CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva. deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. peste un asemenea necromant. fata sa din flori. a dat. de un fost presedinte si un fost monarh. Dar o data cu trecerea timpului. Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj. sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. ministrul de externe german. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. mai ales printre oamenii politici. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti. precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete. se spunea asa . pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt.fara substantiv determinat explicit . Mitterand. sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne. Presedintele Frantei. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. necunoscuta. pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. fosti securisti facînd afaceri veroase. fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati. cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50. dupa 1990. a iesit la lumina. Joschka Fischer. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. de fosti dizidenti. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. marele om de stat care a unificat Germania. în general demnitarii regimului comunist. falsi fosti dizidenti. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. fosti detinuti politici. ajuns si el “fost”. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine. Menachem . dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma. Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba. fosti istorici ajunsi analisti politici. pasamite. devenise “fost” cu totul. ca si de o fosta putere.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”.fosti dictatori trimisti în judecata azi. apoi dupa 1990. de o fosta opozitie. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta. o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”. rechemat la viata de un necromant. implicat într-un murdar scandal de coruptie. ceva mai normala. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici .

de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit. sustinator al actiunilor NATO. pe mai toti în “fosti”. cînd nu ne e rusine. cel de azi. Dar chiar daca ne amintim cîte ceva. atît de fierbinti altadata. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. nu poate arunca cu pietre în politisti. fosti prieteni. Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi. Ori tineam minte ceva diferit. el ramîne lipit de noi. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut.exclamam. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru . responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral.în 2001 teroristi si mafioti . ale altcuiva. vorbele. precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. Nau fost! Memoria noastra vie. prezent fiind. gîndurile. fosti adversari. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu. precum stigmatul lui Cain. Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe. Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord.aliati. dar ne devine strain.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . fosti adolescenti. amintirea respectiva. iar fostii inamici . s-a rupt de noi. au devenit. ca si albanezii din “fostul” UCK . Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. sunetele. iar figurile. fosti îndragostiti.fosti teroristi. fada si rece.bun sau rau . doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia. de responsabilitate nu ne putem desparti. se rupe de fiinta noastra. sau greata sa i-o acordam. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”. de ceea ce am spus . Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. sau în fosti responsabili? Nu. iubirile. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”. parca. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. Fosti copii. sînt acum sleite. de fapt. De fapt. de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer. cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”. laureati ai premiului Nobel pentru pace . ea ne-a tradat. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic.Begin sau Yasser Arafat. fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu. urile.

cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. poate. oribil.iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. nu întelegem cum de am putut face ce am facut. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi. inexorabil. care. iubirea lor ar fi licita. În general. de-a lungul aceleiasi si singure existente. sa strabatem toate acele numeroase. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat. mecanice si exterioare fiintei noastre. though not a Montague” . desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. Hindusii. O vaga amintire. scria cu cainta în memoriile sale ca. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. ar avea alte nume. sicine au fost si care.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . cînd stim ce am facut. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself. poate. iar acum. el un Montague. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei. au uitat sice. dar pentru care. Dar daca cumva toate aceste teorii. Pare logic: ea este o Capulet. Daca familiile lor ar fi altele. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. . nu am stiut ce facem. În consecinta. sîntem pusi mereu fie sa platim. pe dealta parte. Ori. postumi lor însisi. Noi -fostele fiare. iar familiile lor se dusmanesc.se mai crede si azi de catre multi . dupa ani de zile. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. dar si altii cred.ca pentru pacatele parintilor raspund copiii. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite.aprovizionarea armatei germane. fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. Noi -fostii fluturi.

Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. nici chip. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. oricum le-am zice. Asadar. nici picior. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie. care orice nume ar avea. primul. a denumit roza salbatica. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. Hermes este zeul inteligentei. sau rasura. numele i-a fost prost pus. leapada-al tau nume. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate.la “Romeo”. care. însa. nici alta Bucata dintr-un om. fiindca nu-i evoca adevarata natura. care.Nici mîna. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. dusman. Romeo. biata. Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. cum spuneam nu avea pe atunci. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. sau macesul. . spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. fiindca nu a fost bine pus. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. prin ascutimea mintii. nume de familie. discipolul lui Heraclit. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. pe drept cuvînt. se pare. ar mirosi la fel de dulce. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”. care-i este. Mai întîi vine comparatia cu roza. cel putin înainte de Linné. Supararea pe numele de familie avea sens. Or. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. ci la numele de botez . si acesta. îsi rîde de un anume Hermogenes.

mai era numit si Edom. “tinîndu-se de calcîiul lui Esau. prin nastere. timp de o noapte. ca urmare. cel care nu are de partea sa. menit a fi secundul. dimpotriva.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”.diminutiv de la Iulia. o data pe tatal sau. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). Ce-i drept. cel de “Iacov”. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei. firesc. asadar.Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. Îndata dupa ce s-a nascut el.toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . nu si nu. Îngerul voia sa treaca prin vad. daca nu-i spune cum îl cheama.el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. caruia. acest veritabil “Pacala” biblic este. pe de-o parte.” Si atunci. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut. sau un zeu. si pe unchiul sau. desigur. sau. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel). Nume bine ticluit. mezinul. basca fetele si nepotii.Roma cu asprimea ei. îi ia o mare parte din turme. Într-adevar. caruia îi pusera numele de Iacov”. Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau. adica “Rosul”). iesi fratele sau. Or “calcîi” se spune. în ascunzisul prenumelor celor doi . care era roscovan si paros (si. revenind.Numele mai conta înca. “a însela”. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). iar Iacob. Dar si “Julieta” e “romanca” . Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. cu simtul onoarei si datoriei . “a veni pe urma”. fatal de bine? În fapt. numele parea a fi foarte potrivit. Laban. mostenirea Tatalui. înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. în fine.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. dimpotriva. un rege. în mod automat.dar poate si speculînd echivocul numelui . ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. Nu-i prea multa “Roma” aici. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . al doilea. Însa. La sfîrsit.Alteori. ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit. Isaac. în ebraicaaqev. în locul chipesei Rahila. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul. Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. Sara. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga. pe de-alta parte. si. cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu. la plecare. într-adevar.

a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei. ramase altfel obscure? S-ar zice. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si . un fel devis . spune Romeo “romeul”. Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. cum spunea amicul Mercutio. tine de prestidigitatie. Vis insuflat noua oamenilor. Asa ca iata destule motive ascunse. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. poate ca tocmai prenumele sau prea roman. dulcea mea Julieta.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau. e pusa pe farse bizare. numele au devenit . Roma este antiteza. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului . are ceva de scamatorie. macar la prima vedere. Caci. si arta. simple mijloace de identificare. ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari. fie si mai de mahala. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor.opace. din perspectiva Julietei. Si. adica. oricum. Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. contrariul Amorului.în marea lor majoritate . ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne. da numere demne un David Copperfield într-o doaga.“Amor”. prin nepotrivirea sa cu iubirea. daca nu a si fost dintotdeauna. purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta. sau o reverie. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O. cum credeau cei vechi. trecute în acte. “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. tîlcuirea numelor personale a devenit.

în latineste. “feed back”). adesea sovin. valahii începeau sa fie “apropitari”. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. pe cel fixat într-o traditie statica. în omul de afaceri canalia. tarani mai avuti se luptau cu birurile. De aici si sensul derivat. cum se spune. Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. mai “chivernisiti”. mai cladeau cîte o casa. experimentata si cu stiinta e limpede. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil. Mai si pacaleau vreun boier. Scriitorul român. el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. sau Alexandru Vlahuta. Duiliu Zamfirescu. “strainul”. cum proceda Tanase Scatiu. Popor de oameni de stat prin excelenta. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. “gubernare”.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . tîrgoveti. mai vindeau. vazînd în negustor. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. Negustori. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi. prizau doar pe oier. Altminteri. De aici verbulkybernao . preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au. si cu concurenta. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri. Grecii erau marinari. miroseau a “neagra strainatate”. observa Alexandru George. în frunte cu Eminescu. Unii dintre ei. Mai mult. Cît despre “chiverniseala”. iar acest termen a început treptat sa însemne . dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. O cîrmeau mai la stînga.kybernetes e “cîrmaciul”. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”. au “nordul” prin constructie. Curios însa: de la Nicolae Filimon.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”. literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. scriitorii români. mai cumparau ceva. rurala. pe boierul scapatat si inutil economiceste. a o face sa navigheze cum se cuvine. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. mai sadeau cîte o vie. ele stiu sa se corecteze. pe plugar.a cîrmi nava. învatau sa se fereasca de stîncile negotului. sau mai la dreapta. “Chiverniseala”. ele pot ocoli singure stîncile erorilor. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea.

România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi. De altminteri. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. o referinta comuna. atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. Ideea implicita în transferul semantic este.adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche. fara “nord”. gubernie. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”. n-au mai “guvernat”. de fapt. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. Dar. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi. fara experienta. guvernamental). în fapt. ”government”. Istoria limbii . ci au împins corabia spre naufragiu. statului . pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele. de aceea. Necazul este numai ca. sedimentate în timp. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava.nu doar a “cîrmi”. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. “governo”. Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. în absenta artei “ciberneticii”. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic. Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”.A guverna la întîmplare . raportul e pura identitate! NEO . ci si la aceea a cetatii. adica “chivernisirea”. guvernant. pentru respectivii. a guverna. national-legionar. destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”. Nu e întîmplator. natural. carlist. militar. pe scurt. alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni.nu doar a sta la timona navei. ci si a “cîrmui”. precum si derivatii corespunzatori (guvernator.nu guvernau . la un moment dat. neascultat însa de marinari. “gobierno”. Regimurile care au urmat. În acest sens. prin urmare. De aici. un anumit raport. Iar comunistii. Fiindca. eistiu sivor sa faca singur lucru. caci se realizeaza fara stiinta. (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. nu numai ca au înfiintat guverne care. s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”.

cerute delegea lenei universale . sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. Apoi. sa circule prin miezul fierbinte al natiunii.cronicarii regilor merovingieni . spun ca nici macar limba. rusa tot cu sase. ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi. pastrate de limba vedica. aproape nu mai au gramatica. Franceza nu mai are nici unul. utilizîndu-si energia în alta parte. au luat cu toptanul cuvinte din . Alcuin. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”. germana a scazut-o la patru. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii. martelat cumva. aproape nici conjugari. si de fapt. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. cuvinte lungi. latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. între timp. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. bineînteles. fara a fi intimidate de critici. parlamentari. nu doar “romana”. au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. Ceva mai tîrziu. adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. declinari. sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. sa zicem.Multa lume se plînge ca se strica limba. Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos. pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. dar care continua. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni . conjugari sintetice.ministri.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero.ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. în sens profund. Într-adevar. jurnalisti cu greutate. cu terminatiile cuvintelor ciuntite. Toate acestea sînt adevarate. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia . greaca clasica s-a procopsit cu cinci. etc. Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari. Pe de-alta parte. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire . iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea). latina s-a multumit cu numai sase. mersi bine. (Unii rau-voitori. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine.

etc. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte.) Sînt convins ca. sau “vulgare”. spre deosebire de nemti care. “ a aparea”. a apare”. cari”. Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar. ceea ce se vade bine azi. desigur.cum zice deja neo-românasul în pempersi. Apoi. fie ca ramînem detasati.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. nici August. Or. la conjugarea I. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. carea. asa cum. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. iar “serviti-va cu friptura”. rosti si învata. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. nici Marc Aureliu. se spune deja si “lu sotia”. distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. . nici Diocletian. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” . “lu finu”.vetust. o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. si franceza. (Sînt si în NATO. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. “a dispare. si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. sau mai bine si maipolitically correct . “plus de asta!” . a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici.a “neo-românei”. pîna la urma. “a zace” (în loc de “a disparea”. În fond. fuduli. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”. dar în neo-româna asa se va scrie. e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. “lu nasu”. cînd engleza. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice.ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ . îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. Principiul lenei (sau. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. cîndva. nici Traian. Anei”. “a zacea”). “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data. nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila. Cum sa ne opunem? Fireste.franceza. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi. netulburati. nobil spus. a devenit marea si unica limba internationala. sau ei). fie ca ne burzuluim la el.

Între timp însa. daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea. de atîta folosire iresponsabila. s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie. cu vocabule noi. asta sîntem!). a cuvîntului “ficatum” . fegato. neo-româna a gasit. gust. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. deja salciu de tot la gust. naduseala decît abstractiunea si generalitatea. Or. “învinuit”. mai usor de memorat. cuvîntul “rau”: se trage de lareus . fegado). ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. De pilda. din gurmandiza lor. Neo-româna vine cu oferta: “naspa” . E ceva rau aici? În fond. ca sa nu protesteze puristii . desigur. neo-româna îsi va inventa o literatura originala. astfel. ea va traduce pe brînci.(Friptura sa fie. Si asta e grav tocmai azi. Si cine stie? Contrar aparentelor. ce sta sa se generalizeze în limba vulgara.ce însemna în latina “acuzat”. cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . cînd cererea e mare. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea.adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme. Cîndva.în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat).prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) . si chestiunea vocabularului. în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e. inclusiv din marea filosofie de altadata. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos. înlocuirea unor cuvinte vechi. si înca din resurse interne. Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? .un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. Cuvîntul abstract. (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!). miros. uzate.

“Ministra” era sclava care servea la masa. cu istericale. sluga. flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor.MINISTRII Uneori. cu dosare.ovladica . cu prerogative. de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. invidiat de multime. stampile. Figurat. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea.acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii. ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv. porcus-i. Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta. furca-ae. “porcii mor la Comtim”. cu declaratii de presa. formulare. sclav . Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern.stapînul. de exemplu un Prim-ministru. a încetat de mult. etimologic si semantic.manus multarum artium ministrae . adrese. Ce cuvînt clar.de genulvacca-ae. sosit si el din latina. ci servila conditie a ospatarului. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre. un om foarte important. de acolo sa zboare la Partid. model secret al scolarilor repetenti. care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii . el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”.solemn. ele sînt mai putin arhaica unealta. Sau oricum. cu interviuri la Tuca-Show. cum se spunea pe timpuri. Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. rotund. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. cu raspunderi. pamîntul e mai putin arat. sa mai stea pe pupitrele de azi. despreminister Falerni. cred eu. Cît despre “ministerium” . plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul . de catre proprii sai ministri. “Minister” este. undeva. cu conturi în banca. chipurile. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”. “vacile sînt nebune”. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. Iar verbul “ministrare” . opusul lui “magister” . precum rezolutii. ce da corp (supraponderal. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt.nu mi se par convingatoare. Cît despre “furci”. ins urcat în vîrful scarii vietii. zicea Cicero. trancanind în nestire la celular. nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte. comisioane si spagi. corpolent. nici de vreun secretar de stat la viticultura. aroarare . în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului.

ale nobilului . Sa admitem. îi îngrijau caii . executantii capricilor acestuia. slugile împaratului. ci “tehnica”: ea vine din aceea ca.acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori. ca franceza sau engleza. Dar cum s-a facut. Cum spune Suetoniu. adica. în unele limbi europene.pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare . ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. si nu. sa însemne . “pastor” (ministre. sarcina importanta . Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui.si “prelat”. precum odinioara Thomas Morus.fraude Tiberii. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica.nu. mai ales “a servi la masa”.înseamna “a servi pe cineva”. celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. La noi .valeti. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”. ea nu s-a terminat nici pîna azi. al suveranului sau. Daca slugile unui taran erau argati. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai . De aceea. cucernici. dupa dreptul catolic. ale unui ofiter . ei îl sfatuiau pe principe . pardon. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. minister). dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi. de buna seama. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. ei bine. treptat însa. Sau. “preot”. în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. oameni onorabili pe care degeaba îi hulim.ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. îi orînduiau masa. îi purtau spada. ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale. de fapt si . cele care îi turnau vinul în cupa. cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea. într-adevar. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si.ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran.pe lînga sensul mai profan .ordonante. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri. termenul “minister” a ajuns. pe vladicile si boierii ce se înfrupta. îi pregateau hainele. nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. ceea ce latinii au tradus prinministri. în destule cazuri. dimpotriva. “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”. din bucateleservite . cele ale unui mester erau calfe. ministerio Pisonis. E vorba si de unii pagîni.

mai si bea. forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice. româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca.inconstanta. Soarele atribuia fanfaronada. daca stiemestesug emester de isprava. Jupiter . mînjite inegal cu praf planetar felurit. cuvîntul latinescmagister .impulsurile belicoase. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. iar daca traseele de sosire sînt diferite.pofta de sefie. de-a lungul timpurilor. “mai marele”. dar totusi. Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt. etimologic. Saturn oferea ipohondria. calfe de zidari…”. pîna a se “împamînteni” într-o limba . de unde initial fusesera toate identice .de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare. Astfel ca. Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. Unadoua cere alti bani. Iata.În schimb. spre pilda.curate si frumusele acum se diversificau. dar are adeseori si sensul de “dascal”.senzualitatea. în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia.ce înseamna. Exista si unele cuvinte care par sa fi patit. dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti. sufletele. odata ajunse pe aici. Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . a învatat ceva meserie. “profesor”. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine .pozitive sau negative . Vorba baladei: “noua mesteri mari. apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta. dupa ce si-au pierdut aripile. încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara.si. trebuie sa cada din empireu. Marte . spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa. iar Luna . Mercur viclenia. pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. sufletele. te tocmesti cu el.Nu are prea mari pretentii de pricepere. uneori e de-a dreptul cîrpaci. Venus .de drept. “învatator”. ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite. de unde se contamineaza cu anumite însusiri.

Maistrul. dînsul e artist. Maiastra. Adevarat ca. o proprietate. tiitoare. ar putea reusi ceva maret. sausapte samurai ):Mesterul. neofit. n-are. ajungem la celde-al saptelea magister. adica femeie . Îl aplauzi si îi strigi “bravo. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt. confera însa geniul improvizatiei. Ei pun. darce proprietate:maiastra! Corp. Si.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar. asa-zicînd. daca si-ar pune fortele împreuna? .omaiastra. fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. vraja. descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine. dar mai mic în grad. spre deosebire însa demaestru. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei. sex. învatatura. se vorbeste mai rar despre ea. caci emaistru. saracutii. în ultimul timp. Cu asta nu bei aldamasul. ibovnica. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. Maestrul.Amanta. ci îi platesti onorarii. e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. Magistrul. talent. Are salopeta (si nu sort camesterul). iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici. ba chiar dincolo de lege:metresa. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . Cacimaiestria nu-imestesug. creator. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra. magie. june. gravitate. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte. ci mai degraba vrajitorie. sîrguincios si anglofon:master. si nicimaistru. organizare. Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani. Visul lui: ungrant. fiindca are impresari. în fine. evoluat pe planeta frumosului. trupul: nu mai e decît un adjectiv. Masterul si Metresa. asadar.nemtesti. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. concubina . de fapt emagistra. nici meserie nu-i clar ca stie. Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati.maestre!”. Asadar. laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca.femeie în toata legea.

(Si de fapt. si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie. Dar vorba altui roman . în secolul al XVIII-lea.“a arata”). Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. Leul.se revolta poetul latin înArta poetica .Sau destinul cuvintelor. Sa fi fost primul o fiara reala. terminata însa “în coada de peste”. asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”.Vanae species sînt acestea . ca si Hydra eraumonstri. ce se nascut aegri somnia. cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante. precum “visele de om bolnav”. În primul episod din serial. adica. e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie . si ce “compus”. dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”. Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati. Heracle omoara Leul din Nemeea. literal. si de aici pledoaria lui pentru “adevar”. de fapt. lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate. deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului. chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita . Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara.ca si pîna acum.adica “aratari vide”.femeie “frumoasa sus”. o pereche de picioare pe masura.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd. asemenea celui al sufletelor noastre pierdute. iar în al doilea . iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti). si pe mai tîrziu).aratari (de la lat.Hydra din Lerna.fara echivalent în realitate.cap de om asezat pe un grumaz cabalin . în vreme ce. cuvintele? BEHEMOT Cîndva. putin conta.monstrare . a ramas. celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca .buna.celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon.sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena . rea . în buna masura. Ca proba.

.un compus desigur . de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina. As!Strouthokamelos înseamna în realitate. Din perspectiva arhaica. pur si simplu “Strut”. Calorîul e numit Behemot . de ce. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii). Dar nu e o lege. doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”. Dar cum e la chip Behemot. i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor.înseamna “vrabie”. dar.adica mai pe româneste Calorîul.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. Oricum. Vinele coapselor îi sînt bine înnodate. putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. tot dupaCartea lui Iov”. cînd cresc. grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui. pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme.alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. iar literal. ale altoraratari ! Traditional. cuvîntul . se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”. în greceste. Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. de ce e ea atît de natînga. dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”. (Adica o vrabie mare cît o camila.o teava de arama.alias Vitele. Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. Sira spinarii lui . îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi.înseamna “Vrabiocamila”. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales. ar fi totusi o caracterizare la obiect. face de rîs pe orice cal al calaretului lui”. mama rea fiind. cum sa-i explicam enigma? De exemplu. Si totusi. ÎnCartea lui Iov. de vreme ce prima parte -strouthos .alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde. în schimb. “îsi lasa oul pe pamînt. pe care mai tîrziu.forma gramaticala ebraica de plural. precum Hipopotamul . Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”. Oasele le are tari ca otelul calit.

pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata. odinioara. cine aratarea. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. cu sabia.de ce nu? . atunci./Nu i-a îngaduit sa urce sus. Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii. în exaltarea lui etilica. cum scria Rudolf Otto. lighioana.” Si totusi asa ca un Panzer cum e. unde se ascunde enormul Leviatan. .Cartea lui Iov. Pleiadele “au capastru”. Si . ba chiar o spaima religioasa. o jiganie de spaima ce. Cartea lui Iona. Orion “are cingatoare”. spune tot autorul luiIov . Ecclesiastul. si Alcibiade. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. sta în cîta curiozitate mai punem în ochi. în apele Oceanului.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu. uluirea. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului. oprelisti. iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. cum s-o detectezi. Astfel ca “aratarea”. ori pe cer unde. Cîntarea Cîntarilor. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”. desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. un animal fantastic? E o “aratare”. Cartea lui Ruth. ciudata . ramîne cufundata în mlastini si rîuri. alungata fiind de pe înaltimi. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila. La fel patise. Dar. deci.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus. daca privirea se desteapta. care-i dihania? Unde s-o cauti.un Behemot cugetator .în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl. cufundata însa . ce. e ceea ce îti desteapta mirarea. Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut. Pegas redevine mîrtoaga.

“Asculta. Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna.o patrie”. “Unabucata brînza”. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”. Domnul e Dumnezeul tau. “Republica Franceza. “Si erauna la parinti.Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat. . “Mi-e sila. 166c). “Politicienii nostri sînt totunul siunul” . nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon.un popor. se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. Domnul eunul” . “Fiul lui Dumnezeu.una si indivizibila”. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. Israel. celunu nascut”. “UnFuehrer. ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. “Unusi cuunu fac doi”. un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. îmi e totuna”.

Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere. ca atare. insul. Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par.lumea întreaga. ori impar. nici ca e impar. fiindca el estetotul . Acesta e ununu “liberal”. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit. Rousseau. Adica.-J. opusul sau este. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna. termenul “federal”. Daca. particularul:unul individualitatii. Într-un sens mai particular. caracteristic viziunilor individualiste. probabil. Acestunu este aproape identic cuparticularul si. iata:unul se . si asa mai departe. doi. de aici.unul înseamnatotul.multimea saumultitudinea saucolectivul. în sirurile numerelor naturale. sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. si. care e aproape identic cuuni versalul. si nu “unu”. vazut ca lumea în integralitatea ei. adesea. baba la bordei!” etc. “Unule-n toti.comunitatea sauplebea.diferenta. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric . Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea. trei. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”.unu semnifica întregul. iar în descrierile constitutionale. alteorimasa. Acolo unde exista integralitate. individul. se opune generalului. De aici. apare repede si o idee înrudita.variatia .“Si s-a facutuna cu pamîntul”. Pe plan politic.Scrisoarea I ) “Unu. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente. esteunul. eventual. cum spunea Mussolini. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par. într-un sens. totalitatea. de pilda. Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu. acestunu duce latotalitar: Statul “total”. am putea vorbi despreunul integralitatii. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. statul national totunul.cel care apare în calcule. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila . dimpotriva. adesea. sau. pur si simplu. în alt sens. În acest sens. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . în altul el semnifica. Simplificînd lucrurile. caruia i se opune fractia sau partea. Apoi. ne referim laUni vers. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”.

Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. de pilda. adica opusul luiceea-ceeste. chiar si multiplicitatea. indivizibil. pentru monoteist. ca de pilda: ”Tu esti unul.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. ci doar cu “unuri”. cuunul singularitatii. unul e indivizibil. Unele sînt simple jucarii verbale. continuu. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. STATUL . neantul. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. Cutare e de numarul unu. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una. în fine. de pilda. Si. adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit. paradoxul este ca. înrudit.e de înteles din cele de mai sus . Sofismeleunului sînt . Sau. Unul-unulipseste. înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume. cum facea Heraclit. deci tu esti cel dintîi”. Unul unic este Dumnezeu.opune unului. Sau: “tu esti unul. Bineînteles ca este siunic.probabil ca nu. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului. ci doar . din punct de vedere strict al logicii .unul nu esteunu . pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. A-l nega pe acest unu. fiindceea ce este si nu altceva. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. nu putem uita nici deunul unicitatii. deoarece. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul. cît siindividualitatea tot absoluta. sa nu omitemunul prioritatii.. identic de-a pururea cu el însusi. El esteunitar. esteunu sauuna. În fine.. daca vreti. Pe de-alta parte. unul e cel dintîi. deci tu esti indivizibil”. adica indisociabil. sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice. Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. în definitiv. chiar daca nu identic. unii metafizicieni. nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element.si ea -un cuvînt… Oricum. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici.

7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 .Constitutia din 1923 amendata. eterne. 6) Statul national al lui Ion Antonescu. legitimate printr-un “statut” aparte (1864). 9) Statul nostru “de drept”. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866. de dupa 1989. Sta în drum. 8) Statul “democrat-popular”. sta statuie. Altceva. etimologie. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si. Dupa Unirea de la 1859. democrat. constitutiile si statul pe care ele îl exprimau.statul.ce coincidenta . însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii. Sta de paza. Sta locului. etc. sau revolutie. ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza.aceeasi radacina . Carol al II-lea a abdicat. dintre cei zece de la Unire. sta neclintit. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. unitar. 5) Statul national-legionar din 1940. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938. dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941. Sta. sta drept. se trece si mirele ei . istorice. sau rebeliune. populare. staruie. Cuza a abdicat. Constitutia are . sau insurectie. suveran. Si constitutia. Sta sa ia. Adica nu se schimba. cu Constitutia din 1991. Unde. cum sta? Sta bine.“sta”. dupa ce s-au declarat nationale. Mihai a fost o data detronat si alta .Ce-istatul? Dupa origine. pe la noi statul n-a prea “stat”.Sta sa crape. Sta sa ne arda.sta . etc. sau ce-o fi fost. abia putin modificata. Cît despre conducatorii respectivi de stat. e ceva caresta. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie. statul la români a avut urmatoarele statúri. odata cu ea. prin urmare. Asadar. national. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. sau de palat.

nedictate de “neagra strainatate”. care.iata o vocabula romana care. “Stat” .data a abdicat. doi primi-ministri. care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie. care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat. 1991 si de doua ori în 1999. sînt suprimate de alte ordonante. mereu independent si suveran fiind. drept aliati strategici. gratioasa. fara nord. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”. Daca la toate acestea mai punem la socoteala. pe Franta si Anglia cu Germania (1940). alegerile au condus la doua alternante la guvernare. Duca si Armand Calinescu. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). feminina înaintea virililor nostri barbati de stat. luata la bani marunti. statul român. despre “cine-a tras în noi”.nu. sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. la rîndul lor. iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. si ca acum mai vrea musai si în NATO.totusi din 1989. trebuie sa recunoastem ca statul român.orice injustitie ar comite! Pe scurt. oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept . Anglia si Rusia (1914-16). de asemenea. ca. justitiasta ea? Sta ea dreapta. am avut bucuria nespusa a mineriadelor. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. pe Germania cu Anglia. fara rigoare.G. sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului.Iliescu si Constantinescu . De acord: dar functionarii publici “stau”. ca în 1990. în tot acest rastimp. au fost asasinati în timpul mandatului. drept evenimente pur interne. numai cu ceva care “sta drept” . SUA si URSS (1944). calina. apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. fara plumb la picioare? Si în fine.am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti. fara busola.si-au încheiat mandatul în mod pasnic. ca în acelasi secol XX. pe Germania cu Franta. pe Germania cu Franta si Anglia (1918). toata suflarea vrea în NATO si în UE. I. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria.se va zice . lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”. îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” . fara sud. de-a lungul veacului trecut. nu ne . Dar . în anii 50 . pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918). a semanat cu orice. apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. a schimbat. surîzîndu-le gales. parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti .

nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. avem si noi “statul” nostru. De aici el a patruns. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. s-ar cuveni . a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica. poate.convine. Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata.vede oricine . desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii. asadar. Si totusi . Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”. în alte limbi. Numai ca. în fata sa.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. înconjurat de membrii . unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului. ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. sa se vorbeasca macar la obiect. orice s-ar spune. dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. “actioneaza”. cu acest sens.crede o multime de platitori de impozite . O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul. din juristi. nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. sa nu se divagheze. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. la origine. Caci “parlament” . pe care ar trebui. revenind resemantizat chiar în franceza.nu! Fiindca. Într-adevar. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea. În Franta Vechiului Regim. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. cu exactitate. ci mai ales “vorbariei”. separate de Curtea regala si formate. pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. însa. este Primul Ministru cu minstrii sai. decît “vorbitoriu”. cuvîntul a trecut în Anglia. s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident.vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata. seful opozitiei.

arhitectural. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord. Congress. mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . “fecioare nebune”.“cabinetului fantoma”.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii. mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. Ideea generala este aici de “ansamblu”. originar. ca figura retorica. simplu. acestia constau dintr-o multime de delegati. “parabole” înseamna “comparatie”. asadar. Lupta are loc. reprezentantii renunta la lupta fizica. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. precizia denominativa. pastrînd. Oparabola .dupa afilieri politice. poate. Iar ca figura geometrica. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. divizati profund în partide si grupari. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale. la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. la obiect. simbolic vorbind. ce înseamna. în sens propriu. Oricum. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. eclesiastice . literal. forma latina a grecescului “parabole”. fara sa divagheze. membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale. coincidenta. (de pilda. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. unitatea în jurul unui centru. este o vorbireparalela cu o anumita realitate. (assemblée. fireste. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. e semnificativ ca un termen care.atunci cînd se adresa multimilor. însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . “a arunca ceva în paralel cu altceva”.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. “Parabola”.“parabolare”. pesemne. “Parler” . aceeasi orientare generala.de la stînga la dreapta . “talanti îngropati”. exclusiv verbal. Asadar. populare si.adica “parabol(iz)a” . pusi totusi sa demonstreze. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta. Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt. “oite ratacite” si “boabe de mustar”. Iisusvorbea în parabole . în general hemicicluri simbolizînd. tot prin vorbe. Acestea sînt. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”. Bundes-tag). unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. Intrînd în parlament. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei .

o vorbire aparte. dupa ei.masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale . prin fuga ei infinita parabola va amîna. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”. “verdict”. ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia. ba chiar vinovat decrime grave. tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. de pilda. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica. ci si pozitiv si disculpator. la modul general. al intentiei vorbitorului. “Parabol(iz)area” va fi. pe ambele. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. convertindu-ne. Iata însa ca. La jumatatea drumului între cele doua. între momentul subiectiv si cel obiectiv. este deja dovedit vinovat. iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila. . nu neaparat în sens juridic.simbolul vointei.focarul . în traducerea greceasca a Vechiului Testament. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om. În greaca clasica. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile. un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”. de asemenea.krima era.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau.Si totusi.aflala egala distanta de un punct si de o dreapta. - . în paralel. amagindu-ne. mai tehnic vorbind. s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. pentru totdeauna. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul .ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. înca. ci si literar. Zapacindu-ne. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei. “Verdict”. ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. si nu neaparat negativ si incriminator. Pentru acestia. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. dezlegarea enigmelor sale… . Apararea. Si. situata echidistant între vointa si realitate. prin urmare.

adica delictul cel mai grav. (Ca si “minciuna”.rege. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau. Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele. Ca regula generala. din porunca regelui Ptolemeu Filadelful. dar el. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul . germana. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului. Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît. nici nu poate gresi. în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. Condamnarea devine urmarea necesara. . Din acest moment. Omul. la un moment dat. precum un stigmat. Condamnarea. de la judecata la verdict.“Septuaginta” . în fond. pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si. delict grav”. “omucidere”. o judecata devine un verdict. La noi. Se vede bine ca. dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ.e “barbat” în româneste.40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. dictator.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . de la aceasta la delict. invers decît în franceza. de la verdict la sentinta de condamnare. împarat. Nu numai ca. . în româneste. termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. “crima” e femeie.Krima. sau chiar arbitrar. adica de fapt “condamnare”. a “crimei”. Acest sens este preluat de limba Noului Testament. Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza. ineluctabila a erorii. si. obiectiva. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. greaca sau ebraica!) De la libera discernere. ajunge ea însasi consubstantiala faptei. departe de a mai însemna “judecata”. probabil din franceza. În plus.crime este masculin în franceza. latina. “discernere între bine si rau”.realizata.se putea altfel? . dar a fost trecut la feminin în româna. Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie. urmatoarele. va însemna pur si simplu “fapta rea”. Iisus spune. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. în schimb. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). cîta vreme exprima autoritatea suveranului . fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. a delictului.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”. “verdict”. devenit în latinacrimen . failibil. judecatorul obligatoriu condamna. “pedeapsa”. la judecata. deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta. “Adevarul”. ca principiu. “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”. nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani. atunci cînd îsi exercita autoritatea. prin urmare.adica ocondamnare cu vîrf si îndesat .acesta este drumul “crimei”.

un aorist neogrec al verbuluipedevo. agreabili. În greaca clasica. de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. ticalosit .este cel decrima. loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie. asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. fara îndoiala! Parcurgîndu-l. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru. decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete. .si de învatamînt literaro-muzical -muzica . un altul. la fel. resentimentare. dar care. cam motaie sarmanii. pe tineri. Initial. cu trecerea timpului. catre epoca elenistica. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. Or. sedimentata în limba. al carui destin vrem sa-l evocam acum. care. regasim acolo. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor. vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar. neciopliti si razbunatori.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . primesc sensuri aspre. vindicative. poate mai mult decît multe altele.am vazut mai sus . exprimau lucruri nobile si generoase. în junetea lor. alesi în purtari. se aratau generosi. Treptat. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. sînt si cuvinte care.Decad oamenii. dar si scopul acesteia . înrait. la tinerete. A pedepsine vine de laepedevsa. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei. pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. devin resentimentari. aflata mereu la pînda. poate si mai caracteristic chiar. Si în ultimul timp. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care.Drum dezagreabil. verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”. cum ne spune retorul Isocrate. sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna. vocabula se scria la fel. În ultima instanta.educatia. “a-i învata” pe copii. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. De altminteri. dar se pronuntapaideuo. prezenta barbariei celei de obste. Si.paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar.

mijlocul se impunea tot mai masiv. prin greaca bizantina si neogreaca. dar slab era. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor. În vremurile acelea fericite. adica. În Evanghelia dupa Luca (23. sau mai putin. fiindca era mult de deliberat. ca un om drept. pesemne. tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. treptat. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta. Dar cred ca. prin Orientul elenizat. iar scopul se estompa îndaratul sau. mai mult. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . Aritmetica. aceasta deriva se desavîrsi. pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde. Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. Pilat (reprezentat. artele “faceau ocolul” Universului . ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. 15-16). astfel. deriva frumosului cuvînt.ca doar legionarii se pricepeau! . exact cuvîntul care. Dialectica si Astronomia. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. Undeva. iar de aici în româneste. al Renasterii. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. sa-i purtam goi prin tîrg. cît pur si simplu sapedepseasca. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte.Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu. brutal. Dar. pîna în pragul modernitatii. în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. unsi cu smoala. ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”. cum am spune noi. iar bataia era tot mai putin menita sa educe. Dar cum începu decadenta. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” . Asa ca.de aici si expresiaenkyklios paideia. Prin urmare.Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica. în fapt.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. de buna seama. Retorica. potrivit uzajului clasic. împotriva evidentelor istorice. poate chiar sa-i asasinam? . a uneia corporale. sa-i închidem la puscarie. Se anunta o conferinta unde. îl voi elibera”. totalitatea cunostintelor teoretice generale. Muzica.“pedagogii”.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas). De aici înainte. educatia se facea cu bataie. Geometria.

“neghiob”. esti idiot!” . sensul lui din greaca veche. de unde. cu idiotii e… vice-versa!” “Amice.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”. mai sus. acum. nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica . “aparte” . În finalulRepublicii .Nu despre asta este vorba. Doamne fereste. în acest sens. tihnit si anost al “unui simplu particular”. chiar onestitatea. nici…. traiul modest. a ales.veti spune .Oricum. nici secretare. Ma refer la sensul originar al cuvîntului. . “imbecil”. sufletul lui Odiseu.îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita. nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc. la judecata sufletelor mortilor. adica despre oameni cu treburi grele. (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!).nu însemna decît “persoana privata”. etc. ca sa frecventeze. nici demnitati. la mama lui. nici indemnizatii. de ce ar fi. Haideti sa ne referim. sa fiepedepsiti în sensul uitat. a intrat în limbile europene moderne.se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . buna cuviinta. al tineretii cuvîntului. or. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat. despre “ministri”. din Caragiale . aflam ca. pentru o viitoare reîncarnare. ostenit de viata de star al Eladei. “prost”. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. adica trimisi la un stagiu înpaideia. sau oricare altii care nu le sînt pe plac. “tont”. în asa-numitul “mit al lui Er”. “cretin”. adica “propriu”. fie si naiva? “Ba chiar asa . pentru contrast si diversitate dialectica. “particular”. adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit. “dobitoc”.judecînd dupa unele si altele. “tîmpit”. modestia.idiotes . “debil”. “guvernanti”. nici comisioane. natîng”. scoala Retoricii. nici celulare.derivat al adjectivuluiidios. Acolo. “parlamentari”. si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii. “simplu particular”. nici pozitii solide. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea. prin latina tîrzie.

-J. acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”. si. tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. munci de raspundere. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator.“idiotie” si asta. Într-adevar. întocmai ca ultimul “idiot”! . Pasamite. altfel spus. în implicarea completa în afacerile cetatii. cu obligatii. ducîndu-te acasa. sa-ti pui perna în cap si sa te culci. etc. Socrate. cît si glasul cristalin al patriei. daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat. partase la ilegalitati si coruptie . tu. asadar. El îndraznise sa sustina. si sa nu fie un om public”. tata de familie. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse. Acolo se afla gloria. Odiseu. neimportant si poate nici chiar inocent. Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii. cetatean al Republicii. Numai ca. acolo riscul.. acolo valoarea.“idiotie”. dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. Rousseau. Mai înainte. în fond. Leon din Salamina. sfidînd “la volonté générale” a lui J. sa-ti bati joc. sa nu-ti pese si. ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein).Asadar. pentru ca acesta sa fie apoi executat. suspiciune sau ostilitate. de ce ramîne un simplu “idiot”. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului. erau priviti cu dispret. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer. cu larghete. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. sa închizi usa în dos. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public. bineînteles. care a afirmat la procesul sau ca. îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei. în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. certificate de valoare . unui om. sa te faci ca ploua. în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare.“idiotie”. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. o fosta guvernare tiranica. nonconformismul în raport cu regula cetatii . omul întelept. Originalitatea. “membru al societatii civile”. etc. ci corpuri materiale incandescente. pasamite. azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa. fie sipost mortem .

NU Afirmatia e simpla. mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”. Nuantele sînt. Cum spuneam.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi. aici. Alte limbi sînt. greaca. îl avem pe “nu” cu care negam predicate. “guère”. aceste roluri ar apartine lui “lo”. no”.sa nu ucizi!. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect. ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. bineînteles. În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”. În ebraica. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste. de pilda. dupa “sentimentul fiintei” lor. în compusi si cu”less”. porunceste: ”lo tirtah”. Or. “in”. fie falsa . De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. de multe ori. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. iar al doilea lui “me”. Limbile vechi. “un”.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul . si desigur. Negatia e complicata. se serveste de “non” pentru a nega. ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. engleza . dar. de pilda. particulele privative împrumutate: “in” si “a”.cu “not”. ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”. si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu. îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. precum latina. dar. dificultatea negatiei conduce la contradictie. “pas” “point”. Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. pe Muntele Sinai. respectiv lui “al”. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. esentiale. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie. dar de “ne” pentru a interzice. în compusi. limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic. fie ea adevarata.

“Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei . nu se sinchisea de contradictii.mustele si. Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”. celalalt . La urma.al spinilor. Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. Si. deoarece prima neaga o posibilitate. sau “rau”. Numai ca “Nefîrtate”. “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor. celalalt . a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). Astfel Spinoza scrie înEtica : (I. în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. s-ar zice. “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. primul a facut fluturii. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”.altceva decît “e nevoie”. Dar pe masura ce o facea. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. primul e autorul florilor. “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. bineînteles. Multi însa s-au îndoit. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine.“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo. deci. Pr. ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc. si totusi. interdictii. A deplasa negatia schimba. adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. si asa mai departe. “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. “Nefîrtate” . “Fîrtate” a produs salariul net. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate. al doilea pasarile de prada. în timp ce a doua neaga o realitate. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. la buna împarteala.inventanegatia . am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. de doi frati. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. Daca. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte.XI): “Un lucru exista cu necesitate. Ei cred ca lumea a fost creata. asemenea politicienilor. asa ca aparura cu duiumul: negatii. revizuiri în . de vreme ce “fiinta este”. Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii. Dar nu întotdeauna.ordonanta. ea se nega pe sine. dea lungul timpului. “Nefîrtate” . În fapt. deci. “Nefîrtate” gelos .impozitul pe salariu. Dimpotriva.

sa spunem. esentiali în credinta ce se nastea. ci este redat printr-un împrumut. Astfel. “vestitor” nu mai este retradus în latina prin. pentru primii crestini. Acelasi fenomen s- . ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase.angelus . gogosile. aburelile.sta pîna azi.însemnînd în ebraica “trecere” . minciunile nobile. oximoronurile.cuvînt opac în latina. se regaseste adesea si în limba. De partea cealalta.Paste . toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi.punctele esentiale. rogu-te). recomandari încruntate. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona). în greceste. nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”. privatiuni severe. iar greaca era limba de comunicatie. ebraica mai era înca limba sacra.nuntius saulegatus. textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii.sacrul este intangibil sau oricum.hosa’-na (mîntuieste-ne. totusi. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu. Dar interesant: mai departe.halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament. antifrazele. a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini. iudei în majoritate elenofoni. Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna. “minciunile. tangibil numai cu mari precautii. promisiunile electorale.atunci cînd. În schimb alti termeni. unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah . însa . Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet . refuzuri politicoase. sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea. comunicatele diplomatice. abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat. burlac batrîn . sînt tradusi literal din ebraica în greaca. cam degeaba. metaforele.singuratic. contraziceri.ori exclamatii precumamin (asa sa fie). De aceea. în latina în primul rînd. Faptul ca.

Ele formau un vocabular misterios. ci doar l-au adaptat fonetic. împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica.nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul. pentru credinciosul de rînd. iar mult . exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii . asociate cu iudaismul traditional. probabil.priest. Vechile semnificatii. o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor.Isus Unsul). pornind de la ea. asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii.“adunare”. primul “sol”. neînvatat. celalalt . dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre.dar dupa legalizarea crestinismului. au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca. ”vîrstnic”). Latina. în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. asadar.a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit. decît de sensul originar.era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii. (La fel a procedat si slavona. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós.) Semnificatia originara a fost ocultata si.secolele II-III . ca si. ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar. ascuns de ortodoxie. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” . consacrat. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus . preot) cu deformari fonetice specifice.apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd. caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”. sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari.“slujbas”. desi se . fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine. hieratic. * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala. cadiacon . dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”. “ecclesia”.

Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . sau chiar în cea apuseana . înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” . Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici .scria Ludwig Wittgenstein . Asta în pofida faptului ca sintagma originara. ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” .adica prostii. iar virtutile misterului sacru . ale ignorantei au continuat sa fie promovate.catolica) religia nu a fost cunoastere. Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. în mare masura. întelegere. dupa parerea mea. într-o anumita masura.ptochoí toi pneúmati. dar cauta. pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale. în schimb. precum insista cersetorii sa primeasca pomana .considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu. dar tot “reforma” si ea. insista sa capete cunoasterea.3. chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase). cereti si vi se va da!” Pe scurt. Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana. credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. desigur. a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea. “Bateti si vi se va deschide. Mai mult. Dar în Rasarit. premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi. 5. adîncire a unui sens. La noi “cei saraci cu duhul”.incontestabil .au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica. În Occident a venit însa Refoma.dar.si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei. care a tulburat. obsesia secolului care s-a încheiat a fost. poate. din Matei. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei. stam rau si azi cu reforma . ca limba ne determina felul de a gîndi. aceasta complacere în ignoranta a credinciosului.o altfel de reforma. ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”. cine a fost Isus Cristos. printre altii) . chiar prin netraducerea acestui vocabular. de fapt. “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” . De aceea.adica ceice nu stiu.în fapt.

în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau.nu se interesa daca respectiva . rezultatele au fost paradoxale. ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. greaca. prin vreun birou. jesti . Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. latina. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. precum sanscrita. etc. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. În ceea ce ne priveste. În fapt. în linia aceluiasi curent de idei. est. Chiar si azi auzim. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). întrebatorul . Wittgenstein. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna.poate seful . sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte. ca de pilda Martin Heidegger. (este) etc. de asemenea. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat.înTractatus logico-philosophicus. au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. Hopi. Fireste. Numai ca. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. Greu de înteles. Si. noi indo-europenii. vie. Uneori. asti. Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj. limbile indo-europene vechi. limba vorbita. De fapt. relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. ca limba unui trib amerindian. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. din care provin majoritatea limbilor europene moderne. diferite vor fi silumile noastre. asa cum o stiu bine logicienii. De exemplu. o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire.

îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”.cu cuvintele lui Wittgenstein . existau gînditori. iar “a fi” pare a forma singur predicatul. sau .trecînd peste granitele limbii. al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista).adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. Alte grupuri lingvistice. iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ. Dimpotriva. sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a. considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . there is). putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”. cum sînt limbile semitice. “este” reprezinta. Se poate. deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). Este si Dumnezeu! . Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca. mai curînd sfidîndul. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect. însa. înfrîngîndu-i legile. probabil. mai mult le încurca: În vremea lui Socrate. însa. dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). cel care spune ceva spune ceea ceeste. folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential. ci. ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara. Aceasta facem.peste frontierele limbii si lumii? … În fine. dejucîndu-i rezistentele. dar.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). într-adevar. es gibt. ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate . la barul de peste drum. astfel gîndirea a iesit din pubertate. Elipsa lui “aici”. Uneori contextul. Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo .mai exact. care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului. precum Antisthenes. de pilda. Pe de-alta parte. caci acela care vorbeste spune ceva. Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. în acest caz. desigur. e patenta. un predicat verbal.spune un adevar. duduia Aidaeste.

fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri. lideri maximi. mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. asta. comparînd statul cu un organism. ba chiar si cu mai mult”. nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos. Menenius Agrippa. Al Mare gîndeste. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic. decisi sa faca “separatism teritorial”. “sef de stat” (chef = cap. atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator.CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” . despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. vezi bine. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”. cu acelasi sens. din latinescul “caput”)? La urma urmelor. profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . fuehreri. Or. unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit). Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. în timp ce trupul. veti zice. Dovada. Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi. da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege. Sigur. suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. daca . diriguitor. zicea Menenius. duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva.“prost sa fii. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti. fie si numai în tarisoara. cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului . coplesit.sau. cred ca. Prezentîndu-l în fata electoratului. un nobil roman. cu un neologism luat din franceza. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. iar conducatorii sînt…stomacul . ai mici asuda! De fapt. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala.

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

ci siiresponsabil . si veti gasi pretutindeni credit si complicitati.pentru legitimarea sa. adica “a trata diferit”.mai scoliti cum sînt în general . atunci inumanitatea aparea domesticita. care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei. dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze. Dar uneori raul. “sa igienizam” raul. sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”.si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului.tot ce e prea legat de sînge sau sudoare. el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. privit în fata asa cum e. ca si bolile trebuie primite în fata. ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum. putrede. iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta. Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv. dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. deportarea “igienizare” (Säuberung). Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii. Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung). cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine .siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii . anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. cu orice pret. raul devine nu mai putin rau. stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale. daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului. spre a capata anticorpi. acide . eufemismul îi ajuta sa evite realitatea. sa-l tempereze si sa-l justifice.si înlocuiti-le cu expresii neutre.“dracul gol”. de pilda. el poate fi acum biruit. scopul sau principal este de a permiteacomodarea. “value-free” (cum e. Am adauga noi .sonderbehandeln . obiective. în fine. de pasiune si animalitate umana . În cartea saUniversitatile lui Hitler. Extrageti din viata mirosurile sufocante. negresit. Altminteri. Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. limitat la propria-i substanta. El încurajeaza colaborationismul. “stiintifice”. neutral. În fond. Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident. complicitatea cu oroarea . Eufemismul este. mitul stiintei.

stranie la prima vedere. un filosof.Universitatile lui Hitler.banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze. aidoma lui Dumnezeu: acestia .[i]Max Weinreich. radacinile idiomului originar. nu se poate minti. teza aceasta? Falsul . Dar.se refera laceea ce nu e. e neantul! Interesant. or inexistentul e neantul. Sau e cu putinta? . deci. Altii . divizata si sub-divizata. care. nici minti).erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor. Polirom. sau . e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca.si-au spus unii îndrazneti.ma rog . poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. la momentul Facerii. daca în ceea ce priveste limba naturala .unul care pretindea ca e filosof. au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice. dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui . Cum? Metodele difera: unii. astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta.fie ea greaca veche. zicerea falsa este un fapt indiscutabil. era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. încercînd sa reconstituie. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”. dupa catastrofa Babel.spunea el . el nu spune nimic. ca într-un joc de “puzzle”. Cadem astfel peste o veche obsesie . preschimbata. pe de-alta parte. în care nu se putea pronunta decît adevarul. caci despre el e vorba. COMUNICAREA Era odata. mai ales. eskimosa. 2000. înca din Renastere. cînd cineva nu spune adevarul. Cum îsi argumenta Cratylos. limba “adamica” ar fi fost “amestecata”. Ceea ce ni se sugereaza este ca. fiindcaminciuna nu exista. sau chineza contemporana. Prin urmare. Cel mult. în vremurile vechi . de mult. la inexistent. corupta. nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica.limba zeilor sau a lui Dumnezeu. Iasi. ci rosteste sunete lipsite de orice înteles.limba “adamica”. sau limba “antediluviana” .spune Socrate care îl combate pe Cratylos .

decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect . iluzia. nu esteacolo . apoi.anume ca. ca tine mai curînd de neant. mijloace de comunicare magice. precum Descartes sau Leibniz. si care. prin urmare. care. oamenii s-ar întelege perfect între ei.adica transparent. lipsit de substanta. mai tîrziu. au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica. chipurile. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului. se credea. invers. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos. gesturile. . sau macar sa viseze ca. ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. corupte fiind. razboaiele. certurile. Si ei cred asta. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. dezbinarile. visele. logica formala. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. într-un fel. am zice. dupa Galilei.indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . Caci. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede. nu se “spune”. apoi fizica. adevarul e substanta originara. E ciudat sa vezi cum. este indicibil. perfecte ale vremurilor noastre fericite .erau filosofii. ceea ce nu se vede. Or.precum televiziunea si Internetul . Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale. a transparentei absolute. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea. ci.sînt. dar desigur. împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului . daca nu ar putea spune minciuni. de adevar. bazata pe ratiune. de realitate. Unii s-au gîndit la semiotica. transmit falsul. oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. În schimb. de pilda. investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. si ca falsul e acolo un intrus. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. noile media.ar conduce la armonie. ori limbajul computerelor. semnificatiile. complet . sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere. si pentru armonia umana. din timpurile vechi si pîna azi. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii. numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. zicerile tuturor triburilor fiilor omului. ar comunica doar adevarul. Ar disparea atunci adversitatile. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra. de fapt. visau la o limba universala.

volatile.neaparat complet. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. al hermeneuticii. Pîna aici.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti. mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte .“Martis dies” . treptat. Dumnezeul meu. Într-o zi ca atare. reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. total. a nenumaratelor comunicate.Mercurii dies. mai incompetent decît azi. Or. interviuri.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol. macar scriptic: adica sa nascocesc. acid. toate bune. a myriadelor de “talk-show”-uri. zeul si planeta data prin repartitie . Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat . dar si al retoricilor care îl fura pe cititor. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” . prin urmare. Sa perseverez totusi în eroare. belicos. purtatori(oare) de cuvînt. declaratii. daca am fi fost informati de “eveniment” . conferinte.Dovada cea mai buna este ca. Închipuiti-va. în decade. sau Crucificarea. s-a impus saptamîna de 7 zile. În pofida obsesiei “comunicarii totale”.ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui. de ce m-ai parasit?”. mai discreditant. un atac. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. Dupa cei vechi. nu în Iliada. Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur. momentul bun. Mai departe începe fantasmagoria: . dialoguri. ceva muscator. un pamflet. obiectiv si “la timp” . care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. “briefing”-uri. de pilda. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca.daca nu fizic. ocazia. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad.prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. “workshop”-uri. Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche. Am ratat. se minte si se falsifica din belsug. ca proba. mai sarac. al despicarii firului în patru. a inundatiei cu vorbe de la colocvii. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva . al subtilitatilor “mercuriene”. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei.

Sunday = ziua Soarelui. e cam fortat: Thor. Crestinii. vor prelua ideea. sotul blondei Freya. de pilda. Jupiter. si în general. dispretuia mistagogia numarului sapte. Oricum. a animalelor si a plantelor. ceea ce.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca. a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine. Doar poate ca Freya si Venus . care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”. a alchimiei. decît se potriveste un Panzer cu o floreta. Venus. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). de unde provine “Wednesday”. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor .de unde “duminica”. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. Pentru aceasta.care tinea cont de marimea duratei . Asocierea. care ardeau “sa intre în Europa”. parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza.ambele responsabile cu amorul. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti. adesea.Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . cu alte forme si ingrediente. în marxism ori în “stiinta rasei”. s-o împrumute de la romani. si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. Mercur. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi. Aristotel. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva. Dar în continuare. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii. daca cu Monday = ziua Lunii. în Antichitatea tîrzie. “Dominica” . invazia astrologiei orientale. zeul nordic al tunetului. Saturn. imaginata cîndva de preotii caldeeni. cinstit vorbind. treaca-mearga. grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. cum vom vedea mai departe. Marte. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului). Soare. prin influenta lor misterioasa. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. aveau laturi comune . Cît despre Wodan sau Wotan. nimic nu putu opri. Initial. viata omului. Altminteri. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. în Imperiul Roman. sau. în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. scurt. zeul magician.vizibile cu ochiul liber: Luna. sub influenta cultului solar.

acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. se observa regularitati ce. nescapînd sa intoneze. joi (6). ce-i drept). miercuri (2). a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca. mi. Deocamdata. Soarele.luni (1). ori informatie! Oricum.mi. nu-i asa? Nu mai mare. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile. în sine. Asadar. ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei. de la 1(Luna).e nu doar o alta zi. si . la 7 (Saturn). sminteala cu rezultate durabile. Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii. fa .si rescriem astfel zilele saptamînii. sol.re. împietrite în limba. Saturn. re. daca este scris în acest fel. sîmbata (7). dar si influenta altei planete si a altui zeu.sol. cînd le venea rîndul. ci si aceea a “zeului necunoscut”. Jupiter. sîmbata. Marte. fa. ordinea obisnuita zilelor saptamînii .do. Sminteala. vineri (3). cît este înca marti. Miercuri . vom obtine: do. anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) . la. În consecinta.si. duminica (4) . va fi nu numai ziua lui Saturn. dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale.perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului . cu siguranta. Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale . Mercur. nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica. ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie.este aceasta: Luna. Venus. potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor.provizoriu însa. marti (5). ma grabesc sa închei.va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care. îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. ori limbaj.la. ca si urmatoarele trei cvarte descendente. daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus.

asupra identitatii caruia aveau. toate neamurile aveau sarbatori. un popa egiptean elenizat . a saptea sa dormi. numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa. ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . un autor satiric precum Petronius Arbiter. care erau iudeii.cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”. Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu. daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina. rau.greci si romani . ca în a saptea se odihnise.avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor. pesemne fiindu-i greata. nu conteaza). precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”.Sabatul . acestia.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara. cu spor sau far’de. Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata. dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi . aparea bizara. crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine. care declara ca. asadar de “Sabat” . învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti.Ce poate fi mai firesc astazi ca. depost . Sigur. dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine.iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni. ca alde Seneca si Tacit.spunea Manethon.nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta. culmea. sînt negru în zilele saptamînii. vazuta ca demna de dispret. mari dubii. trist . pîna la un istoric ca Trogus Pompeius. sau la un poet ca Martial. într-o zi. facea pauza mereu a saptea zi. zi nefericita în care . de la împaratul Augustus. în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. dar frumos de Sabat” . nu mîncase. de altfel. sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi. ca si destui alti autori .se proclama acolo.zi de post . grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si. care . dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. Israel. posac. “Sabatul rece” . Dar aceeasi mare eroare .o sustinuse . Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu.credea el . Într-adevar.adicafara viata.de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini.

de pilda.mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. afirmîndu-iinutilitatea . Într-adevar. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire. avem “sîmbata” (de la “sambatum” . Dovada ca au mutat si data Pastelui. nefiind facute la timp. cînd au fost atacati de Sabat. Si astfel. ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”.credeau ei . acolo unde noi. îi dispretuiau pe unii. iar multe lucruri urgente. saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. morocanosii. ei nu s-ar fi aparat.afirmau altii. care se speteau de zor si sîmbata. Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita.credeau unii antici despre evrei . ori italienii au pe “Sabato”. tribunalele si alte oficii publice sa fie închise.forma nazalizata pentru “sabbatum”). Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. la ce mai e buna cultura. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando). dar. dupa vorba aceluiasi . înca din vremea lui Caesar. redat de sf. si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent. de asemenea. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn.Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. au mutat repaosul în ziua Soarelui. Pagînii. Popor lenes . cei cu un temperament limfatic. Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. Ceea ce nu prea s-a întîmplat. iudeii erau destul de numerosi atît la Roma. Augustin. daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi. citind asa ceva. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. Pasajul. la ce mai serveste filosofia. Pîna una-alta. si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat. duminica. Popor stupid . Si astfel. ajung în paguba. ursuzii sînt saturnieni. Seneca. vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece.ca proba. în urma unei lupte pe viata si pe moarte. merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur). cît si în alte mari orase ale Imperiului. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” . Asocierea a venit ca de la sine. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate. “natural”. în aproape 28 de ani. dupa un timp. deoarece .ziua lui Cronos-Saturn.” Te întrebi. printre care marele filosof stoic. si duminica.

ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul. inexplicat. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila. un pervers. Astazi. Cei frumosi.a dat vlastare care au napadit toata lumea.politically corecti. neghiob. pesemne. patrioti. La fel. Admetos. drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol.Seneca. tineri si fericiti. va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. si pe celelalte. iar “radix stultitiae”. ori dotat cu un temperament posac.unde “radacina” e iudaismul. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes.inclusiv printre . un razvratit social. Graba lor. un asocial. parca.dupa cum preciza un pagîn roman întelept. heterosexuali. în fine. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu. iar “prostia” e crestinismul . fara vreun semn prealabil. cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor . ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte. în timp ce cetatenii normali. asa cum se gîndea sotul ei. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . platitorii de impozite onesti. moartea unui tînar. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. apartinînd unei natiuni demne de dispret. a unui copil inocent . sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp. ba chiar avînd pe Diavolul în el. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. aproape inacceptabile. “învinsii au dat legile lor învingatorilor. În schimb. precum regina Alcestis. Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate. odata. precum mitologica Euridice. ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete.toate acestea ni se par scandaloase. diferitele cunostinte. De pilda. Rutilius Namatianus . un “dusman al neamului omnesc” (Tacit). superstitios. exitusul subit. Dar pesemne ca. a unei femei frumoase si iubite. De asta. ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. radacina neroziei . considerîndu-le lucruri pline de miez. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. le putem privi atît de netulburati si pe unele.

Evident. la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus. e expresia unei pedepse pentru o crima comisa .ne spun antropologii . stim pozitiv ca orice am face. si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”. în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica. ori a pierit de lancea unui dusman. ori. cît fiindca îsi da seama ca . sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul. sau vreun demon care s-au razbunat. de fapt. dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . totusi. si spera ca vom redeveni indestructibili. adica omor si nu exista. Ori. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames. a jignit vreun spirit. Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic.cum stiau vechii greci .pentru a se coborî în locul ei la Hades. mai gusati . mai ales. cît timp sîntem sanatosi. dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. zeci de mii de ani. Apoi zeii . De parca ceilalti .mai batrîni.pedeapsa individuala. prietenul sau. exista parca în noi oinstanta încapatînata . Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem. îl umple pe Ghilgames de disperare. vreun zeu. fiintele omenesti au crezut ca moartea. De ce atunci mor. vom muri. unde se afla pomul vietii.s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. mult mai împacati. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam. În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden. moarte “naturala”. asadar. toti oamenii. Pentru omul primitiv . dar nu atît din iubire pentru acela. né gioventude”. descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus.proprii parinti de “vîrsta a treia” .aproape orice moarte este accidentala sau intentionata.sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. rasuflam usurati… Adevarul e ca. daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà. cînd nu e un asasinat. Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”. daca nu mai sîntem. Sfîrsitul lui Enkidu. mai hîrsiti.

la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii. Pentru crestini. nu îl impresionase niciodata. acolo unde locuieste Utnapistim. totusi. sufletul celui ticalos este expediat în Infern. Caci daca moartea e urmarea unei pedepse. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda. Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era. S-au mai inventat. initialsufletul . cum o sa moara. altii îsi spun speranta în ingineria genetica.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile.asa cum o atesta si etimologia sa . în 399 î. sîngele lui Isus. în urma. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. caruia îi cere leacul nemuririi. Mai tîrziu. a unui blestem. mumiile egiptene. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa.d. butasite prin clonare. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. la fel ca fratele sau mai blînd somnul. pe masura ce acestea s-ar uza. cît si faptul ca ea. la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor.nimeni. faptul ca robii sai mureau. cei nevinovati. supravietuitorul Potopului. faptul ca nu ne putem accepta moartea. bietii. sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. relativ noua si uimitoare. ca si în paleolitic. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. De unde. doctrina sufletului nemuritor. disparitia poate fi amînata indefinit. misterele initiatice. nu poate ocoli moartea. în schimb. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit. vorba Ecclesiastului. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge. Marele Sef. Dar el. pe de-o parte. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste. unde sufera un fel de a doua moarte. este inevitabila.Ambrosia ramîne.nu era decît un “suflu”. certificabilaaici . mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii . elixirele magice ale alchimistilor. Fireste. cînd Socrate e servit cu cucuta. care îi promitea lui Odiseu nemurirea. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca. în chip deambrosie transcendenta. sau a unui accident. Democratia mortii.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. de undepsyche = “suflet”). care totusi mor. Si totusi. care le-ar putea înlocui organele. nici macar el însusi. inepuizabila în procedee ridicole. Succesul ei .caambrosie . marile metafizici religioase au conceput. Înteleptul Ecclesiast ar . daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. este anulatadincolo.elleader maximo ..Ch. mare rege si fecior de zeita. un mare erou.

poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda.precum franceza.vorba lui Nieztsche . daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa.asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul. italiana. fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa. latina. faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia . rusa.sa-l refuze. cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste. ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. în masura în care au fost dogmatici.nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie. literal. nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii. a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune. un moment mai tîrziu . ca-i accepta promisiunile.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! . În româna. nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”.traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi . asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic.putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim. caci la noi doar “minciuna e femeie” . greaca. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie. “Adevarul este femeie”? . sedusa de omul de stiinta. spaniola. ebraica . adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen. pentru ca. ba chiar lasciv. “neascunsa” .înseamna.vai. au fost mijloace neîndemînatice. Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum. Aceste fraze. cum o sa presupunem asa ceva. nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta. ca o femeie. n-are nici un haz. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita. ba chiar mai rau . ca-i primeste îmbratisarile. pasiv.

zamisleste frumosul.în timp ce membrele au sex.da. Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin. saraca. ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. Toata aceasta psihodrama platonica devine. etc.a lor.chiar si stejarul atît de viril. nu a noastra.s-ar parea . dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. În schimb. Dar.sînt în general asexuate . copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. Oricum feministele ar avea de lucru aici . etc. în aceleasi limbi. rodirea erau asociate feminitatii. Asta fiindca. o anumita logica . dar are.au si avut. ceva alegorie la baza: e vorba. ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor . vegetatia. care o chinuie pe fatuca. ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev. de altminteri: una dintre ele . fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei. “Suflet” (psyche) e femeie. iar “Eros” (Iubire) e barbat. caci cuprinse de remuscari. fiintele dupa taxinomia . În Antichitate. feminin. inima . Organele interne . Or. confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”.gen si specie. Mai intervine si mamasoacra. rîurile sînt barbati.un june cam flusturatec. probabil. ca si Liebe (iubire) sînt.Sandra Harding . distributia aceasta a devenit arbitrara. cresterea. doar-doar. în greceste. dar în limbile vechi . Tinerii se iubesc o leaca. macar în unele cazuri. în aparenta. cînd oamenii erau mai frusti. dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge. Romanul e cam fad si banal. El . exista un roman alegoric:Eros si Psyche . ea . se sta chiar mai rau: Seele (suflet). Vînturile . uneori si neutru. asadar.sînt vazute ca lucruri .ficatul. si asa mai departe. producînd gelozii si procese interminabile. cum spuneam. probleme traducatorilor si filosofilor. Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . ambele. dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi. fecundat(a). Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi.o fata cuminte.sa spunem oare sexul lor? .Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata.se mai poate ghici. în fapt. femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice.baiat la noi (la singular) . despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care. sigur ca pîna la urma se face nunta. pîna pune gheara pe ipochimen.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII. imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul . prin inversiunea sexelor din româneste. Afrodita. În limbile moderne. de bani gata. si-o lua lumea în cap. de data asta.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste. Ea nu se resemneaza.

Pentru noi. ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti. calatorie. plin doldora cu carti. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine.) Fapt este ca. Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. hobby. pîna la urma totusi. la timpul liber . sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. sa ragusesti zbierînd “ordine”. amor. ca si ploaia .sînt petice de pamînt roditor. plimbare. somn. si mai ales. locuiti de “hamadryade”.si ea element fecundant. sport. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. ca sa scape de siluire. studenti si profesori decît larecreatie. zi-de-zi. se duce. s-au transformat în copaci. spectacole. o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber. Cerul este barbat. Insulele tind sa fie femei . sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici. E trist sa stai în banca. cu dosare prafuite. asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. înconjurate de apele masculine. poate. cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze. sa rîvneasca la a nu face nimic. urmarite de zei sau fauni libidinosi. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. fireste. . televizor. în vreme ce Pamîntul e femeie. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. lascoala. totul prins în laturile firaraiei de la computer. nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor.sînt masculine în greaca si în latina. la vorbarie. student. de partea cealalta. (În româneste. De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir. nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. adica e infecund si absurd. mîncare. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. la un moment dat. în aceste conditii. elev sau profesor. Si.

cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. înMetafizica.fiindca exista. “a nu munci”. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. Ele se prezinta drept “anticamera vietii”. astfel. Prin urmare. cînd stiinta . provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. al regulei impuse de sus. în loc sa trebaluiasca. “licere”. ce n-au de-a face nici cu folosul. ele cad. Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi.anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii. toate aceste activitati ale intelectului. dupa ce toate artele au fost nascocite. “sedea în recreatie” si. Asa imagineaza Aristotel. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz .pur si simplu . ragaz! În Grecia.scoala era exacttimp liber.era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim. fizica. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”. Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt. Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . Scoala. oricît de lucrative ar fi fost acelea. al caznei. nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. si de aici actul învatarii sînt. ci exact pe dos: “noi gîndim. aparitia disciplinelor teoretice matematica. unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas.schole însemna “timp liber”. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. sînt vazute drept fiiceleragazului . se putea dedica contemplatiei dezinteresate. ale lui “schole”. la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . nici cu desfatarea. fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . au fost inventatestiintele . adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic . ceea ce înseamna uneori laboratorul. astronomia si filosofia. sub blestemul originar almuncii . de la verbul latin respectiv. locul obligatiei. “recreatie”.la a vegeta un rastimp . fara proiect. Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele. Fericitul. nu gîndim”. la izvoarele sale eline. Si totusi. prin excelenta. alteori cloaca acesteia. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma .fara scop. în orice caz.

arme si alte asemenea. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. ori chiar. . pentru noi. Pentru cei vechi însa. Au ramas la post. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic. daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent. scoala s-a întrerupt.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. treptat. mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. a disparut cu desavîrsire.adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . n-am fi totusi prea uimiti. eventual. “scoala” a fost “recreatie”. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. sau “trib de salbatici”. Cît despre “clasici” . în schimb. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”. pentru a merita cele mai mari laude . în fine… clopotelul! Bref. masinarii. Mai tîrziu. tehnici. cataloagele. în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. examenele. manualele. concursurile. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” . premiile. chiulul. diferenta dintre moderni si antici este ca. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. încet-încet.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care. sau s-a încheiat. “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”. la începutul-începuturilor. pedepsele. elevii. ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. vechiul sens de “ragaz” a palit si. programa analitica si. de la sine înteles azi. toceala. sau. Dimpotriva. în final. produse artificiale. inspectiile. “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. comportamente si gesturi specifice actuale. dar cititi aproape niciodata . prin metonimie. denumea “vechiturile”.vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii. dascalii. Faptul. notele rele. odata ce suna de recreatie.

of. “apel”.armata în ansamblu . chiar si la noi. “vîsliti în ritm de toba”. cînd vrea sa opuna unui categorii unitare. sau “milites classici”. Or.Ei bine. va rog. Iar “classici”. o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. dar mai tîrziu. toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. într-uncontingent militar. sînt toti tunsi chilug. cîrlig si podet. adicacontingentul. de preferinta de fabricatie recenta”. Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. printre barbari. Or. inspectorii si ministrii. si îndoctrinati. si “clasa de elevi”. erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane . pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . bine tinuti în frîu. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. si înca romana.azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. “luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel. cum ar fi “elenii”. si în ultimul deceniu. “klesis” sau “klasis”. uneori “denumire”. derivat al verbuluikaleo . Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul . baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic. disciplina. numai la ordine. ca urmare a “clasificarii”. pesemne. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. batalii navale. astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung). dorienii . nepricepînd nimic din dialectica si diereza. Acestia. se pare tot din Grecia. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. Or. apoi. etc. Asadar. chiar înainte de a fi încolonati militar. mai erau si romanii. “mare nostrum”.pronuntau “klasis” (cua lung). manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta. În epoca moderna mai ales. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. nici “tortura”. însemna “chemare”. fiindca.classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. “asculta comanda la mine”. mai alesflota de razboi . mai exact din “Magna Graecia”. cu timpul.ci “flota”. evident. ÎnOmul politic . dresati cum o cereau regulamentele scolare. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective. nu . “perfidia plus quam Punica”. nici “ hoarda”.“a chema”. în epoca timpurie.

cît si clasicilor monumente de marmura. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei. reconditionati. de unde oricine poate lua ce doreste”.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . fara sa se poata opune. furati. Potrivit vorbei pictorului Ingres. frizati. ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei. resuscitati. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. În locul lor . drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. transformînd. citati. “cultura”. dascalime cît încape. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa. încorporati sub drapelul spiritului. clasicii artei. dupa nevoi. pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. legitimari pentru orice ignomie. ideologi.martial. prescurtati. Omogenitatea se referea la o anumita. încazarmati. printre altii. interpretati. Deutschland über Alles”. forfecati. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori . delicios. interpreti. Iata deci cum.lor. au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland.adica “flota clasicilor” . numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt. mai curînd. Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”. unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori.în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. adica cei mai apti sa fie imitati. cu foarfeca si lipiciul. le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles. tunsi. de “classis Romana”. academicieni. rastalmaciti. schematizati. instrumentati. fie. justificari pentru orice insanitate. În schimb.“este un prea generos tezaur. Si s-a luat! Nemtii. spre disperarea scolarilor.de ar fi cu putinta . “clasicismul” . preotime. întind bietii. mai ales atunci cînd. lichidati si. dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar.

posibila. descoperite dincolo de Oceanul Atlantic. Cuba.Geografii disting între America de Nord. dar si mitica aproape “Lume Noua” . fiecare cuprinde mai multe state.la fel ca azi . Este vorba neaparat de Statele Unite. si nici macar Rusia sau Germania. în fine. a pacii. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. Sa fi urzurpat. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. mai vestite sau mai obscure. desi e si el la fel de american ca si celalalt.asa este. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste.vorbeau despre Columbia. O masina americana nu este o masina braziliana. politica. Iar cînd ziarele. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. . nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”. cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi. pe la noi. Si existasi America. iar dolarul canadian nu e dolarul american. a mexicanilor. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . zilele acestea. despre Indiile de Vest. America Centrala si America de Sud. Adica Statele Unite. deci. au însemnat mereu. ci la una în Statele Unite. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni. ca regrupare cultural-lingvistica. a prosperitatii. europenii . pe scurt a Utopiei parea. Exista si “America latina”. Peru si nici macar Canada. mai mari. Politiceste.America punct. despre Brazilia. Cei care. etc.locul unde realizarea fericirii.si despreAmerica . nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic. mai mici. despre Canada. prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent.

cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil). ce relateaza neobisnuita sa calatorie. ci doar o repetitie a celei vechi. dictatura.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus. prosperitatea. separatia puterilor. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. la 1990. ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica. ceva bine cunoscut lor: violenta. etc. înca de secole. prin bogatia. s-a impus ecuatia America = Utopia . sa spunem.este uneori necesara. de-a lungul istoriei lor. frematînd de vitalitate. e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. la 1880. teroare politica. fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. prin securitatea. prin Constitutia lor. America adevarata. eroul lui Thomas Morus din “Utopia”. Desigur. Aceasta nu era “lumea noua”. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor.sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia.si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. În imaginarul european. În schimb. autoritare. la 1900. Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa . Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . lovituri de stat. la 1920.atunci cînd acestea au aparut . încîntatoare sub multe aspecte. Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. la alte dimensiuni. separatia statului de biserici. nu erau. prin stabilitatea. Numai Statele Unite au întruchipat. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. Mexicul. ca razboiul îi poate lovi acasa. Brazilia. dominatia exclusiva a Bisericii catolice. domnia legii. bogate. falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. Argentina. asadar.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe. erau tari mari. ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. de puciuri. s-a prabusit Utopia? . din Europa în Argentina. Plecînd. Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”.fie si partiala . de dezordine si violenta. mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. Dar ele. ca pe oricare alti locuitori ai planetei. la 1950. lipsa de libertate. prin libertatile. libertatea neîngradita. s-a destramat visul. de o specificitate culturala uluitoare. europenii gaseau. ca îngradirea ei .

în epoca arhaica. Din aceasta încercare. Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina. fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice. pregatindu-se sa atace. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua. au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. Dar. deoarece aveau armuri grele (hopla) si. trebuiau sa se strînga bine laolalta. Or.de la acelasi verb “steichein” . a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica . aceste semne grafice “elementare” .s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. Statele Unite vor iesi fortificate. sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). a subrezit statutul aristocratiei conservatoare. pentru a nu fi surprinsi de inamic.adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete. o data cu ele. Statele Unite. Se vor reface zgîrie-norii. tindeau s-o ignore cu destula naivitate. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. o mai veche inventie. înteleptite. implicit. A redus rolul cavaleriei si. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care.a merge în rînd. dar nu numai atît. maturizate. uneori. au fost astfel. DarAmerica? STIHIA Mai întîi. dupa legea firii.fie ele litere. în rînduri strînse . fie si lexical. fie chiar liniile din care erau alcatuite literele . asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. Comertul si navigatia au prins avînt si. le-am spune azi . plînsi. asemenea hoplitilor. a scrierii alfabetice. semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele. Leul ranit va fi teribil. Se numeau “hopliti”. iar mortii. de origine feniciana. sociala si culturala a cetatii grecesti. posesoare de latifundii. Si astfel o secventa de comunicare a .au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” . ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) . Noi clase “burgheze”.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice.plural “stoicheia”. asadar.

Apa. Pentru Democrit si urmasii sai.patru litere fundamentale . de pilda. Mai mult.cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”. divizam lumea în fel si chip. precum Platon. iar din combinatiile lor. adica principiile.spunea primul: Foc.ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” .) Buni sau rai. adica în pasul de mars. analizam. ordine si pozitie. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii.sînt “stoicheia” (sau. Si.cîteva la numar. (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora . de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii. eM.adica niste particule indivizibile . Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite. Educatia generala. Unii.elementele lor.“spiritul de pluton”. separam. cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul. Iar Nietzsche. îmbucatatim. sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . fie scrise. “atomii” . dupa cum se asuma pe atunci. iar Z de H prin pozitie. într-o masura covîrsitoare. eN”. ostil cavalerilor si aristocratilor. Modelul ramîneau semnele grafice .“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma. se nasc toate lucrurile si fiintele. în continuare. Pamînt. descompunem. distribuim. induse de Iubire. Aici. Asa de pilda. noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. daca limba. mult mai tîrziu. în pas de mars. precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” .dupa filosof .se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic. fericiti sau nefericiti. despicam. fireste. în “elemente”.adica a spiritului analitic. Aer.mici linii asociate în diverse combinatii. s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat. “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. de vreme ce. nu numai limba putea fi analizata astfel. la fel ca “stihiile” alfabetului. au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari. configuratia AN de NA prin ordine. care erau . I-am putea spune si spirit “hoplitic” . poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” .spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. comunicarea. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram . limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci. evolutia omului european. a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” . Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” .

alfabetele si gramaticile noastre de elemente. moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse. marele zeu egiptean. asculta comanda la mineee”. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton. adica initiat. diferitii initiati. de catre Sargon din Akkad senior. în spatiul eurasiatic. dupa chipul falangelor de hopliti. a Persis ad Graecos. “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar).. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. pleaca zilnic cu barca de aur spre apus. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. dupa care trece pe sub noi. stiintele noastre recombinate. în . omul cata sa imite Spiritul.inanalizabile. asa cum ne convine. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”. Dar e o initiere ce. Iar noi? Desigur.. Mai departe. dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. Asadar. sforile globalizarii se trageau. Soarele si pe Osiris:sa fuga. a Graecis ad Romanos. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui.dincolo. azi ele se trag departe. istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca.o stie oricine . etc.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas.” Concluzionînd. Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”. pe dealul din fata. pe meleagurile lui Saddam Hussein. spre Apus. iar Soarele . Osiris. în linie de bataie. profetii asa-zisei Traditii. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici. în Occident! Pe de-alta parte. pentru profani. daca acum patru mii de ani. a Romanis ad Francos. unde este ucis. se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”. dar. asezat dincolo. etc.

distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”). pasnica. în grupuri organizate. mai faceau si trafic de copii. se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei. se stie bine ca printre barbari. sare si importau vin de cel mai bun. si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent . sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa). Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici. acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri. Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. cel putin: al doilea val .fura asa-zisii indo-europeni. . pe sub tuneluri. unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” . pe lînga sexism. primii care intrara în Europa .l.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana. calari.c. codri verzi de brad. s. agricola. barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul. China mai are. cei mai renumiti au fost gotii.biroul oval al lui George Bush junior. pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele. cu calauze. De aceea.cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman. în hoarde.rînduri. egalitara. fug catre Occident si oamenii simpli. Navalitorii rasera toate colibele administrative. prin urmare.dar în chip irezistibil. ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel. care respecta profund drepturile femeii .pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele.si cam cu de-a sila . sau cu lumea în cap . oroare. animati de un profund spirit antieuropean. la Roma. mai introdusera. Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. Au gasit o populatie civilizata. cu sabia în dinti. Dar razbunarea femeilor veni . asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. cu sau fara vize. în fapt. tara manoasa. ba chiar. pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati. a Spiritului si a Imperiului.veziRepublica lui Platon . Adevarul e ca. aur. pe vapoare. precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri . bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur). nu-i asa.doua mii de ani mai tîrziu. caci.

în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia. De atunci.ofta prefectul roman pentru extindere. dar corup soldatii romani. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. automobile Porsche si. Pentru a explica situatia. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize.si ce datorii au fata de noi. tuciuriilor”? “Nu sîntem. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante. confectionara pluguri. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem. bineînteles. burguri.de la noi.un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile.în sfînta bazilica Sf. disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani. fu ca integrarea gota este lamantabila. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. întreba regele lor. ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. vandali si franci . pe Hercule. era formata aproape numai din minoritari goti. ridicara case. iar caii gotici fura adapostiti numai temporar . vreau sa spun . supranumit “ultimul roman”. cum tot în criza economica erau.La un moment dat. nu va plac blondele. Romanii trimisera. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti. catedrale. în fine. Pîna la urma. dar raportul acesteia. desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. femeile noastre sînt vîndute de zor în . “Limes”-ul roman se facu pulbere. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. o mores! . într-o noapte. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica. uitara cu totul de unde venisera . era de fapt de neam got. deschisera cai ferate. cu mic cu mare. navalira la sudul Dunarii. iar armata sa. cu naivitate de barbar. sînteti rasisti. de exportat busteni exportam. Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. cei lasati în urma-le. Widukind al III-lea. Numai ca omenirea merge mai departe. dar sa mai astepte. gotii preluara temeinicacquis -ul roman. prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate. Petru.

chiar de societate. Cum stie toata lumea buna. avem adjectivul: “politikos”. omul era un animal deopotriva “social”. “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el.ului Europei. la Aristotel. totusi. nu ne îndoim. dar si ceea ce apartine de stat. Asadar. “polis” însemna si stat. (De fapt. altminteri fiind el neterminat. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. Astfel ca. De aici. daca are nevoie de alti semeni prin . asa ca. ba chiar si traficul cu copii e în toi. Acum cerem cu disperare vize pentru ca. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . dupa cum ne-a iesit buhul. la greci statul nu se prea distingea de societate. adica are nevoie de ceilalti semeni. în principiu. ) Or. ceea ce tine de cetate. de oras.statul national . sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. Astfel. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. Urmeaza tot restul. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care. lucrurile s-au diversificat: mai întîi. cercetatorii noului mileniu. pe de-o parte. integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. sau aproape. “oras”. în mintea lui Aristotel. sa penetram în interiorullimes. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare.ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. de cînd cu “legea Ticu”. sub scutul turismului.Occident. La confuzia rezultata. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. este aici “polis”. o vor lua în consideratie. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. omul este un “animal social”. dar si “politic”. Cuvîntul originar. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”.

(si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). sa nu manînce seminte în tramvai. ma tem. “politica”. Grecoteiul “politikos” una e. În latina. ce concureaza pe brînci întru neprihanire. “politologie”. tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. prin “constitutia chintesentiala”. sa nu scuipe pe jos.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. nu. Pe de-alta parte. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var. aveti si de ce: caci. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime. de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. fiindca “politeia politike” ar fi. de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. pe asta “gura de rai”. organizare politica a statului. “politic”. pe timpuri. în original. devine prin intermediar latin. frantuzoaica “politesse” . Numai ca. fara îndoiala. “Politeia”. amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). ceea ce am fi tentati sa traducem. cît si “politie politicoasa”. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. a lustrui. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna . apoi francez. cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin. etc. Fireste.încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. “Republica” lui Platon se numea. în italiana “polizia”. un pleonasm. Altfel zis. italian. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. stat. uneori. Pe scurt. cuvîntul devine “politia”. cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure.preajma pentru a-si realiza natura sociala. înseamnînd constitutie. Avea dreptate Max Weber. etc. s-a trecut la sanctiuni si arestari.a slefui. adjectivul grec. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie. carele de la latinescul “politus” vine. iar apoi în franceza “police”. în mod barbar. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”. politia nu prea poate fi. Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”. niciodata. ma tem. Astfel ca avem în româneste doi veri buni. decît “politica”. încet . prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. pe acelasi principiu al înrudirilor. carele de la “polio-polire” . sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”). Ceea ce nu e cazul. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! .cum se poate crede .

un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. “merg cu varul”. al controlorului. semnalizez discret ca n-am bilet. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala. Este o modalitate traditionala de întrajutorare. de data aceasta veche. se cheama ca “mergi cu nasul”. surprins fara bilet în tren. dar si fata de nasul sau. nu vrei sa cumperi bilet. e o persoana mai avuta. pare-se. un om puternic. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. cu alte cuvinte. “A merge cu nasul” ar însemna. Iar acestia raspund si ei. sau chiar din afara acestuia. în diferite moduri. mai cu stare în sat. rurala. contractele. Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. dupa vorba. ori o consultatie la un doctor important. Formula a prins si a devenit. decodat dincolo de nivelul prim. “orice nas îsi are nasul” . e. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. capabil si voitor sa te ajute. fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. de sudare a legaturilor de clan. nasul este o figura impozanta. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . la nevoie. poate fi si un “boier” de la oras. De obicei. o slujba . a avea pe cineva cu dare de mîna în spate.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”. în principiu. care nu vei face nazuri de fata mare. asadar. Fiecare are datorii fata de fini.adica o persoana aflata altundeva în tren. pesemne ca cineva. Initial. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite. ori “merg cu prietenul”. care îsi ajuta finii în diferite moduri. ci neaparat “merg cu nasul”. Iei trenul. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. Daca dispui de un “nas” bine plasat. ba chiar de clan. a dispune de influenta.

relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. “Nasul” ocroteste relatiile concrete. am constatat . dar.pe la Turnul Severin . si multe ilegalitati. “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal. Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. obligati unul altuia si inegali. L-am întrebat daca nu crede ca . E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne.grasa. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. contractualiste. un comision corpolent. încheiate între indivizi izolati. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara. recomandat de cutuma. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. la rîndul lor. Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care.ca. liberi si egali. declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. Statul favorizeaza relatiile abstracte. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. “nasul” .da. descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea . Înaintea unui stat arbitrar. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere. A facut-o la nivel individual. produc. statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare.prin reprobare sociala. în fond. “nasul” are în vedere angajamentele orale. Ceva mai tîrziu. de rudenie între indivizi asociati. au netezit numeroase hopuri. în care nimic nu vrea sa mai conteze. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. În stat. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. fireste. Statul cere respectarea contractelor scrise. prin aceasta. Adesea. dar a facut-o din plin si la nivel public. *** Acum mai multi ani. au diferite datorii. ba chiar adesea un fapt firesc. o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. De asta.

literallucruri noi . a legilor si la teoriile lui Max Weber. s-a uitat la mine ca la un nebun . ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor. era de temut: astfel. strazile. abia instalat în frunte. îl expediaza la coada cozii. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale. s-a culcat. printre mosulici si babute. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. el se stia inavuabil. Am înteles. noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare . “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . chircit într-un colt. paturile. casele. distructive. bogat si tare.pe scurt. a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. ochelari maro. noul se arata cu mult mai timid. se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar . tataie?”. un “nas” generos. ba mai mult. saritor. pîna la urma. repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” . ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta.mai rau. daca tinea sa iasa totusi la lumina. însemnau rebeliune. Pe atunci. Necazul lui e ca. de la sine. precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati. Asa ca. responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun.doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. saltelele si pe toate cele. vine o tipesa sexy care. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare. ca la un dusman al neamului! Dupa care. Astfel ca. marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi. “A inova” pur si . dezordine.cum spuneau atenienii. sus. în latina “res novae” .sau în greaca “neoterismós” literalinovatie .la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”. Cel putin sub chipul sau real. mesele. care sa aranjeze vagoanele. insomniac. anarhie . Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva.dînd din coate si îmbrîncind. Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. sinele.eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente. ca aude: “ei mamaie.îsi potrivea barba alba. în vreme ce eu unul. În loc de raspuns.“patria politeia” .

de revolte si rascoale. De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. Totusi.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. astrologia: revenirea periodica.voia sa spuna perspicacele marchiz. ci este vorba despre un “neoterismós” . de cresterea si descresterea imperiilor. în dreptul unui anumit punct. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. Majestate. Prin urmare:initial. o revolta?” “Nu.la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. “Luati-o din loc. în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa. a institutiilor. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista.a oamenilor. a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio .s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. revolutia nu-i de la gloate. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. Înca o data noul si ce nou! . chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata. a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. nu-i cazul sa deznadajduiti. a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine . cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. publicata la 1543 si care. potrivit principiului “simpatiei universale”. destula vreme înca. ci de la Cer. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. Sire!” . în 1789. pretentie de restauratie. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice.un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi. Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta. Dar veni si ceasul. iar diferenta dintre ele consta în ce . periodica. a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. numai a reveni în punctul de plecare. mai bine informat.de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”. enumaio revolutie” . Asadar. închipuita. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic. Sire. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial. Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata. sub forma mai confortabila. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima. e o revolutie!” . a lucrurilor. a adus revolutia în astronomie. Dar aici.adica. se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. dupa o odisee lunga. dezirabila revenire la punctul de pornire . revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol.însemna.

revolutia sexuala. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. Dar oare. pe nume Antiphon. În Antichitate. buna. sofistii au fost primii. nu are de suferit. “revolutia” nu mai exista.res novae. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni. Atitudinea lor nu e deloc noua. asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. fara compromis cu vechiul. mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . de altminteri. revolutia culturala. revolutia informatica. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. semnifica ruptura esentiala. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. Prin urmare. saturati de tensiunile civilizatiei. vechiul este cel ce necesita explicatii. pare-se. Punct fix. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica. etc. care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. de un timp încoace însa. noutatea esentiala. vidata de rezistenta vechiului. o “conventie” -thesis . cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”.daca nu e malefic. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. un sofist. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este . scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. Acesteia îi opuneau natura:physis. Cîndva noul se cerea a fi justificat.ul. ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire. Dar. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul . daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. tînjesc dupa lucruri naturale. de restauratie. e cel putin reprobabil. deja în alte domenii.vor spune unii. Dar însusineoterismos. pe scurt. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti.

este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista . daca ar fi asa. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. fireste. Dar care este realitatea? Nici Antiphon. nu. de un lord excentric îsi fac. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala.ce este. ci una ce tine de realitate”. ca în Anglia. omul nu arata a ierbivor. în acelasi timp. spune Aristotel. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea.nu exista efectiv. Sau. de ce variaza ele asa de mult. Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar.daunatoare. societatea trebuie sa aiba reguli.o fi el pozitiv si de lauda . Obsesia acestui “natural” e asa de mare. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala. nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. fiindca e functionala. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. or. încît unii activisti ecologisti condusi. Totusi. din cînd în cînd. cum voia Antiphon. asadar muschiuletul la gratar e si el natural. în timp ce rochia de seara este artificiala. ca în cazul celui care încalca legea. Daca nu. rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. asa fiind. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre. sînt singurele sanatoase si morale. sugerînd conventia? Sau cumva. salopeta este naturala. cum poate finatura omului sociala. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. dar o anumita lege particulara. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. existentaîn sine a regulii estephysis. în multe tari occidentale. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie. deci natura lor e sociala. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop. indiferent daca e sau nu descoperita de altii. în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci. un punct de . iar produsele “organice”. sunt la mare pret. vegetala sau nu . adica crescute fara îngrasaminte chimice”. biologic vorbind.da. Prin urmare. nu-i asa? Pe plaja. dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. indiferent care? Poate. poate. Iar daca receptia este naturala. dintr-un stat anume. Rezulta ca “naturalul” .

Nu se considera perversiuni . tine de conventie. ar elimina discriminarea femeilor. Ca urmare. (În 2001 Senatul României. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. Atunci. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte. în 2000. tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar. fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile. Dar aproape nimeni nu îndrazneste. În schimb. Si totusi. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana . nici pe termen mai îndepartat. dupa principiul lui Antiphon. totul pare a fi aici împotriva naturii. iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie. articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile. produsi ca în paleolitic. autentice. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari.barbat sau femeie . sexiste. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale. dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare. a creste pui umflati cu hormoni e imoral.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. el e si natural.sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. în numele luiphysis. a legalizat relatiile homosexuale. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului. . întelept si animat de spirit european. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. Si totusi.ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala.

pravda). adicathesis si condamnabil. “corect”. richtig.sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex. dar nici drepti n-au fost. cum sa descoperim presupusa “limita naturala”. . fie si putin asupra temei! Si pîna la urma. “echitabil”. conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”). Fireste.nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd . etc. germana (Recht. Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis. nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. rechts). Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. ebraica (yasar). în fond. româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi. înrudite sau nu. pe mai departe. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”. de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept. ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. 2) just. ca sa respecte Legea lui Moise. precum franceza (droit). ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical). în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . mai vechi sau mai recenti .” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. latina (rectus). foarte diferite. Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers. vine de la ideea ca eroarea. fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . Vitelul de aur stie de ce). rusa (pravo. Ceea ce e curios aici însa este ca.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri. engleza (right).în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui. Iosua le porunceste ca.) Sau.

e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”. precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita. Ritualul religios a fost în . fie si etimologic. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. daca n-o fi fost chiar Prometeu.adica un om cu multe fete. care.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme. o evitare a pierderii drumului. ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa. unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi . omul drept reproduce pozitia esentiala. Pe de-alta parte. cum ar fi ajuns ea. dreapta este mai îndemînatica decît stînga.orizontal . “vertical” . cumpatarea. detururile sînt suspecte. Într-adevar. sa nu se mai opuna rectitudinii.ca sa nu se plece spre cel mai avut. care e “polytropos” . este numit “ankylometes” . expert în înselarea zeilor.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. “dreptatea” e nu doar rectilinie. pare-se. virtutile. Ironia este ca aceasta se datoreaza. la origine sta observatia ca. de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul. si a nu umbla aplecat spre pamînt. De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”. Cronos. Pe de-alta parte. ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului.adica “avînd gînduri piezise”. pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. Ocolisul. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda. pe Uranos. precum curajul. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt. stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta. prin verticalitate. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu. sub apasarea pîntecelui si a poftelor. mai puternic. în timp ce “balanta justitiei” .Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. fiind el ca si Prometeu. mai influent. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu. numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. de la Aristotel. De asemenea. fie prin “dreapta” hatisului superstitiei. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul. la o majoritate a oamenilor. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“. neabatut. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal. Dar de fapt.

dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”.“KaliYuga” . Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral. “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp. Corectitudinea ritualului. s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti.de ce nu? . la stînga. în timp ce “la stînga Sa” se . firesc. just .claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. Oricum. dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori. a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza.vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa. politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. Asa cum am vazut. putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta. pasamite.devine si “right” . ori se exclude. corect. româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”.opusul lui “left”. dreapta era a “dreptatii”. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi. gata. desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici. Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”. ei ne stau noua. daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului. impopulara. La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . în vremea veche. Dar.anume “directus”. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii .de “amestecul castelor”. au si acestia un locsor în Cer. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie. Confuzie mare! Si totusi. sau poate . o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . se pregatea sa piarda puterea. iar cel stîngaci ori se reeduca.politicienii prea sireti. Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza. cred a sti preaînteleptii brahmani. se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît.

acesta îsi schimba fortat domiciliul. legitimistii. a progresului. cum bine se stie. adepta a “Revolutiei Nationale”. junimist la noi.Pavel dinEpistola catre romani ). ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. “Junker” în Germania. uneori ia puterea. aparatorii tronului si ai proprietatii. Lucrurile nu se opresc însa aici.prietenii lui Dumnezeu. sau. ori a luptei de clasa. Asa ceva se poate. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. de pilda. stîngista. nationalistii.la dreapta. partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti.radicalii. Legitimitatea intelectuala. Se face “Tory” în Anglia.scîrtîind din încheieturi . Dumnezeu nu mai conteaza. la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf. colonialist si neo-colonialist. fascist. apoi la gramada . politie secreta. pentru altii. socialistii. Dar chiar mai tîrziu. comunismul. la stînga . la stînga .amicii Satanei. fie si cu nuante: la dreapta . S-ar spune totusi ca. se muta la stînga. Pentru unii. . apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. Or. era un fel de Dumnezeu terestru. unsul lui Dumnezeu. convinge pe multi prin teoria revolutiei. anarhistii. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. subversivii. anumite distinctii se mai pastreaza. la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai. terorism politic.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi. Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. dar si politica s-ar spune. fiindca regele. sau s-a sinucis. un timp. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii. trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . capitalist. totalitarism si celelalte. în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica. ar fi de fapt o alta extrema terorista. liberalii. etc. chiar fascismul. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. nobilii si prelatii.îmbulzeau pacatosii. cît despre Diavol. prin urmare. dupa o faza de început. a Luminilor. ostil libertatii si progresului. clericalii. “rosii”. e evacuat . dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului. Stînga. imperialist. sau a fost omorît. rasista a stîngii. masonii. dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”.

etc. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista. taranistii. Cît despre grosul natiunii. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. . Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot. iar CDR .Si iata cumstînga devine dreapta. iar PDSR este mai de dreapta. fie doua drepte. cuvînt . Dar oare Mussolini era de dreapta.a fost de stînga? Pe scurt. cuvînt . iar Lenin . în schimb. de o teapa de dat la buget. dreapta este aparatoarea proprietatii. promotor al “vointei”. de la începutul secolului XX. la nevoie."asa-zisa" . poate ca o va face si singur. atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga. dar mai ales cuvînt - . Un caz emblematic.ajung la dreapta. iar stînga vrea egalitate si protectia statului. se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste. destepte. îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala . de vreo mînarie. al “mitului” ambidextru în politica.liberalii. în schimb. parca îi cresc spontan mîini puternice. aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor.si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon. prin apetitul pentru reforme. dar si în spiritul economiei de piata. a libertatii. cînd e de facut treaba. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi. cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin."asa-zisul" . Daca. sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. acesta nu are angoase: în chestiile serioase. încurcatura este maxima.abtibild.speraclu. dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. Luati situatia de la noi:cine este de stînga. atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga.

Cînd X devine. "asa-zisii disidenti". care a comis .) Omul primitiv obisnuia. Cluj si Bucuresti. dar tocmai de aceea. Mai e si Armata. am avut gloante trase. Vorba lui Farfuridi. morti. sau sa nu le pronunte numele. Am avut. iata-i si pe ei ajunsi repede. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume. manipulati de Securitate sau de "agenturi straine". o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". o revolutie. prin vointa cuiva. de fapt. cu atît mai demni de respect si admiratie. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare. le-au comis "asa-zisi militari". sus de tot pe scara progresului. si ea bineînteles. Securitatea. Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa". care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. pe scurt. al nesigurantei. al echivocului existential. De fapt si de drept.zic unii rau-voitori . la cîteva saptamîni. raniti. Am avut teroristi.stigmat. îl proiectezi în teritoriul discreditarii. anihilat valoric. (O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel. "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". în 1989. în decembrie 1989. redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator". dupa cum se stie. a fost . aneantizat. sau daca putem.sustin destui . îi conferi unce spectral.atrocitati la Timisoara. Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta.doar o "asa-zisa politie politica". altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). . sau un "asa-zis dosar". bineînteles. un cetatean onorabil si patriot. Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti. el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta. cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. Urcati. cît despre dosarele tinute de ea . de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele. sterilizat. chipurile. în gura multor autoritati publice.ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar. au fost "asa-zise atrocitati". din aceasta dilema nu putem iesi. cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. nu prea multi.

în rasparul realitatii. "asa-zisa incompetenta". Mai mult. am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" .Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel. de n-ar fi fost adapostiti de Rahab. încît arestarea sau demiterea unor sefi militari.11. A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. "asa-zisul declin al nivelului de trai". etc. Rahab nu-i denunta autoritatilor. scrie (Heb. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului. Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. o prostituata din oras. antisemitism. antisemitism? Deloc. Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa".31): . Rasism. cu o vorba. sovinism. "asa-zisul marasm economic".adica ceva atît de eteric. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul. Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. în fine. Fireste. sovinism. în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. si astfel. Si. sa le izgonim. Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". “asa-zisa coruptie”. extremism.nu sînt prioritare. pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României. “asa-zisa inflatie”. ci doar: "asa-zisul rasism. am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine. Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. convinsa ca cetatea va cadea oricum. a fost o "asa-zisa criza". care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?). si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie".

Poate ca. Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice. în plus. calea “credintei”.cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine.e alt mod de a spune ca. si. Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic . institutia. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata. considerînd ca faptele singure sînt echivoce. ar putea exista si oportunism în cazul ei . prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. Iata asadar o femeie pacatoasa care.de aici decurge tot restul . o face însa . prescriptiile normative. dupa ce i-a primit pe spioni în pace”.pentru ocauza dreapta. credinta putea fi prezumata. crestinul de rînd a fost învatat ca. Am putea spune ca. fiat justitia” este deviza lor. tot asa credinta fara fapte este moarta”. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului. Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni. despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei.”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. La urma-urmelor. uneori teribil de primejdioasa. Rahab adopta. “Nulla salus extra ecclesiam” . ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. mai ales la început.raspunde polemic Iacob. dispretuita de locuitorii Ierihonului. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort.Interpretarea unui alt apostol. pentru Pavel. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun. dogmatice si chiar fizice. Iacob.inclusiv faptele bune. Si invers.pare a sustine Pavel. ci sînt complementare. protestantii au accentuat mult mai mult. sau pe ai sai. indiferent de nuante. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab. Gîndirea utilitarista are aici originea. fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani. Dar încet-încet.ni se spune . dimpotriva. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional. comunitatea cu obligatiile . Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. a vrut sa se razbune. îsi si tradeaza tara. daca existau “faptele” considerate juste. La Iacob. oportunism si calcul. ci prescriptiilor Bisericii. în ultima instanta. Nu .religiei însasi .nu din fapte a fost socotita dreapta. Desigur. Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. si aici “religia”. indiferent de ce s-ar întîmpla apoi . cladite de Biserica. Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes.

în OZN-uri. credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. în sfîrsitul lumii. Cred ca putem spune ca acum însa. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale. în post-modernism. Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic. în arta abstracta. În ce cred ei? În orice. chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. Apartin nominal unei Biserici.respective au capatat o importanta tot mai mare. dupa destule aparente. într-un Fuehrer. etc. Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”. banalizat. cît si a consecintelor practice. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. ori participa la ceremonii si sarbatori. cînd.“religia” cu faptele sale . cei doi termeni . Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. prin totul. în victoria proletariatului. “Dumnezeu a murit”. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. devalorizarea “faptelor” . normal. ba chiar a identitatii comunitare si nationale. de fapt. ca principiu: în stiinta. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie. Acestea. Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. la nivelul credintei. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice. Daca. într-un star de cinema. în fapt. de pilda. cînd statul si biserica sînt separate. pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. în progres. despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. în New Age. ocazii de bucurie profana.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns. dar azi. în ecologism. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi. multa vreme. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului. în “întîlniri de gradul trei”. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica. .adica deopotriva a dovezilor materiale. crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor.

cuvîntul “idee”. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa. în fond. moralitatea lor mai problematica.reconciliate. Pe scurt. de pilda. au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra. pe pragul dintre fiinta si nefiinta. prin urmare. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut. în schimb. desigur. cînd “o aplica”. aceste doua etici. daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. cît si în alte destule modalitati. Luati. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. oamenii de azi sînt mai liberi. altminteri divergente. chipul”. comise în numele unui nou zeu. mai adevarat.iata . sau chiar colaborationismul lui Rahab. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. Dar. mai mare.Ar fi. o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti. prostituata. dar nu în ultimul rînd. îi vezi fericirea. dar nu vezi “ideea”.Cînd admira o . de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi . ori. la lume si la ei însisi mai fragila. de ce a facut Rahab. initial. adaptarea lor la semeni. înfatisarea. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede. La greci. atunci dispunem de ceva minuscul. Nu stim. vezi omul. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. (Adesea nici mai tîrziu. poate ca. mai tare. ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna. cînd e vorba de unanumit vizibil. converg în ipoteza ca tradarea. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. Cel putin. prin scamatoriile limbii. adeptii de ieri.Wells. neînsemnat. Sigur.G.idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul.

femeie. sau pe greceste. ci simplu. ele devenira cu adevarat invizibile. Formele lucrurilor deveniraesente . patru labe. sau Ideea patului.dupa cum am aratat . cred . fiindca am vazut. cognitie. Ideile fura urcate în Cerul inteligibil. “a examina cu privirea”. Cuvîntul însemna . si mai ales sa le distingem clar. Pisicitatea. pentru noi. pozitiile. De aici provine faptul ca în multe limbi. fie ea zeita sau muritoare. o legatura psihologica profunda între cunoastere. sau “a afla” . blana moale . ceea ce . ne descrieprecis lumea.theoria însemna “spectacol”. de un om. Cîrnitatea. Formele.Patitatea. nici prin “era frumoasa ca o idee”.” (În limba cîinilor. mustati. mai întîi de un fapt de structura psihologica. sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. indiscutabil. sustrase privirilor profane. se spune.) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . literal “stiu. fiinte omenesti. culorile corpurilor. adica Ideea nasurilor cîrne. Vazul. Platon veni. din “aspect”. dimensiunile.derivat al verbuluispecio “a privi” -. adica Forma. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies . întelegere. “alai”. ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai . ne permite sa apreciem formele.de pilda “I see” din englezeste. în mod precumpanitor. ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa. Exista. ceea ce. ba chiarforma specifica. adica “a privi”. care. Subtile de tot. urechi ascutite. pe numele sau. mai mult decît celelalte simturi.theoria . este esential. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea. Bot scurt. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. Cîndva.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. Adica. ne plaseaza în spatiu. Un cuvînt înrudit estetheatron . Esential pare a fiforma. se spune ca un adversar al lui Platon . Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”. “chip” a ajuns sa însemne si “specie”.întîlnindu-l odata pe filosof. Schimbarea. “a vedea”.) Si în fine. De altminteri. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”. fiindca am mirosit”. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. apoi de un fapt de limba greaca si. . i-ar fi spus: “Vad paturi. cîtforma.“aspect”. coada. în fine. În greaca veche. pe de-alta. ca “era frumoasa la înfatisare”. pe de-o parte. si vedere. fireste “stiu.vezi bine . Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria .“teatru”.asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general. asa cum cerea etimologia. adica Ideea pisicilor si asa mai departe.Conon.

pentru noi. “himera”. “ Pacat. mîhnit. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”.asta au facut-o filosofii. aproape aneantizata. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon.Am uitat! -Se vede . evaporata. Asa s-a trezit diminuata. si pune-te pe treaba!”. ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. mai are si Ideea rostul ei. cum credeau grecii. “idee” capata adesea sensul de “vis”. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. micsorata. Cine sta sa contemple azi Idei. ideea este mai curînd irealitatea. se pare. Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. dar nu vad Patitatea!”.maestre. sau ne-au sosit gata formate. De-aia n-are supa gust! NICI 1. dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. “Ideea” erarealitatea autentica. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un . Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . abia putin fardata.Ai pus. draga. la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei. pîna la urmao idee de unt ? . asa pierita cum e. “nereal”. într-o epoca practica si materialista. se vede bine. Ideea devenise de nevazut si totusi. e numai o idee!” sau “ideea e buna. Ca proba: . La care Platon.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. draga. sunînd armonios. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi. ceea ce ma scuteste sa insist. i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”.

Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. dar nu în aceeasi banca. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. lumea ar fi o ordine. precum lunile lui Jupiter. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. precum diplomatii. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza). Putem comunica. nici. calea de mijloc . în ultima analiza. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna. sa ne întelegem unii cu altii.precum virtutea la Aristotel. putem explica. Si apoi. E falsa consecventa în ordine. în ultima analiza. Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. 2. asadar. Daca nu ne-am întelege. E falsa consecventa de a demonstra totul. sau nu-i mai buna? Nici. putem sa ne dam unii altora lectii. lucrurile nu au prea mare importanta. iar unde au mare importanta.haos de particule. nici. E buna. Dar unde sa asezi mijlocul. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. Daca am cadea de acord pîna la capat. 3. nici sigur o ordine. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. E falsa si rea consecventa în a impune. aflate în miscare browniana? Nici. Dar nu putem. E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici. nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala.untohu va bohu . ramînem fiecare la parerile noastre intransigente. asemanarile sînt izbitoare. Chiar între oameni apropiati. Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. Stam în aceeasi clasa. nici… . Putem. acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. dar intervalul e fara repere . lumea ar fi cu totul un haos. care îi dam ocol la diferite distante. nici. Chiar între oameni straini. Orice consecventa e falsa. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. e falsa consecventa în dezordine. sa si cadem de acord unii cu altii. Nici. O. Or.K. lunile ei. Sîntem de acord ca avem diferende. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. nici. ea nu e nici chiar un haos. nici. divergentele si diferentele ramîn enorme.

fiind . responsabila pentru circulatia informatiilor. (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. ori “oaspete” dintr-un alt oras. pesemne.un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”. ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. deci. sau nu? Nici. pealtul . Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem. iarasi.ambiguitatea : oaspetele . dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”. nici. nici. a unor tratate între cetati chiar. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. tot în latineste. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. aveau nevoie de gazde unde sa traga. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici. strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” .) Pe de alta parte. pe “hospis” . radacina este înrudita cu cea care a dat. în tribul. mai întîi “oaspetele”. nici. Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor. engleza .oaspete.“guest”. nici. a încheierii unor afaceri. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” .4. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain.inamic. Ce a fost. Exista o esenta a hamburgerului. …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara. nici. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. sau “dusmanul”? Probabil ca. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim. Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. pecelalalt. astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. potentei. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. invincibilitatii. Enerveaza pe trecatori. Dar ce-mi face românasul nostru. exaspereaza pe vecini. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. atunci cînd se stie.de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. virilitatii. Statele organizeaza parazi militare. muge. alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. în sinea ei adînca. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. de un copil în fuga. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. sînt doua:alarma si bodigardul. îsi lua „tranzistor“. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. de acum peste trei mii de ani. trece un camion mai greu – urla. în fata lui. mizerabila. Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali. se înrosesc si cîrîie. Motanul meu. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. bate vîntul mai tare – rage. Astazi. de o pasare – zbiara. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. Cine. nu are nici un efect asupra eventualului hot. altfel fragila. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. Cocosii se înfoaie. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. el a învatat alte metode. prin cît mai mult vacarm si culoare. desigur. însa. tocmeste sa stea . dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si. pe care nici vorba sa-i prinda. În principal. clantanea feroce din dinti.

daca alarmele. pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. daca chiar bodigarzii nu ajung. pe Cerber . avînd în total 14. de lume. sau finantele. Eventual. zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila. exista sute de firme de „paza si protectie“. pesemne. bicisnic. Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. Si. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos. sau oricum. cîrîie. de frica însasi si daca te simti neaparat.cîinele infernal. Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). „intervention“. în Romînia. de femei. în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. de viitor. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. cu centiroane sclipitoare. ce se vor crunte. Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. Sînt echipati în negru. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. cu tatuaje colorate. compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos). Socrate jura peCîine (adica. cu insigne lucioase. Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or. În sfîrsit. de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine. cu bîte si cu priviri tîmpite. de moarte. în general: daca ti-e frica de oameni. si mai ales un anumit partid extremist. se pare ca unele partide. Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice.unul-doi bodigarzi. se crede). de viata. slab. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. “security” si „force“. înfoaie-ti coada. sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . S-a aflat ca. au si ele un „serviciu special de informatie“. ori cu girofaruri la masina).000 de angajati. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei).

în numele stapînilor lor. denunta. sau ca nu merita chiar atîta grija. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. Uneori. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. etc. îsi arata pieptul. pronunta. ei hamaie gros. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa. în joaca. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea. în mod „politically correct“. critica. Între timp. Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. în ultimul timp. exista mai întîi. filosofi „de paza“. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. constienti de marea lor misiune. – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. daca nu te tragi repede înapoi. amuzanti. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). „cerberi“ în toata legea. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. si filosofii „de expozitie“. Pe timpuri. ori. decît trei guri. însa. dupa ce sînt . Acestia sînt micuti si nostimi. coada. recenzeaza. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. Acestia stau încruntati. chiar daca nu au. sa împrumuti ceva de acolo. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. pe toti ceilalti. ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. medalii onorifice. au parte de recunostinta. Vrei cumva sa te apropii. Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. care îi îngrijesc. adica îi cenzureaza. chiar spirituali.de false aparente. Doamne fereste. semeti. Or. ori un os bun de ros. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. De aceea. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. sau de „companie“. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. din pacate. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. Lor trebuie sa le pui. sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. „pretiosul bun al cugetarii universale“. Latra dialogic de forma unii la altii. anunta. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice.

pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. masa proprie n-au. fara sa se mai preocupe de altceva. si „mare“. daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . precum cîinii cu acest nume. filosofi. de obicei „paradigme feminine“. casa proprie n-au. sau chiar. filmati. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. exista în filosofie si „scund“. Sînt mai amabili. Cum se vede. daca vreti. asa cum exista si „catei“. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. exista si în lumea filosofiei. adica si cockeri. „fara stapîn“. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. nu pot). din pacate adesea se întîlnesc si „javre“. si St. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. cît si „ogari“. si. cu totii au în comun doua obiceiuri.fotografiati. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. e vorba despre rase mai noi si vai. cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat. decît altii si sînt. Totusi. Exista si aici. fie nu au prins ceva. dar. sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. desigur. Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. inteligenti si rasati. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). au o întelegere.Bernard-zi. numeroase sînt triburile filosofilor. cu veche traditie prin multe parti. suflete caritabile. iau urma adevarului si. dupa ce îsi mai trag sufletul. pe care unii îi numesc filosofi „de curte“. ca si printre cîini. îl constituie filosofii „vagabonzi“. pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. etc. Precum cîini. „corcituri“ – eclecticii. majoritatea. exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. Astia aleaga mereu din loc în loc. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. un singur rezervor de citate. pe de-alta. Pe de alta parte. burse. televizati. ca si cele ale cîinilor! Si totusi. fie se prabusesc istoviti la pamînt. oricum. cîini pe de-o parte. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. înca neomologate! Varietate mare. Asta. Din pacate. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. prin urmare. care îi rasfata si îi despaduchiaza. atît „dulai“. pe „Philosophenweg. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. sau pe maidanele din jurul blocurilor). Îsi gasesc însa si protectori. „maidanezi“.

de înrudiri semantice. în ignorarea preceptelor semanticii. El o ardea cu privirea -un foc.tot felul de dovezi de falocratie. destul cu descendenta din limbi moarte.ÎNCHEIERE . numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte. care au vazut acolo poate pe drept . au zis: “gata. mai multe cuvinte. prin urmare. ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos. analizate si clasificate. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. dar si cuprinse de o febra “hippie”. . ne-am saturat de parinti. afixe. frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. fericite si libere de constrîngeri. fugira din sînul familiilor lor. Totusi.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi. fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. de etimologii greco-ebreo-latine. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia. azi aproape uitate.adica concubinaj de cuvinte . mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac . Iata. perechi-perechi. îndragostite lulea unul de celalalt. consemnate. din pricina mai ales a mîniei feministelor. chiar si asa. etimologie si. ea malaiata -o para. nu mai tinura seama de paradigme. celebre cîndva. ea era oachesa cu mustati -o foca. începura. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte .bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”. El era batos -un par.aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata . lingvistica la reciclare. cuvintebarbati si cuvinte-femei.

ea facea mofturi -o toana. El te invita înauntru -un bar. El cînta ales -un ton. El era pe gît -un cap. El era dulce -un gem. . ea cu buchetul -o cala.El da ameteli. El nu se misca -un pat. El se uita de sus -un cer. ea de pus în cap -o poala. El era primar -un var. ea românca verde -o tara. El era de pus în buzunar -un pol. ea se ducea învîrtindu-se -o rola. El norocos -un loz. ea era de piatra -o gema. ce sa-i facem!). ea nr. El baga la magazie -un port. ea da din clanta -o poarta. Mai apoi. El la tîrg -un troc. El era la ospat -un tort. ea nu iesea -o pata. ea freca podelele -o ceara. ea nr. ea da insomnii -o vina. El tinea la rece -un ser. ea la grajd -o troaca.2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. ea distrugea urechi -o viola. “ea” sfînta -o papa. El era rus alb -un tar.un vin. El urla -un lup . ea era dupa primavara -ovara. ea-i facea cu ochiul -o lupa. El te taia -un fier. ea pe umeri -o capa. ea nu-l merita . ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. ea te tinea afara -o bara. ea te musca -o fiara.1 tinea de cald -o sera. El distrugea femei -un viol.oloaza. El cu herghelia -un cal. El se ducea dupa actrite -un rol. ea la galeata -o toarta.

destul de scandalos pe atunci. Astfel.56.53. prezent. tot el statea pe divan -o pasa. dupa un timp. sa nu uitam de un cunoscut transsexual. treptat. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment. în fine.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail.Si. fireste. 240.ro 091. Totusi. dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica. chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet.98. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa.Cuvintelnicul nostru se încheie si el.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu . lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita. În consecinta.20.

noesis. 2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .www.ro noiembrie.

REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul. de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE .

Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000. Aristotel -Metafizica. Cercetator la Institutul de Studii Orientale.Humanitas 1995. . Cartea Româneasca 1991.filosofie si cenzura. Printre ele: Ecclesiocratia.Andrei Cornea (n.împotriva relativismului contemporan. Scriere si oralitate în cultura antica. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica.Nemira 1997. Masina de fabricat fantasme. Ed. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica. Facultatea de Litere. Stiintifica 1986. istoria mentalitatilor si filosofie. Humanitas. publicate din 1977. Penumbra. Polirom 1998. 2001. Turnirul khazar . Teora 1998. Teora. Mai multe volume de istoria artei. Platon .Clavis 1994. Meridiane 1985. 1998. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti.Cartea Româneasca 1988. Doctorat în Filologie Clasica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful