. aici. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste. no”. engleza . îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie. ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. Negatia e complicata.

Pr. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”. Daca. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. bineînteles. la buna împarteala. si totusi. s-ar zice.al spinilor. Numai ca “Nefîrtate”. al doilea pasarile de prada. “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor. “Nefîrtate” . sau “rau”.altceva decît “e nevoie”. Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii. asemenea politicienilor. În fapt. “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”.inventanegatia . Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”.ordonanta. adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. revizuiri în . de doi frati. asa ca aparura cu duiumul: negatii. “Fîrtate” a produs salariul net. de vreme ce “fiinta este”.XI): “Un lucru exista cu necesitate.mustele si. se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate. “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. deci. deoarece prima neaga o posibilitate. La urma. A deplasa negatia schimba. în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. nu se sinchisea de contradictii. interdictii. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. si asa mai departe. ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc. Dar nu întotdeauna. “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. Dar pe masura ce o facea. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. primul a facut fluturii. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. Astfel Spinoza scrie înEtica : (I. Ei cred ca lumea a fost creata. a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). dea lungul timpului. “Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei .impozitul pe salariu. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte. “Nefîrtate” . primul e autorul florilor. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. ea se nega pe sine. în timp ce a doua neaga o realitate. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii.“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo. “Nefîrtate” gelos . deci. celalalt . Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. Multi însa s-au îndoit. celalalt . Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. Dimpotriva. Si.

a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini. privatiuni severe. De partea cealalta. Dar interesant: mai departe. aburelile. comunicatele diplomatice. ci este redat printr-un împrumut. În schimb alti termeni. ebraica mai era înca limba sacra. refuzuri politicoase.halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament. antifrazele. sa spunem.ori exclamatii precumamin (asa sa fie). toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi.hosa’-na (mîntuieste-ne. minciunile nobile. în latina în primul rînd. sînt tradusi literal din ebraica în greaca.nuntius saulegatus.angelus . promisiunile electorale. Acelasi fenomen s- . contraziceri. unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah . nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”. Faptul ca. iudei în majoritate elenofoni. burlac batrîn . sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea. recomandari încruntate. rogu-te). esentiali în credinta ce se nastea.sta pîna azi. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona). metaforele. Astfel. iar greaca era limba de comunicatie.însemnînd în ebraica “trecere” . în greceste. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu. pentru primii crestini. Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet . însa .cuvînt opac în latina.sacrul este intangibil sau oricum.Paste . tangibil numai cu mari precautii.singuratic. ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase.punctele esentiale. se regaseste adesea si în limba. “vestitor” nu mai este retradus în latina prin. oximoronurile. Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna. totusi. gogosile. cam degeaba. abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat. “minciunile.atunci cînd. De aceea. textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii.

“adunare”. celalalt . fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala. desi se . asadar. ci doar l-au adaptat fonetic. pornind de la ea.) Semnificatia originara a fost ocultata si. (La fel a procedat si slavona. dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor. Ele formau un vocabular misterios. dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós. ascuns de ortodoxie. ca si. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. Latina. preot) cu deformari fonetice specifice. asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” . în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca.a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit. Vechile semnificatii. neînvatat.nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul. împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica. lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre. au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios. cadiacon . pentru credinciosul de rînd. decît de sensul originar.priest.dar dupa legalizarea crestinismului.secolele II-III . hieratic. asociate cu iudaismul traditional. probabil. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus .“slujbas”. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca.apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd. “ecclesia”. în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. ”vîrstnic”). exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii .era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii. primul “sol”. caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”.Isus Unsul). iar mult . consacrat. sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari. ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar.

ptochoí toi pneúmati. cereti si vi se va da!” Pe scurt. întelegere. a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea. sau chiar în cea apuseana . din Matei. obsesia secolului care s-a încheiat a fost. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei. 5.3. printre altii) . adîncire a unui sens. ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” .catolica) religia nu a fost cunoastere. Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici .dar. desigur. dar cauta. dar tot “reforma” si ea. chiar prin netraducerea acestui vocabular.scria Ludwig Wittgenstein . Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana. în mare masura. precum insista cersetorii sa primeasca pomana . De aceea.incontestabil . “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” . Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. În Occident a venit însa Refoma.au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica. dupa parerea mea. ale ignorantei au continuat sa fie promovate. poate. premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi. aceasta complacere în ignoranta a credinciosului.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei. “Bateti si vi se va deschide. înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” . credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. iar virtutile misterului sacru . Mai mult. Asta în pofida faptului ca sintagma originara. Dar în Rasarit. La noi “cei saraci cu duhul”. ca limba ne determina felul de a gîndi.considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu.adica ceice nu stiu. ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”. pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale.si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat.adica prostii. insista sa capete cunoasterea. Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . stam rau si azi cu reforma .o altfel de reforma. de fapt. într-o anumita masura. chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase). cine a fost Isus Cristos.în fapt. în schimb. care a tulburat.

din care provin majoritatea limbilor europene moderne. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. În fapt. prin vreun birou. în linia aceluiasi curent de idei. Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj. asa cum o stiu bine logicienii. jesti .înTractatus logico-philosophicus. Fireste. asti. în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. În ceea ce ne priveste. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. De exemplu. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica.nu se interesa daca respectiva . etc. Wittgenstein. Greu de înteles. sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte. limbile indo-europene vechi. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. întrebatorul . noi indo-europenii. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit.poate seful . au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. limba vorbita. precum sanscrita. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). greaca. de asemenea. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. rezultatele au fost paradoxale. est. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. latina. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite. Numai ca. Hopi. Chiar si azi auzim. vie. diferite vor fi silumile noastre. ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau. Si. (este) etc. Uneori. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat. De fapt. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. ca limba unui trib amerindian. ca de pilda Martin Heidegger.

al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca. Este si Dumnezeu! . însa. caci acela care vorbeste spune ceva. es gibt. Alte grupuri lingvistice. cel care spune ceva spune ceea ceeste. de pilda. Uneori contextul. precum Antisthenes. sau . considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei. înfrîngîndu-i legile. desigur. mai mult le încurca: În vremea lui Socrate. Dimpotriva. mai curînd sfidîndul. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului. there is).mai exact. iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ. în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista). Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. e patenta. duduia Aidaeste. Aceasta facem. folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential.adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. Elipsa lui “aici”. într-adevar.spune un adevar.cu cuvintele lui Wittgenstein . Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. Se poate. deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). dejucîndu-i rezistentele. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”. dar.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo . “este” reprezinta. astfel gîndirea a iesit din pubertate.trecînd peste granitele limbii. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect. existau gînditori. însa. Pe de-alta parte.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). ci. iar “a fi” pare a forma singur predicatul. care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate . Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera.peste frontierele limbii si lumii? … În fine. sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a. în acest caz. probabil. putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”. îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”. cum sînt limbile semitice. ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara. un predicat verbal. la barul de peste drum.

duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva. Sigur. cu acelasi sens. din latinescul “caput”)? La urma urmelor. unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit). cu un neologism luat din franceza. diriguitor. Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi. lideri maximi. ba chiar si cu mai mult”. asta. coplesit. “sef de stat” (chef = cap. comparînd statul cu un organism. cred ca. profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul. fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri. în timp ce trupul. Prezentîndu-l în fata electoratului. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic.sau. ai mici asuda! De fapt. Al Mare gîndeste.CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” .“prost sa fii. un nobil roman. despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. zicea Menenius. Or. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti. fie si numai în tarisoara. iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator. veti zice. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala. suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului . Dovada. vezi bine. atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. iar conducatorii sînt…stomacul . decisi sa faca “separatism teritorial”. da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege. Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”. fuehreri. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . Menenius Agrippa. mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”. daca .

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv. Dar uneori raul. atunci inumanitatea aparea domesticita. Altminteri.si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului. ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine . sa-l tempereze si sa-l justifice. în fine. “value-free” (cum e. Extrageti din viata mirosurile sufocante. Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident. limitat la propria-i substanta. el poate fi acum biruit. scopul sau principal este de a permiteacomodarea.tot ce e prea legat de sînge sau sudoare.pentru legitimarea sa. cu orice pret. dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze. anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. raul devine nu mai putin rau. ca si bolile trebuie primite în fata. complicitatea cu oroarea . “stiintifice”. de pasiune si animalitate umana .siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii . În cartea saUniversitatile lui Hitler. Eufemismul este. si veti gasi pretutindeni credit si complicitati. daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. obiective. ci siiresponsabil . putrede. de pilda. adica “a trata diferit”. negresit. mitul stiintei. În fond. el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta. care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei. spre a capata anticorpi. dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”. El încurajeaza colaborationismul. stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale. neutral. Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum.si înlocuiti-le cu expresii neutre. privit în fata asa cum e. acide . un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului. Am adauga noi . Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung).mai scoliti cum sînt în general . Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. eufemismul îi ajuta sa evite realitatea.sonderbehandeln . “sa igienizam” raul.“dracul gol”. deportarea “igienizare” (Säuberung). Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii.

fiindcaminciuna nu exista.ma rog . mai ales. la momentul Facerii. dupa catastrofa Babel. sau chineza contemporana. 2000. poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta. înca din Renastere. limba “adamica” ar fi fost “amestecata”. Cadem astfel peste o veche obsesie . în vremurile vechi . divizata si sub-divizata.Universitatile lui Hitler. au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice. aidoma lui Dumnezeu: acestia . de mult. Polirom. or inexistentul e neantul. deci. ca într-un joc de “puzzle”. Altii . daca în ceea ce priveste limba naturala .[i]Max Weinreich. în care nu se putea pronunta decît adevarul. Cum? Metodele difera: unii. era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. ci rosteste sunete lipsite de orice înteles. preschimbata. nu se poate minti. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”.si-au spus unii îndrazneti. Prin urmare. corupta.erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza.stranie la prima vedere.limba “adamica”.fie ea greaca veche. radacinile idiomului originar. pe de-alta parte. sau limba “antediluviana” . COMUNICAREA Era odata. încercînd sa reconstituie. Iasi. el nu spune nimic. nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica. Cel mult. sau .unul care pretindea ca e filosof. Dar. dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui . la inexistent. Ceea ce ni se sugereaza este ca. nici minti).limba zeilor sau a lui Dumnezeu.spune Socrate care îl combate pe Cratylos . zicerea falsa este un fapt indiscutabil.se refera laceea ce nu e. un filosof. Sau e cu putinta? . caci despre el e vorba. care. e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor. teza aceasta? Falsul . cînd cineva nu spune adevarul. eskimosa.spunea el .banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze. Cum îsi argumenta Cratylos. e neantul! Interesant.

oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul. ci. împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului . numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. invers. gesturile. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . mijloace de comunicare magice. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea. ar comunica doar adevarul. din timpurile vechi si pîna azi. mai tîrziu. zicerile tuturor triburilor fiilor omului. ori limbajul computerelor. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos. razboaiele. ceea ce nu se vede. visau la o limba universala. chipurile. si care. Or. complet .sînt. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede. am zice. si pentru armonia umana.erau filosofii. de fapt. oamenii s-ar întelege perfect între ei. apoi fizica. Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. într-un fel. si ca falsul e acolo un intrus. corupte fiind. adevarul e substanta originara. noile media.indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . ca tine mai curînd de neant. de realitate. transmit falsul. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. În schimb. bazata pe ratiune. semnificatiile. apoi. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra. pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului. se credea. Caci. sau macar sa viseze ca. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare. perfecte ale vremurilor noastre fericite . de pilda. Ar disparea atunci adversitatile. iluzia. de adevar. sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii. Si ei cred asta. este indicibil.precum televiziunea si Internetul .adica transparent. dar desigur. certurile. prin urmare. a transparentei absolute. precum Descartes sau Leibniz. daca nu ar putea spune minciuni. Unii s-au gîndit la semiotica.decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect . nu esteacolo . .anume ca. dezbinarile.ar conduce la armonie. E ciudat sa vezi cum. au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale. care. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. visele. logica formala. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. lipsit de substanta. ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. dupa Galilei. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. nu se “spune”. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere.

mai discreditant. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva . nu în Iliada. treptat. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. s-a impus saptamîna de 7 zile. Am ratat.daca nu fizic. care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii. daca am fi fost informati de “eveniment” . un pamflet. “briefing”-uri. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” . belicos. Mai departe începe fantasmagoria: . de ce m-ai parasit?”. Închipuiti-va. Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche.Mercurii dies.neaparat complet. în decade. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei. Dupa cei vechi. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. dar si al retoricilor care îl fura pe cititor. dialoguri. declaratii.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti. Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. se minte si se falsifica din belsug. Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur. În pofida obsesiei “comunicarii totale”. ca proba. mai sarac. reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte .ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca. Dumnezeul meu. sau Crucificarea. al despicarii firului în patru. Într-o zi ca atare. “workshop”-uri. Pîna aici. de pilda. a nenumaratelor comunicate. total. a myriadelor de “talk-show”-uri.“Martis dies” . zeul si planeta data prin repartitie . acid. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad. purtatori(oare) de cuvînt. mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat . al subtilitatilor “mercuriene”. obiectiv si “la timp” . Or.prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. mai incompetent decît azi. al hermeneuticii. momentul bun. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. macar scriptic: adica sa nascocesc. volatile.Dovada cea mai buna este ca. conferinte. ocazia. ceva muscator. interviuri. toate bune. a inundatiei cu vorbe de la colocvii.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol. un atac. prin urmare. Sa perseverez totusi în eroare.

Venus. a animalelor si a plantelor. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). Altminteri. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. Jupiter. si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. ceea ce.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca. Initial.care tinea cont de marimea duratei . “Dominica” . parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza. dispretuia mistagogia numarului sapte. în marxism ori în “stiinta rasei”. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii. aveau laturi comune . a alchimiei. zeul nordic al tunetului. de unde provine “Wednesday”. scurt. treaca-mearga. Mercur.vizibile cu ochiul liber: Luna. Asocierea. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. cu alte forme si ingrediente. daca cu Monday = ziua Lunii. sub influenta cultului solar. Soare. sotul blondei Freya. Aristotel. Crestinii. s-o împrumute de la romani. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. Marte. sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca. care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva.de unde “duminica”. si în general. Oricum. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. în Imperiul Roman. Dar în continuare.Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . prin influenta lor misterioasa. Cît despre Wodan sau Wotan. Saturn. Doar poate ca Freya si Venus . care ardeau “sa intre în Europa”. a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine. zeul magician. sau.ambele responsabile cu amorul. nimic nu putu opri. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului). e cam fortat: Thor. de pilda. viata omului. vor prelua ideea. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti. adesea. imaginata cîndva de preotii caldeeni. cum vom vedea mai departe. decît se potriveste un Panzer cu o floreta. Pentru aceasta. în Antichitatea tîrzie. cinstit vorbind. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor . în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. invazia astrologiei orientale. Sunday = ziua Soarelui. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi.

în sine. sîmbata (7).va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care. ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie. duminica (4) . Marte. sîmbata. Asadar. Mercur. a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca. ori limbaj. fa. ordinea obisnuita zilelor saptamînii .mi. nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton.si rescriem astfel zilele saptamînii. Soarele. îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. nu-i asa? Nu mai mare. dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija.re. ca si urmatoarele trei cvarte descendente. Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii.perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului . mi. joi (6). împietrite în limba. ma grabesc sa închei. la. vineri (3).la.luni (1).este aceasta: Luna. la 7 (Saturn). ce-i drept). ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei. de la 1(Luna). daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus. anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) . nescapînd sa intoneze.sol. Saturn. Deocamdata. ori informatie! Oricum. miercuri (2). fa . Sminteala. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile. Venus. Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale . În consecinta. daca este scris în acest fel. Jupiter.provizoriu însa.do.si. cît este înca marti. ci si aceea a “zeului necunoscut”. vom obtine: do. se observa regularitati ce. marti (5). sol. va fi nu numai ziua lui Saturn. re. si . Miercuri . cu siguranta.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica.e nu doar o alta zi. sminteala cu rezultate durabile. potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor. dar si influenta altei planete si a altui zeu. acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. cînd le venea rîndul.

aparea bizara. pîna la un istoric ca Trogus Pompeius. ca în a saptea se odihnise. posac. Într-adevar.o sustinuse . în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. cu spor sau far’de.spunea Manethon. pesemne fiindu-i greata. Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu. depost .nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta. un popa egiptean elenizat . Sigur. Dar aceeasi mare eroare . trist . precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”. ca si destui alti autori . sau la un poet ca Martial. sînt negru în zilele saptamînii. un autor satiric precum Petronius Arbiter. mari dubii.zi de post . sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi. a saptea sa dormi. care erau iudeii. ca alde Seneca si Tacit.Ce poate fi mai firesc astazi ca. într-o zi.greci si romani . vazuta ca demna de dispret.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara.Sabatul . toate neamurile aveau sarbatori. daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina. dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. nu conteaza). acestia. asupra identitatii caruia aveau. numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa. asadar de “Sabat” .adicafara viata. nu mîncase. Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata. de altfel. “Sabatul rece” . dar frumos de Sabat” .de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini. care .avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor. învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti. dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni. de la împaratul Augustus. Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu. crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine. dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi . rau.credea el . facea pauza mereu a saptea zi.cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”. grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si. ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. culmea.se proclama acolo. care declara ca.iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. zi nefericita în care . Israel.

forma nazalizata pentru “sabbatum”). Dovada ca au mutat si data Pastelui. Popor stupid . la ce mai e buna cultura. de asemenea.ca proba. vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece. acolo unde noi. nefiind facute la timp. cînd au fost atacati de Sabat. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. tribunalele si alte oficii publice sa fie închise. Si astfel. Pîna una-alta. care se speteau de zor si sîmbata. înca din vremea lui Caesar. Augustin. iudeii erau destul de numerosi atît la Roma. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn. la ce mai serveste filosofia. redat de sf. “natural”. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire.” Te întrebi. dupa un timp. dupa vorba aceluiasi . Într-adevar. afirmîndu-iinutilitatea . Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita. citind asa ceva. în aproape 28 de ani. Pasajul. daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando). merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. de pilda. saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”. Seneca.afirmau altii. iar multe lucruri urgente. îi dispretuiau pe unii. Asocierea a venit ca de la sine. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur).mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. printre care marele filosof stoic. Pagînii. Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. ajung în paguba. avem “sîmbata” (de la “sambatum” . Popor lenes .credeau ei . si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. cît si în alte mari orase ale Imperiului. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate. ursuzii sînt saturnieni. Si astfel. au mutat repaosul în ziua Soarelui. ori italienii au pe “Sabato”. Ceea ce nu prea s-a întîmplat.Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. în urma unei lupte pe viata si pe moarte. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca. si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat. Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” .ziua lui Cronos-Saturn. deoarece . mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent. dar. duminica. ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”.credeau unii antici despre evrei . si duminica. morocanosii. ei nu s-ar fi aparat. cei cu un temperament limfatic.

considerîndu-le lucruri pline de miez.unde “radacina” e iudaismul. inexplicat. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. platitorii de impozite onesti. a unei femei frumoase si iubite. aproape inacceptabile. un asocial. odata. patrioti. tineri si fericiti.Seneca. apartinînd unei natiuni demne de dispret. Graba lor. ori dotat cu un temperament posac. ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte. De asta. Cei frumosi. Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate. precum mitologica Euridice. le putem privi atît de netulburati si pe unele. radacina neroziei . ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul. ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. un razvratit social. iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp. drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes. pesemne. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. iar “radix stultitiae”. în fine. Astazi. În schimb. superstitios.politically corecti. un “dusman al neamului omnesc” (Tacit).toate acestea ni se par scandaloase. fara vreun semn prealabil. ba chiar avînd pe Diavolul în el.inclusiv printre . Rutilius Namatianus . “învinsii au dat legile lor învingatorilor. moartea unui tînar. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . exitusul subit. asa cum se gîndea sotul ei. precum regina Alcestis. un pervers. neghiob. Admetos. a unui copil inocent . parca.a dat vlastare care au napadit toata lumea.dupa cum preciza un pagîn roman întelept. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. La fel. De pilda. sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete. si pe celelalte. diferitele cunostinte. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila. Dar pesemne ca. heterosexuali. în timp ce cetatenii normali. va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor . iar “prostia” e crestinismul .

