CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

a iesit la lumina. implicat într-un murdar scandal de coruptie. Presedintele Frantei. se spunea asa .fosti dictatori trimisti în judecata azi. ministrul de externe german. dupa 1990. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici . cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. fosti detinuti politici. Mitterand. deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. în general demnitarii regimului comunist. dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma. fata sa din flori. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. ceva mai normala. de fosti dizidenti. cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”. ajuns si el “fost”. necunoscuta. peste un asemenea necromant. de o fosta opozitie. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete. apoi dupa 1990. rechemat la viata de un necromant. devenise “fost” cu totul. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. fosti securisti facînd afaceri veroase. a dat. fosti istorici ajunsi analisti politici. Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine. Joschka Fischer. o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne. Dar o data cu trecerea timpului. pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj. falsi fosti dizidenti. de un fost presedinte si un fost monarh. pasamite. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti.Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva. ca si de o fosta putere. marele om de stat care a unificat Germania. Menachem . mai ales printre oamenii politici. fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati.fara substantiv determinat explicit .

sau greata sa i-o acordam. pe mai toti în “fosti”. urile. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”. fosti adversari. chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu.fosti teroristi. precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma. parca. prezent fiind. Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe. ca si albanezii din “fostul” UCK . Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia.în 2001 teroristi si mafioti . Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. fosti prieteni. Dar chiar daca ne amintim cîte ceva. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. sunetele.bun sau rau . dar ne devine strain. el ramîne lipit de noi.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”. Nau fost! Memoria noastra vie. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu. au devenit. vorbele. de responsabilitate nu ne putem desparti. fosti îndragostiti. cînd nu ne e rusine. sînt acum sleite. cel de azi. ale altcuiva. De fapt. fosti adolescenti. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru . aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. iubirile. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic. gîndurile. Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord. cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”.exclamam. iar figurile. ea ne-a tradat.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. amintirea respectiva. nu poate arunca cu pietre în politisti. de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer. fada si rece. precum stigmatul lui Cain. responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral. Ori tineam minte ceva diferit. atît de fierbinti altadata. se rupe de fiinta noastra. de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit. Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi. de fapt. s-a rupt de noi. sau în fosti responsabili? Nu. Fosti copii.aliati. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut. doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. laureati ai premiului Nobel pentru pace . fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. iar fostii inamici . sustinator al actiunilor NATO. de ceea ce am spus .Begin sau Yasser Arafat.

iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat. dupa ani de zile. desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. iar familiile lor se dusmanesc. În general. though not a Montague” .aprovizionarea armatei germane. cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. Dar daca cumva toate aceste teorii. nu am stiut ce facem. sîntem pusi mereu fie sa platim. pe dealta parte.ca pentru pacatele parintilor raspund copiii. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself. sa strabatem toate acele numeroase.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . nu întelegem cum de am putut face ce am facut. oribil. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. au uitat sice. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite. cînd stim ce am facut. iubirea lor ar fi licita. iar acum. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. O vaga amintire. inexorabil. Noi -fostii fluturi. care. el un Montague. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. mecanice si exterioare fiintei noastre. . fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. sicine au fost si care. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi. dar pentru care. ar avea alte nume. condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. postumi lor însisi. poate. de-a lungul aceleiasi si singure existente. În consecinta. Ori. Noi -fostele fiare. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. scria cu cainta în memoriile sale ca. Pare logic: ea este o Capulet. ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. dar si altii cred. Hindusii. poate. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei. Daca familiile lor ar fi altele.se mai crede si azi de catre multi .

îsi rîde de un anume Hermogenes. prin ascutimea mintii. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate. si acesta. primul. spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. Or. cum spuneam nu avea pe atunci. leapada-al tau nume. Hermes este zeul inteligentei. dusman. Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. însa. oricum le-am zice. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. care orice nume ar avea. nici chip. care. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”. ar mirosi la fel de dulce. se pare. discipolul lui Heraclit. Supararea pe numele de familie avea sens. sau rasura. pe drept cuvînt. care. fiindca nu a fost bine pus. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma. nici picior. ci la numele de botez . Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. numele i-a fost prost pus. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie. care-i este.la “Romeo”. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. Mai întîi vine comparatia cu roza. nici alta Bucata dintr-un om. sau macesul. . spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. a denumit roza salbatica. cel putin înainte de Linné. fiindca nu-i evoca adevarata natura. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. Asadar. nume de familie.Nici mîna. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. Romeo. biata.

” Si atunci. dimpotriva. pe de-alta parte. desigur. al doilea. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga. ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit.Alteori. fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. “a însela”. caruia.dar poate si speculînd echivocul numelui . mai era numit si Edom. si pe unchiul sau. dimpotriva. un rege. nu si nu. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel).toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . mezinul. cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu. care era roscovan si paros (si.Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). iesi fratele sau.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”. cel de “Iacov”. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul. cu simtul onoarei si datoriei . cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. iar Iacob. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. La sfîrsit. cel care nu are de partea sa. o data pe tatal sau. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut. “a veni pe urma”. ca urmare. “tinîndu-se de calcîiul lui Esau. si. Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. pe de-o parte. înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. revenind. numele parea a fi foarte potrivit. basca fetele si nepotii.Numele mai conta înca. Nume bine ticluit. sau un zeu.el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. Dar si “Julieta” e “romanca” . timp de o noapte. într-adevar. caruia îi pusera numele de Iacov”. Într-adevar. în mod automat. Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. Sara. Laban. ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. Însa.diminutiv de la Iulia. asadar. îi ia o mare parte din turme. în locul chipesei Rahila. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei. cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . sau. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). Or “calcîi” se spune. firesc. Îngerul voia sa treaca prin vad.Roma cu asprimea ei. Isaac. în fine. acest veritabil “Pacala” biblic este. în ebraicaaqev. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). la plecare. prin nastere. Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . menit a fi secundul. Îndata dupa ce s-a nascut el. fatal de bine? În fapt. Nu-i prea multa “Roma” aici. daca nu-i spune cum îl cheama. în ascunzisul prenumelor celor doi . mostenirea Tatalui. adica “Rosul”). Ce-i drept.

din perspectiva Julietei.“Amor”. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari. un fel devis . e pusa pe farse bizare. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. adica. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor.opace. fie si mai de mahala.în marea lor majoritate . Roma este antiteza. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O. dulcea mea Julieta. prin nepotrivirea sa cu iubirea. cum credeau cei vechi. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si . Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. da numere demne un David Copperfield într-o doaga. are ceva de scamatorie. cum spunea amicul Mercutio. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului . “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. trecute în acte. oricum. Vis insuflat noua oamenilor. ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata. macar la prima vedere. purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. contrariul Amorului. simple mijloace de identificare. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne. spune Romeo “romeul”. ramase altfel obscure? S-ar zice. tine de prestidigitatie. ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei. tîlcuirea numelor personale a devenit. Si. daca nu a si fost dintotdeauna. numele au devenit . si arta. Caci. sau o reverie. Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. Asa ca iata destule motive ascunse. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau. poate ca tocmai prenumele sau prea roman.

Popor de oameni de stat prin excelenta. pe boierul scapatat si inutil economiceste. sau mai la dreapta. mai sadeau cîte o vie. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. sau Alexandru Vlahuta. valahii începeau sa fie “apropitari”. Scriitorul român. adesea sovin. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. De aici verbulkybernao . Negustori. Curios însa: de la Nicolae Filimon.a cîrmi nava. mai cumparau ceva. “Chiverniseala”. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil. si cu concurenta. au “nordul” prin constructie. mai vindeau. ele pot ocoli singure stîncile erorilor. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. în latineste. rurala. “feed back”). în omul de afaceri canalia. experimentata si cu stiinta e limpede. dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri. ele stiu sa se corecteze. mai cladeau cîte o casa. observa Alexandru George. O cîrmeau mai la stînga. Mai si pacaleau vreun boier. iar acest termen a început treptat sa însemne . Altminteri. Unii dintre ei. a o face sa navigheze cum se cuvine. învatau sa se fereasca de stîncile negotului. cum se spune.kybernetes e “cîrmaciul”. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. vazînd în negustor. Duiliu Zamfirescu. Cît despre “chiverniseala”. Grecii erau marinari. De aici si sensul derivat. literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”. tarani mai avuti se luptau cu birurile. “strainul”. pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. mai “chivernisiti”. scriitorii români. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”. el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. pe plugar.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . tîrgoveti. în frunte cu Eminescu. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. prizau doar pe oier. Mai mult. pe cel fixat într-o traditie statica. “gubernare”. miroseau a “neagra strainatate”. cum proceda Tanase Scatiu.

sedimentate în timp. gubernie. neascultat însa de marinari. caci se realizeaza fara stiinta. pentru respectivii. atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi.nu doar a sta la timona navei. Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. Dar. guvernamental). Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. De aici. a guverna. prin urmare. ci si a “cîrmui”. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi. natural. n-au mai “guvernat”. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”. national-legionar. “governo”. militar. ”government”. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. statului . Necazul este numai ca. o referinta comuna. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”.nu doar a “cîrmi”. În acest sens. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. fara experienta. în fapt. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava. (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. adica “chivernisirea”. de fapt.adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche.A guverna la întîmplare . s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”. un anumit raport. de aceea. Nu e întîmplator. “gobierno”. pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele. Ideea implicita în transferul semantic este. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”. guvernant. eistiu sivor sa faca singur lucru. Regimurile care au urmat. Fiindca. alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni. raportul e pura identitate! NEO . destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei. precum si derivatii corespunzatori (guvernator. carlist. nu numai ca au înfiintat guverne care. fara “nord”. Iar comunistii. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic.nu guvernau . în absenta artei “ciberneticii”. pe scurt. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. De altminteri. ci au împins corabia spre naufragiu. Istoria limbii . ci si la aceea a cetatii. la un moment dat.

bineînteles.cronicarii regilor merovingieni . sa zicem. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”. sa circule prin miezul fierbinte al natiunii. sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. latina s-a multumit cu numai sase. Apoi. fara a fi intimidate de critici. iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea). dar care continua. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte. în sens profund. etc. (Unii rau-voitori.ministri. între timp. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire . jurnalisti cu greutate. cerute delegea lenei universale . ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. aproape nu mai au gramatica. utilizîndu-si energia în alta parte. Franceza nu mai are nici unul.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii. Ceva mai tîrziu. Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos. rusa tot cu sase. au luat cu toptanul cuvinte din . Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni . parlamentari. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia . greaca clasica s-a procopsit cu cinci. conjugari sintetice. Alcuin. nu doar “romana”. germana a scazut-o la patru. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. aproape nici conjugari. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. Toate acestea sînt adevarate. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd. sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. si de fapt. Într-adevar. spun ca nici macar limba. cu terminatiile cuvintelor ciuntite. pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. pastrate de limba vedica.Multa lume se plînge ca se strica limba. adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi.ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. Pe de-alta parte. mersi bine. declinari. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor. cuvinte lungi. martelat cumva.

sau mai bine si maipolitically correct .cum zice deja neo-românasul în pempersi. fie ca ramînem detasati. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” . a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici. cînd engleza. Cum sa ne opunem? Fireste. îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. fuduli.a “neo-românei”. “lu finu”. iar “serviti-va cu friptura”. vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ . Or. se spune deja si “lu sotia”. nici Marc Aureliu. Principiul lenei (sau. cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi. distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. nici August. “a zacea”). Apoi. . cîndva. asa cum. pîna la urma. a devenit marea si unica limba internationala. “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. “ a aparea”. “plus de asta!” . fie ca ne burzuluim la el. a apare”. rosti si învata. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”.ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. “a zace” (în loc de “a disparea”. o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice. carea. sau “vulgare”. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. “a dispare.franceza. nici Diocletian. sau ei). desigur. cari”. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar. al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. nobil spus.) Sînt convins ca. (Sînt si în NATO. În fond. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. si franceza. la conjugarea I. etc. netulburati. nici Traian.vetust. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte. “lu nasu”. si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. spre deosebire de nemti care. Anei”. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila. ceea ce se vade bine azi. dar în neo-româna asa se va scrie.

cînd cererea e mare.(Friptura sa fie. mai usor de memorat. deja salciu de tot la gust. fegado). naduseala decît abstractiunea si generalitatea. uzate.prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) . neo-româna a gasit. asta sîntem!). De pilda. Si cine stie? Contrar aparentelor. astfel. miros. în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? . din gurmandiza lor. fegato. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . Cîndva. si chestiunea vocabularului. Cuvîntul abstract. (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!). de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e. Or. gust. daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea.un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). neo-româna îsi va inventa o literatura originala. s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie. Si asta e grav tocmai azi. E ceva rau aici? În fond. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif. ea va traduce pe brînci.în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat).adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme.ce însemna în latina “acuzat”. desigur. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos. expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea. înlocuirea unor cuvinte vechi. Neo-româna vine cu oferta: “naspa” . cuvîntul “rau”: se trage de lareus . ca sa nu protesteze puristii . ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. de atîta folosire iresponsabila. ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. cu vocabule noi. “învinuit”. a cuvîntului “ficatum” . ce sta sa se generalizeze în limba vulgara. si înca din resurse interne. Între timp însa. inclusiv din marea filosofie de altadata.

ovladica . sa mai stea pe pupitrele de azi.de genulvacca-ae. invidiat de multime. cum se spunea pe timpuri. model secret al scolarilor repetenti. aroarare . de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului. sclav . “Ministra” era sclava care servea la masa. cu istericale. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea. Iar verbul “ministrare” . Cît despre “ministerium” . sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern. opusul lui “magister” . adrese. nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte. pamîntul e mai putin arat. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta. formulare.solemn. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei. ce da corp (supraponderal.acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. Figurat. ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv. etimologic si semantic. cu prerogative. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. Ce cuvînt clar. de exemplu un Prim-ministru. undeva. Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”. corpolent. de catre proprii sai ministri. despreminister Falerni. de acolo sa zboare la Partid. el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”. cred eu. ele sînt mai putin arhaica unealta. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”. furca-ae. Sau oricum. trancanind în nestire la celular.MINISTRII Uneori. precum rezolutii. cu dosare. un om foarte important. Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. nici de vreun secretar de stat la viticultura. comisioane si spagi. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt. chipurile.nu mi se par convingatoare. cu interviuri la Tuca-Show. flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor. porcus-i. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre.manus multarum artium ministrae . care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii . cu raspunderi. Cît despre “furci”. ins urcat în vîrful scarii vietii. plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul . ci servila conditie a ospatarului. zicea Cicero. sluga. sosit si el din latina.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. a încetat de mult. Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. “porcii mor la Comtim”. stampile. cu declaratii de presa. rotund. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. cu conturi în banca. “Minister” este.stapînul. “vacile sînt nebune”.

nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei. Sau. ceea ce latinii au tradus prinministri. pardon. precum odinioara Thomas Morus. termenul “minister” a ajuns. ei îl sfatuiau pe principe . celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. E vorba si de unii pagîni. mai ales “a servi la masa”. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si. slugile împaratului. Sa admitem. cucernici. cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea.valeti.ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. Dar cum s-a facut. “pastor” (ministre. ea nu s-a terminat nici pîna azi. La noi . si nu. în destule cazuri. în unele limbi europene. oameni onorabili pe care degeaba îi hulim. îi îngrijau caii . ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale.fraude Tiberii. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”. de buna seama. ale unui ofiter . treptat însa. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. al suveranului sau. ale nobilului . “preot”. dupa dreptul catolic. “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”. îi purtau spada. sarcina importanta . adica. ca franceza sau engleza. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. îi orînduiau masa.înseamna “a servi pe cineva”. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai .nu. Cum spune Suetoniu. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri.ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran. Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui. cele care îi turnau vinul în cupa. din bucateleservite .ordonante.acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori. dimpotriva. ministerio Pisonis. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica.si “prelat”. de fapt si . Daca slugile unui taran erau argati. ei bine. îi pregateau hainele. dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi. într-adevar. Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. cele ale unui mester erau calfe. în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. ci “tehnica”: ea vine din aceea ca. sa însemne .pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare . De aceea. minister).pe lînga sensul mai profan . ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . executantii capricilor acestuia. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”. pe vladicile si boierii ce se înfrupta.

pofta de sefie. odata ajunse pe aici. de unde initial fusesera toate identice .impulsurile belicoase. dar are adeseori si sensul de “dascal”. Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. cuvîntul latinescmagister . forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. pîna a se “împamînteni” într-o limba .ce înseamna. Iata.Nu are prea mari pretentii de pricepere. apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta. “învatator”. Vorba baladei: “noua mesteri mari.de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare.curate si frumusele acum se diversificau. româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca. Mercur viclenia. Soarele atribuia fanfaronada. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine . uneori e de-a dreptul cîrpaci. sufletele. Marte . pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. calfe de zidari…”. mai si bea. Exista si unele cuvinte care par sa fi patit. iar daca traseele de sosire sînt diferite.În schimb. spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa. daca stiemestesug emester de isprava.si. Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt.inconstanta. de-a lungul timpurilor. încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara. etimologic.pozitive sau negative . dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti. a învatat ceva meserie. ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite. “profesor”. iar Luna . Venus . sufletele. si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . Jupiter . dar totusi. Unadoua cere alti bani. Saturn oferea ipohondria. te tocmesti cu el. spre pilda. Astfel ca. mînjite inegal cu praf planetar felurit.de drept.senzualitatea. de unde se contamineaza cu anumite însusiri. trebuie sa cada din empireu. dupa ce si-au pierdut aripile. “mai marele”. în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia.

laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca. Magistrul. spre deosebire însa demaestru. si nicimaistru. daca si-ar pune fortele împreuna? . evoluat pe planeta frumosului. Îl aplauzi si îi strigi “bravo. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra.femeie în toata legea. caci emaistru. învatatura.omaiastra. trupul: nu mai e decît un adjectiv. darce proprietate:maiastra! Corp. sîrguincios si anglofon:master. talent.maestre!”.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar. Cu asta nu bei aldamasul. chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt. Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. Visul lui: ungrant. saracutii. Asadar. ba chiar dincolo de lege:metresa. organizare. Maistrul. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei. creator. sex. gravitate. Are salopeta (si nu sort camesterul). ajungem la celde-al saptelea magister. asa-zicînd. fiindca are impresari. vraja. în ultimul timp. tiitoare. iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici. magie. în fine. o proprietate.nemtesti. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. Adevarat ca. Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati. Ei pun. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. sausapte samurai ):Mesterul. dar mai mic în grad. se vorbeste mai rar despre ea. concubina . de fapt emagistra. adica femeie . e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. confera însa geniul improvizatiei. ar putea reusi ceva maret. Maiastra. ci mai degraba vrajitorie. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine. n-are. nici meserie nu-i clar ca stie. asadar. Cacimaiestria nu-imestesug. Maestrul. multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. june.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. ci îi platesti onorarii. Si. ibovnica. Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani.Amanta. fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud. Masterul si Metresa. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . neofit. dînsul e artist.

Hydra din Lerna. asemenea celui al sufletelor noastre pierdute. si ce “compus”.Vanae species sînt acestea . în vreme ce. si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca . deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului.aratari (de la lat. o pereche de picioare pe masura.buna. Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara. a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie.monstrare .sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena . În primul episod din serial.adica “aratari vide”. dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”. lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate. precum “visele de om bolnav”. iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti). chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. în secolul al XVIII-lea.fara echivalent în realitate. Sa fi fost primul o fiara reala. (Si de fapt. terminata însa “în coada de peste”.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd.se revolta poetul latin înArta poetica . si pe mai tîrziu). în buna masura.celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon. ce se nascut aegri somnia. Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita . Leul. rea . adica. Dar vorba altui roman . literal.femeie “frumoasa sus”. Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati. Heracle omoara Leul din Nemeea.cap de om asezat pe un grumaz cabalin . e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie . Ca proba.“a arata”).ca si pîna acum. Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”. de fapt. cuvintele? BEHEMOT Cîndva.Sau destinul cuvintelor. cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante. si de aici pledoaria lui pentru “adevar”. ca si Hydra eraumonstri. a ramas. putin conta. iar în al doilea .

putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. pe care mai tîrziu. Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina. Dar cum e la chip Behemot. cum sa-i explicam enigma? De exemplu. Oasele le are tari ca otelul calit. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales. face de rîs pe orice cal al calaretului lui”. se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e. Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. Oricum. ale altoraratari ! Traditional. Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. tot dupaCartea lui Iov”.alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii). dar. cînd cresc. cuvîntul . mama rea fiind.alias Vitele. Din perspectiva arhaica. pur si simplu “Strut”. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”. îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi. Dar nu e o lege. dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”. Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. Vinele coapselor îi sînt bine înnodate. precum Hipopotamul . i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor.înseamna “Vrabiocamila”. grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui.o teava de arama. As!Strouthokamelos înseamna în realitate. de ce. .forma gramaticala ebraica de plural. Sira spinarii lui . în schimb.alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme. (Adica o vrabie mare cît o camila. Si totusi.un compus desigur . de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena. în greceste.înseamna “vrabie”. de vreme ce prima parte -strouthos . de ce e ea atît de natînga. “îsi lasa oul pe pamînt. ÎnCartea lui Iov. ar fi totusi o caracterizare la obiect.adica mai pe româneste Calorîul. iar literal. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”. Calorîul e numit Behemot .

alungata fiind de pe înaltimi. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. . Si . La fel patise. odinioara. cufundata însa . ba chiar o spaima religioasa. sta în cîta curiozitate mai punem în ochi. Orion “are cingatoare”. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu. Cartea lui Ruth. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului. dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim. Pegas redevine mîrtoaga. ramîne cufundata în mlastini si rîuri.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl. Cîntarea Cîntarilor. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus. care-i dihania? Unde s-o cauti. unde se ascunde enormul Leviatan. cum scria Rudolf Otto. e ceea ce îti desteapta mirarea.un Behemot cugetator . deci. cum s-o detectezi./Nu i-a îngaduit sa urce sus. Cartea lui Iona. cu sabia. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. spune tot autorul luiIov . Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e. si Alcibiade. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”. ciudata . oprelisti.de ce nu? .” Si totusi asa ca un Panzer cum e. iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. un animal fantastic? E o “aratare”.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. în exaltarea lui etilica. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. daca privirea se desteapta.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu. Dar. în apele Oceanului. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. Pleiadele “au capastru”. desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura. atunci. cine aratarea. ce. Astfel ca “aratarea”. Ecclesiastul. uluirea. lighioana. o jiganie de spaima ce. ori pe cer unde. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila.în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata. iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii.Cartea lui Iov.

“Unusi cuunu fac doi”. “Unabucata brînza”. Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna.una si indivizibila”. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”. “Mi-e sila.o patrie”. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. . “Politicienii nostri sînt totunul siunul” . îmi e totuna”. se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. “Fiul lui Dumnezeu.un popor. Israel. nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon. Domnul eunul” . un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. 166c). “Asculta. ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. celunu nascut”. “Republica Franceza.Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat. “UnFuehrer. “Si erauna la parinti. Domnul e Dumnezeul tau.

am putea vorbi despreunul integralitatii. în alt sens. Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea.cel care apare în calcule.multimea saumultitudinea saucolectivul. eventual.lumea întreaga. probabil. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit. fiindca el estetotul . sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . statul national totunul. dimpotriva. si asa mai departe. Apoi.diferenta. De aici. Acestunu este aproape identic cuparticularul si. Daca. iata:unul se .variatia . particularul:unul individualitatii. insul. sau. opusul sau este. Rousseau. ori impar. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. caracteristic viziunilor individualiste. si. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”. în altul el semnifica. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. individul. alteorimasa.comunitatea sauplebea. de aici. cum spunea Mussolini. trei. Într-un sens mai particular. si nu “unu”. Pe plan politic. ne referim laUni vers. Simplificînd lucrurile. în sirurile numerelor naturale. Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere. caruia i se opune fractia sau partea. adesea. adesea.Scrisoarea I ) “Unu. nici ca e impar. acestunu duce latotalitar: Statul “total”. Acolo unde exista integralitate. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric . care e aproape identic cuuni versalul. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”. Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par. baba la bordei!” etc. apare repede si o idee înrudita.-J. vazut ca lumea în integralitatea ei. iar în descrierile constitutionale. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna.“Si s-a facutuna cu pamîntul”. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par. pur si simplu. într-un sens. termenul “federal”. de pilda. totalitatea. “Unule-n toti. esteunul. doi. Acesta e ununu “liberal”. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu. se opune generalului.unu semnifica întregul.unul înseamnatotul. ca atare. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente. Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila . În acest sens. Adica.

din punct de vedere strict al logicii . ca de pilda: ”Tu esti unul. unul e indivizibil. Si. Pe de-alta parte. Unul-unulipseste. înrudit. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una. unul e cel dintîi. ci doar cu “unuri”. unii metafizicieni. nu putem uita nici deunul unicitatii. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. Sau. El esteunitar. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice. În fine. cum facea Heraclit.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. de pilda.probabil ca nu. STATUL . de pilda.. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului. chiar daca nu identic. Cutare e de numarul unu. pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici. fiindceea ce este si nu altceva. deoarece. sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun. pentru monoteist. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. în fine. Unele sînt simple jucarii verbale. continuu. daca vreti. paradoxul este ca.opune unului. indivizibil..unul nu esteunu . deci tu esti cel dintîi”. cît siindividualitatea tot absoluta.si ea -un cuvînt… Oricum. Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul. adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit. nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element. Sau: “tu esti unul. neantul. deci tu esti indivizibil”. Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. adica indisociabil. sa nu omitemunul prioritatii. adica opusul luiceea-ceeste. cuunul singularitatii.e de înteles din cele de mai sus . esteunu sauuna. Unul unic este Dumnezeu. A-l nega pe acest unu. Bineînteles ca este siunic. identic de-a pururea cu el însusi. în definitiv. Sofismeleunului sînt . ci doar . chiar si multiplicitatea.

suveran. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866. Dupa Unirea de la 1859. Cît despre conducatorii respectivi de stat. etc. 5) Statul national-legionar din 1940. sau de palat. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si. Cuza a abdicat. Sta locului. istorice. sau revolutie. dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941.“sta”. Carol al II-lea a abdicat. Sta sa ne arda. Altceva. Asadar. etc. însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. sau ce-o fi fost.Sta sa crape.sta . staruie. Sta. Sta de paza. cum sta? Sta bine. Mihai a fost o data detronat si alta . populare.statul.ce coincidenta . unitar. Unde. sta neclintit. odata cu ea. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. Adica nu se schimba.Ce-istatul? Dupa origine. 6) Statul national al lui Ion Antonescu. legitimate printr-un “statut” aparte (1864). statul la români a avut urmatoarele statúri. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. dintre cei zece de la Unire. sau rebeliune. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie. 7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 . constitutiile si statul pe care ele îl exprimau. Si constitutia. sau insurectie.aceeasi radacina . se trece si mirele ei . 9) Statul nostru “de drept”. de dupa 1989.Constitutia din 1923 amendata. sta statuie. Sta în drum. national. prin urmare. e ceva caresta. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. abia putin modificata. ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza. cu Constitutia din 1991. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938. 8) Statul “democrat-popular”. dupa ce s-au declarat nationale. eterne. democrat. etimologie. sta drept. Constitutia are . Sta sa ia. pe la noi statul n-a prea “stat”.

iata o vocabula romana care. ca.totusi din 1989. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea.se va zice . ca în acelasi secol XX. îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” . De acord: dar functionarii publici “stau”. “Stat” . am avut bucuria nespusa a mineriadelor. alegerile au condus la doua alternante la guvernare. parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti . de asemenea. la rîndul lor. despre “cine-a tras în noi”. sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta. care. feminina înaintea virililor nostri barbati de stat. lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”. luata la bani marunti.Iliescu si Constantinescu . în anii 50 . mereu independent si suveran fiind. gratioasa.nu. fara plumb la picioare? Si în fine. apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. în tot acest rastimp. pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918). toata suflarea vrea în NATO si în UE.si-au încheiat mandatul în mod pasnic. pe Germania cu Anglia. drept evenimente pur interne. pe Germania cu Franta. doi primi-ministri.G. fara nord. Dar . care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie. pe Franta si Anglia cu Germania (1940). care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat.data a abdicat. sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. trebuie sa recunoastem ca statul român. de-a lungul veacului trecut. fara busola. a schimbat.am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti.orice injustitie ar comite! Pe scurt. ca în 1990. sînt suprimate de alte ordonante. si ca acum mai vrea musai si în NATO. apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. fara rigoare. Daca la toate acestea mai punem la socoteala. drept aliati strategici. fara sud. SUA si URSS (1944). a semanat cu orice. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. au fost asasinati în timpul mandatului. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). justitiasta ea? Sta ea dreapta. numai cu ceva care “sta drept” . I. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului. nedictate de “neagra strainatate”. iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. 1991 si de doua ori în 1999. oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept . calina. statul român. pe Germania cu Franta si Anglia (1918). Duca si Armand Calinescu. surîzîndu-le gales. nu ne . Anglia si Rusia (1914-16).

dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . în fata sa. orice s-ar spune. sa se vorbeasca macar la obiect. poate. a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. De aici el a patruns.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. Caci “parlament” . În Franta Vechiului Regim.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte. în alte limbi. nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului. separate de Curtea regala si formate.crede o multime de platitori de impozite . cu exactitate. sa nu se divagheze. daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica.nu! Fiindca. cuvîntul a trecut în Anglia.convine. înconjurat de membrii . revenind resemantizat chiar în franceza. asadar. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea. decît “vorbitoriu”.vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva. pe care ar trebui. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata. seful opozitiei. din juristi. Numai ca. desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii.vede oricine . este Primul Ministru cu minstrii sai. Într-adevar. ci mai ales “vorbariei”. O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. la origine. avem si noi “statul” nostru. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident. s-ar cuveni . s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului. Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”. pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. “actioneaza”. Si totusi . însa. cu acest sens. pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata.

“oite ratacite” si “boabe de mustar”. (assemblée.atunci cînd se adresa multimilor. el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”. Iar ca figura geometrica. fara sa divagheze.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. pesemne. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . e semnificativ ca un termen care. reprezentantii renunta la lupta fizica. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. în sens propriu. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. Oricum. mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. divizati profund în partide si grupari. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. Iisusvorbea în parabole . “talanti îngropati”.“parabolare”. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei . mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite.dupa afilieri politice. tot prin vorbe. la obiect. simbolic vorbind. unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. “a arunca ceva în paralel cu altceva”. coincidenta. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord. ce înseamna.de la stînga la dreapta .adica “parabol(iz)a” . Oparabola . “Parler” . Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt. unitatea în jurul unui centru. însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. ca figura retorica. la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. “fecioare nebune”. Asadar. simplu. Congress. populare si.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. (de pilda. în general hemicicluri simbolizînd. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. Lupta are loc. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale. poate. Acestea sînt. “Parabola”. asadar. pusi totusi sa demonstreze.“cabinetului fantoma”. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede. este o vorbireparalela cu o anumita realitate. acestia constau dintr-o multime de delegati. pastrînd. aceeasi orientare generala. arhitectural. Ideea generala este aici de “ansamblu”. originar. forma latina a grecescului “parabole”. Bundes-tag). literal. exclusiv verbal. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta. Intrînd în parlament. “parabole” înseamna “comparatie”. precizia denominativa. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale. eclesiastice . fireste.

ba chiar vinovat decrime grave. de asemenea. amagindu-ne.krima era.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau. tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. de pilda. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om. mai tehnic vorbind. Apararea. - . pentru totdeauna. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica.aflala egala distanta de un punct si de o dreapta. “verdict”. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile.focarul . iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila. . “Parabol(iz)area” va fi. La jumatatea drumului între cele doua. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. prin fuga ei infinita parabola va amîna. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei. la modul general. o vorbire aparte. situata echidistant între vointa si realitate.Si totusi. un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul .simbolul vointei. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”. Pentru acestia. convertindu-ne. s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. ci si literar. “Verdict”. între momentul subiectiv si cel obiectiv. În greaca clasica. în traducerea greceasca a Vechiului Testament. dezlegarea enigmelor sale… . în paralel. ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. si nu neaparat negativ si incriminator.ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. al intentiei vorbitorului. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. Zapacindu-ne. înca. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”. nu neaparat în sens juridic. dupa ei. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. pe ambele. este deja dovedit vinovat. prin urmare. ci si pozitiv si disculpator. Iata însa ca. ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia. Si.masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale .

.se putea altfel? . din porunca regelui Ptolemeu Filadelful. greaca sau ebraica!) De la libera discernere. la judecata. în româneste. atunci cînd îsi exercita autoritatea. În plus. a delictului. ajunge ea însasi consubstantiala faptei.e “barbat” în româneste. Ca regula generala. “discernere între bine si rau”. adica delictul cel mai grav.40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. departe de a mai însemna “judecata”. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza. Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie. germana. obiectiva. Se vede bine ca. probabil din franceza. “Adevarul”. “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”.crime este masculin în franceza. latina. în schimb. Nu numai ca. La noi.rege. în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. sau chiar arbitrar. cîta vreme exprima autoritatea suveranului . Din acest moment. “omucidere”. Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît.adica ocondamnare cu vîrf si îndesat . împarat. nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul . pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si.Krima. deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare. adica de fapt “condamnare”. de la aceasta la delict. ca principiu. “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). delict grav”.“Septuaginta” . a “crimei”. dictator. . o judecata devine un verdict. invers decît în franceza. prin urmare. nici nu poate gresi. Condamnarea devine urmarea necesara. va însemna pur si simplu “fapta rea”. “verdict”. judecatorul obligatoriu condamna. la un moment dat.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ. si. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. Iisus spune. termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. de la verdict la sentinta de condamnare. dar a fost trecut la feminin în româna.acesta este drumul “crimei”. Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele. Omul. ineluctabila a erorii. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”. precum un stigmat. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta.realizata. în fond. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. “crima” e femeie. de la judecata la verdict. urmatoarele. failibil. devenit în latinacrimen . fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. dar el. (Ca si “minciuna”. Condamnarea. Acest sens este preluat de limba Noului Testament. “pedeapsa”.

este cel decrima. cu trecerea timpului. sedimentata în limba.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. primesc sensuri aspre. A pedepsine vine de laepedevsa. dar si scopul acesteia . pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. agreabili. fara îndoiala! Parcurgîndu-l. poate mai mult decît multe altele. cum ne spune retorul Isocrate. neciopliti si razbunatori. sînt si cuvinte care.si de învatamînt literaro-muzical -muzica . decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete.Drum dezagreabil. pe tineri. la fel. aflata mereu la pînda. Si în ultimul timp. devin resentimentari. dar care. Si. exprimau lucruri nobile si generoase. un altul. vindicative. De altminteri. al carui destin vrem sa-l evocam acum. vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. resentimentare. alesi în purtari. prezenta barbariei celei de obste. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru.Decad oamenii.educatia. dar se pronuntapaideuo. care. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor. sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna. asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei.paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar. înrait. Treptat. . un aorist neogrec al verbuluipedevo.am vazut mai sus . poate si mai caracteristic chiar. ticalosit . loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie. în junetea lor. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei. se aratau generosi. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care. regasim acolo. Or. vocabula se scria la fel. la tinerete. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. catre epoca elenistica. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. Initial. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. cam motaie sarmanii. În ultima instanta. “a-i învata” pe copii. În greaca clasica. verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”.

pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. 15-16). sa-i purtam goi prin tîrg.Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. Dar cum începu decadenta. potrivit uzajului clasic. Dialectica si Astronomia. al Renasterii. artele “faceau ocolul” Universului . dar slab era.ca doar legionarii se pricepeau! . îl voi elibera”.Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu. iar scopul se estompa îndaratul sau. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. pesemne. prin Orientul elenizat. mijlocul se impunea tot mai masiv. tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta. de buna seama. iar de aici în româneste. au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. Geometria. sa-i închidem la puscarie. exact cuvîntul care.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. pîna în pragul modernitatii. a uneia corporale.de aici si expresiaenkyklios paideia. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor. brutal.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas). Dar cred ca. împotriva evidentelor istorice. Undeva. Prin urmare. Aritmetica.“pedagogii”. De aici înainte. mai mult. adica. Muzica. sau mai putin. Retorica. Asa ca. iar bataia era tot mai putin menita sa educe. totalitatea cunostintelor teoretice generale. în fapt. ca un om drept. “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” . prin greaca bizantina si neogreaca. ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. poate chiar sa-i asasinam? . treptat. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde. deriva frumosului cuvînt. astfel. În vremurile acelea fericite. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte. cît pur si simplu sapedepseasca. unsi cu smoala. Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”. cum am spune noi. În Evanghelia dupa Luca (23. educatia se facea cu bataie. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . fiindca era mult de deliberat. Pilat (reprezentat. Dar. aceasta deriva se desavîrsi. Se anunta o conferinta unde.

adica despre oameni cu treburi grele. aflam ca.Oricum. Acolo. “tont”. modestia. acum. “debil”. scoala Retoricii. mai sus. la judecata sufletelor mortilor. adica “propriu”. Haideti sa ne referim. nici celulare. nici pozitii solide. esti idiot!” . (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!). a ales. “particular”.veti spune . Doamne fereste. “prost”. sensul lui din greaca veche. “aparte” .nu însemna decît “persoana privata”. cu idiotii e… vice-versa!” “Amice. etc. nici demnitati. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”.idiotes . în asa-numitul “mit al lui Er”. buna cuviinta. prin latina tîrzie. la mama lui. or. . si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii. tihnit si anost al “unui simplu particular”. ca sa frecventeze. a intrat în limbile europene moderne. în acest sens. sa fiepedepsiti în sensul uitat. “simplu particular”. nici secretare. nici indemnizatii. de unde. ostenit de viata de star al Eladei. “guvernanti”. “imbecil”. nici…. “neghiob”. din Caragiale .se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . “parlamentari”. Ma refer la sensul originar al cuvîntului. nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc.judecînd dupa unele si altele. sufletul lui Odiseu.îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. În finalulRepublicii . nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica .Nu despre asta este vorba. despre “ministri”. nici comisioane. “dobitoc”. sau oricare altii care nu le sînt pe plac. “tîmpit”. natîng”. adica trimisi la un stagiu înpaideia. de ce ar fi. pentru o viitoare reîncarnare. pentru contrast si diversitate dialectica. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea. fie si naiva? “Ba chiar asa . traiul modest. adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit. al tineretii cuvîntului.derivat al adjectivuluiidios. “cretin”. chiar onestitatea.

îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. sa-ti bati joc. unui om. sa închizi usa în dos. Pasamite. si sa nu fie un om public”.Asadar. certificate de valoare . Într-adevar. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. Rousseau. Odiseu. sa te faci ca ploua. acolo valoarea. de ce ramîne un simplu “idiot”. cît si glasul cristalin al patriei.“idiotie” si asta. daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat. Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii. pentru ca acesta sa fie apoi executat. sa-ti pui perna în cap si sa te culci.. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer. El îndraznise sa sustina.-J. cu obligatii. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”. munci de raspundere. etc. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. suspiciune sau ostilitate. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. bineînteles. omul întelept. “membru al societatii civile”. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. cu larghete. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa. Leon din Salamina. ducîndu-te acasa. în implicarea completa în afacerile cetatii. etc. acolo riscul. dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. pasamite. o fosta guvernare tiranica. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator. Socrate. tu. ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. asadar. întocmai ca ultimul “idiot”! . în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. care a afirmat la procesul sau ca. trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein). cetatean al Republicii. într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului.“idiotie”. fie sipost mortem . în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare. Acolo se afla gloria. Mai înainte. în fond. tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. nonconformismul în raport cu regula cetatii . tata de familie. azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse. sfidînd “la volonté générale” a lui J. neimportant si poate nici chiar inocent. altfel spus. ci corpuri materiale incandescente. erau priviti cu dispret. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei. sa nu-ti pese si.“idiotie”. partase la ilegalitati si coruptie . Originalitatea. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public. si. Numai ca. acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului.

Limbile vechi. limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic. greaca. bineînteles.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi. mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”. aceste roluri ar apartine lui “lo”. dar. “guère”.NU Afirmatia e simpla. Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. respectiv lui “al”. dar. no”. dar de “ne” pentru a interzice. si desigur. “un”. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect. în compusi. îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. în compusi si cu”less”. În ebraica. pe Muntele Sinai. fie ea adevarata. Negatia e complicata. iar al doilea lui “me”. ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . esentiale.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . se serveste de “non” pentru a nega. dificultatea negatiei conduce la contradictie. Nuantele sînt. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. fie falsa . particulele privative împrumutate: “in” si “a”. De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. Cum spuneam. porunceste: ”lo tirtah”. îl avem pe “nu” cu care negam predicate. de multe ori. precum latina. cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie.cu “not”. Or. ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. engleza . Alte limbi sînt. dupa “sentimentul fiintei” lor. “pas” “point”. “in”. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri.sa nu ucizi!. ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. de pilda. În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”. aici. si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste. de pilda. în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul .

“Nefîrtate” gelos . în timp ce a doua neaga o realitate. “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte. adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. si asa mai departe. asemenea politicienilor.“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo. la buna împarteala. Dar pe masura ce o facea. bineînteles. deci. al doilea pasarile de prada. de doi frati. sau “rau”. am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. “Nefîrtate” . se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”. deoarece prima neaga o posibilitate. Multi însa s-au îndoit. celalalt . Astfel Spinoza scrie înEtica : (I. de vreme ce “fiinta este”. în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. ea se nega pe sine. Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. În fapt. dea lungul timpului. Si. a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. primul e autorul florilor. celalalt . Numai ca “Nefîrtate”. “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. “Fîrtate” a produs salariul net. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii. primul a facut fluturii.impozitul pe salariu. s-ar zice. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. Pr. La urma. Daca. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. Dimpotriva. interdictii.ordonanta. “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. Ei cred ca lumea a fost creata. Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii. nu se sinchisea de contradictii. deci. “Nefîrtate” .inventanegatia . A deplasa negatia schimba. revizuiri în .XI): “Un lucru exista cu necesitate. Dar nu întotdeauna. si totusi. asa ca aparura cu duiumul: negatii. “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor.altceva decît “e nevoie”.mustele si. “Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei .al spinilor. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc.

sînt tradusi literal din ebraica în greaca. comunicatele diplomatice. “vestitor” nu mai este retradus în latina prin. nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”. sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea.halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament. refuzuri politicoase. Acelasi fenomen s- .Paste . unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah .atunci cînd. se regaseste adesea si în limba. însa . gogosile. “minciunile. esentiali în credinta ce se nastea. Faptul ca. iudei în majoritate elenofoni. contraziceri. sa spunem. pentru primii crestini. promisiunile electorale. toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi. De aceea. recomandari încruntate. Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna. iar greaca era limba de comunicatie. aburelile. totusi.punctele esentiale. ci este redat printr-un împrumut.singuratic. cam degeaba. antifrazele. metaforele. minciunile nobile. în greceste. Astfel. De partea cealalta.însemnînd în ebraica “trecere” . ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase. tangibil numai cu mari precautii.angelus .ori exclamatii precumamin (asa sa fie). burlac batrîn .hosa’-na (mîntuieste-ne.sacrul este intangibil sau oricum. În schimb alti termeni. abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat. privatiuni severe. în latina în primul rînd. a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini. Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet . ebraica mai era înca limba sacra.sta pîna azi. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona). textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii.cuvînt opac în latina. oximoronurile. Dar interesant: mai departe. rogu-te).nuntius saulegatus. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu.

în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. cadiacon . ci doar l-au adaptat fonetic. neînvatat. fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine.secolele II-III . o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor. primul “sol”. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” . în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca. sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari. consacrat. decît de sensul originar. pentru credinciosul de rînd.“slujbas”.nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este. Ele formau un vocabular misterios. celalalt .apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. ascuns de ortodoxie. “ecclesia”.priest. ca si.era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii. ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar. desi se .dar dupa legalizarea crestinismului. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”. lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre. hieratic. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós. asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii. probabil. exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii . preot) cu deformari fonetice specifice.) Semnificatia originara a fost ocultata si. * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala. iar mult .a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit. împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica. pornind de la ea. Latina. Vechile semnificatii. dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. asociate cu iudaismul traditional. ”vîrstnic”). (La fel a procedat si slavona. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus . asadar.Isus Unsul). dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”.“adunare”. au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios.

ale ignorantei au continuat sa fie promovate. dupa parerea mea. aceasta complacere în ignoranta a credinciosului. înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” .scria Ludwig Wittgenstein . ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”. “Bateti si vi se va deschide. Dar în Rasarit. poate. din Matei. întelegere. dar tot “reforma” si ea. cine a fost Isus Cristos. a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea. chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase). În Occident a venit însa Refoma. chiar prin netraducerea acestui vocabular. cereti si vi se va da!” Pe scurt. ca limba ne determina felul de a gîndi. Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . insista sa capete cunoasterea. Asta în pofida faptului ca sintagma originara.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei.au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica. stam rau si azi cu reforma .considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu. de fapt.catolica) religia nu a fost cunoastere.adica prostii. Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici . adîncire a unui sens. printre altii) .incontestabil . desigur. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei. sau chiar în cea apuseana .adica ceice nu stiu.dar. “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” . într-o anumita masura. care a tulburat. Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. precum insista cersetorii sa primeasca pomana . iar virtutile misterului sacru . La noi “cei saraci cu duhul”. 5. pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale. Mai mult. obsesia secolului care s-a încheiat a fost. credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. dar cauta. Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana. De aceea. în schimb.si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat. ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” . în mare masura.3.în fapt.ptochoí toi pneúmati. premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi.o altfel de reforma.

Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj. Si. de asemenea. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. ca de pilda Martin Heidegger. noi indo-europenii. limbile indo-europene vechi.nu se interesa daca respectiva . rezultatele au fost paradoxale. în linia aceluiasi curent de idei. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. greaca. (este) etc. au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. Uneori. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica. Numai ca. din care provin majoritatea limbilor europene moderne. Greu de înteles. întrebatorul . precum sanscrita. În fapt. sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte. latina. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. De fapt. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. Wittgenstein. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). Hopi. limba vorbita. Fireste. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit. Chiar si azi auzim. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. De exemplu. relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite. În ceea ce ne priveste.înTractatus logico-philosophicus. etc. Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire. est. vie. asa cum o stiu bine logicienii. prin vreun birou.poate seful . asti. ca limba unui trib amerindian. diferite vor fi silumile noastre. jesti . o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau.

iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ. es gibt. într-adevar.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). precum Antisthenes. Este si Dumnezeu! . desigur. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului. astfel gîndirea a iesit din pubertate. Alte grupuri lingvistice. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect. cel care spune ceva spune ceea ceeste. folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”. Dimpotriva. însa. ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate .spune un adevar. dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). Elipsa lui “aici”. al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . existau gînditori. iar “a fi” pare a forma singur predicatul.trecînd peste granitele limbii. un predicat verbal.mai exact. dejucîndu-i rezistentele. considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . probabil.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo . mai mult le încurca: În vremea lui Socrate. de pilda.adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. there is). Pe de-alta parte. îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”.cu cuvintele lui Wittgenstein . mai curînd sfidîndul. Se poate. dar. sau . Aceasta facem.peste frontierele limbii si lumii? … În fine. Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca. Uneori contextul. însa. duduia Aidaeste. ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara. Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera. ci. în acest caz. în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista). Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei. înfrîngîndu-i legile. putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”. e patenta. la barul de peste drum. cum sînt limbile semitice. deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). caci acela care vorbeste spune ceva. sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a. care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. “este” reprezinta.

un nobil roman. coplesit. Dovada. ba chiar si cu mai mult”. cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului .CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” . din latinescul “caput”)? La urma urmelor. Menenius Agrippa. cred ca. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala. nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos. Prezentîndu-l în fata electoratului. vezi bine. iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. ai mici asuda! De fapt. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”. iar conducatorii sînt…stomacul . Or. zicea Menenius. atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. cu un neologism luat din franceza. decisi sa faca “separatism teritorial”. “sef de stat” (chef = cap. mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. cu acelasi sens.“prost sa fii. veti zice. Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator. lideri maximi. da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege. Sigur. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic. comparînd statul cu un organism. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti. fuehreri. în timp ce trupul. fie si numai în tarisoara. unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit). Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi. asta. duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva. despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. Al Mare gîndeste. fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . daca . diriguitor.sau. suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul.

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident. Dar uneori raul.“dracul gol”. “stiintifice”. deportarea “igienizare” (Säuberung). în fine. mitul stiintei. Am adauga noi . care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei. spre a capata anticorpi. ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). de pasiune si animalitate umana . putrede. acide . sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”. ci siiresponsabil . cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine . sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. Eufemismul este. atunci inumanitatea aparea domesticita. anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. neutral. un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului. negresit. raul devine nu mai putin rau.si înlocuiti-le cu expresii neutre. limitat la propria-i substanta. sa-l tempereze si sa-l justifice. obiective.sonderbehandeln . Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv. cu orice pret. Extrageti din viata mirosurile sufocante. de pilda. scopul sau principal este de a permiteacomodarea. stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale.mai scoliti cum sînt în general . În fond. privit în fata asa cum e. Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung). el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. În cartea saUniversitatile lui Hitler. ca si bolile trebuie primite în fata. si veti gasi pretutindeni credit si complicitati. El încurajeaza colaborationismul. daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze.pentru legitimarea sa. Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum.tot ce e prea legat de sînge sau sudoare. el poate fi acum biruit.siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii . “sa igienizam” raul. Altminteri. complicitatea cu oroarea .si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului. iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta. Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii. adica “a trata diferit”. eufemismul îi ajuta sa evite realitatea. “value-free” (cum e.

Cadem astfel peste o veche obsesie . sau chineza contemporana. ci rosteste sunete lipsite de orice înteles. au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice.Universitatile lui Hitler. e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca. poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. deci. daca în ceea ce priveste limba naturala . teza aceasta? Falsul . zicerea falsa este un fapt indiscutabil. caci despre el e vorba.banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze. corupta. Altii .fie ea greaca veche. Cel mult. Sau e cu putinta? . Cum? Metodele difera: unii. nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica. e neantul! Interesant.limba “adamica”. radacinile idiomului originar.spunea el . astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta. încercînd sa reconstituie.erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor. limba “adamica” ar fi fost “amestecata”.spune Socrate care îl combate pe Cratylos . un filosof. dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui . Cum îsi argumenta Cratylos. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”.si-au spus unii îndrazneti. la inexistent. era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. or inexistentul e neantul.se refera laceea ce nu e. Ceea ce ni se sugereaza este ca. eskimosa. fiindcaminciuna nu exista. divizata si sub-divizata. preschimbata. ca într-un joc de “puzzle”. Iasi. cînd cineva nu spune adevarul. în vremurile vechi . 2000. care.unul care pretindea ca e filosof. el nu spune nimic. Dar. COMUNICAREA Era odata. dupa catastrofa Babel. de mult. mai ales. la momentul Facerii.stranie la prima vedere.ma rog . Polirom. în care nu se putea pronunta decît adevarul. sau limba “antediluviana” . sau . înca din Renastere. nu se poate minti.[i]Max Weinreich. nici minti).limba zeilor sau a lui Dumnezeu. aidoma lui Dumnezeu: acestia . pe de-alta parte. Prin urmare.

care. pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . de pilda. apoi fizica. ceea ce nu se vede. razboaiele. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra. certurile. invers. numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului . oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. lipsit de substanta. logica formala. Unii s-au gîndit la semiotica. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. a transparentei absolute. complet . nu esteacolo . investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. . nu se “spune”. am zice. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos. adevarul e substanta originara. ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale.decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect .erau filosofii. daca nu ar putea spune minciuni. au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica.indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . perfecte ale vremurilor noastre fericite . este indicibil. oamenii s-ar întelege perfect între ei. semnificatiile. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea. ca tine mai curînd de neant.sînt. Or. prin urmare. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare. visau la o limba universala. de adevar. corupte fiind. visele. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul. mijloace de comunicare magice. dezbinarile. de fapt. În schimb.precum televiziunea si Internetul . Ar disparea atunci adversitatile. se credea. dar desigur. ori limbajul computerelor. dupa Galilei. ci. sau macar sa viseze ca. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede. Si ei cred asta. sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. si care. de realitate. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii.adica transparent. într-un fel. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. bazata pe ratiune.ar conduce la armonie. gesturile. ar comunica doar adevarul. si ca falsul e acolo un intrus. chipurile. mai tîrziu. iluzia. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. noile media. zicerile tuturor triburilor fiilor omului. si pentru armonia umana. transmit falsul.anume ca. Caci. E ciudat sa vezi cum. Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. apoi. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. precum Descartes sau Leibniz. din timpurile vechi si pîna azi. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere.

a nenumaratelor comunicate. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad. zeul si planeta data prin repartitie . volatile. toate bune. mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte . Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche. Într-o zi ca atare. prin urmare. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. Dupa cei vechi. macar scriptic: adica sa nascocesc. Închipuiti-va. al hermeneuticii. s-a impus saptamîna de 7 zile. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva . daca am fi fost informati de “eveniment” . un atac. dar si al retoricilor care îl fura pe cititor. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei. dialoguri.prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” . declaratii.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol. Mai departe începe fantasmagoria: . conferinte. obiectiv si “la timp” . “workshop”-uri. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca. mai discreditant.neaparat complet. al subtilitatilor “mercuriene”. care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii. Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. a inundatiei cu vorbe de la colocvii. “briefing”-uri. Am ratat. interviuri. ocazia. belicos. Dumnezeul meu.Mercurii dies.Dovada cea mai buna este ca.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti. un pamflet. de ce m-ai parasit?”. mai sarac. treptat. În pofida obsesiei “comunicarii totale”. de pilda. a myriadelor de “talk-show”-uri.“Martis dies” . momentul bun. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. nu în Iliada. Sa perseverez totusi în eroare. sau Crucificarea. Or. mai incompetent decît azi. acid.ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui. mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica. Pîna aici.daca nu fizic. reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. ceva muscator. al despicarii firului în patru. Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur. total. în decade. se minte si se falsifica din belsug. purtatori(oare) de cuvînt. ca proba.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat .

Pentru aceasta. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi. Cît despre Wodan sau Wotan. nimic nu putu opri. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor . Marte. Dar în continuare. viata omului. si în general. Mercur. parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza. daca cu Monday = ziua Lunii. Oricum. zeul nordic al tunetului. a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine. s-o împrumute de la romani. de unde provine “Wednesday”. dispretuia mistagogia numarului sapte.ambele responsabile cu amorul. imaginata cîndva de preotii caldeeni. sau. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. Venus. treaca-mearga. a animalelor si a plantelor. Doar poate ca Freya si Venus . în marxism ori în “stiinta rasei”. Crestinii. decît se potriveste un Panzer cu o floreta. “Dominica” . de pilda. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). cum vom vedea mai departe. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. ceea ce. sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca.vizibile cu ochiul liber: Luna. Asocierea. scurt.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca. Altminteri. în Imperiul Roman. sub influenta cultului solar. în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. Aristotel. zeul magician. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. invazia astrologiei orientale. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. cinstit vorbind.care tinea cont de marimea duratei .Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . Initial. Saturn. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului). grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. prin influenta lor misterioasa. cu alte forme si ingrediente. sotul blondei Freya. adesea. a alchimiei. e cam fortat: Thor.de unde “duminica”. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva. care ardeau “sa intre în Europa”. Soare. si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. vor prelua ideea. în Antichitatea tîrzie. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii. aveau laturi comune . Jupiter. Sunday = ziua Soarelui. care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”.

anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) .la. ci si aceea a “zeului necunoscut”.re. se observa regularitati ce. va fi nu numai ziua lui Saturn. de la 1(Luna). împietrite în limba. nu-i asa? Nu mai mare. Miercuri . Saturn. Mercur. si .si. daca este scris în acest fel.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale. ordinea obisnuita zilelor saptamînii .perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului . Sminteala.e nu doar o alta zi. joi (6). ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei. îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. sîmbata (7). Soarele. cînd le venea rîndul. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica. fa . nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton.sol. sîmbata. cît este înca marti. ca si urmatoarele trei cvarte descendente. vineri (3). nescapînd sa intoneze. miercuri (2). re. Deocamdata. ori informatie! Oricum. fa. marti (5). Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale . dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija.este aceasta: Luna. la 7 (Saturn). potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor. Asadar. mi. în sine. Venus.si rescriem astfel zilele saptamînii. În consecinta. ori limbaj. ce-i drept). ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie.do. Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile.luni (1). ma grabesc sa închei. la. Marte. dar si influenta altei planete si a altui zeu.provizoriu însa. daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus. sol. sminteala cu rezultate durabile. cu siguranta. duminica (4) . acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca.va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care.mi. vom obtine: do. Jupiter.

nu mîncase.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara. de altfel. de la împaratul Augustus. Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu. trist . crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine. care erau iudeii. Într-adevar. ca în a saptea se odihnise. nu conteaza). ca alde Seneca si Tacit. zi nefericita în care .Sabatul . daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina. Sigur. acestia. asadar de “Sabat” .greci si romani . sau la un poet ca Martial. “Sabatul rece” . precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”. toate neamurile aveau sarbatori. Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata. ca si destui alti autori .iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. într-o zi. posac. mari dubii.o sustinuse .credea el . Israel.zi de post .avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor.nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta. numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa. extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni. învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti. un autor satiric precum Petronius Arbiter. sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi. rau. în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. a saptea sa dormi.spunea Manethon. dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. un popa egiptean elenizat . Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu.Ce poate fi mai firesc astazi ca. facea pauza mereu a saptea zi.de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini. vazuta ca demna de dispret. cu spor sau far’de.cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”. aparea bizara. dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi . grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si. care . Dar aceeasi mare eroare . pîna la un istoric ca Trogus Pompeius. pesemne fiindu-i greata.adicafara viata. dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine. sînt negru în zilele saptamînii. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . dar frumos de Sabat” . ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. asupra identitatii caruia aveau.se proclama acolo. culmea. care declara ca. depost .

ca proba. Pagînii. si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat.credeau unii antici despre evrei . daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi. si duminica. “natural”. ori italienii au pe “Sabato”. Dovada ca au mutat si data Pastelui. Ceea ce nu prea s-a întîmplat.” Te întrebi. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur). si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. care se speteau de zor si sîmbata. saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”. Asocierea a venit ca de la sine. au mutat repaosul în ziua Soarelui. înca din vremea lui Caesar. deoarece . Augustin. Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. dupa vorba aceluiasi . Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita. Popor stupid .mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate. ajung în paguba. de pilda.afirmau altii. tribunalele si alte oficii publice sa fie închise. Si astfel. printre care marele filosof stoic. ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” . în urma unei lupte pe viata si pe moarte. Pîna una-alta. Seneca. cît si în alte mari orase ale Imperiului. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire. Si astfel. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. de asemenea. nefiind facute la timp. Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. dupa un timp. în aproape 28 de ani. vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece. redat de sf. la ce mai e buna cultura. dar.ziua lui Cronos-Saturn.Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. Într-adevar.credeau ei . iudeii erau destul de numerosi atît la Roma. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn. Popor lenes . acolo unde noi. avem “sîmbata” (de la “sambatum” . Pasajul. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. cei cu un temperament limfatic. ursuzii sînt saturnieni. duminica. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando). merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. citind asa ceva. iar multe lucruri urgente. la ce mai serveste filosofia. morocanosii. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca. afirmîndu-iinutilitatea .forma nazalizata pentru “sabbatum”). ei nu s-ar fi aparat. cînd au fost atacati de Sabat. mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent. îi dispretuiau pe unii.

