CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba. marele om de stat care a unificat Germania.fosti dictatori trimisti în judecata azi. rechemat la viata de un necromant. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine. a dat. de fosti dizidenti. precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete. de o fosta opozitie. apoi dupa 1990. pasamite. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. Dar o data cu trecerea timpului. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. fosti istorici ajunsi analisti politici. se spunea asa . pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. ca si de o fosta putere. fata sa din flori. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. mai ales printre oamenii politici. o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). dupa 1990. Menachem . Mitterand. peste un asemenea necromant. de un fost presedinte si un fost monarh. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti. ministrul de externe german. fosti detinuti politici. în general demnitarii regimului comunist. ajuns si el “fost”. dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”. Joschka Fischer. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta. implicat într-un murdar scandal de coruptie. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici . Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj. falsi fosti dizidenti. ceva mai normala. devenise “fost” cu totul. Presedintele Frantei. necunoscuta. a iesit la lumina. deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati. sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt. pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. fosti securisti facînd afaceri veroase. cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”.fara substantiv determinat explicit . sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne.Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva.

sau greata sa i-o acordam. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”. pe mai toti în “fosti”. Nau fost! Memoria noastra vie. Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord. iubirile. sustinator al actiunilor NATO. nu poate arunca cu pietre în politisti. iar fostii inamici . de responsabilitate nu ne putem desparti. de fapt.bun sau rau . iar figurile. cel de azi. Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. gîndurile. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru . fosti îndragostiti. sînt acum sleite. au devenit. el ramîne lipit de noi. sunetele. ea ne-a tradat. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. fosti adolescenti. se rupe de fiinta noastra. dar ne devine strain. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu. precum stigmatul lui Cain.exclamam. de ceea ce am spus . chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu. responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral. ca si albanezii din “fostul” UCK . vorbele. sau în fosti responsabili? Nu. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic. laureati ai premiului Nobel pentru pace . fosti prieteni. de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit.aliati. ale altcuiva.Begin sau Yasser Arafat.în 2001 teroristi si mafioti . Ori tineam minte ceva diferit. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”. De fapt. doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. prezent fiind. Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. amintirea respectiva. precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. fosti adversari. s-a rupt de noi. aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. cînd nu ne e rusine. cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”. parca. Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi. Dar chiar daca ne amintim cîte ceva.fosti teroristi. fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. urile. Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe. Fosti copii. fada si rece. de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer. atît de fierbinti altadata.

postumi lor însisi.ca pentru pacatele parintilor raspund copiii.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . scria cu cainta în memoriile sale ca. inexorabil.aprovizionarea armatei germane. Dar daca cumva toate aceste teorii. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. sa strabatem toate acele numeroase. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei. dupa ani de zile. În consecinta. de-a lungul aceleiasi si singure existente. iar familiile lor se dusmanesc. O vaga amintire. Ori. cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself. care. Daca familiile lor ar fi altele. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. dar si altii cred. au uitat sice. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. Noi -fostele fiare. Hindusii. nu am stiut ce facem. pe dealta parte. iar acum. . mecanice si exterioare fiintei noastre. nu întelegem cum de am putut face ce am facut. dar pentru care. condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. poate. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat. ar avea alte nume. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. iubirea lor ar fi licita. though not a Montague” . oribil. cînd stim ce am facut. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi. unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. sîntem pusi mereu fie sa platim. ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. În general.se mai crede si azi de catre multi .iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. sicine au fost si care. el un Montague. poate. Pare logic: ea este o Capulet. Noi -fostii fluturi.

fiindca nu-i evoca adevarata natura. care-i este. nici picior. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. care. biata. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. se pare. a denumit roza salbatica. ci la numele de botez . însa. cel putin înainte de Linné. fiindca nu a fost bine pus. prin ascutimea mintii. Romeo. nici alta Bucata dintr-un om. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie. Supararea pe numele de familie avea sens. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. care. leapada-al tau nume. nici chip. cum spuneam nu avea pe atunci. Asadar.Nici mîna. nume de familie. numele i-a fost prost pus. Mai întîi vine comparatia cu roza. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. ar mirosi la fel de dulce. dusman. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. Or.la “Romeo”. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”. spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. oricum le-am zice. Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. îsi rîde de un anume Hermogenes. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. discipolul lui Heraclit. pe drept cuvînt. sau rasura. care orice nume ar avea. . spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. Hermes este zeul inteligentei. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma. sau macesul. primul. si acesta. Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate.

Într-adevar. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul.diminutiv de la Iulia. ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. Nu-i prea multa “Roma” aici. Îndata dupa ce s-a nascut el. pe de-alta parte. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . nu si nu. Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau. în fine.Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). în ascunzisul prenumelor celor doi . cu simtul onoarei si datoriei . caruia îi pusera numele de Iacov”. “tinîndu-se de calcîiul lui Esau.Roma cu asprimea ei. Ce-i drept. Laban. cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. iesi fratele sau. iar Iacob. dimpotriva. si. mostenirea Tatalui. o data pe tatal sau.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga. în ebraicaaqev. înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. revenind. firesc. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). desigur. menit a fi secundul. mezinul.Alteori.” Si atunci.el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. timp de o noapte. în mod automat.Numele mai conta înca. fatal de bine? În fapt. sau.dar poate si speculînd echivocul numelui . în locul chipesei Rahila. cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . cel de “Iacov”. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut. pe de-o parte. ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit. Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. sau un zeu. Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. mai era numit si Edom. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. Sara. ca urmare. daca nu-i spune cum îl cheama. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu. caruia. si pe unchiul sau. “a veni pe urma”.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. un rege. Însa. cel care nu are de partea sa.toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . al doilea. Isaac. Dar si “Julieta” e “romanca” . asadar. la plecare. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei. Îngerul voia sa treaca prin vad. acest veritabil “Pacala” biblic este. adica “Rosul”). basca fetele si nepotii. într-adevar. “a însela”. Or “calcîi” se spune. care era roscovan si paros (si. îi ia o mare parte din turme. prin nastere. La sfîrsit. Nume bine ticluit. dimpotriva. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel). numele parea a fi foarte potrivit.

Vis insuflat noua oamenilor. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor. purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta. “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. tine de prestidigitatie. ramase altfel obscure? S-ar zice. prin nepotrivirea sa cu iubirea. fie si mai de mahala. Caci. poate ca tocmai prenumele sau prea roman. trecute în acte. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari.în marea lor majoritate . cum credeau cei vechi.opace.“Amor”. Asa ca iata destule motive ascunse. simple mijloace de identificare. spune Romeo “romeul”. tîlcuirea numelor personale a devenit. din perspectiva Julietei. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata. macar la prima vedere. Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. un fel devis . da numere demne un David Copperfield într-o doaga. oricum. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O. daca nu a si fost dintotdeauna. numele au devenit . Si. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne. Roma este antiteza. dulcea mea Julieta. si arta. e pusa pe farse bizare. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului . cum spunea amicul Mercutio. sau o reverie. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si . ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. are ceva de scamatorie.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. contrariul Amorului. adica. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei.

mai cumparau ceva. el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. Mai mult. prizau doar pe oier. sau mai la dreapta. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”. Altminteri.a cîrmi nava. ele pot ocoli singure stîncile erorilor. în omul de afaceri canalia. experimentata si cu stiinta e limpede. adesea sovin. Negustori. ele stiu sa se corecteze. O cîrmeau mai la stînga. a o face sa navigheze cum se cuvine. vazînd în negustor. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. “gubernare”. tîrgoveti. cum proceda Tanase Scatiu. mai sadeau cîte o vie. rurala. mai “chivernisiti”. “strainul”. dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu. pe boierul scapatat si inutil economiceste. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. Scriitorul român. cum se spune. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. scriitorii români. Curios însa: de la Nicolae Filimon. Cît despre “chiverniseala”. Unii dintre ei. Grecii erau marinari.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. în latineste.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”. Mai si pacaleau vreun boier. mai vindeau. Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. Duiliu Zamfirescu. De aici verbulkybernao . învatau sa se fereasca de stîncile negotului. tarani mai avuti se luptau cu birurile. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri.kybernetes e “cîrmaciul”. “Chiverniseala”. au “nordul” prin constructie. Popor de oameni de stat prin excelenta. miroseau a “neagra strainatate”. pe cel fixat într-o traditie statica. în frunte cu Eminescu. valahii începeau sa fie “apropitari”. iar acest termen a început treptat sa însemne . preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au. De aici si sensul derivat. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . “feed back”). pe plugar. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. si cu concurenta. observa Alexandru George. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”. sau Alexandru Vlahuta. mai cladeau cîte o casa.

statului . nu numai ca au înfiintat guverne care.adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi. De aici. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic. pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele. “governo”. Istoria limbii . caci se realizeaza fara stiinta. Ideea implicita în transferul semantic este. a guverna. neascultat însa de marinari. (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. o referinta comuna. eistiu sivor sa faca singur lucru. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”. guvernant. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”.nu doar a sta la timona navei. precum si derivatii corespunzatori (guvernator. s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. Nu e întîmplator. gubernie.nu doar a “cîrmi”. destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei. în absenta artei “ciberneticii”. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. Iar comunistii. atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. natural. Dar. În acest sens. ci si a “cîrmui”. Fiindca. Regimurile care au urmat. Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. militar. carlist. în fapt. sedimentate în timp. ”government”. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. un anumit raport. n-au mai “guvernat”. ci au împins corabia spre naufragiu. alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”. de fapt. raportul e pura identitate! NEO . pe scurt. prin urmare.nu guvernau . de aceea. fara “nord”. adica “chivernisirea”. Necazul este numai ca. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava. national-legionar. la un moment dat. “gobierno”. pentru respectivii.A guverna la întîmplare . De altminteri. guvernamental). România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi. fara experienta. Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. ci si la aceea a cetatii.

martelat cumva. Franceza nu mai are nici unul. sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. nu doar “romana”. Alcuin. latina s-a multumit cu numai sase. Apoi.ministri. etc. sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. dar care continua. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. aproape nici conjugari. nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire . iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea). au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. cerute delegea lenei universale . utilizîndu-si energia în alta parte. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. germana a scazut-o la patru. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni . jurnalisti cu greutate. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia .Multa lume se plînge ca se strica limba. cuvinte lungi. fara a fi intimidate de critici. rusa tot cu sase. ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. pastrate de limba vedica. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte. aproape nu mai au gramatica. greaca clasica s-a procopsit cu cinci. declinari. în sens profund. Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos. ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi. (Unii rau-voitori. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd. conjugari sintetice. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. Toate acestea sînt adevarate. bineînteles. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”.cronicarii regilor merovingieni . parlamentari. au luat cu toptanul cuvinte din . Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero. spun ca nici macar limba. sa zicem. sa circule prin miezul fierbinte al natiunii. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine. între timp. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. si de fapt. mersi bine. Într-adevar. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii.ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. cu terminatiile cuvintelor ciuntite. Pe de-alta parte. Ceva mai tîrziu. latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor.

pîna la urma. “lu finu”.cum zice deja neo-românasul în pempersi. “a dispare.) Sînt convins ca. nici Diocletian. “plus de asta!” . nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. Principiul lenei (sau. se spune deja si “lu sotia”. etc. fie ca ramînem detasati. cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” . a devenit marea si unica limba internationala. . si franceza. Or. dar în neo-româna asa se va scrie. cari”. “a zacea”). carea. iar “serviti-va cu friptura”. sau “vulgare”. sau mai bine si maipolitically correct . ceea ce se vade bine azi. (Sînt si în NATO. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. În fond. sau ei). asa cum. Anei”. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. nobil spus.franceza. îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. nici August. cîndva. “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici. cînd engleza. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. netulburati. “ a aparea”.ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. nici Traian. Apoi. rosti si învata. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”. fie ca ne burzuluim la el. Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila. la conjugarea I. vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ . al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. nici Marc Aureliu. “lu nasu”.vetust.a “neo-românei”. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi. fuduli. “a zace” (în loc de “a disparea”. desigur. Cum sa ne opunem? Fireste. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte. a apare”. spre deosebire de nemti care.

un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!).în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat). “învinuit”. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . mai usor de memorat. cu vocabule noi. ce sta sa se generalizeze în limba vulgara. înlocuirea unor cuvinte vechi. De pilda. Între timp însa. cuvîntul “rau”: se trage de lareus . cînd cererea e mare.prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) . cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif. Cuvîntul abstract. fegado). de atîta folosire iresponsabila.ce însemna în latina “acuzat”. Si asta e grav tocmai azi. Or. de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e. Cîndva. daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea. Si cine stie? Contrar aparentelor. ea va traduce pe brînci. si chestiunea vocabularului. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. desigur. s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie. gust. uzate. miros. asta sîntem!). inclusiv din marea filosofie de altadata. astfel.adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme. neo-româna îsi va inventa o literatura originala. neo-româna a gasit. E ceva rau aici? În fond. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea. si înca din resurse interne. expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. fegato. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos.(Friptura sa fie. în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. Neo-româna vine cu oferta: “naspa” . ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. din gurmandiza lor. deja salciu de tot la gust. a cuvîntului “ficatum” . Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? . ca sa nu protesteze puristii . naduseala decît abstractiunea si generalitatea.

trancanind în nestire la celular. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. cu declaratii de presa. “vacile sînt nebune”. stampile.de genulvacca-ae. pamîntul e mai putin arat. sa mai stea pe pupitrele de azi. cu dosare. rotund. cred eu. sclav . “porcii mor la Comtim”. comisioane si spagi. plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul . despreminister Falerni. sosit si el din latina. flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor. ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv.acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. cum se spunea pe timpuri. care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii . ins urcat în vîrful scarii vietii. de acolo sa zboare la Partid. Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte.nu mi se par convingatoare. în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului. model secret al scolarilor repetenti. cu prerogative.manus multarum artium ministrae . undeva. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei. zicea Cicero. sluga. ele sînt mai putin arhaica unealta. Cît despre “furci”. Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”.stapînul.solemn. cu interviuri la Tuca-Show.MINISTRII Uneori. de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. cu raspunderi. de catre proprii sai ministri. Cît despre “ministerium” . precum rezolutii. porcus-i. aroarare .ovladica . chipurile. furca-ae. “Ministra” era sclava care servea la masa. ce da corp (supraponderal. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. Sau oricum. nici de vreun secretar de stat la viticultura. Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. cu istericale. “Minister” este.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”. etimologic si semantic. Ce cuvînt clar. a încetat de mult. adrese. Figurat. sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea. formulare. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”. invidiat de multime. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre. un om foarte important. de exemplu un Prim-ministru. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii. cu conturi în banca. corpolent. opusul lui “magister” . Iar verbul “ministrare” . ci servila conditie a ospatarului.

ale nobilului . Sau. îi pregateau hainele. dimpotriva. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai . cucernici. ca franceza sau engleza. si nu. “preot”.pe lînga sensul mai profan . mai ales “a servi la masa”. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si. adica. slugile împaratului. celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. sa însemne . Cum spune Suetoniu. ea nu s-a terminat nici pîna azi. ei îl sfatuiau pe principe . cele care îi turnau vinul în cupa. dupa dreptul catolic. într-adevar. în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal.ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran. ceea ce latinii au tradus prinministri. “pastor” (ministre.fraude Tiberii. “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”.nu. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri. Daca slugile unui taran erau argati. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei. ale unui ofiter . Sa admitem.ordonante. îi purtau spada. Dar cum s-a facut. executantii capricilor acestuia.acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. de buna seama. oameni onorabili pe care degeaba îi hulim.înseamna “a servi pe cineva”. de fapt si .ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. pardon. al suveranului sau. E vorba si de unii pagîni. precum odinioara Thomas Morus. ei bine. dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi.pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare . îi îngrijau caii . cele ale unui mester erau calfe. treptat însa. sarcina importanta . în unele limbi europene.valeti. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. La noi . pe vladicile si boierii ce se înfrupta. ci “tehnica”: ea vine din aceea ca. cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea. ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”.si “prelat”. De aceea. termenul “minister” a ajuns. Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. în destule cazuri. îi orînduiau masa. minister). din bucateleservite . ministerio Pisonis.