aproape orice moarte este accidentala sau intentionata. În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden. Ori. ori a pierit de lancea unui dusman. daca nu mai sîntem.pedeapsa individuala. Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic. mult mai împacati. si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”. îl umple pe Ghilgames de disperare. sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul.sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. cît fiindca îsi da seama ca .s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. mai hîrsiti. unde se afla pomul vietii. daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. zeci de mii de ani. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames. Evident. Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”. si spera ca vom redeveni indestructibili. dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus. Pentru omul primitiv . a jignit vreun spirit. e expresia unei pedepse pentru o crima comisa . moarte “naturala”. vreun zeu. né gioventude”. adica omor si nu exista. Sfîrsitul lui Enkidu. Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem. mai ales. cît timp sîntem sanatosi. totusi.proprii parinti de “vîrsta a treia” . cînd nu e un asasinat. exista parca în noi oinstanta încapatînata . în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica.cum stiau vechii greci . Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà. vom muri. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam.ne spun antropologii . stim pozitiv ca orice am face. sau vreun demon care s-au razbunat. De parca ceilalti . Apoi zeii .mai batrîni. ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. fiintele omenesti au crezut ca moartea. asadar. dar nu atît din iubire pentru acela. mai gusati . descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus. dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. rasuflam usurati… Adevarul e ca. de fapt. De ce atunci mor.pentru a se coborî în locul ei la Hades. toti oamenii. prietenul sau. ori.

supravietuitorul Potopului. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. care îi promitea lui Odiseu nemurirea. la fel ca fratele sau mai blînd somnul. certificabilaaici . disparitia poate fi amînata indefinit.nimeni. initialsufletul . pe masura ce acestea s-ar uza.asa cum o atesta si etimologia sa . mumiile egiptene. cei nevinovati. altii îsi spun speranta în ingineria genetica. inepuizabila în procedee ridicole. care le-ar putea înlocui organele.Ambrosia ramîne. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca. nici macar el însusi. mare rege si fecior de zeita. Mai tîrziu. Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era.Ch. S-au mai inventat. acolo unde locuieste Utnapistim. cît si faptul ca ea. marile metafizici religioase au conceput. Democratia mortii. Si totusi. în schimb. sau a unui accident. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda. ca si în paleolitic. Înteleptul Ecclesiast ar . nu poate ocoli moartea. la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii. Pentru crestini. pe de-o parte. faptul ca nu ne putem accepta moartea. sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. relativ noua si uimitoare. mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii . cum o sa moara. bietii. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. sîngele lui Isus. în 399 î. Marele Sef..d. care totusi mor. De unde. la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor. în chip deambrosie transcendenta. Succesul ei . vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit. sufletul celui ticalos este expediat în Infern. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. a unui blestem.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. unde sufera un fel de a doua moarte. faptul ca robii sai mureau. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge. caruia îi cere leacul nemuririi.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile. de undepsyche = “suflet”). nu îl impresionase niciodata. este inevitabila. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa. doctrina sufletului nemuritor. Caci daca moartea e urmarea unei pedepse. elixirele magice ale alchimistilor. si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. totusi. Fireste.nu era decît un “suflu”. misterele initiatice.caambrosie . în urma. este anulatadincolo. un mare erou. cînd Socrate e servit cu cucuta.elleader maximo . vorba Ecclesiastului. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste. Dar el. butasite prin clonare.

Aceste fraze. daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa.traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica.precum franceza. cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste.sa-l refuze. greaca.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! . pasiv. ebraica . fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa. nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta.vorba lui Nieztsche . “Adevarul este femeie”? . ca-i accepta promisiunile. ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie. “neascunsa” .nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie.vai. a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune. un moment mai tîrziu .putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim. caci la noi doar “minciuna e femeie” . ca-i primeste îmbratisarile. sedusa de omul de stiinta. poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda. ca o femeie. italiana. în masura în care au fost dogmatici. faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia . nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”. literal. nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii.asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul. ba chiar lasciv. ba chiar mai rau . spaniola. pentru ca. adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen. asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic. latina. cum o sa presupunem asa ceva. Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum. au fost mijloace neîndemînatice. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi . rusa. În româna. n-are nici un haz.înseamna.

rîurile sînt barbati. cînd oamenii erau mai frusti. ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. se sta chiar mai rau: Seele (suflet).gen si specie. iar “Eros” (Iubire) e barbat. ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev. asadar. fiintele dupa taxinomia .ficatul. producînd gelozii si procese interminabile. etc. Oricum feministele ar avea de lucru aici .au si avut. doar-doar.chiar si stejarul atît de viril. Tinerii se iubesc o leaca. fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei. Asta fiindca. Or. dar are. inima .în timp ce membrele au sex. “Suflet” (psyche) e femeie. În Antichitate. Organele interne . în aparenta. Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi. Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin.Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata. exista un roman alegoric:Eros si Psyche .sînt în general asexuate .a lor.baiat la noi (la singular) . prin inversiunea sexelor din româneste.s-ar parea . probleme traducatorilor si filosofilor. zamisleste frumosul. si-o lua lumea în cap. de bani gata. de data asta. distributia aceasta a devenit arbitrara. feminin. dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge. cum spuneam. etc. dar în limbile vechi . În schimb. cresterea. imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul . femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice. dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. macar în unele cazuri. sigur ca pîna la urma se face nunta. ambele. în greceste. despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care.se mai poate ghici.sînt vazute ca lucruri . copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. Vînturile . confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”. pîna pune gheara pe ipochimen. ea . ceva alegorie la baza: e vorba. uneori si neutru.da. probabil.sa spunem oare sexul lor? . ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor . Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . în aceleasi limbi.un june cam flusturatec. de altminteri: una dintre ele . rodirea erau asociate feminitatii. care o chinuie pe fatuca.Sandra Harding . Dar. dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi. vegetatia. În limbile moderne. Mai intervine si mamasoacra. o anumita logica . saraca.o fata cuminte. fecundat(a). Afrodita. Romanul e cam fad si banal. în fapt. El . ca si Liebe (iubire) sînt.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste. nu a noastra. Ea nu se resemneaza. si asa mai departe. caci cuprinse de remuscari. Toata aceasta psihodrama platonica devine.

ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti. De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir.sînt petice de pamînt roditor. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. somn. televizor. lascoala. poate. sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. locuiti de “hamadryade”. Insulele tind sa fie femei . zi-de-zi. sa rîvneasca la a nu face nimic. spectacole. (În româneste. o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber. s-au transformat în copaci. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. se duce. Pentru noi. ca si ploaia . Cerul este barbat. hobby. plimbare. cu dosare prafuite. la timpul liber .) Fapt este ca. plin doldora cu carti. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. calatorie. de partea cealalta. nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor. la vorbarie. elev sau profesor. amor. la un moment dat. studenti si profesori decît larecreatie. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. fireste. E trist sa stai în banca. în aceste conditii. sa ragusesti zbierînd “ordine”. mîncare. Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. ca sa scape de siluire. student. . asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze.sînt masculine în greaca si în latina. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine. Si. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici. în vreme ce Pamîntul e femeie. si mai ales. sport. totul prins în laturile firaraiei de la computer. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. urmarite de zei sau fauni libidinosi. adica e infecund si absurd. cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. pîna la urma totusi.si ea element fecundant. înconjurate de apele masculine.

anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii. ceea ce înseamna uneori laboratorul. Ele se prezinta drept “anticamera vietii”. Asa imagineaza Aristotel. Fericitul. “recreatie”. fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt.fara scop. sub blestemul originar almuncii . Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele.era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim.schole însemna “timp liber”. astronomia si filosofia. ci exact pe dos: “noi gîndim. aparitia disciplinelor teoretice matematica. si de aici actul învatarii sînt. toate aceste activitati ale intelectului. locul obligatiei. Si totusi. Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma . ele cad. nici cu desfatarea. nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. la izvoarele sale eline.scoala era exacttimp liber. al regulei impuse de sus. fara proiect. la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. sînt vazute drept fiiceleragazului . a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. dupa ce toate artele au fost nascocite.pur si simplu . unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas. alteori cloaca acesteia. în orice caz. cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. Prin urmare. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz .la a vegeta un rastimp . adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic . au fost inventatestiintele . ragaz! În Grecia. si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . Scoala. nu gîndim”. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”. se putea dedica contemplatiei dezinteresate. ce n-au de-a face nici cu folosul. provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). “a nu munci”. cînd stiinta . astfel. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. prin excelenta. Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . “licere”. în loc sa trebaluiasca. de la verbul latin respectiv.fiindca exista. al caznei. înMetafizica. fizica. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. oricît de lucrative ar fi fost acelea. ale lui “schole”. “sedea în recreatie” si.

dar cititi aproape niciodata . notele rele. diferenta dintre moderni si antici este ca. Cît despre “clasici” . pentru a merita cele mai mari laude . în fine… clopotelul! Bref. a disparut cu desavîrsire. “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. “scoala” a fost “recreatie”. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” . sau “trib de salbatici”. Faptul. odata ce suna de recreatie. încet-încet. scoala s-a întrerupt. daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent. arme si alte asemenea. pentru noi. în schimb.adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . chiulul.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care. sau. programa analitica si. sau s-a încheiat. tehnici. în final. premiile. cataloagele. concursurile. Pentru cei vechi însa. n-am fi totusi prea uimiti. produse artificiale. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic. la începutul-începuturilor. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”. Mai tîrziu. de la sine înteles azi. masinarii. prin metonimie. Au ramas la post. treptat. în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. . inspectiile. eventual. pedepsele. vechiul sens de “ragaz” a palit si. elevii. mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. denumea “vechiturile”. “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”. Dimpotriva.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii.vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. examenele.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”. ori chiar. comportamente si gesturi specifice actuale. dascalii. toceala. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. manualele.

“a chema”. Or.ci “flota”. însemna “chemare”.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . si “clasa de elevi”. disciplina. pesemne. adicacontingentul. Iar “classici”. sînt toti tunsi chilug. se pare tot din Grecia. “klesis” sau “klasis”. si înca romana. si îndoctrinati.classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. cînd vrea sa opuna unui categorii unitare. inspectorii si ministrii. nepricepînd nimic din dialectica si diereza. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. of. nu . chiar si la noi. nici “tortura”. Or. cîrlig si podet. chiar înainte de a fi încolonati militar. mai erau si romanii.Ei bine. Acestia. mai exact din “Magna Graecia”. baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic. dresati cum o cereau regulamentele scolare.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. evident. erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane .azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident. mai alesflota de razboi . “apel”. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. ÎnOmul politic . “asculta comanda la mine”. batalii navale. bine tinuti în frîu. numai la ordine. ca urmare a “clasificarii”. într-uncontingent militar. dar mai tîrziu.armata în ansamblu . cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel. etc. va rog. în epoca timpurie. Asadar. “vîsliti în ritm de toba”. “luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”. Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. În epoca moderna mai ales. printre barbari. nici “ hoarda”. Or. dorienii . manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta. o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. sau “milites classici”. derivat al verbuluikaleo . apoi. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. “mare nostrum”. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective. cum ar fi “elenii”. “perfidia plus quam Punica”. fiindca. Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul . si în ultimul deceniu. cu timpul. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci.pronuntau “klasis” (cua lung). de preferinta de fabricatie recenta”. uneori “denumire”. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung).

lichidati si. frizati. “clasicismul” . Potrivit vorbei pictorului Ingres. Si s-a luat! Nemtii. mai ales atunci cînd. citati. resuscitati. dupa nevoi. schematizati. rastalmaciti. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa. legitimari pentru orice ignomie. dascalime cît încape. numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). În locul lor . “cultura”. furati. “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt. În schimb. interpretati. la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles. încorporati sub drapelul spiritului. reconditionati. ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. preotime. dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar.“este un prea generos tezaur. Iata deci cum. forfecati.lor. Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”. fara sa se poata opune. cît si clasicilor monumente de marmura. interpreti. de “classis Romana”. ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei. au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland. clasicii artei. spre disperarea scolarilor. justificari pentru orice insanitate.adica “flota clasicilor” .martial. adica cei mai apti sa fie imitati.în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . transformînd.de ar fi cu putinta . Omogenitatea se referea la o anumita. fie. “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori . instrumentati. unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori. printre altii. tunsi. academicieni.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . Deutschland über Alles”. încazarmati. delicios. drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei. de unde oricine poate lua ce doreste”. prescurtati. ideologi. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. mai curînd. cu foarfeca si lipiciul. întind bietii.

. Iar cînd ziarele. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste.Geografii disting între America de Nord. despre Canada. au însemnat mereu. dar si mitica aproape “Lume Noua” . pe scurt a Utopiei parea. deci.la fel ca azi .locul unde realizarea fericirii. ca regrupare cultural-lingvistica. America Centrala si America de Sud. posibila. europenii . desi e si el la fel de american ca si celalalt. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent. nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic. ci la una în Statele Unite. politica. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. zilele acestea. a prosperitatii. nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. mai mici. pe la noi. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. despre Indiile de Vest. etc. O masina americana nu este o masina braziliana. Exista si “America latina”. a pacii. prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . Peru si nici macar Canada. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. descoperite dincolo de Oceanul Atlantic. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. mai mari. Sa fi urzurpat. si nici macar Rusia sau Germania. Politiceste. iar dolarul canadian nu e dolarul american. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani.asa este. Cei care.si despreAmerica . Este vorba neaparat de Statele Unite. în fine.America punct. fiecare cuprinde mai multe state. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni.vorbeau despre Columbia. a mexicanilor. Si existasi America. mai vestite sau mai obscure. Adica Statele Unite. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi. despre Brazilia. Cuba.

încîntatoare sub multe aspecte. prosperitatea. autoritare. Numai Statele Unite au întruchipat. la 1920. ca razboiul îi poate lovi acasa.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus. de dezordine si violenta. de-a lungul istoriei lor. Aceasta nu era “lumea noua”. separatia statului de biserici. Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa . domnia legii. înca de secole. asadar. ceva bine cunoscut lor: violenta. teroare politica. etc. ca pe oricare alti locuitori ai planetei. Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”. eroul lui Thomas Morus din “Utopia”. ci doar o repetitie a celei vechi. separatia puterilor. Argentina. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. erau tari mari. America adevarata. Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . Desigur. din Europa în Argentina. la alte dimensiuni. Plecînd.fie si partiala . prin securitatea. s-a destramat visul. ca îngradirea ei . fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. lipsa de libertate. la 1900. bogate. de puciuri. s-a prabusit Utopia? .este uneori necesara. frematînd de vitalitate. ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. la 1950. lovituri de stat. falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica. nu erau. prin stabilitatea. În schimb. prin bogatia. dictatura. ce relateaza neobisnuita sa calatorie. Brazilia. prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil). la 1880. e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci.atunci cînd acestea au aparut . prin Constitutia lor. prin libertatile. mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. sa spunem. Dar ele.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe.si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. s-a impus ecuatia America = Utopia .cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. Mexicul. libertatea neîngradita. europenii gaseau. de o specificitate culturala uluitoare. la 1990. dominatia exclusiva a Bisericii catolice. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor. nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. În imaginarul european.sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia.

plural “stoicheia”. Se numeau “hopliti”. dar nu numai atît. au fost astfel. Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina.de la acelasi verb “steichein” .au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” .fie ele litere.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) . Or. în rînduri strînse . o data cu ele. trebuiau sa se strînga bine laolalta. A redus rolul cavaleriei si. pentru a nu fi surprinsi de inamic. asadar. Statele Unite vor iesi fortificate. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare. Leul ranit va fi teribil. fie chiar liniile din care erau alcatuite literele . de origine feniciana. Statele Unite. a scrierii alfabetice. maturizate.adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt. Din aceasta încercare. posesoare de latifundii. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care. în epoca arhaica. tindeau s-o ignore cu destula naivitate.a merge în rînd. a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica . aceste semne grafice “elementare” . implicit. fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice. dupa legea firii. iar mortii. înteleptite. Si astfel o secventa de comunicare a . asemenea hoplitilor. Se vor reface zgîrie-norii. o mai veche inventie. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua. plînsi. Noi clase “burgheze”. pregatindu-se sa atace. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice. sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. deoarece aveau armuri grele (hopla) si. Dar. Comertul si navigatia au prins avînt si. le-am spune azi . semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele. sociala si culturala a cetatii grecesti.s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. fie si lexical. asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. uneori. DarAmerica? STIHIA Mai întîi. a subrezit statutul aristocratiei conservatoare.

daca limba. în continuare. limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci. “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. Modelul ramîneau semnele grafice .dupa filosof . “atomii” . în pas de mars.spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. ostil cavalerilor si aristocratilor. divizam lumea în fel si chip. în “elemente”. induse de Iubire. poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” . la fel ca “stihiile” alfabetului. de vreme ce. comunicarea. Aici. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram . Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” . cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul. iar din combinatiile lor. fireste. eN”. precum Platon. fericiti sau nefericiti.“spiritul de pluton”. a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” . de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii.spunea primul: Foc. evolutia omului european. într-o masura covîrsitoare. Aer.adica a spiritului analitic. au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari. adica principiile. despicam.patru litere fundamentale . Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite.se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic. (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora . I-am putea spune si spirit “hoplitic” . descompunem. Mai mult. care erau . adica în pasul de mars. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii. sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . Apa.“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma. Asa de pilda.) Buni sau rai. de pilda. fie scrise.sînt “stoicheia” (sau. nu numai limba putea fi analizata astfel. mult mai tîrziu. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”.cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL. configuratia AN de NA prin ordine.ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” . s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat.elementele lor. Iar Nietzsche.adica niste particule indivizibile . analizam. iar Z de H prin pozitie. îmbucatatim. Si. eM. separam. Pamînt. Pentru Democrit si urmasii sai. ordine si pozitie.cîteva la numar. Unii. precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” . dupa cum se asuma pe atunci.mici linii asociate în diverse combinatii. noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. distribuim. Educatia generala. se nasc toate lucrurile si fiintele.

asezat dincolo. în .dincolo. diferitii initiati. pentru profani. pleaca zilnic cu barca de aur spre apus. se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”. Iar noi? Desigur. în spatiul eurasiatic. omul cata sa imite Spiritul. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat. în Occident! Pe de-alta parte. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme.. stiintele noastre recombinate. în linie de bataie. Osiris. a Graecis ad Romanos. dar. sforile globalizarii se trageau. de catre Sargon din Akkad senior. marele zeu egiptean. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. a Persis ad Graecos. Asadar. etc. Soarele si pe Osiris:sa fuga. spre Apus. Mai departe. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton. iar Soarele .o stie oricine . pe dealul din fata.inanalizabile.” Concluzionînd. moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse. “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar). unde este ucis. alfabetele si gramaticile noastre de elemente. daca acum patru mii de ani. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui.. dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. azi ele se trag departe. asculta comanda la mineee”. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”. dupa chipul falangelor de hopliti.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. profetii asa-zisei Traditii. Dar e o initiere ce. pe meleagurile lui Saddam Hussein. a Romanis ad Francos. adica initiat. dupa care trece pe sub noi. asa cum ne convine. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas. istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca. Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest. etc.