Astazi. Dar pesemne ca. drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol.politically corecti. heterosexuali. si pe celelalte. aproape inacceptabile. inexplicat. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila. un pervers. le putem privi atît de netulburati si pe unele. De asta. ba chiar avînd pe Diavolul în el. superstitios. Cei frumosi. neghiob. radacina neroziei . iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp.dupa cum preciza un pagîn roman întelept. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. exitusul subit. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. platitorii de impozite onesti. ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete. parca. cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor .toate acestea ni se par scandaloase. în fine. ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte. Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate. diferitele cunostinte. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. în timp ce cetatenii normali.a dat vlastare care au napadit toata lumea. ori dotat cu un temperament posac. patrioti. Rutilius Namatianus . iar “prostia” e crestinismul . Graba lor. ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul.Seneca.unde “radacina” e iudaismul. La fel. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. un razvratit social. asa cum se gîndea sotul ei. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes. “învinsii au dat legile lor învingatorilor. pesemne. odata. un “dusman al neamului omnesc” (Tacit). moartea unui tînar. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu.inclusiv printre . Admetos. apartinînd unei natiuni demne de dispret. fara vreun semn prealabil. precum regina Alcestis. iar “radix stultitiae”. În schimb. De pilda. precum mitologica Euridice. un asocial. a unui copil inocent . va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. a unei femei frumoase si iubite. tineri si fericiti. considerîndu-le lucruri pline de miez.

Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà. a jignit vreun spirit. si spera ca vom redeveni indestructibili. stim pozitiv ca orice am face. Apoi zeii . Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”. cît fiindca îsi da seama ca . exista parca în noi oinstanta încapatînata . Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem.s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. fiintele omenesti au crezut ca moartea. sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul. În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden. în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica. daca nu mai sîntem. De parca ceilalti . moarte “naturala”.ne spun antropologii . zeci de mii de ani. la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames. vom muri. ori. dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . Sfîrsitul lui Enkidu. dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. cît timp sîntem sanatosi. mult mai împacati. ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. toti oamenii. ori a pierit de lancea unui dusman. mai gusati . dar nu atît din iubire pentru acela.proprii parinti de “vîrsta a treia” .aproape orice moarte este accidentala sau intentionata.pentru a se coborî în locul ei la Hades. rasuflam usurati… Adevarul e ca. descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus.sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. Pentru omul primitiv . daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. cînd nu e un asasinat.mai batrîni.cum stiau vechii greci . adica omor si nu exista. îl umple pe Ghilgames de disperare. né gioventude”.pedeapsa individuala. Evident. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam. Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic. sau vreun demon care s-au razbunat. mai hîrsiti. mai ales. de fapt. vreun zeu. asadar. Ori. unde se afla pomul vietii. De ce atunci mor. prietenul sau. si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”. totusi. e expresia unei pedepse pentru o crima comisa .

Democratia mortii. Înteleptul Ecclesiast ar . în chip deambrosie transcendenta. sau a unui accident.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. de undepsyche = “suflet”).. nu îl impresionase niciodata. la fel ca fratele sau mai blînd somnul. doctrina sufletului nemuritor. sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. Succesul ei . nu poate ocoli moartea. elixirele magice ale alchimistilor. care totusi mor. faptul ca nu ne putem accepta moartea. Mai tîrziu.asa cum o atesta si etimologia sa .caambrosie . pe masura ce acestea s-ar uza. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge. sufletul celui ticalos este expediat în Infern. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa. daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit. S-au mai inventat. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste. pe de-o parte. faptul ca robii sai mureau.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile. Marele Sef. bietii.d. un mare erou. altii îsi spun speranta în ingineria genetica. mare rege si fecior de zeita. a unui blestem. vorba Ecclesiastului. Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era.elleader maximo .Ch. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda. cei nevinovati. la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii. Fireste. unde sufera un fel de a doua moarte. certificabilaaici .nu era decît un “suflu”. caruia îi cere leacul nemuririi. în urma. misterele initiatice. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. ca si în paleolitic. supravietuitorul Potopului.nimeni. inepuizabila în procedee ridicole. butasite prin clonare. cît si faptul ca ea. cum o sa moara. initialsufletul . în schimb. disparitia poate fi amînata indefinit. Pentru crestini. care îi promitea lui Odiseu nemurirea. De unde. marile metafizici religioase au conceput. acolo unde locuieste Utnapistim. si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. este anulatadincolo. în 399 î. mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii . este inevitabila. totusi. mumiile egiptene. nici macar el însusi. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. Caci daca moartea e urmarea unei pedepse. la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. care le-ar putea înlocui organele. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. Si totusi. cînd Socrate e servit cu cucuta.Ambrosia ramîne. relativ noua si uimitoare. Dar el. sîngele lui Isus.

daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa. nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii. cum o sa presupunem asa ceva. faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia . ebraica . italiana.putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim.vai. Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum. ca-i primeste îmbratisarile. caci la noi doar “minciuna e femeie” .traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica. un moment mai tîrziu . spaniola.înseamna. latina. Aceste fraze. ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. ca o femeie. n-are nici un haz. greaca. ca-i accepta promisiunile. a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! . nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”. cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita.vorba lui Nieztsche .nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie. “neascunsa” . În româna. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie. nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta. au fost mijloace neîndemînatice. sedusa de omul de stiinta.sa-l refuze.asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul. pentru ca. adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen. asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic. în masura în care au fost dogmatici. fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa. ba chiar lasciv. pasiv. “Adevarul este femeie”? . rusa.precum franceza. literal. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi . ba chiar mai rau . poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda.

sînt în general asexuate . Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. rîurile sînt barbati. Romanul e cam fad si banal.chiar si stejarul atît de viril. “Suflet” (psyche) e femeie. zamisleste frumosul. care o chinuie pe fatuca. sigur ca pîna la urma se face nunta. vegetatia. etc. dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge. confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”.Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata. fiintele dupa taxinomia . în fapt. dar în limbile vechi .a lor. de data asta. în aparenta. fecundat(a). în aceleasi limbi. nu a noastra.se mai poate ghici.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII. ceva alegorie la baza: e vorba. Oricum feministele ar avea de lucru aici .au si avut. exista un roman alegoric:Eros si Psyche . producînd gelozii si procese interminabile.un june cam flusturatec. Toata aceasta psihodrama platonica devine. saraca. Mai intervine si mamasoacra.o fata cuminte. fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei. macar în unele cazuri. dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi.gen si specie. Dar. În schimb. iar “Eros” (Iubire) e barbat. Or. dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. inima .sa spunem oare sexul lor? . rodirea erau asociate feminitatii. caci cuprinse de remuscari.da. femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice. si-o lua lumea în cap. pîna pune gheara pe ipochimen. cum spuneam. imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul . Tinerii se iubesc o leaca. Ea nu se resemneaza.sînt vazute ca lucruri . În Antichitate. distributia aceasta a devenit arbitrara. Vînturile . cînd oamenii erau mai frusti. probleme traducatorilor si filosofilor. Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi. în greceste. dar are.Sandra Harding . etc. asadar. ca si Liebe (iubire) sînt. probabil. se sta chiar mai rau: Seele (suflet). prin inversiunea sexelor din româneste. Organele interne . ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev. de altminteri: una dintre ele . ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. doar-doar. El .s-ar parea . o anumita logica . ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor . ambele. Afrodita. ea . Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin. În limbile moderne. cresterea.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste.ficatul. uneori si neutru.în timp ce membrele au sex. Asta fiindca.baiat la noi (la singular) . despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care. de bani gata. si asa mai departe. feminin.

cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. locuiti de “hamadryade”. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. zi-de-zi. ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti. sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. sa ragusesti zbierînd “ordine”. nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. . si mai ales. hobby. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. elev sau profesor. la vorbarie. lascoala. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze. pîna la urma totusi. ca si ploaia . în aceste conditii. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine. înconjurate de apele masculine. de partea cealalta. E trist sa stai în banca. urmarite de zei sau fauni libidinosi. Si.sînt masculine în greaca si în latina. (În româneste.sînt petice de pamînt roditor. studenti si profesori decît larecreatie. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. adica e infecund si absurd. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. plin doldora cu carti. poate. amor. la timpul liber . mîncare. se duce. sa rîvneasca la a nu face nimic. Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. somn. fireste. s-au transformat în copaci. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. totul prins în laturile firaraiei de la computer. spectacole. nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor. Pentru noi. cu dosare prafuite. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. Insulele tind sa fie femei . plimbare. ca sa scape de siluire. o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber.) Fapt este ca. sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici. Cerul este barbat. De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir.si ea element fecundant. calatorie. la un moment dat. în vreme ce Pamîntul e femeie. asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. sport. student. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. televizor.

Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). prin excelenta. aparitia disciplinelor teoretice matematica. adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic . ale lui “schole”. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”.pur si simplu . au fost inventatestiintele . fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . de la verbul latin respectiv. astronomia si filosofia. Scoala. al regulei impuse de sus. se putea dedica contemplatiei dezinteresate.fara scop. ragaz! În Grecia. Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi. sub blestemul originar almuncii . alteori cloaca acesteia. locul obligatiei. nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. ele cad. cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. “licere”. “a nu munci”.la a vegeta un rastimp .scoala era exacttimp liber. toate aceste activitati ale intelectului. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. la izvoarele sale eline. fizica. si de aici actul învatarii sînt.anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii. ci exact pe dos: “noi gîndim. a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. ceea ce înseamna uneori laboratorul. “recreatie”. fara proiect. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz . înMetafizica. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . Prin urmare. oricît de lucrative ar fi fost acelea. ce n-au de-a face nici cu folosul. astfel. nici cu desfatarea. în orice caz. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma . Si totusi.era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim. Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele. cînd stiinta . la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. în loc sa trebaluiasca. nu gîndim”. Ele se prezinta drept “anticamera vietii”.fiindca exista. dupa ce toate artele au fost nascocite.schole însemna “timp liber”. “sedea în recreatie” si. Fericitul. sînt vazute drept fiiceleragazului . Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt. Asa imagineaza Aristotel. unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas. al caznei.

tehnici. manualele. sau. Au ramas la post. odata ce suna de recreatie. elevii. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” . în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. cataloagele. arme si alte asemenea. chiulul. “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”. încet-încet. “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. Cît despre “clasici” . mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. ori chiar. toceala. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii. daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent. pentru noi. comportamente si gesturi specifice actuale. Faptul. . pentru a merita cele mai mari laude . premiile. eventual.adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. notele rele. produse artificiale. sau s-a încheiat.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care. vechiul sens de “ragaz” a palit si. programa analitica si. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. sau “trib de salbatici”. n-am fi totusi prea uimiti. dar cititi aproape niciodata .vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. în final. Mai tîrziu. masinarii. în schimb. prin metonimie.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. denumea “vechiturile”. concursurile. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic. Pentru cei vechi însa. scoala s-a întrerupt. treptat. dascalii. de la sine înteles azi.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”. Dimpotriva. inspectiile. “scoala” a fost “recreatie”. pedepsele. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. în fine… clopotelul! Bref. a disparut cu desavîrsire. la începutul-începuturilor. diferenta dintre moderni si antici este ca. examenele.

“vîsliti în ritm de toba”. nici “ hoarda”. cîrlig si podet.Ei bine. va rog.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . inspectorii si ministrii. Or. “luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”. sau “milites classici”.armata în ansamblu . Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul .azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective. de preferinta de fabricatie recenta”. derivat al verbuluikaleo . apoi. nepricepînd nimic din dialectica si diereza. Asadar.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. cu timpul. “apel”. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. În epoca moderna mai ales. nu . nici “tortura”. toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci. numai la ordine. batalii navale. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel.classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. disciplina. bine tinuti în frîu. Or. “klesis” sau “klasis”. printre barbari. se pare tot din Grecia. “mare nostrum”. dar mai tîrziu.“a chema”. mai exact din “Magna Graecia”. într-uncontingent militar. manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta. evident. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. dorienii . “perfidia plus quam Punica”. ÎnOmul politic . uneori “denumire”. si “clasa de elevi”. chiar înainte de a fi încolonati militar. cînd vrea sa opuna unui categorii unitare. of. pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident. cum ar fi “elenii”. si în ultimul deceniu. chiar si la noi. “asculta comanda la mine”. Iar “classici”. baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic. mai alesflota de razboi . ca urmare a “clasificarii”. astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung). mai erau si romanii.pronuntau “klasis” (cua lung). o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. si îndoctrinati. si înca romana. însemna “chemare”. pesemne. sînt toti tunsi chilug. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. în epoca timpurie. etc. cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. dresati cum o cereau regulamentele scolare. adicacontingentul. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. fiindca. Or. erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane . Acestia.ci “flota”.

spre disperarea scolarilor. academicieni. delicios. pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. furati. În schimb. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori . de “classis Romana”. interpretati. “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei.în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. prescurtati. tunsi. încazarmati. încorporati sub drapelul spiritului. preotime. În locul lor . “clasicismul” . cu foarfeca si lipiciul. fie. “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt.adica “flota clasicilor” . schematizati.de ar fi cu putinta . rastalmaciti.martial. mai curînd. adica cei mai apti sa fie imitati. interpreti. întind bietii. dupa nevoi. mai ales atunci cînd. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa.lor. unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori. Deutschland über Alles”. printre altii. Si s-a luat! Nemtii. instrumentati. resuscitati. au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland. dascalime cît încape. ideologi. drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei. lichidati si. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. “cultura”. numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei. Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”. Potrivit vorbei pictorului Ingres. justificari pentru orice insanitate. dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar. clasicii artei. Omogenitatea se referea la o anumita.“este un prea generos tezaur. transformînd.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. reconditionati. Iata deci cum. legitimari pentru orice ignomie. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. cît si clasicilor monumente de marmura. fara sa se poata opune. de unde oricine poate lua ce doreste”. citati. la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. forfecati. frizati.

asa este. posibila. Si existasi America. . America Centrala si America de Sud. mai vestite sau mai obscure. ca regrupare cultural-lingvistica. zilele acestea. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni.vorbeau despre Columbia. despre Indiile de Vest. deci. O masina americana nu este o masina braziliana. a mexicanilor. dar si mitica aproape “Lume Noua” . ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste. nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic. europenii . cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi. etc. Sa fi urzurpat. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. Exista si “America latina”. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. pe scurt a Utopiei parea. Adica Statele Unite. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. a prosperitatii. iar dolarul canadian nu e dolarul american. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. descoperite dincolo de Oceanul Atlantic.America punct. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . si nici macar Rusia sau Germania. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani. prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent. mai mici. desi e si el la fel de american ca si celalalt.locul unde realizarea fericirii. Peru si nici macar Canada. au însemnat mereu.Geografii disting între America de Nord. mai mari. fiecare cuprinde mai multe state. pe la noi. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. ci la una în Statele Unite. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. în fine. despre Brazilia. Politiceste. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. Cei care. politica. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”. Cuba.la fel ca azi . Este vorba neaparat de Statele Unite. despre Canada. Iar cînd ziarele.si despreAmerica . vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. a pacii.

la 1950.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus. autoritare. europenii gaseau. e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci. de o specificitate culturala uluitoare. ca razboiul îi poate lovi acasa. bogate. asadar. Plecînd. din Europa în Argentina. libertatea neîngradita. de puciuri. separatia statului de biserici. prosperitatea. ca îngradirea ei . s-a prabusit Utopia? . ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. prin libertatile. Aceasta nu era “lumea noua”. America adevarata. nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. frematînd de vitalitate. Argentina. ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica. la 1880.fie si partiala . la 1990. ceva bine cunoscut lor: violenta. lovituri de stat. prin stabilitatea. domnia legii. Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. prin bogatia. Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”. ca pe oricare alti locuitori ai planetei. dominatia exclusiva a Bisericii catolice. În schimb. sa spunem. prin securitatea. teroare politica. separatia puterilor. În imaginarul european. Mexicul. Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa . falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. înca de secole. încîntatoare sub multe aspecte. nu erau. etc. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor. fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. Brazilia. lipsa de libertate.atunci cînd acestea au aparut . de dezordine si violenta. la 1900. Numai Statele Unite au întruchipat. ci doar o repetitie a celei vechi.si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. s-a impus ecuatia America = Utopia . dictatura.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe. de-a lungul istoriei lor. mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . eroul lui Thomas Morus din “Utopia”.cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . ce relateaza neobisnuita sa calatorie. Desigur. la alte dimensiuni. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. s-a destramat visul. Dar ele. prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil).sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia. la 1920. prin Constitutia lor. erau tari mari.este uneori necesara.

pentru a nu fi surprinsi de inamic.de la acelasi verb “steichein” . de origine feniciana. Se vor reface zgîrie-norii. trebuiau sa se strînga bine laolalta. o data cu ele. Se numeau “hopliti”. aceste semne grafice “elementare” . Dar. Statele Unite.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) . plînsi. Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina. Statele Unite vor iesi fortificate. A redus rolul cavaleriei si.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt. semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele. dupa legea firii. Din aceasta încercare.fie ele litere. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care.s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. în epoca arhaica. în rînduri strînse . fie chiar liniile din care erau alcatuite literele .plural “stoicheia”. sociala si culturala a cetatii grecesti. Comertul si navigatia au prins avînt si. maturizate. uneori.adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete. asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. a subrezit statutul aristocratiei conservatoare. înteleptite. asemenea hoplitilor. Si astfel o secventa de comunicare a . dar nu numai atît. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua. ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare. au fost astfel. sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). le-am spune azi . pregatindu-se sa atace. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. Noi clase “burgheze”.au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” . iar mortii. au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. posesoare de latifundii. Leul ranit va fi teribil. a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica . fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice. implicit.a merge în rînd. Or. tindeau s-o ignore cu destula naivitate. o mai veche inventie. asadar. DarAmerica? STIHIA Mai întîi. fie si lexical. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice. deoarece aveau armuri grele (hopla) si. a scrierii alfabetice.

eN”.ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” . noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat. într-o masura covîrsitoare. Iar Nietzsche. Si. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii. în “elemente”. la fel ca “stihiile” alfabetului. adica în pasul de mars. fericiti sau nefericiti.adica a spiritului analitic.mici linii asociate în diverse combinatii. Modelul ramîneau semnele grafice . analizam. Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite. fie scrise. Aici. îmbucatatim.dupa filosof . dupa cum se asuma pe atunci. distribuim. adica principiile. ordine si pozitie. “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. fireste. precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” . Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” .) Buni sau rai. precum Platon. de vreme ce. ostil cavalerilor si aristocratilor. de pilda. mult mai tîrziu. nu numai limba putea fi analizata astfel. Educatia generala. iar din combinatiile lor. separam. descompunem. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram .“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma. induse de Iubire.“spiritul de pluton”. Apa. (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora . “atomii” .spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. configuratia AN de NA prin ordine. cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul.patru litere fundamentale . Asa de pilda. Pamînt.cîteva la numar. care erau . se nasc toate lucrurile si fiintele. I-am putea spune si spirit “hoplitic” . sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . iar Z de H prin pozitie. divizam lumea în fel si chip. daca limba. în continuare. evolutia omului european.sînt “stoicheia” (sau. de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”. despicam. comunicarea.cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL.elementele lor. Unii. limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci. au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari.se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic.spunea primul: Foc. eM. a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” . Mai mult. poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” .adica niste particule indivizibile . Pentru Democrit si urmasii sai. în pas de mars. Aer.

diferitii initiati. omul cata sa imite Spiritul. pleaca zilnic cu barca de aur spre apus. etc. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme. asculta comanda la mineee”. pe dealul din fata. în linie de bataie. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest. în Occident! Pe de-alta parte. spre Apus. în . profetii asa-zisei Traditii. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui. adica initiat. Soarele si pe Osiris:sa fuga. a Persis ad Graecos. Osiris. stiintele noastre recombinate. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat. a Graecis ad Romanos.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. Asadar. dar. dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. marele zeu egiptean. pe meleagurile lui Saddam Hussein. se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici..o stie oricine . pentru profani.” Concluzionînd. în spatiul eurasiatic. moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse.inanalizabile. sforile globalizarii se trageau. azi ele se trag departe. dupa care trece pe sub noi. a Romanis ad Francos. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. Dar e o initiere ce. Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”. “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar). unde este ucis. Mai departe. alfabetele si gramaticile noastre de elemente. etc.dincolo. asa cum ne convine. istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. Iar noi? Desigur. asezat dincolo. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton. daca acum patru mii de ani. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”. iar Soarele . de catre Sargon din Akkad senior. dupa chipul falangelor de hopliti..

se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei.pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele. cel putin: al doilea val . Navalitorii rasera toate colibele administrative. . pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati. ba chiar. Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci. unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” . ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel.distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”). Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri. în grupuri organizate.fura asa-zisii indo-europeni. caci. tara manoasa. primii care intrara în Europa . pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele.c. nu-i asa. s. China mai are. pasnica.doua mii de ani mai tîrziu. oroare. aur. fug catre Occident si oamenii simpli. în hoarde. pe lînga sexism. asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). sare si importau vin de cel mai bun. cu calauze. prin urmare. a Spiritului si a Imperiului. barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul. sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa). cu sau fara vize. se stie bine ca printre barbari. egalitara. în fapt. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici.veziRepublica lui Platon . animati de un profund spirit antieuropean. pe sub tuneluri. precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri . la Roma.si cam cu de-a sila . agricola.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana. Dar razbunarea femeilor veni . Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. cei mai renumiti au fost gotii. de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. mai faceau si trafic de copii. Au gasit o populatie civilizata. acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani. De aceea. sau cu lumea în cap .l. pe vapoare. cu sabia în dinti. bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur). care respecta profund drepturile femeii .cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman. codri verzi de brad. Adevarul e ca.biroul oval al lui George Bush junior. mai introdusera.rînduri. si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent . calari.dar în chip irezistibil.

în fine. gotii preluara temeinicacquis -ul roman. dar corup soldatii romani. dar sa mai astepte. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem. iar caii gotici fura adapostiti numai temporar . cu naivitate de barbar. Numai ca omenirea merge mai departe. nu va plac blondele. sînteti rasisti. Pîna la urma.un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile. bineînteles. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica. vandali si franci . disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. confectionara pluguri. “Limes”-ul roman se facu pulbere. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. uitara cu totul de unde venisera .de la noi. o mores! . ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica.în sfînta bazilica Sf. automobile Porsche si. Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. dar raportul acesteia. catedrale. ridicara case. cei lasati în urma-le. deschisera cai ferate. Widukind al III-lea.La un moment dat. desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. femeile noastre sînt vîndute de zor în . de exportat busteni exportam. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. era de fapt de neam got. întreba regele lor.ofta prefectul roman pentru extindere. De atunci. prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. cum tot în criza economica erau. fu ca integrarea gota este lamantabila. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti. iar armata sa. navalira la sudul Dunarii. într-o noapte. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. era formata aproape numai din minoritari goti. pe Hercule. Romanii trimisera. burguri. Petru. vreau sa spun . cu mic cu mare. supranumit “ultimul roman”. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate. în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia. Pentru a explica situatia. tuciuriilor”? “Nu sîntem.si ce datorii au fata de noi.

integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. lucrurile s-au diversificat: mai întîi.Occident. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. dar si “politic”. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. nu ne îndoim. este aici “polis”. Astfel ca. Urmeaza tot restul. “oras”. omul este un “animal social”. La confuzia rezultata. adica are nevoie de ceilalti semeni. “polis” însemna si stat. omul era un animal deopotriva “social”.ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . la greci statul nu se prea distingea de societate.statul national . pe de-o parte. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. o vor lua în consideratie. în principiu. avem adjectivul: “politikos”. ceea ce tine de cetate. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. dupa cum ne-a iesit buhul. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”. Cum stie toata lumea buna. daca are nevoie de alti semeni prin . totusi. (De fapt. Astfel. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. dar si ceea ce apartine de stat. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul. Cuvîntul originar. sub scutul turismului. De aici. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare. Asadar. Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident. Acum cerem cu disperare vize pentru ca. chiar de societate. sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. ) Or. altminteri fiind el neterminat. sau aproape. cercetatorii noului mileniu. în mintea lui Aristotel. asa ca.ului Europei. la Aristotel. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el. de cînd cu “legea Ticu”. sa penetram în interiorullimes. de oras. ba chiar si traficul cu copii e în toi.

“Politeia”. Avea dreptate Max Weber. pe timpuri. frantuzoaica “politesse” . Ceea ce nu e cazul. carele de la “polio-polire” . ma tem. italian. “Republica” lui Platon se numea. Astfel ca avem în româneste doi veri buni. tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. “politica”. uneori. de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var. “politic”. etc. Grecoteiul “politikos” una e. amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. organizare politica a statului. un pleonasm. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”. apoi francez. Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! . pe asta “gura de rai”.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. în mod barbar. Pe scurt. sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”. s-a trecut la sanctiuni si arestari. încet . cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. Fireste. “politologie”. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. Altfel zis. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. fiindca “politeia politike” ar fi.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”). în italiana “polizia”. Pe de-alta parte. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna .cum se poate crede . înseamnînd constitutie. pe acelasi principiu al înrudirilor. cît si “politie politicoasa”. adjectivul grec. în original.a slefui. aveti si de ce: caci. de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. cuvîntul devine “politia”. nu. carele de la latinescul “politus” vine. iar apoi în franceza “police”.încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. ce concureaza pe brînci întru neprihanire. cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure.preajma pentru a-si realiza natura sociala. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime. fara îndoiala. (si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). etc. prin “constitutia chintesentiala”. sa nu scuipe pe jos. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). decît “politica”. stat. ma tem. În latina. devine prin intermediar latin. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. sa nu manînce seminte în tramvai. Numai ca. niciodata. a lustrui. ceea ce am fi tentati sa traducem. politia nu prea poate fi. Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”.

nasul este o figura impozanta. e.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. un om puternic. un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. poate fi si un “boier” de la oras. asadar. care îsi ajuta finii în diferite moduri. rurala. la nevoie. în principiu. al controlorului. care nu vei face nazuri de fata mare. fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . Este o modalitate traditionala de întrajutorare. de data aceasta veche. mai cu stare în sat. Iei trenul. sau chiar din afara acestuia. Fiecare are datorii fata de fini. semnalizez discret ca n-am bilet. dupa vorba. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. e o persoana mai avuta. a dispune de influenta. surprins fara bilet în tren. dar si fata de nasul sau.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi. “A merge cu nasul” ar însemna. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala. ba chiar de clan. se cheama ca “mergi cu nasul”.adica o persoana aflata altundeva în tren. ori o consultatie la un doctor important. Iar acestia raspund si ei. cu alte cuvinte. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite. pare-se. ci neaparat “merg cu nasul”. “merg cu varul”. de sudare a legaturilor de clan. capabil si voitor sa te ajute. Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. De obicei. nu vrei sa cumperi bilet. “orice nas îsi are nasul” . Initial. Daca dispui de un “nas” bine plasat. contractele. o slujba . ori “merg cu prietenul”. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. a avea pe cineva cu dare de mîna în spate. Formula a prins si a devenit. în diferite moduri. pesemne ca cineva. decodat dincolo de nivelul prim. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”.

liberi si egali. “Nasul” ocroteste relatiile concrete. un comision corpolent. o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere. Înaintea unui stat arbitrar. dar a facut-o din plin si la nivel public. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. *** Acum mai multi ani.da. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat. declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. Adesea.grasa. E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne.prin reprobare sociala. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. produc. recomandat de cutuma. contractualiste.pe la Turnul Severin . descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea . “nasul” are în vedere angajamentele orale. la rîndul lor. În stat. De asta. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara.ca. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”. dar. obligati unul altuia si inegali. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. în care nimic nu vrea sa mai conteze. “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal. Statul cere respectarea contractelor scrise. Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care. în fond. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. L-am întrebat daca nu crede ca . încheiate între indivizi izolati. si multe ilegalitati. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. A facut-o la nivel individual. de rudenie între indivizi asociati. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului. relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. Statul favorizeaza relatiile abstracte. fireste. prin aceasta. am constatat . Ceva mai tîrziu. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. ba chiar adesea un fapt firesc. au diferite datorii. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. “nasul” . statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare. au netezit numeroase hopuri. Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional.

anarhie . distructive. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. noul se arata cu mult mai timid. el se stia inavuabil. ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor.“patria politeia” . ochelari maro. sus. a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. vine o tipesa sexy care. a legilor si la teoriile lui Max Weber. care sa aranjeze vagoanele. ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta.sau în greaca “neoterismós” literalinovatie . sinele. în vreme ce eu unul. dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. ba mai mult. un “nas” generos.cum spuneau atenienii. abia instalat în frunte. daca tinea sa iasa totusi la lumina. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare. în latina “res novae” . Cel putin sub chipul sau real.doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. Am înteles. “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati. În loc de raspuns. saritor. printre mosulici si babute. insomniac. dezordine. însemnau rebeliune.mai rau. Asa ca. chircit într-un colt. saltelele si pe toate cele. repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” . tataie?”.la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”. Necazul lui e ca. ca aude: “ei mamaie. pîna la urma. marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi.eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente. “A inova” pur si .pe scurt. s-a culcat. strazile. responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun. mesele. de la sine. Astfel ca. Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva. se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar . s-a uitat la mine ca la un nebun . paturile. Pe atunci. noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare . bogat si tare. era de temut: astfel. îl expediaza la coada cozii.literallucruri noi . Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. ca la un dusman al neamului! Dupa care.îsi potrivea barba alba.dînd din coate si îmbrîncind. casele. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale.

Asadar.de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice.la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie. periodica. se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa. de revolte si rascoale. dupa o odisee lunga. Majestate. enumaio revolutie” . a adus revolutia în astronomie. a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio .adica. ci de la Cer. o revolta?” “Nu. nu-i cazul sa deznadajduiti. potrivit principiului “simpatiei universale”.însemna.voia sa spuna perspicacele marchiz.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima. Sire.a oamenilor. pretentie de restauratie. Dar veni si ceasul. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. destula vreme înca. a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. Totusi. în 1789. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial. e o revolutie!” . Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata. cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. Dar aici. a lucrurilor. în dreptul unui anumit punct.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. mai bine informat. a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine .un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi. închipuita. astrologia: revenirea periodica. a institutiilor. Sire!” . Înca o data noul si ce nou! . Prin urmare:initial. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. dezirabila revenire la punctul de pornire . revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol. De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). revolutia nu-i de la gloate.s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. sub forma mai confortabila. publicata la 1543 si care. ci este vorba despre un “neoterismós” . numai a reveni în punctul de plecare. chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata. “Luati-o din loc. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic. de cresterea si descresterea imperiilor. iar diferenta dintre ele consta în ce . Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta.

Prin urmare.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. sofistii au fost primii. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. pe nume Antiphon. fara compromis cu vechiul. scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. etc. noutatea esentiala. saturati de tensiunile civilizatiei. pe scurt. revolutia informatica. semnifica ruptura esentiala. care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. de restauratie. buna. Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. Acesteia îi opuneau natura:physis. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. Atitudinea lor nu e deloc noua. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. de un timp încoace însa. daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica. revolutia sexuala. Dar oare. o “conventie” -thesis . Cîndva noul se cerea a fi justificat. e cel putin reprobabil.daca nu e malefic. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. Dar. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. de altminteri. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti. “revolutia” nu mai exista. cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul . pare-se. ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. vidata de rezistenta vechiului. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire. nu are de suferit. revolutia culturala.res novae. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este . În Antichitate.vor spune unii. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni.ul. Dar însusineoterismos. deja în alte domenii. vechiul este cel ce necesita explicatii. Punct fix. tînjesc dupa lucruri naturale. un sofist. mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului.

nu exista efectiv. daca ar fi asa. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop. sugerînd conventia? Sau cumva. de ce variaza ele asa de mult. nu-i asa? Pe plaja. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala. poate. deci natura lor e sociala. regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. existentaîn sine a regulii estephysis. ca în Anglia. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. încît unii activisti ecologisti condusi. dintr-un stat anume. cum poate finatura omului sociala.daunatoare. fiindca e functionala. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. vegetala sau nu . ca în cazul celui care încalca legea. ci una ce tine de realitate”. cum voia Antiphon. indiferent care? Poate. Totusi. Dar care este realitatea? Nici Antiphon. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. în timp ce rochia de seara este artificiala. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. Rezulta ca “naturalul” . din cînd în cînd. adica crescute fara îngrasaminte chimice”. asadar muschiuletul la gratar e si el natural. în acelasi timp. Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar. fireste. este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista . rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. sunt la mare pret. dar o anumita lege particulara. de un lord excentric îsi fac.ce este. salopeta este naturala. or. omul nu arata a ierbivor. societatea trebuie sa aiba reguli.o fi el pozitiv si de lauda . un punct de . Daca nu. Obsesia acestui “natural” e asa de mare. nu. Sau. biologic vorbind. Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde.da.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . în multe tari occidentale. în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre. iar produsele “organice”. Iar daca receptia este naturala. Prin urmare. indiferent daca e sau nu descoperita de altii. spune Aristotel. sînt singurele sanatoase si morale. asa fiind. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala.

produsi ca în paleolitic. ar elimina discriminarea femeilor. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. Nu se considera perversiuni . . întelept si animat de spirit european. dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare. autentice. el e si natural. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale. iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile. a creste pui umflati cu hormoni e imoral. nici pe termen mai îndepartat. Atunci. în 2000. iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului. tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar.barbat sau femeie . totul pare a fi aici împotriva naturii. iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. sexiste. Ca urmare.sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. Si totusi. tine de conventie. Dar aproape nimeni nu îndrazneste. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari. dupa principiul lui Antiphon. articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte. Si totusi. a legalizat relatiile homosexuale. fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale.ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. în numele luiphysis. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana . (În 2001 Senatul României. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. În schimb. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului.

foarte diferite. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc. Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. etc. în fond. ca sa respecte Legea lui Moise. dar nici drepti n-au fost.) Sau.sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex. Ceea ce e curios aici însa este ca. ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis.” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”. Iosua le porunceste ca. 2) just. în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers. româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri. latina (rectus). mai vechi sau mai recenti . pe mai departe. ebraica (yasar). ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical). engleza (right). richtig. germana (Recht. cum sa descoperim presupusa “limita naturala”. de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept. rusa (pravo. “corect”.în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui. onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. fie si putin asupra temei! Si pîna la urma. fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”). . Vitelul de aur stie de ce). precum franceza (droit).nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. vine de la ideea ca eroarea. Fireste. cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd . rechts). pravda). înrudite sau nu. “echitabil”. adicathesis si condamnabil.

Ritualul religios a fost în . unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi . numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal. fie si etimologic. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu. neabatut. care e “polytropos” . Ocolisul. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”. fiind el ca si Prometeu. De asemenea. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul. “vertical” . De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”.Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. expert în înselarea zeilor. fie prin “dreapta” hatisului superstitiei. Pe de-alta parte. care. mai influent. cumpatarea. la o majoritate a oamenilor. stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta. la origine sta observatia ca. este numit “ankylometes” . Cronos. precum curajul. Într-adevar. omul drept reproduce pozitia esentiala. sa nu se mai opuna rectitudinii. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa.adica un om cu multe fete. cum ar fi ajuns ea. detururile sînt suspecte. dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. de la Aristotel. dreapta este mai îndemînatica decît stînga. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. pe Uranos. ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu. prin verticalitate. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt.adica “avînd gînduri piezise”. de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul. în timp ce “balanta justitiei” . si a nu umbla aplecat spre pamînt.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”. adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda.orizontal . “dreptatea” e nu doar rectilinie. mai puternic. daca n-o fi fost chiar Prometeu. sub apasarea pîntecelui si a poftelor. Dar de fapt. pare-se. pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului. virtutile. Pe de-alta parte. Ironia este ca aceasta se datoreaza.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“.ca sa nu se plece spre cel mai avut. precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita. o evitare a pierderii drumului.

“KaliYuga” . se pregatea sa piarda puterea. Oricum. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi. dreapta era a “dreptatii”. iar cel stîngaci ori se reeduca. Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral. Confuzie mare! Si totusi. sau poate .anume “directus”. Corectitudinea ritualului. Asa cum am vazut. corect. La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”. cred a sti preaînteleptii brahmani. gata. putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult. în timp ce “la stînga Sa” se . au si acestia un locsor în Cer. firesc. se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît. ori se exclude.opusul lui “left”.vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa.de ce nu? .politicienii prea sireti.de “amestecul castelor”. pasamite. o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza.claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie. ei ne stau noua.devine si “right” . româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept. desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”. politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti. la stînga. Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii . just . dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”. “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp. în vremea veche. daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta. Dar. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. impopulara. dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori.

terorism politic. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. comunismul. uneori ia puterea. la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789. unsul lui Dumnezeu. masonii. la stînga . trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . sau. anarhistii. Stînga. ostil libertatii si progresului. Lucrurile nu se opresc însa aici. capitalist. se muta la stînga. sau a fost omorît. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. sau s-a sinucis. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii. Se face “Tory” în Anglia. fascist. în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica. a Luminilor. imperialist. subversivii. a progresului. ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. legitimistii. Dar chiar mai tîrziu. fie si cu nuante: la dreapta . anumite distinctii se mai pastreaza. Pentru unii. Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai. . fiindca regele.Pavel dinEpistola catre romani ). colonialist si neo-colonialist. la stînga . acesta îsi schimba fortat domiciliul. Legitimitatea intelectuala. etc. e evacuat . ori a luptei de clasa. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi. apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana.îmbulzeau pacatosii. “Junker” în Germania.prietenii lui Dumnezeu.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala.scîrtîind din încheieturi . era un fel de Dumnezeu terestru. apoi la gramada . clericalii. “rosii”. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf.radicalii. S-ar spune totusi ca. dar si politica s-ar spune. rasista a stîngii. dupa o faza de început. totalitarism si celelalte. dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”.la dreapta. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. convinge pe multi prin teoria revolutiei. prin urmare. un timp.amicii Satanei. nobilii si prelatii. dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului. adepta a “Revolutiei Nationale”. Asa ceva se poate. cum bine se stie. cît despre Diavol. chiar fascismul. politie secreta. pentru altii. aparatorii tronului si ai proprietatii. Or. ar fi de fapt o alta extrema terorista. partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti. de pilda. stîngista. junimist la noi. socialistii. Dumnezeu nu mai conteaza. liberalii. nationalistii.

liberalii. aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor.ajung la dreapta. cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba."asa-zisa" .si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon. de la începutul secolului XX. în schimb. de o teapa de dat la buget.Si iata cumstînga devine dreapta. se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. la nevoie.speraclu. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga. Luati situatia de la noi:cine este de stînga. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin. taranistii. dar si în spiritul economiei de piata. Cît despre grosul natiunii. a libertatii."asa-zisul" . prin apetitul pentru reforme. Un caz emblematic. acesta nu are angoase: în chestiile serioase. fie doua drepte. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi. cuvînt . iar CDR . dar mai ales cuvînt - . poate ca o va face si singur. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista.a fost de stînga? Pe scurt. atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga. Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste. al “mitului” ambidextru în politica. parca îi cresc spontan mîini puternice. cînd e de facut treaba. de vreo mînarie. dreapta este aparatoarea proprietatii.abtibild. iar Lenin . destepte. atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga. Dar oare Mussolini era de dreapta. în schimb. . dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. încurcatura este maxima. promotor al “vointei”. sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. iar stînga vrea egalitate si protectia statului. Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. Daca. etc. iar PDSR este mai de dreapta. cuvînt . îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala .

sus de tot pe scara progresului. el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. sau daca putem. sau sa nu le pronunte numele.stigmat. de fapt. nu prea multi. Urcati. Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti. am avut gloante trase. redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator". Mai e si Armata. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta. Vorba lui Farfuridi. Securitatea.doar o "asa-zisa politie politica". cu atît mai demni de respect si admiratie. si ea bineînteles. le-au comis "asa-zisi militari". sau un "asa-zis dosar". manipulati de Securitate sau de "agenturi straine". în 1989. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa". Am avut. bineînteles. sterilizat. al echivocului existential. care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. îi conferi unce spectral. aneantizat. în gura multor autoritati publice. altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica.zic unii rau-voitori . o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”.) Omul primitiv obisnuia. raniti. morti. Cînd X devine. de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele. la cîteva saptamîni. chipurile. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. Cluj si Bucuresti. cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare.ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar. pe scurt. (O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel. Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta. în decembrie 1989. un cetatean onorabil si patriot. "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". a fost . dupa cum se stie. lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. prin vointa cuiva. . cît despre dosarele tinute de ea . De fapt si de drept. "asa-zisii disidenti". din aceasta dilema nu putem iesi. cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat. al nesigurantei.sustin destui . care a comis . o revolutie. anihilat valoric.atrocitati la Timisoara. iata-i si pe ei ajunsi repede. au fost "asa-zise atrocitati". dar tocmai de aceea. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). îl proiectezi în teritoriul discreditarii. Am avut teroristi.

si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . sovinism. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul. în rasparul realitatii. cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie".Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. “asa-zisa coruptie”. si astfel. Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa". antisemitism? Deloc.31): . Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. antisemitism. o prostituata din oras. extremism. pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României. A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. ci doar: "asa-zisul rasism. de n-ar fi fost adapostiti de Rahab.adica ceva atît de eteric. "asa-zisul marasm economic". Fireste. cu o vorba.nu sînt prioritare. în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. Rasism. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului. "asa-zisul declin al nivelului de trai". încît arestarea sau demiterea unor sefi militari. sa le izgonim. “asa-zisa inflatie”. care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. Si. scrie (Heb. Rahab nu-i denunta autoritatilor. în fine. am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine.11. Mai mult. ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?). am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" . convinsa ca cetatea va cadea oricum. a fost o "asa-zisa criza". pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel. sovinism. Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. "asa-zisa incompetenta". etc.

si aici “religia”.raspunde polemic Iacob. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. mai ales la început. prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab.ni se spune . ci prescriptiilor Bisericii. calea “credintei”.de aici decurge tot restul .religiei însasi . daca existau “faptele” considerate juste.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele. Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic . fiat justitia” este deviza lor.inclusiv faptele bune. despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei. a vrut sa se razbune. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional. Dar încet-încet. dimpotriva.Interpretarea unui alt apostol. La Iacob. cladite de Biserica. în ultima instanta. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus. dogmatice si chiar fizice. în plus. Gîndirea utilitarista are aici originea. indiferent de ce s-ar întîmpla apoi .pare a sustine Pavel.nu din fapte a fost socotita dreapta. Rahab adopta. Nu . considerînd ca faptele singure sînt echivoce. ci sînt complementare. institutia. o face însa . Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. dispretuita de locuitorii Ierihonului. prescriptiile normative. îsi si tradeaza tara. “Nulla salus extra ecclesiam” . Iata asadar o femeie pacatoasa care. La urma-urmelor. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort.e alt mod de a spune ca. Desigur. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului. ar putea exista si oportunism în cazul ei .”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. protestantii au accentuat mult mai mult. Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni. si. Am putea spune ca.pentru ocauza dreapta. Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice. Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria. credinta putea fi prezumata. pentru Pavel. oportunism si calcul. uneori teribil de primejdioasa. fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani. crestinul de rînd a fost învatat ca. Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. Iacob. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun. comunitatea cu obligatiile . dupa ce i-a primit pe spioni în pace”. Poate ca. sau pe ai sai. tot asa credinta fara fapte este moarta”. indiferent de nuante.cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine. Si invers.

într-un star de cinema. credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. multa vreme. crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. banalizat. în arta abstracta. ca principiu: în stiinta. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice. în “întîlniri de gradul trei”. Cred ca putem spune ca acum însa. cînd statul si biserica sînt separate. în ecologism. În ce cred ei? În orice. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. în OZN-uri. etc. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie. Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum. dupa destule aparente. ori participa la ceremonii si sarbatori. ocazii de bucurie profana. Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. de fapt. prin totul. Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. cît si a consecintelor practice. în New Age. Apartin nominal unei Biserici. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. . în progres. normal. dar azi.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns.adica deopotriva a dovezilor materiale. Daca. într-un Fuehrer. sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale. cei doi termeni .“religia” cu faptele sale . pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. de pilda. Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic. în fapt. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. la nivelul credintei. despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. în sfîrsitul lumii. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor. chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. ba chiar a identitatii comunitare si nationale. în victoria proletariatului. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului. “Dumnezeu a murit”. cînd. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”. devalorizarea “faptelor” .respective au capatat o importanta tot mai mare. în post-modernism. Acestea. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica.

o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti. prostituata. adeptii de ieri. atunci dispunem de ceva minuscul. aceste doua etici. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata. altminteri divergente. La greci. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. ori. înfatisarea. poate ca. moralitatea lor mai problematica. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. cînd “o aplica”. îi vezi fericirea. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. prin scamatoriile limbii.iata . Nu stim. în fond. oamenii de azi sînt mai liberi. mai mare. vezi omul.G. cît si în alte destule modalitati. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut. de pilda. au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra. Dar. cînd e vorba de unanumit vizibil. neînsemnat.reconciliate. chipul”. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. la lume si la ei însisi mai fragila. dar nu în ultimul rînd.idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul. prin urmare. ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna. de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi . de ce a facut Rahab.Cînd admira o . Cel putin. adaptarea lor la semeni. comise în numele unui nou zeu.Wells. Sigur. dar nu vezi “ideea”. desigur. mai adevarat. mai tare. initial.Ar fi. sau chiar colaborationismul lui Rahab. în schimb. pe pragul dintre fiinta si nefiinta. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa. (Adesea nici mai tîrziu. Luati. daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. cuvîntul “idee”. converg în ipoteza ca tradarea. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele. Pe scurt.

întîlnindu-l odata pe filosof. De altminteri. Vazul. blana moale . ne plaseaza în spatiu.Patitatea.asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general. ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai . adica Forma. care. Exista.theoria . ba chiarforma specifica. indiscutabil. si vedere.“aspect”.femeie. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea. Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”. Cîndva. Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria . cred . literal “stiu. Subtile de tot.dupa cum am aratat . Schimbarea. pe de-o parte. dimensiunile. “chip” a ajuns sa însemne si “specie”. asa cum cerea etimologia. patru labe. fiinte omenesti. ca “era frumoasa la înfatisare”. adica Ideea nasurilor cîrne. Cuvîntul însemna . “a examina cu privirea”. în fine. ne descrieprecis lumea. sau Ideea patului.Conon. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. În greaca veche. . “a vedea”. ele devenira cu adevarat invizibile. mai întîi de un fapt de structura psihologica. în mod precumpanitor.“teatru”. întelegere. si mai ales sa le distingem clar. mai mult decît celelalte simturi. mustati.de pilda “I see” din englezeste.) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa. fiindca am mirosit”. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”. i-ar fi spus: “Vad paturi. Cîrnitatea.” (În limba cîinilor. sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. apoi de un fapt de limba greaca si. este esential.theoria însemna “spectacol”. Adica. cîtforma. sau “a afla” . ceea ce. cognitie. pozitiile. ne permite sa apreciem formele. adica Ideea pisicilor si asa mai departe. pe de-alta. Un cuvînt înrudit estetheatron . fie ea zeita sau muritoare. fireste “stiu. Platon veni. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies . Ideile fura urcate în Cerul inteligibil. nici prin “era frumoasa ca o idee”. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. sau pe greceste. Bot scurt.vezi bine . din “aspect”.) Si în fine. ceea ce . adica “a privi”. De aici provine faptul ca în multe limbi. ci simplu. pe numele sau. o legatura psihologica profunda între cunoastere.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. Esential pare a fiforma.derivat al verbuluispecio “a privi” -. urechi ascutite. fiindca am vazut. se spune. Formele. “alai”. pentru noi. coada. Formele lucrurilor deveniraesente . sustrase privirilor profane. Pisicitatea. de un om. culorile corpurilor. se spune ca un adversar al lui Platon .

ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. aproape aneantizata. ideea este mai curînd irealitatea. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna. micsorata. Cine sta sa contemple azi Idei. Ideea devenise de nevazut si totusi. asa pierita cum e. draga. mîhnit. la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei.Ai pus. “ Pacat. De-aia n-are supa gust! NICI 1. draga. Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . abia putin fardata. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”. se vede bine. evaporata. se pare. “idee” capata adesea sensul de “vis”. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. cum credeau grecii. într-o epoca practica si materialista. sunînd armonios. Asa s-a trezit diminuata. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”. Ca proba: .maestre.Am uitat! -Se vede . sau ne-au sosit gata formate. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. La care Platon. pentru noi.asta au facut-o filosofii. “himera”.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. dar nu vad Patitatea!”. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. si pune-te pe treaba!”. Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. “nereal”. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi. ceea ce ma scuteste sa insist. pîna la urmao idee de unt ? . e numai o idee!” sau “ideea e buna. “Ideea” erarealitatea autentica. mai are si Ideea rostul ei. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un .

untohu va bohu . E falsa consecventa de a demonstra totul. ramînem fiecare la parerile noastre intransigente. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. Daca am cadea de acord pîna la capat. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. Sîntem de acord ca avem diferende. Putem. sa ne întelegem unii cu altii. nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. precum lunile lui Jupiter. divergentele si diferentele ramîn enorme. Chiar între oameni straini. nici. precum diplomatii. Nici. dar nu în aceeasi banca. nici. sau nu-i mai buna? Nici. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. nici sigur o ordine. Putem comunica. O. lucrurile nu au prea mare importanta. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. putem sa ne dam unii altora lectii. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. ea nu e nici chiar un haos. în ultima analiza. Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. E buna. nici. Dar unde sa asezi mijlocul. lumea ar fi cu totul un haos. în ultima analiza.precum virtutea la Aristotel. 3. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. putem explica. dar intervalul e fara repere . acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. Orice consecventa e falsa. care îi dam ocol la diferite distante. e falsa consecventa în dezordine. E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici.haos de particule. aflate în miscare browniana? Nici. asadar. iar unde au mare importanta. Daca nu ne-am întelege. Or. lumea ar fi o ordine. 2. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. calea de mijloc . sa si cadem de acord unii cu altii. E falsa si rea consecventa în a impune. Si apoi. lunile ei. de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. nici. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza). sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna. Stam în aceeasi clasa.K. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. nici. nici… . asemanarile sînt izbitoare. Dar nu putem. Chiar între oameni apropiati. E falsa consecventa în ordine.

ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. nici.“guest”. sau “dusmanul”? Probabil ca. Ce a fost. Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. iarasi. a încheierii unor afaceri. sau nu? Nici. nici. nici. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici.ambiguitatea : oaspetele . Exista o esenta a hamburgerului. pecelalalt. a unor tratate între cetati chiar. ori “oaspete” dintr-un alt oras. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. pealtul .oaspete.) Pe de alta parte. (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” . responsabila pentru circulatia informatiilor. deci. Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”. mai întîi “oaspetele”. pesemne. strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” . în tribul. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi. nici. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain. aveau nevoie de gazde unde sa traga.fiind .4. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. tot în latineste.inamic. Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci. Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. nici. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem. pe “hospis” . …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara. dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”. radacina este înrudita cu cea care a dat. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim. engleza .un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. pe care nici vorba sa-i prinda. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. potentei. virilitatii. nu are nici un efect asupra eventualului hot. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. prin cît mai mult vacarm si culoare. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. de o pasare – zbiara. se înrosesc si cîrîie. Cine. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. el a învatat alte metode. trece un camion mai greu – urla. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. de acum peste trei mii de ani. bate vîntul mai tare – rage. tocmeste sa stea . vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. muge. Motanul meu. însa. îsi lua „tranzistor“. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. de un copil în fuga. în sinea ei adînca. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. sînt doua:alarma si bodigardul. mizerabila. alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. În principal. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali. invincibilitatii. în fata lui. Enerveaza pe trecatori. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. clantanea feroce din dinti. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. Cocosii se înfoaie. dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si. Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. Statele organizeaza parazi militare. desigur. altfel fragila. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. Astazi. exaspereaza pe vecini. atunci cînd se stie. Dar ce-mi face românasul nostru.

cîinele infernal. Sînt echipati în negru. pe Cerber . de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine. Si. Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or. cîrîie. daca alarmele. patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. “security” si „force“. de viata. S-a aflat ca. se crede). Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. Eventual. ori cu girofaruri la masina). compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. cu centiroane sclipitoare. de frica însasi si daca te simti neaparat. sau oricum. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. înfoaie-ti coada. în general: daca ti-e frica de oameni. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila. sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . de moarte. în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei). exista sute de firme de „paza si protectie“. În sfîrsit. cu insigne lucioase. Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice. daca chiar bodigarzii nu ajung. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos). avînd în total 14.unul-doi bodigarzi. în Romînia. cu bîte si cu priviri tîmpite. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos.000 de angajati. se pare ca unele partide. si mai ales un anumit partid extremist. bicisnic. de viitor. cu tatuaje colorate. Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). sau finantele. slab. ce se vor crunte. Socrate jura peCîine (adica. au si ele un „serviciu special de informatie“. de lume. de femei. pesemne. „intervention“.

în ultimul timp. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. filosofi „de paza“. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. medalii onorifice.de false aparente. – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. critica. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. Vrei cumva sa te apropii. si filosofii „de expozitie“. etc. în mod „politically correct“. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. Or. ori un os bun de ros. chiar spirituali. în numele stapînilor lor. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. exista mai întîi. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea. ei hamaie gros. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. Latra dialogic de forma unii la altii. „cerberi“ în toata legea. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). adica îi cenzureaza. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa. ori. dupa ce sînt . Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. denunta. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. coada. pe toti ceilalti. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. Pe timpuri. daca nu te tragi repede înapoi. Acestia sînt micuti si nostimi. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. însa. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. decît trei guri. chiar daca nu au. îsi arata pieptul. din pacate. „pretiosul bun al cugetarii universale“. Acestia stau încruntati. care îi îngrijesc. sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. pronunta. sa împrumuti ceva de acolo. au parte de recunostinta. constienti de marea lor misiune. Lor trebuie sa le pui. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. amuzanti. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. în joaca. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice. Între timp. anunta. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. sau de „companie“. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. Doamne fereste. sau ca nu merita chiar atîta grija. Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. recenzeaza. semeti. Uneori. De aceea.

„maidanezi“. ca si cele ale cîinilor! Si totusi. din pacate adesea se întîlnesc si „javre“. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. fie se prabusesc istoviti la pamînt. pe „Philosophenweg. fie nu au prins ceva. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. exista în filosofie si „scund“. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. Exista si aici. suflete caritabile. precum cîinii cu acest nume. si „mare“. Asta. cît si „ogari“. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. televizati. ca si printre cîini. casa proprie n-au. Sînt mai amabili. un singur rezervor de citate. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. etc. prin urmare. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. pe de-alta. numeroase sînt triburile filosofilor. si St. cu totii au în comun doua obiceiuri. Astia aleaga mereu din loc în loc. si. Totusi. pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. Precum cîini. pe care unii îi numesc filosofi „de curte“.Bernard-zi. asa cum exista si „catei“. e vorba despre rase mai noi si vai. cu veche traditie prin multe parti. burse. adica si cockeri. masa proprie n-au. oricum. îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . dupa ce îsi mai trag sufletul. cîini pe de-o parte. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. filmati. nu pot). înca neomologate! Varietate mare. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. „fara stapîn“. Îsi gasesc însa si protectori. filosofi. Din pacate. iau urma adevarului si. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. fara sa se mai preocupe de altceva. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. sau chiar. au o întelegere. Cum se vede. inteligenti si rasati. de obicei „paradigme feminine“. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). daca vreti. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. sau pe maidanele din jurul blocurilor). îl constituie filosofii „vagabonzi“. desigur. „corcituri“ – eclecticii. dar. decît altii si sînt. majoritatea. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. exista si în lumea filosofiei. Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. care îi rasfata si îi despaduchiaza. sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste.fotografiati. atît „dulai“. Pe de alta parte.

etimologie si.aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii. celebre cîndva. numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte. ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos.bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”. sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac . Totusi. consemnate. .ÎNCHEIERE . fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului. îndragostite lulea unul de celalalt. fericite si libere de constrîngeri. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte . chiar si asa. mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. de etimologii greco-ebreo-latine. ea era oachesa cu mustati -o foca. ea malaiata -o para. au zis: “gata.tot felul de dovezi de falocratie.adica concubinaj de cuvinte . lingvistica la reciclare.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi. în ignorarea preceptelor semanticii. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. din pricina mai ales a mîniei feministelor. începura. frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. mai multe cuvinte.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata . ne-am saturat de parinti. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia. Iata. cuvintebarbati si cuvinte-femei. dar si cuprinse de o febra “hippie”. fugira din sînul familiilor lor. de înrudiri semantice. El era batos -un par. afixe. azi aproape uitate. perechi-perechi. destul cu descendenta din limbi moarte. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate. analizate si clasificate. El o ardea cu privirea -un foc. care au vazut acolo poate pe drept . prin urmare. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. nu mai tinura seama de paradigme.

El la tîrg -un troc. ea era de piatra -o gema. ce sa-i facem!). El era la ospat -un tort. ea nu-l merita . El era pe gît -un cap. El distrugea femei -un viol. El cînta ales -un ton. ea românca verde -o tara. ea pe umeri -o capa. ea nu iesea -o pata. El urla -un lup . El norocos -un loz.oloaza. ea la galeata -o toarta. ea da insomnii -o vina. Mai apoi. ea-i facea cu ochiul -o lupa. El era dulce -un gem. ea nr. El nu se misca -un pat. ea facea mofturi -o toana. El baga la magazie -un port. ea te tinea afara -o bara. ea la grajd -o troaca. ea te musca -o fiara. El tinea la rece -un ser. El era rus alb -un tar. ea era dupa primavara -ovara. ea nr.2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. El se uita de sus -un cer. ea distrugea urechi -o viola. El te invita înauntru -un bar. El era de pus în buzunar -un pol. “ea” sfînta -o papa. ea cu buchetul -o cala.El da ameteli.1 tinea de cald -o sera. El era primar -un var. El te taia -un fier. El cu herghelia -un cal. ea freca podelele -o ceara. . ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. ea da din clanta -o poarta. ea se ducea învîrtindu-se -o rola.un vin. ea de pus în cap -o poala. El se ducea dupa actrite -un rol.

Si. tot el statea pe divan -o pasa.ro 091. lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare.53. treptat. dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita.98. În consecinta. Astfel. destul de scandalos pe atunci.56. fireste. Totusi. desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet.Cuvintelnicul nostru se încheie si el. prezent. dupa un timp.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail. în fine. sa nu uitam de un cunoscut transsexual. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment. 240.20.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu . chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa.

ro noiembrie. 2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .noesis.www.

STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE .REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul. de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .

Teora. Ed. Cercetator la Institutul de Studii Orientale. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica.Andrei Cornea (n.Clavis 1994. 1998. Stiintifica 1986. Meridiane 1985. Mai multe volume de istoria artei. Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000.Cartea Româneasca 1988. Facultatea de Litere. Platon .împotriva relativismului contemporan. Penumbra.Nemira 1997. Teora 1998. Doctorat în Filologie Clasica. Polirom 1998. Scriere si oralitate în cultura antica. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica.filosofie si cenzura. Printre ele: Ecclesiocratia. Turnirul khazar . publicate din 1977. Aristotel -Metafizica. 2001. Humanitas. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti. . Cartea Româneasca 1991. Masina de fabricat fantasme. istoria mentalitatilor si filosofie.Humanitas 1995.