“mai marele”. de unde initial fusesera toate identice . si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice. odata ajunse pe aici. Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. a învatat ceva meserie. mai si bea. de-a lungul timpurilor. mînjite inegal cu praf planetar felurit.impulsurile belicoase. în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia. “învatator”.Nu are prea mari pretentii de pricepere. spre pilda. pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. Marte . Astfel ca.În schimb. Unadoua cere alti bani. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. Exista si unele cuvinte care par sa fi patit. ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite.inconstanta. te tocmesti cu el. dar totusi. Vorba baladei: “noua mesteri mari.senzualitatea. Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine .pozitive sau negative . încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara. Venus . româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca. trebuie sa cada din empireu. daca stiemestesug emester de isprava. sufletele. dupa ce si-au pierdut aripile. pîna a se “împamînteni” într-o limba . Jupiter . Mercur viclenia.de drept.de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare. etimologic. calfe de zidari…”.curate si frumusele acum se diversificau. Saturn oferea ipohondria. spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa. dar are adeseori si sensul de “dascal”. iar daca traseele de sosire sînt diferite. de unde se contamineaza cu anumite însusiri. Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . “profesor”. Iata.pofta de sefie. apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta. uneori e de-a dreptul cîrpaci. cuvîntul latinescmagister .si.ce înseamna. sufletele. Soarele atribuia fanfaronada. iar Luna . dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti.

Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. Visul lui: ungrant. ajungem la celde-al saptelea magister. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. trupul: nu mai e decît un adjectiv. Ei pun. tiitoare. ibovnica. adica femeie . Are salopeta (si nu sort camesterul). descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine. asadar. concubina .nemtesti. n-are. o proprietate. fiindca are impresari. în ultimul timp. sîrguincios si anglofon:master. e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. magie. Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati. multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte.Amanta. creator. laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca. gravitate. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . organizare. nici meserie nu-i clar ca stie. Si. vraja. fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud. ar putea reusi ceva maret. iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici. Masterul si Metresa. Îl aplauzi si îi strigi “bravo. daca si-ar pune fortele împreuna? . caci emaistru.femeie în toata legea. evoluat pe planeta frumosului. învatatura.maestre!”. de fapt emagistra. ci mai degraba vrajitorie.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar. saracutii. dar mai mic în grad. Magistrul. Cacimaiestria nu-imestesug. june. asa-zicînd. darce proprietate:maiastra! Corp. talent. sausapte samurai ):Mesterul. si nicimaistru. ba chiar dincolo de lege:metresa. sex. Adevarat ca. ci îi platesti onorarii. Maiastra. chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei. Maestrul. Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani. se vorbeste mai rar despre ea.omaiastra. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. neofit. Asadar. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. confera însa geniul improvizatiei. în fine. dînsul e artist. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra. spre deosebire însa demaestru.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. Cu asta nu bei aldamasul. Maistrul.

celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon. Heracle omoara Leul din Nemeea. iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti). iar în al doilea .fara echivalent în realitate. chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante. adica. o pereche de picioare pe masura.sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena . rea . dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”.“a arata”). si pe mai tîrziu). e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie . putin conta. Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati. literal. Leul.se revolta poetul latin înArta poetica .Sau destinul cuvintelor.buna.femeie “frumoasa sus”. asemenea celui al sufletelor noastre pierdute.adica “aratari vide”. a ramas.cap de om asezat pe un grumaz cabalin . asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd.ca si pîna acum. si de aici pledoaria lui pentru “adevar”.Vanae species sînt acestea . Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita . Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. În primul episod din serial.monstrare . si ce “compus”. Dar vorba altui roman . în buna masura. lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate. si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . (Si de fapt. în vreme ce. precum “visele de om bolnav”. de fapt. ce se nascut aegri somnia. a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie. deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului.Hydra din Lerna. Sa fi fost primul o fiara reala. Ca proba. cuvintele? BEHEMOT Cîndva. celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca . terminata însa “în coada de peste”. în secolul al XVIII-lea. ca si Hydra eraumonstri.aratari (de la lat. Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara.

cînd cresc. putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. Din perspectiva arhaica.adica mai pe româneste Calorîul. Dar cum e la chip Behemot. Oricum. de ce. de ce e ea atît de natînga. Si totusi. i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor.o teava de arama. . Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. cuvîntul . se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e. în greceste. doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”. pur si simplu “Strut”. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”. dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”. ÎnCartea lui Iov. “îsi lasa oul pe pamînt. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii). Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. iar literal. îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi.forma gramaticala ebraica de plural. mama rea fiind. As!Strouthokamelos înseamna în realitate.înseamna “Vrabiocamila”. Oasele le are tari ca otelul calit.alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina. cum sa-i explicam enigma? De exemplu. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales. Sira spinarii lui .înseamna “vrabie”. (Adica o vrabie mare cît o camila.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. în schimb. Dar nu e o lege. Calorîul e numit Behemot . Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. tot dupaCartea lui Iov”. Vinele coapselor îi sînt bine înnodate. pe care mai tîrziu. pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme. grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui. dar. precum Hipopotamul . ale altoraratari ! Traditional.alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde. face de rîs pe orice cal al calaretului lui”.un compus desigur . ar fi totusi o caracterizare la obiect. de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena. de vreme ce prima parte -strouthos .alias Vitele.

iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii. Cartea lui Ruth.de ce nu? . Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e. ba chiar o spaima religioasa. si Alcibiade. unde se ascunde enormul Leviatan. Cîntarea Cîntarilor. ciudata . ori pe cer unde. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. oprelisti. Cartea lui Iona. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila. o jiganie de spaima ce. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura. Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut. iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. Pleiadele “au capastru”. Astfel ca “aratarea”. alungata fiind de pe înaltimi. Pegas redevine mîrtoaga. sta în cîta curiozitate mai punem în ochi. ce. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului. uluirea. deci. daca privirea se desteapta.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. ramîne cufundata în mlastini si rîuri. cum scria Rudolf Otto. Orion “are cingatoare”. un animal fantastic? E o “aratare”. Si .un Behemot cugetator . spune tot autorul luiIov . La fel patise. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl. . desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. Dar. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu. cine aratarea. dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim. Ecclesiastul.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu.” Si totusi asa ca un Panzer cum e./Nu i-a îngaduit sa urce sus. e ceea ce îti desteapta mirarea. în apele Oceanului.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. care-i dihania? Unde s-o cauti. atunci. odinioara. pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata. cu sabia. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. cum s-o detectezi.Cartea lui Iov. lighioana. în exaltarea lui etilica. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”.în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. cufundata însa .

“Unabucata brînza”. Domnul e Dumnezeul tau. nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon. . “Mi-e sila. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”. 166c). ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. “UnFuehrer. “Republica Franceza.o patrie”.Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. îmi e totuna”. “Fiul lui Dumnezeu. “Asculta. Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna.un popor. “Si erauna la parinti. Domnul eunul” . Israel.una si indivizibila”. se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. “Unusi cuunu fac doi”. “Politicienii nostri sînt totunul siunul” . un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. celunu nascut”.

cum spunea Mussolini. ca atare. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par. Adica. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric . totalitatea. iar în descrierile constitutionale. care e aproape identic cuuni versalul. Acesta e ununu “liberal”. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit. de aici.lumea întreaga. baba la bordei!” etc. statul national totunul. vazut ca lumea în integralitatea ei. Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea. se opune generalului. Acestunu este aproape identic cuparticularul si. si asa mai departe.comunitatea sauplebea. alteorimasa. ne referim laUni vers.multimea saumultitudinea saucolectivul. si nu “unu”.Scrisoarea I ) “Unu. apare repede si o idee înrudita. sau.unu semnifica întregul. iata:unul se . nici ca e impar. fiindca el estetotul . ori impar. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna. Acolo unde exista integralitate.unul înseamnatotul. caruia i se opune fractia sau partea. esteunul.variatia . Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. Apoi. insul. eventual. adesea. “Unule-n toti. Într-un sens mai particular. adesea. Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere.diferenta.“Si s-a facutuna cu pamîntul”. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila . particularul:unul individualitatii. caracteristic viziunilor individualiste. într-un sens. De aici. opusul sau este. în alt sens. Simplificînd lucrurile. probabil. acestunu duce latotalitar: Statul “total”. am putea vorbi despreunul integralitatii. Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par. termenul “federal”. În acest sens. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . individul. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu. în sirurile numerelor naturale. Daca.cel care apare în calcule. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. si. de pilda. trei. sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. în altul el semnifica. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente. Rousseau. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”. Pe plan politic. doi. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”. dimpotriva. pur si simplu.-J.

Cutare e de numarul unu. esteunu sauuna. în fine. deci tu esti indivizibil”.opune unului. În fine. unii metafizicieni.. A-l nega pe acest unu. indivizibil. pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. ci doar . deoarece. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. Unul-unulipseste. de pilda. cum facea Heraclit. STATUL . nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element. chiar daca nu identic. Bineînteles ca este siunic.unul nu esteunu . identic de-a pururea cu el însusi. Sau: “tu esti unul. pentru monoteist. Sau. unul e cel dintîi. Pe de-alta parte. Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul.e de înteles din cele de mai sus . Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. înrudit. sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun. neantul. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. Unele sînt simple jucarii verbale. paradoxul este ca. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una. sa nu omitemunul prioritatii. daca vreti. înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume. de pilda. adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici. ca de pilda: ”Tu esti unul. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice.. Sofismeleunului sînt . Unul unic este Dumnezeu. cuunul singularitatii. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. cît siindividualitatea tot absoluta.probabil ca nu. nu putem uita nici deunul unicitatii. chiar si multiplicitatea. deci tu esti cel dintîi”. în definitiv. adica indisociabil. ci doar cu “unuri”.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului. fiindceea ce este si nu altceva. continuu. adica opusul luiceea-ceeste. din punct de vedere strict al logicii . Si.si ea -un cuvînt… Oricum. El esteunitar. unul e indivizibil.

8) Statul “democrat-popular”. sau ce-o fi fost. Adica nu se schimba. istorice. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941. sta statuie. însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. e ceva caresta. Unde. Si constitutia. 6) Statul national al lui Ion Antonescu. suveran. Sta locului. 9) Statul nostru “de drept”. sau revolutie. Mihai a fost o data detronat si alta . populare. statul la români a avut urmatoarele statúri. 7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 . ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza. sta drept. Sta. staruie.Ce-istatul? Dupa origine. etc. sau de palat. 5) Statul national-legionar din 1940. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938. abia putin modificata. se trece si mirele ei . de dupa 1989. unitar. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii.sta . Sta sa ia.aceeasi radacina . dupa ce s-au declarat nationale. Cît despre conducatorii respectivi de stat. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866. constitutiile si statul pe care ele îl exprimau. odata cu ea.ce coincidenta . Cuza a abdicat. pe la noi statul n-a prea “stat”. sau rebeliune. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si.Constitutia din 1923 amendata. Dupa Unirea de la 1859. Sta în drum. prin urmare. national. legitimate printr-un “statut” aparte (1864). Sta sa ne arda. dintre cei zece de la Unire. etc. cu Constitutia din 1991. sta neclintit. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. Asadar. sau insurectie. Carol al II-lea a abdicat. Altceva.Sta sa crape. Constitutia are . etimologie. democrat.statul. Sta de paza. cum sta? Sta bine. eterne.“sta”.

surîzîndu-le gales. 1991 si de doua ori în 1999. drept evenimente pur interne. pe Germania cu Anglia.data a abdicat. drept aliati strategici. mereu independent si suveran fiind.orice injustitie ar comite! Pe scurt. fara busola.totusi din 1989.se va zice . iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. numai cu ceva care “sta drept” . sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. calina. au fost asasinati în timpul mandatului. feminina înaintea virililor nostri barbati de stat. Dar . fara rigoare. Duca si Armand Calinescu. lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”. alegerile au condus la doua alternante la guvernare. apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. care. doi primi-ministri. nu ne . fara sud. Anglia si Rusia (1914-16). despre “cine-a tras în noi”. oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept . sînt suprimate de alte ordonante. toata suflarea vrea în NATO si în UE. Daca la toate acestea mai punem la socoteala. parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti . a schimbat. nedictate de “neagra strainatate”.nu. si ca acum mai vrea musai si în NATO. “Stat” . îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” . de-a lungul veacului trecut. pe Germania cu Franta si Anglia (1918). sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta. pe Germania cu Franta.iata o vocabula romana care. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. justitiasta ea? Sta ea dreapta. luata la bani marunti. care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat. fara plumb la picioare? Si în fine. în tot acest rastimp.si-au încheiat mandatul în mod pasnic. am avut bucuria nespusa a mineriadelor. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria. în anii 50 . care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie. statul român. SUA si URSS (1944).am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti. pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918). De acord: dar functionarii publici “stau”. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). de asemenea. apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. pe Franta si Anglia cu Germania (1940). I. la rîndul lor.G. gratioasa. fara nord. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea. ca. ca în acelasi secol XX.Iliescu si Constantinescu . a semanat cu orice. ca în 1990. trebuie sa recunoastem ca statul român. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”.

în fata sa. este Primul Ministru cu minstrii sai.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. asadar. din juristi. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident. orice s-ar spune.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. sa se vorbeasca macar la obiect. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. separate de Curtea regala si formate.vede oricine . pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. seful opozitiei. În Franta Vechiului Regim. O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul.vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva. unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului. cuvîntul a trecut în Anglia. s-ar cuveni . a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata. decît “vorbitoriu”.crede o multime de platitori de impozite . Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”. cu exactitate. “actioneaza”. ci mai ales “vorbariei”. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata. la origine. revenind resemantizat chiar în franceza.convine. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. De aici el a patruns. pe care ar trebui. Numai ca. Caci “parlament” . nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica. avem si noi “statul” nostru. Si totusi . dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. sa nu se divagheze. desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii. înconjurat de membrii .nu! Fiindca. nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. în alte limbi. poate. cu acest sens. Într-adevar. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte. însa. s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului.

precizia denominativa. fireste. “a arunca ceva în paralel cu altceva”. Asadar. tot prin vorbe.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale.atunci cînd se adresa multimilor. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. la obiect. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”. unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. eclesiastice . “Parler” .dupa afilieri politice. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. ce înseamna. simplu. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. aceeasi orientare generala. originar. pusi totusi sa demonstreze. ca figura retorica. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei .de la stînga la dreapta . populare si. Lupta are loc. Intrînd în parlament. Ideea generala este aici de “ansamblu”. pastrînd.“cabinetului fantoma”. mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite. Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord. Bundes-tag). divizati profund în partide si grupari. exclusiv verbal. pesemne. este o vorbireparalela cu o anumita realitate. (de pilda.adica “parabol(iz)a” . e semnificativ ca un termen care. literal. Oricum. fara sa divagheze.“parabolare”. reprezentantii renunta la lupta fizica. Oparabola . mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. în sens propriu. Congress. “fecioare nebune”. acestia constau dintr-o multime de delegati. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. forma latina a grecescului “parabole”.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . “talanti îngropati”. el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”. membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale. coincidenta.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii. Iar ca figura geometrica. unitatea în jurul unui centru. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . Iisusvorbea în parabole . asadar. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta. (assemblée. “parabole” înseamna “comparatie”. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. poate. însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. “oite ratacite” si “boabe de mustar”. în general hemicicluri simbolizînd. Acestea sînt. arhitectural. “Parabola”. simbolic vorbind.

convertindu-ne. “Parabol(iz)area” va fi.Si totusi. dupa ei. si nu neaparat negativ si incriminator. înca. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei.ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. nu neaparat în sens juridic. în traducerea greceasca a Vechiului Testament. este deja dovedit vinovat.krima era. prin fuga ei infinita parabola va amîna. “Verdict”. Si. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile. mai tehnic vorbind.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau. amagindu-ne. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”. Zapacindu-ne. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”. prin urmare. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. - . “verdict”. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. . s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. în paralel. Apararea.focarul . Iata însa ca. o vorbire aparte. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul . pentru totdeauna. între momentul subiectiv si cel obiectiv. La jumatatea drumului între cele doua. un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”. de pilda.aflala egala distanta de un punct si de o dreapta. iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila. la modul general. al intentiei vorbitorului. În greaca clasica. pe ambele. ba chiar vinovat decrime grave. dezlegarea enigmelor sale… .masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale . situata echidistant între vointa si realitate. ci si literar. ci si pozitiv si disculpator. tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. de asemenea. Pentru acestia.simbolul vointei. ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia.

. latina. a “crimei”. failibil. La noi. precum un stigmat. Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît. nici nu poate gresi. adica de fapt “condamnare”. nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani. obiectiva. “Adevarul”. “verdict”. în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. Condamnarea devine urmarea necesara.“Septuaginta” . devenit în latinacrimen . în româneste. germana. va însemna pur si simplu “fapta rea”. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului. “pedeapsa”. cîta vreme exprima autoritatea suveranului .rege. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”. probabil din franceza. Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie.e “barbat” în româneste. Se vede bine ca.Krima. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau. împarat. dictator. Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele. ajunge ea însasi consubstantiala faptei. atunci cînd îsi exercita autoritatea. Iisus spune.40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. de la verdict la sentinta de condamnare. Din acest moment. Condamnarea. Acest sens este preluat de limba Noului Testament. prin urmare. de la aceasta la delict. delict grav”. din porunca regelui Ptolemeu Filadelful.acesta este drumul “crimei”. la un moment dat. de la judecata la verdict. departe de a mai însemna “judecata”. În plus. “crima” e femeie.realizata. greaca sau ebraica!) De la libera discernere.se putea altfel? . termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. urmatoarele. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul . sau chiar arbitrar. . dar a fost trecut la feminin în româna.crime este masculin în franceza.adica ocondamnare cu vîrf si îndesat . Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza. o judecata devine un verdict. la judecata. deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare. invers decît în franceza. “discernere între bine si rau”. judecatorul obligatoriu condamna. Ca regula generala. a delictului. dar el. Omul.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . ca principiu. Nu numai ca.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”. “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). (Ca si “minciuna”. pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si. în schimb. si. ineluctabila a erorii. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta. în fond. dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ. adica delictul cel mai grav. “omucidere”.

decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete. sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna. poate mai mult decît multe altele. . asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei. în junetea lor. fara îndoiala! Parcurgîndu-l. alesi în purtari. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. vocabula se scria la fel. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei. pe tineri. care. vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar. dar care. la fel. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. resentimentare.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . Or.educatia. În ultima instanta. prezenta barbariei celei de obste. al carui destin vrem sa-l evocam acum. dar se pronuntapaideuo. cam motaie sarmanii.si de învatamînt literaro-muzical -muzica . catre epoca elenistica. neciopliti si razbunatori.paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar. sînt si cuvinte care. înrait. cum ne spune retorul Isocrate. vindicative. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. regasim acolo. verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”. Initial. un altul. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care. A pedepsine vine de laepedevsa. poate si mai caracteristic chiar. De altminteri.Drum dezagreabil. dar si scopul acesteia .Decad oamenii. exprimau lucruri nobile si generoase. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor. aflata mereu la pînda. se aratau generosi. loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie.am vazut mai sus . cu trecerea timpului. devin resentimentari. de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. ticalosit . pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. Si în ultimul timp. la tinerete. Si. sedimentata în limba.este cel decrima. un aorist neogrec al verbuluipedevo. primesc sensuri aspre. “a-i învata” pe copii. În greaca clasica. agreabili. Treptat.

iar bataia era tot mai putin menita sa educe. În Evanghelia dupa Luca (23. treptat. sa-i închidem la puscarie. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde. prin Orientul elenizat. potrivit uzajului clasic. Undeva. de buna seama. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. totalitatea cunostintelor teoretice generale. a uneia corporale. în fapt. În vremurile acelea fericite. Dar cred ca. exact cuvîntul care. fiindca era mult de deliberat. Muzica. prin greaca bizantina si neogreaca. Se anunta o conferinta unde.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . Geometria. educatia se facea cu bataie.“pedagogii”. adica. îl voi elibera”. Dialectica si Astronomia. Aritmetica. ca un om drept.ca doar legionarii se pricepeau! . “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” . ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”. cît pur si simplu sapedepseasca.de aici si expresiaenkyklios paideia. iar scopul se estompa îndaratul sau.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas). Prin urmare. artele “faceau ocolul” Universului . Dar cum începu decadenta. 15-16). poate chiar sa-i asasinam? . Retorica. pîna în pragul modernitatii. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte. tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. pesemne. deriva frumosului cuvînt.Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica. au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. al Renasterii. aceasta deriva se desavîrsi. mijlocul se impunea tot mai masiv. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor. Pilat (reprezentat. pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. Asa ca. Dar. sau mai putin. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. unsi cu smoala. brutal. dar slab era. De aici înainte. iar de aici în româneste. cum am spune noi. sa-i purtam goi prin tîrg. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta.Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. mai mult. împotriva evidentelor istorice. astfel.

nici celulare. de unde. scoala Retoricii. În finalulRepublicii . (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!). în acest sens. Ma refer la sensul originar al cuvîntului. adica trimisi la un stagiu înpaideia. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii. or. mai sus. adica “propriu”.judecînd dupa unele si altele. Acolo. ostenit de viata de star al Eladei. “debil”. la judecata sufletelor mortilor. nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica . la mama lui. modestia.îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita. “tont”. de ce ar fi. buna cuviinta. natîng”. “particular”. nici secretare. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea.nu însemna decît “persoana privata”. pentru contrast si diversitate dialectica. “aparte” . tihnit si anost al “unui simplu particular”. sensul lui din greaca veche. pentru o viitoare reîncarnare.se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . etc. “simplu particular”.Nu despre asta este vorba. despre “ministri”. Doamne fereste. traiul modest. “cretin”. nici indemnizatii.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”. sa fiepedepsiti în sensul uitat. adica despre oameni cu treburi grele. “neghiob”. a ales. “prost”. nici pozitii solide.derivat al adjectivuluiidios. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat. chiar onestitatea. în asa-numitul “mit al lui Er”. prin latina tîrzie. al tineretii cuvîntului.Oricum. din Caragiale . nici demnitati.idiotes . ca sa frecventeze. nici…. nici comisioane. “dobitoc”. “tîmpit”. fie si naiva? “Ba chiar asa . esti idiot!” . . a intrat în limbile europene moderne. nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc. aflam ca. “imbecil”. sufletul lui Odiseu. Haideti sa ne referim. adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit. acum.veti spune . cu idiotii e… vice-versa!” “Amice. “guvernanti”. sau oricare altii care nu le sînt pe plac. “parlamentari”.

într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului. erau priviti cu dispret. Numai ca. neimportant si poate nici chiar inocent. daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat.“idiotie”. sa închizi usa în dos. Rousseau. cît si glasul cristalin al patriei. sfidînd “la volonté générale” a lui J. sa te faci ca ploua. Pasamite. sa-ti bati joc. etc. îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa.“idiotie”. Într-adevar.Asadar. în implicarea completa în afacerile cetatii. de ce ramîne un simplu “idiot”. Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii. certificate de valoare . în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. Socrate. cetatean al Republicii. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse.“idiotie” si asta. acolo riscul. sa nu-ti pese si. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. tu. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer. cu larghete. tata de familie. munci de raspundere. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”. bineînteles. pentru ca acesta sa fie apoi executat. El îndraznise sa sustina.. suspiciune sau ostilitate. nonconformismul în raport cu regula cetatii . care a afirmat la procesul sau ca. acolo valoarea. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. partase la ilegalitati si coruptie . tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. în fond. întocmai ca ultimul “idiot”! . acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului. în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare. unui om. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. Leon din Salamina. dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. ci corpuri materiale incandescente. trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein). omul întelept. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator. sa-ti pui perna în cap si sa te culci. cu obligatii. ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. etc. o fosta guvernare tiranica. Originalitatea. azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. “membru al societatii civile”. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public. fie sipost mortem . Mai înainte. altfel spus. pasamite. si sa nu fie un om public”. asadar. Acolo se afla gloria.-J. Odiseu. ducîndu-te acasa. si.

în compusi si cu”less”.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi. bineînteles. precum latina. de multe ori. mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . dificultatea negatiei conduce la contradictie. iar al doilea lui “me”. “guère”. Cum spuneam. În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”.sa nu ucizi!. în compusi. de pilda. îl avem pe “nu” cu care negam predicate. pe Muntele Sinai. respectiv lui “al”. limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect. esentiale. “un”. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”. în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul .cu “not”. greaca. particulele privative împrumutate: “in” si “a”. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste. De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”.NU Afirmatia e simpla. se serveste de “non” pentru a nega. fie falsa . fie ea adevarata. Limbile vechi. de pilda. Alte limbi sînt. aceste roluri ar apartine lui “lo”. “in”. si desigur. dar de “ne” pentru a interzice. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. Or. cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri. aici. dar. “pas” “point”. Negatia e complicata. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . dar. Nuantele sînt. În ebraica. porunceste: ”lo tirtah”. Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. no”. dupa “sentimentul fiintei” lor. engleza .

al doilea pasarile de prada. bineînteles. “Nefîrtate” gelos . “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”. Dimpotriva. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. asa ca aparura cu duiumul: negatii. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine. Pr. am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. sau “rau”.“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo. “Nefîrtate” . a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. Si. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. A deplasa negatia schimba. de vreme ce “fiinta este”. revizuiri în . “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. Ei cred ca lumea a fost creata. deci. interdictii. Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. nu se sinchisea de contradictii.inventanegatia . “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. Dar pe masura ce o facea.altceva decît “e nevoie”. deoarece prima neaga o posibilitate. pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii. Dar nu întotdeauna. se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. s-ar zice. “Fîrtate” a produs salariul net.ordonanta. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. În fapt. “Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei . adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. si totusi. în timp ce a doua neaga o realitate. Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii. ea se nega pe sine.mustele si. celalalt . La urma. Daca. si asa mai departe. asemenea politicienilor. la buna împarteala. celalalt . de doi frati. Astfel Spinoza scrie înEtica : (I. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. primul e autorul florilor. Numai ca “Nefîrtate”. ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc.impozitul pe salariu.al spinilor. primul a facut fluturii. dea lungul timpului. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”. Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”. deci.XI): “Un lucru exista cu necesitate. Multi însa s-au îndoit. “Nefîrtate” .

atunci cînd. “minciunile.halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament.singuratic. abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat.ori exclamatii precumamin (asa sa fie). refuzuri politicoase. În schimb alti termeni. promisiunile electorale. recomandari încruntate. ci este redat printr-un împrumut. metaforele.nuntius saulegatus. Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna.însemnînd în ebraica “trecere” . se regaseste adesea si în limba. burlac batrîn . privatiuni severe. contraziceri. sînt tradusi literal din ebraica în greaca. textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii. comunicatele diplomatice. unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah . ebraica mai era înca limba sacra.angelus . iar greaca era limba de comunicatie. iudei în majoritate elenofoni. în latina în primul rînd. Astfel. Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet . toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi. gogosile. însa . Faptul ca. sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea. antifrazele. a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini. aburelile. rogu-te). minciunile nobile.sta pîna azi. “vestitor” nu mai este retradus în latina prin.hosa’-na (mîntuieste-ne. pentru primii crestini. ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase. în greceste. nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”. De partea cealalta. Acelasi fenomen s- . cam degeaba. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu. totusi.cuvînt opac în latina.sacrul este intangibil sau oricum.Paste . oximoronurile. tangibil numai cu mari precautii. esentiali în credinta ce se nastea. De aceea. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona). Dar interesant: mai departe. sa spunem.punctele esentiale.

caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”. în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. ca si. în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca. ci doar l-au adaptat fonetic. dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”. probabil.dar dupa legalizarea crestinismului. ”vîrstnic”). pornind de la ea. asociate cu iudaismul traditional. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este.priest. cadiacon . consacrat. Latina. neînvatat. (La fel a procedat si slavona. sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. “ecclesia”. Ele formau un vocabular misterios. primul “sol”. asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii. dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” .“slujbas”.secolele II-III .Isus Unsul).a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit. lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós. decît de sensul originar. ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar. ascuns de ortodoxie. Vechile semnificatii. fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine. pentru credinciosul de rînd. exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii . asadar. iar mult . o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor. hieratic. celalalt .) Semnificatia originara a fost ocultata si.apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd. au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica.“adunare”. preot) cu deformari fonetice specifice. desi se .nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus . * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala.era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii.

Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . iar virtutile misterului sacru .incontestabil . ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” . ca limba ne determina felul de a gîndi. în schimb.au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica. ale ignorantei au continuat sa fie promovate. “Bateti si vi se va deschide. desigur. În Occident a venit însa Refoma.o altfel de reforma. pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale. care a tulburat. 5.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei. întelegere.scria Ludwig Wittgenstein . chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase). cereti si vi se va da!” Pe scurt.adica ceice nu stiu.în fapt.catolica) religia nu a fost cunoastere.dar. de fapt. Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. obsesia secolului care s-a încheiat a fost. sau chiar în cea apuseana . Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana. La noi “cei saraci cu duhul”. într-o anumita masura. dar tot “reforma” si ea. cine a fost Isus Cristos. dupa parerea mea. Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici . aceasta complacere în ignoranta a credinciosului. în mare masura. stam rau si azi cu reforma . înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” . Asta în pofida faptului ca sintagma originara. premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi. printre altii) . chiar prin netraducerea acestui vocabular.adica prostii. insista sa capete cunoasterea. “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” .si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat.3. poate. Dar în Rasarit. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei. adîncire a unui sens. ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”. dar cauta. din Matei.ptochoí toi pneúmati. credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea.considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu. De aceea. precum insista cersetorii sa primeasca pomana . Mai mult.

De exemplu. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. noi indo-europenii. În fapt. sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte. jesti . vie. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. din care provin majoritatea limbilor europene moderne. est. asa cum o stiu bine logicienii. Fireste. Uneori. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. Chiar si azi auzim. etc. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). Hopi. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj. în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. În ceea ce ne priveste. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. asti. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit. limbile indo-europene vechi. întrebatorul . relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite.înTractatus logico-philosophicus. ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. latina. au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. Wittgenstein. greaca.nu se interesa daca respectiva . limba vorbita. precum sanscrita. rezultatele au fost paradoxale. de asemenea. De fapt. Numai ca. ca de pilda Martin Heidegger. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna. (este) etc. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat. diferite vor fi silumile noastre. Greu de înteles. ca limba unui trib amerindian. Si.poate seful . în linia aceluiasi curent de idei. prin vreun birou.

Dimpotriva. sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo . Elipsa lui “aici”. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect. cum sînt limbile semitice. Uneori contextul. iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ. Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei. la barul de peste drum. precum Antisthenes. Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca.spune un adevar. în acest caz. Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. astfel gîndirea a iesit din pubertate. un predicat verbal.adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”. mai curînd sfidîndul. deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate . în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista). însa. probabil.cu cuvintele lui Wittgenstein .peste frontierele limbii si lumii? … În fine. duduia Aidaeste. care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. Alte grupuri lingvistice. there is). Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera. cel care spune ceva spune ceea ceeste. îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”. Este si Dumnezeu! . Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. dar. es gibt. iar “a fi” pare a forma singur predicatul. însa. sau . dejucîndu-i rezistentele. considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . Aceasta facem. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”. mai mult le încurca: În vremea lui Socrate. e patenta. într-adevar. al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . ci.mai exact. existau gînditori. de pilda. Se poate.trecînd peste granitele limbii. dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara. folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential. înfrîngîndu-i legile.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). caci acela care vorbeste spune ceva. desigur. Pe de-alta parte. “este” reprezinta.

Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala.CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” . nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. cu acelasi sens. ba chiar si cu mai mult”. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . Dovada. cu un neologism luat din franceza. da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege.sau. comparînd statul cu un organism. despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. daca . suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. fuehreri. Menenius Agrippa. asta.“prost sa fii. în timp ce trupul. zicea Menenius. coplesit. cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului . Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator. din latinescul “caput”)? La urma urmelor. un nobil roman. unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit). Or. Al Mare gîndeste. vezi bine. diriguitor. veti zice. decisi sa faca “separatism teritorial”. profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul. fie si numai în tarisoara. duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva. Sigur. ai mici asuda! De fapt. iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. iar conducatorii sînt…stomacul . mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. “sef de stat” (chef = cap. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti. lideri maximi. cred ca. Prezentîndu-l în fata electoratului. fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”.

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). privit în fata asa cum e.si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului. el poate fi acum biruit. spre a capata anticorpi.siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii . limitat la propria-i substanta. putrede. Altminteri. daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. Am adauga noi . eufemismul îi ajuta sa evite realitatea. neutral. care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei.“dracul gol”. raul devine nu mai putin rau.pentru legitimarea sa. El încurajeaza colaborationismul. obiective. ci siiresponsabil . În cartea saUniversitatile lui Hitler. Eufemismul este. Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii. cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine . sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”. un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului. atunci inumanitatea aparea domesticita. Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta. acide . si veti gasi pretutindeni credit si complicitati. în fine. mitul stiintei. de pasiune si animalitate umana . “sa igienizam” raul. el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . de pilda. “value-free” (cum e. dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze.tot ce e prea legat de sînge sau sudoare.sonderbehandeln . scopul sau principal este de a permiteacomodarea. deportarea “igienizare” (Säuberung). Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung). “stiintifice”. sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv.mai scoliti cum sînt în general .si înlocuiti-le cu expresii neutre. În fond. Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum. Dar uneori raul. negresit. stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale. dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident. adica “a trata diferit”. complicitatea cu oroarea . ca si bolile trebuie primite în fata. cu orice pret. sa-l tempereze si sa-l justifice. anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. Extrageti din viata mirosurile sufocante.

divizata si sub-divizata. Iasi. înca din Renastere. limba “adamica” ar fi fost “amestecata”.si-au spus unii îndrazneti. poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. Cum îsi argumenta Cratylos. Sau e cu putinta? .Universitatile lui Hitler. Dar. cînd cineva nu spune adevarul. sau chineza contemporana. Altii . nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica.limba zeilor sau a lui Dumnezeu. e neantul! Interesant. el nu spune nimic.erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza. Cel mult.[i]Max Weinreich. zicerea falsa este un fapt indiscutabil. de mult. corupta. un filosof. preschimbata.unul care pretindea ca e filosof. la inexistent. ci rosteste sunete lipsite de orice înteles. care. sau limba “antediluviana” . Polirom.limba “adamica”. radacinile idiomului originar. aidoma lui Dumnezeu: acestia . or inexistentul e neantul. eskimosa. 2000. fiindcaminciuna nu exista. deci.banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze. e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca. au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice. pe de-alta parte. mai ales. sau . teza aceasta? Falsul . ca într-un joc de “puzzle”.fie ea greaca veche. nu se poate minti. dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui .stranie la prima vedere. astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta. daca în ceea ce priveste limba naturala .spunea el . era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. Cadem astfel peste o veche obsesie . în care nu se putea pronunta decît adevarul. Prin urmare.ma rog .se refera laceea ce nu e. dupa catastrofa Babel. caci despre el e vorba. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”. la momentul Facerii. COMUNICAREA Era odata. nici minti). încercînd sa reconstituie. Ceea ce ni se sugereaza este ca. Cum? Metodele difera: unii. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor.spune Socrate care îl combate pe Cratylos . în vremurile vechi .

decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect . dupa Galilei. apoi. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii.sînt. iluzia. numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. se credea. complet . sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. Or. gesturile. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare. ori limbajul computerelor. am zice. dezbinarile. care.anume ca. prin urmare. E ciudat sa vezi cum. Caci. lipsit de substanta. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea. nu esteacolo . ci. semnificatiile. ceea ce nu se vede. pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului. Ar disparea atunci adversitatile.precum televiziunea si Internetul .indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . de adevar. au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica. ca tine mai curînd de neant. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul. într-un fel. adevarul e substanta originara. sau macar sa viseze ca. razboaiele. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede.adica transparent. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra. corupte fiind. transmit falsul. de fapt. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. si care. daca nu ar putea spune minciuni. zicerile tuturor triburilor fiilor omului. ar comunica doar adevarul. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale. perfecte ale vremurilor noastre fericite . împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului . ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. mijloace de comunicare magice. oamenii s-ar întelege perfect între ei. de pilda. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos. a transparentei absolute. visau la o limba universala. investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. . dar desigur. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. apoi fizica. nu se “spune”. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere. invers. din timpurile vechi si pîna azi. certurile. noile media. Unii s-au gîndit la semiotica. Si ei cred asta. bazata pe ratiune.ar conduce la armonie. visele. precum Descartes sau Leibniz. si ca falsul e acolo un intrus. de realitate. logica formala. mai tîrziu. este indicibil.erau filosofii. chipurile. si pentru armonia umana. Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . În schimb.

ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui.Mercurii dies. al despicarii firului în patru. în decade.daca nu fizic. ca proba. obiectiv si “la timp” . “briefing”-uri. nu în Iliada. “workshop”-uri. În pofida obsesiei “comunicarii totale”. conferinte.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti.Dovada cea mai buna este ca. al subtilitatilor “mercuriene”. dar si al retoricilor care îl fura pe cititor.neaparat complet. Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche. de ce m-ai parasit?”. acid. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. s-a impus saptamîna de 7 zile. mai sarac. Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. se minte si se falsifica din belsug. a myriadelor de “talk-show”-uri. mai discreditant. sau Crucificarea. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad. Or. momentul bun. Pîna aici. Dupa cei vechi.“Martis dies” . dialoguri. un atac. Mai departe începe fantasmagoria: .prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. un pamflet. Dumnezeul meu. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. Sa perseverez totusi în eroare. al hermeneuticii. treptat. macar scriptic: adica sa nascocesc. a nenumaratelor comunicate. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei. care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii. a inundatiei cu vorbe de la colocvii. Închipuiti-va. de pilda. daca am fi fost informati de “eveniment” . mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte . reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. mai incompetent decît azi. Am ratat. volatile. interviuri. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca. ocazia. Într-o zi ca atare. Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat . purtatori(oare) de cuvînt. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva . mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica. ceva muscator. prin urmare. declaratii. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” . total. belicos. zeul si planeta data prin repartitie . toate bune.

dispretuia mistagogia numarului sapte. sotul blondei Freya. Mercur. de pilda. Aristotel. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). treaca-mearga. a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca. de unde provine “Wednesday”. în Imperiul Roman. si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. a alchimiei. Marte. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. în Antichitatea tîrzie. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti. prin influenta lor misterioasa. imaginata cîndva de preotii caldeeni. cu alte forme si ingrediente. Oricum.vizibile cu ochiul liber: Luna. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului).Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . Cît despre Wodan sau Wotan. decît se potriveste un Panzer cu o floreta. zeul magician. Jupiter.ambele responsabile cu amorul. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva. în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. nimic nu putu opri. viata omului. Initial. scurt. Sunday = ziua Soarelui. Asocierea. cinstit vorbind. Soare. Venus. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi. grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii.de unde “duminica”. care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”. Saturn. Pentru aceasta. s-o împrumute de la romani. vor prelua ideea. parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza. ceea ce. si în general. Doar poate ca Freya si Venus . sub influenta cultului solar. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. invazia astrologiei orientale.care tinea cont de marimea duratei . aveau laturi comune . sau. zeul nordic al tunetului. Dar în continuare. a animalelor si a plantelor. Altminteri. “Dominica” . care ardeau “sa intre în Europa”. adesea. în marxism ori în “stiinta rasei”. cum vom vedea mai departe. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor . Crestinii. e cam fortat: Thor. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. daca cu Monday = ziua Lunii. sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca.

re. joi (6). ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie. cînd le venea rîndul.e nu doar o alta zi. ce-i drept). acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. ordinea obisnuita zilelor saptamînii . Sminteala. împietrite în limba. dar si influenta altei planete si a altui zeu. de la 1(Luna). Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale . ca si urmatoarele trei cvarte descendente. Miercuri . va fi nu numai ziua lui Saturn. vom obtine: do. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile. Asadar. Marte. la. daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus. a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca.va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care.provizoriu însa. Saturn. în sine. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica. ma grabesc sa închei. fa. Jupiter. Venus.luni (1). si . mi. nescapînd sa intoneze. anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) . ci si aceea a “zeului necunoscut”. Soarele. fa .este aceasta: Luna.la. ori informatie! Oricum. ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei.si. potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor. nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton. sminteala cu rezultate durabile. duminica (4) . nu-i asa? Nu mai mare.perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului .sol. Deocamdata. marti (5). sîmbata (7). Mercur. ori limbaj. sîmbata. vineri (3).si rescriem astfel zilele saptamînii. miercuri (2).do. îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii. re. se observa regularitati ce. daca este scris în acest fel. cît este înca marti. cu siguranta.mi. În consecinta. la 7 (Saturn). dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale. sol.

acestia. dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. culmea. vazuta ca demna de dispret. rau. nu mîncase. Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu. dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine.de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini. toate neamurile aveau sarbatori. a saptea sa dormi. daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina.adicafara viata. Într-adevar. învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti.cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”. crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine. un autor satiric precum Petronius Arbiter.o sustinuse . ca alde Seneca si Tacit. de altfel. ca si destui alti autori .credea el .Ce poate fi mai firesc astazi ca.avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor. Sigur. de la împaratul Augustus. sau la un poet ca Martial. sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi. Israel. care erau iudeii.Sabatul . dar frumos de Sabat” .se proclama acolo. posac.iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa. nu conteaza). cu spor sau far’de. sînt negru în zilele saptamînii. trist . precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”. “Sabatul rece” . ca în a saptea se odihnise. un popa egiptean elenizat . asadar de “Sabat” . grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si.spunea Manethon. dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi . zi nefericita în care . Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara. depost . aparea bizara. Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu. Dar aceeasi mare eroare .zi de post . pîna la un istoric ca Trogus Pompeius. ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. într-o zi. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni. facea pauza mereu a saptea zi. mari dubii. care declara ca.greci si romani .nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta. care . pesemne fiindu-i greata. asupra identitatii caruia aveau.

Seneca.credeau ei . cît si în alte mari orase ale Imperiului. de pilda. Popor lenes . dupa un timp.” Te întrebi. Pasajul. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. Asocierea a venit ca de la sine. Pîna una-alta. Augustin. avem “sîmbata” (de la “sambatum” . mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent.credeau unii antici despre evrei . înca din vremea lui Caesar. si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. Si astfel. si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat. Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita. dar. redat de sf. Într-adevar. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur). iar multe lucruri urgente. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn. acolo unde noi. care se speteau de zor si sîmbata. Dovada ca au mutat si data Pastelui. Ceea ce nu prea s-a întîmplat. Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. ei nu s-ar fi aparat. în aproape 28 de ani.forma nazalizata pentru “sabbatum”). deoarece . saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”.ca proba. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. Pagînii. iudeii erau destul de numerosi atît la Roma.afirmau altii. dupa vorba aceluiasi . “natural”. printre care marele filosof stoic.Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. au mutat repaosul în ziua Soarelui. merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. afirmîndu-iinutilitatea . îi dispretuiau pe unii. la ce mai serveste filosofia. cînd au fost atacati de Sabat. Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. cei cu un temperament limfatic. morocanosii. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate. tribunalele si alte oficii publice sa fie închise. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca. la ce mai e buna cultura. ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”. nefiind facute la timp. ajung în paguba. vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece. citind asa ceva. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando). de asemenea. si duminica. daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi.ziua lui Cronos-Saturn. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire. Si astfel. ursuzii sînt saturnieni.mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. în urma unei lupte pe viata si pe moarte. duminica. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” . Popor stupid . ori italienii au pe “Sabato”.

Dar pesemne ca. a unui copil inocent . tineri si fericiti. iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol. ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul.Seneca. ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. a unei femei frumoase si iubite. apartinînd unei natiuni demne de dispret. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu. asa cum se gîndea sotul ei. În schimb. si pe celelalte. ba chiar avînd pe Diavolul în el. inexplicat. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. pesemne. Graba lor. neghiob. “învinsii au dat legile lor învingatorilor. în timp ce cetatenii normali. un “dusman al neamului omnesc” (Tacit). ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete. precum mitologica Euridice. moartea unui tînar. Admetos. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes. Cei frumosi. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. parca. platitorii de impozite onesti. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila. radacina neroziei . De asta. ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte. sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. exitusul subit. aproape inacceptabile. superstitios. le putem privi atît de netulburati si pe unele. La fel. considerîndu-le lucruri pline de miez. un razvratit social. un asocial.unde “radacina” e iudaismul. diferitele cunostinte. precum regina Alcestis. heterosexuali. va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. în fine. odata. iar “prostia” e crestinismul .a dat vlastare care au napadit toata lumea. ori dotat cu un temperament posac.dupa cum preciza un pagîn roman întelept. iar “radix stultitiae”.inclusiv printre . cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor . Rutilius Namatianus . fara vreun semn prealabil.toate acestea ni se par scandaloase. De pilda. un pervers. Astazi. patrioti.politically corecti. Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate.

sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. exista parca în noi oinstanta încapatînata . zeci de mii de ani. unde se afla pomul vietii. De parca ceilalti . sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul. Sfîrsitul lui Enkidu.mai batrîni. daca nu mai sîntem. stim pozitiv ca orice am face. moarte “naturala”. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam. daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica. cît fiindca îsi da seama ca . Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic. Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà. îl umple pe Ghilgames de disperare. dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . Apoi zeii .proprii parinti de “vîrsta a treia” . Pentru omul primitiv . né gioventude”. Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”. descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus.cum stiau vechii greci . Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem. toti oamenii. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames.aproape orice moarte este accidentala sau intentionata.pentru a se coborî în locul ei la Hades. sau vreun demon care s-au razbunat.s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. mai gusati . De ce atunci mor. ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. mai ales. mult mai împacati. de fapt. a jignit vreun spirit. cît timp sîntem sanatosi.ne spun antropologii . fiintele omenesti au crezut ca moartea. vom muri. Ori. si spera ca vom redeveni indestructibili. ori.pedeapsa individuala. dar nu atît din iubire pentru acela. totusi. mai hîrsiti. cînd nu e un asasinat. Evident. vreun zeu. prietenul sau. e expresia unei pedepse pentru o crima comisa . dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. asadar. rasuflam usurati… Adevarul e ca. si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”. la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus. În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden. ori a pierit de lancea unui dusman. adica omor si nu exista.

la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor. disparitia poate fi amînata indefinit. nu poate ocoli moartea. Dar el. pe masura ce acestea s-ar uza. nici macar el însusi. faptul ca robii sai mureau. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda. este inevitabila. relativ noua si uimitoare. Succesul ei . în urma. faptul ca nu ne putem accepta moartea. elixirele magice ale alchimistilor.. care totusi mor. cît si faptul ca ea. cum o sa moara. mare rege si fecior de zeita. la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca.nimeni. caruia îi cere leacul nemuririi. bietii. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa. De unde. Mai tîrziu. mumiile egiptene. sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. S-au mai inventat. a unui blestem.Ch. supravietuitorul Potopului. Caci daca moartea e urmarea unei pedepse. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste. cei nevinovati. unde sufera un fel de a doua moarte. Înteleptul Ecclesiast ar . totusi. butasite prin clonare. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. care îi promitea lui Odiseu nemurirea.asa cum o atesta si etimologia sa . certificabilaaici . si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. misterele initiatice. initialsufletul . Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era. Pentru crestini.elleader maximo . mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii . altii îsi spun speranta în ingineria genetica. de undepsyche = “suflet”). sufletul celui ticalos este expediat în Infern. este anulatadincolo. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge. Si totusi. inepuizabila în procedee ridicole. Democratia mortii.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile. marile metafizici religioase au conceput. în schimb. la fel ca fratele sau mai blînd somnul. nu îl impresionase niciodata.d.Ambrosia ramîne. ca si în paleolitic. un mare erou.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. în 399 î. Fireste. doctrina sufletului nemuritor. în chip deambrosie transcendenta.caambrosie . acolo unde locuieste Utnapistim. vorba Ecclesiastului. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. sau a unui accident. pe de-o parte. daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. sîngele lui Isus. care le-ar putea înlocui organele.nu era decît un “suflu”. Marele Sef. cînd Socrate e servit cu cucuta. vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit.

În româna.nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie. cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste. cum o sa presupunem asa ceva.vorba lui Nieztsche . un moment mai tîrziu . literal. Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum. pentru ca. ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. Aceste fraze. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi . greaca. poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda. asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic. adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen. ca o femeie.înseamna. rusa. nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”. au fost mijloace neîndemînatice. sedusa de omul de stiinta. “neascunsa” . italiana.vai. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita. daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa.precum franceza. faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia . ca-i accepta promisiunile. latina. a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! . ebraica .traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica. fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie.sa-l refuze. ca-i primeste îmbratisarile. “Adevarul este femeie”? . pasiv. caci la noi doar “minciuna e femeie” . nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta. în masura în care au fost dogmatici. ba chiar mai rau . spaniola. nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii. ba chiar lasciv. n-are nici un haz.putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim.asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul.

iar “Eros” (Iubire) e barbat. cresterea.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste. în fapt. Dar. rodirea erau asociate feminitatii. Tinerii se iubesc o leaca.s-ar parea . ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. zamisleste frumosul.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII.a lor. ea . ambele.în timp ce membrele au sex. dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. o anumita logica . rîurile sînt barbati. exista un roman alegoric:Eros si Psyche . Toata aceasta psihodrama platonica devine. Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi. macar în unele cazuri. în aceleasi limbi. dar în limbile vechi .chiar si stejarul atît de viril. etc. dar are. etc. În limbile moderne. inima . “Suflet” (psyche) e femeie. Afrodita. sigur ca pîna la urma se face nunta. fecundat(a).gen si specie. de bani gata.au si avut. despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care. feminin. de altminteri: una dintre ele . femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice. Vînturile . vegetatia. caci cuprinse de remuscari. producînd gelozii si procese interminabile. copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. El . dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge.sînt în general asexuate . probabil. Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin.da. de data asta. ceva alegorie la baza: e vorba. doar-doar. Or. Asta fiindca. ca si Liebe (iubire) sînt. fiintele dupa taxinomia . Organele interne . Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . saraca. În Antichitate.se mai poate ghici. distributia aceasta a devenit arbitrara.Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata. Ea nu se resemneaza. Romanul e cam fad si banal. si-o lua lumea în cap. în greceste. nu a noastra. pîna pune gheara pe ipochimen. confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”. se sta chiar mai rau: Seele (suflet).Sandra Harding . fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei.sînt vazute ca lucruri . în aparenta. prin inversiunea sexelor din româneste. si asa mai departe. Mai intervine si mamasoacra. În schimb.o fata cuminte. dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi.un june cam flusturatec. probleme traducatorilor si filosofilor. ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev. asadar. ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor . uneori si neutru. imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul . cum spuneam. Oricum feministele ar avea de lucru aici .sa spunem oare sexul lor? .baiat la noi (la singular) .ficatul. care o chinuie pe fatuca. cînd oamenii erau mai frusti.

sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. plimbare. Cerul este barbat. E trist sa stai în banca.si ea element fecundant. si mai ales. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. urmarite de zei sau fauni libidinosi. nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor. se duce. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. studenti si profesori decît larecreatie. înconjurate de apele masculine. student. Si. mîncare. la timpul liber . locuiti de “hamadryade”. sa rîvneasca la a nu face nimic. sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici. la vorbarie. somn. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. televizor. Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. în vreme ce Pamîntul e femeie. pîna la urma totusi. amor. o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber. în aceste conditii. sa ragusesti zbierînd “ordine”.sînt petice de pamînt roditor. Insulele tind sa fie femei . sport. cu dosare prafuite. ca si ploaia . plin doldora cu carti. s-au transformat în copaci. ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti. De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir. la un moment dat. adica e infecund si absurd. fireste. zi-de-zi. totul prins în laturile firaraiei de la computer. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. lascoala. cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine. . de partea cealalta. asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. Pentru noi. hobby. spectacole. elev sau profesor. calatorie. poate.) Fapt este ca. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze. (În româneste. ca sa scape de siluire.sînt masculine în greaca si în latina.

schole însemna “timp liber”. alteori cloaca acesteia. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. cînd stiinta . locul obligatiei. Asa imagineaza Aristotel. “sedea în recreatie” si. Si totusi.era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim.la a vegeta un rastimp . “recreatie”. toate aceste activitati ale intelectului. oricît de lucrative ar fi fost acelea. Prin urmare. sînt vazute drept fiiceleragazului . ci exact pe dos: “noi gîndim. fara proiect. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma . a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. al caznei. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”. astronomia si filosofia.fiindca exista. Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi. adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic . Ele se prezinta drept “anticamera vietii”. astfel. si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . ale lui “schole”. ele cad. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. se putea dedica contemplatiei dezinteresate. unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas. fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . înMetafizica. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz . Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele. ragaz! În Grecia. Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . al regulei impuse de sus. aparitia disciplinelor teoretice matematica. de la verbul latin respectiv. nu gîndim”. “a nu munci”.anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii.scoala era exacttimp liber. Scoala. în loc sa trebaluiasca. si de aici actul învatarii sînt. prin excelenta. în orice caz. ceea ce înseamna uneori laboratorul. provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). Fericitul. fizica. nici cu desfatarea.pur si simplu . “licere”.fara scop. Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt. au fost inventatestiintele . nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. sub blestemul originar almuncii . cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. ce n-au de-a face nici cu folosul. dupa ce toate artele au fost nascocite. la izvoarele sale eline.

de la sine înteles azi. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii. mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. vechiul sens de “ragaz” a palit si. daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent. notele rele. diferenta dintre moderni si antici este ca. toceala. Cît despre “clasici” . “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” . în fine… clopotelul! Bref. tehnici.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. pentru a merita cele mai mari laude . manualele. Mai tîrziu. scoala s-a întrerupt. sau. dascalii. Faptul. programa analitica si. concursurile. în schimb. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”. comportamente si gesturi specifice actuale. masinarii. sau s-a încheiat.vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. elevii. produse artificiale.adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . cataloagele. Pentru cei vechi însa. inspectiile. n-am fi totusi prea uimiti. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. ori chiar. sau “trib de salbatici”. arme si alte asemenea. odata ce suna de recreatie. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic. la începutul-începuturilor. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. treptat.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. prin metonimie.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care. premiile. Au ramas la post. dar cititi aproape niciodata . Dimpotriva. chiulul. încet-încet. “scoala” a fost “recreatie”. a disparut cu desavîrsire. . pedepsele. în final. denumea “vechiturile”. “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. eventual. examenele. pentru noi.

disciplina. sau “milites classici”. printre barbari. of. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective. “klesis” sau “klasis”. cu timpul. evident. Or. “asculta comanda la mine”. numai la ordine. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel.classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. se pare tot din Grecia. sînt toti tunsi chilug. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. Or.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. pesemne. cîrlig si podet. va rog. inspectorii si ministrii. “apel”. cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. ÎnOmul politic . “mare nostrum”. batalii navale. nepricepînd nimic din dialectica si diereza. Asadar. derivat al verbuluikaleo . dorienii . astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung). “luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”. erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane . “perfidia plus quam Punica”. si îndoctrinati. Or. si “clasa de elevi”.“a chema”. cînd vrea sa opuna unui categorii unitare. mai alesflota de razboi . nu .Ei bine. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. nici “tortura”.azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. Iar “classici”. dresati cum o cereau regulamentele scolare.pronuntau “klasis” (cua lung). de preferinta de fabricatie recenta”. apoi. bine tinuti în frîu. “vîsliti în ritm de toba”. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. mai erau si romanii. pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident. în epoca timpurie.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. adicacontingentul. ca urmare a “clasificarii”. însemna “chemare”. dar mai tîrziu. uneori “denumire”. fiindca. mai exact din “Magna Graecia”.ci “flota”. cum ar fi “elenii”. Acestia. baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic. toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci. Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul . etc. si în ultimul deceniu. chiar si la noi. manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta. În epoca moderna mai ales. si înca romana.armata în ansamblu . într-uncontingent militar. chiar înainte de a fi încolonati militar. nici “ hoarda”.

În schimb. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa. citati. preotime. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. schematizati. încorporati sub drapelul spiritului. justificari pentru orice insanitate. dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar. ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. transformînd. încazarmati. academicieni. furati. Iata deci cum. fie. fara sa se poata opune. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori . rastalmaciti.adica “flota clasicilor” . Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”.de ar fi cu putinta . întind bietii. În locul lor . mai ales atunci cînd. de “classis Romana”. pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. adica cei mai apti sa fie imitati. Deutschland über Alles”. dascalime cît încape. unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori. clasicii artei. forfecati. reconditionati. interpreti. le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles. au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland. “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt.“este un prea generos tezaur. dupa nevoi.lor.martial. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . legitimari pentru orice ignomie. spre disperarea scolarilor. cu foarfeca si lipiciul. “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei. prescurtati. instrumentati. frizati. Potrivit vorbei pictorului Ingres. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei. lichidati si. de unde oricine poate lua ce doreste”. ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei. mai curînd. delicios.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . Si s-a luat! Nemtii. un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. resuscitati.în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. “cultura”. Omogenitatea se referea la o anumita. numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. tunsi. printre altii. ideologi. interpretati. “clasicismul” . cît si clasicilor monumente de marmura.

mai mici.America punct. nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. zilele acestea.vorbeau despre Columbia. au însemnat mereu. despre Indiile de Vest. Este vorba neaparat de Statele Unite. deci. Politiceste. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. ca regrupare cultural-lingvistica. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. pe scurt a Utopiei parea. mai vestite sau mai obscure. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent. a pacii. Exista si “America latina”. a mexicanilor. Sa fi urzurpat. despre Brazilia. desi e si el la fel de american ca si celalalt. etc. ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste. mai mari. vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. politica. a prosperitatii. si nici macar Rusia sau Germania. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni. despre Canada. America Centrala si America de Sud. ci la una în Statele Unite. Cei care. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. în fine. Adica Statele Unite. nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic.Geografii disting între America de Nord. dar si mitica aproape “Lume Noua” . prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. pe la noi. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani.locul unde realizarea fericirii. Cuba. iar dolarul canadian nu e dolarul american. O masina americana nu este o masina braziliana. Iar cînd ziarele. europenii . fiecare cuprinde mai multe state.asa este. Peru si nici macar Canada. Si existasi America. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”.si despreAmerica .la fel ca azi . posibila. descoperite dincolo de Oceanul Atlantic. .

la alte dimensiuni. America adevarata. Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. prin stabilitatea. la 1880. de-a lungul istoriei lor. ceva bine cunoscut lor: violenta. ca pe oricare alti locuitori ai planetei. falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. separatia statului de biserici. lipsa de libertate. bogate. nu erau. dictatura. încîntatoare sub multe aspecte. de dezordine si violenta. lovituri de stat.fie si partiala . asadar. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor. mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. ci doar o repetitie a celei vechi. prin securitatea.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe. Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa .este uneori necesara. autoritare. fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. dominatia exclusiva a Bisericii catolice. Mexicul. s-a prabusit Utopia? . înca de secole. de puciuri. ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica.cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . la 1920. teroare politica. Desigur. e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci. prosperitatea. ca îngradirea ei . s-a impus ecuatia America = Utopia . nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. Dar ele. separatia puterilor. ca razboiul îi poate lovi acasa. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. domnia legii.atunci cînd acestea au aparut .sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia. Numai Statele Unite au întruchipat. eroul lui Thomas Morus din “Utopia”. prin bogatia. Aceasta nu era “lumea noua”. Plecînd. la 1900. europenii gaseau. etc. s-a destramat visul. prin libertatile. din Europa în Argentina.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus. Argentina. frematînd de vitalitate. erau tari mari. de o specificitate culturala uluitoare. Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. prin Constitutia lor. prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil). la 1990. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. libertatea neîngradita. În schimb. Brazilia. ce relateaza neobisnuita sa calatorie.si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. la 1950. ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. În imaginarul european. sa spunem.

Statele Unite.adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete.a merge în rînd.plural “stoicheia”. Se vor reface zgîrie-norii. pentru a nu fi surprinsi de inamic. Se numeau “hopliti”. de origine feniciana.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) . Comertul si navigatia au prins avînt si. maturizate. în epoca arhaica. dar nu numai atît. Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina. tindeau s-o ignore cu destula naivitate. asemenea hoplitilor. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. dupa legea firii.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice. iar mortii. Noi clase “burgheze”. fie si lexical. a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica .s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. pregatindu-se sa atace. trebuiau sa se strînga bine laolalta. implicit. Din aceasta încercare. o data cu ele. ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare. fie chiar liniile din care erau alcatuite literele .au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” . o mai veche inventie. înteleptite. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua. deoarece aveau armuri grele (hopla) si.fie ele litere. asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. posesoare de latifundii. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care. Statele Unite vor iesi fortificate. uneori. semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele. Leul ranit va fi teribil. aceste semne grafice “elementare” . Dar. sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). asadar. fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice. a scrierii alfabetice. Si astfel o secventa de comunicare a . Or.de la acelasi verb “steichein” . plînsi. a subrezit statutul aristocratiei conservatoare. au fost astfel. în rînduri strînse . A redus rolul cavaleriei si. le-am spune azi . au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. DarAmerica? STIHIA Mai întîi. sociala si culturala a cetatii grecesti.

Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” .patru litere fundamentale . eN”.cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL. Si. “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. fericiti sau nefericiti.adica a spiritului analitic. Educatia generala. în pas de mars. daca limba. care erau .se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic.“spiritul de pluton”. limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci. configuratia AN de NA prin ordine. iar din combinatiile lor. au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari.mici linii asociate în diverse combinatii. Pamînt. adica în pasul de mars.sînt “stoicheia” (sau. sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . iar Z de H prin pozitie. într-o masura covîrsitoare. fie scrise. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram . mult mai tîrziu. Mai mult.cîteva la numar.) Buni sau rai. Modelul ramîneau semnele grafice . distribuim. Unii. (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora .adica niste particule indivizibile . precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” . I-am putea spune si spirit “hoplitic” .ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” . s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat. în “elemente”.elementele lor. induse de Iubire.dupa filosof .“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma. a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” .spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. nu numai limba putea fi analizata astfel. ostil cavalerilor si aristocratilor. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”. la fel ca “stihiile” alfabetului. Asa de pilda. poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” . analizam. separam. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii. dupa cum se asuma pe atunci. despicam. comunicarea. de vreme ce. Aici. “atomii” . Pentru Democrit si urmasii sai. precum Platon. divizam lumea în fel si chip. de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii. descompunem. evolutia omului european. Aer. noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. adica principiile. Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite. în continuare. îmbucatatim. se nasc toate lucrurile si fiintele. Apa. eM. cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul. ordine si pozitie. fireste.spunea primul: Foc. Iar Nietzsche. de pilda.

etc. a Graecis ad Romanos. unde este ucis. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest. Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”. pe meleagurile lui Saddam Hussein. istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton.inanalizabile..dincolo. a Persis ad Graecos. Osiris. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. pleaca zilnic cu barca de aur spre apus. asa cum ne convine. diferitii initiati.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici. adica initiat. profetii asa-zisei Traditii. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas. etc. marele zeu egiptean. iar Soarele . daca acum patru mii de ani.. Soarele si pe Osiris:sa fuga. în . de catre Sargon din Akkad senior. pe dealul din fata.” Concluzionînd. asezat dincolo. moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse. Dar e o initiere ce. “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar). dar. omul cata sa imite Spiritul.o stie oricine . spre Apus. în spatiul eurasiatic. sforile globalizarii se trageau. alfabetele si gramaticile noastre de elemente. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat. dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. asculta comanda la mineee”. pentru profani. Asadar. Iar noi? Desigur.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. Mai departe. în linie de bataie. dupa chipul falangelor de hopliti. dupa care trece pe sub noi. stiintele noastre recombinate. azi ele se trag departe. a Romanis ad Francos. în Occident! Pe de-alta parte.

codri verzi de brad. în fapt. tara manoasa.c. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici. mai introdusera. în grupuri organizate. bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur). acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani. sau cu lumea în cap . cu sabia în dinti. cu calauze. a Spiritului si a Imperiului.fura asa-zisii indo-europeni.biroul oval al lui George Bush junior.cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman. caci.distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”). pe vapoare. Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. De aceea. care respecta profund drepturile femeii .l. sare si importau vin de cel mai bun. Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci. prin urmare. si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent . pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati.pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele. Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. egalitara. aur.veziRepublica lui Platon . Dar razbunarea femeilor veni . unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” . s. barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul. cei mai renumiti au fost gotii. fug catre Occident si oamenii simpli. Au gasit o populatie civilizata. sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa). se stie bine ca printre barbari. agricola.si cam cu de-a sila . pasnica. China mai are. pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele. primii care intrara în Europa . ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel. mai faceau si trafic de copii. în hoarde. se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei. Navalitorii rasera toate colibele administrative. animati de un profund spirit antieuropean. calari. pe sub tuneluri. cu sau fara vize. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri. oroare.dar în chip irezistibil.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana. la Roma.rînduri. pe lînga sexism. ba chiar. asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). nu-i asa. .doua mii de ani mai tîrziu. de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. Adevarul e ca. cel putin: al doilea val . precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri .

gotii preluara temeinicacquis -ul roman. dar raportul acesteia. de exportat busteni exportam. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. burguri. întreba regele lor. ridicara case. dar sa mai astepte. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. era de fapt de neam got. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize. cum tot în criza economica erau. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. iar armata sa. într-o noapte. desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. Numai ca omenirea merge mai departe. cu mic cu mare. era formata aproape numai din minoritari goti.La un moment dat. cu naivitate de barbar. Romanii trimisera.de la noi.si ce datorii au fata de noi. Pentru a explica situatia.un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile. catedrale. în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia. Petru. De atunci. tuciuriilor”? “Nu sîntem. iar caii gotici fura adapostiti numai temporar . bineînteles. uitara cu totul de unde venisera . prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. supranumit “ultimul roman”. Widukind al III-lea. în fine. o mores! . dar corup soldatii romani. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate. sînteti rasisti. pe Hercule. femeile noastre sînt vîndute de zor în . disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani.în sfînta bazilica Sf. “Limes”-ul roman se facu pulbere. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante.ofta prefectul roman pentru extindere. ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica. automobile Porsche si. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. navalira la sudul Dunarii. cei lasati în urma-le. Pîna la urma. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti. vreau sa spun . confectionara pluguri. deschisera cai ferate. fu ca integrarea gota este lamantabila. nu va plac blondele. vandali si franci .

La confuzia rezultata. nu ne îndoim. Asadar. Astfel. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. Acum cerem cu disperare vize pentru ca. chiar de societate. “polis” însemna si stat.ului Europei. dar si ceea ce apartine de stat. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. Cuvîntul originar. la Aristotel. Astfel ca.ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. De aici. sau aproape. integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. omul era un animal deopotriva “social”. avem adjectivul: “politikos”. sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. pe de-o parte. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. sa penetram în interiorullimes. la greci statul nu se prea distingea de societate. altminteri fiind el neterminat. asa ca. de cînd cu “legea Ticu”. dupa cum ne-a iesit buhul. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el. Cum stie toata lumea buna. ) Or. o vor lua în consideratie. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul. în mintea lui Aristotel. totusi. Urmeaza tot restul. este aici “polis”. Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident. adica are nevoie de ceilalti semeni. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. ceea ce tine de cetate. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care. sub scutul turismului.Occident. “oras”. (De fapt. în principiu.statul national . omul este un “animal social”. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”. cercetatorii noului mileniu. dar si “politic”. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . de oras. ba chiar si traficul cu copii e în toi. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. lucrurile s-au diversificat: mai întîi. daca are nevoie de alti semeni prin .

sa nu manînce seminte în tramvai. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. etc. devine prin intermediar latin. un pleonasm. carele de la “polio-polire” . cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure. Numai ca. decît “politica”. cuvîntul devine “politia”. pe asta “gura de rai”. etc. adjectivul grec. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. sa nu scuipe pe jos.a slefui. ma tem. iar apoi în franceza “police”. “Politeia”. italian. “politologie”. în italiana “polizia”. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. fara îndoiala. tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. niciodata. Pe scurt. Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin. “politica”. s-a trecut la sanctiuni si arestari. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! . Fireste. Grecoteiul “politikos” una e. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var. ma tem.încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. a lustrui. Ceea ce nu e cazul. în original. Astfel ca avem în româneste doi veri buni. organizare politica a statului. cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. încet . stat. de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. ceea ce am fi tentati sa traducem.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”). înseamnînd constitutie. (si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”. pe timpuri. în mod barbar. uneori. “Republica” lui Platon se numea.preajma pentru a-si realiza natura sociala. fiindca “politeia politike” ar fi.cum se poate crede . Altfel zis. prin “constitutia chintesentiala”. de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie. carele de la latinescul “politus” vine. În latina. Avea dreptate Max Weber. ce concureaza pe brînci întru neprihanire. Pe de-alta parte. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”. “politic”. pe acelasi principiu al înrudirilor.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. cît si “politie politicoasa”. prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. aveti si de ce: caci. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna . frantuzoaica “politesse” . sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”. politia nu prea poate fi. nu. apoi francez.

a dispune de influenta. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala. e o persoana mai avuta. o slujba . contractele. în principiu. decodat dincolo de nivelul prim. “orice nas îsi are nasul” . surprins fara bilet în tren. care nu vei face nazuri de fata mare. un om puternic. se cheama ca “mergi cu nasul”. un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. e. în diferite moduri. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. Iei trenul. ba chiar de clan. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. la nevoie. poate fi si un “boier” de la oras. de sudare a legaturilor de clan. dar si fata de nasul sau. de data aceasta veche. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. Daca dispui de un “nas” bine plasat. dupa vorba. a avea pe cineva cu dare de mîna în spate. Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. pesemne ca cineva. “merg cu varul”. Initial. De obicei. Formula a prins si a devenit.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi. cu alte cuvinte. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite. al controlorului.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. capabil si voitor sa te ajute. “A merge cu nasul” ar însemna. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. nasul este o figura impozanta. mai cu stare în sat.adica o persoana aflata altundeva în tren. care îsi ajuta finii în diferite moduri. ori “merg cu prietenul”. pare-se. asadar. ci neaparat “merg cu nasul”. Iar acestia raspund si ei. Este o modalitate traditionala de întrajutorare. rurala. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”. nu vrei sa cumperi bilet. semnalizez discret ca n-am bilet. ori o consultatie la un doctor important. Fiecare are datorii fata de fini. sau chiar din afara acestuia.

am constatat .grasa. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”.ca. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat. un comision corpolent. A facut-o la nivel individual. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere.prin reprobare sociala. în fond. Statul cere respectarea contractelor scrise. Ceva mai tîrziu. prin aceasta. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. dar a facut-o din plin si la nivel public. declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. contractualiste. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. “nasul” are în vedere angajamentele orale. “nasul” . o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. Adesea. de rudenie între indivizi asociati.da. dar. relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. obligati unul altuia si inegali. În stat. *** Acum mai multi ani. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. fireste. De asta. produc. la rîndul lor. si multe ilegalitati. “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal. au diferite datorii. încheiate între indivizi izolati. Înaintea unui stat arbitrar. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. au netezit numeroase hopuri. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional.pe la Turnul Severin . Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care. descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea . L-am întrebat daca nu crede ca . recomandat de cutuma. liberi si egali. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara. statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare. “Nasul” ocroteste relatiile concrete. în care nimic nu vrea sa mai conteze. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. ba chiar adesea un fapt firesc. Statul favorizeaza relatiile abstracte.

s-a uitat la mine ca la un nebun . ba mai mult. ca la un dusman al neamului! Dupa care. sus. un “nas” generos. tataie?”. Pe atunci.pe scurt.la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”.sau în greaca “neoterismós” literalinovatie . Asa ca. precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati.“patria politeia” . ochelari maro. el se stia inavuabil. distructive.cum spuneau atenienii.doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. paturile. vine o tipesa sexy care. Astfel ca. printre mosulici si babute. ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar . strazile. Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. insomniac. mesele. a legilor si la teoriile lui Max Weber.literallucruri noi . repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” . “A inova” pur si . “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . noul se arata cu mult mai timid. care sa aranjeze vagoanele. a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. chircit într-un colt. bogat si tare. de la sine. noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare . În loc de raspuns. abia instalat în frunte. Am înteles. Necazul lui e ca.dînd din coate si îmbrîncind. în vreme ce eu unul.îsi potrivea barba alba. Cel putin sub chipul sau real. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale. responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun. anarhie . însemnau rebeliune. era de temut: astfel. dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare. s-a culcat. daca tinea sa iasa totusi la lumina. sinele. pîna la urma. îl expediaza la coada cozii.eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente. marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi. Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva. ca aude: “ei mamaie. ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta. saritor. în latina “res novae” . dezordine. saltelele si pe toate cele.mai rau. casele.

a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio . periodica. ci este vorba despre un “neoterismós” . e o revolutie!” . Dar aici. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. numai a reveni în punctul de plecare. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista. Înca o data noul si ce nou! . a institutiilor. Asadar. Totusi. “Luati-o din loc. Sire. dupa o odisee lunga. destula vreme înca.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. potrivit principiului “simpatiei universale”. în 1789. pretentie de restauratie. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice.un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi. astrologia: revenirea periodica. publicata la 1543 si care. a adus revolutia în astronomie. Dar veni si ceasul.a oamenilor. cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa. de revolte si rascoale. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie. de cresterea si descresterea imperiilor.însemna. revolutia nu-i de la gloate.s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. nu-i cazul sa deznadajduiti. o revolta?” “Nu.adica. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic.la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine . se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. Sire!” . mai bine informat. iar diferenta dintre ele consta în ce . în dreptul unui anumit punct.de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. enumaio revolutie” . Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata. a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. dezirabila revenire la punctul de pornire . De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. Majestate. închipuita.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial. revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol.voia sa spuna perspicacele marchiz. sub forma mai confortabila. Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta. ci de la Cer. Prin urmare:initial. a lucrurilor. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata.

care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. buna. etc. În Antichitate. revolutia informatica. de un timp încoace însa. semnifica ruptura esentiala. tînjesc dupa lucruri naturale. Acesteia îi opuneau natura:physis. Prin urmare. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. “revolutia” nu mai exista. Cîndva noul se cerea a fi justificat. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului. asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau. Atitudinea lor nu e deloc noua. saturati de tensiunile civilizatiei. deja în alte domenii.res novae. e cel putin reprobabil. pare-se. pe scurt. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. un sofist. Dar. vechiul este cel ce necesita explicatii. noutatea esentiala.vor spune unii. cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”. revolutia culturala. stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. de altminteri. nu are de suferit. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. de restauratie. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti. vidata de rezistenta vechiului. o “conventie” -thesis . Dar oare. fara compromis cu vechiul. Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni. Punct fix. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. pe nume Antiphon. Dar însusineoterismos. scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. sofistii au fost primii. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire.ul.daca nu e malefic. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este . revolutia sexuala. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul .

Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar. adica crescute fara îngrasaminte chimice”. nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. daca ar fi asa.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. biologic vorbind. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. iar produsele “organice”.o fi el pozitiv si de lauda . indiferent daca e sau nu descoperita de altii. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop. fiindca e functionala. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea. poate. Prin urmare. salopeta este naturala. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. Dar care este realitatea? Nici Antiphon. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . în timp ce rochia de seara este artificiala. Sau. regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. nu. sugerînd conventia? Sau cumva. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. ci una ce tine de realitate”. cum poate finatura omului sociala. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. deci natura lor e sociala. în multe tari occidentale. ca în cazul celui care încalca legea. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie. Iar daca receptia este naturala.nu exista efectiv. de ce variaza ele asa de mult. încît unii activisti ecologisti condusi. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. Obsesia acestui “natural” e asa de mare. spune Aristotel. de un lord excentric îsi fac. ca în Anglia. dar o anumita lege particulara. Daca nu. sînt singurele sanatoase si morale. este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista .daunatoare. în acelasi timp. nu-i asa? Pe plaja. fireste. or. din cînd în cînd. indiferent care? Poate. Totusi. asa fiind. în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci. sunt la mare pret. un punct de . cum voia Antiphon. societatea trebuie sa aiba reguli.da. Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala.ce este. Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde. omul nu arata a ierbivor. existentaîn sine a regulii estephysis. dintr-un stat anume. vegetala sau nu . asadar muschiuletul la gratar e si el natural. Rezulta ca “naturalul” .

barbat sau femeie . în numele luiphysis. Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile. . Dar aproape nimeni nu îndrazneste. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare. Si totusi. a legalizat relatiile homosexuale. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului. sexiste. iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile. nici pe termen mai îndepartat. iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. în 2000. produsi ca în paleolitic. tine de conventie. ar elimina discriminarea femeilor. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte. Si totusi. Atunci. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. Ca urmare. Nu se considera perversiuni .sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana .ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala. el e si natural. articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari. tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar. întelept si animat de spirit european. În schimb. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. autentice. iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului. totul pare a fi aici împotriva naturii. fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale. dupa principiul lui Antiphon. a creste pui umflati cu hormoni e imoral. (În 2001 Senatul României.

mai vechi sau mai recenti . Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers.în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui. dar nici drepti n-au fost. conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”). latina (rectus). ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical). rechts).sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex. fie si putin asupra temei! Si pîna la urma. Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri. în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . înrudite sau nu. nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept.nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. pravda). fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . în fond. etc. cum sa descoperim presupusa “limita naturala”. precum franceza (droit). Ceea ce e curios aici însa este ca.) Sau. “corect”. Vitelul de aur stie de ce). . foarte diferite. daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. “echitabil”. engleza (right). ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. rusa (pravo.” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. ebraica (yasar). Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. pe mai departe. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc. viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi. onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. Fireste. richtig. cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd . Iosua le porunceste ca. germana (Recht. ca sa respecte Legea lui Moise. adicathesis si condamnabil. vine de la ideea ca eroarea. 2) just.

“dreptatea” e nu doar rectilinie. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul. Cronos. pare-se.ca sa nu se plece spre cel mai avut. stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta. virtutile. în timp ce “balanta justitiei” . precum curajul. este numit “ankylometes” . adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. detururile sînt suspecte. mai puternic. fie prin “dreapta” hatisului superstitiei.adica un om cu multe fete. de la Aristotel. Ocolisul. fie si etimologic. prin verticalitate. Dar de fapt. la o majoritate a oamenilor. si a nu umbla aplecat spre pamînt. Ironia este ca aceasta se datoreaza. cum ar fi ajuns ea. mai influent. Într-adevar. de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul. e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”. daca n-o fi fost chiar Prometeu. dreapta este mai îndemînatica decît stînga. De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. pe Uranos. o evitare a pierderii drumului. neabatut. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“. sub apasarea pîntecelui si a poftelor. De asemenea.adica “avînd gînduri piezise”. “vertical” . ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa.Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. omul drept reproduce pozitia esentiala. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”. expert în înselarea zeilor. pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului. unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi .orizontal . Pe de-alta parte. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt. sa nu se mai opuna rectitudinii. fiind el ca si Prometeu. care. pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. cumpatarea. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme. Pe de-alta parte. la origine sta observatia ca. dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal. Ritualul religios a fost în . care e “polytropos” . ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita.

desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici. româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept. dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”. Asa cum am vazut. corect. cred a sti preaînteleptii brahmani. La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . ori se exclude. just . Confuzie mare! Si totusi. “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp. ei ne stau noua. la stînga. putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult.anume “directus”. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi. au si acestia un locsor în Cer. gata. Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii . s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”. impopulara. a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza. în timp ce “la stînga Sa” se .opusul lui “left”. pasamite.claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. Oricum.devine si “right” . Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie. firesc.vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa. Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza.de ce nu? . daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului. dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori.politicienii prea sireti. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. Corectitudinea ritualului. o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . Dar. Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”. dreapta era a “dreptatii”. se pregatea sa piarda puterea. sau poate . se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît.de “amestecul castelor”. iar cel stîngaci ori se reeduca. politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. în vremea veche.“KaliYuga” .

la dreapta. subversivii. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. Lucrurile nu se opresc însa aici. “rosii”.Pavel dinEpistola catre romani ). dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului.scîrtîind din încheieturi . “Junker” în Germania. partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi. nationalistii. dar si politica s-ar spune. imperialist. sau. fiindca regele. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. dupa o faza de început. uneori ia puterea. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. socialistii. stîngista.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala. capitalist. aparatorii tronului si ai proprietatii. Dumnezeu nu mai conteaza. Se face “Tory” în Anglia. trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . adepta a “Revolutiei Nationale”. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf. cum bine se stie. se muta la stînga. legitimistii. fascist. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. totalitarism si celelalte. anumite distinctii se mai pastreaza. clericalii. ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. Dar chiar mai tîrziu. etc.îmbulzeau pacatosii. sau a fost omorît. S-ar spune totusi ca. a progresului. politie secreta. apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana. la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789. colonialist si neo-colonialist. unsul lui Dumnezeu. cît despre Diavol. dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”. Or. ori a luptei de clasa. nobilii si prelatii. Pentru unii. un timp. junimist la noi. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii.radicalii. apoi la gramada . . chiar fascismul. ostil libertatii si progresului. Stînga. era un fel de Dumnezeu terestru. fie si cu nuante: la dreapta . anarhistii. e evacuat . prin urmare. Legitimitatea intelectuala. comunismul. acesta îsi schimba fortat domiciliul. a Luminilor. liberalii. rasista a stîngii. ar fi de fapt o alta extrema terorista. convinge pe multi prin teoria revolutiei. de pilda. în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica. la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai.prietenii lui Dumnezeu. la stînga . Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. la stînga . terorism politic. Asa ceva se poate. masonii. sau s-a sinucis.amicii Satanei. pentru altii.

Luati situatia de la noi:cine este de stînga. Cît despre grosul natiunii. în schimb. în schimb."asa-zisa" . dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor.speraclu.si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon. cuvînt . cînd e de facut treaba. dar mai ales cuvînt - .abtibild. la nevoie. iar PDSR este mai de dreapta.liberalii. iar CDR . parca îi cresc spontan mîini puternice. iar stînga vrea egalitate si protectia statului. atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin. Un caz emblematic. atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga. de o teapa de dat la buget. prin apetitul pentru reforme. al “mitului” ambidextru în politica.ajung la dreapta. a libertatii. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi. încurcatura este maxima. de vreo mînarie. etc. Daca. acesta nu are angoase: în chestiile serioase. destepte. Dar oare Mussolini era de dreapta. dreapta este aparatoarea proprietatii. poate ca o va face si singur.Si iata cumstînga devine dreapta. de la începutul secolului XX. Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste. fie doua drepte. îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala . cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba. se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. . iar Lenin . cuvînt . Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot.a fost de stînga? Pe scurt. taranistii. promotor al “vointei”. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista. dar si în spiritul economiei de piata. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga."asa-zisul" .

iata-i si pe ei ajunsi repede. care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. îi conferi unce spectral. cît despre dosarele tinute de ea . aneantizat. sterilizat. cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat. dupa cum se stie. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. morti. al nesigurantei. bineînteles. "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". de fapt. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare. altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica. au fost "asa-zise atrocitati". de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele. în 1989. al echivocului existential.sustin destui . manipulati de Securitate sau de "agenturi straine".doar o "asa-zisa politie politica". (O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel. la cîteva saptamîni. Am avut. Urcati. o revolutie. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta.) Omul primitiv obisnuia. redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator". Mai e si Armata. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume. cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. sau daca putem. o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). am avut gloante trase. le-au comis "asa-zisi militari". sau sa nu le pronunte numele. un cetatean onorabil si patriot. în gura multor autoritati publice. lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa".stigmat. el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. care a comis . în decembrie 1989. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti. cu atît mai demni de respect si admiratie. Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta. si ea bineînteles. "asa-zisii disidenti". Cînd X devine.ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar. raniti. De fapt si de drept. pe scurt. .atrocitati la Timisoara. anihilat valoric. dar tocmai de aceea. Cluj si Bucuresti. Securitatea. îl proiectezi în teritoriul discreditarii. din aceasta dilema nu putem iesi. Vorba lui Farfuridi. nu prea multi. Am avut teroristi. prin vointa cuiva.zic unii rau-voitori . chipurile. a fost . sus de tot pe scara progresului. sau un "asa-zis dosar".

cu o vorba. Si. si astfel. a fost o "asa-zisa criza". am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine. Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. sovinism. Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. antisemitism? Deloc.31): . Mai mult. Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa". pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României. "asa-zisul declin al nivelului de trai". în fine. cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie". în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" . Rasism.nu sînt prioritare. si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . sa le izgonim. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul.adica ceva atît de eteric. ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?). ci doar: "asa-zisul rasism. extremism. “asa-zisa coruptie”. convinsa ca cetatea va cadea oricum. Fireste. scrie (Heb.11. Rahab nu-i denunta autoritatilor. Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". în rasparul realitatii. Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. o prostituata din oras. etc. "asa-zisul marasm economic". încît arestarea sau demiterea unor sefi militari.Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. “asa-zisa inflatie”. de n-ar fi fost adapostiti de Rahab. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului. care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. sovinism. pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel. antisemitism. A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. "asa-zisa incompetenta".

ci sînt complementare. prescriptiile normative. cladite de Biserica. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata.pare a sustine Pavel.cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun. considerînd ca faptele singure sînt echivoce. mai ales la început.e alt mod de a spune ca. pentru Pavel. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului. protestantii au accentuat mult mai mult. Poate ca. a vrut sa se razbune. ci prescriptiilor Bisericii.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. Ce credea ea cu adevarat este o problema personala.de aici decurge tot restul . oportunism si calcul. Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni. indiferent de ce s-ar întîmpla apoi . Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice. Am putea spune ca. La Iacob. crestinul de rînd a fost învatat ca. Iacob.religiei însasi . Dar încet-încet. comunitatea cu obligatiile .”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. La urma-urmelor. Rahab adopta. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional. tot asa credinta fara fapte este moarta”. daca existau “faptele” considerate juste. o face însa . indiferent de nuante. Nu . Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria. uneori teribil de primejdioasa.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. dogmatice si chiar fizice. calea “credintei”. dispretuita de locuitorii Ierihonului. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus. Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic . sau pe ai sai. si aici “religia”. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. Si invers. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab. fiat justitia” este deviza lor. în ultima instanta. prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. dimpotriva.ni se spune .nu din fapte a fost socotita dreapta. institutia. credinta putea fi prezumata. Gîndirea utilitarista are aici originea. si. în plus. despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei. îsi si tradeaza tara. “Nulla salus extra ecclesiam” . Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort. dupa ce i-a primit pe spioni în pace”. ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele.raspunde polemic Iacob. Desigur. Iata asadar o femeie pacatoasa care. fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani.inclusiv faptele bune. ar putea exista si oportunism în cazul ei .Interpretarea unui alt apostol.pentru ocauza dreapta.

Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum. ba chiar a identitatii comunitare si nationale. normal. devalorizarea “faptelor” . dar azi. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. ocazii de bucurie profana. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. banalizat. în “întîlniri de gradul trei”. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. Acestea.respective au capatat o importanta tot mai mare. în progres. în OZN-uri. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. prin totul. în sfîrsitul lumii. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor. în ecologism. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. etc. la nivelul credintei. “Dumnezeu a murit”. dupa destule aparente. ori participa la ceremonii si sarbatori.adica deopotriva a dovezilor materiale. cînd statul si biserica sînt separate. într-un Fuehrer. În ce cred ei? În orice. în arta abstracta. cît si a consecintelor practice. Daca. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”. în post-modernism. crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica. Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale.“religia” cu faptele sale . sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice. despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului. cînd. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale. Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. . Apartin nominal unei Biserici. în fapt. Cred ca putem spune ca acum însa. credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. cei doi termeni . chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. de pilda. multa vreme. Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns. Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. în victoria proletariatului. pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. ca principiu: în stiinta. într-un star de cinema. de fapt. în New Age.

Wells. în schimb. o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti. de ce a facut Rahab. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut. Dar. Sigur. în fond. de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi . cuvîntul “idee”. ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna. prin scamatoriile limbii. mai mare. vezi omul. moralitatea lor mai problematica. adaptarea lor la semeni. prin urmare. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa. neînsemnat.G. atunci dispunem de ceva minuscul. altminteri divergente. mai adevarat. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele.idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra. comise în numele unui nou zeu. La greci. dar nu vezi “ideea”. cînd “o aplica”. Luati. Cel putin. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. (Adesea nici mai tîrziu. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. Pe scurt. sau chiar colaborationismul lui Rahab. converg în ipoteza ca tradarea. Nu stim. înfatisarea. chipul”. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede. adeptii de ieri. cînd e vorba de unanumit vizibil. mai tare. pe pragul dintre fiinta si nefiinta.reconciliate. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. cît si în alte destule modalitati. ori. initial. daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. de pilda. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. îi vezi fericirea. poate ca. la lume si la ei însisi mai fragila.Ar fi. aceste doua etici. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata.iata . oamenii de azi sînt mai liberi. dar nu în ultimul rînd. desigur. prostituata.Cînd admira o .

pozitiile. De altminteri.femeie. indiscutabil.“teatru”. fiindca am mirosit”. “alai”. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies . Formele. fiinte omenesti. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. fireste “stiu. ceea ce. ci simplu. sau Ideea patului. pentru noi. de un om. adica Forma. blana moale . ceea ce . Subtile de tot. cognitie. fiindca am vazut. “a vedea”. Adica. Vazul.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. din “aspect”. patru labe. dimensiunile. Schimbarea.theoria însemna “spectacol”. ne permite sa apreciem formele. o legatura psihologica profunda între cunoastere. Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria . Ideile fura urcate în Cerul inteligibil.asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general. Bot scurt. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. si mai ales sa le distingem clar.) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . este esential. mai mult decît celelalte simturi. sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. apoi de un fapt de limba greaca si. “a examina cu privirea”. se spune. Formele lucrurilor deveniraesente . Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”.Conon.vezi bine . culorile corpurilor. mai întîi de un fapt de structura psihologica. în mod precumpanitor. Cîrnitatea.de pilda “I see” din englezeste. Un cuvînt înrudit estetheatron . Cuvîntul însemna . ne descrieprecis lumea.” (În limba cîinilor. De aici provine faptul ca în multe limbi. În greaca veche. ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai . pe numele sau. fie ea zeita sau muritoare. adica “a privi”.derivat al verbuluispecio “a privi” -. se spune ca un adversar al lui Platon .întîlnindu-l odata pe filosof. Platon veni. cred . coada. i-ar fi spus: “Vad paturi. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea. ele devenira cu adevarat invizibile. întelegere. sustrase privirilor profane. Cîndva. care. sau “a afla” . Exista. asa cum cerea etimologia. ne plaseaza în spatiu. adica Ideea nasurilor cîrne.) Si în fine. ca “era frumoasa la înfatisare”. cîtforma. în fine. urechi ascutite.dupa cum am aratat . si vedere. nici prin “era frumoasa ca o idee”. Esential pare a fiforma. pe de-alta. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”. sau pe greceste. ba chiarforma specifica. literal “stiu.Patitatea.theoria . pe de-o parte. mustati.“aspect”. adica Ideea pisicilor si asa mai departe. ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa. Pisicitatea. . “chip” a ajuns sa însemne si “specie”.

si pune-te pe treaba!”. ideea este mai curînd irealitatea. “himera”. Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. “idee” capata adesea sensul de “vis”. asa pierita cum e. ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. mîhnit. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon. i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. aproape aneantizata. la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei. dar nu vad Patitatea!”. dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. micsorata. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. pîna la urmao idee de unt ? . abia putin fardata.maestre. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna. “nereal”. e numai o idee!” sau “ideea e buna. ceea ce ma scuteste sa insist. pentru noi. “Ideea” erarealitatea autentica. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi.Ai pus. Cine sta sa contemple azi Idei. sau ne-au sosit gata formate. Ca proba: .asta au facut-o filosofii. se pare. Asa s-a trezit diminuata. mai are si Ideea rostul ei.Am uitat! -Se vede . De-aia n-are supa gust! NICI 1. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. La care Platon. draga. sunînd armonios. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”. într-o epoca practica si materialista. evaporata. draga. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . cum credeau grecii.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un . Ideea devenise de nevazut si totusi. “ Pacat. se vede bine.

nici. E falsa consecventa de a demonstra totul. lumea ar fi o ordine. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. nici. Dar nu putem. Si apoi. sa si cadem de acord unii cu altii. calea de mijloc . Sîntem de acord ca avem diferende.haos de particule.precum virtutea la Aristotel. precum lunile lui Jupiter. Or. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. E falsa si rea consecventa în a impune. lunile ei. Daca am cadea de acord pîna la capat. Nici. E falsa consecventa în ordine. sa ne întelegem unii cu altii. divergentele si diferentele ramîn enorme. Putem comunica. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. Chiar între oameni apropiati. putem explica. precum diplomatii. E buna. Dar unde sa asezi mijlocul. aflate în miscare browniana? Nici. nici. dar intervalul e fara repere . Putem. nici. O. e falsa consecventa în dezordine. în ultima analiza.K. nici… . 3. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna. Stam în aceeasi clasa. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza). E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. Chiar între oameni straini. asadar. ea nu e nici chiar un haos. dar nu în aceeasi banca. lumea ar fi cu totul un haos. Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. care îi dam ocol la diferite distante. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. sau nu-i mai buna? Nici. sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. nici sigur o ordine.untohu va bohu . Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. iar unde au mare importanta. de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. 2. nici. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. Orice consecventa e falsa. lucrurile nu au prea mare importanta. Daca nu ne-am întelege. Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. putem sa ne dam unii altora lectii. asemanarile sînt izbitoare. ramînem fiecare la parerile noastre intransigente. în ultima analiza. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala.

dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”. pealtul . pecelalalt. nici. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem.un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”. deci. responsabila pentru circulatia informatiilor. Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. a unor tratate între cetati chiar. pesemne. strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” . Exista o esenta a hamburgerului. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi.4. Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. iarasi. în tribul. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el. sau “dusmanul”? Probabil ca. Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. a încheierii unor afaceri. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim. (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. Ce a fost. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. engleza .fiind . mai întîi “oaspetele”. ori “oaspete” dintr-un alt oras. radacina este înrudita cu cea care a dat. sau nu? Nici. pe “hospis” . astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”.) Pe de alta parte. nici. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” . tot în latineste. nici.“guest”. aveau nevoie de gazde unde sa traga.inamic.ambiguitatea : oaspetele . nici. nici.oaspete. Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

se înrosesc si cîrîie. exaspereaza pe vecini. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. pe care nici vorba sa-i prinda. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. atunci cînd se stie. însa. potentei. Cine. clantanea feroce din dinti. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare. invincibilitatii. dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si.de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. Motanul meu. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. Enerveaza pe trecatori. în sinea ei adînca. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. de un copil în fuga. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. în fata lui. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. bate vîntul mai tare – rage. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. desigur. Cocosii se înfoaie. altfel fragila. Statele organizeaza parazi militare. de acum peste trei mii de ani. sînt doua:alarma si bodigardul. Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. trece un camion mai greu – urla. Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. Astazi. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. În principal. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. de o pasare – zbiara. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. tocmeste sa stea . Dar ce-mi face românasul nostru. prin cît mai mult vacarm si culoare. mizerabila. virilitatii. nu are nici un efect asupra eventualului hot. îsi lua „tranzistor“. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. el a învatat alte metode. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali. muge.

Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila.cîinele infernal. bicisnic. de viata. de moarte. se crede). avînd în total 14. ori cu girofaruri la masina). de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine. se pare ca unele partide. pe Cerber . Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. cu insigne lucioase.unul-doi bodigarzi. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. de frica însasi si daca te simti neaparat. Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice. Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or. în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. „intervention“. “security” si „force“. Socrate jura peCîine (adica. de viitor. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos). de lume. pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos. în Romînia. înfoaie-ti coada. cu tatuaje colorate. compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. si mai ales un anumit partid extremist. sau finantele. de femei. Si. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . în general: daca ti-e frica de oameni. daca alarmele. ce se vor crunte. sau oricum. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. S-a aflat ca. au si ele un „serviciu special de informatie“. cu centiroane sclipitoare. Eventual. pesemne. exista sute de firme de „paza si protectie“. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. daca chiar bodigarzii nu ajung. cîrîie.000 de angajati. slab. cu bîte si cu priviri tîmpite. Sînt echipati în negru. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei). În sfîrsit.

constienti de marea lor misiune. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. ori. Acestia sînt micuti si nostimi. Vrei cumva sa te apropii. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. „pretiosul bun al cugetarii universale“. însa. sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. si filosofii „de expozitie“. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. ori un os bun de ros. sau ca nu merita chiar atîta grija. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. pe toti ceilalti. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice. în numele stapînilor lor. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. denunta. îsi arata pieptul. Lor trebuie sa le pui. Între timp. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. coada. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. sa împrumuti ceva de acolo. decît trei guri. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. adica îi cenzureaza. filosofi „de paza“. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). Or. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. ei hamaie gros. pronunta. Uneori. daca nu te tragi repede înapoi. Pe timpuri. Acestia stau încruntati. ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. care îi îngrijesc. din pacate. etc. au parte de recunostinta. în joaca. Latra dialogic de forma unii la altii. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea. dupa ce sînt . semeti. Doamne fereste. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. „cerberi“ în toata legea. sau de „companie“. anunta. Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. amuzanti. – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. în mod „politically correct“. De aceea. medalii onorifice. critica. chiar daca nu au. exista mai întîi. chiar spirituali. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa.de false aparente. în ultimul timp. cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. recenzeaza.

casa proprie n-au.fotografiati. iau urma adevarului si. cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat.Bernard-zi. fara sa se mai preocupe de altceva. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. pe de-alta. dupa ce îsi mai trag sufletul. exista si în lumea filosofiei. daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. numeroase sînt triburile filosofilor. „maidanezi“. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. Totusi. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. burse. exista în filosofie si „scund“. cît si „ogari“. îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. pe care unii îi numesc filosofi „de curte“. Cum se vede. îl constituie filosofii „vagabonzi“. sau chiar. decît altii si sînt. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. atît „dulai“. cîini pe de-o parte. prin urmare. ca si printre cîini. e vorba despre rase mai noi si vai. Precum cîini. înca neomologate! Varietate mare. Pe de alta parte. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. inteligenti si rasati. precum cîinii cu acest nume. majoritatea. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. filosofi. Astia aleaga mereu din loc în loc. dar. etc. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. filmati. „fara stapîn“. fie se prabusesc istoviti la pamînt. cu totii au în comun doua obiceiuri. Exista si aici. cu veche traditie prin multe parti. Din pacate. de obicei „paradigme feminine“. din pacate adesea se întîlnesc si „javre“. oricum. care îi rasfata si îi despaduchiaza. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste. un singur rezervor de citate. nu pot). Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. Îsi gasesc însa si protectori. televizati. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). desigur. pe „Philosophenweg. si. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. ca si cele ale cîinilor! Si totusi. suflete caritabile. si „mare“. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. sau pe maidanele din jurul blocurilor). Sînt mai amabili. asa cum exista si „catei“. exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. Asta. pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. daca vreti. fie nu au prins ceva. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. masa proprie n-au. adica si cockeri. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. au o întelegere. si St. „corcituri“ – eclecticii.

prin urmare. sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac . afixe. de înrudiri semantice. celebre cîndva. azi aproape uitate. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia. au zis: “gata. fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului. chiar si asa. consemnate. perechi-perechi. El era batos -un par. ne-am saturat de parinti. Totusi. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte . numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte. analizate si clasificate.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi. destul cu descendenta din limbi moarte. fugira din sînul familiilor lor. mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. ea era oachesa cu mustati -o foca. nu mai tinura seama de paradigme.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata .adica concubinaj de cuvinte .tot felul de dovezi de falocratie. Iata. . frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. lingvistica la reciclare.aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii. care au vazut acolo poate pe drept . mai multe cuvinte.ÎNCHEIERE . din pricina mai ales a mîniei feministelor. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. îndragostite lulea unul de celalalt. fericite si libere de constrîngeri. ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. în ignorarea preceptelor semanticii.bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”. dar si cuprinse de o febra “hippie”. El o ardea cu privirea -un foc. ea malaiata -o para. începura. cuvintebarbati si cuvinte-femei. etimologie si. de etimologii greco-ebreo-latine.

ea pe umeri -o capa. ea nr. El era rus alb -un tar.2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. El se ducea dupa actrite -un rol. ea distrugea urechi -o viola. Mai apoi. ea da din clanta -o poarta. El era pe gît -un cap. . ea freca podelele -o ceara. “ea” sfînta -o papa. El era de pus în buzunar -un pol. ea te tinea afara -o bara.1 tinea de cald -o sera. El se uita de sus -un cer. El era primar -un var.El da ameteli. El la tîrg -un troc. ea facea mofturi -o toana. El cu herghelia -un cal. ea cu buchetul -o cala. ea nu iesea -o pata. ea se ducea învîrtindu-se -o rola. El norocos -un loz. ea românca verde -o tara. ea era de piatra -o gema. ea da insomnii -o vina. El tinea la rece -un ser. El era dulce -un gem. ea de pus în cap -o poala. ea la galeata -o toarta. ea nr. El urla -un lup . El distrugea femei -un viol. El era la ospat -un tort. ea te musca -o fiara. El cînta ales -un ton. El te taia -un fier.un vin. ea era dupa primavara -ovara. ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. ea-i facea cu ochiul -o lupa. ea nu-l merita .oloaza. El nu se misca -un pat. El baga la magazie -un port. ea la grajd -o troaca. El te invita înauntru -un bar. ce sa-i facem!).

dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica.56. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail.Si. dupa un timp.20.53.98.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu . Totusi. sa nu uitam de un cunoscut transsexual.ro 091. destul de scandalos pe atunci. fireste. treptat. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita.Cuvintelnicul nostru se încheie si el. în fine. chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. În consecinta. lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate. desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet. Astfel. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment. tot el statea pe divan -o pasa. 240. prezent.

www. 2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .noesis.ro noiembrie.

REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul. de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE .

Platon .Clavis 1994. Cercetator la Institutul de Studii Orientale. Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000.împotriva relativismului contemporan.Cartea Româneasca 1988.Nemira 1997. Cartea Româneasca 1991. Doctorat în Filologie Clasica. Aristotel -Metafizica. Printre ele: Ecclesiocratia. Turnirul khazar . .Andrei Cornea (n. Penumbra. Teora. istoria mentalitatilor si filosofie.filosofie si cenzura. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica.Humanitas 1995. Ed. Humanitas. Mai multe volume de istoria artei. publicate din 1977. Polirom 1998. Facultatea de Litere. 2001. 1998. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti. Meridiane 1985. Teora 1998. Stiintifica 1986. Masina de fabricat fantasme. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica. Scriere si oralitate în cultura antica.