si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent .pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele. se stie bine ca printre barbari. bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur).cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman. Au gasit o populatie civilizata. aur. agricola. ba chiar. Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. . asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). tara manoasa.l. primii care intrara în Europa .fura asa-zisii indo-europeni. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri. în fapt. cei mai renumiti au fost gotii. acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani. precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri . la Roma. Dar razbunarea femeilor veni .distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”). animati de un profund spirit antieuropean. cu sau fara vize. Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci. barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul. sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa).dar în chip irezistibil.si cam cu de-a sila . caci. pe vapoare.c. mai introdusera. cu calauze. China mai are. Adevarul e ca. nu-i asa. unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” . se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei. în grupuri organizate. Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. egalitara. pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati. pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana. fug catre Occident si oamenii simpli. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici. sare si importau vin de cel mai bun. pe sub tuneluri.rînduri. pasnica. calari. s. codri verzi de brad. în hoarde. oroare. pe lînga sexism. Navalitorii rasera toate colibele administrative.doua mii de ani mai tîrziu. sau cu lumea în cap . cu sabia în dinti. ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel. a Spiritului si a Imperiului. care respecta profund drepturile femeii .biroul oval al lui George Bush junior. cel putin: al doilea val . prin urmare. mai faceau si trafic de copii. De aceea.veziRepublica lui Platon .

femeile noastre sînt vîndute de zor în . sînteti rasisti. gotii preluara temeinicacquis -ul roman. catedrale. tuciuriilor”? “Nu sîntem. automobile Porsche si. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. navalira la sudul Dunarii. Widukind al III-lea. vandali si franci . desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. supranumit “ultimul roman”. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. Numai ca omenirea merge mai departe. cei lasati în urma-le. de exportat busteni exportam. Pentru a explica situatia.de la noi. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica. iar armata sa. o mores! . iar caii gotici fura adapostiti numai temporar . burguri. dar raportul acesteia. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. vreau sa spun . cu mic cu mare. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. era de fapt de neam got. ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica. Pîna la urma. Romanii trimisera. ridicara case. confectionara pluguri. disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. era formata aproape numai din minoritari goti. cu naivitate de barbar. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate.si ce datorii au fata de noi. deschisera cai ferate. Petru. în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia. prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. nu va plac blondele. în fine. întreba regele lor. De atunci. uitara cu totul de unde venisera .un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. “Limes”-ul roman se facu pulbere. într-o noapte.în sfînta bazilica Sf. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize.ofta prefectul roman pentru extindere. fu ca integrarea gota este lamantabila.La un moment dat. bineînteles. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem. dar corup soldatii romani. dar sa mai astepte. cum tot în criza economica erau. pe Hercule.

Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. dar si ceea ce apartine de stat.ului Europei. “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. la Aristotel. “oras”. omul era un animal deopotriva “social”. lucrurile s-au diversificat: mai întîi. totusi. de cînd cu “legea Ticu”. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul. la greci statul nu se prea distingea de societate. daca are nevoie de alti semeni prin . chiar de societate. De aici. cercetatorii noului mileniu. ceea ce tine de cetate. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el. altminteri fiind el neterminat. ba chiar si traficul cu copii e în toi. Astfel.Occident. de oras. Cuvîntul originar. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. nu ne îndoim. sau aproape.ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. o vor lua în consideratie. ) Or.statul national . (De fapt. în mintea lui Aristotel. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . adica are nevoie de ceilalti semeni. La confuzia rezultata. dar si “politic”. avem adjectivul: “politikos”. pe de-o parte. Asadar. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. omul este un “animal social”. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care. este aici “polis”. “polis” însemna si stat. dupa cum ne-a iesit buhul. Astfel ca. sub scutul turismului. integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. sa penetram în interiorullimes. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. Acum cerem cu disperare vize pentru ca. asa ca. Urmeaza tot restul. în principiu. Cum stie toata lumea buna.

de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. prin “constitutia chintesentiala”. tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. carele de la “polio-polire” . stat. frantuzoaica “politesse” . Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”. “politic”.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”). adjectivul grec. amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. cît si “politie politicoasa”. ma tem. nu.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna .cum se poate crede . Pe scurt. Pe de-alta parte. pe acelasi principiu al înrudirilor. În latina. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. Fireste. cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure. Avea dreptate Max Weber. pe timpuri. sa nu manînce seminte în tramvai. pe asta “gura de rai”. înseamnînd constitutie. politia nu prea poate fi. “politica”. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. Grecoteiul “politikos” una e. apoi francez. iar apoi în franceza “police”. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. “Republica” lui Platon se numea. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var.a slefui. sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”. Ceea ce nu e cazul. Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin.încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. uneori.preajma pentru a-si realiza natura sociala. devine prin intermediar latin. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie. ce concureaza pe brînci întru neprihanire. etc. niciodata. un pleonasm. organizare politica a statului. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! . ceea ce am fi tentati sa traducem. de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. fiindca “politeia politike” ar fi. s-a trecut la sanctiuni si arestari. sa nu scuipe pe jos. a lustrui. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime. cuvîntul devine “politia”. decît “politica”. etc. Numai ca. fara îndoiala. în original. italian. “Politeia”. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”. în mod barbar. (si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. în italiana “polizia”. Altfel zis. ma tem. încet . Astfel ca avem în româneste doi veri buni. “politologie”. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. aveti si de ce: caci. carele de la latinescul “politus” vine.

Daca dispui de un “nas” bine plasat. de data aceasta veche. mai cu stare în sat. în principiu. e. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. o slujba . Iar acestia raspund si ei. a dispune de influenta. nasul este o figura impozanta. Initial.adica o persoana aflata altundeva în tren. în diferite moduri. la nevoie. ori “merg cu prietenul”. “merg cu varul”. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite. contractele. Formula a prins si a devenit. nu vrei sa cumperi bilet. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . asadar. ori o consultatie la un doctor important. de sudare a legaturilor de clan. al controlorului. De obicei. rurala. Iei trenul. Fiecare are datorii fata de fini. dar si fata de nasul sau. a avea pe cineva cu dare de mîna în spate. un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. dupa vorba. se cheama ca “mergi cu nasul”. “orice nas îsi are nasul” . Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. e o persoana mai avuta. fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. care îsi ajuta finii în diferite moduri.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. pesemne ca cineva. poate fi si un “boier” de la oras. pare-se. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. semnalizez discret ca n-am bilet. decodat dincolo de nivelul prim. cu alte cuvinte. “A merge cu nasul” ar însemna. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala. surprins fara bilet în tren.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”. care nu vei face nazuri de fata mare. ci neaparat “merg cu nasul”. sau chiar din afara acestuia. capabil si voitor sa te ajute. ba chiar de clan. un om puternic. Este o modalitate traditionala de întrajutorare.

declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere.da. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. ba chiar adesea un fapt firesc. Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care.ca. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. prin aceasta. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. dar a facut-o din plin si la nivel public. în care nimic nu vrea sa mai conteze. “nasul” . descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea . “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal. produc.prin reprobare sociala. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara.grasa. Înaintea unui stat arbitrar. “nasul” are în vedere angajamentele orale. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. Statul favorizeaza relatiile abstracte. un comision corpolent. statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare. De asta. *** Acum mai multi ani. si multe ilegalitati. în fond. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. dar. “Nasul” ocroteste relatiile concrete.pe la Turnul Severin . Adesea. Statul cere respectarea contractelor scrise. au diferite datorii. obligati unul altuia si inegali. încheiate între indivizi izolati. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. fireste. contractualiste. În stat. de rudenie între indivizi asociati. E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne. au netezit numeroase hopuri. relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. liberi si egali. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. am constatat . recomandat de cutuma. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional. L-am întrebat daca nu crede ca . Ceva mai tîrziu. A facut-o la nivel individual. la rîndul lor.

noul se arata cu mult mai timid. Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. insomniac. ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor.literallucruri noi . dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. în vreme ce eu unul. repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” . un “nas” generos. Cel putin sub chipul sau real. îl expediaza la coada cozii. daca tinea sa iasa totusi la lumina. a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. casele. a legilor si la teoriile lui Max Weber. era de temut: astfel. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. sinele. ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta.dînd din coate si îmbrîncind. “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . ca aude: “ei mamaie.pe scurt. noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare . chircit într-un colt. tataie?”. Am înteles. de la sine. distructive. dezordine. precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati. anarhie . abia instalat în frunte. s-a culcat.îsi potrivea barba alba.“patria politeia” . saritor. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare. “A inova” pur si .eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente. el se stia inavuabil. Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva. printre mosulici si babute.sau în greaca “neoterismós” literalinovatie . ba mai mult. responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun. sus. strazile. ca la un dusman al neamului! Dupa care.la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”. în latina “res novae” .doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. mesele. se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar . Necazul lui e ca. ochelari maro. bogat si tare. În loc de raspuns. pîna la urma. Astfel ca.cum spuneau atenienii. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale. Pe atunci.mai rau. vine o tipesa sexy care. marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi. s-a uitat la mine ca la un nebun . Asa ca. însemnau rebeliune. paturile. care sa aranjeze vagoanele. saltelele si pe toate cele.

chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata. Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice. astrologia: revenirea periodica.la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. în 1789. a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. “Luati-o din loc. în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa.de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. nu-i cazul sa deznadajduiti. De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). Sire. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic. de cresterea si descresterea imperiilor. numai a reveni în punctul de plecare. iar diferenta dintre ele consta în ce . ci de la Cer.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima. a adus revolutia în astronomie.adica. sub forma mai confortabila. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. enumaio revolutie” . publicata la 1543 si care. dupa o odisee lunga. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. Înca o data noul si ce nou! . a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine . cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol. ci este vorba despre un “neoterismós” . revolutia nu-i de la gloate. potrivit principiului “simpatiei universale”. e o revolutie!” . Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata. dezirabila revenire la punctul de pornire .s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. de revolte si rascoale. destula vreme înca. a lucrurilor. pretentie de restauratie. în dreptul unui anumit punct. mai bine informat. Totusi. Asadar.a oamenilor. o revolta?” “Nu. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. Majestate. Prin urmare:initial. a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial.însemna. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie. a institutiilor. Dar aici. se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio .voia sa spuna perspicacele marchiz. ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. închipuita.un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi. Dar veni si ceasul. Sire!” . periodica.

Punct fix.ul. Atitudinea lor nu e deloc noua. Dar însusineoterismos. mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. Acesteia îi opuneau natura:physis. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul . Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. Prin urmare. sofistii au fost primii. tînjesc dupa lucruri naturale. ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. revolutia sexuala. Dar. un sofist. noutatea esentiala. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. fara compromis cu vechiul. care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. pe nume Antiphon. revolutia culturala. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica. de restauratie. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire. semnifica ruptura esentiala. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. de altminteri. buna. deja în alte domenii. Cîndva noul se cerea a fi justificat.vor spune unii. saturati de tensiunile civilizatiei. nu are de suferit. pare-se. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului. “revolutia” nu mai exista. pe scurt. asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau.daca nu e malefic. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. vechiul este cel ce necesita explicatii. În Antichitate. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. etc. e cel putin reprobabil.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. vidata de rezistenta vechiului. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”. revolutia informatica. de un timp încoace însa.res novae. o “conventie” -thesis . Dar oare. scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este .

Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala. un punct de .ce este. poate. Obsesia acestui “natural” e asa de mare. spune Aristotel. Totusi. dintr-un stat anume. Dar care este realitatea? Nici Antiphon. vegetala sau nu . regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. în multe tari occidentale. Daca nu. deci natura lor e sociala. or. biologic vorbind. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde. ci una ce tine de realitate”.nu exista efectiv. asa fiind. omul nu arata a ierbivor. este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista . Sau. nu.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. societatea trebuie sa aiba reguli. de un lord excentric îsi fac. indiferent care? Poate. adica crescute fara îngrasaminte chimice”. indiferent daca e sau nu descoperita de altii. salopeta este naturala.o fi el pozitiv si de lauda . în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. Iar daca receptia este naturala. în timp ce rochia de seara este artificiala. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. încît unii activisti ecologisti condusi. Prin urmare. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea. fiindca e functionala. Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar. de ce variaza ele asa de mult. asadar muschiuletul la gratar e si el natural. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop. nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. fireste.daunatoare. sînt singurele sanatoase si morale. din cînd în cînd. cum poate finatura omului sociala. cum voia Antiphon. Rezulta ca “naturalul” . sunt la mare pret. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie. sugerînd conventia? Sau cumva. în acelasi timp. rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. ca în Anglia. dar o anumita lege particulara. ca în cazul celui care încalca legea. iar produsele “organice”.da. nu-i asa? Pe plaja. daca ar fi asa. existentaîn sine a regulii estephysis. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala.

ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile. nici pe termen mai îndepartat. (În 2001 Senatul României. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari. dupa principiul lui Antiphon. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie. fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale. Dar aproape nimeni nu îndrazneste. în 2000. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana . articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala. în numele luiphysis. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. În schimb. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte. Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile. iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. produsi ca în paleolitic. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. a creste pui umflati cu hormoni e imoral. el e si natural. Atunci. sexiste. dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. ar elimina discriminarea femeilor. iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului. Ca urmare. a legalizat relatiile homosexuale. Nu se considera perversiuni . tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. totul pare a fi aici împotriva naturii.barbat sau femeie . . autentice. Si totusi. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. Si totusi. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului.sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. întelept si animat de spirit european. tine de conventie.

fie si putin asupra temei! Si pîna la urma. “echitabil”. Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . rechts).nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. cum sa descoperim presupusa “limita naturala”. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”. Ceea ce e curios aici însa este ca. engleza (right).) Sau. româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi. pravda). pe mai departe. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc.” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. Vitelul de aur stie de ce). în fond. onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. mai vechi sau mai recenti . . ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis. Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers. ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical).în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui. germana (Recht. rusa (pravo. nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. 2) just. dar nici drepti n-au fost. conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”).sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex. precum franceza (droit). fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . Fireste. înrudite sau nu. vine de la ideea ca eroarea. “corect”. cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd . ebraica (yasar). viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. richtig.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri. foarte diferite. latina (rectus). de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept. adicathesis si condamnabil. Iosua le porunceste ca. etc. ca sa respecte Legea lui Moise.

dreapta este mai îndemînatica decît stînga. cum ar fi ajuns ea. de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul. fie si etimologic. neabatut. la o majoritate a oamenilor. adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda.ca sa nu se plece spre cel mai avut. precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita. “dreptatea” e nu doar rectilinie. o evitare a pierderii drumului. ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa. Pe de-alta parte. e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal. pare-se. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”. este numit “ankylometes” . Cronos. mai influent. unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi .adica un om cu multe fete. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu. Dar de fapt. “vertical” . stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta. fiind el ca si Prometeu. numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. prin verticalitate. Ritualul religios a fost în . dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul. care e “polytropos” . pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului. Pe de-alta parte. virtutile. omul drept reproduce pozitia esentiala. pe Uranos.adica “avînd gînduri piezise”. detururile sînt suspecte. sub apasarea pîntecelui si a poftelor. daca n-o fi fost chiar Prometeu.Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. si a nu umbla aplecat spre pamînt. precum curajul. ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. De asemenea. Ironia este ca aceasta se datoreaza. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. în timp ce “balanta justitiei” . cumpatarea.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme.orizontal . fie prin “dreapta” hatisului superstitiei. expert în înselarea zeilor. sa nu se mai opuna rectitudinii. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. de la Aristotel. care.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“. ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu. la origine sta observatia ca. mai puternic. Într-adevar. Ocolisul. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”.

de “amestecul castelor”. la stînga. ei ne stau noua. româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept. se pregatea sa piarda puterea. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi. s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti. a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza.opusul lui “left”. Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”.“KaliYuga” . politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. gata. Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral. La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”. în timp ce “la stînga Sa” se . corect. Corectitudinea ritualului. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. au si acestia un locsor în Cer. Oricum.politicienii prea sireti. iar cel stîngaci ori se reeduca. Confuzie mare! Si totusi. pasamite. Dar. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”. Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii .anume “directus”. cred a sti preaînteleptii brahmani. sau poate . în vremea veche. “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp.claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta. firesc. just . Asa cum am vazut. se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît. ori se exclude. dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori.de ce nu? . putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult. daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului. dreapta era a “dreptatii”. o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici.devine si “right” .vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa. Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza. impopulara.

liberalii.îmbulzeau pacatosii. anumite distinctii se mai pastreaza. chiar fascismul. Or. Dar chiar mai tîrziu. acesta îsi schimba fortat domiciliul. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi. prin urmare. convinge pe multi prin teoria revolutiei. clericalii. nobilii si prelatii.Pavel dinEpistola catre romani ). Dumnezeu nu mai conteaza. la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789.scîrtîind din încheieturi . capitalist. un timp. colonialist si neo-colonialist. sau s-a sinucis. uneori ia puterea. junimist la noi.prietenii lui Dumnezeu. totalitarism si celelalte. . cît despre Diavol. dar si politica s-ar spune. partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti. S-ar spune totusi ca. la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai. sau a fost omorît. “rosii”. adepta a “Revolutiei Nationale”. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. e evacuat . masonii. anarhistii. a Luminilor.la dreapta. se muta la stînga. subversivii. Se face “Tory” în Anglia.radicalii. în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala. dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. ar fi de fapt o alta extrema terorista. era un fel de Dumnezeu terestru. Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. terorism politic. Stînga. Lucrurile nu se opresc însa aici.amicii Satanei. politie secreta. nationalistii. la stînga . ori a luptei de clasa. Legitimitatea intelectuala. trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”. etc. sau. imperialist. pentru altii. a progresului. socialistii. cum bine se stie. “Junker” în Germania. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii. ostil libertatii si progresului. Asa ceva se poate. rasista a stîngii. fascist. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf. aparatorii tronului si ai proprietatii. legitimistii. de pilda. la stînga . stîngista. dupa o faza de început. fie si cu nuante: la dreapta . fiindca regele. Pentru unii. apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana. apoi la gramada . ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. comunismul. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. unsul lui Dumnezeu.

cuvînt . Dar oare Mussolini era de dreapta. iar Lenin . Cît despre grosul natiunii. de vreo mînarie. dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala . se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin. iar CDR . Daca. taranistii. poate ca o va face si singur. acesta nu are angoase: în chestiile serioase. de o teapa de dat la buget. Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste.si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon."asa-zisa" . dar mai ales cuvînt - . sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. cînd e de facut treaba. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga. . atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga. al “mitului” ambidextru în politica. cuvînt . în schimb.abtibild. atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga.Si iata cumstînga devine dreapta. la nevoie. prin apetitul pentru reforme. a libertatii. parca îi cresc spontan mîini puternice. încurcatura este maxima. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi. promotor al “vointei”. aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor.liberalii. de la începutul secolului XX. iar stînga vrea egalitate si protectia statului. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista. în schimb. dreapta este aparatoarea proprietatii. iar PDSR este mai de dreapta. destepte.ajung la dreapta. Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot. Un caz emblematic. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. etc. cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba.speraclu."asa-zisul" .a fost de stînga? Pe scurt. fie doua drepte. Luati situatia de la noi:cine este de stînga. dar si în spiritul economiei de piata.

cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat.stigmat. le-au comis "asa-zisi militari". "asa-zisii disidenti".doar o "asa-zisa politie politica". sus de tot pe scara progresului.sustin destui . lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. din aceasta dilema nu putem iesi. un cetatean onorabil si patriot. Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta. sau sa nu le pronunte numele.zic unii rau-voitori .atrocitati la Timisoara. care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. si ea bineînteles. al nesigurantei. manipulati de Securitate sau de "agenturi straine". . Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti. cu atît mai demni de respect si admiratie. prin vointa cuiva. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta. au fost "asa-zise atrocitati". la cîteva saptamîni. îl proiectezi în teritoriul discreditarii. Cînd X devine. Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa". în decembrie 1989. în 1989. al echivocului existential. Urcati. cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". nu prea multi. sau un "asa-zis dosar". anihilat valoric. Vorba lui Farfuridi. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare. bineînteles. sau daca putem. cît despre dosarele tinute de ea . De fapt si de drept.ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume. de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele. redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator". chipurile. morti. îi conferi unce spectral. am avut gloante trase. altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). iata-i si pe ei ajunsi repede. Cluj si Bucuresti. în gura multor autoritati publice. raniti. Mai e si Armata. dupa cum se stie. Securitatea. sterilizat. o revolutie. a fost . aneantizat. de fapt. pe scurt.) Omul primitiv obisnuia. care a comis . Am avut. (O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel. Am avut teroristi. o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”. dar tocmai de aceea.

extremism. convinsa ca cetatea va cadea oricum. Rasism. si astfel. Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul. “asa-zisa coruptie”. am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" . sovinism. sa le izgonim.11.31): . în rasparul realitatii.Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. antisemitism. scrie (Heb. "asa-zisul marasm economic".adica ceva atît de eteric. cu o vorba. antisemitism? Deloc. Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa". A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel. ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?). o prostituata din oras. Si. Mai mult. si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". încît arestarea sau demiterea unor sefi militari. ci doar: "asa-zisul rasism. Fireste.nu sînt prioritare. în fine. "asa-zisa incompetenta". Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. a fost o "asa-zisa criza". “asa-zisa inflatie”. Rahab nu-i denunta autoritatilor. etc. pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României. care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. "asa-zisul declin al nivelului de trai". Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. de n-ar fi fost adapostiti de Rahab. sovinism. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului. în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie". am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine.

inclusiv faptele bune. indiferent de ce s-ar întîmpla apoi .nu din fapte a fost socotita dreapta. si aici “religia”. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata. Desigur.pentru ocauza dreapta. credinta putea fi prezumata. despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. în ultima instanta. Iacob.de aici decurge tot restul . si. comunitatea cu obligatiile . daca existau “faptele” considerate juste. pentru Pavel. fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus.ni se spune . o face însa . dispretuita de locuitorii Ierihonului. prescriptiile normative. cladite de Biserica. oportunism si calcul. mai ales la început.cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine. dogmatice si chiar fizice. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. ar putea exista si oportunism în cazul ei .Interpretarea unui alt apostol.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni. ci sînt complementare. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab.religiei însasi . La urma-urmelor. Poate ca. a vrut sa se razbune. considerînd ca faptele singure sînt echivoce. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului. prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. Iata asadar o femeie pacatoasa care. calea “credintei”. fiat justitia” este deviza lor.pare a sustine Pavel. “Nulla salus extra ecclesiam” . Rahab adopta. uneori teribil de primejdioasa. dupa ce i-a primit pe spioni în pace”. Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria. Si invers.”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional. Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes. crestinul de rînd a fost învatat ca.e alt mod de a spune ca. Nu . indiferent de nuante. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort. Dar încet-încet. îsi si tradeaza tara. tot asa credinta fara fapte este moarta”. în plus. La Iacob. Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice. Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic . protestantii au accentuat mult mai mult. Gîndirea utilitarista are aici originea. ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele. dimpotriva. Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. ci prescriptiilor Bisericii. Am putea spune ca. institutia. sau pe ai sai.raspunde polemic Iacob.

în victoria proletariatului. chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. în progres. multa vreme. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. Apartin nominal unei Biserici. Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. în sfîrsitul lumii. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului. . despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. normal. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”. Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum. în arta abstracta. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. prin totul. “Dumnezeu a murit”. credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale. Cred ca putem spune ca acum însa. sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. în fapt. banalizat. Acestea.adica deopotriva a dovezilor materiale. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor. ba chiar a identitatii comunitare si nationale. de pilda. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. Daca. într-un Fuehrer. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. ori participa la ceremonii si sarbatori.respective au capatat o importanta tot mai mare. în OZN-uri. devalorizarea “faptelor” .“religia” cu faptele sale . pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. într-un star de cinema. cînd statul si biserica sînt separate. dar azi. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice. Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. în “întîlniri de gradul trei”. dupa destule aparente. în New Age. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. cei doi termeni . Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic. etc. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi. cînd. Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. În ce cred ei? În orice. în ecologism. de fapt. la nivelul credintei. ocazii de bucurie profana. cît si a consecintelor practice. ca principiu: în stiinta. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale. în post-modernism.

iata . daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. neînsemnat. moralitatea lor mai problematica. la lume si la ei însisi mai fragila. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. Luati. Pe scurt. dar nu vezi “ideea”. atunci dispunem de ceva minuscul.Cînd admira o . ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. prin scamatoriile limbii. cînd e vorba de unanumit vizibil. înfatisarea.Ar fi. mai tare. o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti.G. Cel putin. ori. desigur. dar nu în ultimul rînd. converg în ipoteza ca tradarea. altminteri divergente. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele.idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul. de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi .reconciliate. pe pragul dintre fiinta si nefiinta. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede. adeptii de ieri. cînd “o aplica”. în schimb. vezi omul. oamenii de azi sînt mai liberi. Nu stim. mai adevarat. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa. de pilda. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra.Wells. poate ca. chipul”. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. prin urmare. comise în numele unui nou zeu. La greci. aceste doua etici. (Adesea nici mai tîrziu. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut. mai mare. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. adaptarea lor la semeni. Dar. prostituata. cît si în alte destule modalitati. Sigur. sau chiar colaborationismul lui Rahab. în fond. îi vezi fericirea. de ce a facut Rahab. cuvîntul “idee”. initial.

vezi bine . si mai ales sa le distingem clar. ne plaseaza în spatiu. fie ea zeita sau muritoare. În greaca veche.Conon. ba chiarforma specifica.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. adica Ideea pisicilor si asa mai departe. Cuvîntul însemna . sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. o legatura psihologica profunda între cunoastere. cîtforma. Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria . fiindca am mirosit”. Vazul.theoria .“aspect”. ceea ce . ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai . ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa. Esential pare a fiforma. Cîrnitatea. este esential. adica Forma. fiindca am vazut.“teatru”. “a vedea”. pentru noi. pozitiile. indiscutabil. patru labe. mustati. care. Cîndva. Adica. Ideile fura urcate în Cerul inteligibil. întelegere. coada. Platon veni. Exista. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”. “alai”. nici prin “era frumoasa ca o idee”. ci simplu. pe de-o parte.derivat al verbuluispecio “a privi” -. . asa cum cerea etimologia. cognitie. Schimbarea. “chip” a ajuns sa însemne si “specie”. apoi de un fapt de limba greaca si. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies . urechi ascutite. fiinte omenesti. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. blana moale . fireste “stiu. în fine.de pilda “I see” din englezeste.theoria însemna “spectacol”. de un om.” (În limba cîinilor. ne permite sa apreciem formele. si vedere. ca “era frumoasa la înfatisare”. pe numele sau. literal “stiu. dimensiunile. în mod precumpanitor. se spune. adica Ideea nasurilor cîrne.Patitatea. mai mult decît celelalte simturi. Bot scurt. Un cuvînt înrudit estetheatron .) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . sau Ideea patului. De altminteri. Formele lucrurilor deveniraesente .asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea. “a examina cu privirea”. mai întîi de un fapt de structura psihologica.) Si în fine. De aici provine faptul ca în multe limbi. Formele. ne descrieprecis lumea. se spune ca un adversar al lui Platon . pe de-alta. adica “a privi”. Pisicitatea. culorile corpurilor. cred . sau “a afla” . sustrase privirilor profane. sau pe greceste. ceea ce. ele devenira cu adevarat invizibile.întîlnindu-l odata pe filosof. i-ar fi spus: “Vad paturi.dupa cum am aratat . Subtile de tot. din “aspect”. Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”.femeie.

mîhnit. De-aia n-are supa gust! NICI 1. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”. într-o epoca practica si materialista. se pare.Ai pus. evaporata.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. sau ne-au sosit gata formate. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. e numai o idee!” sau “ideea e buna. pîna la urmao idee de unt ? . sunînd armonios. asa pierita cum e. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. Ca proba: . abia putin fardata. La care Platon. “idee” capata adesea sensul de “vis”. si pune-te pe treaba!”. Ideea devenise de nevazut si totusi.asta au facut-o filosofii. “nereal”. micsorata. draga. dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . aproape aneantizata. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon. “Ideea” erarealitatea autentica. “himera”. draga. ceea ce ma scuteste sa insist. Asa s-a trezit diminuata. mai are si Ideea rostul ei. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. “ Pacat.Am uitat! -Se vede . Cine sta sa contemple azi Idei. Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. se vede bine. pentru noi. cum credeau grecii. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi. ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”. la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un . dar nu vad Patitatea!”. ideea este mai curînd irealitatea.maestre.

sa si cadem de acord unii cu altii. Putem. asadar. sa ne întelegem unii cu altii. E falsa si rea consecventa în a impune. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. lunile ei. de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. lumea ar fi cu totul un haos. nici. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. ramînem fiecare la parerile noastre intransigente. nici. Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. E buna. precum diplomatii. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. O.K. Putem comunica.untohu va bohu . divergentele si diferentele ramîn enorme. lucrurile nu au prea mare importanta. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. sau nu-i mai buna? Nici. calea de mijloc . Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. în ultima analiza.haos de particule. Dar nu putem. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. în ultima analiza. aflate în miscare browniana? Nici. dar nu în aceeasi banca. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna. Chiar între oameni straini. Chiar între oameni apropiati. lumea ar fi o ordine. Or. e falsa consecventa în dezordine. Orice consecventa e falsa. E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici. nici sigur o ordine.precum virtutea la Aristotel. Daca nu ne-am întelege. nici… . Si apoi. asemanarile sînt izbitoare. nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala. ea nu e nici chiar un haos. precum lunile lui Jupiter. Daca am cadea de acord pîna la capat. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. Dar unde sa asezi mijlocul. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. dar intervalul e fara repere . nici. E falsa consecventa de a demonstra totul. iar unde au mare importanta. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. Nici. E falsa consecventa în ordine. 3. care îi dam ocol la diferite distante. putem sa ne dam unii altora lectii. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. putem explica. 2. Stam în aceeasi clasa. Sîntem de acord ca avem diferende. acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. nici. nici. sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza).

pealtul . sau “dusmanul”? Probabil ca.) Pe de alta parte. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain.oaspete. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim. …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara. Ce a fost. iarasi. nici. mai întîi “oaspetele”. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. Exista o esenta a hamburgerului. nici. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem.ambiguitatea : oaspetele . în tribul. Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. sau nu? Nici. deci. pecelalalt. dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”.inamic. nici. engleza .un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”. (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. radacina este înrudita cu cea care a dat. strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” .4. tot în latineste. pesemne. Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. nici. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el. responsabila pentru circulatia informatiilor. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. a unor tratate între cetati chiar. pe “hospis” . aveau nevoie de gazde unde sa traga. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” . Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci. Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor. nici. a încheierii unor afaceri.“guest”. astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”.fiind . ori “oaspete” dintr-un alt oras.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

îsi lua „tranzistor“. bate vîntul mai tare – rage. desigur. Statele organizeaza parazi militare. Enerveaza pe trecatori. exaspereaza pe vecini. Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si. Dar ce-mi face românasul nostru. prin cît mai mult vacarm si culoare. de un copil în fuga. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. virilitatii. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. de acum peste trei mii de ani. muge. tocmeste sa stea . alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. invincibilitatii. altfel fragila. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. nu are nici un efect asupra eventualului hot. se înrosesc si cîrîie. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. de o pasare – zbiara. Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. Cine. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali. Astazi. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. pe care nici vorba sa-i prinda. el a învatat alte metode. atunci cînd se stie. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. În principal. trece un camion mai greu – urla. Motanul meu. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. în fata lui. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. în sinea ei adînca. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. potentei. Cocosii se înfoaie.de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. clantanea feroce din dinti. vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. însa. mizerabila. sînt doua:alarma si bodigardul.

Socrate jura peCîine (adica. sau finantele. patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. “security” si „force“. zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos).unul-doi bodigarzi. pesemne. au si ele un „serviciu special de informatie“. bicisnic. în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. Si. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. daca chiar bodigarzii nu ajung. cu bîte si cu priviri tîmpite. Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine. S-a aflat ca. de frica însasi si daca te simti neaparat. Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice. cu insigne lucioase. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. avînd în total 14. se pare ca unele partide. înfoaie-ti coada. sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or. în Romînia. de moarte. daca alarmele. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei). sau oricum. de femei. cu centiroane sclipitoare. exista sute de firme de „paza si protectie“.000 de angajati. de lume. Sînt echipati în negru. si mai ales un anumit partid extremist. ori cu girofaruri la masina). cîrîie.cîinele infernal. se crede). pe Cerber . pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. în general: daca ti-e frica de oameni. de viata. Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). slab. compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. Eventual. de viitor. cu tatuaje colorate. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. ce se vor crunte. În sfîrsit. „intervention“.

cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa. Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. Pe timpuri. în mod „politically correct“. în ultimul timp. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea.de false aparente. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. adica îi cenzureaza. ori. chiar spirituali. Latra dialogic de forma unii la altii. filosofi „de paza“. semeti. daca nu te tragi repede înapoi. Doamne fereste. pronunta. din pacate. denunta. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. în joaca. sau ca nu merita chiar atîta grija. constienti de marea lor misiune. medalii onorifice. critica. coada. amuzanti. Lor trebuie sa le pui. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. însa. au parte de recunostinta. ei hamaie gros. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. „pretiosul bun al cugetarii universale“. – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. si filosofii „de expozitie“. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice. Acestia stau încruntati. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. etc. „cerberi“ în toata legea. pe toti ceilalti. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. dupa ce sînt . sau de „companie“. sa împrumuti ceva de acolo. chiar daca nu au. Acestia sînt micuti si nostimi. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. care îi îngrijesc. Uneori. Or. ori un os bun de ros. recenzeaza. exista mai întîi. De aceea. decît trei guri. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. în numele stapînilor lor. îsi arata pieptul. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. anunta. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. Vrei cumva sa te apropii. Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. Între timp.

cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat. prin urmare. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. oricum. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. decît altii si sînt. înca neomologate! Varietate mare. Exista si aici. din pacate adesea se întîlnesc si „javre“. Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. Din pacate. cît si „ogari“. sau pe maidanele din jurul blocurilor). daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. Sînt mai amabili. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste. Pe de alta parte. cîini pe de-o parte. suflete caritabile. fara sa se mai preocupe de altceva. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. precum cîinii cu acest nume. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. majoritatea. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). care îi rasfata si îi despaduchiaza. nu pot). si St. Totusi. cu totii au în comun doua obiceiuri. pe care unii îi numesc filosofi „de curte“. ca si cele ale cîinilor! Si totusi. sau chiar. fie nu au prins ceva. televizati. îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. un singur rezervor de citate. casa proprie n-au. de obicei „paradigme feminine“. e vorba despre rase mai noi si vai. si. masa proprie n-au. Asta. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. iau urma adevarului si. exista în filosofie si „scund“. filmati. asa cum exista si „catei“. numeroase sînt triburile filosofilor. fie se prabusesc istoviti la pamînt. cu veche traditie prin multe parti. inteligenti si rasati. Cum se vede. Precum cîini. „fara stapîn“. adica si cockeri. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . Astia aleaga mereu din loc în loc. pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. ca si printre cîini. pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. îl constituie filosofii „vagabonzi“. „maidanezi“.Bernard-zi. au o întelegere. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. exista si în lumea filosofiei. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. filosofi.fotografiati. burse. atît „dulai“. dupa ce îsi mai trag sufletul. daca vreti. dar. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. „corcituri“ – eclecticii. Îsi gasesc însa si protectori. pe de-alta. exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. si „mare“. etc. desigur. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. pe „Philosophenweg.

afixe. mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac . prin urmare. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia. lingvistica la reciclare. . El era batos -un par. celebre cîndva.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi.tot felul de dovezi de falocratie. din pricina mai ales a mîniei feministelor. etimologie si. în ignorarea preceptelor semanticii. de înrudiri semantice. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte .bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata . analizate si clasificate. consemnate.adica concubinaj de cuvinte . Totusi. care au vazut acolo poate pe drept . destul cu descendenta din limbi moarte. de etimologii greco-ebreo-latine. Iata. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. îndragostite lulea unul de celalalt. ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos.aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii.ÎNCHEIERE . frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. El o ardea cu privirea -un foc. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate. fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului. începura. fericite si libere de constrîngeri. nu mai tinura seama de paradigme. numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. chiar si asa. perechi-perechi. mai multe cuvinte. ea era oachesa cu mustati -o foca. cuvintebarbati si cuvinte-femei. azi aproape uitate. fugira din sînul familiilor lor. ea malaiata -o para. au zis: “gata. dar si cuprinse de o febra “hippie”. ne-am saturat de parinti.

oloaza. ea românca verde -o tara. El se uita de sus -un cer. El cînta ales -un ton. ce sa-i facem!). . ea se ducea învîrtindu-se -o rola. ea te musca -o fiara. ea da insomnii -o vina. ea la grajd -o troaca. ea da din clanta -o poarta. ea nr. ea distrugea urechi -o viola. ea nu-l merita . El nu se misca -un pat. El norocos -un loz. ea era de piatra -o gema. ea la galeata -o toarta. ea cu buchetul -o cala. El era pe gît -un cap. ea te tinea afara -o bara. El te taia -un fier. El era dulce -un gem. El distrugea femei -un viol. El te invita înauntru -un bar. El urla -un lup . El cu herghelia -un cal. El era de pus în buzunar -un pol. ea era dupa primavara -ovara. ea facea mofturi -o toana. El era primar -un var. El tinea la rece -un ser. ea-i facea cu ochiul -o lupa. Mai apoi.El da ameteli. El era rus alb -un tar.1 tinea de cald -o sera. ea nu iesea -o pata. “ea” sfînta -o papa. ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. ea pe umeri -o capa. ea nr.un vin.2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. El se ducea dupa actrite -un rol. El era la ospat -un tort. ea de pus în cap -o poala. El la tîrg -un troc. ea freca podelele -o ceara. El baga la magazie -un port.

desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa. în fine.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail.98. tot el statea pe divan -o pasa. treptat. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment. 240. În consecinta. prezent. sa nu uitam de un cunoscut transsexual. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare.20.56.ro 091. chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate. dupa un timp. Astfel.Si.Cuvintelnicul nostru se încheie si el. dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita. fireste.53. destul de scandalos pe atunci. Totusi.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu .

ro noiembrie.www.noesis. 2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .

REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul.STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE . de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .

Humanitas 1995. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti. . Doctorat în Filologie Clasica. Aristotel -Metafizica. Humanitas. Meridiane 1985. publicate din 1977. Masina de fabricat fantasme. Mai multe volume de istoria artei. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica. 1998. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica. istoria mentalitatilor si filosofie. Teora 1998. Ed. Turnirul khazar . Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000. Penumbra. Cartea Româneasca 1991.filosofie si cenzura. Scriere si oralitate în cultura antica. 2001. Polirom 1998. Printre ele: Ecclesiocratia.Andrei Cornea (n. Platon . Teora. Stiintifica 1986.Cartea Româneasca 1988. Facultatea de Litere.împotriva relativismului contemporan.Clavis 1994. Cercetator la Institutul de Studii Orientale.Nemira 1997.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful