CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

fata sa din flori. pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne. de un fost presedinte si un fost monarh. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine. dupa 1990. Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba. a iesit la lumina. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. a dat.fara substantiv determinat explicit . fosti istorici ajunsi analisti politici. fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati. dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma.fosti dictatori trimisti în judecata azi. Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj. pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. ajuns si el “fost”. implicat într-un murdar scandal de coruptie. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta.Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt. sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. Joschka Fischer. Menachem . marele om de stat care a unificat Germania. ceva mai normala. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. fosti securisti facînd afaceri veroase. o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete. necunoscuta. Presedintele Frantei. fosti detinuti politici. apoi dupa 1990. rechemat la viata de un necromant. mai ales printre oamenii politici. în general demnitarii regimului comunist. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti. ministrul de externe german. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. peste un asemenea necromant. devenise “fost” cu totul. pasamite. se spunea asa . cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50. de fosti dizidenti. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici . Mitterand. falsi fosti dizidenti. cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”. Dar o data cu trecerea timpului. ca si de o fosta putere.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. de o fosta opozitie.

de ceea ce am spus . de fapt. iar fostii inamici . iar figurile. urile. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut. se rupe de fiinta noastra. ea ne-a tradat. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma. pe mai toti în “fosti”. De fapt. Ori tineam minte ceva diferit. amintirea respectiva. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. precum stigmatul lui Cain. Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”. sau în fosti responsabili? Nu. fosti adolescenti.exclamam. s-a rupt de noi. laureati ai premiului Nobel pentru pace . chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu. responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral. cel de azi. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic. fosti îndragostiti. Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi. sunetele. gîndurile. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”. sînt acum sleite. Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord. sau greata sa i-o acordam. fada si rece. Dar chiar daca ne amintim cîte ceva. au devenit. Fosti copii. Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu. Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia. doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. fosti prieteni. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru .bun sau rau . fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. vorbele. cînd nu ne e rusine.Begin sau Yasser Arafat.aliati. sustinator al actiunilor NATO.fosti teroristi. iubirile. prezent fiind. ale altcuiva. Nau fost! Memoria noastra vie.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”. atît de fierbinti altadata. dar ne devine strain. aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. fosti adversari.în 2001 teroristi si mafioti . Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. parca. ca si albanezii din “fostul” UCK . de responsabilitate nu ne putem desparti. de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit. el ramîne lipit de noi. nu poate arunca cu pietre în politisti.

Hindusii. cînd stim ce am facut. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi. mecanice si exterioare fiintei noastre. ar avea alte nume. Daca familiile lor ar fi altele. care.iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. În general. .ca pentru pacatele parintilor raspund copiii. O vaga amintire. condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. Ori.aprovizionarea armatei germane. dupa ani de zile. sîntem pusi mereu fie sa platim. pe dealta parte.se mai crede si azi de catre multi . În consecinta. nu am stiut ce facem. unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. Noi -fostii fluturi. poate. Noi -fostele fiare. ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat. dar pentru care. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. oribil. cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. de-a lungul aceleiasi si singure existente.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . poate. postumi lor însisi. au uitat sice. el un Montague. desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. Dar daca cumva toate aceste teorii. though not a Montague” . nu întelegem cum de am putut face ce am facut. iar acum. scria cu cainta în memoriile sale ca. dar si altii cred. iubirea lor ar fi licita. sicine au fost si care. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei. iar familiile lor se dusmanesc. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. inexorabil. Pare logic: ea este o Capulet. sa strabatem toate acele numeroase. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself.

însa. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. îsi rîde de un anume Hermogenes. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. ci la numele de botez . primul. numele i-a fost prost pus. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. Or. ar mirosi la fel de dulce. cum spuneam nu avea pe atunci. care orice nume ar avea. a denumit roza salbatica. sau rasura. Hermes este zeul inteligentei. pe drept cuvînt. spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. fiindca nu-i evoca adevarata natura. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. care. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie. oricum le-am zice. Supararea pe numele de familie avea sens. si acesta. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. leapada-al tau nume. discipolul lui Heraclit. Mai întîi vine comparatia cu roza. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. cel putin înainte de Linné. fiindca nu a fost bine pus. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. se pare. . nici picior. sau macesul. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. prin ascutimea mintii. nume de familie. nici chip. Asadar. nici alta Bucata dintr-un om. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”.Nici mîna. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. dusman. Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. care. biata. Romeo. care-i este.la “Romeo”. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma.

fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga. cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu. Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. iar Iacob. în mod automat. acest veritabil “Pacala” biblic este. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul. Însa. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei. o data pe tatal sau. Nu-i prea multa “Roma” aici. daca nu-i spune cum îl cheama. caruia. “a veni pe urma”.” Si atunci. si. Nume bine ticluit. Laban.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. si pe unchiul sau.diminutiv de la Iulia. Într-adevar. Or “calcîi” se spune. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut. Ce-i drept. un rege. înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. asadar. fatal de bine? În fapt. într-adevar. nu si nu. cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel). mai era numit si Edom. cel care nu are de partea sa. sau. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . revenind.toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. iesi fratele sau. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. în ebraicaaqev.Numele mai conta înca. Dar si “Julieta” e “romanca” . mezinul. ca urmare. pe de-alta parte. Isaac.Alteori. cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . care era roscovan si paros (si.Roma cu asprimea ei. numele parea a fi foarte potrivit. Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. Sara. prin nastere. ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). în fine. desigur.el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. sau un zeu. cu simtul onoarei si datoriei . La sfîrsit. la plecare. în locul chipesei Rahila. firesc. în ascunzisul prenumelor celor doi . “a însela”. dimpotriva. Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau. Îngerul voia sa treaca prin vad.Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). “tinîndu-se de calcîiul lui Esau. timp de o noapte. al doilea. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). mostenirea Tatalui. caruia îi pusera numele de Iacov”. îi ia o mare parte din turme. cel de “Iacov”.dar poate si speculînd echivocul numelui . pe de-o parte. menit a fi secundul.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”. basca fetele si nepotii. Îndata dupa ce s-a nascut el. dimpotriva. adica “Rosul”).

a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei. Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. din perspectiva Julietei. adica. simple mijloace de identificare. sau o reverie. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. tîlcuirea numelor personale a devenit. purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta. Vis insuflat noua oamenilor. prin nepotrivirea sa cu iubirea. da numere demne un David Copperfield într-o doaga. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. Roma este antiteza. ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. cum spunea amicul Mercutio. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului .în marea lor majoritate . un fel devis . dulcea mea Julieta. Caci. trecute în acte. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O. e pusa pe farse bizare. contrariul Amorului. poate ca tocmai prenumele sau prea roman.“Amor”. Asa ca iata destule motive ascunse. Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau.opace. oricum. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari. ramase altfel obscure? S-ar zice. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. fie si mai de mahala. “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. macar la prima vedere. numele au devenit . si arta. tine de prestidigitatie. spune Romeo “romeul”. daca nu a si fost dintotdeauna. are ceva de scamatorie. cum credeau cei vechi. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si . Si.

vazînd în negustor. ele pot ocoli singure stîncile erorilor. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi. tîrgoveti. Negustori. mai sadeau cîte o vie. si cu concurenta. experimentata si cu stiinta e limpede. Popor de oameni de stat prin excelenta. cum proceda Tanase Scatiu. în latineste. adesea sovin. observa Alexandru George.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. Cît despre “chiverniseala”. Altminteri. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. Curios însa: de la Nicolae Filimon. rurala. mai cladeau cîte o casa. prizau doar pe oier. tarani mai avuti se luptau cu birurile. De aici verbulkybernao . literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. au “nordul” prin constructie. Unii dintre ei. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. Mai mult. “Chiverniseala”. valahii începeau sa fie “apropitari”.a cîrmi nava. ele stiu sa se corecteze. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. Grecii erau marinari. Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. Mai si pacaleau vreun boier. Scriitorul român. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil. sau mai la dreapta. pe boierul scapatat si inutil economiceste. Duiliu Zamfirescu. pe plugar. scriitorii români. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”. în omul de afaceri canalia. preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au. sau Alexandru Vlahuta. De aici si sensul derivat. mai cumparau ceva. învatau sa se fereasca de stîncile negotului. în frunte cu Eminescu. “gubernare”. mai “chivernisiti”. mai vindeau. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri. “strainul”. “feed back”). el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. pe cel fixat într-o traditie statica. a o face sa navigheze cum se cuvine. O cîrmeau mai la stînga. iar acest termen a început treptat sa însemne . cum se spune. miroseau a “neagra strainatate”.kybernetes e “cîrmaciul”.

fara “nord”. guvernamental). caci se realizeaza fara stiinta. Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele. România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. neascultat însa de marinari. sedimentate în timp. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic. de aceea. destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei. un anumit raport. natural. nu numai ca au înfiintat guverne care. Dar. în fapt. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava. Nu e întîmplator. eistiu sivor sa faca singur lucru. De aici. ci au împins corabia spre naufragiu. s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”. Iar comunistii. pe scurt. Regimurile care au urmat. national-legionar. pentru respectivii. carlist.adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche. fara experienta. la un moment dat. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. adica “chivernisirea”. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. a guverna. statului . alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni.nu doar a “cîrmi”. ci si a “cîrmui”. Ideea implicita în transferul semantic este. guvernant.nu doar a sta la timona navei. Istoria limbii . (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. ci si la aceea a cetatii. în absenta artei “ciberneticii”.nu guvernau . “gobierno”. În acest sens. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi. De altminteri. Fiindca. ”government”. “governo”. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”. precum si derivatii corespunzatori (guvernator. n-au mai “guvernat”. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”.A guverna la întîmplare . Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. raportul e pura identitate! NEO . o referinta comuna. Necazul este numai ca. de fapt. atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. gubernie. militar. prin urmare.

ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. Alcuin. fara a fi intimidate de critici. Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine. spun ca nici macar limba. sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero. între timp. ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. Ceva mai tîrziu. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”. dar care continua. în sens profund. declinari. Toate acestea sînt adevarate. pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. cu terminatiile cuvintelor ciuntite. iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea). sa circule prin miezul fierbinte al natiunii. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni .Multa lume se plînge ca se strica limba. germana a scazut-o la patru. cerute delegea lenei universale . Franceza nu mai are nici unul. etc. si de fapt. sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. (Unii rau-voitori. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire .ministri. au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii. jurnalisti cu greutate. aproape nu mai au gramatica. pastrate de limba vedica. Într-adevar. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. latina s-a multumit cu numai sase. bineînteles. sa zicem.cronicarii regilor merovingieni . nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. cuvinte lungi. Pe de-alta parte. parlamentari. Apoi. ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi. aproape nici conjugari. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. nu doar “romana”. Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos. mersi bine. martelat cumva. utilizîndu-si energia în alta parte. greaca clasica s-a procopsit cu cinci. conjugari sintetice. au luat cu toptanul cuvinte din . latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia . adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd. rusa tot cu sase.

dar în neo-româna asa se va scrie. “ a aparea”. Or. Cum sa ne opunem? Fireste. desigur. “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice.a “neo-românei”. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. carea. “lu nasu”. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”. distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. În fond. iar “serviti-va cu friptura”. fie ca ramînem detasati. pîna la urma. cînd engleza. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. fie ca ne burzuluim la el. ceea ce se vade bine azi. vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ . Principiul lenei (sau. nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. asa cum.franceza. nici Diocletian. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. “plus de asta!” . o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. a apare”. se spune deja si “lu sotia”. si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. a devenit marea si unica limba internationala. nici August. “lu finu”. la conjugarea I. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi. . si franceza. netulburati.) Sînt convins ca. a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici. nici Marc Aureliu. cîndva. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. sau mai bine si maipolitically correct .ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. “a zace” (în loc de “a disparea”.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. “a dispare. “a zacea”). îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data. (Sînt si în NATO. fuduli. Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar. rosti si învata. Apoi.cum zice deja neo-românasul în pempersi. sau “vulgare”. etc. nobil spus. Anei”. spre deosebire de nemti care. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” . sau ei). nici Traian.vetust. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte. cari”. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila.

cînd cererea e mare. neo-româna a gasit. deja salciu de tot la gust. uzate. de atîta folosire iresponsabila.ce însemna în latina “acuzat”. cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea.în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat). ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie.adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme. asta sîntem!). De pilda. mai usor de memorat. neo-româna îsi va inventa o literatura originala. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? . Or. desigur. daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea.un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e.(Friptura sa fie. fegado). “învinuit”. (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!). E ceva rau aici? În fond. Cuvîntul abstract.prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) . gust. ca sa nu protesteze puristii . Cîndva. ce sta sa se generalizeze în limba vulgara. cuvîntul “rau”: se trage de lareus . expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. inclusiv din marea filosofie de altadata. Si asta e grav tocmai azi. astfel. cu vocabule noi. Si cine stie? Contrar aparentelor. ea va traduce pe brînci. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos. fegato. a cuvîntului “ficatum” . din gurmandiza lor. Neo-româna vine cu oferta: “naspa” . înlocuirea unor cuvinte vechi. naduseala decît abstractiunea si generalitatea. si înca din resurse interne. Între timp însa. miros. si chestiunea vocabularului.

corpolent. a încetat de mult. “Minister” este. “Ministra” era sclava care servea la masa. cu declaratii de presa. de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. un om foarte important. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. ce da corp (supraponderal. invidiat de multime. Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. cu prerogative. comisioane si spagi. undeva. sosit si el din latina. ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv. model secret al scolarilor repetenti. sluga. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. trancanind în nestire la celular. ele sînt mai putin arhaica unealta. de acolo sa zboare la Partid. “vacile sînt nebune”. cu conturi în banca. plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul . porcus-i. pamîntul e mai putin arat. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”.ovladica . Iar verbul “ministrare” . nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte. stampile.acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. cu istericale. de exemplu un Prim-ministru. formulare. zicea Cicero. rotund. Cît despre “ministerium” . flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor. Cît despre “furci”. sclav . cu interviuri la Tuca-Show. aroarare . Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. cum se spunea pe timpuri.manus multarum artium ministrae . Figurat. Sau oricum. “porcii mor la Comtim”. chipurile. sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern. care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii . Partitura aceasta rustic-naturala a vietii.stapînul. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta.solemn. ins urcat în vîrful scarii vietii. Ce cuvînt clar. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea. cred eu. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre.de genulvacca-ae.nu mi se par convingatoare. etimologic si semantic. cu dosare. el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”. precum rezolutii. despreminister Falerni. adrese. în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului.MINISTRII Uneori. de catre proprii sai ministri. furca-ae. sa mai stea pe pupitrele de azi. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. nici de vreun secretar de stat la viticultura. ci servila conditie a ospatarului. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei. cu raspunderi. opusul lui “magister” . Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”.

oameni onorabili pe care degeaba îi hulim. pe vladicile si boierii ce se înfrupta. dimpotriva. Dar cum s-a facut. ea nu s-a terminat nici pîna azi. nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei. îi purtau spada. termenul “minister” a ajuns. minister). si nu. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai . precum odinioara Thomas Morus. Cum spune Suetoniu.înseamna “a servi pe cineva”. cele ale unui mester erau calfe. slugile împaratului. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si. mai ales “a servi la masa”. dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. executantii capricilor acestuia. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. sarcina importanta . cucernici. ci “tehnica”: ea vine din aceea ca. ca franceza sau engleza. ministerio Pisonis. adica.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . de buna seama. îi orînduiau masa. ei bine. Sa admitem. pardon. Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. Sau. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”. E vorba si de unii pagîni. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”. îi pregateau hainele.acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori. în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. La noi . “pastor” (ministre.valeti. ei îl sfatuiau pe principe .ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. treptat însa. ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal.si “prelat”. al suveranului sau. sa însemne . de fapt si .fraude Tiberii. în unele limbi europene. îi îngrijau caii . cele care îi turnau vinul în cupa. De aceea.pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare .pe lînga sensul mai profan . ceea ce latinii au tradus prinministri. dupa dreptul catolic. Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui. ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale.nu.ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran.ordonante. Daca slugile unui taran erau argati. celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. ale nobilului . cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea. “preot”. în destule cazuri. din bucateleservite . “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”. într-adevar. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. ale unui ofiter .

apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta. daca stiemestesug emester de isprava. Astfel ca. dupa ce si-au pierdut aripile. trebuie sa cada din empireu. te tocmesti cu el. Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt. iar Luna . de unde se contamineaza cu anumite însusiri. “profesor”. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine . încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara. pîna a se “împamînteni” într-o limba . în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia. mai si bea.de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare. Jupiter . Soarele atribuia fanfaronada. Exista si unele cuvinte care par sa fi patit.senzualitatea. spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa.ce înseamna. Unadoua cere alti bani. de unde initial fusesera toate identice . iar daca traseele de sosire sînt diferite. de-a lungul timpurilor. dar totusi.impulsurile belicoase.curate si frumusele acum se diversificau. etimologic. Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . odata ajunse pe aici. ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite.de drept. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. “învatator”. româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca. sufletele.pofta de sefie.pozitive sau negative . forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. spre pilda. uneori e de-a dreptul cîrpaci. Marte .si. mînjite inegal cu praf planetar felurit.Nu are prea mari pretentii de pricepere. a învatat ceva meserie. calfe de zidari…”. dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti. Venus . sufletele. Iata. cuvîntul latinescmagister . “mai marele”.În schimb.inconstanta. Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. Saturn oferea ipohondria. Vorba baladei: “noua mesteri mari. dar are adeseori si sensul de “dascal”. pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice. Mercur viclenia.

de fapt emagistra. concubina . Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati. gravitate. ci îi platesti onorarii. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. ajungem la celde-al saptelea magister. Magistrul. caci emaistru. Maiastra. sîrguincios si anglofon:master. saracutii. trupul: nu mai e decît un adjectiv.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar. ba chiar dincolo de lege:metresa. organizare.Amanta. asadar. Cacimaiestria nu-imestesug. n-are. neofit. ibovnica. magie. Are salopeta (si nu sort camesterul). si nicimaistru. june. chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt. ar putea reusi ceva maret. sex. evoluat pe planeta frumosului. creator.femeie în toata legea.maestre!”. sausapte samurai ):Mesterul. nici meserie nu-i clar ca stie. fiindca are impresari. dînsul e artist. darce proprietate:maiastra! Corp. Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani. fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei. Îl aplauzi si îi strigi “bravo. în ultimul timp. vraja. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra. tiitoare. Adevarat ca. adica femeie . descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. dar mai mic în grad.nemtesti. Maistrul. talent.omaiastra. învatatura. Maestrul. daca si-ar pune fortele împreuna? . ci mai degraba vrajitorie. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . Visul lui: ungrant. e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca. o proprietate. Masterul si Metresa. multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte. asa-zicînd. Asadar. se vorbeste mai rar despre ea. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. confera însa geniul improvizatiei. în fine. spre deosebire însa demaestru. Cu asta nu bei aldamasul. Si. Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. Ei pun. iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici.

dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”. Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita . deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului. a ramas.Vanae species sînt acestea . Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara. a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie. celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca .Hydra din Lerna. rea . asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”.aratari (de la lat. iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti).fara echivalent în realitate. si ce “compus”. cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante. Dar vorba altui roman . Heracle omoara Leul din Nemeea. precum “visele de om bolnav”.se revolta poetul latin înArta poetica . în secolul al XVIII-lea. si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . o pereche de picioare pe masura.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd.ca si pîna acum. Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati. terminata însa “în coada de peste”. în buna masura.Sau destinul cuvintelor. de fapt. iar în al doilea .buna.adica “aratari vide”. Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. Leul. adica.femeie “frumoasa sus”.“a arata”). Sa fi fost primul o fiara reala. literal. putin conta. chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. ca si Hydra eraumonstri. si de aici pledoaria lui pentru “adevar”. (Si de fapt.monstrare .sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena .celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon. lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate. cuvintele? BEHEMOT Cîndva. în vreme ce. În primul episod din serial. Ca proba. asemenea celui al sufletelor noastre pierdute. ce se nascut aegri somnia. e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie . si pe mai tîrziu).cap de om asezat pe un grumaz cabalin .

Dar cum e la chip Behemot. “îsi lasa oul pe pamînt.alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde. îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”. Din perspectiva arhaica. Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. Oasele le are tari ca otelul calit.alias Vitele. de vreme ce prima parte -strouthos . Sira spinarii lui . Calorîul e numit Behemot . iar literal. cum sa-i explicam enigma? De exemplu. Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. tot dupaCartea lui Iov”. Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. Si totusi. în schimb. (Adica o vrabie mare cît o camila. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina.adica mai pe româneste Calorîul. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii). se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e. mama rea fiind. pur si simplu “Strut”. Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”. de ce e ea atît de natînga. Vinele coapselor îi sînt bine înnodate. pe care mai tîrziu.o teava de arama.un compus desigur . dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”. As!Strouthokamelos înseamna în realitate.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”.alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. ÎnCartea lui Iov. .înseamna “Vrabiocamila”. dar. de ce. pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme. doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. face de rîs pe orice cal al calaretului lui”.forma gramaticala ebraica de plural. precum Hipopotamul . cuvîntul . cînd cresc. i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor. ale altoraratari ! Traditional. în greceste. ar fi totusi o caracterizare la obiect. de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena.înseamna “vrabie”. Dar nu e o lege. Oricum. putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui.

sta în cîta curiozitate mai punem în ochi. ramîne cufundata în mlastini si rîuri. desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. în exaltarea lui etilica. cufundata însa . cum s-o detectezi. ce. o jiganie de spaima ce. Orion “are cingatoare”. Pegas redevine mîrtoaga. cine aratarea. iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura. ba chiar o spaima religioasa. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu./Nu i-a îngaduit sa urce sus. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. spune tot autorul luiIov . atunci. cu sabia.în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. si Alcibiade. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”.Cartea lui Iov. Pleiadele “au capastru”. dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim.un Behemot cugetator . Cartea lui Iona. daca privirea se desteapta. odinioara. oprelisti. un animal fantastic? E o “aratare”. . Ecclesiastul. deci. care-i dihania? Unde s-o cauti. Cîntarea Cîntarilor. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl. Si . pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. Cartea lui Ruth. Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e. uluirea. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. ori pe cer unde. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila. cum scria Rudolf Otto. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu. iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut. în apele Oceanului. unde se ascunde enormul Leviatan. Astfel ca “aratarea”. ciudata . Dar.” Si totusi asa ca un Panzer cum e. alungata fiind de pe înaltimi. La fel patise. e ceea ce îti desteapta mirarea.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului.de ce nu? . lighioana.

“Fiul lui Dumnezeu. “Asculta. “Unabucata brînza”.una si indivizibila”. Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. îmi e totuna”. “UnFuehrer. Israel. “Unusi cuunu fac doi”.Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat.un popor. “Si erauna la parinti. . Domnul e Dumnezeul tau. “Mi-e sila. un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon. “Republica Franceza. 166c). “Politicienii nostri sînt totunul siunul” . se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”. celunu nascut”.o patrie”. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. Domnul eunul” .

alteorimasa. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. doi. esteunul. ca atare. Într-un sens mai particular. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit. statul national totunul. baba la bordei!” etc. Acesta e ununu “liberal”. se opune generalului. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila . termenul “federal”.comunitatea sauplebea. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric . Pe plan politic.unul înseamnatotul. ne referim laUni vers. Daca. într-un sens. caruia i se opune fractia sau partea. Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea. de aici.variatia . Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par. nici ca e impar.Scrisoarea I ) “Unu. si nu “unu”. apare repede si o idee înrudita. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par. De aici.lumea întreaga. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”. adesea. individul. particularul:unul individualitatii.cel care apare în calcule. dimpotriva. iar în descrierile constitutionale. eventual. totalitatea.multimea saumultitudinea saucolectivul. care e aproape identic cuuni versalul. acestunu duce latotalitar: Statul “total”. Apoi. sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. pur si simplu.diferenta.unu semnifica întregul. Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. Acolo unde exista integralitate. Adica. trei. opusul sau este. am putea vorbi despreunul integralitatii. în alt sens. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”.“Si s-a facutuna cu pamîntul”. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente. fiindca el estetotul . Simplificînd lucrurile. probabil. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu.-J. În acest sens. “Unule-n toti. caracteristic viziunilor individualiste. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna. în sirurile numerelor naturale. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere. de pilda. cum spunea Mussolini. vazut ca lumea în integralitatea ei. si asa mai departe. Acestunu este aproape identic cuparticularul si. insul. si. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . sau. Rousseau. în altul el semnifica. iata:unul se . ori impar. adesea.

Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. Pe de-alta parte. În fine. Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. de pilda. chiar si multiplicitatea. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici. A-l nega pe acest unu. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. în definitiv. STATUL . Si. deci tu esti cel dintîi”. cuunul singularitatii. adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit. nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element. continuu. deoarece. cum facea Heraclit. de pilda.probabil ca nu. unii metafizicieni. adica indisociabil. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. ci doar cu “unuri”. din punct de vedere strict al logicii . ci doar . Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul. deci tu esti indivizibil”. identic de-a pururea cu el însusi. Unul-unulipseste. sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun. daca vreti.e de înteles din cele de mai sus . Bineînteles ca este siunic. neantul. El esteunitar. Sofismeleunului sînt . Sau. indivizibil. înrudit. chiar daca nu identic. cît siindividualitatea tot absoluta. înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice.opune unului.unul nu esteunu .. în fine. pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. Cutare e de numarul unu. sa nu omitemunul prioritatii. adica opusul luiceea-ceeste. paradoxul este ca. Sau: “tu esti unul. pentru monoteist. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. ca de pilda: ”Tu esti unul. nu putem uita nici deunul unicitatii. Unul unic este Dumnezeu. fiindceea ce este si nu altceva. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului. unul e indivizibil.. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. esteunu sauuna. unul e cel dintîi.si ea -un cuvînt… Oricum. Unele sînt simple jucarii verbale.

dupa ce s-au declarat nationale. constitutiile si statul pe care ele îl exprimau. Si constitutia. e ceva caresta. Sta sa ia.aceeasi radacina . etc. Asadar. Sta locului. Dupa Unirea de la 1859. Constitutia are . cu Constitutia din 1991.Constitutia din 1923 amendata. etimologie. Unde. cum sta? Sta bine. Carol al II-lea a abdicat. sau de palat. odata cu ea. prin urmare. abia putin modificata. Sta în drum. dintre cei zece de la Unire. de dupa 1989. însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. Cît despre conducatorii respectivi de stat. 7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 . istorice. Sta. statul la români a avut urmatoarele statúri.sta . staruie. democrat. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938. Sta sa ne arda.Sta sa crape. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866. 8) Statul “democrat-popular”. dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941. etc.ce coincidenta . eterne. ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza.Ce-istatul? Dupa origine. populare. sau insurectie. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si. 9) Statul nostru “de drept”. sta drept. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. legitimate printr-un “statut” aparte (1864). se trece si mirele ei . Mihai a fost o data detronat si alta . sau revolutie. Adica nu se schimba. 6) Statul national al lui Ion Antonescu. national. unitar.statul. 5) Statul national-legionar din 1940. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. sta neclintit. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii. suveran. sau rebeliune. Cuza a abdicat.“sta”. sta statuie. sau ce-o fi fost. pe la noi statul n-a prea “stat”. Sta de paza. Altceva.

“Stat” . ca în acelasi secol XX. I. SUA si URSS (1944). pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918). la rîndul lor. fara busola. lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”.Iliescu si Constantinescu . a semanat cu orice. care. iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. pe Germania cu Anglia. justitiasta ea? Sta ea dreapta. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”. trebuie sa recunoastem ca statul român. au fost asasinati în timpul mandatului.G. sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta. ca. am avut bucuria nespusa a mineriadelor. mereu independent si suveran fiind. si ca acum mai vrea musai si în NATO. pe Germania cu Franta si Anglia (1918). gratioasa. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria. îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” . sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat.si-au încheiat mandatul în mod pasnic. nedictate de “neagra strainatate”.iata o vocabula romana care. drept aliati strategici. feminina înaintea virililor nostri barbati de stat. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). fara nord. despre “cine-a tras în noi”. pe Germania cu Franta. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea.nu. luata la bani marunti. Anglia si Rusia (1914-16). 1991 si de doua ori în 1999. de asemenea. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. alegerile au condus la doua alternante la guvernare.orice injustitie ar comite! Pe scurt. statul român. Dar . doi primi-ministri. surîzîndu-le gales. de-a lungul veacului trecut. apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti . fara plumb la picioare? Si în fine. în anii 50 . De acord: dar functionarii publici “stau”. drept evenimente pur interne. Daca la toate acestea mai punem la socoteala. Duca si Armand Calinescu. ca în 1990.data a abdicat. oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept .am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti. a schimbat. numai cu ceva care “sta drept” . toata suflarea vrea în NATO si în UE.se va zice . apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului. în tot acest rastimp. care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie. fara rigoare. calina. nu ne .totusi din 1989. sînt suprimate de alte ordonante. pe Franta si Anglia cu Germania (1940). fara sud.

cu acest sens. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii. la origine. cuvîntul a trecut în Anglia. din juristi. O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul. pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. decît “vorbitoriu”.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. ci mai ales “vorbariei”. dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea. orice s-ar spune. asadar.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. înconjurat de membrii . daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica. sa se vorbeasca macar la obiect. cu exactitate. unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului. “actioneaza”. Caci “parlament” .vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva. a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata.convine. De aici el a patruns. În Franta Vechiului Regim. seful opozitiei. Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . în alte limbi. nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident.crede o multime de platitori de impozite . în fata sa. Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”. este Primul Ministru cu minstrii sai. avem si noi “statul” nostru.vede oricine . pe care ar trebui. însa. ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte.nu! Fiindca. separate de Curtea regala si formate. poate. Într-adevar. revenind resemantizat chiar în franceza. pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. Si totusi . s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului. Numai ca. sa nu se divagheze. s-ar cuveni .

poate. mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite. fireste. Iisusvorbea în parabole . pesemne. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei . în general hemicicluri simbolizînd.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. Acestea sînt. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. eclesiastice . mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. este o vorbireparalela cu o anumita realitate. originar. literal. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta. tot prin vorbe. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. Intrînd în parlament. simbolic vorbind. pastrînd. acestia constau dintr-o multime de delegati.“parabolare”. simplu.atunci cînd se adresa multimilor. “fecioare nebune”. în sens propriu. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale. “Parler” . Iar ca figura geometrica. arhitectural.adica “parabol(iz)a” . “parabole” înseamna “comparatie”. la obiect. unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. Oparabola . precizia denominativa. Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt. asadar. “talanti îngropati”. Ideea generala este aici de “ansamblu”. Oricum. Congress. Lupta are loc. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. reprezentantii renunta la lupta fizica. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale. populare si. aceeasi orientare generala. “oite ratacite” si “boabe de mustar”. exclusiv verbal. Asadar. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. e semnificativ ca un termen care. (de pilda.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii. forma latina a grecescului “parabole”. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord. divizati profund în partide si grupari. Bundes-tag). ca figura retorica. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. ce înseamna.de la stînga la dreapta .dupa afilieri politice.“cabinetului fantoma”. el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. unitatea în jurul unui centru. “a arunca ceva în paralel cu altceva”. coincidenta. pusi totusi sa demonstreze. (assemblée. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede. “Parabola”. fara sa divagheze.

ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. convertindu-ne.Si totusi. tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. amagindu-ne. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei. Apararea. de pilda. înca. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. În greaca clasica. prin fuga ei infinita parabola va amîna.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau. “verdict”. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”. pentru totdeauna. ci si pozitiv si disculpator. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. Zapacindu-ne. în traducerea greceasca a Vechiului Testament. . al intentiei vorbitorului. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica. situata echidistant între vointa si realitate. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”.masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale .aflala egala distanta de un punct si de o dreapta. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om. Si. mai tehnic vorbind. dezlegarea enigmelor sale… . La jumatatea drumului între cele doua. pe ambele. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile. ba chiar vinovat decrime grave.ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. ci si literar.focarul . “Parabol(iz)area” va fi. Pentru acestia.simbolul vointei. prin urmare. si nu neaparat negativ si incriminator. “Verdict”. de asemenea. la modul general. Iata însa ca.krima era. iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila. nu neaparat în sens juridic. o vorbire aparte. între momentul subiectiv si cel obiectiv. dupa ei. un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”. - . în paralel. ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia. este deja dovedit vinovat. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul .

cîta vreme exprima autoritatea suveranului . atunci cînd îsi exercita autoritatea. din porunca regelui Ptolemeu Filadelful. o judecata devine un verdict. urmatoarele. dar a fost trecut la feminin în româna. Iisus spune. Ca regula generala. failibil. Acest sens este preluat de limba Noului Testament.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. va însemna pur si simplu “fapta rea”. “Adevarul”.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. La noi. pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si. (Ca si “minciuna”. adica de fapt “condamnare”. “crima” e femeie.acesta este drumul “crimei”. Se vede bine ca. judecatorul obligatoriu condamna.realizata.se putea altfel? . Din acest moment. de la aceasta la delict. “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”. nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani. sau chiar arbitrar. împarat. de la verdict la sentinta de condamnare. latina. la un moment dat. obiectiva. dictator. în româneste. si. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul . departe de a mai însemna “judecata”. deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare.e “barbat” în româneste. Nu numai ca. probabil din franceza. .“Septuaginta” . termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. . “discernere între bine si rau”. dar el. de la judecata la verdict. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. în fond. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta. “omucidere”.rege. prin urmare. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau. “pedeapsa”. dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ. germana. “verdict”. devenit în latinacrimen . greaca sau ebraica!) De la libera discernere. Condamnarea. În plus. invers decît în franceza.crime este masculin în franceza. a “crimei”. “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. în schimb.40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. precum un stigmat. Condamnarea devine urmarea necesara. delict grav”. Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie. la judecata. Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza.adica ocondamnare cu vîrf si îndesat . ca principiu. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele. ineluctabila a erorii. ajunge ea însasi consubstantiala faptei. a delictului.Krima. adica delictul cel mai grav. Omul. nici nu poate gresi. Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului.

sînt si cuvinte care. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor.paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar. poate si mai caracteristic chiar. resentimentare. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. regasim acolo. Or. Treptat. de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. neciopliti si razbunatori. cum ne spune retorul Isocrate. vindicative. dar se pronuntapaideuo. un altul.si de învatamînt literaro-muzical -muzica . fara îndoiala! Parcurgîndu-l. poate mai mult decît multe altele. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care. A pedepsine vine de laepedevsa. vocabula se scria la fel. În greaca clasica. un aorist neogrec al verbuluipedevo. în junetea lor. catre epoca elenistica. dar si scopul acesteia . vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar. sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei.educatia.este cel decrima. Si în ultimul timp. dar care. sedimentata în limba. agreabili.am vazut mai sus . asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei. Si. aflata mereu la pînda. loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. pe tineri. la fel. la tinerete. De altminteri. primesc sensuri aspre. care. al carui destin vrem sa-l evocam acum. decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . “a-i învata” pe copii. ticalosit . cam motaie sarmanii. se aratau generosi. verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. înrait. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru.Decad oamenii.Drum dezagreabil. Initial. În ultima instanta. exprimau lucruri nobile si generoase. devin resentimentari. prezenta barbariei celei de obste. alesi în purtari. cu trecerea timpului. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. .

ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. îl voi elibera”. Geometria. Undeva. Dar cum începu decadenta. Pilat (reprezentat. fiindca era mult de deliberat. poate chiar sa-i asasinam? .“pedagogii”. pesemne. a uneia corporale. Retorica. cît pur si simplu sapedepseasca. potrivit uzajului clasic. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta. în fapt. iar scopul se estompa îndaratul sau. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. brutal. unsi cu smoala. mai mult. De aici înainte.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. astfel. ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”. al Renasterii. Dar. deriva frumosului cuvînt. exact cuvîntul care. artele “faceau ocolul” Universului . aceasta deriva se desavîrsi.de aici si expresiaenkyklios paideia. Asa ca. în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. 15-16). cum am spune noi. În vremurile acelea fericite. totalitatea cunostintelor teoretice generale. În Evanghelia dupa Luca (23.ca doar legionarii se pricepeau! . sau mai putin. Se anunta o conferinta unde. Dialectica si Astronomia. pîna în pragul modernitatii. ca un om drept. de buna seama. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. Muzica. Dar cred ca. sa-i închidem la puscarie. prin greaca bizantina si neogreaca. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. sa-i purtam goi prin tîrg. educatia se facea cu bataie. pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. Prin urmare.Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu. “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” . dar slab era.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas). Aritmetica. mijlocul se impunea tot mai masiv. prin Orientul elenizat. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. adica. împotriva evidentelor istorice. iar bataia era tot mai putin menita sa educe. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte. treptat.Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor. iar de aici în româneste.

adica trimisi la un stagiu înpaideia. nici pozitii solide. sensul lui din greaca veche. pentru o viitoare reîncarnare. esti idiot!” . tihnit si anost al “unui simplu particular”. adica despre oameni cu treburi grele. acum. aflam ca. “neghiob”.judecînd dupa unele si altele. nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica . “dobitoc”. prin latina tîrzie. pentru contrast si diversitate dialectica. nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc. nici….îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita. Acolo. ca sa frecventeze.derivat al adjectivuluiidios. Ma refer la sensul originar al cuvîntului.Oricum. “prost”. Doamne fereste. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat. la judecata sufletelor mortilor. mai sus. sa fiepedepsiti în sensul uitat. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. nici secretare.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”. “particular”. nici indemnizatii. modestia. Haideti sa ne referim. or. cu idiotii e… vice-versa!” “Amice.idiotes .se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . de unde. la mama lui. “aparte” . despre “ministri”.veti spune . “cretin”. “imbecil”. “simplu particular”. adica “propriu”. în asa-numitul “mit al lui Er”.Nu despre asta este vorba. de ce ar fi. scoala Retoricii. etc. În finalulRepublicii . “parlamentari”. a ales. din Caragiale . nici celulare. sau oricare altii care nu le sînt pe plac. nici comisioane. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea. fie si naiva? “Ba chiar asa . traiul modest. chiar onestitatea. nici demnitati. în acest sens. “debil”. adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit. “tîmpit”.nu însemna decît “persoana privata”. “tont”. buna cuviinta. natîng”. “guvernanti”. . sufletul lui Odiseu. al tineretii cuvîntului. si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii. ostenit de viata de star al Eladei. a intrat în limbile europene moderne. (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!).

asadar. Acolo se afla gloria. Într-adevar. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. sa-ti bati joc. etc. în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare. sa nu-ti pese si. care a afirmat la procesul sau ca. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator. îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. pasamite. Socrate. El îndraznise sa sustina. cu larghete. si sa nu fie un om public”. tu. partase la ilegalitati si coruptie . erau priviti cu dispret. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse. Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii.-J. acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului. fie sipost mortem . si.. ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei. cît si glasul cristalin al patriei. cu obligatii.“idiotie”. bineînteles. certificate de valoare . trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein). pentru ca acesta sa fie apoi executat. Mai înainte. Numai ca. daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat. acolo valoarea. tata de familie. întocmai ca ultimul “idiot”! . suspiciune sau ostilitate. în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. în fond. munci de raspundere. de ce ramîne un simplu “idiot”. acolo riscul. etc. în implicarea completa în afacerile cetatii. omul întelept. altfel spus. “membru al societatii civile”. ducîndu-te acasa. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. sfidînd “la volonté générale” a lui J. într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului. sa te faci ca ploua. Odiseu. sa închizi usa în dos. Leon din Salamina. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa. sa-ti pui perna în cap si sa te culci. unui om. Pasamite. dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. Originalitatea. nonconformismul în raport cu regula cetatii . azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. neimportant si poate nici chiar inocent. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”. Rousseau.“idiotie”.Asadar. ci corpuri materiale incandescente. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. o fosta guvernare tiranica. cetatean al Republicii.“idiotie” si asta. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer.

no”. în compusi si cu”less”. fie falsa . “pas” “point”. si desigur. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. de pilda. de multe ori. în compusi. se serveste de “non” pentru a nega. Or. ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”. esentiale. dar. În ebraica. de pilda. aceste roluri ar apartine lui “lo”. dar de “ne” pentru a interzice. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi.NU Afirmatia e simpla. mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”. fie ea adevarata. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie. pe Muntele Sinai. ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. îl avem pe “nu” cu care negam predicate. în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul . limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic. dificultatea negatiei conduce la contradictie. greaca. îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. aici. Cum spuneam. ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. “un”. Nuantele sînt.sa nu ucizi!. Alte limbi sînt. Limbile vechi. particulele privative împrumutate: “in” si “a”. respectiv lui “al”. dar. porunceste: ”lo tirtah”. bineînteles. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. Negatia e complicata. Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. “in”. si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu. engleza . dupa “sentimentul fiintei” lor. “guère”. De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. precum latina.cu “not”. iar al doilea lui “me”.

“Nefîrtate” . A deplasa negatia schimba. “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. de doi frati. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii.altceva decît “e nevoie”. La urma. s-ar zice. Dar nu întotdeauna. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. celalalt . Numai ca “Nefîrtate”. Daca. ea se nega pe sine. primul a facut fluturii. pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. “Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei .“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. asa ca aparura cu duiumul: negatii. la buna împarteala.XI): “Un lucru exista cu necesitate.inventanegatia . deci. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. Dimpotriva. “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor. “Nefîrtate” gelos . ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc. primul e autorul florilor. “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”. Dar pe masura ce o facea. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. al doilea pasarile de prada. adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. “Fîrtate” a produs salariul net.al spinilor.impozitul pe salariu. interdictii.ordonanta. Astfel Spinoza scrie înEtica : (I. asemenea politicienilor. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. deoarece prima neaga o posibilitate. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii. dea lungul timpului. Multi însa s-au îndoit.mustele si. Si. se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate. în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. în timp ce a doua neaga o realitate. Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. Ei cred ca lumea a fost creata. nu se sinchisea de contradictii. am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. Pr. “Nefîrtate” . de vreme ce “fiinta este”. Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”. revizuiri în . sau “rau”. si asa mai departe. În fapt. si totusi. bineînteles. Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. celalalt . deci. “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte.

Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna. textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii. “minciunile.sta pîna azi. În schimb alti termeni. în latina în primul rînd. “vestitor” nu mai este retradus în latina prin. privatiuni severe.sacrul este intangibil sau oricum.halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament. sa spunem. comunicatele diplomatice. minciunile nobile. rogu-te). ebraica mai era înca limba sacra. pentru primii crestini. a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini.ori exclamatii precumamin (asa sa fie).Paste . sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea. Acelasi fenomen s- .atunci cînd.însemnînd în ebraica “trecere” . totusi. Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet . refuzuri politicoase. De aceea. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona). aburelile. gogosile. Faptul ca. iudei în majoritate elenofoni. se regaseste adesea si în limba. ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase.hosa’-na (mîntuieste-ne. metaforele. unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah . recomandari încruntate. antifrazele. tangibil numai cu mari precautii. esentiali în credinta ce se nastea. cam degeaba. burlac batrîn . abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat.nuntius saulegatus. iar greaca era limba de comunicatie. sînt tradusi literal din ebraica în greaca. ci este redat printr-un împrumut. promisiunile electorale. Astfel. oximoronurile. De partea cealalta.cuvînt opac în latina.punctele esentiale. Dar interesant: mai departe.singuratic. însa . toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi. contraziceri. nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”.angelus . în greceste.

asadar. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este. hieratic. dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. ascuns de ortodoxie.Isus Unsul). lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre. pornind de la ea. preot) cu deformari fonetice specifice. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus . neînvatat. o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” . Latina. ”vîrstnic”). asociate cu iudaismul traditional. sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari. au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios. pentru credinciosul de rînd. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. (La fel a procedat si slavona. ca si.apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd.era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii. decît de sensul originar.“slujbas”. caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós. celalalt . ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar. în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca.) Semnificatia originara a fost ocultata si. Ele formau un vocabular misterios.priest. ci doar l-au adaptat fonetic. cadiacon . exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii . dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”.secolele II-III . * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala. Vechile semnificatii. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca. iar mult .a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit.dar dupa legalizarea crestinismului.“adunare”. consacrat.nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul. desi se . “ecclesia”. probabil. primul “sol”. în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine. împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica.

3. de fapt. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei. care a tulburat. a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea.ptochoí toi pneúmati. Asta în pofida faptului ca sintagma originara. precum insista cersetorii sa primeasca pomana . în schimb. ca limba ne determina felul de a gîndi. Dar în Rasarit. “Bateti si vi se va deschide.dar. Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana. Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale. printre altii) . desigur.si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat. chiar prin netraducerea acestui vocabular. iar virtutile misterului sacru . într-o anumita masura. din Matei. insista sa capete cunoasterea.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei. ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” . cereti si vi se va da!” Pe scurt. chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase).adica prostii.catolica) religia nu a fost cunoastere.considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu. stam rau si azi cu reforma . adîncire a unui sens. obsesia secolului care s-a încheiat a fost.adica ceice nu stiu. ale ignorantei au continuat sa fie promovate. dar tot “reforma” si ea. “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” . înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” . întelegere. dar cauta. credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi.scria Ludwig Wittgenstein . În Occident a venit însa Refoma. Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici . La noi “cei saraci cu duhul”. aceasta complacere în ignoranta a credinciosului.în fapt.incontestabil . poate. De aceea. Mai mult. dupa parerea mea. în mare masura. 5.o altfel de reforma. ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”. sau chiar în cea apuseana .au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica. Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. cine a fost Isus Cristos.

jesti .poate seful . ca limba unui trib amerindian. diferite vor fi silumile noastre. Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna. Greu de înteles. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. În ceea ce ne priveste. Numai ca. est. relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite. Wittgenstein. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte. latina. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. rezultatele au fost paradoxale. întrebatorul . au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. De exemplu. ca de pilda Martin Heidegger. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. Uneori. de asemenea. (este) etc. asa cum o stiu bine logicienii.înTractatus logico-philosophicus. limba vorbita. din care provin majoritatea limbilor europene moderne. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. greaca. asti. Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica. Fireste. prin vreun birou. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). Si. Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau. Hopi. vie. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. etc.nu se interesa daca respectiva . În fapt. Chiar si azi auzim. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. noi indo-europenii. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat. limbile indo-europene vechi. ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. în linia aceluiasi curent de idei. De fapt. precum sanscrita.

Se poate. probabil. sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a. care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). es gibt. cel care spune ceva spune ceea ceeste. Dimpotriva. caci acela care vorbeste spune ceva. existau gînditori.trecînd peste granitele limbii. Pe de-alta parte. îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”. la barul de peste drum. Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. “este” reprezinta.adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. într-adevar. Alte grupuri lingvistice. un predicat verbal. iar “a fi” pare a forma singur predicatul. iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ.cu cuvintele lui Wittgenstein .mai exact.peste frontierele limbii si lumii? … În fine. Uneori contextul. în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista). ci. astfel gîndirea a iesit din pubertate. folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential. dar. cum sînt limbile semitice. al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate . Aceasta facem. mai mult le încurca: În vremea lui Socrate. însa. în acest caz. desigur. de pilda. e patenta. ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). Este si Dumnezeu! . înfrîngîndu-i legile. Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca. putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo . însa. precum Antisthenes.spune un adevar. duduia Aidaeste. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului. there is). Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera. Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”. mai curînd sfidîndul. Elipsa lui “aici”. considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect. dejucîndu-i rezistentele. sau .

Prezentîndu-l în fata electoratului. Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. “sef de stat” (chef = cap.sau. suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. lideri maximi. zicea Menenius. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”.“prost sa fii. daca . un nobil roman. iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. ba chiar si cu mai mult”. veti zice. fuehreri. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic. ai mici asuda! De fapt. iar conducatorii sînt…stomacul . unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit). fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri. Menenius Agrippa. da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege. Sigur. nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos. comparînd statul cu un organism. vezi bine. Dovada. despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”. din latinescul “caput”)? La urma urmelor. Or. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti. decisi sa faca “separatism teritorial”. cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului . coplesit. cu un neologism luat din franceza. fie si numai în tarisoara. atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. cu acelasi sens. mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. diriguitor. asta. Al Mare gîndeste.CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” . în timp ce trupul. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator. duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva. cred ca. Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi.

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale.si înlocuiti-le cu expresii neutre. El încurajeaza colaborationismul. Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung). dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. eufemismul îi ajuta sa evite realitatea. privit în fata asa cum e. spre a capata anticorpi. Extrageti din viata mirosurile sufocante. Altminteri.sonderbehandeln . Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident. obiective. ci siiresponsabil . sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”. deportarea “igienizare” (Säuberung). el poate fi acum biruit. Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii. În cartea saUniversitatile lui Hitler. “stiintifice”. Am adauga noi . Dar uneori raul. Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum. iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta. acide .pentru legitimarea sa. negresit. anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. scopul sau principal este de a permiteacomodarea. de pasiune si animalitate umana . si veti gasi pretutindeni credit si complicitati. neutral. raul devine nu mai putin rau. cu orice pret. limitat la propria-i substanta. în fine. În fond. putrede.siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii .mai scoliti cum sînt în general . “sa igienizam” raul.tot ce e prea legat de sînge sau sudoare. ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). mitul stiintei. daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. sa-l tempereze si sa-l justifice. el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . Eufemismul este. dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze. de pilda. cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine . care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei. Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv.si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului. un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului.“dracul gol”. “value-free” (cum e. ca si bolile trebuie primite în fata. sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. adica “a trata diferit”. atunci inumanitatea aparea domesticita. complicitatea cu oroarea .

daca în ceea ce priveste limba naturala . 2000. la momentul Facerii. era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. la inexistent. sau chineza contemporana. eskimosa. sau limba “antediluviana” . ca într-un joc de “puzzle”.stranie la prima vedere. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”.banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze.limba zeilor sau a lui Dumnezeu. Cum? Metodele difera: unii. divizata si sub-divizata. Cum îsi argumenta Cratylos. nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica. limba “adamica” ar fi fost “amestecata”. de mult.[i]Max Weinreich. teza aceasta? Falsul . e neantul! Interesant. ci rosteste sunete lipsite de orice înteles. COMUNICAREA Era odata. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor. sau . fiindcaminciuna nu exista. caci despre el e vorba. înca din Renastere. dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui . corupta. aidoma lui Dumnezeu: acestia . cînd cineva nu spune adevarul.si-au spus unii îndrazneti. în care nu se putea pronunta decît adevarul. nici minti).limba “adamica”. nu se poate minti. pe de-alta parte. au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice. în vremurile vechi . mai ales.Universitatile lui Hitler.fie ea greaca veche. astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta.se refera laceea ce nu e. Ceea ce ni se sugereaza este ca.ma rog . Dar. poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. Polirom. încercînd sa reconstituie.spunea el . Cadem astfel peste o veche obsesie . radacinile idiomului originar. care. deci. or inexistentul e neantul. Sau e cu putinta? . dupa catastrofa Babel. Prin urmare. Cel mult.erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza. el nu spune nimic. zicerea falsa este un fapt indiscutabil.spune Socrate care îl combate pe Cratylos .unul care pretindea ca e filosof. Altii . Iasi. un filosof. preschimbata. e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca.

invers. este indicibil. Caci. transmit falsul. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere. mijloace de comunicare magice. logica formala. ca tine mai curînd de neant. iluzia. chipurile. ori limbajul computerelor. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede.indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . ar comunica doar adevarul. se credea. oamenii s-ar întelege perfect între ei. a transparentei absolute. visele. de fapt.decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect . noile media. Unii s-au gîndit la semiotica. Ar disparea atunci adversitatile. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale. bazata pe ratiune. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos. sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. din timpurile vechi si pîna azi. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii. mai tîrziu. certurile. ceea ce nu se vede. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. semnificatiile. sau macar sa viseze ca.erau filosofii. nu se “spune”.sînt. nu esteacolo . În schimb. . au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica. precum Descartes sau Leibniz.ar conduce la armonie. am zice. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. Or. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea. împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului . de realitate. E ciudat sa vezi cum. complet .anume ca. corupte fiind. lipsit de substanta. dupa Galilei. adevarul e substanta originara. într-un fel. gesturile. si ca falsul e acolo un intrus. visau la o limba universala. Si ei cred asta. prin urmare. dezbinarile. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra. perfecte ale vremurilor noastre fericite . razboaiele. si pentru armonia umana. de adevar. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. apoi.adica transparent. oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. de pilda. Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare. daca nu ar putea spune minciuni. si care. pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul.precum televiziunea si Internetul . ci. ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . apoi fizica. investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. zicerile tuturor triburilor fiilor omului. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. dar desigur. care.

“Martis dies” . volatile. Or. s-a impus saptamîna de 7 zile. toate bune. al subtilitatilor “mercuriene”. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. daca am fi fost informati de “eveniment” . zeul si planeta data prin repartitie .ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui. acid. în decade. belicos. reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. Sa perseverez totusi în eroare. Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. “briefing”-uri. Închipuiti-va. al hermeneuticii. conferinte. Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur. ocazia. care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei.daca nu fizic. prin urmare. mai sarac. Într-o zi ca atare.Mercurii dies. mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte . de pilda. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” . Pîna aici. un pamflet. purtatori(oare) de cuvînt. momentul bun. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. total. al despicarii firului în patru. de ce m-ai parasit?”.prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. Am ratat. ceva muscator. sau Crucificarea. Dupa cei vechi. treptat. “workshop”-uri.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat . Mai departe începe fantasmagoria: . declaratii. dar si al retoricilor care îl fura pe cititor. mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica. a myriadelor de “talk-show”-uri. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva . nu în Iliada.Dovada cea mai buna este ca.neaparat complet. mai incompetent decît azi. Dumnezeul meu. dialoguri. un atac. obiectiv si “la timp” . se minte si se falsifica din belsug. a nenumaratelor comunicate. a inundatiei cu vorbe de la colocvii. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad. interviuri. ca proba. macar scriptic: adica sa nascocesc. Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche. mai discreditant. În pofida obsesiei “comunicarii totale”.

sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi. e cam fortat: Thor. Asocierea. care ardeau “sa intre în Europa”. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). Crestinii. scurt. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva. Mercur. cu alte forme si ingrediente. Jupiter. grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. decît se potriveste un Panzer cu o floreta.Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . Doar poate ca Freya si Venus . invazia astrologiei orientale. nimic nu putu opri. în marxism ori în “stiinta rasei”. viata omului. si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. Soare. prin influenta lor misterioasa. sub influenta cultului solar. Cît despre Wodan sau Wotan. imaginata cîndva de preotii caldeeni. Initial. treaca-mearga.de unde “duminica”.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti. s-o împrumute de la romani. aveau laturi comune . de pilda. Oricum. în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. a animalelor si a plantelor. zeul nordic al tunetului. Dar în continuare.vizibile cu ochiul liber: Luna. Pentru aceasta. Saturn. cinstit vorbind. Altminteri. dispretuia mistagogia numarului sapte. care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”. adesea. Aristotel.care tinea cont de marimea duratei . sotul blondei Freya. a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine. în Imperiul Roman. daca cu Monday = ziua Lunii. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. “Dominica” . Venus. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. în Antichitatea tîrzie. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. a alchimiei. parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza.ambele responsabile cu amorul. Sunday = ziua Soarelui. vor prelua ideea. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii. cum vom vedea mai departe. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor . si în general. sau. ceea ce. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului). zeul magician. Marte. de unde provine “Wednesday”.

În consecinta. fa . Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale . ce-i drept). se observa regularitati ce. ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie. mi. vineri (3). nu-i asa? Nu mai mare. de la 1(Luna). ordinea obisnuita zilelor saptamînii . dar si influenta altei planete si a altui zeu. cînd le venea rîndul.va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care. sîmbata (7). fa.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale.e nu doar o alta zi. joi (6). sminteala cu rezultate durabile. Saturn.si.perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului . anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) . Sminteala. dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija. sol. Marte. nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton.sol.provizoriu însa. acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. nescapînd sa intoneze. si . Jupiter. Miercuri . îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. miercuri (2). duminica (4) . Asadar. re.este aceasta: Luna. Deocamdata. Venus. împietrite în limba. la 7 (Saturn). marti (5). va fi nu numai ziua lui Saturn. vom obtine: do. daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus.si rescriem astfel zilele saptamînii. ma grabesc sa închei. ori limbaj. ori informatie! Oricum. ca si urmatoarele trei cvarte descendente.do. ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei.la. Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii. Soarele. în sine. Mercur.mi.re. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica. potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor.luni (1). la. ci si aceea a “zeului necunoscut”. sîmbata. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile. cît este înca marti. daca este scris în acest fel. cu siguranta. a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca.

o sustinuse .iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. “Sabatul rece” . Sigur. asupra identitatii caruia aveau. învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti. care . Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu. cu spor sau far’de. precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”. vazuta ca demna de dispret.Sabatul . dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi . Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata. într-o zi. crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine. pîna la un istoric ca Trogus Pompeius.se proclama acolo. mari dubii.cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”. de la împaratul Augustus. a saptea sa dormi. acestia. Dar aceeasi mare eroare . un popa egiptean elenizat . trist . zi nefericita în care . Israel.de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini. grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si. sau la un poet ca Martial. Într-adevar. numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa.zi de post . posac.greci si romani . facea pauza mereu a saptea zi. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine.credea el . un autor satiric precum Petronius Arbiter. dar frumos de Sabat” .nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta. aparea bizara. toate neamurile aveau sarbatori.adicafara viata. în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi.avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor. care erau iudeii. dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. nu mîncase. care declara ca. pesemne fiindu-i greata. extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni.Ce poate fi mai firesc astazi ca. ca si destui alti autori . asadar de “Sabat” . sînt negru în zilele saptamînii. daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina. rau. depost . de altfel. Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu. ca alde Seneca si Tacit.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara.spunea Manethon. ca în a saptea se odihnise. nu conteaza). culmea.

în aproape 28 de ani. duminica. tribunalele si alte oficii publice sa fie închise. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn. citind asa ceva. afirmîndu-iinutilitatea . Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” . si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate.” Te întrebi. deoarece . Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita. iar multe lucruri urgente. dar. merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. Pasajul. mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent. ori italienii au pe “Sabato”. care se speteau de zor si sîmbata. dupa un timp. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur). redat de sf.afirmau altii. Ceea ce nu prea s-a întîmplat. în urma unei lupte pe viata si pe moarte. îi dispretuiau pe unii.forma nazalizata pentru “sabbatum”). Asocierea a venit ca de la sine. si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. Si astfel. Pagînii. vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece.Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. Într-adevar. Pîna una-alta. înca din vremea lui Caesar. au mutat repaosul în ziua Soarelui. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire. ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”. Seneca. si duminica. nefiind facute la timp. Popor lenes . la ce mai e buna cultura.ca proba.ziua lui Cronos-Saturn. Si astfel.credeau unii antici despre evrei . la ce mai serveste filosofia. dupa vorba aceluiasi . de asemenea. saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando). de pilda. avem “sîmbata” (de la “sambatum” . cînd au fost atacati de Sabat.credeau ei .mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. iudeii erau destul de numerosi atît la Roma. cei cu un temperament limfatic. morocanosii. ei nu s-ar fi aparat. “natural”. Dovada ca au mutat si data Pastelui. Popor stupid . Augustin. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. printre care marele filosof stoic. cît si în alte mari orase ale Imperiului. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. ursuzii sînt saturnieni. acolo unde noi. ajung în paguba. Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca. daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi.

Dar pesemne ca.dupa cum preciza un pagîn roman întelept. În schimb. asa cum se gîndea sotul ei. diferitele cunostinte. “învinsii au dat legile lor învingatorilor. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. superstitios.toate acestea ni se par scandaloase.Seneca. a unei femei frumoase si iubite. considerîndu-le lucruri pline de miez. precum regina Alcestis. fara vreun semn prealabil. Astazi. iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp. De pilda. si pe celelalte. un “dusman al neamului omnesc” (Tacit). sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. Graba lor. iar “radix stultitiae”. neghiob. ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul. moartea unui tînar. La fel. radacina neroziei . le putem privi atît de netulburati si pe unele. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila.inclusiv printre . heterosexuali. parca. Cei frumosi. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu.a dat vlastare care au napadit toata lumea. odata. în fine. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes. precum mitologica Euridice. a unui copil inocent . apartinînd unei natiuni demne de dispret. inexplicat. va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete. pesemne. un pervers. un asocial. ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. Admetos. De asta. iar “prostia” e crestinismul . patrioti. în timp ce cetatenii normali. cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor .unde “radacina” e iudaismul. drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol.politically corecti. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. un razvratit social. platitorii de impozite onesti. Rutilius Namatianus . ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte. ba chiar avînd pe Diavolul în el. exitusul subit. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . aproape inacceptabile. ori dotat cu un temperament posac. Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate. tineri si fericiti.

Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem. vom muri. sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul. unde se afla pomul vietii. De parca ceilalti . ori.proprii parinti de “vîrsta a treia” .pedeapsa individuala. Evident. prietenul sau. în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica. Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà.cum stiau vechii greci . si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”. zeci de mii de ani. adica omor si nu exista. asadar. la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus. daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. totusi.aproape orice moarte este accidentala sau intentionata. né gioventude”. Sfîrsitul lui Enkidu. fiintele omenesti au crezut ca moartea. stim pozitiv ca orice am face. Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”. În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden. rasuflam usurati… Adevarul e ca. Ori. mai ales. ori a pierit de lancea unui dusman. sau vreun demon care s-au razbunat. Apoi zeii . ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. Pentru omul primitiv .ne spun antropologii . mult mai împacati. Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic. si spera ca vom redeveni indestructibili. e expresia unei pedepse pentru o crima comisa .mai batrîni. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam. cît timp sîntem sanatosi. moarte “naturala”. daca nu mai sîntem.s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. dar nu atît din iubire pentru acela. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames. vreun zeu. toti oamenii.pentru a se coborî în locul ei la Hades. mai gusati . a jignit vreun spirit. dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. De ce atunci mor. cînd nu e un asasinat. cît fiindca îsi da seama ca . exista parca în noi oinstanta încapatînata . descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus. mai hîrsiti.sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . de fapt. îl umple pe Ghilgames de disperare.

faptul ca robii sai mureau. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa. elixirele magice ale alchimistilor. unde sufera un fel de a doua moarte. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. cînd Socrate e servit cu cucuta. sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. care le-ar putea înlocui organele. Si totusi. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge. De unde. Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era. cei nevinovati. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca. în urma. inepuizabila în procedee ridicole. Înteleptul Ecclesiast ar . initialsufletul .Ambrosia ramîne. disparitia poate fi amînata indefinit.caambrosie . Caci daca moartea e urmarea unei pedepse. sîngele lui Isus. de undepsyche = “suflet”). caruia îi cere leacul nemuririi. cum o sa moara. la fel ca fratele sau mai blînd somnul. în chip deambrosie transcendenta. sufletul celui ticalos este expediat în Infern. Dar el.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. este inevitabila. ca si în paleolitic. nu poate ocoli moartea.elleader maximo . nici macar el însusi. misterele initiatice. certificabilaaici . Fireste. mumiile egiptene.asa cum o atesta si etimologia sa . Democratia mortii.nu era decît un “suflu”.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. Marele Sef. supravietuitorul Potopului. butasite prin clonare. Mai tîrziu. nu îl impresionase niciodata. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor. pe masura ce acestea s-ar uza. sau a unui accident.. vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit. care îi promitea lui Odiseu nemurirea. acolo unde locuieste Utnapistim.nimeni. daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. în schimb. un mare erou. care totusi mor. faptul ca nu ne putem accepta moartea. pe de-o parte. este anulatadincolo. mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii . mare rege si fecior de zeita. vorba Ecclesiastului.Ch. doctrina sufletului nemuritor. a unui blestem. în 399 î. Succesul ei . totusi. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste. cît si faptul ca ea. altii îsi spun speranta în ingineria genetica. bietii. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. relativ noua si uimitoare. la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda.d. si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. marile metafizici religioase au conceput. Pentru crestini. S-au mai inventat.

a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune.nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie. pentru ca. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie. pasiv. Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum. fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa.precum franceza. au fost mijloace neîndemînatice. Aceste fraze. nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”.sa-l refuze. ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. latina. cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita. În româna. spaniola. nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta. adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen. rusa. greaca.vorba lui Nieztsche . sedusa de omul de stiinta.putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim. literal. “neascunsa” . asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic.vai. daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa. ca-i accepta promisiunile. poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda. italiana. faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia . în masura în care au fost dogmatici.înseamna.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! .asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul. un moment mai tîrziu . ba chiar mai rau . ba chiar lasciv. “Adevarul este femeie”? . nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi . ebraica . ca-i primeste îmbratisarile. caci la noi doar “minciuna e femeie” .traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica. cum o sa presupunem asa ceva. n-are nici un haz. ca o femeie.

fecundat(a). asadar. Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . uneori si neutru. Mai intervine si mamasoacra. prin inversiunea sexelor din româneste. de data asta. Romanul e cam fad si banal. despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care. inima .da. o anumita logica . ea . În Antichitate. dar are. dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul .Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata.în timp ce membrele au sex.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste. copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. în fapt. El . de altminteri: una dintre ele . în aceleasi limbi. si asa mai departe.sînt în general asexuate . saraca. ambele. cresterea. Organele interne . Vînturile . si-o lua lumea în cap. iar “Eros” (Iubire) e barbat.au si avut. în greceste. în aparenta. ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. Ea nu se resemneaza. femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice.se mai poate ghici.ficatul. etc. dar în limbile vechi . fiintele dupa taxinomia . În schimb. În limbile moderne. care o chinuie pe fatuca. rodirea erau asociate feminitatii. pîna pune gheara pe ipochimen.a lor. vegetatia. producînd gelozii si procese interminabile. de bani gata. “Suflet” (psyche) e femeie. doar-doar. ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor .s-ar parea . probleme traducatorilor si filosofilor. etc. Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin. probabil. confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”. ca si Liebe (iubire) sînt. cînd oamenii erau mai frusti. Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi. feminin. macar în unele cazuri. Toata aceasta psihodrama platonica devine. Dar. ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev. Asta fiindca. sigur ca pîna la urma se face nunta.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII. distributia aceasta a devenit arbitrara.chiar si stejarul atît de viril.Sandra Harding .gen si specie. fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei. ceva alegorie la baza: e vorba. caci cuprinse de remuscari. Or.sînt vazute ca lucruri . cum spuneam. exista un roman alegoric:Eros si Psyche . Afrodita. Oricum feministele ar avea de lucru aici . se sta chiar mai rau: Seele (suflet).un june cam flusturatec.o fata cuminte. dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge. zamisleste frumosul. nu a noastra.baiat la noi (la singular) . dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi. rîurile sînt barbati. Tinerii se iubesc o leaca.sa spunem oare sexul lor? .

Si. în vreme ce Pamîntul e femeie. Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. se duce. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. la timpul liber . nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. (În româneste. totul prins în laturile firaraiei de la computer. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze. s-au transformat în copaci. elev sau profesor. în aceste conditii. plin doldora cu carti. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. hobby. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. Insulele tind sa fie femei .si ea element fecundant. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. sa ragusesti zbierînd “ordine”. Cerul este barbat. . zi-de-zi. pîna la urma totusi. cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. poate. de partea cealalta. ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti. televizor. si mai ales. ca si ploaia . sport.sînt petice de pamînt roditor. E trist sa stai în banca. calatorie. sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici. Pentru noi. studenti si profesori decît larecreatie. mîncare. somn. înconjurate de apele masculine. adica e infecund si absurd. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine. sa rîvneasca la a nu face nimic. lascoala. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. locuiti de “hamadryade”. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. spectacole. amor.sînt masculine în greaca si în latina. De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir. ca sa scape de siluire. fireste. la un moment dat. la vorbarie. urmarite de zei sau fauni libidinosi.) Fapt este ca. student. plimbare. nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor. cu dosare prafuite. o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber.

astronomia si filosofia. Prin urmare. nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. ale lui “schole”. ragaz! În Grecia.anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii. la izvoarele sale eline. Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt. unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas.fiindca exista. dupa ce toate artele au fost nascocite. alteori cloaca acesteia. cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. fizica. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz . “sedea în recreatie” si. locul obligatiei. Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi. al caznei. ce n-au de-a face nici cu folosul.schole însemna “timp liber”. al regulei impuse de sus.era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim. Asa imagineaza Aristotel.scoala era exacttimp liber. si de aici actul învatarii sînt. a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. Fericitul. nu gîndim”. ci exact pe dos: “noi gîndim. sub blestemul originar almuncii . sînt vazute drept fiiceleragazului . oricît de lucrative ar fi fost acelea. în loc sa trebaluiasca.la a vegeta un rastimp . au fost inventatestiintele . Si totusi. de la verbul latin respectiv. adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic . la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. astfel. înMetafizica. nici cu desfatarea. fara proiect. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). ele cad.fara scop. “licere”. Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . “a nu munci”. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”. “recreatie”. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. prin excelenta. cînd stiinta . si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . Scoala. toate aceste activitati ale intelectului. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma . Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele. fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . Ele se prezinta drept “anticamera vietii”.pur si simplu . în orice caz. aparitia disciplinelor teoretice matematica. se putea dedica contemplatiei dezinteresate. ceea ce înseamna uneori laboratorul.

mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. sau. treptat. examenele. Mai tîrziu. vechiul sens de “ragaz” a palit si. dascalii. în schimb. prin metonimie. diferenta dintre moderni si antici este ca. scoala s-a întrerupt.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care. toceala.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”. elevii. “scoala” a fost “recreatie”. odata ce suna de recreatie. ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. sau “trib de salbatici”. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. Pentru cei vechi însa. tehnici.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. de la sine înteles azi. produse artificiale. arme si alte asemenea. eventual. denumea “vechiturile”. ori chiar. premiile. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic. masinarii. în final. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” .adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . sau s-a încheiat. comportamente si gesturi specifice actuale. concursurile. cataloagele. în fine… clopotelul! Bref. notele rele. dar cititi aproape niciodata . programa analitica si. Dimpotriva.vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. n-am fi totusi prea uimiti. Au ramas la post. “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. pentru noi. Faptul. manualele. la începutul-începuturilor. . pedepsele. daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent. chiulul. pentru a merita cele mai mari laude . a disparut cu desavîrsire. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”. “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii. inspectiile. Cît despre “clasici” . încet-încet.

Or. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. de preferinta de fabricatie recenta”. nici “tortura”. va rog. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel. Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. chiar si la noi.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic. etc. Iar “classici”. erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane . ÎnOmul politic . “mare nostrum”. “klesis” sau “klasis”.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung). sînt toti tunsi chilug. dorienii .classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. printre barbari. chiar înainte de a fi încolonati militar. sau “milites classici”. Or. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. bine tinuti în frîu.ci “flota”. pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident. o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. si îndoctrinati. apoi. cum ar fi “elenii”. Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul . dresati cum o cereau regulamentele scolare. ca urmare a “clasificarii”. se pare tot din Grecia.Ei bine.armata în ansamblu . într-uncontingent militar. nepricepînd nimic din dialectica si diereza. cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. dar mai tîrziu. adicacontingentul. “vîsliti în ritm de toba”. uneori “denumire”. Asadar.“a chema”. inspectorii si ministrii. disciplina. “asculta comanda la mine”. nici “ hoarda”. mai exact din “Magna Graecia”. în epoca timpurie. evident. of. pesemne. derivat al verbuluikaleo . cîrlig si podet.pronuntau “klasis” (cua lung). toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci. si înca romana. “luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”. “apel”. si “clasa de elevi”. mai erau si romanii. mai alesflota de razboi . numai la ordine. fiindca. Acestia. însemna “chemare”. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. si în ultimul deceniu. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective. În epoca moderna mai ales. Or. nu . cu timpul. batalii navale. “perfidia plus quam Punica”. cînd vrea sa opuna unui categorii unitare.azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta.

unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori. “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt. citati. legitimari pentru orice ignomie. drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei.“este un prea generos tezaur. cu foarfeca si lipiciul. Potrivit vorbei pictorului Ingres. Iata deci cum. printre altii. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori . fara sa se poata opune. un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. încorporati sub drapelul spiritului. dascalime cît încape. le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles.adica “flota clasicilor” . de unde oricine poate lua ce doreste”. academicieni. delicios. frizati. rastalmaciti. Omogenitatea se referea la o anumita. transformînd.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . mai ales atunci cînd. fie.martial. “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei. cît si clasicilor monumente de marmura. la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. încazarmati. interpretati. spre disperarea scolarilor. Deutschland über Alles”. reconditionati. mai curînd. tunsi. lichidati si. au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland. forfecati. Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”. “clasicismul” . schematizati. ideologi. instrumentati. În locul lor .lor. clasicii artei. de “classis Romana”. ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei.de ar fi cu putinta . interpreti. resuscitati. numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). adica cei mai apti sa fie imitati.în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. întind bietii. furati. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. În schimb. prescurtati. preotime. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . justificari pentru orice insanitate. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa. Si s-a luat! Nemtii. dupa nevoi. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar. “cultura”.

O masina americana nu este o masina braziliana. fiecare cuprinde mai multe state.locul unde realizarea fericirii. au însemnat mereu. ca regrupare cultural-lingvistica. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. Cei care. Politiceste. America Centrala si America de Sud. cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi. Iar cînd ziarele. Sa fi urzurpat. posibila. Adica Statele Unite. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent. pe la noi. etc. si nici macar Rusia sau Germania. mai vestite sau mai obscure. nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . în fine. politica. Si existasi America. nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. despre Brazilia. desi e si el la fel de american ca si celalalt. a prosperitatii. prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite.Geografii disting între America de Nord.la fel ca azi . Cuba. zilele acestea.America punct.vorbeau despre Columbia.asa este. Este vorba neaparat de Statele Unite. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. mai mari. dar si mitica aproape “Lume Noua” . Peru si nici macar Canada. ci la una în Statele Unite. despre Canada. a pacii. despre Indiile de Vest. ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste. a mexicanilor. pe scurt a Utopiei parea. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. deci. iar dolarul canadian nu e dolarul american. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. .si despreAmerica . Exista si “America latina”. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. mai mici. europenii . vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. descoperite dincolo de Oceanul Atlantic.

Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. ce relateaza neobisnuita sa calatorie. s-a prabusit Utopia? . mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor. ca pe oricare alti locuitori ai planetei. Aceasta nu era “lumea noua”. la alte dimensiuni. ca îngradirea ei .sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. Mexicul.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe.cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . dominatia exclusiva a Bisericii catolice. nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil).si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. sa spunem. prin securitatea. Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . America adevarata. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. la 1880. dictatura. la 1950. prosperitatea. ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. de-a lungul istoriei lor.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus. Numai Statele Unite au întruchipat. libertatea neîngradita. erau tari mari.atunci cînd acestea au aparut . Argentina. la 1900. la 1920.fie si partiala . ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica. Brazilia. asadar. Dar ele. la 1990. fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. prin stabilitatea. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. nu erau. de o specificitate culturala uluitoare. de dezordine si violenta. ceva bine cunoscut lor: violenta. autoritare. lovituri de stat. Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa . prin Constitutia lor. Desigur. teroare politica. Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”. domnia legii. falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. de puciuri. ci doar o repetitie a celei vechi. lipsa de libertate. separatia statului de biserici. etc. În imaginarul european. În schimb. s-a destramat visul. înca de secole. Plecînd. europenii gaseau. frematînd de vitalitate. s-a impus ecuatia America = Utopia .este uneori necesara. din Europa în Argentina. separatia puterilor. eroul lui Thomas Morus din “Utopia”. prin libertatile. prin bogatia. încîntatoare sub multe aspecte. ca razboiul îi poate lovi acasa. e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci. bogate.

a scrierii alfabetice. o mai veche inventie. asadar. le-am spune azi . DarAmerica? STIHIA Mai întîi. pregatindu-se sa atace. au fost astfel. Or. ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare. Dar. de origine feniciana. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua. maturizate. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. Se numeau “hopliti”. a subrezit statutul aristocratiei conservatoare. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care. dupa legea firii. tindeau s-o ignore cu destula naivitate. Din aceasta încercare. semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) .adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete. A redus rolul cavaleriei si. Comertul si navigatia au prins avînt si. fie si lexical. Se vor reface zgîrie-norii. Statele Unite vor iesi fortificate. în rînduri strînse . uneori.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt.plural “stoicheia”. deoarece aveau armuri grele (hopla) si. pentru a nu fi surprinsi de inamic. fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice.au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” . aceste semne grafice “elementare” . posesoare de latifundii. asemenea hoplitilor. sociala si culturala a cetatii grecesti.a merge în rînd. Statele Unite. înteleptite. a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica . Noi clase “burgheze”.de la acelasi verb “steichein” . o data cu ele. în epoca arhaica. Si astfel o secventa de comunicare a .s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. implicit. plînsi. asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. dar nu numai atît. sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). iar mortii. Leul ranit va fi teribil. trebuiau sa se strînga bine laolalta.fie ele litere. Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina. fie chiar liniile din care erau alcatuite literele .

cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL. daca limba. precum Platon.dupa filosof . a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” .) Buni sau rai. într-o masura covîrsitoare. Aici. Modelul ramîneau semnele grafice . distribuim. iar din combinatiile lor. poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” .spunea primul: Foc.adica a spiritului analitic. ostil cavalerilor si aristocratilor.sînt “stoicheia” (sau. Iar Nietzsche. despicam. Pentru Democrit si urmasii sai. adica principiile.ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” . au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram . sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . fie scrise. s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat. dupa cum se asuma pe atunci. la fel ca “stihiile” alfabetului. mult mai tîrziu. adica în pasul de mars. limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci. în pas de mars. Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite. Mai mult. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii. eN”. Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” .se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic. Educatia generala. Aer.spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. de pilda.elementele lor. de vreme ce.mici linii asociate în diverse combinatii. eM. cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul. Pamînt. “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. divizam lumea în fel si chip. fericiti sau nefericiti. I-am putea spune si spirit “hoplitic” . separam. “atomii” . Unii. îmbucatatim. de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii. se nasc toate lucrurile si fiintele. ordine si pozitie. evolutia omului european. Si. nu numai limba putea fi analizata astfel. analizam. fireste. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”.adica niste particule indivizibile . noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. configuratia AN de NA prin ordine. în continuare. precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” . descompunem.patru litere fundamentale . în “elemente”. care erau . (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora . Apa. induse de Iubire.“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma.cîteva la numar. iar Z de H prin pozitie. Asa de pilda.“spiritul de pluton”. comunicarea.

profetii asa-zisei Traditii. în Occident! Pe de-alta parte. Soarele si pe Osiris:sa fuga. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. unde este ucis. Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas. azi ele se trag departe. spre Apus.inanalizabile. etc. a Romanis ad Francos. omul cata sa imite Spiritul. în . moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse.. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui. în linie de bataie. asezat dincolo. pe meleagurile lui Saddam Hussein.o stie oricine . etc. daca acum patru mii de ani. de catre Sargon din Akkad senior. sforile globalizarii se trageau. Mai departe. se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”. dupa chipul falangelor de hopliti. “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar). asa cum ne convine. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat. a Graecis ad Romanos. dupa care trece pe sub noi. alfabetele si gramaticile noastre de elemente. Asadar. pe dealul din fata. diferitii initiati.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton.dincolo. marele zeu egiptean. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. Osiris. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme. a Persis ad Graecos.” Concluzionînd. adica initiat. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. Iar noi? Desigur. iar Soarele . stiintele noastre recombinate. asculta comanda la mineee”. dar. dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. pleaca zilnic cu barca de aur spre apus. în spatiul eurasiatic. pentru profani. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”. Dar e o initiere ce.. istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca.

biroul oval al lui George Bush junior. calari. se stie bine ca printre barbari. mai faceau si trafic de copii. fug catre Occident si oamenii simpli. aur. barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul. De aceea. care respecta profund drepturile femeii . tara manoasa.pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele.si cam cu de-a sila . se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri. a Spiritului si a Imperiului. în fapt.l. Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. cu calauze. . pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele. mai introdusera. cel putin: al doilea val .doua mii de ani mai tîrziu. Au gasit o populatie civilizata. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici. pe sub tuneluri. s. precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri . egalitara. pe vapoare. bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur). Adevarul e ca.c. în hoarde. de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. în grupuri organizate. Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. sare si importau vin de cel mai bun. Navalitorii rasera toate colibele administrative. pe lînga sexism. sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa). la Roma. animati de un profund spirit antieuropean. caci. Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci.dar în chip irezistibil. ba chiar. ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel. primii care intrara în Europa .veziRepublica lui Platon . si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent . acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani. codri verzi de brad.rînduri. asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). cu sabia în dinti. Dar razbunarea femeilor veni . sau cu lumea în cap . unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” . agricola.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana.cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman.fura asa-zisii indo-europeni. oroare. nu-i asa. China mai are. prin urmare. pasnica.distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”). pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati. cei mai renumiti au fost gotii. cu sau fara vize.

ridicara case. disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani. vandali si franci . cu naivitate de barbar. prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize. Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. era de fapt de neam got. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica.ofta prefectul roman pentru extindere. dar raportul acesteia. întreba regele lor. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. vreau sa spun . cu mic cu mare. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. Pentru a explica situatia. tuciuriilor”? “Nu sîntem.de la noi. supranumit “ultimul roman”. catedrale. o mores! . Numai ca omenirea merge mai departe. cum tot în criza economica erau. sînteti rasisti. pe Hercule. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. dar corup soldatii romani. iar armata sa. bineînteles. de exportat busteni exportam. ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti. automobile Porsche si. într-o noapte. dar sa mai astepte. Pîna la urma. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante. De atunci. burguri.un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile. desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate. “Limes”-ul roman se facu pulbere. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem. nu va plac blondele. Petru. era formata aproape numai din minoritari goti. în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia. iar caii gotici fura adapostiti numai temporar .si ce datorii au fata de noi. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. gotii preluara temeinicacquis -ul roman. fu ca integrarea gota este lamantabila. confectionara pluguri. Widukind al III-lea. Romanii trimisera.La un moment dat. în fine. navalira la sudul Dunarii. femeile noastre sînt vîndute de zor în .în sfînta bazilica Sf. cei lasati în urma-le. uitara cu totul de unde venisera . deschisera cai ferate.

asa ca. Astfel ca. cercetatorii noului mileniu. nu ne îndoim. “polis” însemna si stat. la greci statul nu se prea distingea de societate. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care. sau aproape. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare. în mintea lui Aristotel. ) Or. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. adica are nevoie de ceilalti semeni. Cum stie toata lumea buna. ceea ce tine de cetate. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul. dar si ceea ce apartine de stat. în principiu. o vor lua în consideratie. daca are nevoie de alti semeni prin . “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. avem adjectivul: “politikos”. de cînd cu “legea Ticu”. De aici. Acum cerem cu disperare vize pentru ca. sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. sub scutul turismului.ului Europei. La confuzia rezultata. Urmeaza tot restul.statul national . omul era un animal deopotriva “social”. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . altminteri fiind el neterminat. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. Astfel. pe de-o parte. dar si “politic”. este aici “polis”.Occident. sa penetram în interiorullimes. chiar de societate. omul este un “animal social”. lucrurile s-au diversificat: mai întîi. la Aristotel. Cuvîntul originar. Asadar. de oras. totusi. (De fapt.ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. dupa cum ne-a iesit buhul. ba chiar si traficul cu copii e în toi. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el. “oras”. Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident.

Altfel zis. cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. carele de la “polio-polire” . “Republica” lui Platon se numea. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna . sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). stat.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. cît si “politie politicoasa”. Pe de-alta parte. ce concureaza pe brînci întru neprihanire. “politic”. în original. sa nu scuipe pe jos. fiindca “politeia politike” ar fi. decît “politica”. carele de la latinescul “politus” vine. Fireste. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime. înseamnînd constitutie. niciodata. încet . ceea ce am fi tentati sa traducem. în italiana “polizia”. ma tem.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”). pe asta “gura de rai”. devine prin intermediar latin. etc. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! . cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure. uneori. organizare politica a statului. Astfel ca avem în româneste doi veri buni. Numai ca.preajma pentru a-si realiza natura sociala. tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. s-a trecut la sanctiuni si arestari. Pe scurt. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var. adjectivul grec.încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. (si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). Grecoteiul “politikos” una e. iar apoi în franceza “police”. prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin. pe acelasi principiu al înrudirilor. fara îndoiala. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. un pleonasm. apoi francez. italian. a lustrui. “politologie”. de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”. “Politeia”. sa nu manînce seminte în tramvai. Ceea ce nu e cazul. ma tem. în mod barbar. Avea dreptate Max Weber.cum se poate crede . de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. “politica”. cuvîntul devine “politia”. În latina. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. prin “constitutia chintesentiala”. politia nu prea poate fi. etc. pe timpuri. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”. nu. aveti si de ce: caci.a slefui. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie. frantuzoaica “politesse” .

Formula a prins si a devenit. ci neaparat “merg cu nasul”. ori “merg cu prietenul”. Iei trenul. un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite. al controlorului. a dispune de influenta. a avea pe cineva cu dare de mîna în spate.adica o persoana aflata altundeva în tren. e. sau chiar din afara acestuia. un om puternic.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. în diferite moduri. capabil si voitor sa te ajute. “merg cu varul”. ba chiar de clan. Este o modalitate traditionala de întrajutorare. Daca dispui de un “nas” bine plasat. fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. ori o consultatie la un doctor important. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”. Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. decodat dincolo de nivelul prim. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala. surprins fara bilet în tren. De obicei. dar si fata de nasul sau. care nu vei face nazuri de fata mare. o slujba . Iar acestia raspund si ei. poate fi si un “boier” de la oras. de data aceasta veche. mai cu stare în sat. dupa vorba. nu vrei sa cumperi bilet. asadar. care îsi ajuta finii în diferite moduri. în principiu. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . se cheama ca “mergi cu nasul”. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. contractele. la nevoie. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. “orice nas îsi are nasul” . cu alte cuvinte. e o persoana mai avuta. pare-se. de sudare a legaturilor de clan. “A merge cu nasul” ar însemna. Initial. semnalizez discret ca n-am bilet. Fiecare are datorii fata de fini. nasul este o figura impozanta.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi. rurala. pesemne ca cineva.

Statul cere respectarea contractelor scrise.da. declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. În stat. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. fireste.pe la Turnul Severin . Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional. în care nimic nu vrea sa mai conteze. încheiate între indivizi izolati. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. dar. Adesea. obligati unul altuia si inegali. Ceva mai tîrziu. dar a facut-o din plin si la nivel public. relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. la rîndul lor. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. am constatat . au diferite datorii. produc. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. prin aceasta.ca. descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea . recomandat de cutuma. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere. de rudenie între indivizi asociati. un comision corpolent. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. au netezit numeroase hopuri. în fond. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. si multe ilegalitati. liberi si egali. L-am întrebat daca nu crede ca . Înaintea unui stat arbitrar. “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal. Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. ba chiar adesea un fapt firesc. statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara. A facut-o la nivel individual. *** Acum mai multi ani. contractualiste. E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne. Statul favorizeaza relatiile abstracte. “nasul” . De asta.grasa. “nasul” are în vedere angajamentele orale. “Nasul” ocroteste relatiile concrete.prin reprobare sociala.

repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” .pe scurt. ca la un dusman al neamului! Dupa care.eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente.îsi potrivea barba alba. s-a culcat. sinele. un “nas” generos. saltelele si pe toate cele. vine o tipesa sexy care. “A inova” pur si . pîna la urma. sus. printre mosulici si babute.“patria politeia” . anarhie . se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar . daca tinea sa iasa totusi la lumina. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare. care sa aranjeze vagoanele. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. ca aude: “ei mamaie. bogat si tare. mesele. insomniac. în vreme ce eu unul.dînd din coate si îmbrîncind. el se stia inavuabil. ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta. a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. însemnau rebeliune. distructive. dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. În loc de raspuns.doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale. ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor. Cel putin sub chipul sau real. îl expediaza la coada cozii.mai rau. Astfel ca. în latina “res novae” .sau în greaca “neoterismós” literalinovatie . marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi. “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . era de temut: astfel. saritor. precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati. abia instalat în frunte. Pe atunci. de la sine.cum spuneau atenienii.literallucruri noi . Necazul lui e ca. responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun. ba mai mult. ochelari maro. Asa ca. tataie?”. s-a uitat la mine ca la un nebun . noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare . chircit într-un colt. noul se arata cu mult mai timid. dezordine. a legilor si la teoriile lui Max Weber. casele.la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”. Am înteles. Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva. paturile. Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. strazile.

în dreptul unui anumit punct. a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. potrivit principiului “simpatiei universale”. e o revolutie!” . periodica.la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa.a oamenilor. enumaio revolutie” . a adus revolutia în astronomie. numai a reveni în punctul de plecare. mai bine informat. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic. Totusi. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice. dupa o odisee lunga. de revolte si rascoale. Înca o data noul si ce nou! . dezirabila revenire la punctul de pornire . de cresterea si descresterea imperiilor. ci de la Cer. revolutia nu-i de la gloate. ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. “Luati-o din loc. Sire.de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”.însemna. Sire!” .s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. Dar aici. a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. nu-i cazul sa deznadajduiti. revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol. închipuita. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial. a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio . se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata. a lucrurilor. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista.adica. publicata la 1543 si care. Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie. o revolta?” “Nu. a institutiilor.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima.un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi. Asadar. a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine . Dar veni si ceasul.voia sa spuna perspicacele marchiz. destula vreme înca. Prin urmare:initial. De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). în 1789. Majestate. iar diferenta dintre ele consta în ce . sub forma mai confortabila. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. pretentie de restauratie. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. ci este vorba despre un “neoterismós” . astrologia: revenirea periodica.

pare-se. daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. saturati de tensiunile civilizatiei.vor spune unii.res novae. un sofist. ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica.ul. Dar oare. tînjesc dupa lucruri naturale. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului. stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. vechiul este cel ce necesita explicatii. vidata de rezistenta vechiului. Dar însusineoterismos. deja în alte domenii. scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni. asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire. e cel putin reprobabil. fara compromis cu vechiul. Cîndva noul se cerea a fi justificat. pe scurt. de un timp încoace însa. Dar. de restauratie. revolutia sexuala.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este . pe nume Antiphon. Punct fix. Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. revolutia informatica. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. nu are de suferit. În Antichitate. revolutia culturala. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. etc. o “conventie” -thesis . buna. de altminteri. Atitudinea lor nu e deloc noua. sofistii au fost primii. care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. Acesteia îi opuneau natura:physis. cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”. mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . Prin urmare. “revolutia” nu mai exista. noutatea esentiala. semnifica ruptura esentiala. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul .daca nu e malefic.

sunt la mare pret. salopeta este naturala. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. în multe tari occidentale. vegetala sau nu . asadar muschiuletul la gratar e si el natural.o fi el pozitiv si de lauda . Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar. adica crescute fara îngrasaminte chimice”. nu. Obsesia acestui “natural” e asa de mare. ca în cazul celui care încalca legea. în acelasi timp. iar produsele “organice”.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. nu-i asa? Pe plaja. spune Aristotel. poate. fireste. Daca nu. existentaîn sine a regulii estephysis. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre.ce este. dar o anumita lege particulara. de un lord excentric îsi fac. sugerînd conventia? Sau cumva. Rezulta ca “naturalul” . Sau. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. societatea trebuie sa aiba reguli. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. Totusi.nu exista efectiv. nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. Dar care este realitatea? Nici Antiphon. asa fiind. un punct de . indiferent daca e sau nu descoperita de altii. regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop. or. Iar daca receptia este naturala. sînt singurele sanatoase si morale. în timp ce rochia de seara este artificiala. este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista . daca ar fi asa. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie.daunatoare. deci natura lor e sociala. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala. omul nu arata a ierbivor. dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. de ce variaza ele asa de mult. cum voia Antiphon. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci. încît unii activisti ecologisti condusi. Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. biologic vorbind. din cînd în cînd. cum poate finatura omului sociala. Prin urmare.da. dintr-un stat anume. rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. ci una ce tine de realitate”. ca în Anglia. indiferent care? Poate. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea. fiindca e functionala.

el e si natural. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana . iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale. Nu se considera perversiuni . dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. întelept si animat de spirit european. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. (În 2001 Senatul României. dupa principiul lui Antiphon. tine de conventie. a creste pui umflati cu hormoni e imoral. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale.sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. în numele luiphysis.ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala. Si totusi. produsi ca în paleolitic. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie. Atunci. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului. În schimb. nici pe termen mai îndepartat. tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. sexiste. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. Si totusi. . Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile. Dar aproape nimeni nu îndrazneste. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte. în 2000. ar elimina discriminarea femeilor. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari. autentice. iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. a legalizat relatiile homosexuale. articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala. totul pare a fi aici împotriva naturii. Ca urmare.barbat sau femeie .

de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept. mai vechi sau mai recenti .” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. foarte diferite. “corect”. fie si putin asupra temei! Si pîna la urma. pravda). cum sa descoperim presupusa “limita naturala”. rechts). Ceea ce e curios aici însa este ca. etc. în fond. onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. engleza (right). ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. richtig. pe mai departe. 2) just. .) Sau. viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. adicathesis si condamnabil. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”. germana (Recht. în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. Vitelul de aur stie de ce). înrudite sau nu. latina (rectus). cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd . Fireste. vine de la ideea ca eroarea.în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui. Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers. româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi. precum franceza (droit). Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis. fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical). ebraica (yasar).sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri.nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”). “echitabil”. ca sa respecte Legea lui Moise. rusa (pravo. Iosua le porunceste ca. dar nici drepti n-au fost. Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc.

sub apasarea pîntecelui si a poftelor.adica un om cu multe fete. detururile sînt suspecte. omul drept reproduce pozitia esentiala. precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita. o evitare a pierderii drumului.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. mai influent. Ocolisul. la o majoritate a oamenilor. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. virtutile. Dar de fapt. ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa. sa nu se mai opuna rectitudinii. mai puternic. Cronos. ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu. expert în înselarea zeilor. cum ar fi ajuns ea. Într-adevar. “dreptatea” e nu doar rectilinie. “vertical” . pe Uranos. ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. precum curajul. unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi . care e “polytropos” . pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. în timp ce “balanta justitiei” .Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. Pe de-alta parte. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt. fie prin “dreapta” hatisului superstitiei. este numit “ankylometes” . prin verticalitate. adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda. si a nu umbla aplecat spre pamînt. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”. pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului. de la Aristotel. dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal.adica “avînd gînduri piezise”. Ironia este ca aceasta se datoreaza. De asemenea. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . daca n-o fi fost chiar Prometeu. de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme. Ritualul religios a fost în . stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta. cumpatarea. dreapta este mai îndemînatica decît stînga. numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. neabatut.orizontal . pare-se. Pe de-alta parte. De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“. fie si etimologic. e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”. la origine sta observatia ca.ca sa nu se plece spre cel mai avut. fiind el ca si Prometeu. care.

în vremea veche. Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”. putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult. corect. Confuzie mare! Si totusi.de ce nu? . ori se exclude. impopulara. ei ne stau noua. cred a sti preaînteleptii brahmani.claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta. La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . sau poate . a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza.vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi. la stînga. Oricum. s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti. se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît. firesc. româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept. just .“KaliYuga” . pasamite. Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii . Corectitudinea ritualului.de “amestecul castelor”. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”. se pregatea sa piarda puterea.devine si “right” . “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp. daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului. politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. dreapta era a “dreptatii”.anume “directus”. au si acestia un locsor în Cer. Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral.opusul lui “left”. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. în timp ce “la stînga Sa” se .politicienii prea sireti. dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”. iar cel stîngaci ori se reeduca. Asa cum am vazut. Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza. Dar. gata. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie. desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici.

stîngista. de pilda. fie si cu nuante: la dreapta . chiar fascismul. capitalist. acesta îsi schimba fortat domiciliul. ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. cît despre Diavol.amicii Satanei. imperialist. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii. Stînga. a progresului. unsul lui Dumnezeu. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. “Junker” în Germania. legitimistii. la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789. uneori ia puterea. pentru altii. se muta la stînga. fiindca regele. sau a fost omorît. Dumnezeu nu mai conteaza. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf. era un fel de Dumnezeu terestru. dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”. socialistii.îmbulzeau pacatosii. convinge pe multi prin teoria revolutiei. la stînga . junimist la noi. apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana. nobilii si prelatii. liberalii. masonii. dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului. totalitarism si celelalte. apoi la gramada . prin urmare. Lucrurile nu se opresc însa aici. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. . Dar chiar mai tîrziu.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala.prietenii lui Dumnezeu. Or. partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti. clericalii.Pavel dinEpistola catre romani ). Pentru unii. Se face “Tory” în Anglia. politie secreta. Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. ar fi de fapt o alta extrema terorista. dupa o faza de început. S-ar spune totusi ca. la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai. e evacuat . adepta a “Revolutiei Nationale”. trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . aparatorii tronului si ai proprietatii. Asa ceva se poate. fascist.la dreapta. etc. anarhistii. la stînga .scîrtîind din încheieturi . a Luminilor. cum bine se stie. în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica. rasista a stîngii. ostil libertatii si progresului. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi. anumite distinctii se mai pastreaza. colonialist si neo-colonialist. sau. un timp. Legitimitatea intelectuala. comunismul. nationalistii.radicalii. subversivii. terorism politic. “rosii”. dar si politica s-ar spune. sau s-a sinucis. ori a luptei de clasa.

atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista. la nevoie. Cît despre grosul natiunii. prin apetitul pentru reforme. promotor al “vointei”. destepte. sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. a libertatii. acesta nu are angoase: în chestiile serioase. Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot. aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor. iar Lenin . Dar oare Mussolini era de dreapta. de o teapa de dat la buget.si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon. cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba.liberalii. iar stînga vrea egalitate si protectia statului."asa-zisa" . dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. cuvînt . de la începutul secolului XX. dar si în spiritul economiei de piata. dreapta este aparatoarea proprietatii.Si iata cumstînga devine dreapta. Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste. taranistii. . al “mitului” ambidextru în politica. cînd e de facut treaba. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin. Daca. în schimb. cuvînt . Luati situatia de la noi:cine este de stînga.ajung la dreapta. atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga.abtibild. se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. etc. în schimb. fie doua drepte. Un caz emblematic. poate ca o va face si singur. încurcatura este maxima. iar CDR . parca îi cresc spontan mîini puternice. iar PDSR este mai de dreapta. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala . dar mai ales cuvînt - .a fost de stînga? Pe scurt. de vreo mînarie. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga."asa-zisul" .speraclu. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi.

în gura multor autoritati publice. Securitatea. sterilizat. altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica. iata-i si pe ei ajunsi repede. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta. dar tocmai de aceea. Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa". lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. morti. sau sa nu le pronunte numele. De fapt si de drept. dupa cum se stie. chipurile. sus de tot pe scara progresului. redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator". le-au comis "asa-zisi militari". Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta. a fost .stigmat. Mai e si Armata.atrocitati la Timisoara. care a comis . cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat.zic unii rau-voitori . anihilat valoric. am avut gloante trase. Cluj si Bucuresti. de fapt. Am avut teroristi. care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”. un cetatean onorabil si patriot. cu atît mai demni de respect si admiratie. prin vointa cuiva. din aceasta dilema nu putem iesi. pe scurt. "asa-zisii disidenti". Cînd X devine. o revolutie. la cîteva saptamîni. Vorba lui Farfuridi.sustin destui . în decembrie 1989. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". cît despre dosarele tinute de ea . al echivocului existential. Urcati. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). au fost "asa-zise atrocitati". îi conferi unce spectral. raniti. Am avut. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume.) Omul primitiv obisnuia.doar o "asa-zisa politie politica". manipulati de Securitate sau de "agenturi straine". bineînteles. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. . (O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel. al nesigurantei. nu prea multi. aneantizat. de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele. "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". sau daca putem.ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare. si ea bineînteles. el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. îl proiectezi în teritoriul discreditarii. sau un "asa-zis dosar". în 1989. Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti.

ci doar: "asa-zisul rasism. scrie (Heb. antisemitism. care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. de n-ar fi fost adapostiti de Rahab.Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. "asa-zisul declin al nivelului de trai". Rahab nu-i denunta autoritatilor. a fost o "asa-zisa criza". cu o vorba.31): . Rasism. Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . “asa-zisa inflatie”.nu sînt prioritare. Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa". Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. Si. Mai mult. extremism. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul. în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" . în rasparul realitatii. încît arestarea sau demiterea unor sefi militari. o prostituata din oras. în fine. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului. A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel. "asa-zisul marasm economic". sovinism. Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. antisemitism? Deloc. convinsa ca cetatea va cadea oricum.adica ceva atît de eteric. "asa-zisa incompetenta". Fireste. sovinism. pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României.11. si astfel. cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie". “asa-zisa coruptie”. sa le izgonim. am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine. etc. ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?).

e alt mod de a spune ca. si aici “religia”. considerînd ca faptele singure sînt echivoce. Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice. ci sînt complementare. Desigur.raspunde polemic Iacob.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. calea “credintei”. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort. indiferent de nuante.de aici decurge tot restul . credinta putea fi prezumata. tot asa credinta fara fapte este moarta”. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab.nu din fapte a fost socotita dreapta. Poate ca. cladite de Biserica. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus. Iata asadar o femeie pacatoasa care.pentru ocauza dreapta. dupa ce i-a primit pe spioni în pace”. Am putea spune ca. despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei. Gîndirea utilitarista are aici originea.cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine. o face însa . îsi si tradeaza tara.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. ci prescriptiilor Bisericii. Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria. Rahab adopta. La urma-urmelor. ar putea exista si oportunism în cazul ei . Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes. dogmatice si chiar fizice. dispretuita de locuitorii Ierihonului.religiei însasi .Interpretarea unui alt apostol. prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. protestantii au accentuat mult mai mult. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului. sau pe ai sai. ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele. La Iacob. si. institutia. Si invers. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun.”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. comunitatea cu obligatiile . fiat justitia” este deviza lor.ni se spune . uneori teribil de primejdioasa. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional.pare a sustine Pavel. indiferent de ce s-ar întîmpla apoi . mai ales la început. fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. oportunism si calcul. Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. Dar încet-încet. pentru Pavel. prescriptiile normative. în plus. crestinul de rînd a fost învatat ca. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata. Iacob. Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni. în ultima instanta. a vrut sa se razbune. “Nulla salus extra ecclesiam” . daca existau “faptele” considerate juste.inclusiv faptele bune. dimpotriva. Nu . Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic .

cît si a consecintelor practice. sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. în post-modernism. Acestea. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum. în arta abstracta. ca principiu: în stiinta. în sfîrsitul lumii. în “întîlniri de gradul trei”. “Dumnezeu a murit”. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale. Daca. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice.adica deopotriva a dovezilor materiale. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi.respective au capatat o importanta tot mai mare. în victoria proletariatului. credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. în New Age. cînd. etc. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”. de fapt. într-un Fuehrer. la nivelul credintei. chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. ori participa la ceremonii si sarbatori. dar azi. normal. Apartin nominal unei Biserici. ocazii de bucurie profana. în OZN-uri. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. în ecologism.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. ba chiar a identitatii comunitare si nationale. . prin totul. banalizat. pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. în fapt. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. multa vreme. dupa destule aparente. despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie. devalorizarea “faptelor” . Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic. cînd statul si biserica sînt separate. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale.“religia” cu faptele sale . În ce cred ei? În orice. Cred ca putem spune ca acum însa. de pilda. într-un star de cinema. cei doi termeni . crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului. în progres.

Dar. de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi . au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra. altminteri divergente. îi vezi fericirea. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. chipul”. oamenii de azi sînt mai liberi. Luati. vezi omul. ori. înfatisarea. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede. în fond. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut. prin scamatoriile limbii. cînd e vorba de unanumit vizibil. moralitatea lor mai problematica. Pe scurt. prostituata. (Adesea nici mai tîrziu. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna.Wells. mai mare.Cînd admira o . La greci.iata . cuvîntul “idee”. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata. cînd “o aplica”. Sigur. aceste doua etici. prin urmare. comise în numele unui nou zeu. desigur. adaptarea lor la semeni. mai tare. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. mai adevarat. adeptii de ieri. dar nu în ultimul rînd. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele. la lume si la ei însisi mai fragila. poate ca. în schimb. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa. converg în ipoteza ca tradarea. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. neînsemnat. Nu stim. o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti. dar nu vezi “ideea”. pe pragul dintre fiinta si nefiinta.Ar fi. de ce a facut Rahab.idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul. cît si în alte destule modalitati.G. Cel putin. atunci dispunem de ceva minuscul. daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. de pilda. sau chiar colaborationismul lui Rahab.reconciliate. initial.

urechi ascutite. Vazul. cred .“aspect”.) Si în fine. este esential. ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai . Adica. Schimbarea. se spune. . Exista. fiindca am vazut. Pisicitatea. culorile corpurilor. si vedere. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. ceea ce . În greaca veche. care. patru labe. ne permite sa apreciem formele. mai mult decît celelalte simturi. mustati. apoi de un fapt de limba greaca si. sau pe greceste. Cîndva. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”. indiscutabil. asa cum cerea etimologia. ele devenira cu adevarat invizibile. în fine.vezi bine . pe de-alta. literal “stiu.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. coada. adica “a privi”. ba chiarforma specifica.întîlnindu-l odata pe filosof. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea. ca “era frumoasa la înfatisare”.Patitatea. cîtforma. fireste “stiu.dupa cum am aratat . Platon veni. blana moale . Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”. o legatura psihologica profunda între cunoastere. dimensiunile. Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria . adica Forma. ne plaseaza în spatiu. pozitiile.“teatru”. adica Ideea pisicilor si asa mai departe. cognitie. Subtile de tot.theoria însemna “spectacol”.femeie. fiinte omenesti. “a examina cu privirea”. i-ar fi spus: “Vad paturi. Formele. Cîrnitatea. ci simplu. se spune ca un adversar al lui Platon . sau “a afla” . mai întîi de un fapt de structura psihologica. ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa. Formele lucrurilor deveniraesente . sustrase privirilor profane. “a vedea”. Bot scurt. De altminteri.) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . fie ea zeita sau muritoare.Conon. pentru noi. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies .theoria . Esential pare a fiforma. fiindca am mirosit”.” (În limba cîinilor.asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general. sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. în mod precumpanitor. Ideile fura urcate în Cerul inteligibil. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. nici prin “era frumoasa ca o idee”. Cuvîntul însemna . din “aspect”. “chip” a ajuns sa însemne si “specie”.de pilda “I see” din englezeste. si mai ales sa le distingem clar. ne descrieprecis lumea. pe numele sau. adica Ideea nasurilor cîrne. “alai”. Un cuvînt înrudit estetheatron . întelegere. de un om. sau Ideea patului. De aici provine faptul ca în multe limbi. ceea ce.derivat al verbuluispecio “a privi” -. pe de-o parte.

dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. sunînd armonios. La care Platon. pîna la urmao idee de unt ? . sau ne-au sosit gata formate. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”. si pune-te pe treaba!”. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon. mai are si Ideea rostul ei. “Ideea” erarealitatea autentica. asa pierita cum e. De-aia n-are supa gust! NICI 1. aproape aneantizata. se vede bine. dar nu vad Patitatea!”. ideea este mai curînd irealitatea. abia putin fardata.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. într-o epoca practica si materialista.maestre. Asa s-a trezit diminuata. “himera”. pentru noi. se pare. la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei. draga. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”.Am uitat! -Se vede .asta au facut-o filosofii. Cine sta sa contemple azi Idei. “idee” capata adesea sensul de “vis”. Ca proba: . cum credeau grecii. Ideea devenise de nevazut si totusi. evaporata. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un . i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . mîhnit. draga. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi. e numai o idee!” sau “ideea e buna. ceea ce ma scuteste sa insist. “nereal”. Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. “ Pacat.Ai pus. ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. micsorata. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna.

Nici. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. asadar. aflate în miscare browniana? Nici. lumea ar fi cu totul un haos. ea nu e nici chiar un haos. divergentele si diferentele ramîn enorme. Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. în ultima analiza. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. E falsa consecventa de a demonstra totul. nici. Putem. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. E buna. nici. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna.untohu va bohu . 2. dar intervalul e fara repere . care îi dam ocol la diferite distante. e falsa consecventa în dezordine. Daca nu ne-am întelege. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. sa ne întelegem unii cu altii. dar nu în aceeasi banca. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza). calea de mijloc . în ultima analiza. sa si cadem de acord unii cu altii. nici… . iar unde au mare importanta. E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici. E falsa si rea consecventa în a impune. Chiar între oameni apropiati. lucrurile nu au prea mare importanta. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. nici sigur o ordine. nici. ramînem fiecare la parerile noastre intransigente. precum lunile lui Jupiter. Si apoi. putem sa ne dam unii altora lectii. lunile ei. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. Dar unde sa asezi mijlocul. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. Dar nu putem. O. nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala. nici. precum diplomatii. asemanarile sînt izbitoare. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. Daca am cadea de acord pîna la capat. nici. Orice consecventa e falsa. 3. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. Chiar între oameni straini. Sîntem de acord ca avem diferende. E falsa consecventa în ordine.haos de particule. sau nu-i mai buna? Nici. Putem comunica.K. putem explica.precum virtutea la Aristotel. de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. Stam în aceeasi clasa. lumea ar fi o ordine. Or.

Exista o esenta a hamburgerului. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. Ce a fost. Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci. deci. engleza . pealtul . …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara.“guest”.un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”. sau nu? Nici. dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”.fiind . responsabila pentru circulatia informatiilor. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. nici. ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. nici. a încheierii unor afaceri. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain. nici. nici.) Pe de alta parte. ori “oaspete” dintr-un alt oras. sau “dusmanul”? Probabil ca. Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor.4. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el.ambiguitatea : oaspetele . (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. tot în latineste. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” . iarasi. a unor tratate între cetati chiar.oaspete. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi. nici. pe “hospis” . Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. pecelalalt. strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” . Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. în tribul.inamic. aveau nevoie de gazde unde sa traga. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici. pesemne. radacina este înrudita cu cea care a dat. mai întîi “oaspetele”. astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

exaspereaza pe vecini. trece un camion mai greu – urla. se înrosesc si cîrîie. pe care nici vorba sa-i prinda. de acum peste trei mii de ani. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. de o pasare – zbiara. în fata lui. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. Cine. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. invincibilitatii. prin cît mai mult vacarm si culoare. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. Statele organizeaza parazi militare. în sinea ei adînca. sînt doua:alarma si bodigardul. vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. mizerabila. Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare. Motanul meu. virilitatii. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. bate vîntul mai tare – rage. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. nu are nici un efect asupra eventualului hot. muge. el a învatat alte metode. În principal. clantanea feroce din dinti. Dar ce-mi face românasul nostru. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. însa. potentei. Astazi. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si. desigur. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. atunci cînd se stie. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. de un copil în fuga. tocmeste sa stea . alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. altfel fragila.de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. Enerveaza pe trecatori. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. îsi lua „tranzistor“. Cocosii se înfoaie. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali.

în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. ori cu girofaruri la masina). Socrate jura peCîine (adica. de lume. zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila. exista sute de firme de „paza si protectie“.cîinele infernal. Eventual. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. pe Cerber . ce se vor crunte. cu centiroane sclipitoare. înfoaie-ti coada. de viitor. sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . si mai ales un anumit partid extremist.000 de angajati. de moarte. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos). Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or. de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine. de viata. Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. avînd în total 14. cu bîte si cu priviri tîmpite. “security” si „force“. în Romînia. se crede). cîrîie. slab. Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. daca alarmele. în general: daca ti-e frica de oameni. au si ele un „serviciu special de informatie“. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice. sau finantele. „intervention“. cu tatuaje colorate. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos. daca chiar bodigarzii nu ajung. În sfîrsit. cu insigne lucioase. de femei.unul-doi bodigarzi. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. se pare ca unele partide. compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei). de frica însasi si daca te simti neaparat. Sînt echipati în negru. S-a aflat ca. Si. Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). sau oricum. pesemne. bicisnic.

Acestia stau încruntati. semeti. denunta. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. în numele stapînilor lor. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. constienti de marea lor misiune. Vrei cumva sa te apropii. etc. decît trei guri. anunta. sau ca nu merita chiar atîta grija. care îi îngrijesc. critica. filosofi „de paza“. coada. din pacate. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. ori. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice. si filosofii „de expozitie“. chiar spirituali. în ultimul timp. însa. au parte de recunostinta. sau de „companie“. medalii onorifice. ei hamaie gros. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. amuzanti. daca nu te tragi repede înapoi. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. îsi arata pieptul. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea. Acestia sînt micuti si nostimi. recenzeaza. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. „cerberi“ în toata legea.de false aparente. ori un os bun de ros. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. Lor trebuie sa le pui. – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. chiar daca nu au. Doamne fereste. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. adica îi cenzureaza. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa. „pretiosul bun al cugetarii universale“. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. exista mai întîi. Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. Or. sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. sa împrumuti ceva de acolo. în mod „politically correct“. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). De aceea. Pe timpuri. Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. pronunta. Între timp. dupa ce sînt . în joaca. Latra dialogic de forma unii la altii. pe toti ceilalti. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. Uneori.

pe care unii îi numesc filosofi „de curte“. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. fara sa se mai preocupe de altceva. Pe de alta parte. exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. si „mare“. Precum cîini. suflete caritabile. precum cîinii cu acest nume. cît si „ogari“. cu veche traditie prin multe parti. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. Sînt mai amabili. sau chiar. si. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. cîini pe de-o parte. înca neomologate! Varietate mare. si St. e vorba despre rase mai noi si vai.Bernard-zi. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. „maidanezi“. iau urma adevarului si. „corcituri“ – eclecticii. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . nu pot). daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. fie nu au prins ceva. atît „dulai“. care îi rasfata si îi despaduchiaza. etc. Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. prin urmare. sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste. îl constituie filosofii „vagabonzi“. inteligenti si rasati. asa cum exista si „catei“. Îsi gasesc însa si protectori. filmati. sau pe maidanele din jurul blocurilor). pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. ca si cele ale cîinilor! Si totusi. Totusi. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. de obicei „paradigme feminine“.fotografiati. exista si în lumea filosofiei. pe de-alta. televizati. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. Astia aleaga mereu din loc în loc. Exista si aici. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. Din pacate. Cum se vede. ca si printre cîini. burse. desigur. Asta. pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. oricum. au o întelegere. majoritatea. masa proprie n-au. cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat. cu totii au în comun doua obiceiuri. dar. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. „fara stapîn“. dupa ce îsi mai trag sufletul. adica si cockeri. un singur rezervor de citate. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. exista în filosofie si „scund“. numeroase sînt triburile filosofilor. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. fie se prabusesc istoviti la pamînt. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. decît altii si sînt. filosofi. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. daca vreti. casa proprie n-au. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. pe „Philosophenweg. din pacate adesea se întîlnesc si „javre“.

de etimologii greco-ebreo-latine. fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului. nu mai tinura seama de paradigme. Iata. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia. fugira din sînul familiilor lor. El o ardea cu privirea -un foc. mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. ea malaiata -o para. ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos. care au vazut acolo poate pe drept . în ignorarea preceptelor semanticii. perechi-perechi. afixe. lingvistica la reciclare. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte . analizate si clasificate. . prin urmare. destul cu descendenta din limbi moarte. îndragostite lulea unul de celalalt. dar si cuprinse de o febra “hippie”. chiar si asa. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. consemnate.ÎNCHEIERE . cuvintebarbati si cuvinte-femei. frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte. celebre cîndva.aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii. de înrudiri semantice. azi aproape uitate.bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”. sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac . începura. mai multe cuvinte. El era batos -un par. ea era oachesa cu mustati -o foca. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. ne-am saturat de parinti.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata . au zis: “gata. fericite si libere de constrîngeri. etimologie si.tot felul de dovezi de falocratie. Totusi.adica concubinaj de cuvinte . din pricina mai ales a mîniei feministelor.

El te taia -un fier. ea era dupa primavara -ovara.2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. ea de pus în cap -o poala. El tinea la rece -un ser. El era primar -un var. ea da din clanta -o poarta.El da ameteli. El distrugea femei -un viol. El baga la magazie -un port. El se ducea dupa actrite -un rol. El nu se misca -un pat. ea te tinea afara -o bara. ea freca podelele -o ceara. ea te musca -o fiara. ea pe umeri -o capa. ce sa-i facem!). El era de pus în buzunar -un pol. ea cu buchetul -o cala. El cînta ales -un ton. El se uita de sus -un cer. ea la galeata -o toarta. ea era de piatra -o gema. ea nu iesea -o pata. ea nr. Mai apoi. El era pe gît -un cap. ea se ducea învîrtindu-se -o rola.oloaza. ea distrugea urechi -o viola. ea facea mofturi -o toana. El te invita înauntru -un bar. El era rus alb -un tar. ea da insomnii -o vina. El la tîrg -un troc. “ea” sfînta -o papa. El era dulce -un gem. ea-i facea cu ochiul -o lupa. ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. El cu herghelia -un cal. El norocos -un loz. ea nu-l merita . ea la grajd -o troaca. ea nr. El urla -un lup . ea românca verde -o tara.1 tinea de cald -o sera.un vin. El era la ospat -un tort. .

desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet.Cuvintelnicul nostru se încheie si el.ro 091. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa. în fine. lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate.53. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment.56.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare. dupa un timp.98. destul de scandalos pe atunci. tot el statea pe divan -o pasa. fireste. 240. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu . prezent.20. sa nu uitam de un cunoscut transsexual. chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. Astfel. treptat. Totusi.Si. În consecinta. dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica.

2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .www.noesis.ro noiembrie.

STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE . de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul.

Doctorat în Filologie Clasica. Teora 1998.filosofie si cenzura.Cartea Româneasca 1988. Cercetator la Institutul de Studii Orientale.Andrei Cornea (n. 1998. Turnirul khazar . Cartea Româneasca 1991. Polirom 1998. Ed. 2001. Masina de fabricat fantasme. Stiintifica 1986.Nemira 1997.împotriva relativismului contemporan.Clavis 1994. . Teora. Mai multe volume de istoria artei. Facultatea de Litere. Printre ele: Ecclesiocratia. Aristotel -Metafizica. Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000. Platon . Penumbra. publicate din 1977. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti. Scriere si oralitate în cultura antica. Humanitas.Humanitas 1995. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica. Meridiane 1985. istoria mentalitatilor si filosofie. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful