CUVÎNTUL

“La început a fost Cuvîntul”.Apoi a urmat Greseala. De traducere, de interpretare, de întelegere. Într-adevar, textul grec originar al acelui crestin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de “evanghelistul Ioan”, poarta la locul respectiv, cum stie oricine,logos. Sfîntul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel putin extrem de fortat, prinverbum (deci “cuvînt”, “vorba”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legatura cu limbajul articulat, numai “cuvînt” (adica substantiv, verb, adjectiv, interjectie, etc. luate izolat) -nu . Similar au procedat si multi alti traducatori ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the “James Bible”, pîna la traducatorii români de mai tîrziu. Or, în faptlogos însemna: n discurs articulat,cu sens , alcatuit, minimum, dintr-un subiect si un predicat; n expresie verbala în general, cuvîntare, spusa; n sens, semnificatie; n proces interior al gîndirii, rationament; n ratiune, logica discursului; n ratiune în general, ratiune universala, spirit; n regula, lege, principiu, temei; n raport matematic; n proportie; n calcul, socoteala, cont; n definitie; n concept; n esenta; n forma;

n compozitie literara în proza; n discurs rational si nu mitic, etc. n argument, teza, expunere de motive; n subiectul discursului. Dar exact “cuvînt” în sens propriu - adica o parte separata de vorbire, precum numele sau verbul - “logos” nu vrea sa însemne niciodata! De pilda, în tratatul sauDespre interpretare, Aristotel defineste în felul urmatorlogos- ul: “Logoseste o emisiune vocala cu sens, ale carei parti, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocala luata însa ca o expresie si nu /neaparat/ ca o afirmatie.” Pentru partile izolate de cuvînt, greaca folosea, de pilda, pe “onoma” (nume), sau pe “rhema” (verb). Sa fi fost preasfîntul traducator (ca si altii care l-au urmat) în asemenea masura un ignorant al limbii eline? Cîtusi de putin! Ieronim carturarul stia bine ca “logos” nu se poate traduce prin “verbum”, dar Ieronim teologul avea, cum se spune azi, “o alta agenda” si aceasta detinea prioritatea. Cred, deci, ca el era influentat de pasajele din primele versete ale Genezei, unde Dumnezeu se pune pe facut lumea strigînd în gura mare cîteva “cuvintecheie”:lumina, întuneric, cer, ape, barbat, femeie , etc. pe toate însotiindu-le de predicatul “sa fie”. “Si a fost!”. Era, acolo, la lucru o viziune arhaica, ce considera ca rostirea numelorjuste ale lucrurilor poate chiar produce lucrurile respective. Si ca, în plus, lucrurile respective vor fi si “bune”! Viziunea fusese ironizata de Socrate în dialogul platonicianCratylos. Pesemne însa ca autorul micului poem despre “logos” - vreun iudeocrestin care prelucra semnificatia lui “logos” pornind de la Philon Evreul si de la filosofii stoici, ce, la rîndul lor, se inspirasera din Heraclit - nu se gîndea cîtusi de putin la magia “numelor juste”. Omul - despre care multi cercetatori se îndoiesc ca a scris si restul Evangheliei atribuite apostolului Ioan - parea sa fi fost adeptul unei gnoze iluministe aratiunii cosmice , un fel de spinozist înainte de Spinoza. Eventual, Ieronim, barbarul de latin, ar fi trebuit sa traduca pe “logos” macar prin “sermo” (discurs, vorbire). Probabil însa ca cel mai propriu ar fi fost termenul “ratio” (raport, ratiune, argument, temei) si atunci (iarasi talmacit ulterior ceva mai fidel si în acelasi sens, în diferite limbi europene moderne, printre care si în româneste)

binecunoscutul text ar fi putut sa sune cam asa: “La început a fost ratiunea, iar ratiunea era la Dumnezeu si ratiunea era Dumnezeu… Toate au fost create în temeiul ratiunii, iar fara o ratiune nu exista nimic. În ratiune se afla un principiu vital, iar acesta era lumina <cunoasterii > omenesti. Lumina <cunoasterii> straluceste în întunericul <ignorantei>, iar întunericul n-a reusit s-o opreasca.” Numai ca, pentru crestinii primelor veacuri, traducerea din greaca sau ebraica a Scripturilor era dominata de premise teologice - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice pret ca Mesia-Cristos fusese anuntat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune aceasta idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme si echivalente între cele doua Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente. Daca cel Vechi începea cu cuvintele “la început” (beresit), “Buna Vestirea” (evanghelia) în versiunea lui Ioan începea la fel: “la început” (en arche). Iar daca, imediat, Facerea sugera rostirea Cuvintelor divine, iata ca si Ieronim va traduce pe “logos” prin “verbum” (cuvînt), pentru a sustine, dincolo de legitim, dragul sau paralelism. Ca în felul acesta, sensul autentic a devenit obscur, n-a mai contat! Si, în general, ce conteaza cerinta fidelitatii de interpretare, în fata cerintelor majore fie ale Bisericii, fie, mai tîrziu, ale Istoriei, fie ale Natiunii, ori ale Statului, etc! Ei bine, în pofida tuturor acestor marimi, noi spunem ca sensurile originareconteaza, asa cum are importanta si felul în care ele s-au schimbat, si felul în care ele au fost vremuite de intemperiile confuziilor omenesti. Nu doar “Cuvîntul” ne intereseaza, ci si, mai ales, cuvintele, bietele cuvinte hartuite, tocite, pacalite, ba chiar falsificate, a caror geografie si istorie ne determina, în buna masura, vietile! “La început a fost Cuvîntul”! A venit apoi eroarea - voita în cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, în alte diferite cazuri si împrejurari, în alte diferite contexte si evenimente, sialte cuvinte , urmate dealte erori , alte neîntelegeri, alte, multe falsificari… Iar la urma de tot, cînd aproape ca nu mai era nimic de facut, decît, poate, de început a spune cîte ceva din povestea acestor nesfîrsite tradari, s-a nascut…Cuvintelnicul!

FOSTII

deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrsta. Joschka Fischer. pasamite. Dar o data cu trecerea timpului. sa mai amintim si de fosti ministri ai fostelor guverne. falsi fosti dizidenti. dupa 1990. fosti activisti PCR ajunsi politicieni democrati. dar cu care cîndva se încheiau tratate sau guvernele democratice bateau palma.despre persoanele din clasele asa-zis “burgheze”. fata sa din flori. ajuns si el “fost”. fosti ingineri deveniti patroni sau jurnalisti. Sa ne mai miram atunci de controversele iscate de “fosta” Securitate si de dosarele ei. de fosti dizidenti. cinul “fostilor” a sporit: vechi demnitari din anii 50. Presedintele Frantei. de fosti parlamentari ai fostelor legislaturi. pastrînd în purtare cîteva din manierele mai cizelate de altadata si pastrînd în minte cîteva amintiri despre o alta lume. rechemat la viata de un necromant. Nici lui Bill Clinton nu i-a fost prea usor cînd s-au aflat tot felul de istorii despre “fostul satir” de la Casa Alba. necunoscuta. Menachem . ministrul de externe german. cazuti din gratia lui Ceausescu si incapabili sa redevina “civili”. Dar saloanele politicii sînt pline de “fosti” despre care s-a vazut ca nu seamana cu cei care pareau a fi pe cînd împarteau onorurile puterii: Helmuth Kohl. de un fost presedinte si un fost monarh. implicat într-un murdar scandal de coruptie. ceva mai normala. Augusto Pinochet sau Slobodan Milosevici . se spunea asa . fosti detinuti politici. apoi dupa 1990. fosti securisti facînd afaceri veroase.fara substantiv determinat explicit . o mare parte a populatiei mature trebuie catalogata drept “fosta” (Numai marii borfasi se pare ca nu devin niciodata “fosti”!). în general demnitarii regimului comunist. atunci cînd trecutul sau de fost stîngist radical si dedat la violente împotriva politiei. a iesit la lumina. Mitterand. si în jurul careia (si al mamei sale) veghea o întreaga unitate de politie secreta. cînd s-a aflat despre existenta lui Mazarine.fosti dictatori trimisti în judecata azi. fosti istorici ajunsi analisti politici. dar si de o fosta-fosta opozitie? Pe scurt. devenise “fost” cu totul. fosti proprietari încercînd din rasputeri sa-si obtina casele. de o fosta opozitie. peste un asemenea necromant. sînt foarte multi nevoiti sa se lupte cu “fostul” din ei. pastrînd salvate prin casa cîteva resturi lustruite din lucrurile de pe vremuri. mai ales printre oamenii politici. precum cu un spectru tainuit bine în dosare secrete.Ce-i un “fost”? Ce-i o “fosta”? Cîndva. a dat. ce pare sa fi încadrat din plin aceasta populatie de “fosti” si “foste”? Dar desigur. marele om de stat care a unificat Germania. ca si de o fosta putere. Dar “fostii” s-au înmultit în anii acestia nemasurat: fosti muncitori iesiti în somaj.

precum stigmatul lui Cain. s-a rupt de noi. de fapt. Dar chiar daca ne amintim cîte ceva. fosti adolescenti. Ori tineam minte ceva diferit. precum Germania sau Rusia? Numai ca nu doar politicienii au de-a face cu ceea ce e “fost”. fosti prieteni. urile. amintirea respectiva. se separa pretinzînd un fel de independenta pe care ne vine greu. se rupe de fiinta noastra. iar fostii inamici . Ea nu e niciodata “fosta”! Si totusi. Cineva ne aminteste de ceea ce am facut. responsabilitatea pentru “fost” ne apartine integral. Adevarul este ca trecerea timpului ne transforma.Begin sau Yasser Arafat. laureati ai premiului Nobel pentru pace . fosti soti… Dar nu cumva si în fosti vinovati. doar cu numele meu? Merit decoratiile sau oprobriul pentru ce a fost? Dar mai sînt eu cel care a fost? Albert Speer. fada si rece. nu poate arunca cu pietre în politisti.cu un an înainte si acestia erau clasificati la rubrica “luptatori pentru libertate”. au devenit. ca si albanezii din “fostul” UCK . Joschka Fischer de ieri nu e ministru de externe. de ce nu le mai resimt caale mele ? Joschka Fischer. Exista si altfel de cazuri: fostii “luptatori pentru libertate” din Afganistan sînt talibanii de azi. De fapt. vorbele. sustinator al actiunilor NATO. cel de azi.cîndva: “Chiar adevarat? Incredibil!” . atît de fierbinti altadata. ale altcuiva. sau greata sa i-o acordam.în 2001 teroristi si mafioti . fosti adversari. aveam impresia ca lucrurile au fost altfel. de responsabilitate nu ne putem desparti. Fosti copii. Dar noi însine trebuie sa stim bine povestea asta: de cîte ori fostii nostri aliati nu ne-au devenit inamici. parca. dar ne devine strain. fostul arhitect al lui Hitler si apoi ministrul sau pentru . fosti îndragostiti. el ramîne lipit de noi.aliati. iubirile. cînd nu ne e rusine. aceea cu care ne sculam si ne culcam zilnic. Cine e de fapt Joschka Fischer? De ce mi se pare ca faptele mele “foste” nu mai sînt ale mele? Ca nu eu le-am facut? Ca sînt ale altuia. sau în fosti responsabili? Nu. de ce mi se pare ca astazi n-as mai fi în stare sa le comit. cum de se lipeste responsabilitatea de mine care devin mereu un “fost”.exclamam.bun sau rau . chiar pentru mine însumi? Ar fi prea simplu daca trecutul s-ar duce dura la vale pur si simplu. sînt acum sleite. Atunciomul care a fost ? Dar de ce faptele din trecut îmi sînt atît de îndepartate. sunetele. ea ne-a tradat. gîndurile. Ne vedem într-o fotografie veche: “Oare eu sînt acela? Imposibil!” Citim rînduri scrise de noi pe vremuri: “Oare eu le-am scris? Nu-mi vine sa cred!”.fosti teroristi. Tot fosti teroristi si multi dintre semnatarii catolici sau protestanti ai acordurilor de pace din Irlanda de Nord. iar figurile. prezent fiind. Cine sîntem atunci?Omul de acum ? Dar ceea cea fost e marcat pe fruntea noastra. Nau fost! Memoria noastra vie. de ceea ce am spus . pe mai toti în “fosti”.

În general.iata celebrele cuvinte prin care Julieta declara razboi identitatii sociale a iubitului sau. pe dealta parte. Ori. sîntem pusi mereu fie sa platim. though not a Montague” . O vaga amintire. nu-si mai poate reprezenta interior acest eveniment pe care îl considera. dupa ani de zile. de-a lungul aceleiasi si singure existente. Daca familiile lor ar fi altele. . ca oamenii raspund pentru foste vieti pe care propriul lor suflet le-a trait în diverse încarnari trecute. cum mai putem fi cu adevarat responsabili? Atunci cînd am comis raul. dar pentru care. poate. fata exclama: “…Ce-nseamna Montague? Nici brat. iubirea lor ar fi licita. ar trebui sa înceapa prin a-si reîmprospata inventarul memoriei. Eul prezent si eul fost: aceleasi si totusi diferite.se mai crede si azi de catre multi . care. au uitat sice. trebuind astfel ca ei sa-si asume responsabilitatea pentru vieti foste. sa strabatem toate acele numeroase. fie sa beneficiem? Cine sîntem atunci? Pesemne ca proprii nostri urmasi. scria cu cainta în memoriile sale ca.Cum poate atunci primul sa-i preia debitele si creditele celui de-al doilea? Cîndva se credea . Noi -fostele fiare. el un Montague. poate. iar acum. nu întelegem cum de am putut face ce am facut. imagini si credinte nu fac decît sa amplifice cu emfaza si speculativ faptul binecunoscut de cînd lumea:nu sîntem aceiasi nici macar în propria noastra. sicine au fost si care. ar avea alte nume. unica viata si piele? Sîntem datori atunci cumva. mecanice si exterioare fiintei noastre. dar si altii cred. condamnat dupa razboi la multi ani de închisoare. sentimentul unui “déjà vu” ar fi semnele ca nu ne-am nascut acum chiar pentru prima oara. succesive avatare despre care pastram doar amintiri vagi.aprovizionarea armatei germane.ca pentru pacatele parintilor raspund copiii. cînd stim ce am facut. Dar daca cumva toate aceste teorii. În consecinta. Pare logic: ea este o Capulet. postumi lor însisi. oribil. desi stie foarte bine cum de a ajuns fidelul lui Hitler. Hindusii. iar familiile lor se dusmanesc. nu am stiut ce facem. inexorabil. tot noi -fostii zei… NUMELE “’Tisbut thy name that is my enemy/ Thou art thyself. Noi -fostii fluturi.

Asadar. care. leapada-al tau nume. care orice nume ar avea. ce a vrut Shakespeare sa spuna în aceste versuri. În dialogulCratylos personajul cu acelasi nume. prin ascutimea mintii. Romeo. nici chip. numele i-a fost prost pus. cel putin înainte de Linné. prin gen si specie: “rosa rugosa” (adica “rosa ridata”) Ca supararea Julietei se muta de pe numele de familie pe prenume se vede clar: “…Ce noi numim rasuri Tot dulce-ar miresma. fiindca nu-i evoca adevarata natura. care-i este. dusman. Julieta începe sa se refere nu la numele de familie.la “Romeo”. însa. Pîna la urma misterul se lamureste: “Hermogenes” înseamna “cel care este zamislit de Hermes”. Caci nu-i crîmpei din tine…” (which is no part of thee) Te poti întreba. La fel si el: de nu-l mai chem Romeo. a denumit roza salbatica. în vreme ce amintitul Hermogenes nu stralucea. Alt nume ia-ti! Ce-i numele?…” Mai departe. Tot fara de cusur si drag ramîne Si-atunci. ar mirosi la fel de dulce. care. si acesta. Mai întîi vine comparatia cu roza. pe drept cuvînt. Supararea pe numele de familie avea sens. în vreme ce aceea pe prenume pare surprinzatoare si chiar absurda. fiindca nu a fost bine pus. “nici daca toti oamenii l-ar numi în acest fel”. îsi rîde de un anume Hermogenes. Dar cum ar putea deranja un prenume? Poate.Nici mîna. Hermes este zeul inteligentei. nici picior. sau rasura. cum spuneam nu avea pe atunci. . spunîndu-i ca numele nu-i este bine potrivit. ci la numele de botez . spusele ei capata un aer bizar: caci dintr-o data. oricum le-am zice. nume de familie. afara doar daca ea nu e adusa strict de asocierea de idei cu roza. se pare. Or. sau macesul. discipolul lui Heraclit. nici alta Bucata dintr-un om. primul. Dar oare “that which we call a rose” are si un nume de familie? Nu. biata.

Numele lui Iacov are însa povestea cea mai savuroasa: aflam astfel ca primul nascut al Rebecai a fost Esau. ca urmare. cu ajutorul mamei si al ascutimii mintii . înselatorul trecuse prin toate încercarile cuvenite si se cuvenea înnobilat: asa ca a primit un nume nou. Într-adevar. în ascunzisul prenumelor celor doi . Caci radicalulaqav (de unde provine cuvîntul pentru “calcîi”)înseamna. Dar si “Julieta” e “romanca” . firesc. cel care nu are de partea sa. “Romeo” este italienizarea cuvîntului greco-bizantin “Rhomeos” . mostenirea Tatalui. menit a fi secundul. “a veni pe urma”.” Si atunci. “tinîndu-se de calcîiul lui Esau. Nu-i prea multa “Roma” aici. care era roscovan si paros (si. Isaac. smulgîndu-i fraudulos binecuvîntarea parinteasca cuvenita primului nascut.Avram (Tata înalt) e numit din nouAvraam (Tatal multimii). cel de “Iacov”. timp de o noapte. sau. Nu era totuna cu cine te bati: cu o sluga. basca fetele si nepotii. Sara. într-adevar. Parea a fi fost însa mai mult decît o constatare de fapt din partea moasei. fatal de bine? În fapt. prin nastere. îi ia o mare parte din turme. în fine. cu insistenta pe virtutile razboinice si civice. cînd încheie legamîntul cu Dumnezeu. sau un zeu. Or “calcîi” se spune. Laban. ci “Lupta-cuDumnezu” (Israel).Numele mai conta înca. un rege. dimpotriva. cu simtul onoarei si datoriei . ce avea Julieta cu “Romeo”? De ce nu era acest nume “o parte” din iubitul ei? Era numele lui rau potrivit. ”cel care va pacali” sau “care va urma”). mai era numit si Edom. si. în mod automat. nu si nu. o data pe tatal sau. Îndata dupa ce s-a nascut el. iesi fratele sau. numele parea a fi foarte potrivit. fiindca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si iai biruit. si pe unchiul sau. desigur. unchesul îsi pacalise si el mai înainte nepotul vîrîndu-i-o în pat pe urîta Lea. dimpotriva. caruia. pe de-alta parte. al doilea. daca nu-i spune cum îl cheama. La sfîrsit.toate acestea obstacole dinaintea amorului? Dar chiar cuvîntul “Roma” reprezinta o citire de la coada la cap a lui . în ebraicaaqev. Nume bine ticluit. ceea ce evoca perfect destinul lui Iacov (lit. mezinul. în locul chipesei Rahila. asadar. la plecare. Zice îngerul: “Nu te vei mai chema de acum “Pacaleste-Urmareste” (Iacov). “a însela”.dar poate si speculînd echivocul numelui . Exemple de acest fel sînt numeroase în vechime: Patriarhul Isaac se chema astfel deoarece mama sa. sau cel putin asa a ramas pîna la lupta eroului cu îngerul.diminutiv de la Iulia. acest veritabil “Pacala” biblic este. iar Iacob.Alteori. pe de-o parte.a rîs (ytha’k) atunci cînd i s-a promis ca va naste un fiu la batrînete. adica “Rosul”).el rastoarna ursita: îl înseala de doua ori pe Esau. Îngerul voia sa treaca prin vad. Însa.Roma cu asprimea ei. caruia îi pusera numele de Iacov”. Ce-i drept.ceea ce nu înseamna nimic altceva decît “roman”. revenind.

daca nu a si fost dintotdeauna. tîlcuirea numelor personale a devenit.opace. poate chiar de Regina Mab: “moasa zînelor. fie si mai de mahala. purtata pe aratator de-un ajutor de primar”… CIBERNETICA Cine spune ca limba este înteleapta. Ca proba: ce legatura vedeti între “cibernetica” si “chiverniseala”? Adica între termenul desemnînd stiinta care ne învata cum sa construim masini inteligente. Vis insuflat noua oamenilor. macar la prima vedere. ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii. pentru care “romeul” Romeo s-ar fi putut desparti si de prenumele sau. contrariul Amorului. Femeie-am fost facut de frumusetea ta. a încurajat în mod misterios desfasurarea tragediei. “ Ce-i atunci un nume “bun”? Cum trebuie sa se potriveasca el purtatorului sau? Sînt numele portile destinului. poate ca tocmai prenumele sau prea roman. are ceva de scamatorie. din perspectiva Julietei. dupa proverbul “nomina omina” (numele sînt semne prevestitoare)? În limbile moderne. si arta. un fel devis . prin nepotrivirea sa cu iubirea. adica. ce purta în sine fatalitatea datoriei fata de larii familiari. da numere demne un David Copperfield într-o doaga.în marea lor majoritate . e pusa pe farse bizare. simple potriviri de sunete mai mult sau mai putin agreabile. numele au devenit . Si. ce nu-i mai mare la stat decît o piatra de agata.“Amor”. ramase altfel obscure? S-ar zice. trecute în acte. tine de prestidigitatie. Ca ele ar mai avea vreo legatura cu firea sau personalitatea insului . cum credeau cei vechi. dulcea mea Julieta. Ce-n firea-mi facu molatec al virtutii otel. ca întelepciunea ei e numai buna de un bufon. sau o reverie. Roma este antiteza. cum spunea amicul Mercutio. oricum. Caci. spune Romeo “romeul”. vazîndu-l pe bunul amic Mercutio ucis de Tybalt: “…O.cine mai crede? Cine i-ar atine calea cuiva numai si numai pentru a-i sti numele? În rest. Asa ca iata destule motive ascunse. simple mijloace de identificare. de a pune ban peste ban în folosul personal si al neamului? Între nascocirea lui Norbert Wiener si .

în omul de afaceri canalia. Numai ca romanii avusesera si ei “cibernetica” lor pe care noi n-am mostenit-o la modul indiscutabil. în baza programului care le dirijeaza si le directioneaza în navigatia pe marile datelor. ele pot ocoli singure stîncile erorilor. Grecii erau marinari.a cîrmi nava. “gubernare”. prizau doar pe oier. valahii începeau sa fie “apropitari”. De aici si sensul derivat. ei i-au dat repede vocabulei împrumutate din greceste un sens special. el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. pe plugar. aceasta a sosit în limba noastra din neogreaca prin secolul al XVIII-lea. pe boierul scapatat si inutil economiceste.schimbasera timona pe ceaslovul cu socoteli . Cît despre “chiverniseala”.kybernetes e “cîrmaciul”. Ca un cîrmaci este o persoanainteligenta. Scriitorul român. Altminteri. pîna la Sadoveanu si chiar Rebreanu. mai sadeau cîte o vie. scriitorii români. Obsedati de prejudecati anti-capitaliste. vazînd în negustor. Popor de oameni de stat prin excelenta. preluat în cuvîntul modern “cibernetica”: masinile inteligente sînt capabile sa raspunda (au. mai “chivernisiti”. miroseau a “neagra strainatate”. tindea sa vada în clasa tîrgovetilor “grecotei cu nas subtire” si nu pe promotorii unei “cibernetici” a propasirii burgheze. învatau sa se fereasca de stîncile negotului. iar acest termen a început treptat sa însemne . cum proceda Tanase Scatiu. în latineste. rurala. “strainul”. Mai mult.capacitatile lui jupîn Dumitrache? Si totusi: cuvîntul vechi-grecesckybernis sta la baza amîndurora. ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la “input”uri. Duiliu Zamfirescu. ele stiu sa se corecteze. “feed back”). cum se spune. dreapta potriveala a gospodariei si înavutirea urbana desteptau oroare. observa Alexandru George. experimentata si cu stiinta e limpede. în fapt el e un mic-burghez solid si cu simt civic. în frunte cu Eminescu.Kybernis nu înseamna altceva decît “cîrma”. Chiar jupîn Dumitrache al lui Caragiale e un personaj ridicol desi. literatura româna s-a înversunat împotriva micii burghezii care se “chivernisea”. adesea sovin. Din elenicul “kybernao” (a cîrmi”) romanii au facut. O cîrmeau mai la stînga. Mai si pacaleau vreun boier. pe cel fixat într-o traditie statica. tarani mai avuti se luptau cu birurile. Unii dintre ei. sa traga foloase de pe urma vremurilor noi. “Chiverniseala”. mai cumparau ceva. sau mai la dreapta. mai cladeau cîte o casa. au “nordul” prin constructie. Curios însa: de la Nicolae Filimon. si cu concurenta. tîrgoveti. iarkybernetike saukybernesis nu e altceva decît “arta cîrmaciului”. Negustori. a o face sa navigheze cum se cuvine. sau Alexandru Vlahuta. De aici verbulkybernao . mai vindeau. românilor le-a placut întotdeauna sa-si spuna “vita de romani”.

gubernie. de fapt. guvernamental). prin urmare. Iar acum? La destui ani de la prabusirea acestui regim. sub acuzatia teribila de “stiinta burgheza”. raportul e pura identitate! NEO .nu doar a “cîrmi”. Dar. eistiu sivor sa faca singur lucru. Necazul este numai ca. destul de diferit:sa se chiverniseasca ei pe ei.A guverna la întîmplare . ”government”. s-ar fi cuvenit sa traim renasterea deopotriva a “chivernisirii” si a “guvernarii”. În acest sens. la un moment dat. fara experienta. militar. Regimurile care au urmat. n-au mai “guvernat”. pe scurt. în fapt. neascultat însa de marinari. Fiindca. De aici. natural. România moderna a fost “guvernata“ cît de cît numai sub primii doi regi. atîta vreme cît “rotativa guvernamentala”. (caci Partidul avea rolul hotarîtor) dar au prohibit si “guvernarea privata”. ambele asociate unei onorabile “cibernetici de tranzitie”. o referinta comuna. “governo”. guvernant. adica “chivernisirea”. alungînd dintr-un foc toate distinctiile semantice dintre cei doi termeni. precum si derivatii corespunzatori (guvernator. a guverna. sedimentate în timp. “gobierno”. statului . pentru a ilustra felul în care se guverneaza rau statele.adevarat ne spune ca între cele doua cuvinte ar exista o înrudire veche. nu numai ca au înfiintat guverne care. pentru respectivii. Iar comunistii.nu guvernau .nu doar a sta la timona navei. national-legionar. provin cuvintele bine cunoscute din mai multe limbi moderne europene: “gouvernement”. Ideea implicita în transferul semantic este. De altminteri. ci si a “cîrmui”. care dirija cîrma statului îngaduia o schimbare cumpatata si asezonata a cursului politic. un anumit raport. ci au împins corabia spre naufragiu. majoritatea fericitilor nostricîrmuitori nu vor decît un singur lucru: sa le dam pe mîna timona statului casane guverneze ei pe noi. Istoria limbii . caci se realizeaza fara stiinta. ci si la aceea a cetatii. carlist. de aceea. ca nici cibernetica lui Wiener nu le-a stat la inima si ca au condamnat-o si pe ea. ca statul trebuie condus cu stiinta si inteligenta cu care este condusa o nava. dupa vînturile capriciilor sau curentii obsesiilor principelui nu reprezinta o “guvernare” în sensul autentic. Nu e întîmplator. Mai drept e însa sa recunoastem ca domneste marea confuzie. deja Platon înRepublica utilizeaza analogia corabiei si a bunului cîrmaci. în absenta artei “ciberneticii”. fara “nord”.

latina clasica si-a pierdut terminatiile cazurilor. Alcuin. fara a fi intimidate de critici. sau utilizeaza expresii prescurtate al caror sens pot numai sa-l presupun. dar de un lucru nu sînt asa de sigur: ca fenomenul se poate caracteriza prin alarma: “se strica limba”. Si cînd spun “miezul fierbinte al natiunii” fac vorbire desigur si laluminarele acesteia . cu terminatiile cuvintelor ciuntite. adesea cînd merg cu autobuzul alaturi de un grup de adolescenti. etc. Carol cel Mare a apelat la un anglo-saxon mintos. martelat cumva. dar care continua. bineînteles. declinari.ministri. greaca clasica s-a procopsit cu cinci. Pe de-alta parte. Toate acestea sînt adevarate. Franceza nu mai are nici unul. pastrate de limba vedica.scriau o “romana” care arata barbar la culme pentru oricine stia bine limba lui Cicero. ca sa nu mai vorbim de exceptii? Iata-i pe englezi. De ce sa ne obosim atît memorînd zeci de terminatii. aceeasi lege a actionat si în trecut cînd. au luat cu toptanul cuvinte din . germana a scazut-o la patru. utilizîndu-si energia în alta parte. sînt si marile greseli de constructie si de vocabular pe care toti filologii le denunta. conjugari sintetice.cronicarii regilor merovingieni . mersi bine. pentru a-i reînvata pe clericii sai sa vorbeasca si latina. aproape nici conjugari. cerute delegea lenei universale . jurnalisti cu greutate.ghidata mereu de aceeasi lene generalizata: stravechile limbi indo-europene aveau opt cazuri. spun ca nici macar limba. cuvinte lungi. Contemporanii lui Grégoire de Tours si Frédégaire . Ceva mai tîrziu. sa circule prin miezul fierbinte al natiunii. cînd a disparut deosebirea între vocalele lungi si cele scurte. sa zicem.Multa lume se plînge ca se strica limba. parlamentari. Apoi au scapat de ele si treptat au ajuns sa nu prea mai aiba nici declinari. de pilda: în epoca anglo-saxona aveau si ei în limba numeroase terminatii. ca se vorbeste si se scrie tot mai rau si ca fenomenul s-a accentuat mult în ultimii ani. nu doar “romana”. au cucerit oceanele lumii si au vandalizat stadioanele de fotbal. în sens profund. (Unii rau-voitori. si de fapt. latina s-a multumit cu numai sase. aproape nu mai au gramatica. Dar “romana” aceasta hulita avea sa devina totusi limba lui Montaigne! Iar transformarea s-a petrecut pretutindeni . între timp. Într-adevar. dar au si un mod de a articula aparte: scurt. am unele dificultati în a le pricepe complet conversatia: nu numai ca folosesc unii termeni ciudati si neinteligibili pentru mine. Ce se întîmpla sînt diferite transformari lingvistice naturale. nemultumiti de resursele vechiului lor vocabular germanic. iar engleza mai pastreaza o urma la genitiv (facultativa si ea). rusa tot cu sase. nu mai au!) Au economisit efort în limba si. Apoi.

distinctia elitista dintre conjugarea a II-a si a III-a va pieri: cîti nu spun azi. carea. netulburati. sau “vulgare”. “lu finu”. cîndva. Apoi. împins sfidator în fata relativului? Cîndva acesta se declina în toata legea: “carele. îsi închipuie cineva ca daca sectia de filologie a Academiei nu ne va da voie sa spunem “lu presedintele”. etc. vom intra mai grabnic în Uniunea Europeana? Si apoi acel nefericit “pe” pentru acuzativ . o sa-i reuseasca oare taman lui Pruteanu sa împiedice degringolada similara din româna? Oricît ar tipa gramaticii nostri. a devenit marea si unica limba internationala.) Sînt convins ca. în româna “clasica” fraza: “iam dat lu sotu camasa care am calcato” e oribila. nici Diocletian. al economiei efortului) a functionat profitabil înca o data. iar “serviti-va cu friptura”. se spune deja si “lu sotia”. spre deosebire de nemti care.franceza. gramaticienii vor trebui sa consimta: “serviti friptura” va deveni elegant. fie ca ne burzuluim la el. la conjugarea I. ceea ce se vade bine azi. Cum sa ne opunem? Fireste. nici Marc Aureliu. asa cum. desigur. s-au tot chinuit sa creeze termeni neaosi. dar în neo-româna asa se va scrie. sau mai bine si maipolitically correct . fuduli. a apare”. cari”. “laudat” si “laudant” au devenit identice: “lauda”(el. nobil spus. Sfînta lene ne-a scapat de belea si tot ea vrea sa ne scuteasca si de “pe”. nici August. principiul lenei va continua sa actioneze ineluctabil. e clar ca o forma speciala la pluralul verbelor de conjugarea a II-a. si italiana si spaniola au scapat de astfel de marcaje ale desuetudinii acuzativului si bine au facut. cînd electoratul de baza zice calm: “lu Ana” (“lu” . (Sînt si în NATO. sau ei). “a dispare. a III-a si a IV-a nu se va putea mentine: pan-nationalul “ei zice” va razbate în gramatici. ce s-a întîmplat în trecut se va întîmpla negresit si de aici înainte. Tendintele sînt vizibile si irezistibile: de pilda. si franceza. Anei”. “a zace” (în loc de “a disparea”. “a zacea”).a “neo-românei”. fie ca ramînem detasati. Si cel mai rau ar fi sa ne luam dupa acel senator care a propus o lege “pentru apararea limbii române”: daca nici Caesar.ce rost mai are tocmai acum în era globalizarii? Si mai ales. În fond. “ a aparea”.cum zice deja neo-românasul în pempersi. .vetust. “plus de asta!” . si au totusi conturi generoase în banca? Apoi cazurile: la ce bun sa mai declinam “Ana. ce poarta bronzul tuturor vocabularelor germanoromanice. nici Traian. pîna la urma. “lu nasu”. Principiul lenei (sau. nici Constantin macar nu s-au putut opune tendintei care facea din latina o limba moarta. cred ca nu peste multa vreme vor trebui sa recunoasca existenta unei “române vernaculare”. cînd engleza.prepozitie de genitiv a “neoromânei”!) Evident. rosti si învata. Or.

deja salciu de tot la gust. ce sta sa se generalizeze în limba vulgara. ea va traduce pe brînci. astfel. a cuvîntului “ficatum” . Si cine stie? Contrar aparentelor. din gurmandiza lor. ‘geaba si-ar fi racit gura! Fapt este ca latinii se dadeau în vînt dupa ficatul de gîsca îndopata cu smochine si ca. “învinuit”. Or. uzate. cuvîntul “rau”: se trage de lareus . ca sa nu protesteze puristii . neo-româna îsi va inventa o literatura originala. înlocuirea unor cuvinte vechi.(Friptura sa fie. si lui “rau” i s-au tocit coatele pe bancile limbii nationale si i s-a afanisit toata savoarea. Cuvîntul abstract.un cuvînt cu muschi! Iar pentru antonim (bun). de ce am fi tristi cînd le vedem aplicate cu entuziasm în productia depropozitii de masa? Mai e. gust. Si asta e grav tocmai azi. fad a fost înlocuit de cuvîntul mustos. fegado).prescurtare de la “iecur ficatum” (adica “ficat de smochine”) . expresive e ceruta tot de regula lenei cosmice: e mai usor de tinut minte ceea ce are culoare. naduseala decît abstractiunea si generalitatea. cînd româna va fi predata doar ca limba moarta în una-doua universitati cu staif. daca facem caz de aplicarea principiilor economiei în productia debunuri de masa . inclusiv din marea filosofie de altadata. desigur. miros. Între timp însa. (Parca-l si vezi spînzurat pe al rau!). si chestiunea vocabularului.adînc-inspiratul cuvînt “marfa”! Nu peste multa vreme. astfel ca mentinerea celor doua forme a devenit ne-economica. mai usor de memorat.ce însemna în latina “acuzat”. De pilda.în locul nobilului cuvînt latin “iecur” (ficat). s-a nascut în toate limbile neo-romanice termenul vulgar pentru “ficat” (foie. E ceva rau aici? În fond. neo-româna a gasit. ca stim noi ce-i de facut cu ea!) Noua forma va fi explicata prin triumful democratiei: nu prea mai exista servitori caresa serveasca masa domnilor (care nici ei nu mai exista: slugi care se servesc unele pe altele. si înca din resurse interne. Cîndva. cu vocabule noi. de atîta folosire iresponsabila. cînd cererea e mare. în aceasta epoca de afirmare vijelioasa a economiei de piata. daca Priscianus sau alti gramaticieni latini ar fi caterisit utilizarea. asta sîntem!). fegato. Astazi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea “deci care a traduso alu Nice”:Dincolo de marfa si de naspa… …Sau totul nu e decît un cosmar? . Neo-româna vine cu oferta: “naspa” .

pamîntul e mai putin arat. cu vila la munte sau/si la mare iesita ca ciuperca din humusul fertil al tranzitiei. sarind apoi în limuzina ministeriala ca sa fuga la Guvern. ins urcat în vîrful scarii vietii. a carei presupusa eternitate filosofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cînta. cu prerogative. cu declaratii de presa. chiar nu prea îmi vine sa cred ca româna se trage din latina! Exemplele acelea. de obicei) propriului lor cuvînt -minister! Cînd Horatiu vorbea. “porcii mor la Comtim”.solemn. Figurat. rotund. Caci asta înseamna “minister”:servitor al casei. Bietii latini nu s-ar fi recunoscut deloc în personajul acesta impozant. Cît despre “ministerium” . undeva. vechea melodie a trebuit bemolata: în vremurile noastre. cu conturi în banca. flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor. de unde sa se tergiverseze afacerile de stat. de acolo sa zboare la Partid.ovladica . de catre proprii sai ministri. cu dosare. cît “ceva” unde este aruncat “cineva”. în schimb e “arat” de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului. nici preocuparea cu astfel de lucruri înalte. a încetat de mult.acesta nu desemna deloc nici cladirea impunatoare. sa mai stea pe pupitrele de azi. aroarare . Ce cuvînt clar. etimologic si semantic. invidiat de multime. Iar verbul “ministrare” . cred eu. de exemplu un Prim-ministru. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii. Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvîntul “ministru”. adrese. Cît despre “furci”. precum rezolutii. trancanind în nestire la celular. formulare. stampile. cu raspunderi. furca-ae. “vacile sînt nebune”. “Minister” este. un om foarte important. cum se spunea pe timpuri. sclav . Sau oricum.manus multarum artium ministrae . despreminister Falerni. ce da corp (supraponderal. de acolo sa se teleporteze la Senat… Pe scurt.stapînul. zicea Cicero. el nu se referea deloc la vreun “ministru al viilor de la Falernum”.adica “mîinile sînt în slujba multor îndeletniciri”. plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi înaintea ochilor personajul . ele sînt mai putin arhaica unealta. cu istericale. model secret al scolarilor repetenti. sosit si el din latina.MINISTRII Uneori. ci doar despre umilul sclav sau servitorul ce turna stapînului în pocal vinul respectiv. ci servila conditie a ospatarului. corpolent. chiar daca cu un ocol devastator prin franceza.nu mi se par convingatoare. cu interviuri la Tuca-Show. porcus-i. nici de vreun secretar de stat la viticultura. “Ministra” era sclava care servea la masa.de genulvacca-ae. comisioane si spagi. chipurile. sluga. opusul lui “magister” . care se tot invoca la clasa în sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii .

ci “tehnica”: ea vine din aceea ca. îi îngrijau caii . al suveranului sau. de fapt si . nu stim daca fara sau cu suspinul constiintei. adica. sarcina importanta . La noi . îi orînduiau masa. Daca slugile unui taran erau argati. în loc sa se puna în slujba unui stapîn temporar. Dar cum s-a facut.pe lînga sensul mai profan . pe vladicile si boierii ce se înfrupta.si “prelat”. alesesera sa serveasca pe bunul Dumnezeu. în unele limbi europene.acestia erau “ministri”! Ei îi primeau mai întîi pe ambasadori. vreau sa spun suverana! Dar pesemne ca nu e absolut nimic în neregula cu “ministrii” nostri. într-adevar. “Tiberiu planui crima pe care o executa Piso”.ei tineau socoteala cheltuielilor si a veniturilor din vistierie si. slugile împaratului. vreau sa spun “ministrate” de natiunea “magistra”. cele ale unui mester erau calfe. pe slujitorii devotati ai “mesei natiunii”. Evolutia de sens si de moravuri a fost îndelungata si.nu. celalalt cu circulara de aplicatie! Mai erau si altii care. De aceea. ca franceza sau engleza. mai ales “a servi la masa”. dupa dreptul catolic. si nu. ca la noi îti vine în continuare mai degraba greu sa vezi tocmai în “ministri” pe umilii “servitori” ai binelui public si ai bunastarii generale. oameni onorabili pe care degeaba îi hulim. ale unui ofiter . ei îl sfatuiau pe principe . executantii capricilor acestuia. Sa admitem. minister). E vorba si de unii pagîni. cele care îi turnau vinul în cupa. ajuns pe esafod deoarece s-a împotrivit divortului ilegal. Este o veche întelepciune ca servitorul unui sef mare e un fel de sef mai mic. ceea ce latinii au tradus prinministri. cucernici. sa însemne . “preot”. treptat însa.valeti. pardon. Cum spune Suetoniu.ordonante. ea nu s-a terminat nici pîna azi. Asta ar mai fi lipsit: sa fie popa si “ministru”! Astfel se facura “ministrii”: debutara prin a fi slugile plecate ale regelui. în destule cazuri. ei bine. cancelar al Angliei si ministru al regelui Henric al VIII-lea. pesemne ca toata confuzia de sensuri nu e politica.ei erau faptuitorii ticalosiilor poruncite de suveran. avu loc o evolutie si unii îsi descoperira vocatia deservitori ai statului sau chiar ai “binelui public”.cînd acesta avea chef sa se lase sfatuit . ministerio Pisonis.fraude Tiberii. precum odinioara Thomas Morus. chelnerul ministru? Simplu:important era cui slujeai . dimpotriva. “pastor” (ministre. ale nobilului .înseamna “a servi pe cineva”. dar mai ales de acei crestini carora grecii le spuneaudiakonoi. Sau. îi purtau spada. îi pregateau hainele. în limbaj ceva mai modern: primul cu ordonanta de urgenta. din bucateleservite . termenul “minister” a ajuns.pe scurt oamenii care aveau privilegiul sa stea în proximitatea Stapînului celui Mare . de buna seama.

Saturn oferea ipohondria. spre a ajunge în lumea noastra pentru a se întrupa. spre pilda. adica de dincolo de cerul stelelor fixe. “învatator”. dar are adeseori si sensul de “dascal”. forma cît si sensul cuvîntului respectiv vor ajunge la noi puternic diferentiate. Iata. dar totusi. Al doilea magister s-a scoborît în Valahia dupa ce si-a luat haine .de drept. apoi vine sa-ti dea rasol cu bidineaua sau sa-ti repare chiuveta. în aceeasi masura capata mai mult meritele si cusururile acesteia. sufletele. etimologic. “mai marele”. Drumul era anevoios si cu riscuri majore de contaminare: planetele împrumutau sufletelor cazatoare din caracteristicile lor . Vreau sa spun ca unul si acelasi cuvînt. odata ajunse pe aici. si sa strabata pe rînd sferele planetare concentrice. sufletele. de-a lungul timpurilor. mînjite inegal cu praf planetar felurit.ce înseamna. Exista si unele cuvinte care par sa fi patit.În schimb. româna nu se trage din latina! Asta-i tot! MAGISTRII Cei vechi credeau ca. Jupiter . Mercur viclenia. a învatat ceva meserie. iar Luna .inconstanta. Unadoua cere alti bani. de unde se contamineaza cu anumite însusiri. dupa ce si-a pierdut aproape complet “aripile” didascalicesti. încît abia de-ti mai dadeai seama de înrudirea lor originara. Astfel ca.si. Marte . te tocmesti cu el. Picînd din empireul latin pe “pamîntul românesc”magister a zabovit între timp prin lumi diferite si s-a vopsit acolo cu felurite culori: Primul magistera mîncat gulas mai mult prin partile unguresti si a sosit la noi camester. dupa ce si-au pierdut aripile. Venus . pîna a se “împamînteni” într-o limba . de unde initial fusesera toate identice .pofta de sefie.pozitive sau negative . cuvîntul latinescmagister . uneori e de-a dreptul cîrpaci. “profesor”.impulsurile belicoase. calfe de zidari…”.de pilda româna calatoreste din limba originara prin alte limbi intermediare.Nu are prea mari pretentii de pricepere. daca stiemestesug emester de isprava.senzualitatea. Soarele atribuia fanfaronada. pe masura ce vreun suflet întîrzia mai mult pe platforma uneia dintre cele sapte planete. trebuie sa cada din empireu. ceva asemanator cu sufletele: în cazul de fata “sferele planetare” sînt reprezentate de medii lingvistice diferite. Vorba baladei: “noua mesteri mari. mai si bea. iar daca traseele de sosire sînt diferite.curate si frumusele acum se diversificau.

sîrguincios si anglofon:master. sex. june. fiindca are impresari. talent. învatatura. daca si-ar pune fortele împreuna? . Al saselea magisterumbla si el pe la Universitati. creator. Masterul si Metresa.maestre!”. Cu asta nu bei aldamasul. stie sa umble cu rigla si hîrtia milimetrica si sa lucreze dupa modele din carti. A fost teleportat ca atare din cerul sau înalt latinesc drept în Universitati cavisiting professor :magistrul pretinde ca stie sa te învete adîncimile stiintei. caci emaistru. sausapte samurai ):Mesterul. Al patrulea magistera facut calatoria cea mai naturala: a rezistat navalei barbare si a fost lasat la vatra de latina în româna. Maiastra. saracutii. concubina . iata-i pe ceisapte magistri (precumsapte magnifici. Ei pun. în ultimul timp. Cacimaiestria nu-imestesug. Magistrul. nici meserie nu-i clar ca stie. vraja. gravitate.iata-i rivalele mai de succes pentru a-l ademeni pe românas si a-l smulge dintre falcile dragei sotii. în fine. confera însa geniul improvizatiei. cazînd printre stelele operei italiene si ale teatrului. ci mai degraba vrajitorie. trupul: nu mai e decît un adjectiv. Asadar. neofit. o proprietate. ibovnica. e trecut pe la scoala de “maistri” si are sub ascultare ucenici pe care îi învata cu smotrul. Maestrul. ci îi platesti onorarii. cu care poti face filosofie si înaintea focului din vatra. n-are. dar mai mic în grad.magistrul îti cere neaparat o catedra si nu accepta nici mort sa fie mai jos de conferentiar.Amanta. organizare. asadar. adica femeie . magie. fiindca pe planeta unde a ramas o vreme regula era “Ordnung muss sein”! Al treilea magistera traversat în zbor cerul de sud. laolalta atîtea calitati pretioase de baza: munca. descîntec de solomonari! Al cincilea magistern-a calatorit prin terte tari straine.nemtesti. a venit pe relatia Franta si a facut escala la sînul Venerei.femeie în toata legea. ba chiar dincolo de lege:metresa. spre deosebire însa demaestru. Îl aplauzi si îi strigi “bravo. evoluat pe planeta frumosului. multe din ele dobîndite prin înaltele sfere internationale de pe unde ne sosira! Credeti oare ca acestesapte suflete-surori de cuvinte. ar putea reusi ceva maret. Visul lui: ungrant. Maestrul nu-imester decît daca nu face doi bani.omaiastra. Are salopeta (si nu sort camesterul). si nicimaistru. tiitoare. dînsul e artist. ajungem la celde-al saptelea magister. asa-zicînd. Poate fiindca a vazut prea multe ciudatenii pe asta “gura de rai” si-a pierdut. se vorbeste mai rar despre ea. îi iese uneori ceva care zboara fermecat . darce proprietate:maiastra! Corp. chiar asa ratacite prin tarisoara cum sînt. Si. de fapt emagistra. Adevarat ca. Maistrul.

adica “aratari vide”. asa ca era greu de stabilit dintre ele ce va fi fost “simplu”.celebru pentru cu totul altceva decît Horatiu: “ce e adevarul?” Cel putin pîna cînd Buffon. Horatiu credea ca se stîrneste rîsul atunci cînd un pictor reprezinta o fiinta compozita .“a arata”). terminata însa “în coada de peste”. ce se nascut aegri somnia. Pesemne ca Horatiu era frustrat ca nu i se daduse ocazia sa admire la Sirena “frumoasa sus”. si ce “compus”.buna. literal. Ca erau sau nu “compuse” din piese ale altor vietati.se revolta poetul latin înArta poetica . Ca proba. În primul episod din serial. si pe mai tîrziu). ca si Hydra eraumonstri. o pereche de picioare pe masura. în vreme ce. Sa fi fost primul o fiara reala. adica. a descoperitde ce Natura nu poate suda un cap de om pe un trup de cal (Centaurul ar avea serioase probleme de digestie.femeie “frumoasa sus”.sau cînd acelasi artist picteaza o Sirena . e sa ramîna pururea despartite si sa-si faca fiecare pe aici treaba proprie . chestiuneaadevarului monstrilor era mai curînd confuza. în buna masura.monstrare . Ce e real si ce nu pe cararile bestiarului? Nu sînt deloc convins ca pentru cei vechi clasificarea era simpla si clara. în secolul al XVIII-lea. Dar vorba altui roman . cu cea de-a doua pasim în gradina fanteziei? Nu cred ca cei vechi faceau asemenea distinctii pedante. deoarece dintii omului nu sînt facuti pentru mestecarea trifoiului. asemenea celui al sufletelor noastre pierdute. precum “visele de om bolnav”. putin conta. rea .ca si pîna acum. (Si de fapt.dincolo decerul stelelor fixe? Dar ce-or fi visînd.Hydra din Lerna. lighioane nemaivazute prin forta si ferocitate. celebra Strutocamila a lui Cantemir: toata lumea crede ca . cuvintele? BEHEMOT Cîndva. a ramas. de fapt. Leul.Vanae species sînt acestea .Sau destinul cuvintelor. iar stomacul calului nu poate mistui cartofii prajiti). iar în al doilea .fara echivalent în realitate.cap de om asezat pe un grumaz cabalin . Heracle omoara Leul din Nemeea.aratari (de la lat. si doar în vis sa se urce iarasi laolalta acolo de unde au purces . si de aici pledoaria lui pentru “adevar”. dar al carei trup “se termina oribil (turpiter) cu o coada neagra de peste”.

i s-a dat Cocosului “dar de prezicator”? Apoi de ce Caprele salbatice se chinuie cu puii lor. Alte dihanii locuiesc în Egipt sau în Palestina. pe care mai tîrziu. de ce numita Vrabiocamila ar fi o “aratare” mai fireasca decît sînt Sirena. Din perspectiva arhaica. si din care el nu are nici un cîstig? Si mai ales. Dar cum e la chip Behemot.Strutocamila era o concrescenta împotriva naturii dintre Strut si Camila. Dar nu e o lege. în schimb. face de rîs pe orice cal al calaretului lui”. Calorîul e numit Behemot . pentru ce e el “atîta de frumos”? Alte enigme. doar el sa-l încalzeasca si sa-i scoata puii”[i]. ar fi totusi o caracterizare la obiect. precum Hipopotamul . putin pasîndu-i daca s-a trudit degeaba”. Explicatia acestei “monstruozitati” de caracter este ca “fara cuget a facut-o Domnul nehotarîndu-i multa chibzuinta”. dar si cu gît lung de camila!) Sa spunem atunci ca “Vrabiocamila”.o teava de arama. tot dupaCartea lui Iov”. Avem de-a face cu o fiara “reala”? Sau cu un “vis de bolnav”? Dar daca e “reala”. Sira spinarii lui . se dau compensatii si pentru neghiobie: asa proasta cum e. dar. ÎnCartea lui Iov. Uita de primejdia ce-i paste pe pui “de parca nu ar fi ai ei. “îsi lasa oul pe pamînt. Oricum. iar literal. în greceste.un compus desigur . cum sa-i explicam enigma? De exemplu. de ce. “aratarile” locuiesc pe meleaguri îndepartate: India sau Arabia erau locul de bastina al Traghelafilor (Caprocerbii) sau al Cinocefalilor (Capîcînii). Vinele coapselor îi sînt bine înnodate. Vrabiocamila e picioroanga: “Si… cînd se-nalta si porneste. ce s-ar traduce literal prin “Vitele”. grabindu-se sa se repeada într-o lupta ce nu-i a lui. cînd cresc. pur si simplu “Strut”. Oasele le are tari ca otelul calit.înseamna “Vrabiocamila”. (Adica o vrabie mare cît o camila.alias Vitele. de vreme ce prima parte -strouthos . îi lasa sa plece fara a mai sti de ei? Dar Calul? Cum de “sare el ca lacusta”? Pentru ce necheaza el la chemarea trîmbitei de razboi. Harpia sau Licorna? Cititi-i descrierea înCartea lui Iov si veti avea de ce sa va minunati: Se spune acolo ca dînsa e “dama bine” cu pene superbe. ale altoraratari ! Traditional.adica mai pe româneste Calorîul. As!Strouthokamelos înseamna în realitate. mama rea fiind.alias Strutul este el însusi o concrescenta împotriva naturii? Depinde. Si totusi.alias Calorîul? “Coada îi este tare ca de cedru. .forma gramaticala ebraica de plural.înseamna “vrabie”. cuvîntul . de ce e ea atît de natînga.

deci. simtamîntul ca te afli înaintea lui “das ganz Andere”. lighioana. Behemot ramîne doar o vita gigantica: paste iarba “ca boii” si Ziditorul “i-a pus. cînd Femeia frumoasa sus si ihtiomorfa jos a lui Horatiu.un Behemot cugetator . dupa ce fel de semne s-o identifici? Totul sta în felul cum privim. ori pe cer unde. desi poate sorbi tot Iordanul ca pe o galeata. iar Ursa Mare cu puii ei “e mînata la drum” de Dumnezeu. atunci. credea a fi vazut în amicul Socrate pe Silen:aratareteribila. în cîta spontaneitate mai pastram în uitatura. spune tot autorul luiIov . unde se ascunde enormul Leviatan. Orion “are cingatoare”. si Alcibiade. în exaltarea lui etilica. Cîntarea Cîntarilor. cînd Cocosul ce-si cînta profetiile la mijloc de ograda. un animal fantastic? E o “aratare”. în apele Oceanului. Si . La fel patise. Pleiadele “au capastru”. cu sabia. Dar. ba chiar o spaima religioasa. o jiganie de spaima ce.în clisa sluteniei… [i]Citatele dinCartea lui Iov apartin versiunii lui Petru Cretia. sta în cîta curiozitate mai punem în ochi.în sinea sa de o frumusete si o putere de nespus. care-i dihania? Unde s-o cauti. iata ca uimirea reîncalzeste supa cam sleita a lumii:Aratarea revine la viata: ea este cînd “Boul cu minte” sau “Vulpea diplomata” ale lui Eminescu dinEpigonii. Astfel ca “aratarea”.E cel mai maret lucru facut de Dumnezeu. daca privirea se desteapta. pare ca nu stie ce sa faca cu puterea sa nemasurata. ramîne cufundata în mlastini si rîuri. . ce.iata si aziaratarile printre fosilele din muzeele de stiinte naturale. odinioara. cum scria Rudolf Otto. cînd Calorîul enorm al lui Iov toropit bovin în mijlocul clisei. Sîntem blazati? Vrabiocamila redevine strut.” Si totusi asa ca un Panzer cum e. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. Caci de ce ar fi mai ireale Vrabiocamila sau Calorîul decît o Tunetosopîrla (Brontosaurus) sau un Sînodinte lînos (Mastodontus)? Cine e. Pegas redevine mîrtoaga.Cartea lui Iov. cufundata însa . ciudata . uluirea. e ceea ce îti desteapta mirarea.de ce nu? . Ecclesiastul. în munti/ Unde salbaticiunile se joaca în voia lor”. alungata fiind de pe înaltimi. Unde gasesti haladuind astfel de jivine? Pretutindeni: printre cedrii Libanului. oprelisti. decît sa rumege ca vita si sa zaca toata ziua în mîl. Nu-i de neînteles si enigma Calorîului? Ce este. cum s-o detectezi. cine aratarea./Nu i-a îngaduit sa urce sus.

un popor. “Asculta. “Republica Franceza. nimic nu exista” (Parmenide în dialogul omonim al lui Platon. se dovedeste a fi adevarat în multe situatii. . un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica. Domnul eunul” . celunu nascut”. “Unabucata brînza”. “Si erauna la parinti. “Unusi cuunu fac doi”. “Vorbeste întrunaca o moara stricata!” “Treimea cea de-ofiinta”. Domnul e Dumnezeul tau. Israel. nicaieri poate totusi atît de evident ca atunci cînd am încerca sa descriem sensurile de baza în care este folosit acest cuvînt elementar: “unu-unao”. 166c).o patrie”.Bucuresti 1995 UNU Ca limba e un cîmp minat.una si indivizibila”. “Politicienii nostri sînt totunul siunul” . Ca proba: “Allah eunul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!” “Cînd ti-oi dauna. ai sa ma pomenesti!” “Antenaunu”. frumoasa între toate cele… “Dacaunu nu exista. “UnFuehrer. îmi e totuna”. “Mi-e sila. “Fiul lui Dumnezeu.

doi. probabil. si asa mai departe. esteunul. statul national totunul. ori impar. dar invocat si de colectivismele care se opun individualismului. iata:unul se . particularul:unul individualitatii. trei. “Unule-n toti. dovada faptul ca anticii considerau ca primul numar natural adevarat este “doi”. în alt sens.Scrisoarea I ) “Unu. sau care este elementul neutru al înmultirii si împartirii. adesea. În acest sens. de aici. cum spunea Mussolini. adesea. Acolo unde exista integralitate.“Si s-a facutuna cu pamîntul”.diferenta. Asta fiindca socoteau ca orice numar natural trebuie sa fie ori par. se naste siunul unitatii: “Treimea cea de-ofiinta” evoca faptul ca între ipostazele divine nu exista diferente. Acesta e ununu “liberal”. într-un sens.lumea întreaga. Contrariul acestui tip de unu estealteritatea . Acestunu este aproape identic cuparticularul si. Un sinonim al sau este cuvîntul “unitar”. opusul sau este. eventual. Apoi. pur si simplu. caruia i se opune fractia sau partea. vazut ca lumea în integralitatea ei. dar si ca ele formeaza ounitate indisolubila .unu semnifica întregul. ca atare.unul înseamnatotul. Daca. tot astfel precumuna e în toate” (Eminescu. ne referim laUni vers. totalitatea.multimea saumultitudinea saucolectivul.-J. dimpotriva. fiindca el estetotul . si nu “unu”. de pilda. Lucrurile nu sînt nici aici chiar asa simple cum par la prima vedere. îi putem opune “statul” ca expresie a celebrei “volonté générale” a lui J. alteorimasa. individul. Ce îi sta împotriva? Depinde: uneoritotalitatea.comunitatea sauplebea. Pe plan politic. baba la bordei!” etc. apare repede si o idee înrudita. insul. sau. Adica. Simplificînd lucrurile. sa spunem ca exista mai întîiunu aritmetic sau numeric . Rousseau.variatia . De aici. în expresii de tipul “totuna” sau “întruna”. caracteristic viziunilor individualiste. am putea vorbi despreunul integralitatii. Unul unitatii este foarte prizat de ideologiile statelor-natiune: natiunea trebuie sa fieuna.cel care apare în calcule. si. care e aproape identic cuuni versalul. Într-un sens mai particular. dar aveau impresia ca despre “unu” nu se poate afirma nici ca e par. iar în descrierile constitutionale. acestunu duce latotalitar: Statul “total”. se opune generalului. chiar daca distincta:unul continuitatii: ea e de regasit. în altul el semnifica. în sirurile numerelor naturale. termenul “federal”. nici ca e impar.

paradoxul este ca. nu putem uita nici deunul unicitatii. din punct de vedere strict al logicii . cuunul singularitatii. STATUL . înrudit. sau e de mîna întîi înseamna ca e foarte bun. esteunu sauuna. de pilda.si ea -un cuvînt… Oricum. cît siindividualitatea tot absoluta. indivizibil. daca vreti. cum facea Heraclit. Care este opusul acestuiunu? Cred ca inexistentul. Unul unic este Dumnezeu. chiar si multiplicitatea.foarte variate si constau în principal exact în confuzia unora dintre aceste sensuri. deci tu esti indivizibil”. Sau: “tu esti unul. El esteunitar. deci tu esti cel dintîi”. în definitiv. înseamna a nega existenta unei relative permanente si stabilitati în lume. ca de pilda: ”Tu esti unul. la Plotin) este atîttotalitatea absoluta. de pilda. nu mai exista alti zei: specia “zeu” are un unic element. Unul-unulipseste. A-l nega pe acest unu.unul nu esteunu . pe lume sînt numai “unii” si doar “ de unele”. fiindca s-ar parea ca n-avem de-a face cu “unu”. continuu. Pe de-alta parte. Sau specia “satelit natural al Pamîntului” are un unic element: Luna care este una. unii metafizicieni. sa nu omitemunul prioritatii.. însumînd mai toate aceste sensuri ale luiunu metafizicienii si teologii au scos pe taraba ideilor peunul metafizic: acestUnu (pe care îl putem regasi. Descoperim astfel înca ununu: al identitatii: acesta umple lumea si afirma ca orice. fiindceea ce este si nu altceva. identic de-a pururea cu el însusi. unul e indivizibil. Sau. Unele sînt simple jucarii verbale. Dar putem vorbi despre Luna ca fiinduna si în alt sens: ea esteuna fiindca e identica cu sine. ci doar cu “unuri”. adica opusul luiceea-ceeste.e de înteles din cele de mai sus . Sofismeleunului sînt . unul e cel dintîi. adaugînd astfel celorlalte sensuri si intuitia sensului aritmetic:unu ca fundament si element generator al sirului numeric infinit.probabil ca nu. ci doar . chiar daca nu identic. Si.opune unului. Dar poate ca logica nu are eternunicul cuvînt. Bineînteles ca este siunic. Cutare e de numarul unu. adica indisociabil. În fine.. deoarece. în fine. neantul. Unul ca individ se opuneunului ca tot! Fireste. Au avut ei dreptate sa procedeze în acest fel? Cum am sugerat aici. pentru monoteist. începînd cu Platon au vazut în acestUnu si principiul generarii restului.

eterne. cu Constitutia din 1991. 2) “România Mica” cu Constitutia din 1866. dupa ce s-au declarat nationale. istorice. odata cu ea. populare. sau insurectie. constitutiile si statul pe care ele îl exprimau. sta drept. ce au “stat” pe constitutiile aferente: 1) Principatele Unite ale lui Cuza. dintre cei zece de la Unire. 5) Statul national-legionar din 1940. 9) Statul nostru “de drept”. pe la noi statul n-a prea “stat”. provenienta si ce mai vreti dumneavoasta. ireversibile s-au dus de-a berbeleacul fie prin lovitura de stat. Cuza a abdicat. Sta locului. Asta în America! La noi constitutia se trece ca nurii unei mirese si. unitar.Ce-istatul? Dupa origine. însa e mai de rau augur: cu o singura exceptie în trecut. e ceva caresta.Sta sa crape. 6) Statul national al lui Ion Antonescu. abia putin modificata. sta în bataia vînturilor istoriei… Ce patriotic! Dar statul… are constitutie.aceeasi radacina . staruie. Dupa Unirea de la 1859. national. Sta sa ia. dupa zdrobirea rebeliunii legionare din iarna lui 1941. Unde. legitimate printr-un “statut” aparte (1864). 7) Statul democrat restaurat dupa 23 august 1944 . democrat. Sta. etc.sta .Constitutia din 1923 amendata. sau revolutie. Mihai a fost o data detronat si alta . sta neclintit. Sta de paza. se trece si mirele ei .statul. Carol al II-lea a abdicat. sau ce-o fi fost. cum sta? Sta bine. Adica nu se schimba. Sta în drum. Asadar. sta statuie. etc. Sta sa ne arda. 3) “România Mare” cu Constitutia de la 1923. 8) Statul “democrat-popular”. 4) Statul dictaturii regale a lui Carol II din 1938.ce coincidenta .“sta”. de dupa 1989. sau de palat. Altceva. Si constitutia. statul la români a avut urmatoarele statúri. sau rebeliune. prin urmare. etimologie. Constitutia are . Cît despre conducatorii respectivi de stat. suveran. apoi socialist începînd din 1948 ce s-a împaunat cu vreo doua-trei constitutii.

si ca acum mai vrea musai si în NATO. ca în 1941 am completat dosarul fascismului prin trenuri ale mortii cu evrei si genocid în Transnistria. severa tinînd dreptatea-n stat? (Statu-Palma Barba-Cot!) Sau se mladie ea. ca. trebuie sa recunoastem ca statul român. SUA si URSS (1944). pe Germania cu Franta. fara plumb la picioare? Si în fine. “Stat” . am avut bucuria nespusa a mineriadelor. ca în acelasi secol XX. nu ne . în tot acest rastimp. apoi fericirea violentei din 1989 cu lupte de strada si “teroristi”. sînt suprimate de alte ordonante. care. mereu independent si suveran fiind. sau zboara din mogul de televiziune în mogul de gazeta.si-au încheiat mandatul în mod pasnic.totusi din 1989. a schimbat. fara busola. pe Germania cu Anglia.G. ca în 1990. despre “cine-a tras în noi”.am adus aportul la comunism cu deportati la Canal si torturati la Pitesti. fara sud. drept aliati strategici. De acord: dar functionarii publici “stau”. despre fostii securisti si colaboratorii cu Securitatea. sau sînt prompt desfiintate prin ordonante de urgenta. fara nord. sau sînt înlocuiti dupa cum are pofta noua putere aleasa? Dar legile “stau”. care au semanat bine cu lovituri sau tentative de lovitura de stat. drept evenimente pur interne. 1991 si de doua ori în 1999. nedictate de “neagra strainatate”. pe acestea din urma iarasi cu Germania (1918). I. au fost asasinati în timpul mandatului. Dar . fara rigoare. luata la bani marunti. îmi pare ca acesta e înteles la români în sensul ca “statul e drept” . apoi sansa rebeliunii legionare în 1941. gratioasa. am avut ocazia unei rascoale taranesti sîngeroase (1907). oferindu-se aproape pe gratis si lesinînd de spaima cînd acestia o privesc cu asprime? Cît desprestatul de drept . parca statul nostru mult încercat de crivatul istoriei a început sa “stea”: dragii de presedinti . de asemenea.iata o vocabula romana care. numai cu ceva care “sta drept” . a semanat cu orice.nu. toata suflarea vrea în NATO si în UE. pe Germania cu Franta si Anglia (1918). alegerile au condus la doua alternante la guvernare. lucrurile pe la noi înca nu se conjuga dupa “a sta-stare”. justitiasta ea? Sta ea dreapta. Anglia si Rusia (1914-16). la rîndul lor. Daca la toate acestea mai punem la socoteala. despre vina pentru “dezastrul tarii”stau ele locului. de-a lungul veacului trecut. Duca si Armand Calinescu. calina. care la rîndul lor ajung repede la cimitirul ordonantelor? Dar partidele “stau”? Sau le e drag sa se sparga si sa se uneasca dupa durerile si iubirile unor sefi nestatornici? Dar reprezentarile noastre despre revolutie.data a abdicat. doi primi-ministri.orice injustitie ar comite! Pe scurt. în anii 50 . pe Franta si Anglia cu Germania (1940). iar Antonescu si Ceausescu au fost dati jos si împuscati. statul român.Iliescu si Constantinescu . surîzîndu-le gales. feminina înaintea virililor nostri barbati de stat.se va zice .

în fata sa. nu doar trancanesc si cred ca ar putea fi înlocuiti cu succes de acestia din urma. daca se cade ca Parlamentul sa-si respecte vocatia sa etimologica. cu exactitate.crede o multime de platitori de impozite . Reputatia Parlamentului este la noi asa de mica si fiindca institutia în cauza pare dedicata aproape exclusiv “vorbei” . poate. avem si noi “statul” nostru. nu fac tot timpul decît savorbeasca si sa se sfadeasca unii cu altii. la origine. seful opozitiei. el nici nu are altceva de facut decît sa “vorbeasca” incontinent. decît “vorbitoriu”. În Franta Vechiului Regim.nu! Fiindca. pe care stim a-l cultiva cu abnegatie. cuvîntul a trecut în Anglia. din juristi. orice s-ar spune. s-o dam încolo si s-o schimbam pe un cuvînt mai dedulcit la obiceiul pamîntului.daca e ca în Parlament sa se vorbeasca. Într-adevar. daca urmarim mai ales dezbaterile parlamentului britanic: aici majoritatea si opozitia stau fata în fata. desi aici se prefera înca vocabula “Assemblée” pentru a se desemna forul legislativ suprem al natiunii. ca doua tabere pregatite sa se încaiere: de-o parte. s-ar cuveni . Si totusi . unde “parliament” a capatat repede sensul de adunare legislativa suprema a regatului. Numai ca. revenind resemantizat chiar în franceza. asadar. dupa ce ca au lefuri mari si alte privilegii. “actioneaza”. sa se vorbeasca macar la obiect. însa. în alte limbi. De aici el a patruns. pe care nu-l renegam nici sub tortura economiei de piata. “parlamentele” erau de obiceitribunale provinciale. sa nu se lase cuvintele sa circule fara un rost clar si fara sa întîlneasca într-un punct bine definit realitatea.ceea ce înseamna nu doar “vorbirii”. din pacate pentru acei mîniosi platitori de impozite. Unii îi opun “tehnocratilor” sau “specialistilor” adica oamenilor care “fac”.vine de la verbul francez “parler” si n-ar însemna altceva. O data cu normanzii lui Wilhelm Cuceritorul. Ca menirea “vorbitoriului” este exact aceea de a vorbi si iar a vorbi devine evident. Caci “parlament” . separate de Curtea regala si formate. înconjurat de membrii .vede oricine . a-l plivi cu patriotism si a-l stropi cu netarmurita iubire:statul de vorba! PARLAMENT Exista multi oameni suparati ca parlamentarii. ci mai ales “vorbariei”.convine. pe care ar trebui. este Primul Ministru cu minstrii sai. sa nu se divagheze. cu acest sens.

Oparabola . Asadar. simplu. într-o cultura dominata de crestinismul timpuriu. însemna a “vorbi în parabole” a ajuns. sa însemne a “vorbi pur si simplu”. si recurg la vorbire ca modalitate deanihilare defulata a adversarului politic. precizia denominativa. Iisusvorbea în parabole . reprezentantii renunta la lupta fizica. unitatea în jurul unui centru. originar. mai putin la parlamentele continentale sau la Congresul Statelor Unite. eclesiastice . la razboi si-si lasa sabiile la vestiar. fara sa divagheze. (assemblée. pusi totusi sa demonstreze. forma latina a grecescului “parabole”.parabola este o curba deschisa ale carei puncte se . pesemne. Iar ca figura geometrica.cuvîntul frantuzesc care a dat termenul “parlament” provine (ca si italianul “parlare”) dintr-o vocabula a latinitatii tîrzii.atunci cînd se adresa multimilor. “talanti îngropati”. Intrînd în parlament. literal. Lupta are loc. mica istorioara alegorica sau simbolica -parabola. “fanii” a doua echipe englezesti de fotbal) puse pe harta. care au lasat armele la poarta si se bat numai în vorbe. Bundes-tag). exclusiv verbal. “Parabola”.“parabolare”. tot prin vorbe. “fecioare nebune”. asadar.prin depasirea divergentelor “sectoriale”. este o vorbireparalela cu o anumita realitate. pastrînd. Interpretii se silesc de multa vreme sa înteleaga ce voia el exact sa spuna si nu prea dau semne ca pot cadea de acord.“cabinetului fantoma”. e semnificativ ca un termen care. în general hemicicluri simbolizînd. “Parler” . el nascocea scurte fabulatii admirabile si destul de misterioase despre “fii ratacitori”. dar care evita grijuliu întîlnirea cu ea. Cît despre membrii “adunarilor nationale” continentale. Ideea generala este aici de “ansamblu”. “oite ratacite” si “boabe de mustar”. Acestea sînt. si mai ales fara sa fabuleze prea tare nu are sustinere etimologica. “a arunca ceva în paralel cu altceva”.de la stînga la dreapta . ca figura retorica.adica “parabol(iz)a” . arhitectural. de “adunare” unitara a natiunii prin reprezentantii ei . coincidenta. Dar chiar pretentia ca parlamentarii s-ar cuveni sa vorbeasca scurt. populare si. divizati profund în partide si grupari. unitatea mereu pusa la îndoiala a natiunilor lor. ce înseamna. Aceasta realitate profund confruntationala a “parlamentului” se vede. “parabole” înseamna “comparatie”. Dar cu asta n-am terminat: elenicul “parabole” deriva de la verbul “paraballo”. aceeasi orientare generala. membrii “parlamentului” britanic sînt precum doua echipe rivale. în sens propriu. poate. ce nu e decît derivatul verbal al cuvîntului “parabola”. fireste. acestia constau dintr-o multime de delegati.dupa afilieri politice. simbolic vorbind. Oricum. (de pilda. unde deputatii sau senatorii se dispun pe sectoare . la obiect. Congress.

un cuvînt “nevinovat”: derivat al verbuluikrino care înseamna “a distinge”.ca el sa fie urmat de sute de mii de oameni frustrati si însetati de razbunare. prin fuga ei infinita parabola va amîna. a “separa” si de aici “a judeca” în toate sensurile. Iata însa ca. înca. La jumatatea drumului între cele doua. ba chiar vinovat decrime grave. cu parlamentarii nostri taclalagii cum ramîne? CRIMA Credinta ca un om. al intentiei vorbitorului. trebuie sa fie deopotriva veche si înradacinata în spiritul colectiv. de pilda. prin urmare. o vorbire aparte. s-ar parea ca desemnarea publica a unui concetatean drept “criminal” ajunge pentru a-l considera vinovat fara alta judecata si fara a-i îngadui sa se apere în conformitate cu legea. ci si literar. pe ambele. Apararea. si nu neaparat negativ si incriminator. . în traducerea greceasca a Vechiului Testament. dupa principiul “qui s’excuse s’accuse”.aflala egala distanta de un punct si de o dreapta.Si totusi. ci si pozitiv si disculpator. situata echidistant între vointa si realitate. n-ar fi decît o dovada în plus a vinovatiei. În greaca clasica.krima era. Pentru acestia. este deja dovedit vinovat.masura barbara si violînd toate conditiile unei justitii normale . Si. ea va ramîne mereu situata la egalitate între ele si le va urmari. convertindu-ne. de asemenea. în paralel. Vedem asta în zilele acestea: este suficient ca un demagog sa promita ca în 48 de ore îi va pedepsi pe toti cei pe careel îi desemneaza drept “criminali”. “Verdict”. Zapacindu-ne. mai tehnic vorbind. între momentul subiectiv si cel obiectiv. pentru totdeauna. “verdict”. la modul general. Fie atunci dreapta un simbol al realului si punctul . dupa ei.krima desemna în prima instanta rezultatul actiunii verbale: “judecata” sau. nu neaparat în sens juridic. dezlegarea enigmelor sale… . tot asa veche pare a fi si ideea capedeapsa este instrumentul prin excelenta al educatiei. Fapt este ca omul ramîne o fiinta barbara în fondul sau. “Parabol(iz)area” va fi. nici atractia inexorabila a obiectivitatii precum proza tehnica.simbolul vointei. iar sulemenirea aplicata de civilizatie se mentine subtire si fragila. prin simplul fapt ca este supus unei judecati. amagindu-ne.focarul . - . ea nu va suporta nici dominatia subiectivitatii precum poezia.

ca principiu. si. de la verdict la sentinta de condamnare. Condamnarea.Krima. nu a mai fost nevoie decît de un pas pîna la sensul modern si el a fost facut de romani. judecatorul obligatoriu condamna. adica delictul cel mai grav. “discernere între bine si rau”. atunci cînd îsi exercita autoritatea. dictator. adica de fapt “condamnare”. a “crimei”. . Ca regula generala. în schimb. o judecata devine un verdict. În plus. Acest sens este preluat de limba Noului Testament. la un moment dat. Sentinta de condamnare se asociaza atunci indisolubil unei faptei rele. a aparut si o schimbare de gen: neutru în greaca si latina. “omucidere”. dupa traditie la Alexandria în secolul IV înainte de Cristos. de la aceasta la delict.se putea altfel? . ineluctabila a erorii.krima a ajuns sa însemne aici în exclusivitate “osînda”.prisoselnica osînda vor lua” Cuvintele grecesti sînt “perissoteron krima” . delict grav”. dar el. nici nu poate gresi. în româneste. “Adevarul”. (Ca si “minciuna”. de la judecata la verdict. Nu numai ca. failibil. Omul.rege. “rau” vine de la latinescul “reus” ce înseamna “acuzat”!). latina. dar a fost trecut la feminin în româna. Noi am luat cuvîntul cu sensul sau. sau chiar arbitrar. ce e înteles tot mai mult ca delictul suprem: omorul . din porunca regelui Ptolemeu Filadelful. Iar hotarîrea e pururea în defavoarea acuzatului. invers decît în franceza.e “barbat” în româneste. termenulkrima începe tot mai mult sa semnifice “verdict negativ”. urmatoarele.adica ocondamnare cu vîrf si îndesat .crime este masculin în franceza. Ceea ce statea cîndva în cumpana a fost deja decis si ceea ce era discutabil si argumentabil a fost hotarît. La noi. obiectiva. “crima” e femeie. în fond. împarat. “pedeapsa”.acesta este drumul “crimei”. va însemna pur si simplu “fapta rea”. “Crima” înseamna la noi mai ales “omor”. dar i-am accentuat întrucîtva sensul special si caracterul negativ. Condamnarea devine urmarea necesara. Condamnarea nu mai poate fi nedreapta. precum un stigmat. ajunge ea însasi consubstantiala faptei. fie si numai adus la judecata a ajuns deja si condamnat. prin urmare.“Septuaginta” . Sensul acesta trece în limbile moderne ca franceza sau engleza. Criticîndu-i pe farisei pentru ipocrizie. Se vede bine ca. germana. a delictului. departe de a mai însemna “judecata”. devenit în latinacrimen . pedeapsa nu mai au acum nici macar un caracter subiectiv si.realizata. Din acest moment. “verdict”. la judecata. iar verdictul se identifica cu osîndirea! (Nu degeaba. în traducerea foarte expresiva a lui Gala Galaction (Marcu 12. probabil din franceza. Iisus spune. cîta vreme exprima autoritatea suveranului .40) “Ei care manînca de istov casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga îndelung. greaca sau ebraica!) De la libera discernere. . deoarece puterea care o exprima nu admite ca s-ar putea afla în eroare.

paideia devine tot mai mult o marca de distinctie esentiala dintre omul civilizat si barbar. devin resentimentari. dar si scopul acesteia . cam motaie sarmanii. . poate mai mult decît multe altele.Decad oamenii. catre epoca elenistica. aflata mereu la pînda. vocabula se scria la fel. cultura generala pe care orice om liber se cuvenea s-o posede. De lapaideuo deriva însa un cuvînt celebru.este cel decrima. prezenta barbariei celei de obste.paideia greaca consta într-o combinatie “bine temperata” de exercitii fizice -gimnastica . primesc sensuri aspre. pe atunci acest cuvînt însemna “a educa”. În ultima instanta. de barbarizarea moravurilor si de întelegerea grosolana a oamenilor. la tinerete.am vazut mai sus . se aratau generosi.educatia. dar se pronuntapaideuo. În greaca clasica. A pedepsine vine de laepedevsa. Treptat. Si în ultimul timp. vindicative.si de învatamînt literaro-muzical -muzica . un aorist neogrec al verbuluipedevo. ca-s osteniti rau! PEDEAPSA Exista oameni care. decad si vorbele lor! Un astfel de cuvînt decazut la batrînete. agreabili. înrait. Initial. “a-i învata” pe copii. Or. vedem expuse sumar si simplu urmele lasate în peisajul semantic de actiunea multiseculara a prejudecatilor colective si a spiritului gregar. sînt si cuvinte care. dar care uzate fiind de salbaticia timpurilor. loviti fiind de greutati si de necazuri pe care n-au stiut sa le îndure cu tarie. regasim acolo. în junetea lor. cu trecerea timpului. exprimau lucruri nobile si generoase. Paideia însemna deopotriva procesul instructiei. sînt numiti “elini” cei partasi la “paideia” comuna mai degraba decît la originea etnica comuna. estepedeapsa si verbul corespunzatora pedepsi. un altul. care. dar care.Drum dezagreabil. De altminteri. Si. asteptînd sa adoarma veghetorii civilizatiei. ticalosit . fara îndoiala! Parcurgîndu-l. la fel. sedimentata în limba. neciopliti si razbunatori. al carui destin vrem sa-l evocam acum. pe tineri. poate si mai caracteristic chiar. resentimentare. alesi în purtari. exprima chintesenta si parfumul pierdut pe vecie al elenismului:paideia. un fel de a figentlemanlike al Antichitatii elenistice si. cum ne spune retorul Isocrate. verbul era un derivat al substantivuluipais = “copil”.

pe care o doreau cuprinzînd cele mai multe dintre cunostintele epocii Luminilor. al Renasterii. iar bataia era tot mai putin menita sa educe. cînd au cautat un cuvînt pentru opera lor. fiindca era mult de deliberat. mijlocul se impunea tot mai masiv. deriva frumosului cuvînt. Dar cum începu decadenta. sau mai putin. sa-i închidem la puscarie. Muzica. educatia se facea cu bataie. de buna seama. Dialectica si Astronomia.ca doar legionarii se pricepeau! . prin Orientul elenizat.de aici si expresiaenkyklios paideia. iar de aici în româneste.“pedagogii”. în ce fel vor ei “sa-i pedepsim”? Vor sa-i batem. prin greaca bizantina si neogreaca. tiranic si corupt) este pus sa le spuna arhiereilor evrei care îi cer sa-l condamne pe Iisus la moarte: “omul n-a facut nimic care sa merite moartea. unsi cu smoala.statea scris în toamna lui 2000 pe numeroase afise raspîndite prin Bucuresti si purtînd sigla inimitabila a Miscarii legionare. Dar. Pilat (reprezentat. Dar cred ca. filosofii francezi ai secolului al XVIII-lea. pîna în pragul modernitatii. Aplicînd principiul ca “bataia e rupta din rai”. mai mult. treptat. sa-i purtam goi prin tîrg. În vremurile acelea fericite. Geometria. în fapt. 15-16). au nascocit cuvîntul “L’Encyclopédie”. se credea ca întregul acestor arte poate cuprinde. trebuiau dezbatute masurile necesar a fi luate în consecinta. “instructia în cerc (ul cunostintelor)”. ca un om drept. dar slab era. artele “faceau ocolul” Universului . totalitatea cunostintelor teoretice generale. Purtîndu-le înca valoarea formativa în minte. cu rude atît de nobile? Pesemne ca de vina fura educatorii . ei utilizau prea adesea bastonul în chip de instrument pentru a obtine raiul. potrivit uzajului clasic. împotriva evidentelor istorice. pesemne. exact cuvîntul care. Se anunta o conferinta unde.Acumpaideia devenise în mare masura intelectuala si cuprindea de regula cele sapte faimoase “arte liberale” (adica demne de conditia unui om liber): Gramatica. Undeva. Retorica. astfel. a uneia corporale. ar fi însemnat “dupa ce îl voi educa”. iar scopul se estompa îndaratul sau. îl voi elibera”. “paideia” nu mai fu decît… “pedeapsa”! “Sa nepedepsim conducatorii!” .Artele liberale ramîn temeiul învatamîntului de-a lungul Evului Mediu. De aici înainte. cum am spune noi. adica. cît pur si simplu sapedepseasca. Prin urmare. În Evanghelia dupa Luca (23.dupa ce îi voi da o mama de bataie (pedevsas). poate chiar sa-i asasinam? . Asa ca. Aritmetica. brutal. a ajuns aici sa semnifice strict aplicarea unei corectii si. aceasta deriva se desavîrsi.

chiar onestitatea. buna cuviinta. scoala Retoricii. la mama lui. ca sa frecventeze. acum. “idioti” mai degraba oamenii de pe strada decît ministrii? De ce sa jignim simplitatea. “prost”. cu slujbe grase si functii de raspundere mare în societate si stat. tihnit si anost al “unui simplu particular”. a intrat în limbile europene moderne. adica despre oameni cu treburi grele. cu idiotii e… vice-versa!” “Amice. etc.“idioti”? “Idiot” este cam totuna cu “netot”. nici indemnizatii. din Caragiale .Nu despre asta este vorba. “guvernanti”. . sufletul lui Odiseu. traiul modest. nici demnitati. “simplu particular”.se va repezi cu replica vreunul cu ciuda pe politicieni . or. în acest sens. “parlamentari”. nici pozitii solide. pentru o viitoare reîncarnare. aflam ca. al tineretii cuvîntului.nu însemna decît “persoana privata”. adica “propriu”. adica al unuiidiotes si ca s-a aratat extrem de fericit ca l-a gasit. esti idiot!” . nici secretare. fie si naiva? “Ba chiar asa . Ma refer la sensul originar al cuvîntului. în asa-numitul “mit al lui Er”. “debil”. la judecata sufletelor mortilor. Doamne fereste. si la antiteza acestor personaje: cum se cheama cei care n-au functii. nu cred ca diferitii justitiari de ocazie preconizeaza ca cei ce conduc. de unde. nici… si care nici macar nu si le doresc pe toate acestea? Ma tem ca nu gasesc un termen mai potrivit decît cel de… “idioti”! Cum adica . sau oricare altii care nu le sînt pe plac. “particular”. “tîmpit”. mai sus. “aparte” .veti spune . sensul lui din greaca veche. În finalulRepublicii . de ce ar fi.îi voi raspunde cu replica binecunoscuta si mai întotdeauna bine venita.derivat al adjectivuluiidios. adica trimisi la un stagiu înpaideia.idiotes . natîng”. nici celulare.Oricum. “tont”. “imbecil”. prin latina tîrzie.judecînd dupa unele si altele. nici…. Haideti sa ne referim. modestia. sa fiepedepsiti în sensul uitat. despre “ministri”. a Astronomiei sau a Muzicii! IDIOTII Am vorbit. (bogatia limbii în termeni cu acest înteles este uluitoare!). “dobitoc”. “cretin”. “neghiob”. pentru contrast si diversitate dialectica. Acolo. ostenit de viata de star al Eladei. a ales. nici comisioane.

bineînteles. acolo riscul. neimportant si poate nici chiar inocent. Originalitatea. Mai înainte. ci corpuri materiale incandescente. cît si glasul cristalin al patriei. Iar cei care se sustrageau voluntar orizontului cetatii pentru a se dedica altor ocupatii. într-o cetate în care politicienii demagogi stapînesc mintile poporului.“idiotie” si asta. Pasamite. partase la ilegalitati si coruptie . în fond. si sa nu fie un om public”. suspiciune sau ostilitate. erau priviti cu dispret. pentru ca acesta sa fie apoi executat. sa închizi usa în dos. sa nu-ti pese si. Acolo se afla gloria. daca vrea sa supravietuiasca un timp mai îndelungat. ducîndu-te acasa. omul întelept. dar pe care anticii tindeau sa o dispretuiasca:conditia privata. o fosta guvernare tiranica. Se putea o mai mare “idiotie”?! Un alt “idiot” celebru a fost. sa te faci ca ploua. tu. cetatean al Republicii. Rousseau. ar fi cel care a încercat sa valorizeze o stare la care modernii vor tine foarte mult. individual (idion) este o pura “idiotenie””! Numai ca grecii de rînd vedeau chintesenta vietii demne de un om în toata puterea cuvîntului ca fiind situata numai în domeniul public. altfel spus. întocmai ca ultimul “idiot”! . si. filosoful Anaxagoras a aratat cu mîna spre cer. peste putina vreme lui Anaxagoras i s-a înscenat un proces de impietate si a fost obligat sa fuga din Atena. Cînd a fost întrebat de ce nu se preocupa de afacerile patriei. Socrate “a facut pe idiotul”: a plecat sis-a dus la el acasa. cu obligatii. pasamite.Asadar. etc. azi remarca Hannah Arendt -“n-am mai fi de acord cu grecii ca viata petrecuta în spatiul privat. neimplicarea în treburile unei cetati rau conduse.. tiranii doreau ca un numar cît mai mare de cetateni sa devina complici la crimele lor. care “va fi facut el ceva ca doar nu l-au condamnat chiar degeaba”. sfidînd “la volonté générale” a lui J. asadar. spunînd: ”iata patria mea”! Nu întîmplator. în implicarea completa în afacerile cetatii. unui om. tata de familie. certificate de valoare .“idiotie”. sa-ti bati joc. El îndraznise sa sustina. îi ceruse filosofului sa aresteze pe un adversar politic. sa-ti pui perna în cap si sa te culci. trebuie “sa ramîna un simplu particular (idioteuein). “membru al societatii civile”. nonconformismul în raport cu regula cetatii . Într-adevar. Numai ca. acolo libertatea! Femeile si sclavii nu participau la aceasta viata publica: erau tinuti fortat în “idiotia” caminului. fie sipost mortem .“idiotie”. în separare (idia) fata de opinia cetatii faptul ca Soarele si Luna nu sînt zei. etc. Socrate. acolo valoarea. neapartenenta la un grup profesional închis unde membrii îsi confera unii altora. Leon din Salamina. care a afirmat la procesul sau ca. Iar “idiotia” suprema: sa-ti risti capul de dragul unui necunoscut. de ce ramîne un simplu “idiot”. Odiseu. munci de raspundere. în loc sa îndeplineasca ce i se ordonase sub amenintare.-J. cu larghete.

respectiv lui “al”. de multe ori. dar. Sa aiba acest echivoc lasat între negatia si prohibitia biblica vreo legatura cu continua dificultate pe care au avut-o oamenii de a respecta porunca în chestie? Complexitatea negatiei nu se opreste. pe Muntele Sinai. în compusi. de pilda. Mai exista si “ba” pe care îl îndragea Constantin Noica. Cum spuneam. Ultimele obisnuiesc adesea sa-si supuna suspectii la cel putin doua declaratii privitoare la acelasi subiect.caciminciuna simpla are înfatisarea adevarului . Nuantele sînt.NU Afirmatia e simpla. particulele privative împrumutate: “in” si “a”. porunceste: ”lo tirtah”. dar de “ne” pentru a interzice. dificultatea negatiei conduce la contradictie. în compusi si cu”less”. îl avem pe “ne” care exprima privatia de substanta a subiectului. greaca. În ebraica. “guère”. Negatia e complicata. cînd dadea necazul sa avem de a face cu “organele”: a se tine minte prima declaratie. si desigur.ceea ce în situatia respectiva înseamna în general ca e mai lesnicios sa recunosti acuzatiile decît sa le negi. Iata o constatare deopotriva a limbilor si a politiilor. “pas” “point”. De aici si o regula de fier pe care o stiam multi si o si aplicam pe vremuri. de pilda. Asa se face multitudinea particulelor negative: în româneste. în ideea ca e mai usor sa spui adevarul decît falsul . ceea ce în ochii logici ai politaiului echivaleaza cu o incriminare patenta. fie falsa . îl avem pe “nu” cu care negam predicate. fie ea adevarata. se serveste de “non” pentru a nega. ebraica sînt înca si mai atente la nuantele negatiei: ele disting adesea negatia de intedictie sau prohibitie: latina. esentiale. Alte limbi sînt.sa nu ucizi!. parîndu-i-se echivoc si conform cu “sentimentul românesc al Fiintei”. iar al doilea lui “me”. “un”. dar. De pilda: “a fi nefericit” este considerabil mai rau decît “a nu fi fericit”. bineînteles. expresia “nu e voie” înseamna cu totul . Limbile vechi. si totusi regula nu-i de fier: Dumnezeu. “in”. mai bogate: franceza se rasfata cu “ne”. engleza . aceste roluri ar apartine lui “lo”. În greaca veche primul corespunde aproximativ lui “ou(k)”. aici. dupa “sentimentul fiintei” lor. limbile cunosc si ele ca sa negi e anevoie si adesea problematic. Or. ceea ce s-ar traduce poate mai exact prin “nu vei ucide”. no”.cu “not”. precum latina.

altceva decît “e nevoie”.“ Dar nimic nu se opune ca eu sa cîstig un milion de dolari la Bingo.mustele si. asemenea politicienilor. am mai putea continua spunînd de pilda ca “Fîrtate” a fabricat legea. în al doilea am ignorarea Fiintei din mine. celalalt . s-ar zice. ea se nega pe sine. Parmenide credea si el ca distruge doua negatii cînd afirma emfatic ca “nefiinta nu este”. primul a facut fluturii. Dimpotriva. interdictii. “Fîrtate” si “Nefîrtate”: primul a facut pasarile cîntatoare. “Neomenia” e chiar una din trasaturile constitutive ale omenirii. la buna împarteala. “Nefîrtate” gelos . în timp ce a doua neaga o realitate. “Fîrtate” a produs salariul net.inventanegatia . Dar nu întotdeauna. si totusi.XI): “Un lucru exista cu necesitate. Ei cred ca lumea a fost creata. primul e autorul florilor. bineînteles.impozitul pe salariu. sau “rau”. “Fîrtate” concluziona si dadu viataafirmatiei .ordonanta. În primul caz am cunoasterea propriei nefiinte. deci. nu poate fi nici o ratiune care sa împiedice ca Dumnezeu sa existe sau care sa-i excluda existenta. A deplasa negatia schimba. si asa mai departe. ca cele doua negatii chiar se anihileaza reciproc. daca nu exista nici o ratiune sau cauza care sa-l împiedice de a exista. pentru dualisti (ca de pilda bogomilii. în timp ce celalalt (“sigur”) nu are nici o legatura cu pozitivul. deci. adesea sensul: “E imposibil sa ies” nu e totuna cu “e posibil sa nu ies”. asa ca aparura cu duiumul: negatii. “Nefîrtate” . al doilea pasarile de prada. Daca. Cînd îl califici pe cineva drept “nesimtit” nai deloc în minte sa implici ca are probleme cu organele de simt. de vreme ce “fiinta este”. În fapt. deoarece prima neaga o posibilitate. Uneori chiar si marii filosofi au cazut în plasa acestor complicatii. Si. se va conchide cu toata siguranta ca el exista cu necesitate. La urma. a caror urma se regaseste si în foclorul nostru). celalalt . “neaparat” are doua sensuri principale dintre care numai unul este contrariul lui “aparat”. e cu putinta sa nu-i cîstig niciodata. “neom” e cu totul diferit decît a fi planta sau vertebrat ierbivor. Numai ca “Nefîrtate”. Doua negatii se distrug uneori: “nu e nevinovat” înseamna “e vinovat”. “nefiinta e” si înca cu vîrf si îndesat. Pr. Dar pe masura ce o facea. dea lungul timpului. “Nefîrtate” . de doi frati. nu se sinchisea de contradictii. Multi însa s-au îndoit. “Nebun” e complet altceva decît “non-bun”. Materie cîta vreti pentru logica: Socraticul “stiu ca nu stiu” înseamna altceva decît augustinianul “nu stiu ca stiu”. Astfel Spinoza scrie înEtica : (I.al spinilor. Dar cele doua negatii “im-” si “nu” nu se anuleaza. Spinoza pune semnul de egalitate între “E posibil ca A sa existe” (asta înseamna “nimic nu opreste ca A sa existe”) si “E imposibil ca A sa nu existe” ceea ce conduce la concluzia ca “A exista cu necesitate”. revizuiri în .

“vestitor” nu mai este retradus în latina prin. sa spunem. ce credeau ca Isus fusese Mesia si ca înviase. însa . burlac batrîn .halleluia (laudati pe Iahve) sînt preluati ca atare în greaca Noului Testament. Astfel. unii termeni traditionali ai vocabularului cultului iudaic precumPesah . Acelasi fenomen s- . esentiali în credinta ce se nastea.cuvînt opac în latina. comunicatele diplomatice. minciunile nobile.nuntius saulegatus. privatiuni severe. promisiunile electorale. apoi în slava veche si apoi în diferitele limbi vernaculare în care se traduce Biblia (pornind initial de la latina ori slavona). oximoronurile. textele ce cuprind vocabularul respectiv sînt supuse traducerii. cam degeaba. antifrazele. nu-urile care zic “da” si da-urile care zic “de”. simbolurile si toate rudeniile mai apropiate sau mai îndepartate ale lui Nu.sta pîna azi.Paste . Da… TRADUCEREA Ce-i un vocabular sacru? E un grup de termeni fundamentali ce se traducîn mod sistematic incomplet . recomandari încruntate. tangibil numai cu mari precautii.însemnînd în ebraica “trecere” .angelus . abia aflata în proces de sacralizare: în ea încercau sa formuleze conceptele noii religii pe care n-o separau înca bine de un iudaism reformat.punctele esentiale.sacrul este intangibil sau oricum. toti acesti termeni grecesti de baza ramîn netradusi. totusi. contraziceri. ebraica mai era înca limba sacra. rogu-te). sugerînd ca vocabularul specific noii credinte nu era înca privit cu teama de “contact” pe care o pretinde sacralizarea.hosa’-na (mîntuieste-ne. a caror lista detailata si descriere ar umple multe pagini. iar greaca era limba de comunicatie. “minciunile. De partea cealalta. se regaseste adesea si în limba. în greceste. De aceea. iudei în majoritate elenofoni.ori exclamatii precumamin (asa sa fie).atunci cînd. Spre pilda:angelos ce traduce pe ebraiculmalaach si înseamna. gogosile. pentru primii crestini. metaforele. Dar interesant: mai departe. în latina în primul rînd. În schimb alti termeni. Faptul ca. sînt tradusi literal din ebraica în greaca.singuratic. refuzuri politicoase. ci este redat printr-un împrumut. aburelile.

au fost pierdute cu atît mai mult cu cît marea majoritate a crestinilor de mai tîrziu ignorau greaca si ebraica si resemantizau vocabularul religios. pornind de la ea. Vechile semnificatii. * * * În cadrul unui talk-show televizat ocazionat de sarbatoarea pascala. dar deja pentru crestinii vorbitori de latina “apostolus”. lasat în latina aproape la fel: “presbyter” si preluat ca atare de latina cu sensul de “preot” si transmis altor multe limbi europene (prêtre. Ocazia rupturii în lantul traducerii l-a reprezentat. asociate cu iudaismul traditional. fenomenul a fost desavîrsit: putin mister facea bine. în acord cu farîmele de interpretare oferite de ierarhia bisericeasca. probabil. ”vîrstnic”).era chiar necesar pentru asigurarea dominarii si a perpetuarii puterii. ca si.a produs si cu termeni precum:presbyteros (lit. Dar cazul cu mult cel mai semnificativ dintre toate (facînd însa sistem cu celelalte) este cel al lui “Hristos”: greaca l-a tradus literal din ebraicul “masiah” ce însemna “uns” (adica uns cu uleiul sfînt dupa obiceiul vechilor regi ai Israelului) -christós.priest. dar ramas în fond netradus: cîti mai stiu azi capreot înseamna “batrîn”. sau cînd intentiona sa-si întareasca suprematia sau autonomia în fata principilor seculari. decît de sensul originar. cuvîntul respectiv a ajuns un fel de “al doilea nume” al lui Isus . (La fel a procedat si slavona. primul “sol”.secolele II-III .apóstolos sauecclesía erau înca transparente: însemnînd.nume de altminteri ininteligibil si dotat cu forta magica pe care o confera misterul si ocultul.dar dupa legalizarea crestinismului. în mijlocul caruia traiau înca primii crestini. cadiacon . celalalt . hieratic. ascuns de ortodoxie. Latina. caepiscop înseamna în greceste “supraveghetor”. o ancheta pe strada a sugerat ca o mare majoritate a românilor. asadar. neînvatat. ca si “evangelium” nu mai aveau un sens clar. iar asta mai ales daca Biserica trebuia sa lupte împotriva ereziilor care pretindeau ca înteleg adevarul. pentru credinciosul de rînd. sau cadiavol înseamna literal “calomniator” (diábolos)? Sacralizarea este. iar mult . asa cum nu au mai tradus nici numele adeptilor noii religii. opacizare: pentru crestinul vorbitor de greaca. Ele formau un vocabular misterios. desi se .“adunare”. consacrat. preot) cu deformari fonetice specifice. “ecclesia”. exact perioada institutionalizarii si organizarii Bisericii .) Semnificatia originara a fost ocultata si. ci doar l-au adaptat fonetic. împietrit într-o semnificatie data mai degraba de întrebuintarea liturgica.Isus Unsul).“slujbas”. celelalte limbi europene nu l-au mai tradus însa (am fi avut atunci “Iisus Unctus” .

si cutoate celelalte … AIDA Daca este limpede ca nu putem gîndi fara cuvinte si mai ales fara limbaj articulat.ptochoí toi pneúmati. în schimb. Nu ne prea iese repunerea în drepturi a “cersetoriei cu duhul” . dar tot “reforma” si ea. În Occident a venit însa Refoma.adica prostii. precum insista cersetorii sa primeasca pomana . de fapt. ca limba ne determina felul de a gîndi. insista sa capete cunoasterea. a fost mai degraba o suma de gesturi consacrate si o utilizare rituala a unui vocabular al carui sens originar omul de rînd nu-l întelegea. Dar în Rasarit. Are si materialismul istoric rolul lui nefast aici . iar virtutile misterului sacru .în fapt. în mare masura. dupa parerea mea. ne preafericim pe noi însine pentru “saracia cu duhul” .adica ceice nu stiu. pacea Bisericii a domnit în mijlocul motaielii generale. Invitatii la talk-show (parintele Galeriu. La noi “cei saraci cu duhul”.au dat vina pe cei 45 de ani de comunism si de educatie materialist-istorica.incontestabil . dar cauta. care a tulburat. ignorantii ce se complac în nestiinta lor au continuat sa fie considerati “fericiti”. chiar prin netraducerea acestui vocabular. De aceea. din Matei. întelegere. înseamna mai degraba “cei care cersesc cu duhul (sau prin duh)” . desigur. printre altii) . adîncire a unui sens. Mai mult. cereti si vi se va da!” Pe scurt. “Bateti si vi se va deschide. sau chiar în cea apuseana . credinciosul era cumva îndemnat nici sa nu încerce sa-l înteleaga. “Limitele limbajului meu semnifica limitele lumii mele” .o altfel de reforma. Caci pentru credinciosul ortodox (în varianta rasariteana. Asta în pofida faptului ca sintagma originara. 5. aceasta complacere în ignoranta a credinciosului.vreau sa spun ca ocolim stradania si neastîmparul perpetue ale mintii si faptei.considera “crestini-ortodocsi” ignora semnificatia Pastelui (pe care îl confunda cu Craciunul) si nu stiu.3. stam rau si azi cu reforma . poate. cine a fost Isus Cristos. chipurile fiindca asa zice Scriptura (si cîtusi de putin doar în chestiunile religioase). obsesia secolului care s-a încheiat a fost. premisa marii nestiinte a fost pusa de foarte mult timp si vina apartine ortodoxiei însasi.catolica) religia nu a fost cunoastere. într-o anumita masura. ceea ce a lipsit ortodoxiei rasaritene a fost un echivalent al Reformei.dar. ale ignorantei au continuat sa fie promovate.scria Ludwig Wittgenstein .

limba vorbita. jesti . ca limba unui trib amerindian. începînd cu Herder (daca nu chiar cu Giambattista Vico) sa explice filosofia sau metafizica (sau lipsa de metafizica) a diferitelor popoare pornind de la limbile pe care acele popoare le vorbeau. dintre care “întru” a capatat o celebritate pe care poate ca totusi nu o merita. greaca. est. prin vreun birou. o întreaga mai veche filosofie de sorginte romantica s-a straduit. Sa întelegem de aici ca realitatea este construita de limbaj.poate seful . sau cum de europenii au reusit s-o descopere în pofida limbilor lor imperfecte. relativismul devine si el o consecinta directa: limba mea si cu limba ta fiind diferite. sau chiar de limba pe care o vorbim? Oricum. Hopi. Greu de înteles. De exemplu. noi indo-europenii. de aici pare sa rezulte scepticismul: nu pot evada din “lumea mea” în aceeasi masura în care nu pot iesi din limba mea. În fapt. Si. asti. din care provin majoritatea limbilor europene moderne. latina. de asemenea. Benjamin Lee Whorf a sustinut pe la sfîrsitul anilor 50. întrebatorul . Fireste. diferite vor fi silumile noastre. precum sanscrita. etc. cum de omul Hopi nu a descoperit fizica moderna. eu cred ca filosofia (si Wittgenstein însusi) nu ar fi existat. daca am fi conditionati de limba în felul în care ne-o sugereaza ei. ne reamintim tentativele lui Constantin Noica de a descrie “sentimentul românesc al Fiintei” prin analiza cîtorva vocabule ale limbii române. ca de pilda Martin Heidegger. în linia aceluiasi curent de idei. Uneori. cît si pentru a forma predicate verbale cu sens existential. reprezinta adesea o piedica pentru gîndirea abstracta si analitica. parînd sa demonstreze inversul decît cercetatorii respectivi ar fi dorit. limbile indo-europene vechi.înTractatus logico-philosophicus. Numai ca.nu se interesa daca respectiva . De fapt. Whorf si romanticii ne interzic însa aceasta iesire. poate descrie mai bine continuumul spatio-temporal relativist decît o fac limbile europene. Chiar si azi auzim. (este) etc. Si adauga: “Ca lumea este lumeamea se arata în faptul ca limitelelimbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înteleg) semnifica limitele lumiimele”. întrebari de felul acesta: ”Duduia Aida este?” Raspuns scurt si la obiect: ”Nu este”. astfel ca am putea la fel de bine sustine ca iesirea din lumeamea în lumea-lume este cu putinta prin depasirea granitelor limbiimele. asa cum o stiu bine logicienii. vie. Wittgenstein. pentru a forma predicate nominale (“a fi” copulativ). rezultatele au fost paradoxale. în temeiul unei teorii care deduce tipul gîndirii din faptele de limba. Iata si un indiciu: Din punct de vedere filosofic. Ca în limba se ascunde întelepciunea lumii au crezut destui. au un mare handicap: folosesc acelasi cuvînt -esti. În ceea ce ne priveste.

care sustineau cam lucrul urmator: “Orice enunt este adevarat. ci doar daca n-a iesit pe culoar la o tigara. înfrîngîndu-i legile. Se poate. probabil.trecînd peste granitele limbii. ci. mai curînd sfidîndul. dejucîndu-i rezistentele. es gibt. de pilda. Dar poate ca tocmai în depasirea limitelor limbii a stat norocul (?) nasterii filosofiei. Propozitia “bonus dominus non est” este echivoca. duduia Aidaeste. în timp ce lui “a fi” predicativ i-au oferit sinonime (exista). precum Antisthenes. iar cel care spune ceea ceeste spune adevarul”.peste frontierele limbii si lumii? … În fine. dar. îsi spune sumbru: “nu este Dumnezeu!”. ca cine admite cu vorba ca exista ceea ce chiar exista în realitate . there is). Este si Dumnezeu! . Aceasta facem. iar “a fi” pare a forma singur predicatul. astfel gîndirea a iesit din pubertate. cel care spune ceva spune ceea ceeste. la barul de peste drum. Gîndirea nu se dezvolta în respectul limbajului. Uneori contextul. dar si “seful nu este bun” si numai contextul lamureste sensurile (daca mai are timp). existau gînditori. folosesc radacini verbale diferite pentru “a fi” copulativ si pentru “a fi” existential. sau . desigur. considera ca primul “este” înseamna de fapt “este ceva” . sau l-au substituit prin anumite expresii (il y a.cu cuvintele lui Wittgenstein . caci acela care vorbeste spune ceva. Pe de-alta parte. Alte grupuri lingvistice. putînd însemna la fel de bine “nu exista sef bun”. Dar în latina (ca si în greaca) asemenea substitutii nu se inventasera.duduieexista pe lume (deoarece acest fapt era o certitudine universala). e patenta.Dar ce ar fi gîndul fara acest neîncetatexercitiu de contrabanda : sa faca tot ce-i cu putinta ca sa-si strecoare fraudulos produseledincolo . însa. mai mult le încurca: În vremea lui Socrate.mai exact. “este” reprezinta. Dar a facut-o în rasparul limbii grecesti. în acest caz. al doilea “este” are un caracter existential: el afirma ca “cine spune ceea ceexista . un predicat verbal. Elipsa lui “aici”. cum sînt limbile semitice. Dimpotriva. deznadajduitul (poate chiar “prietenul” duduii care a asteptat-o în zadar vreo trei ore la barul de peste drum). iar limbile europene moderne au tins sa-l specializeze pe “a fi” mai ales în rolul copulativ.adica e un enunt în care un predicat este asociat unui subiect prin intermediul copulei “este”. Combinatia celor doua sensuri ale lui “este” este însa nelegitima si împotriva ei au luptat Platon si Aristotel. însa. cînd enuntam enunturi obisnuite: alaturam un predicat unui subiect.spune un adevar. într-adevar.

daca . da’ sa ai putere”)! Ca-i asa ne-o spune chiar Scriptura: Cînd israelitii si-au dorit un rege. suprematia capului în metafora organicista a statului nu s-a impus fara unele controverse si fara ca sa apara unii rivali destul de importanti. într-un trecut ceva mai îndepartat si fata de care eu unul am devenit de curînd nostalgic.sau. ce sa mai zica decît: “Traiasca regele!”. Dovada. “sef de stat” (chef = cap. ai mici asuda! De fapt. Or. dar functioneaza aici o straveche metafora organicista a statului: “capul” are functia de element deliberator. unde supusii sînt membrele (pîna aici nimic deosebit).CAPUL De unde le-o fi venit oamenilor ideea caraghioasa de a-l desemna pe conducatorul statului cu vocabula “capul statului” . Sigur. lideri maximi. cred ca. lucrurile stateau cu mult mai simplu: fereasca Sfîntul ca seful sa fi fostcel mai destept în stat . iar ideile fixe si obsesiile megalomanice de la mult spre exceptional. diriguitor. decisi sa faca “separatism teritorial”. nu-s nici acum si nici n-au fost vreodata chiar asa de mintosi diferitii prezidenti.“prost sa fii. mai întîi fabula nascocita cîndva de Menenius Agrippa: Se spune ca. cu un neologism luat din franceza. cînd el era numaicel mai mare la stat (vorba proverbului . veti zice. în timp ce trupul. profetul Samuel n-a gasit altceva mai bun de facut decît sa-l unga cu mirul sfînt pe Saul Veniaminitul. fie si numai în tarisoara. vezi bine. fuehreri. iar conducatorii sînt…stomacul . despre care aflam ca “era mai înalt decît tot poporul cu un cap. asta. din latinescul “caput”)? La urma urmelor. judecînd dupa toate nefericirile ce cazura pe capul nostru. Menenius Agrippa. duci sau cum le-o mai fi zis! Dimpotriva. comparînd statul cu un organism. ba chiar si cu mai mult”. Prezentîndu-l în fata electoratului. coplesit. mîinile si picioarele fac oficiul de “oamenii muncii din fabrici si uzine”. Samuel zise: “L-ati vazut pe alesul Domnului si ati vazut ca nu mai e altul ca el (adica asa de înalt) printre voi toti!” La care norodul. i-a convins sa renunte la secesiunea antinationala. un nobil roman. atunci cînd plebeii Romei s-au saturat de patricieni si sau retras cu catel cu purcel pe un munte în afara orasului. nivelul lor intelectual a mers de la mediu spre jos. Ce vremuri simple si frumoase! Vine unul cu un cap mai înalt ca toti si ala e “capul”! Nu-i firesc? Totusi. zicea Menenius. Al Mare gîndeste. fiindca istoria cuciolanul era cunoscuta si de catre stramosii nostri. cu acelasi sens.

stomacul piere, pier si membrele care nu mai sînt hranite de stomac.Ergo , membrele sa faca bine sa care de mîncare stomacului, fiindca altminteri e nenorocire, se duce tara pe copca!Ergo iterum , judecînd dupa Menenius - dar si dupasemnele cîntarului , nu vedem pentru ce nu i-am numi pe conducatori, sau macar pe unii dintre ei, “burti de stat” în loc de “sefi de stat”. Am putea vorbi, fireste, si despre “burti de guvern” în loc de “sefi de guvern” si asa mai departe pîna la “burtile de birou”. Oricum, faptul ca regele sau seful cel mare e cel care manînca si bea cel mai strasnic - ca are si cu ce, ca are si ce - s-a impus de multe ori în detrimentul “capului”. Ahile era cel mai mare si mai înalt dintre razboinicii ahei, pe lînga ca era si “iute de picior”, dar Agamemnon era, cel putin, “stomacul”; la el venea prada cea mai bogata care se împartea dupa jefuirea vreunei cetati cucerite. Totusi, lucrurile nu stateau chiar asa de linear: fiindca în ce consta mai ales prada în acele timpuri aspre dar frumoase? Erau vite, arme, obiecte pretioase, fireste, dar mai erau neaparat si femei. Spre pilda, Chriseis, fata frumusica, despre care Agamemnon pretindea ca nu era mai prejos decît soata-i, regina Clitemnestra, în nici o privinta, ba - zice Homer - si la smotru în casa era la fel de apta! Asa ca a venit momentul sa recunoastem ca, în procesul desemnarii conducatorului, alaturi decap si deburta, mai vine sa-si ceara drepturile si un alt organ. Si pretentia aceluia era, cel putin cîndva, foarte serios întemeiata! Etnologii au descoperit, astfel, de mai multa vreme ca existau triburi în Africa care credeau ca de virilitatea regelui depindea bunastarea regatului, fertilitatea turmelor si a pamîntului. Si prin China existau astfel de credinte. Munca cu haremul era, deci, în ansamblul economiei nationale respective cam ce e azi ordonanta de urgenta. Dar cînd regele începea sa doarma mai mult, odata cu vîrsta - lucrul era aflat de la cadînele lasate nefolosite - însemna ca se cerea o schimbare de regim. Pe regele batrîior mi ti-l omorau si era înscaunat un june si potent succesor. O amintire a acestor obiceiuri cam barbare se va fi pastrat de asemenea în Biblie, unde aflam ca regele David a trebuit, la un moment dat, sa fuga din Ierusalim, din pricina unui fel de “mineriada”, condusa chiar de fiul sau, Absalom. Pentru ca acesta nu prea stia cum sa-si legitimeze uzurparea, consilierul sau, Ahitofel, îi dadu acest sfat admirabil: “Intra la ibovnicele tatalui tau pe care el le-a lasat sa-i pazeasca casa si întreg Israelul va auzi ca l-ai rusinat pe tatal tau si se vor întari bratele tuturor sustinatorilor tai.” Iar beizadeaua ce sa faca? Urmeaza sfatul întelept si “intra” la haremul parintelui sau - zice sfînta

scriere - “sub privirile întregului Israel”. “Traiasca regele”, va fi strigat, încîntat, poporul muncitor cu aceasta ocazie, vizionînd, în direct si la o ora de vîrf chiar si fara ProTV, evenimentul - lovitura de stat, revolutie, ce va fi fost, si aclamînd pe noul “cap al statului” - adica, vorba vine “cap”… …Vremuri de mult apuse, binecuvîntate! Pe atunci, lipsea, de buna seama, confuzia cea mare de azi: nu tu campanie electorala costisitoare, nu tu demagogie fara limite, nu tu vot numarat manual sau cu masini la mustata, programe ametite si contradictorii, averi cheltuite pe afise si emisiuni la TV, clipuri neroade, discutii în direct, si, mai apoi, nu tu presedinti îndoielnici, cînd nu de-a dreptul detestabili, rezultati din plictisul, inconstienta, imbecilitatea, înversunarea, sau pur si simplu, din neatentia electoratului! Cît de usor si simplu se faceau în vremea aceea veche si nobila conducatorii de stat, de cetate, de trib! Criteriile erau limpezi, principiile indiscutabile, procedurile fara cusur: o masuratoare, o numaratoare, doua, si gata: lua puterea cine era fie cel mai mare, fie cel mai mîncau, fie cel mai barbat. Si mai ales si de preferinta, cine avea toate daruirile, tustrele laolalta! Iar norodul prost ce sa spuna? Racnea mereu fericit: “Traiasca regele”!

EUFEMISMUL

Printre trebusoarele îndeplinite de cuvinte, una dintre cele mai serioase si mai responsabile pare sa fie alungarea adevarului de parca ar fi piaza-rea, sau, macar, împachetarea sa cocheta, de parca ar fi o bomboana. Este ceea ce s-ar putea numi functiaeufemistica a limbajului. (De la grecesculeuphemi - “vorbesc de bine”.) Închipuiti-va un limbaj care “ar copia” exact realitatea intentiilor, sentimentelor si faptelor noastre; rezultatul ar fi insuportabil: politetea ar disparea fara urme: cuvinte de tipul “regret”, “m-as bucura”, ”am deosebita placere”, chiar “multumesc” ar fi trufandale, caci de regula utilizam aceste expresii mai degraba formal, de dragul convenientelor si al etichetei sociale. Un limbaj pe deplin sincer - de folos poate în stiinte - ne-ar obliga sa fim brutali dincolo de limita de suportabilitate, nu numai a semenilor, dar si a noastra însine: faptul ca spunem ca “cineva a suferit un

accident serios” în loc sa comunicam franc “ca a fost strivit de o masina” nu e o simpla politete, ci o minima protectie dinaintea invaziei raului. Si bineînteles, chiar si la noi, civilizatii, mai exista pesemne teama obscura ca, pronuntînd direct numele raului, îl si provocam cumva, îl invitam sa se reverse peste noi. De aici termeni precum “a decedat” în loc de “a murit”, “afectiune” în loc de “boala”, “subalimentatie” în loc de “foamete”, “dezordine mentala” în loc de “nebunie”, “ostilitati” în loc de “razboi” si asa mai departe. Uneori, si mai ales atunci cînd raul nu e chiar asa de rau, ba chiar existenta sa poate conferi unele scuze pentru un rau mai mare, eufemismele devin comice: ele sugereaza precautii de limbaj în fond inutile - cum e “în stare de ebrietate” în loc de neaosul “beat” - ori evoca pudibonderii din alte vremuri, ca “e indispusa” ce substituie pe fiziologicul “are menstruatie”. Alteori, eufemismele neutralizeaza raul prin practicarea unui fel de rasfat: în loc de “a stat la închisoare” argoul zice, gingas, “a stat la mititica”! Multe eufemisme au ramas pietrificate în limbi, dupa un timp uitînduse faptul ca la origine ele erau destinate sa camufleze o realitate considerata teribila: astfel grecii antici au numit “stînga” - considerata sinistra, de rau augur - “cea buna” (aristera), sau “cea cu nume bun” (euonymos). În ruseste “urs” se zicemedvedi , adica “mîncator de miere”: prin schimbarea numelui fiarei care mînca de fapt mai ales oameni, s-a sperat într-o domesticire a ferocitatii, o producere a unui blînd Teddy Bear, voinic consumator de dulciuri. La evrei, numai Marele preot avea dreptul sa pronunte numele lui Dumnezeu -Iahve , si asta o singura data pe an, deZiua iertarii , în adapostul Templului. În rest se foloseau cuvinte precum “Domnul” (Adonai), sau chiar “Numele” (Hasem), astfel încît, dupa darîmarea Templului, pronuntarea corecta a numelui lui Dumnezeu a fost uitata si a trebuit sa fie reconstituita trudnic de catre eruditi. Expresii de tipul “Uciga-l toaca” sau “Uciga-l crucea” pentru a-l desemna pe Diavol sînt frecvente în diferite limbi: scopul este evitarea unui nume care l-ar putea invita pe ipochimen sa raspunda, saritor, chemarii. Dar, o data cu “banalizarea raului” - vorba Hannei Arendt - sa banalizat si o anumita utilizare ideologica a eufemismului. Una dintre functiile esentiale a propagandei din era totalitarismelor pare sa fie tocmai nascocirea de eufemisme adecvate, care sa astupe toti porii raului, sa-l închida într-o plasa elastica de inocenta, ba chiar sa-l “unga cu miere” pentru ademenirea spiritelor naive: “alimentatia stiintifica” nu e numai un substitut ridicol pentru “înfometare planificata”, ci comunica o dubla minciuna: se înlocuieste un termen negativ (înfometare) cu contrariul sau pozitiv (alimentatie) si se invoca,

eufemismul îi ajuta sa evite realitatea.pentru legitimarea sa. acide . privit în fata asa cum e.“dracul gol”. Cînd maoismul vorbea despre “reeducarea” intelectualilor “burghezi” ciupea o coarda sensibila a adeptilor întîrziati ai Luminilor din Occident. raul devine nu mai putin rau. care credeau înca în utopia atotbiruitoare a educatiei. Max Weinreich[i]observa: daca nazistii numeau exproprierea evreilor “eliberare” (Ablösung). de pilda. anesteziaza întepaturile pe care acele constiintei le-ar mai putea produce ici-colo. obiective. sintagma “politica de austeritate” în loc de a spune “scaderea deliberata a nivelului de trai”. scopul sau principal este de a permiteacomodarea. Eufemismul este. de pasiune si animalitate umana . daca omorîrea în masa a acelorasi evrei din teritoriile poloneze si sovietice ocupate se chema. sa-l tempereze si sa-l justifice. mitul stiintei. adica “a trata diferit”.si înlocuiti-le cu expresii neutre. atunci inumanitatea aparea domesticita. ci siiresponsabil . Altminteri. Am adauga noi . dezvelit de toate eufemismele care vor sa-l amelioreze. negresit. ori “epurare etnica” în loc de “expulzarea si exterminarea minoritarilor”). Ignorau ei ca “reeducarea” chineza însemna de fapt tortura fizica si psihica în cel mai înalt grad imaginabil? Oricum. ca si bolile trebuie primite în fata. “stiintifice”. sa o exileze într-un ungher nedereticat al constiintei. în fine. Dar uneori raul. cînd “Uciga-l toaca” e numit cum se cuvine . si veti gasi pretutindeni credit si complicitati.siconstiinta igienizata! Probabil ca în special modernii .tot ce e prea legat de sînge sau sudoare.mai scoliti cum sînt în general . “value-free” (cum e. complicitatea cu oroarea . Extrageti din viata mirosurile sufocante.sonderbehandeln . el e aproape pierdut: caci ce altceva mai e “dracul gol” decît un pumn de nefiinta? . cu orice pret. limitat la propria-i substanta. Ne lasam controlati de el pentru ca vrem. stimuleaza “iesirea în întîmpinare” si compromisurile intelectuale. “sa igienizam” raul. El încurajeaza colaborationismul. iar universitarii germani care sustineau cauza lui Hitler îsi pastrau onoarea intacta.si mai ales intelectualii sînt si au fost extrem de sensibili la strategia “tratamentului diferit” al limbajului. neutral. deportarea “igienizare” (Säuberung). un ingredient esential si de neînlocuit al limbajului. el poate fi acum biruit. În cartea saUniversitatile lui Hitler. spre a capata anticorpi. În fond. dar mai putin eficient: privat de travestire în bine sau util. putrede. Vedem ca eufemismul politic nu este doar o perdea trasa pudic înaintea realitatii. Dar ma gîndesc uneori ca îl practicam nu doar abuziv.

ci rosteste sunete lipsite de orice înteles. Altii . înca din Renastere. Prin urmare. deci. sau . Sau e cu putinta? . dar poate ca era numai un sofist… Teoria lui . limba “adamica” ar fi fost “amestecata”. 2000. el nu spune nimic. eskimosa. corupta. preschimbata. un filosof. Ceea ce ni se sugereaza este ca. mai ales. Cum? Metodele difera: unii. Dar. radacinile idiomului originar.stranie la prima vedere. în care nu se putea pronunta decît adevarul. care. sau chineza contemporana. zicerea falsa este un fapt indiscutabil. nefiinta pe care e imposibil a le comunica sau semnifica. au cugetat la o filologie sau lingvistica mistice. nici minti). e ca Cratylos nu era singurul care sa nege posibilitatea falsului: se pare ca. daca în ceea ce priveste limba naturala .Universitatile lui Hitler. divizata si sub-divizata. e neantul! Interesant.si-au spus unii îndrazneti. caci despre el e vorba. Polirom. cînd cineva nu spune adevarul. Cadem astfel peste o veche obsesie . aidoma lui Dumnezeu: acestia .spunea el . la momentul Facerii.limba zeilor sau a lui Dumnezeu.[i]Max Weinreich. în vremurile vechi .banuind ca ceea ce s-a pierdut e bun pierdut si-au pus în gînd ca macar sa lucreze. teza aceasta? Falsul . de mult.unul care pretindea ca e filosof.erau destui care sa fi sustinut aceeasi teza. poate ca într-un trecut îndepartat se mai pastra amintirea si chiar folosintaunei limbi misterioase si divine totodata. încercînd sa reconstituie. a pus tuturor lucrurilor “numele adevarate”. nu se poate minti. Iasi.limba “adamica”. era urmatoarea:nu se poate spune falsul (si. COMUNICAREA Era odata.spune Socrate care îl combate pe Cratylos . fiindcaminciuna nu exista.se refera laceea ce nu e. Cel mult. pe de-alta parte. la inexistent. ca într-un joc de “puzzle”. Contributia intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor.ma rog . dupa catastrofa Babel.fie ea greaca veche. Cum îsi argumenta Cratylos. sau limba “antediluviana” . astfel încît reconstituirea ei a devenit cu neputinta. or inexistentul e neantul.

ceea ce nu se vede. În schimb. apoi. visele. si pentru armonia umana. sentimentul tot mai raspîndit azi ca ceea ce se vede. bazata pe ratiune. Or. Veacul de aur ar sta în asteptare la poarta noastra.sînt.adica transparent. apoi fizica. Iar avantajele ar fi nu numai pentru cunoastere.anume ca. lipsit de substanta. Unii s-au gîndit la semiotica. sau macar sa viseze ca. Ar disparea atunci adversitatile. este indicibil. investite cu aptitudini demiurgice: ele pasamite ar fi în stare sa comunice absolut transparent. oamenii s-ar întelege perfect între ei. gesturile. perfecte ale vremurilor noastre fericite . împotriva oricarei evidente în favoarea contrariului . si ca falsul e acolo un intrus. Vechiul mit nu si-a pierdut nici azi atractia. au sperat ca cel putin anumite limbaje speciale pot juca acest rol: matematica. invers. chiar daca o exprima într-o forma mai putin recognoscibila: caci ce altceva e apetitul contemporan pentru “comunicarea cu orice pret” . daca nu ar putea spune minciuni. Caci. nu se “spune”. adevarul e substanta originara. transmit falsul.erau filosofii. complet . iluzia. fiindca drama umana nu ar fi reductibiladecît la un deficit de comunicare. noile media. pentru ca nu ar fi limbi ale adevarului.ar conduce la armonie. dezbinarile. resemnati ca o limba a adevarului ca atare nu poate fi nascocita. Ar fi o limba care n-ar putea exprima altceva decît realitatea. semnificatiile. de fapt. mai tîrziu. razboaiele. mi se pare a indica resuscitarea teoriei lui Cratylos.indiferent daca exista ceva vrednic de comunicat . ori limbajul computerelor. sperînd ca ea ar putea traduce în unicul limbaj al adevarului toate limbile. prin urmare. . mijloace de comunicare magice. ceea ce se “spune” pe micul ecran este “real” si ca. de adevar. limba în care ar fost scrisa “Marea Carte” a Naturii. certurile. dar desigur. de realitate. adevarul e un altoi plapînd pe trunchiul viguros al minciunii universale. zicerile tuturor triburilor fiilor omului. oamenii au continuat sa se auto-iluzioneze. numai si numai daca am sti sa vorbimcum trebuie ! Altii. Si ei cred asta. de pilda. visau la o limba universala. chipurile. ar comunica doar adevarul. logica formala. ci. iar acesta -numai la un deficit al limbilor naturale: ele comunica rau. si care.decît perpetuarea vechii obsesii: a comunica perfect . precum Descartes sau Leibniz. daca n-ar putea ignora voit sau nu adevarul. corupte fiind. care. a transparentei absolute. într-un fel. am zice. E ciudat sa vezi cum. un accident de parcurs ce ar putea fi înlaturatnumai dereticînd bine comunicarea. dupa Galilei. din timpurile vechi si pîna azi. ca tine mai curînd de neant.precum televiziunea si Internetul . se credea. Ar trebui sa fie o limba a claritatii. nu esteacolo .

de pilda.“Martis dies” . “workshop”-uri. daca nefericitele ar fi avut nesansa sa fi fost intervievate la “Marius Tuca. mai sarac.numai de pe buzele bine rujate ale crainicelor de la ProTV? Si ce ne-ar mai fi ramas din marturia celor trei Marii care au descoperit mormîntul gol. acid. obiectiv si “la timp” . Am ratat. purtatori(oare) de cuvînt.asta între o crima a lui Herod Antipa si o “teapa” a lui Pilat . declaratii. În pofida obsesiei “comunicarii totale”. al hermeneuticii. momentul bun. Mai departe începe fantasmagoria: . daca am fi fost informati de “eveniment” . volatile.prin mijloacele electronice de azi: Caderea Troiei. al despicarii firului în patru. la adapostul cumva al teoriei lui Cratylos ca “nu se poate minti”. dar si al retoricilor care îl fura pe cititor. Cum ar fi fost daca Elena si Menelaos si-ar fi exhibat infidelitatile. ceva muscator. “briefing”-uri. sub influenta deopotriva a astronomiei si a astrologiei. conferinte. ci la emisiunea “Iarta-ma”? Ce-ar mai fi ramas din “Dumnezeul meu. belicos. treptat. ocazia. macar scriptic: adica sa nascocesc. total. nu în Iliada. Dar pentru “Cuvintelnic” ziua ideala ar fi cea de mîine: cacimiercurea este harazita lui Mercur. Într-o zi ca atare. Aceasta diviziune a lunii a înlocuit-o încet-încet pe cea mai veche. sau Crucificarea. unul dintre evenimentele cardinale ale omenirii “comunicat” . toate bune.Mercurii dies.neaparat complet. Pîna aici. ar fi trebuit sa ma iau la pumni cu cineva . reprezentînd un sfert dintr-o luna lunara de 28 de zile. zeul si planeta data prin repartitie . al subtilitatilor “mercuriene”. a inundatiei cu vorbe de la colocvii. Mercurius-Hermes este zeul talmacilor. mai ales ca vreau sa vorbesc eu însumi despre diferite erori… Savantii ne spun ca în epoca elenistica.Dovada cea mai buna este ca. dialoguri. Dupa cei vechi. un atac. a myriadelor de “talk-show”-uri. prin urmare. care avea dezavantajul astronomic ca nu putea fi asociata cu patrarele Lunii. un pamflet. s-a impus saptamîna de 7 zile. în decade. niciodata nu s-a comunicat cu adevarat mai fad. interviuri. mai discreditant. mai incompetent decît azi. Sa perseverez totusi în eroare.ziua zeului si deopotriva a planetei asociate lui. de ce m-ai parasit?”.show”? SAPTAMÎNA (I) Scriu aceste rînduri într-omarti.daca nu fizic. Dumnezeul meu. a nenumaratelor comunicate. Închipuiti-va. mi-am gasit rau momentul: caci eziua lui Marte . Or. ca proba. se minte si se falsifica din belsug.

ambele responsabile cu amorul. zeul magician. iar aceasta influenta se realizeaza si prin determinarea astrologica a celor sapte zile ale saptamînii. Dar în continuare. Soare. cu alte forme si ingrediente. s-a spus si “Domini dies” (Ziua Domnului). Aristotel. Doar poate ca Freya si Venus . viata omului. ceea ce. sub influenta cultului solar. dispretuia mistagogia numarului sapte. care pretindea ca Soarele este “Domnul Universului”. în loc de “Solis dies” = ziua Soarelui. zeul nordic al tunetului. sau Mediterana cu un fiord! Sa mai spunem si ca. “Dominica” . în marxism ori în “stiinta rasei”. care pocnea totul în cale cu un ciocan urias nu prea semana cu seninul si majestuosul Juppiter-Zeus. si în general. Cît despre Wodan sau Wotan. nimic nu putu opri. a alchimiei. O vorba deocamdata si despre ordinea zilelor saptamînii: ordinea astronomica a planetelor . si romanii au continuat multa vreme sa-si regleze activitatea dupa decade si dupa zilele lor “faste” si “nefaste” mostenite din mosi-stramosi. decît se potriveste un Panzer cu o floreta. viata de zi cu zi tinea cont prea putin de aceasta toana de intelectuali decadenti.de unde “duminica”. nu mergea deloc: fiindca (pentru a lua exemplul anglo-saxon). a animalelor si a plantelor. Oricum. în Imperiul Roman. de pilda. prin influenta lor misterioasa. în schimb sa spui ca Thursday = ziua lui Thor = Iovis dies = joi. care ardeau “sa intre în Europa”. asa ca sa fim modesti! Mixajul de stiinta si de superstitie pe care Europa l-a cunoscut în astrologia Antichitatii tîrzii va fi încercat cîndva. imaginata cîndva de preotii caldeeni. Sunday = ziua Soarelui. de unde provine “Wednesday”.cît e cu putinta sa semene o cipriota cu o norvegianca.vizibile cu ochiul liber: Luna. invazia astrologiei orientale. treaca-mearga. Altminteri. s-o împrumute de la romani. Crestinii.Saptamîna mai avea si un atu astrologic: fiecare dintre cele sapte zile ale sale putea fi asociata uneia dintre cele sapte planete -adica “astre ratacitoare” . grecii n-au agreat astfel de corespondente si influente. cinstit vorbind. sau. e cam fortat: Thor. Saturn. scurt. Initial. cum vom vedea mai departe. Jupiter. daca cu Monday = ziua Lunii. parea plina de miez deoarece se credea (se mai crede si astazi) ca planetele guverneaza. Pentru aceasta. sotul blondei Freya. a ocultismului si magiei! Nici azi nu stam cu mult mai bine. în Antichitatea tîrzie.care tinea cont de marimea duratei . aveau laturi comune . vor prelua ideea. Mercur. saptamîna devenise suficient de “fashionable” pentru ca barbarii germanici. acesta nu aducea mai mult cu subtilul si iutele Hermes-Mercurius. adesea. ei însa i-au identificat pe zeii greco-romani zeilor proprii. Asocierea. Venus. Marte.

mi.unde se observa primele trei cvinte ascendente ale gamei naturale. miercuri (2). cu siguranta. re.si rescriem astfel zilele saptamînii. ori informatie! Oricum. împietrite în limba. Marte. ori limbaj.este aceasta: Luna. si . acela pe care îl anunta apostolul Pavel înaintea filosofilor greci de pe Areopag. Jupiter. Asadar.re. dar si influenta altei planete si a altui zeu. Soarele. ceea ce dovedeste perenitatea nebuniei. Sminteala. sîmbata (7).e nu doar o alta zi. Venus. îi lasau muti de admiratie pe contemporanii lui Seneca. ci si aceea a “zeului necunoscut”. nu-i asa? Nu mai mare. ordinea obisnuita zilelor saptamînii . la 7 (Saturn). duminica (4) .sol.la. se observa regularitati ce. marti (5). Numai ca ar fi fost prea vulgar si lipsit de spiritualitate ca tocmai aceasta sa fie si ordinea zilelor saptamînii. ceea ce le dicta astrul cu care erau maritate pe vecie. la.luni (1). sminteala cu rezultate durabile.perioadei lor de revolutie aparenta în jurul Pamîntului . sîmbata. ca si urmatoarele trei cvarte descendente. În consecinta. cît este înca marti. ceea ce obliga la schimbari de agenda! Iar peste patru zile.mi. de la 1(Luna). Iar daca asociem primelor sapte numere naturale si cele sapte trepte ale scarii muzicale naturale . potrivit pitagoricienilor si tuturor ucenicilor lor.do. ma grabesc sa închei. nu numai ca sferele ceresti concertau (cam monoton. fa . a intervenit numerologia magica sa dea ordinea pe care o pastram pîna azi: Astfel sa observam numai ca. sol. decît obsesia noastra ca totul e legitimare ideologica. Deocamdata. anume zeul iudeilor … SAPTAMÎNA (II) .si. nescapînd sa intoneze. daca este scris în acest fel. dar si zilele saptamînii aveau voce si îsi citeau partitura cu grija. în sine.va arata astfel: 5 6 7 1 2 3 sir la care. vom obtine: do. vineri (3). fa. Saturn. ce-i drept). joi (6). Mercur.provizoriu însa. Miercuri . daca numerotam planetele conform ordinii astronomice de mai sus. cînd le venea rîndul. va fi nu numai ziua lui Saturn.

Ignorau ca Legea orala consemnata în Talmud cerea ca de Sabat sa se poarte cele mai frumoase haine si sa se ia trei mese îmbelsugate: ”eu.se proclama acolo.cuvînt ce înseamna în ebraica chiar “pauza”.o sustinuse . toate neamurile aveau sarbatori. zi nefericita în care .adicafara viata. un autor satiric precum Petronius Arbiter.iar printre ei si minti cu adevarat stralucite. daca poti? Dupa atîtea secole de civilizatie crestina. care declara ca. care . posac. sau la un poet ca Martial. depost . mari dubii. într-o zi. nedumerile sale ar fi fost împartasite de altii multi . asupra identitatii caruia aveau. de la împaratul Augustus. ca în a saptea se odihnise. Sigur. sa-ti tragi sufletul si sa te distrezi. culmea. ei nu citisera în Cartea Iesirii ca acesta facuse lumea în sase zile. Dar aceeasi mare eroare .Sabatul . facea pauza mereu a saptea zi. acestia. în asa masura încît pîna si doliul public era suspendat de Sabat. cu spor sau far’de. Scandalizati de interdictia de a da în brînci sîmbata. rau. dar frumos de Sabat” . numai unul ca Ceausescu tot nu întelegea ce rost are repaosul saptamînal si mai ales fata cu nevoile majore ale îndeplinirii cincinalului! Ghinionul genialului fiu al poporului nostru a fost ca s-a nascut doua mii de ani prea tîrziu! Caci daca n-ar fi fost asa. sînt negru în zilele saptamînii. pesemne fiindu-i greata. care erau iudeii. Într-adevar. învinsa si totusi prosperînd în diaspora si chiar facînd prozeliti.Ce poate fi mai firesc astazi ca. precum un iudeu “care ajuneaza de sabat”. Israel. asadar de “Sabat” .avea numai obiceiuri “contrare celor ale restului popoarelor”! Autorii greco-romani stiau ca Sabatul iudaic era consacrat cumva zeului evreilor. grecii si romanii exagerara elementul de constrîngere si îsi închipuira în mod absurd ca Sabatul trebuie sa fie o zimorocanoasa si.de abia de poti face amor daca ai o amanta evreica! Obsesia postului si a tristetii sabatice era consemnata masinal de diferiti autori latini.scria un epigramist ca Meleagros din Gadara. pîna la un istoric ca Trogus Pompeius. nu mîncase.credea el . trist . ca alde Seneca si Tacit. dupa ce-ti faci treaba sase zile (bine. extravaganta si tipica acestei nefericite natiuni. crezuse (nefericitul) a fi gasit totul în ordine.greci si romani .nu puteau sa înteleaga în ruptul capului de ce acea natie suspecta. vazuta ca demna de dispret. aparea bizara. de altfel. ca si destui alti autori .spunea Manethon. Ignorau prin urmare faptul ca Sabatul reprezenta o bucurie periodica în viata fiecarui evreu. a saptea sa dormi. un popa egiptean elenizat . dupa care binecuvîntase ziua în cauza si placerile tihnei. nu conteaza). dar ideea de a consacra sarbatorii si repaosuluichiar fiecare a saptea zi .zi de post . “Sabatul rece” .

avem “sîmbata” (de la “sambatum” . “natural”. distanta si influenteaza pe vîrstnici si ca. ori italienii au pe “Sabato”. vlaguit si încet în miscari si ca planeta respectiva e rece. Popor stupid . saptamîna iudeilor se încheia mereu cu acest “Sabat posac si rece”. iudeii erau destul de numerosi atît la Roma.ziua lui Cronos-Saturn. la ce mai serveste filosofia.” Te întrebi. deoarece .Iisus înviase a doua zi dupa Sabat. Pîna cînd împaratul Constantin cel Mare rezolva dilema: el s-a convertit la crestinism. Si astfel. deoarece din pricina acestei a saptea zi mereu intercalate. ursuzii sînt saturnieni. iar saptamîna astrologilor se încheia cu “Saturni dies” . Asocierea a venit ca de la sine. înca din vremea lui Caesar. a schimbat dieta leilor si a ordonat ca. afirmîndu-iinutilitatea . tribunalele si alte oficii publice sa fie închise. Sabatul “rece” si “lenes” a fost identificat cu ziua recelui si încetului Saturn.ca proba. Pagînii. daca nu reuseste sa depaseasca prejudecatile timpului si contingentele epocii? Vorba lui Cioran: “Pourquoi quitter CoastaBoacii?” Si totusi. Si astfel. si totusi se stia bine ca Titus cucerise Ierusalimul tocmai în zi de Sabat. poate facînd confuzia cu Ziua Pocaintei (Yom Kippur). care se speteau de zor si sîmbata. si duminica. Crestinii au învatat de la iudei ca a sta o zi din sapte e totusi o idee stralucita. în urma unei lupte pe viata si pe moarte. Pîna una-alta. ei îsi pierd a saptea parte a vietiistînd degeaba (vacando).forma nazalizata pentru “sabbatum”). printre care marele filosof stoic. merita de citat în întregime: “El (Seneca) critica riturile evreilor si cel mai mult Sabatul. în aproape 28 de ani. din cauza acestei încetineli se credea ca zeul Saturn este batrîn. Popor lenes . dar. la ce mai e buna cultura. nefiind facute la timp. Si apoi ei nu voiau sa mai aiba sarbatori comune cu iudeii. citind asa ceva. morocanosii.credeau unii antici despre evrei .afirmau altii. Ceea ce nu prea s-a întîmplat. dupa vorba aceluiasi . cînd au fost atacati de Sabat. Augustin.mai timpuriu chiar marele geograf si istoric elenistic Strabon. de pilda. si îi expediau la mîngîierile leilor pe ceilalti. au mutat repaosul în ziua Soarelui. redat de sf. Dovada ca au mutat si data Pastelui. Într-adevar.credeau ei . ajung în paguba. astfel încît cunostinte mai exacte ar fi trebuit sa transpire. îi dispretuiau pe unii. iar multe lucruri urgente. mai ales ca a saptea zi a saptamînii era asezata sub influxul planetei vizibile celei mai îndepartate de Pamînt si care savîrsea miscarea de revolutie cel mai lent. ceea ce se mai vede pîna azi în engleza care spune “Saturday”. cei cu un temperament limfatic. cît si în alte mari orase ale Imperiului. duminica. de asemenea. ei nu s-ar fi aparat. dupa un timp. Pasajul. acolo unde noi. Seneca.

fara vreun semn prealabil. aproape inacceptabile. precum regina Alcestis. iar “radix stultitiae”. iar de noile neghiobii de obicei nu ne dam seama la timp. exitusul subit. Par mai linistiti daca le spui ca respectivul sau respectiva au disparut de pe urma unui accident sau a unei boli unde au avut o raspundere oarecare. ba chiar avînd pe Diavolul în el.unde “radacina” e iudaismul. cautîndu-i înfrigurat un înlocuitor . ne pare mai suportabil ca cineva sa fi murit la batrînete. unul care va mai munci totusimacaro zi din sapte . diferitele cunostinte. neghiob. De asta. Admetos. un razvratit social. sau chiar oamenii mai mult sau mai putin straini se intereseaza imediat asupra cauzei mortii. radacina neroziei . ar merita pesemne sa traiasca chiar în locul altora. În schimb.politically corecti. Cei frumosi. moartea unui tînar. superstitios. Cîndva insul care nu muncea o zi din sapte era socotit lenes. parca. precum mitologica Euridice. heterosexuali. vor avea parte de rasfatul unui Sabat etern… AMBROSIA Ati observat ca atunci cînd se anunta ca cineva a murit. inexplicat. odata. pesemne. La fel. în fine. un “dusman al neamului omnesc” (Tacit). le putem privi atît de netulburati si pe unele. apartinînd unei natiuni demne de dispret. va fi considerat chiar si de marii filosofi ai momentului un ipochimen paranoic. un pervers. un asocial. Astazi. ni se pare mai acceptabil ca cineva sa fi sucombat de pe urma unei boli unde alcoolul. a unui copil inocent . Fapt este ca vechile neghiobii sfîrsesc prin a fi uitate. a unei femei frumoase si iubite. iar “prostia” e crestinismul . patrioti. tineri si fericiti. drogurile sau vreun alt “viciu” au avut un rol. Rutilius Namatianus .dupa cum preciza un pagîn roman întelept. sau accidentul într-o situatie cînd victima era lipsita de cea mai mica posibilitate de a anticipa sau de a se feri. platitorii de impozite onesti. ne-am înteleptit si ne pare firesc sa lucram cinci zile din sapte.toate acestea ni se par scandaloase. “învinsii au dat legile lor învingatorilor. si pe celelalte. care nu vor vrea sa-l mînie pe bunul Dumnezeu. De pilda. vrea sa se asigure ca exista o cauza a decesului bine definita si mai ales evitabila. în timp ce cetatenii normali. asa cum se gîndea sotul ei.Seneca.a dat vlastare care au napadit toata lumea.inclusiv printre . ori dotat cu un temperament posac. considerîndu-le lucruri pline de miez. Dar pesemne ca. Graba lor.

prietenul sau. mai gusati . fiintele omenesti au crezut ca moartea. dacamoartea ar fi o retributie pentru erori si crime . vom muri. la cel putin patru mii de ani de cînd el a fost compus.pedeapsa individuala. Ori un vînator a fost sfîsiat de un animal salbatic. né gioventude”. Ori. e expresia unei pedepse pentru o crima comisa . Iar atunci cînd putem sa traducem totul în termenii dictonului cinic “mortul e de vina”.mai batrîni. Sfîrsitul lui Enkidu. De parca ceilalti .ne spun antropologii . cît fiindca îsi da seama ca . daca nu mai sîntem. Pentru omul primitiv . exista parca în noi oinstanta încapatînata . ea ne afirma cel putin pe noi indestructibili. mult mai împacati. îl umple pe Ghilgames de disperare. a jignit vreun spirit. stim pozitiv ca orice am face.s-ar fi facut mai mult vrednici de moarte decît ceilalti! Ne-am simti. Evident. de fapt. totusi. toti oamenii.aproape orice moarte este accidentala sau intentionata. rasuflam usurati… Adevarul e ca. De ce atunci mor. Încercam sa deslusim din întîmplarea fatala un sens si ne displace daca nu-l aflam. adica omor si nu exista.proprii parinti de “vîrsta a treia” . moarte “naturala”.cum stiau vechii greci .sînt invidiosi pe cei tineri si frumosi. dar nu atît din iubire pentru acela. în sinea noastra nu ne putem consola cu ideea ca moartea este inevitabila dar si democratica. cît timp sîntem sanatosi. Apoi zeii . vreun zeu. cînd nu e un asasinat. ori a pierit de lancea unui dusman. mai ales. În consecinta Iahve-Elohim pune de straja heruvimi cu sabie de foc ca sa pazeasca accesul spre gradina Eden.pentru a se coborî în locul ei la Hades. si acum sa nu-si întinda mîna si sa ia si din pomul vietii si sa manînce si sa fie viu în veci”. si spera ca vom redeveni indestructibili. ori. daca ar fi sa judecam în termenii acestei instante încapatînate? Explicatia la îndemîna:Fiindca au gresit ! Sau fiindcali s-a facut un rau! Mii. descîntecul unui vrajitor rau a adus o boala asupra-i si l-a rapus. sau vreun demon care s-au razbunat. zeci de mii de ani. asadar. sau colectiva: “Si a spus Iahve-Elohim: Omul a ajuns ca unul dintre noi cunoscînd binele si raul. Si azi se mai crede pe la tara ca o moarte mai neobisnuita este consecinta unui descîntec sau a unui blestem. de parca unii ar trebui sa aiba privilegiul sa nu ajunga în republica democratica a mortilor! Faptul ca nici pîna azi nu ne împacam cu gîndul ca “moartea e naturala” explica de ce sîntem în continuare profund emotionati de poemul lui Ghilgames. dar ceva în sinele nostru cel mai adînc s-a împotrivit mereu din rasputeri ca sa accepte aceasta realitate. mai hîrsiti. Asa le striga divinitatilor infernale Orfeu (în opera lui Gluck): ”Voi giammai commove né beltà. unde se afla pomul vietii.

elixirele magice ale alchimistilor. doctrina sufletului nemuritor. la fel ca oricînd: unii spera ca prin criogenie vor supravietui stranepotilor. disparitia poate fi amînata indefinit. cît si faptul ca ea. altii îsi spun speranta în ingineria genetica. sufletul celui ticalos este expediat în Infern. daca ar ramîne la sînu-i si ar uita de patrie si de soata Penelopa. unde controlul faptic lipseste! “Ambrosia” este si azi la moda. cei nevinovati. sînt urcati în Cer unde sînt rasplatiti cu o a doua viata eterna. inepuizabila în procedee ridicole. S-au mai inventat. atunci trebuie sa existe o cale de a o învinge.cu conditia ca Ghilgames sa vegheze sapte zile. sau a unui accident.asa cum o atesta si etimologia sa . mare rege si fecior de zeita. în 399 î. acolo unde locuieste Utnapistim. unde sufera un fel de a doua moarte.Ambrosia ramîne. care îi promitea lui Odiseu nemurirea. în urma.. care le-ar putea înlocui organele. faptul ca robii sai mureau. certificabilaaici . este anulatadincolo. de undepsyche = “suflet”). care totusi mor. De unde. Fireste. a unui blestem. la fel ca orice dobitoc? Decide sa sfideze conditia democratica a mortii si calatoreste pîna la capatul lumii. Pentru crestini. Înteleptul Ecclesiast ar . cînd Socrate e servit cu cucuta.elleader maximo . butasite prin clonare. faptul ca nu ne putem accepta moartea. totusi. în chip deambrosie transcendenta. marile metafizici religioase au conceput.a fost considerabil caci parea ca se explica astfel. mai tîrziusuflului i s-a conferit demnitatea de esenta indestructibila si imateriala a sinelui. în schimb. relativ noua si uimitoare. bietii. la fel ca fratele sau mai blînd somnul. ba chiar si ademenirea frumoasei Callipso “divina între zeite”. si alteambrosii: cîntecul lui Orfeu. mos Utnapistim consimte sa-i dea leacul nemuririi -ambrosia (etimologic “nemuritoarea”) cum o vor numi grecii .caambrosie . un mare erou. Democratia mortii. pe de-o parte. initialsufletul . Mai tîrziu. Marele Sef. Si totusi. pe masura ce acestea s-ar uza. misterele initiatice. vechea credinta canu exista moarte naturala a supravietuit. Exista savanti care cred ca exista o gena a batrînetii si ca. mai ales daca nu esti chiar un simplu contribuabil! Strîns cu usa. supravietuitorul Potopului. cum o sa moara. caruia îi cere leacul nemuririi. este inevitabila.Ch. nu îl impresionase niciodata. daca o plivesti ca sa nu ne mai stea în cale. Caci daca moartea e urmarea unei pedepse. sîngele lui Isus. nici macar el însusi. Bineînteles cael leader maximo adoarme repede ca un prunc leganat si în felul acesta are dovada ca moartea este înscrisa adînc în fiinta sa. nu poate ocoli moartea.d. Aflam înPhaidon al lui Platon ca doctrina dualismului suflet-corp era. vorba Ecclesiastului. Dar el. mumiile egiptene. era doar rasuflarea racoroasa (psychos = “raceala” în greceste.nu era decît un “suflu”. ca si în paleolitic. Succesul ei .nimeni.

faptul ca vocabula greaca pentru “adevar” -aletheia .sa-l refuze. ebraica . ca o femeie. ADEVARUL “Admitînd ca Adevarul este femeie. pentru ca. italiana.sa-l însele cu un confrate de la alt laborator? Si iata cum s-a dus un premiu Nobel! . ca-i accepta promisiunile. rusa.traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra savoarea ironica. Aceste fraze. ba chiar lasciv. pasiv. barbatului iscoditor si indiscret si chiar pe alocuri agresiv? Nu se lasa “ea” cucerita. Interesant ca “adevarul e femeie” în foarte multe alte limbi . a carui agresivitate masculina s-a sublimat printre retortele laboratorului? Nu-i da “ea” marelui savant ocazia sa creada ca i se supune. au fost mijloace neîndemînatice.vorba lui Nieztsche .putea si azi sa se întrebe: “Stie oare cineva daca duhul omului urca spre cer si cel al dobitocului coboara în pamînt?” Întrebare retorica… Toti stim. caci la noi doar “minciuna e femeie” . Sa se explice astfel propensiunea utilitarista din filosofia anglo-saxona? Oricum.precum franceza. adevarul este “femeie”: “die Wahrheit” e feminin ca gen. greaca. poate ca e ceva cu sens în faptul ca în marile limbi filosofice greaca si germana -adevarul e femeie : de pilda. asa ca “truth” e asexuat si cam aseptic. un moment mai tîrziu .asa vrea “sentimentul românesc al fiintei”! Engleza are o alta fiinta si un alt sentiment: cuvintele si-au pierdut aici genul.înseamna. nelalocul lor exact în vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur însa e ca “ea” nu i-a lasat sa intre în camera ei”. nu este oare întemeiata banuiala ca toti filosofii. nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta. sedusa de omul de stiinta. literal. ba chiar mai rau . În româna. ca impetuozitatea stîngace cu care ei s-au obisnuit pîna acum sa abordeze Adevarul. spaniola. în masura în care au fost dogmatici. latina. n-are nici un haz. cum o sa presupunem asa ceva. “neascunsa” .nu sugereaza ca adevarul trebuie sa se dezvaluie.vai. daca sîntem români? La noi e neaparat “barbat”! La nemti însa. “Adevarul este femeie”? . cu care Friedrich Nietzsche începeDincolo de bine si de rau suna straniu în româneste. fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filosofilor de dinaintea sa. ca-i primeste îmbratisarile.

saraca. inima . fiintele dupa taxinomia . se sta chiar mai rau: Seele (suflet). dar cum sa le mai aplici vechiul scenariu? În vremurile vechi. iar “Eros” (Iubire) e barbat. Spre pilda: arborii sînt de regula femei în greaca si în latina . Asemenea istorii nu mai sînt prea rare azi. în aparenta.s-ar parea . despre iubirea platoniciana a sufletului pentru divin de care. Oricum feministele ar avea de lucru aici .ficatul. ceva alegorie la baza: e vorba. Ea nu se resemneaza. în aceleasi limbi. feminin.baiat la noi (la singular) . cum spuneam.lasata grea de Iubirea fata? În nemteste. în greceste. dar are. macar în unele cazuri. de altminteri: una dintre ele .gen si specie.sustine ca stiinta newtoniana din secolele XVII-XVIII. Tinerii se iubesc o leaca. confruntîndu-se cu “adevarul-femeie”. cînd oamenii erau mai frusti. ea . În Antichitate. doar-doar.o fata cuminte. o anumita logica . rîurile sînt barbati. prin inversiunea sexelor din româneste. probabil. ei nu distribuiau elementele dupa tabelul lui Mendeleev.a lor. si asa mai departe. sigur ca pîna la urma se face nunta. zamisleste frumosul. Mai intervine si mamasoacra. El . Afrodita.sînt în general asexuate . etc. vegetatia. copilul apare pesemne prin donare de sperma si fecundatiein vitro. Toata aceasta psihodrama platonica devine.sînt vazute ca lucruri . Vînturile . Dar.se mai poate ghici. “Suflet” (psyche) e femeie.Sandra Harding . Ei procedau nestiintific: acordau lucrurilor sex: masculin.sa spunem oare sexul lor? . imposibil de tradus: cum sa fie Sufletul .da. si-o lua lumea în cap. ambele. dar în limbile vechi . Organele interne . Asta fiindca. ar putea sa aiba rezistente dinaintea respectarii legii gravitatiei! Genul cuvintelor . dupa care el o lasa cu burta la gura si fuge. Or. asadar. ci alearga dupa el de-a lungul întregii lumi. pîna pune gheara pe ipochimen. femei: ceea ce rezulta e o neverosimila poveste lesbiana între doua nemtoaice. distributia aceasta a devenit arbitrara. rodirea erau asociate feminitatii. fiindca apa era vazuta ca un element fecundator si asimilata spermei. probleme traducatorilor si filosofilor. cresterea. de data asta.în timp ce membrele au sex. producînd gelozii si procese interminabile. uneori si neutru. în fapt. Romanul e cam fad si banal. care o chinuie pe fatuca. În schimb.un june cam flusturatec. etc. ca si Liebe (iubire) sînt. caci cuprinse de remuscari. În limbile moderne.Ba se întîmpla ca Frau Adevaru’ sa traiasca cu mai multi savanti deodata. de bani gata. fecundat(a).chiar si stejarul atît de viril. nu a noastra.au si avut. dar si cu “naturafemeie” nu e altceva decît un fel de “manual de viol”! Bine ca n-o stiu si planetele. exista un roman alegoric:Eros si Psyche .

ori sa scrii lucrari pe subiecte pe care le stii prostesti.sînt masculine în greaca si în latina. sa tremuri la gîndul unor inspectii… Ei bine. pîna la urma totusi. sa ragusesti zbierînd “ordine”. poate. spectacole. sa devii zbir încercînd sa pacifici o trupa de salbatici.sînt petice de pamînt roditor. somn. totul prins în laturile firaraiei de la computer. nimic nu seamana mai putin cutimpul liber decît imaginea celui care. Pentru noi.) Fapt este ca. sport. si mai ales. printre care cresc cesti uitate cu zat de cafea. calatorie. hobby. student. la ce altceva mai pot visa popoarele muncitoare de elevi. fireste. la vorbarie. sau sa transpiri la gîndul catalogului si al examenului. adica e infecund si absurd. la timpul liber . studenti si profesori decît larecreatie. urmarite de zei sau fauni libidinosi. ca sa scape de siluire. asteptînd sa fii ascultat de o profa isterica sau de un prof sadic. sa te spetesti pregatind lectii pentru loaze. se duce. sa rîvneasca la a nu face nimic. ca si ploaia .si ea element fecundant. în vreme ce Pamîntul e femeie. (În româneste. în aceste conditii. plin doldora cu carti. . nici anticii însisi nu mai întelegeau prea multe din clasificarile de gen ale limbii lor. la un moment dat. locuiti de “hamadryade”. iarasi o imposibilitate: amorul primordial al Cerului cu Pamântul e tip “gay”. E trist sa stai în banca. cînd ele sa faca orice altceva numai scoala nu: asadar. înconjurate de apele masculine. ori sa te gîndesti mereu la cîte n-ai putea face daca ai chiuli. Insulele tind sa fie femei . De ce ar fi stejarul de gen feminin? Simplu: fiindca povestea spunea ca o fata sexy urmarita de vreun satir. Cerul este barbat. cu dosare prafuite. ceea ce s-ar traduce prin “Costejarite”. zi-de-zi. Asa se explica probabil miturile despre diverse nimfe care. ma întreb daca biata nimfa n-a facut. elev sau profesor. amor. Si. televizor. mîncare. o alegere hazardata… SCOALA Ceea ce îi desparte enorm pe cei vechi de moderni este si felul în care unii si ceilalti conceptimpul liber. s-au transformat în copaci. s-a preschimbat în stejar! …Cînd ma uit la nefericitul meu birou de stejar de dinainte. de partea cealalta. cu stelaje primejdioase de vrafuri de hîrtii. plimbare. lascoala.

“a nu munci”. nu muncim!” Uite si o dovada: “Astfel ca. totusi (slava Domnului!) una între felul de a vedea viata al comilitonilor lui Platon si acela al discipolilor lui Miron Cosma . dupa ce toate artele au fost nascocite. ele cad. Aceasta s-a petrecut mai întîi în acele tari unde oamenii au dispus mai întâi deragaz . ragaz! În Grecia. aparitia disciplinelor teoretice matematica.schole însemna “timp liber”. Un om liber în toata puterea cuvîntului era acela care nu trebuia sa munceasca cu bratele.scoala era exacttimp liber. nici cu desfatarea. sînt vazute drept fiiceleragazului . si de aici actul învatarii sînt. locul obligatiei.fiindca exista. fizica. Ele se prezinta drept “anticamera vietii”. al caznei. cu mult mai pretuite de catre greci decît artele considerate manuale si decît toate celelalte ocupatii. Scoala. de la verbul latin respectiv. astronomia si filosofia. se putea dedica contemplatiei dezinteresate. la izvoarele sale eline. al regulei impuse de sus. în orice caz. astfel. la fel ca si activitatile productive pe care le anunta si le prepara. înMetafizica. si ceilalti considerau sau considera ca munca si gîndirea se exclud iremediabil! Diferenta . în loc sa trebaluiasca.la a vegeta un rastimp .fara scop. Cum a ajuns atunci sa însemne tocmai acest cuvînt ceea ce azi e chiar opusul “recreatiei“ . fara regret… Pentru lumea moderna scoala sta la antitezarecreatiei . Prin urmare. cu picioarele si chiar cu capul pentru a-si cîstiga existenta. Asa imagineaza Aristotel. toate aceste activitati ale intelectului.anume “scoala”? Raspuns sincer:deoarece între grecii cei vechi si minerii cei noi exista o anumita asemanare: si unii. Iata de ce artele matematice s-au alcatuit în Egipt. cînd stiinta .pur si simplu . “sedea în recreatie” si. adica învatarii si studierii lucrurilorinutile practic . a “licentei” (în sens de îngaduinta de a face orice. sub blestemul originar almuncii . unde se manifesta paruiala pentru locul fruntas. “recreatie”. Fericitul. provine de altminteri vocabula frantuzeasca “loisir”). ce n-au de-a face nici cu folosul. nu gîndim”. ci exact pe dos: “noi gîndim. au fost inventatestiintele . Asa nascutu-s-a stiinta! Sa recunoastem: o nastere ce pare contra naturii azi. ceea ce înseamna uneori laboratorul. ale lui “schole”. unde neamului preotesc i se îngaduia sa se bucure deragaz ”. “licere”. fara proiect. alteori cloaca acesteia.era ca primii n-ar fi spus niciodata plesnind de încîntare “noi muncim. prin excelenta. iar verbul derivatscholazein semnifica “a avea timp liber”. oricît de lucrative ar fi fost acelea. Si totusi.

în fine… clopotelul! Bref. . daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sînt portia zilnica a scolarului diligent. de la sine înteles azi. odata ce suna de recreatie.impresioneaza tocmai prin nenumaratele sale aplicatii utilitare si cînd profanii venereaza stiintele tocmai fiindca ele sînt inserate în miezul tare al practicii. cataloagele. treptat.acesta ar fi putut fi la origine un cuvînt care.adicainstitutia ce educa în vederea practicarii inutilului . “executie publica practicata în mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul raufacatorului”. masinarii. în schimb. pentru a merita cele mai mari laude . vechiul sens de “ragaz” a palit si. concursurile. manualele. în vremea Antichitatii si pîna în Renastere. a disparut cu desavîrsire. scoala s-a întrerupt. “scoala” a fost “recreatie”. daca “clasa” ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru “hoarda”. sau “trib de salbatici”. Dimpotriva. notele rele. inspectiile. Cît despre “clasici” . ea începea abia … CLASA Dupa ce am vazut ca. elevii. Au ramas la post. produse artificiale. ca tocmai gîndirea cea mai aleasa e datoare sa se întrupeze în instrumente. la începutul-începuturilor. pedepsele. eventual. ori chiar. chiulul. dascalii. “clasic” va fi însemnat mai curînd “instrument de tortura”. ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cînd e vorba tocmai despre “clasa”! Judecînd dupa unele indicii. examenele. mai separate de “munca în productie” si de obtinerea unui profit. toceala. Faptul. ce îngaduia preocuparea pentru teoria pura a devenit “scoala” . sau. n-am fi totusi prea uimiti. premiile. dar cititi aproape niciodata . prin metonimie. “praful strîns de la o anumita grosime în sus”. sfera semantica a cuvîntului “schole” (devenit la latini “schola”) s-a largit. programa analitica si. denumea “vechiturile”. sau s-a încheiat. diferenta dintre moderni si antici este ca. în final.iata ceva ce ar fi parut grecilor cu totul scabros! Si iata deci cum “recreatia”. Mai tîrziu. tehnici. arme si alte asemenea. Pentru cei vechi însa. comportamente si gesturi specifice actuale.vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sînt citati continuu. pentru noi. încet-încet. stiintele erau cu atît mai pretuite si mai demne de a fi cultivate de un om liber cu cît erau vazute mai inutile practic.

adicacontingentul. dorienii . printre barbari. batalii navale. Acestia. cîrlig si podet. au militarizat imediat cuvîntul: “classis” a desemnat mai întîicorpul recrutilorchemati sub arme. “vîsliti în ritm de toba”. Or. însemna “chemare”. ca urmare a “clasificarii”.“a chema”. Or.classis a fost imediat asociat ideii de “categorie omogena”. Platon îl întrebuinteaza în cadrul metodei diviziunii ori “dierezei”: de pilda. “klesis” sau “klasis”. derivat al verbuluikaleo . În epoca moderna mai ales. sînt toti tunsi chilug. mai erau si romanii. Dar ceva tot mai persista în aer din parfumul . fiindca. evident. în epoca timpurie. uneori “denumire”. bine tinuti în frîu. si “clasa de elevi”. cum ar fi “elenii”. si în ultimul deceniu. “perfidia plus quam Punica”. Asadar. nu . etc. sau “milites classici”. mai exact din “Magna Graecia”. si îndoctrinati. manînca toti aceeasi ciorba de neuitat si au toti cam aceeasi vîrsta necoapta. nici “ hoarda”.azi anglo-saxonii le-ar spune “marines”! Totul vine. Iar “classici”. nici “tortura”. într-uncontingent militar. chiar si la noi. “clasa de obiecte mai mult sau mai putin la fel. de preferinta de fabricatie recenta”. cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. baietii respectivi (mai tîrziu si fetele) au fost bine omogenizati ideologic.deschizînd gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) . erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane . Asocierea de idei între clasa scolara si militarie a obsedat multa vreme pe educatorii statelor moderne. se pare tot din Grecia. va rog.armata în ansamblu . mai alesflota de razboi . “asculta comanda la mine”. astfel ca acolo unde atenienii spuneau “klesis” (cu une lung).Ei bine. “apel”. toti soldatii poarta aceeasi uniforma si aceiasi bocanci. pesemne. nepricepînd nimic din dialectica si diereza. “luptele eroice ale stramosilor” si “rautatea strainilor”.acestea sînt ipoteze false: “Clasa” (classis) nu însemna nici “trib”. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam. apoi. “mare nostrum”. chiar înainte de a fi încolonati militar.pronuntau “klasis” (cua lung). disciplina. of. ca sa aflam un fir director în generalogiile noastre semantice gînditi-va. o multiplicitate umana unificata doar “printr-o denumire unica” (mia klesei): “barbarii”. cînd vrea sa opuna unui categorii unitare. Or. dresati cum o cereau regulamentele scolare. inspectorii si ministrii. si înca romana.ci “flota”. în asa fel încît sa capete toti cam aceleasi idei fixe si luminoase despre “maretia natiunii respective. cu timpul. pîna a sfîrsit prin a fi frecvent si puternic contestata în ultimele decenii în Occident. O astfel de “clasa de obiecte mai mult sau putin la fel de fabricatie recenta” a devenit. dar mai tîrziu. numai la ordine. ÎnOmul politic .

au fost maestri la asta: lui Haydn i-au furat tema unui cvartet de coade facînd din ea “Deutschland.“este un prea generos tezaur. pretioasa calitate: ei erau de “clasa întîi”. Omogenitatea se referea la o anumita.adica “flota clasicilor” . le dedica numele unor piete si strazi (bineînteles. citati. Si s-a luat! Nemtii. “marile imperative ale istoriei sau ale neamului” o cer: în fapt. cît si clasicilor monumente de marmura. academicieni. unde stoluri de copii îmbujorati depun coroane de flori. transformînd. tunsi. drept ciorba zilnica de la cazanul lectiei.de ar fi cu putinta . fara sa se poata opune. resuscitati. fie.în chip de consuli si prefecti functioneaza acum puzderie de critici. cu foarfeca si lipiciul. de “classis Romana”. Potrivit vorbei pictorului Ingres. literelor sau filosofiei sînt fortati sa strige “prezent” la apelul marimilor . instrumentati. În locul lor . numai dupa ce s-au terminat numele marilor regi si barbati de stat). Iata deci cum. de unde oricine poate lua ce doreste”. mai ales atunci cînd. justificari pentru orice insanitate. forfecati. Deutschland über Alles”. În schimb. “cultura”. ideologi. delicios. clasicii artei. încazarmati. spre disperarea scolarilor. la fel ca vechii “milites classici” pe puntea flotei de razboi. “clasicismul” . reconditionati. ori pe cei sau pe cele care s-au rebelat împotriva uniformei. iar pe Nietzsche l-a furat postum sora-sa. ei trebuie sa “dea totul” atunci cînd “patria”. legitimari pentru orice ignomie.m-as feri de asa unîn schimb ! AMERICA . încorporati sub drapelul spiritului. schematizati. adica cei mai apti sa fie imitati. lichidati si. printre altii. dascalime cît încape.martial.lor. rastalmaciti. un anti-nationalist vehement într-un nationalist furibund. pentru ca formau si ei o “classis” ocategorie omogena de autori . frizati. dupa nevoi. interpretati. întind bietii. sau îi nemureste prin cartile de citire sau în filme. posteritatea recunoscatoare le ridica atît “classici” . “Chemati” sa slujeasca numai sensul bun al istoriei. preotime. Dar cum de ajunsera “soldatii marini” (classici)clasici? Fie pentru ca tocmai ei erau scriitorii oferiti în “clasa”. furati. interpreti. mai curînd. prescurtati. dirigintii ameninta cu exmatricularea pe cei care nu sînt tunsi reglementar.

Adica Statele Unite.Geografii disting între America de Nord. Este vorba neaparat de Statele Unite. ca regrupare cultural-lingvistica. europenii . posibila. a costaricanilor si a tuturor celorlalti? În sens strict . nu ai aproape niciodata în minte faptul ca locul întîmplarii este Brazilia. cînd spune “Europa” sau “Europa occidentala”! Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cu mult cea mai puternica. dar si mitica aproape “Lume Noua” . despre Brazilia. mai mari. ca sa spunem asa: Pentru mentalul european tinuturile vaste. De unde aceasta metodica înlocuire a partii prin întreg? De unde aceasta metonimie geografica. cînd Statele Unite nu erau ce sînt azi. Sa fi urzurpat. prin care întelegeau aproape în exclusivitate Statele Unite. desi e si el la fel de american ca si celalalt. pe la noi.vorbeau despre Columbia. . descoperite dincolo de Oceanul Atlantic. ci la una în Statele Unite. cea mai bogata tara de pe noul continent? Dar chiar si acum o suta sau doua sute de ani. fiecare cuprinde mai multe state. culturala? Sa fie pentru ca Statele Unite sînt cea mai populata tara de pe continent? Dar nimeni nu s-ar gîndi sa înteleaga China sau India atunci cînd pronunta “Asia”. Politiceste. Si existasi America.si despreAmerica .America punct. Cuba.locul unde realizarea fericirii. în fine. despre Canada. nu doar locul unei expansiuni imperiale fara precent. zilele acestea.la fel ca azi . au însemnat mereu. a mexicanilor. Statele Unite numele de “America” în defavoarea canadienilor. despre Indiile de Vest. Iar cînd ziarele. pe scurt a Utopiei parea. îi asteapta pe americani de nu stiu cîte decenii nu-i au în vedere pe argentinieni. vorbesc despre “teroare în America” nimeni nu întelege nici macar o secunda ca s-ar fi petrecut ceva teribil în Chile. si nici macar Rusia sau Germania.asa este. iar dolarul canadian nu e dolarul american. Peru si nici macar Canada. Cînd europenii spuneau ca “pleaca în America” pentru a-si gasi acolo o noua patrie si o noua fericire. etc. locul undetotul se putea relua de la început pe temelii mai solide. Cînd afirmi “cutare lucru se întîmpla în America”. nu se refereau de cele mai multe ori la o plecare în Venezuela sau Mexic. mai vestite sau mai obscure. mai mici. politica. a prosperitatii. O masina americana nu este o masina braziliana. Cei care. deci. Exista si “America latina”. Cred însa ca e o uzurpare “cu cîntec”. America Centrala si America de Sud. desi Brazilia e o imensa tara de pe continentul american. a pacii.

Argentina. la 1990. sa spunem. prosperitatea. autoritare. ceea ce a permis toleranta religioasa si etnica. Chiar plecînd în Canada întîlneau o diviziune etnica si religioasa .si celelalte state americane: devenea clar ca succesiunea de regimuri militare. dominatia exclusiva a Bisericii catolice. înca de secole. Colegul imaginar al celui al carui nume a servit pentru desemnarea Noului Continent este descoperitorul “Insulei Utopia”. Desigur.care putea aminti neplacut de schismele etnice si religioase ale batrînei Europe. ce relateaza neobisnuita sa calatorie. lipsa de libertate. de-a lungul istoriei lor. s-a impus ecuatia America = Utopia . eroul lui Thomas Morus din “Utopia”. si asta fiindca milioanele de oameni sositi din Lumea Veche gaseau numai aici cea mai apropiata imitatie exterioara a Utopiei pe care o purtau în ei. s-a prabusit Utopia? . e prezentat ca fost partener de navigatie al lui Amerigo Vespucci. etc. mai sînt ei cu adevaratamericani? Sau au devenit ei doar “statunitieni”? Oare o data cu caderea zgîrie-norilor. ca pe oricare alti locuitori ai planetei.cea dintre francezii catolici din Quebec si anglo-saxonii protestanti din rest . Mexicul.atunci cînd acestea au aparut . ci doar o repetitie a celei vechi. ca teritoriul lor poate fi lovit cu o usurinta înspaimîntatoare de catre o organizatie terorista invizibila. Numai ca aici s-a nascut diferenta dintre Statele Unite . frematînd de vitalitate. prin securitatea. ca razboiul îi poate lovi acasa. din Europa în Argentina. ca îngradirea ei . s-a destramat visul. asadar. prin bogatia. de puciuri. teroare politica. Brazilia. încîntatoare sub multe aspecte.Nu e întîmplator faptul ca Hythlodaeus.este uneori necesara. erau tari mari. nu sînt simtite ca fiind decît cel mult “America Latina”. libertatea neîngradita. la 1920. de o specificitate culturala uluitoare. la alte dimensiuni. prin Constitutia lor. separatia puterilor. Dar ele. mai sînt ei aceiasi? Dupa ce au înteles ca libertatea se plateste scump. de dezordine si violenta.sau macar o versiune ceva mai realista a acesteia. europenii gaseau. dictatura. Aceasta nu era “lumea noua”. siguranta persoanei si în fine (cu exceptia razboiului civil) absenta razboaielor. Numai Statele Unite au întruchipat. Iar acum? Dupa ce americanii au aflat ca sînt vulnerabili. la 1900. fie chiar si din cauza acestei specificitati a lor. bogate. la 1880. lovituri de stat. separatia statului de biserici. ceea ce a apropiat Statele Unite de “America” (si nu de o ipotetica “America anglo-saxona”) a fost regimul constitutional neschimbat de peste doua sute de ani. la 1950. prin libertatile. America adevarata. falii sociale mereu în crestere nu puteau reprezenta nici o umbra a Utopiei. prin stabilitatea. În schimb. domnia legii. prin absenta razboaielor pe teritoriul national (cu exceptia razboiului civil).fie si partiala . ceva bine cunoscut lor: violenta. În imaginarul european. nu erau. Plecînd.

au fost numite cu un diminutiv: “stoicheion” . înteleptite. plînsi. tindeau s-o ignore cu destula naivitate. dar nu numai atît. Noi clase “burgheze”. au fost soldatii greci care marsaluiau în rînd. Se vor reface zgîrie-norii. Statele Unite vor iesi fortificate. desteptate la realitatile sumbre ale unei lumi pe care. o data cu ele. asadar.adica sistemul prin care limba este analizata complet într-un numar mic de sunete. implicit. Si poate ca nu era chiar întîmplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua.de la acelasi verb “steichein” . pentru a nu fi surprinsi de inamic. a fost perfectionata si apoi s-a raspîndit masiv:scrierea alfabetica . de origine feniciana. ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele în poemele homerice. dupa legea firii. fie si lexical. au fost astfel. fiindca “rîndurile” de litere erau formate din semne grafice.a merge în rînd. a subrezit statutul aristocratiei conservatoare.fie ele litere. Si astfel o secventa de comunicare a . trebuiau sa se strînga bine laolalta. vor fi încet-încet înlocuiti si apoi uitati. le-am spune azi . uneori. Comertul si navigatia au prins avînt si.plural “stoicheia”.de aici probabil ca “versurilor” li s-a spus “stoichoi” sau “stichoi” (stihuri) . Acest “mers în rînd” a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole înainte de era crestina. sociala si culturala a cetatii grecesti. DarAmerica? STIHIA Mai întîi. pregatindu-se sa atace. asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice. fie chiar liniile din care erau alcatuite literele . sa pastreze linia de bataie -sa mearga în rînd (steichein). asemenea hoplitilor. posesoare de latifundii.Statele Unite îsi vor reveni cu siguranta si vor lovi crunt. Se numeau “hopliti”. aceste semne grafice “elementare” . ce sînt notate cu tot atîtea semne elementare. deoarece aveau armuri grele (hopla) si. a scrierii alfabetice. iar mortii.s-au afirmat tot mai insistent transformînd ordinea economica. Dar. o mai veche inventie. Or. maturizate. Din aceasta încercare. semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele. în epoca arhaica. Statele Unite. Leul ranit va fi teribil. A redus rolul cavaleriei si. în rînduri strînse .

Ceea ce statea în spatele termenului “stoicheia” era însa mult mai mult decît comoditatea utilizarii alfabetului fonetic: se nascuse ideea extraordinara ca enorma complexitate a unei secvente lingvistice fie vorbite. mai pe româneste cu un vechi cuvînt sosit din neogreaca) sîntstihiile lumii. distribuim. Asa de pilda. într-o masura covîrsitoare. a pus jumatate din toate nenorocirile lumii moderne pe seama “socratismului” . Mai mult. Aer. fericiti sau nefericiti.dupa filosof . Educatia generala. eM.cuvînt latin ce traduce pe “stroicheion” si înseamna literal succesiunea “eL. induse de Iubire. sau artele si stiintele au fost formalizate si au capatat si ele “stoicheia” . Aici. de pilda. dupa cum se asuma pe atunci. divizam lumea în fel si chip. Aparuse astfel conceptul stiintific si filosofic de “element” . în continuare. descompunem. adica în pasul de mars. cele cîteva reguli de baza pe care se poate cladi restul. Apa. stiinta pot fi analizate si descompuse în “stoicheia”. pentru a o reduce la elemente pe care mereu le speram . comunicarea. noi modernii asta sîntem: niste fiinte “stoicheice” si “hoplitice” totodata. de ce nu s-ar putea aplica aceeasi operatie si naturii. eN”. configuratia AN de NA prin ordine. adica principiile. au avut aprehensiuni asupra valorii morale si chiar intelectuale a acestei dezvoltari.spunea primul: Foc.adica niste particule indivizibile .“stoicheia”: Atomii lui Democrit si compusii lor se diferentiau prin forma.adica a spiritului analitic. ordine si pozitie. Unii.se pare primele trei litere ale unui alfabet italic arhaic. care erau . Pentru Democrit si urmasii sai.) Buni sau rai. fireste.cîteva la numar. îmbucatatim. la fel ca “stihiile” alfabetului.sînt “stoicheia” (sau. precum Empedocle sau Democrit: ar exista patru “stoicheia” . I-am putea spune si spirit “hoplitic” . “atomul” A (în grafia alfabetului arhaic ionic) se deosebeste de “atomul” N prin figura. Pamînt.mici linii asociate în diverse combinatii. iar din combinatiile lor. în pas de mars. se nasc toate lucrurile si fiintele.“spiritul de pluton”.patru litere fundamentale .ajuns sa fie analizabila în “stoicheia” . despicam.spiritului “resentimentar” al iudaismului si crestinismului. în “elemente”. limbajul oglindeste fidel realitatea? Si pasul acesta a fost facut de unii dintre filosofi greci.elementele lor. Iar Nietzsche. evolutia omului european. precum Platon. mult mai tîrziu. nu numai limba putea fi analizata astfel. analizam. Modelul ramîneau semnele grafice . iar Z de H prin pozitie. poate fi redusa la permutari si aranjamente de “stoicheia” . ostil cavalerilor si aristocratilor. Si. “atomii” . daca limba. s-a aflat originea spiritului analitic si stiintific care a determinat. de vreme ce. (Cealalta jumatate a nenorocirilor s-ar datora . fie scrise. separam.

Apoi încercam sa recompunem lucrurile la loc: realiniem “elementele” în rînduri si le ordonam sa marsaluiasca “kata stoicheion”.. omul cata sa imite Spiritul. în linie de bataie. Faptul era cîndva reflectat si în celebra formula medievala numita “translatio imperii” ce arata de la cine si în posesia cui a trecut centrul stapînirii universale:a Chaldeis ad Persas. în spatiul eurasiatic. Iar noi? Desigur. iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneste cuvîntul “a ucide”.o stie oricine . dupa care trece pe sub noi. daca acum patru mii de ani. iar Soarele . pentru profani. Atîta doar ca rîndurile de hopliti din vechime aveau un inamic vizibil. prin lumea subpamînteana si renaste la rasarit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capat.nu-i decît imaginea vizibila a Spiritului Viu. dar. în . “fuga spre Occident” e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar). istoricii civilizatiilor au relevat înca de demult ca. adica initiat. azi ele se trag departe. în Occident! Pe de-alta parte. se poate usor confunda cu moartea: chiar termenul latin “occidens” înseamna “care cade sau care piere”. sforile globalizarii se trageau. stiintele noastre recombinate.. Soarele si pe Osiris:sa fuga. a Romanis ad Francos. etc. marele zeu egiptean. alfabetele si gramaticile noastre de elemente. de catre Sargon din Akkad senior. asa cum ne convine. a Persis ad Graecos. a Graecis ad Romanos. etc. profetii asa-zisei Traditii. Osiris. spre Apus.! Atîta doar: o mai fi existînd undincolo? OCCIDENT Pentru neo-gnostici. Dar e o initiere ce. asculta comanda la mineee”. de pilda: un alt rînd de hopliti ce asteptau batalia. moralitatile noastre ce au descompus si au recompus totul pasesc si ele în rînduri strînse. dupa chipul falangelor de hopliti. Asadar. Mai departe. dar si firesc: Soarele însusi fuge zilnic spre Occident. pleaca zilnic cu barca de aur spre apus. unde este ucis.” Concluzionînd. ca în rest stim ce avem de facut: ”Pluton. numai inamicul sa faca bine sa ne astepte la locul lui. centrul de civilizatie s-a tot mutat de-a lungul secolelor si mileniilor dinspre Est înspre Vest.dincolo.inanalizabile. pe meleagurile lui Saddam Hussein. diferitii initiati. Vestul e locul întelepciunii si al initierii supreme. asezat dincolo. pe dealul din fata.

pe sub tuneluri.l. în fapt. stabiliti vreme de peste doua sute de ani taman în Dacia: aveau regi puternici. . Comertul cu organe nu se cunostea pe atunci. cei mai renumiti au fost gotii. si ierarhia divizînd societatea în trei clase sub pretextul transparent . pîrjolind orasele sau strîngînd gunoiul în ele. acesta-i cursul firii! Acum vreo patru mii de ani.c. în grupuri organizate. prin urmare.doua mii de ani mai tîrziu. egalitara. s. ceea ce se vede bine daca adoptam o perspectiva mai nuantata: Astfel. mai faceau si trafic de copii. asa ca aveau un deficit comercial semnificativ: au încercat sa-l reduca vînzînd la Roma femei (erau blonde si aveau pret bun). a Spiritului si a Imperiului.biroul oval al lui George Bush junior. China mai are. bijutieri rafinati (ei ne-au lasat Closca cu puii de aur). pe vapoare. animati de un profund spirit antieuropean. sau cu lumea în cap . unul din trei sclavi se numea Geta (adica “gotul” sau “getul” . sarmanii) si aveau de toate la ei acasa (adica la noi acasa).veziRepublica lui Platon . nu-i asa.si cam cu de-a sila . de asteptat cel putin vreo doua mii de ani pîna sa-i translationeze si ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însa deplasarea Soarelui. Au gasit o populatie civilizata. aur. pe atunci de fapt niste asiatici subdezvoltati. cu sabia în dinti. mai introdusera. se stie bine ca printre barbari. care respecta profund drepturile femeii .pe scurt erapolitically correct sub toate aspectele. se crestinasera (chiar daca nu aveau mîngîierea ortodoxiei. bineînteles dupa ce jefuira de acolo toate statuetele Marii Zeite si mîncara fripti porumbeii sacri. caci.cel cunoscut de istorici ca “marea migratie a popoarelor” care a pus capat Antichitatii si Imperiului roman.fura asa-zisii indo-europeni. primii care intrara în Europa . Adevarul e ca. cel putin: al doilea val . barbarii n-au vrut sa distruga Imperiul.dar în chip irezistibil. Dar razbunarea femeilor veni . oroare. precum o fac si bancurile de sturioni: rînduri . agricola. tara manoasa. calari. sare si importau vin de cel mai bun. fug catre Occident si oamenii simpli. cu calauze. la Roma. pe lînga sexism. cu sau fara vize. în hoarde. Navalitorii rasera toate colibele administrative. ba chiar. pasnica.rînduri. codri verzi de brad. Mai apoi le bagara pe femei în gineceu si. Dar în sufletul lor multumiti nu erau: priveau Soarele apunînd în fiecare zi si simteau irezistibil dorul sa se ia dupa el: voiau mortis în Europa! La început faceau comert cu romanii: exportau busteni cojiti. De aceea.ca asa devine mai eficienta integrarea lor europeana.distinctia fiind de tipul “Bucharest-Budapest”).

dar corup soldatii romani. Petru. respectînd etern aceeasi lege de fier a fugii spre Occident. era formata aproape numai din minoritari goti. ridicara case. vandali si franci . gotii preluara temeinicacquis -ul roman. Pentru a explica situatia. dar ei se înseala: gotii nu voiau decît sa fie romani si crestini si aveau puseuri de cruzime numai din pricina ca nu erau iubiti. Numai ca omenirea merge mai departe.La un moment dat. Al treilea mare val imigrationist se prepara sub ochii nostri! Deocamdata sîntem abia la preludii: deficit comercial mare avem.de la noi. într-o noapte. pe Hercule. nu va plac blondele. automobile Porsche si. fu ca integrarea gota este lamantabila. dar raportul acesteia. o mores! . “Limes”-ul roman se facu pulbere. dar sa mai astepte. burguri. cu care îi sfîrteca pe huni si pe alti panonici la Cîmpiile Catalaunice din Galia. femeile noastre sînt vîndute de zor în . Dar mai înainte chiar: serviciile aduse de goti Europei unite fura remarcabile: marele general Aetius. tuciuriilor”? “Nu sîntem. marele rege got Theodoric îl subventiona mai tîrziu pe Cassiodorus ca sa îmbunatateasca imaginea gota în ochii romanitatii de pretutindeni. în Gothia o delegatie ca sa monitorizeze situatia. de exportat busteni exportam. prezentat în Senat în uralele auxiliarilor panonieni. Curînd cavaleria gota defila pe Corso în aclamatiile patricienelor ai caror soti fusesera spintecati cu acuratete în doua parti echidistante. navalira la sudul Dunarii. catedrale. supranumit “ultimul roman”. deschisera cai ferate. Pîna la urma. sînteti rasisti. iar caii gotici fura adapostiti numai temporar .un fel de forta de reactie rapida europeana cu vulturii imperiali înfipti mîndru în prajinile smulse din codrul got! Asa se petrecura lucrurile. care si-au pierdut virtutea de pe vremea lui Cincinnatus si Sulla: O tempora. întreba regele lor. Romanii facura nazuri: zisera ca le vor da vize. vreau sa spun . De atunci. confectionara pluguri. uitara cu totul de unde venisera . Romanii trimisera. Widukind al III-lea. gotii cerura voie împaratilor romani sa treaca Dunarea pe unde pot si sa ia în arenda niscaiva terenuri abandonate. Drumul Soarelui si al Spiritului este ineluctabil. iar armata sa. gotii mituira un post de frontiera roman si apoi. cu naivitate de barbar.si ce datorii au fata de noi. disperati si gelosi pe o hoarda de alamani balcanici care devenisera deja cetateni romani. desi aveau istoria nationala scrisa de Iordanes al lor. Istoricii l-au vorbit de rau pe Alaric care dirijase aceasta ofensiva pentru integrare europeana gotica. cum tot în criza economica erau. ca sînt suparati pe ei din pricina femeilor exportate: “Ce adica. era de fapt de neam got. cei lasati în urma-le.ofta prefectul roman pentru extindere. în fine.în sfînta bazilica Sf. bineînteles. cu mic cu mare.

La confuzia rezultata. el poate sugera o schita simpla si destul de eficienta pe care. “Cuvintelnicul” nu-si propune sa ofere limpezile solutii pe care omenirea este în drept sa le astepte de la el. omul este un “animal social”. dar si “politic”. asa ca. nu ne îndoim. de oras. Întrebarea este în ce proportie fosta Securitate era “politie politica”: era cu toptanul astfel. si al clanului Ceausescu în detaliu (daca aceasta a putut constitui vreun “detaliu”)? La toate aceste controverse curg raspunsuri diverse în functie de pozitia respectivului în fostul sistem si de interesele sale în actualul. în principiu.Occident. care trebuie vazut în felul “plantei originare” a lui Goethe. altminteri fiind el neterminat. ceea ce tine de cetate. de cînd cu “legea Ticu”. chiar de societate. Dar fiindca grecii nu inventasera înca natiunea si cu apendicele ei tumefiat . totusi. daca are nevoie de alti semeni prin .ci traiau ca prostii grupati pe orase-state. sintagma “politie politica” a ajuns pe buzele tuturor. Urmeaza tot restul. (De fapt. omul era un animal deopotriva “social”. în mintea lui Aristotel. adica are nevoie de ceilalti semeni. Ce înseamna exact “politikos” e mai greu de spus: evident. la Aristotel. Acum cerem cu disperare vize pentru ca.ului Europei. ba chiar si traficul cu copii e în toi. Cuvîntul originar. Cum stie toata lumea buna. sau aproape. Astfel. pe de-o parte. integrarea sau moartea! Osiris e cu noi! POLITIA În ultimul timp. avem adjectivul: “politikos”. sub scutul turismului. ) Or. la greci statul nu se prea distingea de societate. “polis” însemna în limba lui Pericle “cetate” “urbe”. “oras”. Astfel ca. o vor lua în consideratie.statul national . “Cuvintelnicul” face observatia capitala ca sintagma “politie politica” este pleonastica. lucrurile s-au diversificat: mai întîi. sau mai avea si îndatoriri “patriotice”. dupa cum ne-a iesit buhul. De aici. adjectivul a ajuns sa însemne “social”: iarasi toata lumea buna stie ca. este aici “polis”. “polis” însemna si stat. dar si ceea ce apartine de stat. cercetatorii noului mileniu. cu CNSAS si dosarele pe care el le are sau viseaza ca le are. sa penetram în interiorullimes. Asadar. dedicate servirii interesului national? Sau “interesul national” nu era altceva decît interesul politic al statului comunist în mare.

în mod barbar. Cine a vazutpoliticieni politicosi? Cine a vazutpolitai politicosi? Eu unul cel putin. etc. frantuzoaica “politesse” . tot pleonastice ar trebui sa fie si expresiile “politica politicoasa”. etc. “Republica” lui Platon se numea. ma tem. pe asta “gura de rai”. s-a trecut la sanctiuni si arestari. De la “polis” s-a format si substantivul “politeia”. a ajuns sa însemne în româneste…politicos ! Ceea ce nu înseamna .încet socialitatea si urbanitatea ateniana din “politikos”. în italiana “polizia”. politia nu prea poate fi.ca vorba respectiva ar avea vreo înrudire cu substantivul “politete”. Numai ca. înseamnînd constitutie. prin “constitutia chintesentiala”. adjectivul grec. niciodata. Astfel ca avem în româneste doi veri buni.e alta daravera: de la “poli” (slefuit”).a slefui. cuvînt salvat fara schimbari fonetice în trecerea prin neogreaca. un pleonasm. dar cam înstrainati de viata si calatorii: ”politic” si “politicos”. Pe de-alta parte. Pe scurt. stat. uneori. Cine a luat-o aici razna e numai limba ce nu mai stie ce vorbeste si nu mai are aderenta la specificul national! . pe acelasi principiu al înrudirilor. prin natura obîrsiei sale înalte si respectabile. Grecoteiul “politikos” una e. ceea ce am fi tentati sa traducem. carele de la “polio-polire” . a lustrui. decît “politica”. cade-se sa se poarte cum trebuie: cata sa nu înjure. iar apoi în franceza “police”. ma tem. în original. “politologie”. Regimul politic ideal recomandat de Aristotel se numeste tot “politeia”. Dar ce-i cu politia? Iata al treilea var. de unde vine cam tîrsa si mult încercata noastra “politie”. organizare politica a statului. n-are rost sa ne suparam pe politica sau pe politie.preajma pentru a-si realiza natura sociala. de prea multa organizare a statului ideal si virtuos. Ceea ce nu e cazul. amintindu-si de faptul ca “polis” înseamna si stat”. Întrebarea e doar: cît de legitima? Aici parerile difera. cît si “politie politicoasa”. aveti si de ce: caci. Avea dreptate Max Weber. italian. cînd identifica statul cu detinatorul violentei legitime.cum se poate crede . sa spuna negresit “scuzati” si “multumesc”. (si nu doar ca sa-i traga pe sfoara). cuvîntul devine “politia”. încet . ce concureaza pe brînci întru neprihanire. sa nu manînce seminte în tramvai. “politica”. Nu sînteti de acord? Contestati întelepciunea limbii? Contestati-o! Recunosc ca. nu. apoi francez. fara îndoiala. Altfel zis. “politic”. În latina. sa nu scuipe pe jos. sa fie un ins urban si nu neaparat ca venit “de la tara” (cum se spune cu dispret într-o tara mai nordica cu clima temperat-continentala unde majoritatea populatiei vine de la tara). Fireste. “Politeia”. devine prin intermediar latin. fiindca “politeia politike” ar fi. carele de la latinescul “politus” vine. pe timpuri.

la nevoie. dupa vorba. ori “merg cu prietenul”. rurala. semnalizez discret ca n-am bilet. contractele. poate fi si un “boier” de la oras. al controlorului. a dispune de influenta. Initial. surprins fara bilet în tren. de sudare a legaturilor de clan. e o persoana mai avuta. de data aceasta veche. dar si fata de nasul sau. e. Interesant mi se pare aici ca nu se spune: ”merg cu fratele”. pesemne ca cineva. De obicei.NASUL Argoul românesc s-a îmbogatit de o buna bucata de vreme cu o expresie ce mi se pare a avea o semnificatie aparte: “a merge cu nasul”. un om puternic. Iar acestia raspund si ei. în diferite moduri. fie si cînd ai încalcat regulamentul Cailor Ferate. “merg cu varul”. nasul este o figura impozanta. mai cu stare în sat. nu vrei sa cumperi bilet. ci neaparat “merg cu nasul”. asadar. Fiecare are datorii fata de fini. poti obtine o aprobare fara suferintele asteptarii infinite. se cheama ca “mergi cu nasul”. sau chiar din afara acestuia. Deloc întîmplator: În structura sociala patriarhala. cu alte cuvinte. o slujba . un fel de semn de recunoastere între pasagerul ilicit si controlorul dispus sa-si rotunjeasca “renumeratia mica dupa buget”: “Merg cu nasul”. dar sînt dispus sa vîr ceva bani direct în buzunarul dumitale. “orice nas îsi are nasul” . ba chiar de clan. Formula a prins si a devenit. ori o consultatie la un doctor important.adica o persoana aflata altundeva în tren. Daca dispui de un “nas” bine plasat. “A merge cu nasul” ar însemna. a avea pe cineva cu dare de mîna în spate. iar influenta lor poate scurtcircuita regulamentele. care îsi ajuta finii în diferite moduri. îi va fi spus controlorului ca “plateste nasul” . în principiu. care nu vei face nazuri de fata mare. ca si de exercitare si de distribuire a influentei si puterii. Caci acesta este punctul sensibil: “nasii” descind dintr-o structura sociala traditionala cu o morala mai degraba tribala. decodat dincolo de nivelul prim. pare-se. relatiile de serviciu si alte coduri de comportament inventate de societatea moderna. Este o modalitate traditionala de întrajutorare. Iei trenul. capabil si voitor sa te ajute.ce a ajuns sa însemne: oricine are pe unul mai tare decît el însusi.

au diferite datorii. statul sanctioneaza delictul prin amenzi sau închisoare. traiesc cetateni care au drepturi si obligatii înscrise în Constitutie. Ceva mai tîrziu.prin reprobare sociala. L-am întrebat daca nu crede ca .grasa. unul dintre voiajorii cu “nasul” mi s-a plîns ca vagonul e jegos si delabrat. o damigeana cu palinca nefalsificata si asa mai departe. În stat. de rudenie între indivizi asociati. descrisa de Max Weber si impusa de statul burghez si la noi în secolul al XIX-lea . Pentru “nas” exista numai “neamuri” fata de care exista felurite datorii si care. “nasul” . la rîndul lor. declansat între doua morale opuse:morala “nasului” si morala statului. relatiile “calde” ale eticii “nasului” au mentinut întrajutorarea. numai vreo doi-trei (printre care si subsemnatul) nu “mergeau cu nasul”. prin aceasta. etica “nasului” s-a dovedit extraordinar de rezistenta: probabil ca si exactiunile regimului comunist au facut-o sa prospere. Înaintea unui stat arbitrar. “nasul” are în vedere angajamentele orale. mergînd noaptea cu trenul spre Timisoara. Nenorocirea este ca “etica nasului” a continuat sa scurcircuiteze “etica statului” si în anii de “dupa”. De asta. “nasii” comprima mersul greoi al birocratiei. recomandat de cutuma. au înlesnit rezolvarea unor nevoi. un comision corpolent. liberi si egali. dar a facut-o din plin si la nivel public. din vreo treizeci de pasageri ai vagonului. contractualiste. si multe ilegalitati. în fond. Statul cere respectarea contractelor scrise. exacerbînd printre politicieni si reprezentanti ai autoritatii nepotismul si principiul chiverniselii neamului pe seama vistieriei publice. Adesea. pe scurt au sabotat economia de stat si “etica omului nou”. fireste.pe la Turnul Severin .ca. ba chiar adesea un fapt firesc. încheiate între indivizi izolati. îmi pare ca are drept origine si un conflict vechi. produc. dar. Cum ar putea aceste doua etici sa se împace si sa coopereze? În fapt. am constatat . E rau ceea ce fac? Din punctul de vedere al eticii moderne. Statul favorizeaza relatiile abstracte. A facut-o la nivel individual. “Nasul” ocroteste relatiile concrete.da. *** Acum mai multi ani. în care nimic nu vrea sa mai conteze. au netezit numeroase hopuri. au fost nasii inventati pentru a rezolva si unele probleme mai delicate pe care le are omul cu o stapînire lipsita de suflet! Ceea ce vreau sa sustin aici este ca abulia morala în care avem adesea impresia ca traieste societatea noastra. obligati unul altuia si inegali. Dar din punctul de vedere al codului etic nescris al clanului traditional. “a merge cu nasul” nu înseamna deloc un scandal.

ca aude: “ei mamaie.mai rau. orice putea primejdui stabilitatea si siguranta generale. chircit într-un colt. strazile. distructive. repuneri în forta si legimitimitate ale “constitutiei strabune” .sau în greaca “neoterismós” literalinovatie . ba mai mult. printre mosulici si babute. ma tot gîndeam la respectarea regulamentelor.la asta ar putea sa fi contribuit si “etica nasului”. s-a culcat. care sa aranjeze vagoanele. daca tinea sa iasa totusi la lumina. Tot ce dorea era sa gaseasca pe undeva. În loc de raspuns. a legilor si la teoriile lui Max Weber.“patria politeia” . a fi “nostalgic” dupa vechiul regim nu era de rusine. ca omul avea dreptate în felul lui: pentru el nu se punea problema sa se simta. sus. abia instalat în frunte. se sprijinea în toiag si îsi tragea cu rimel riduri false – doar .cum spuneau atenienii. era de temut: astfel. noul se arata cu mult mai timid. în latina “res novae” . pîna la urma.pe scurt. însemnau rebeliune. sinele.literallucruri noi . responsabil pentru a plati unei autoritati impersonale si abstracte obtinerea unui serviciu mai bun. mesele. tataie?”. iar patimasii inovatiilor trebuiau sa recurga la o poleiala arhaica si desueta prin care sa-si puna în vînzare marfurile reformatoare.eraceva de rau : termenii sugerau rasturnare sociala sau politica violente. dupa ce îl apostrofeaza cu “ce te împingi asa în fata. Dar nici nu apuca prospatura sa fumeze pîna la capat o tigara. un “nas” generos. Asa ca. anarhie . saltelele si pe toate cele. “România profunda” dormea sforaind si visa pe “Nasul”! REVOLUTIA În ce fel intra noul în lume? Azi . dezordine. Cel putin sub chipul sau real. marile preschimbari sociale sau politice erau prezentate adesea drept restauratii ale ordinii vechi. Am înteles. ochelari maro. precum un june “cool” într-un rînd de pensionari resemnati. s-a uitat la mine ca la un nebun . “A inova” pur si .dînd din coate si îmbrîncind. casele. îl expediaza la coada cozii. saritor. bogat si tare. el se stia inavuabil. mata ce cauti pe-aici?” Pe timpuri. Astfel ca.doar o trece drept batrîn si întelept! În consecinta. ca la un dusman al neamului! Dupa care. Necazul lui e ca. în vreme ce eu unul. de la sine. vine o tipesa sexy care. Pe atunci. insomniac. noul facea pe sfiosul si îsi compunea un camuflaj ca sa nu fie dat de gol ca atare . paturile.îsi potrivea barba alba.

astrologia: revenirea periodica. “Luati-o din loc. dezirabila revenire la punctul de pornire . numai a reveni în punctul de plecare. enumaio revolutie” . nu-i cazul sa deznadajduiti.adica. a unui astru ce se deplaseaza pe orbita sa circulara se numearevolutio. potrivit principiului “simpatiei universale”.s-a jucat “de-a revolutia” imitînd vechiul! Pe vremea lui Copernic. a institutiilor. de cresterea si descresterea imperiilor. a aflarii doar a unui nou drum de ocol prin Vest. revolutia nu-i de la gloate. iar diferenta dintre ele consta în ce .la fel dupa cum descoperirea Americii a aparut la început. cînd noutatea “revolutiei” a explodat fara fard restaurationist: vazînd pe geam multimea furioasa care se bulucea spre Versailles. a adus revolutia în astronomie. asa s-a chemat cartulia unui anume Nicolaus Copernic. Prin urmare:initial. dupa o odisee lunga. De revolutionibus orbium caelestium (Despre “revolutiile” sferelor ceresti). ori o conjuncturala “stricare a vremii politice” creata de o conspiratie astrala predictibila. sub forma mai confortabila. astrologii faceau si ei ce puteau ca sa-i calmeze pe principi (si sa-si crute delicatul gît): “Sire. a lucrurilor.un val nemaivazut care va scufunda pe vecie regalitatea si va purta omenirea sub ceruri absolut noi. de revolte si rascoale. Sire. chipurile avem de-a facenumai cu o miscare regulata. în dreptul unui anumit punct. mai bine informat. se mai credea însa ca miscarile ceresti ale planetelor produc schimbari în ordinea afacerilor omenesti. Sire!” . Dar veni si ceasul. ci de la Cer. “revolutiile” stelelor se faceau raspunzatoare de razboaie. o revolta?” “Nu. în fond cu o revenire la o vechitura sanatoasa.simplu (neoterizein) suna aproape ca o crima.a oamenilor. spre Indii! A mai intervenit si astronomia cu sora-sa. a te întoarce acasa dupa un mare si risipitor ocol putea fi un bine . pretentie de restauratie. regasirea zeilor penati si a conditiei autentice. periodica. a lumii? Unul rasunator de tot:revolutio . Cînd intervenea o schimbare prea neasteptata.i-ar fi raspuns marchizul de La Fayette. Asadar. Dar ce nume a capatat în latina tîrzie aceasta presupusa. revolutiile politice s-au complacut într-o oarecare nevroza restaurationista. revolutia nu a fost altceva decît revenire dupa un ocol. Înca o data noul si ce nou! .voia sa spuna perspicacele marchiz. destula vreme înca. Dar aici.însemna. Totusi. “revolutie” nu mai înseamna o reîntoarcere la punctul initial. dupa ce a desfiintat geocentrismul sub pretextul reîntoarcerii (“revolutiei”) la vechii pitagoricieni. în 1789. închipuita. publicata la 1543 si care. ci este vorba despre un “neoterismós” . Ludovic al XVI-lea ar fi exclamat: “Ce-i asta. Majestate. e o revolutie!” .de larevolvere = “întoarcere înapoi sau împrejur”.

ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. e cel putin reprobabil.res novae. noutatea esentiala. stiti sa mai existe pe undeva? Vidata de vechiurile sensuri astrologice. Punct fix. pe nume Antiphon. Dar oare chiar adolescentii mai sînt adolescenti. revolutia sexuala. tînjesc dupa lucruri naturale. Revolutia si-a aruncat în aer trecutul. Cîndva noul se cerea a fi justificat. scria: ”Legile sînt întelegeri artificiale. Prin urmare. “revolutia” nu mai exista. revolutia culturala. etc. care au denuntat civilizatia ca artificiala sau cum spuneau ei. saturati de tensiunile civilizatiei. daca cineva încalca legile fara sa fie descoperit. Denuntînd conventia si artificialitatea institutiilor omenesti. vidata de rezistenta vechiului. de rotatie periodica în jurul unui punct fix. fara compromis cu vechiul. de un timp încoace însa. de restauratie. Atitudinea lor nu e deloc noua. “revolutia” a dat jos masca: ea a ajuns sinonima cu noul absolut: revolutia stiintifica. revolutia informatica. în timp ce orice încercare de violare a rînduielilor naturii este . o “conventie” -thesis . semnifica ruptura esentiala. vechiul este cel ce necesita explicatii.daca nu e malefic.ul. pe scurt.anume voia fiecare sa restaureze: Revolutia Franceza pretindea sa refaca “omul virtuos” al începutului istoriei. sofistii au fost primii. pare-se. par sa spuna azi mai toti cei careabia nu mai sînt adolescenti. mai e cu putinta Revolutia? Atîta paguba! . deja în alte domenii. un sofist. asa cum îl descrisese JeanJacques Rousseau. În Antichitate. rea -mai sînt toate acestea posibile? Sau sîntem tot mai mult niste fiinte care cunosc gîngaveala senectutii înainte de a se umple de acneea adolescentei? PHYSIS Multi oameni. gîndind ca naturalul e pozitiv si artificialul . cînd nu de-a dreptul scuze: “Iertati-ne ca nu mai sîntem adolescenti!”. Dar. Dar oare. Revolutia comunista spera sa repare egalitatea pierduta o data cu aparitia claselor sociale. viitorul si propriul eisens fundamental : din acesta a pierit aproape cu totul ideea de revenire. buna. nu are de suferit. Acesteia îi opuneau natura:physis. acolo unde noul erevolut înainte de a firevolutionar ? Pîna la urma. de altminteri. revolutiile anti-comuniste din 1989 au dorit sa restaureze libertatea pierduta o data cu instalarea comunismului.vor spune unii. Dar însusineoterismos.

deci natura lor e sociala. din cînd în cînd. caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie. cemai este în fond natural în hrana? În zilele noastre. dar receptia însasi tine de natural? Caci daca nu. dintr-un stat anume. De pilda: oamenii sînt “animale sociale sau politice”. omul nu arata a ierbivor. vegetala sau nu . Dar care femeie se duce în salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde. asadar muschiuletul la gratar e si el natural. asa fiind. vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni nimeni pasunea. sugerînd conventia? Sau cumva. poate. în timp ce rochia de seara este artificiala. în multe tari occidentale. indiferent care? Poate. daca ar fi asa. Daca nu. adica crescute fara îngrasaminte chimice”. Iar daca receptia este naturala. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-teaseul e natural . nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice îndestulator. societatea trebuie sa aiba reguli. Totusi. Obsesia acestui “natural” e asa de mare.o fi el pozitiv si de lauda . Prin urmare. fireste. rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. Sau sa spunem ca o îmbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala. încît unii activisti ecologisti condusi. atunci de ce n-ar fi si gurmandiza? Si apoi: mîncarea e naturala. un punct de . regulile sociale sîntphysis sauthesis? Daca sîntthesis. în timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci.nu exista efectiv.da. fiindca e functionala. sînt singurele sanatoase si morale. în acelasi timp. spune Aristotel. or. este conventionala? Dar “legea ca atare” nu exista . cum poate finatura omului sociala. Dar care este realitatea? Nici Antiphon. în vreme ceparticularizarea sa estethesis ? Legea ca atare e naturala. dar mîncarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude. Rezulta ca “naturalul” . de un lord excentric îsi fac. biologic vorbind. iar produsele “organice”. Atunci vegetarianismul estethesis ? E cu siguranta “teza”! Dar.daunatoare. Dar biftecutul “stroganoff” cum e? Vegetarienii sustin ca numai zarzavaturile (uneori nici macar gatite) sînt naturale pentru om si ca. nu. de ce variaza ele asa de mult. Sau. cum voia Antiphon. adica conventie? Iar daca regulile sîntphysis. îmbracamintea: e eaphysis sauthesis? Nuditatea e naturala. ca în cazul celui care încalca legea. existentaîn sine a regulii estephysis.de vreme ce doar particularizarile ei au corp. sunt la mare pret.ce este. ca în Anglia. salopeta este naturala. ci una ce tine de realitate”. se poarta un întreg razboi împotriva hranei modificate genetic. dar o anumita lege particulara. nu-i asa? Pe plaja. indiferent daca e sau nu descoperita de altii. ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea înseamna adecvarea la scop.

iar stiinta care se pune în slujba lor ar fi fiica Diavolului. Dar aproape nimeni nu îndrazneste. mai rau de morala revoluta a unei societati patriarhale. sa lupte împotriva celor care practica însamîntarea artificiala a femeilor sterile. el e si natural. oare toate aceste practici sînt în mai mare masurathesis decît ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult. autentice. Nu se considera perversiuni . Si totusi. a creste copii în eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale. iar stiinta care permite procedura mamelor surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului. nici pe termen mai îndepartat. Sa fie artificialul nociv numai în primul caz si inocuu în al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor în eprubeta? Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decît invers) nu sînt necesare echilibrului psihic al copilului. articolul 201 din Codul Penal suna acum astfel: “Constituie acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti în legatura cu viata sexuala. tine de conventie. sexiste. În schimb. stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii. zamisliti prin însamîntarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati în pîntec de o alta femeie. a creste pui umflati cu hormoni e imoral. cînd nu ne convine! Pe de-alta parte. de ce ne-am mai împotrivi ca o persoana . fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale. fiindca numai “orice încalcare a principiilor naturii este daunatoare”! Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii. dupa principiul lui Antiphon. Ca urmare. totul pare a fi aici împotriva naturii. Asadar principiile pietii si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile.sa obtina copii clonati de la ei însisi? Sa fie maithesis familia monosexuala decît familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv. în 2000. (În 2001 Senatul României.barbat sau femeie . ar elimina discriminarea femeilor. . dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei împlinite la închisoare. Atunci.onoare în a distruge periodic cîmpurile cu rasaduri modificate genetic. tocmai fiindca sînt naturale? Sa fiephysis numai salata crescuta pe balegar. în numele luiphysis. nu a instigat la cruciada împotriva luithesis si nici macar bisericile nu au protestat. Si totusi. întelept si animat de spirit european. iar conceptul artificialelor mame surogat nu prea trezeste indignari. iar mama femeie un artificiu degender ? Iar daca asemenea familii devin posibile.ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea însasi artificiala. a legalizat relatiile homosexuale. produsi ca în paleolitic.

viciul sînt abateri într-o directie sau întralta. pe mai departe. Ceea ce e curios aici însa este ca. daca în trecerea de la 1) la 2) avem de-a face cu unsens figurat si o abstractizare vadita. Iosua le porunceste ca.în pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui.nici “deviationismul de dreapta” nici “cel de stînga”. ci strîmb”? Presupun ca metafora “dreptului” ca “just”. engleza (right). “corect”. etc. ebraica (yasar). . foarte diferite. Dupa ce fiii lui Israel ratacesc vreo 40 de ani prin desert (cînd numai drept nu au mers. cînd nu stim ce e natura? Sau cînd numai stim? Sau cînd .sexuale actele sexuale între persoane de acelasi sex. nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic “limita naturala” dintre artificial si natural. Vitelul de aur stie de ce). de vreme ce “a o lua la dreapta” (ca si a o lua la stînga” de altminteri) înseamna tocmai a “a nu merge drept. Noua ni se învîrte capul numai cînd ne gîndim. rechts). româna nu face aici exceptie: confuziile dintre aceste doua sensuri sau între toate trei se regasesc în destule limbi. “echitabil”. înrudite sau nu. latina (rectus). germana (Recht.de fapt n-am stiut-o niciodata! DREAPTA Trei lucruri. cum sa descoperim presupusa “limita naturala”.) Sau. în vreme ce sexul anal heterosexual este act nefiresc. vine de la ideea ca eroarea.” De unde rezulta ca sexul anal homosexual estephysis si ca atare acceptabil. ne spune pe româneste cuvîntul “drept”: 1) rectiliniu (în sens orizontal sau vertical). în fond. aparent chiar o absurditate: cum poate “mersul drept” sa devina pe nesimtite “ocolire la dreapta”. rusa (pravo. conduita lor sa fie “yasar” (adica “rectilinie”). richtig. dar nici drepti n-au fost. Fireste. fara sa practice cum s-a spus cu ceva mii de ani mai tîrziu . precum franceza (droit). adicathesis si condamnabil. mai vechi sau mai recenti . Antiphon parea sigur ca stie cum sa distingaphysis dethesis. pravda). în trecerea de la 1) la 3) ne întîmpina unparadox . onest si 3) ceea ce este opus lui “stîng”. ca sa respecte Legea lui Moise. 2) just. fie si putin asupra temei! Si pîna la urma.

virtutile.e pus de Homer sa rataceasca atîta amar de vreme. sa nu se mai opuna rectitudinii. detururile sînt suspecte. sub apasarea pîntecelui si a poftelor.Dreptatea începe prin a fi un “mers drept”. precum curajul. care e “polytropos” . de la Sallustius la Martianus Capella si Isidor din Sevilla pentru a putea privi Cerul. “vertical” . ba chiar sa o sustina? De ce e dreapta “dreapta”? Pesemne. omul drept reproduce pozitia esentiala. ci si verticala: daca cel cu gînduri “piezise” e chiar judecatorul.ne spun diferiti autori antici si medievali timpurii. de la Aristotel. pe Uranos. De asemenea. fie prin “dreapta” hatisului superstitiei.orizontal . Pe de-alta parte.ca sa nu se plece spre cel mai avut. “dreptatea” e nu doar rectilinie. care. fiind el ca si Prometeu. în timp ce “balanta justitiei” . pare-se. dar nervii ce sosesc de la emisfere si care coordoneaza partile corpului au fost prinsi în curmezis de Creatorul lor. Pe de-alta parte. la o majoritate a oamenilor. ba chiar premiata “abaterea la dreapta”? Caci de n-ar fi fost asa. Toiagul sau spada Justitiei trebuie tinute vertical. e limpede ca dreptatea sa va fi “strîmba” si nu “co-recta”. dreapta este mai îndemînatica decît stînga. Dar de fapt. cum ar fi ajuns ea. Ironia este ca aceasta se datoreaza. unei anumite dezvoltari mai mari a emisferei cerebralestîngi . mai influent. mai puternic. si a nu umbla aplecat spre pamînt. Într-adevar. Ocolisul. ontologica a umanitatii: omul a fost creat “drept”. în acest fel stînga ajunge ponegrita ca inferioara. fiindca se va înclina într-o parte sau o alta spre pamînt. adica în cumpanire între o abatere în exces si una în lipsa: de pilda. numai fiindca meritele ei au ramas ascunse printre dosarele cerebrale! Oricum ar fi. Cronos.adica “avînd gînduri piezise”. precum dragele de dobitoace de la care nu avem asa de excesive pretentii! Dar atunci de ce e îngaduita. De unde cerinta “verticalitatii” justitiei: “dreptul” e dator sa “stea drept”.adica un om cu multe fete. o evitare a pierderii drumului. care prin siretenie reusise sa-si castreze tatal. fie si etimologic. a fost cu siguranta un ins cu “gînduri piezise“. Ritualul religios a fost în . prin verticalitate. ratacirea nu e “political correct”! Înconjorurile pot indica nesinceritatea interioara: nu degeaba Odiseu. neabatut. expert în înselarea zeilor. cumpatarea. pietatea înseamna sa te feresti sa pierzi drumul fie prin “stînga” bolovanilor ateismului. la origine sta observatia ca. este numit “ankylometes” . daca n-o fi fost chiar Prometeu. pietatea sînt considerate maniere de “a o tine drept”. astrele sale si asi îndrepta gîndul spre Dumnezeu. ce sînt tot atîtea orientari diverse ale cugetului . stîngacia stîngii (la o majoritate a oamenilor) e responsabila pentru ideea ca actiunile unde consecintele erorii sînt dramatice trebuie împlinite cu dreapta.

Dumnezeu e îndurator: a crutat el cîndva Ninive de dragul unora ce nu stiau “a deosebi dreapta de stînga”. a actiunii înseamna asadar a utiliza dreapta: de unde vine ca numele acestei mîini e adesea împrumutat de la cel al actiunii corecte: în unele limbi neolatine (franceza. aceasta ar fi “amestecul mîinilor”: cînd dreapta si stînga nu-si mai vad de rosturile lor prescrise de Traditie.anume “directus”. Confuzie mare! Si totusi. firesc. daca ar fi sa adaugam si noi ceva la semnele sigure ale Armageddon-ului. eu sînt convins ca se vizau alegatorii prea naivi. gata.claxona cîndva refrenul unui cîntec la moda despre soferi afumati si politisti duri. La fel se întîmpla si în engleza unde “right” opusul lui “wrong” . politic sau cum mai vreti) si faptul ca ibricul meu de cafea nu poate fi folositcorect decît cu mînadreapta e. dreptii sedeau neaparat “de-a dreapta Tatalui”.politicienii prea sireti. au si acestia un locsor în Cer. se pregatea sa piarda puterea. s-a ispravit cu omenirea! Democratia e vizata pe aceasta baza de toti criticii ei neo-traditionalisti.de “amestecul castelor”. cred a sti preaînteleptii brahmani. desi comentatorii Cartii lui Iona cred ca pe atunci era vorba despre copiii mici.“KaliYuga” .opusul lui “left”. impopulara. dreptii or fi stînd ei “la dreapta Tatalui”. o legatura… ”…Nu ne mai trageti pe dreapta!” . ori se exclude. just . Asa cum am vazut. ei ne stau noua. Si atunci s-a decis: actele sacre (precum la crestini închinarea) se fac cu dreapta. la stînga.de ce nu? . Sau nu? STÎNGA O veche conceptie hindusa lega vîrsta decadentei omenirii . dar în “fotografia de familie” pe care le-o facem uneori. româna) vechiul cuvînt indo-european pentru “dreapta” (dextra) este înlocuit cu un compus al lui “rectus” = drept. putem banui ca lucrurile s-au stricat îndeajuns de mult. “Drumul drept” parasea dreapta! Între timp. Rugamintea nu era lipsita de aluzii politice: veneau alegerile si dreapta. pasamite. Dar. Între reprezentarea ca “la dreapta Tatalui” stau dreptii (“corectii”moral. sau poate .vechime înteles ca o astfel de actiune: aici ciobirea unui vas sacru putea produce o catastrofa. corect. în vremea veche. Oricum. Corectitudinea ritualului. Cînd între “cei de sus” si “cei de jos” distinctiile traditionale se estompeaza. dreapta era a “dreptatii”. în timp ce “la stînga Sa” se .devine si “right” . se va îndura si de noi! Asta cu atît mai mult cu cît. iar cel stîngaci ori se reeduca.

la dreapta regelui au fost plasati prietenii sai.îmbulzeau pacatosii. acesta îsi schimba fortat domiciliul. legitimistii. Se face “Tory” în Anglia. a progresului. la stînga . Ghinionul stîngii este comunismul: virajul la stînga a derapat de-a binelea în anarhie. anumite distinctii se mai pastreaza. Dumnezeu nu mai conteaza. etc. cît despre Diavol. Stînga îl vitupereaza în toate felurile. S-ar spune totusi ca. socialistii. dupa poza de familie de la Voronet: “evreii întîi”. junimist la noi. la stînga . aparatorii tronului si ai proprietatii. Stînga. colonialist si neo-colonialist. Lucrurile nu se opresc însa aici. distributia s-a pastrat: la dreapta sed conservatorii. uneori ia puterea. sau s-a sinucis. politie secreta. clericalii. capitalist. nobilii si prelatii. era un fel de Dumnezeu terestru. la deschiderea Statelor Generale din Franta în 1789. pentru altii. “rosii”. convinge pe multi prin teoria revolutiei. dupa ce l-au decapitat pe unsul Domnului. în timp ce la stînga s-au asezat adeptii reformelor. se muta la stînga. terorism politic. imperialist. prin urmare. apoi ereticii si musulmanii gramada stau gata sa fie înhatati de Satana. cum bine se stie. ostil libertatii si progresului. Dar chiar mai tîrziu. trage mult spre dreapta pîna devine un fel de geaman al fascismului vopsit în rosu:national-comunismul . Legitimitatea intelectuala. dupa o faza de început. liberalii. . a Luminilor. masonii. sau a fost omorît. sau.prietenii lui Dumnezeu. considerat în mod traditional o extrema a dreptei. Asa ceva se poate. Or. anarhistii. e evacuat .amicii Satanei. fascist. apoi la gramada . ce putea fi mai normal decît sa se repete pe pamînt aranjamentele parlamentare celeste? Asa se face ca. de pilda. comunismul.ceilalti! Dar “amestecul mîinilor” se face simtit tot mai clar odata cu trecerea timpului: mai întîi stînga capata legitimitate morala.scîrtîind din încheieturi .la dreapta. partizan al razboiului sau al razboiului rece si ce mai vreti. ar fi de fapt o alta extrema terorista. fiindca regele. fie si cu nuante: la dreapta . adepta a “Revolutiei Nationale”.Pavel dinEpistola catre romani ). în care se amesteca teama cu nu stiu ce secreta admiratie diabolica. totalitarism si celelalte.radicalii. rasista a stîngii. “Junker” în Germania. un timp. stîngista. chiar fascismul. subversivii. ori a luptei de clasa. nationalistii. vedea si în scena Judecatii de Apoi pictata pe peretele exterior de vest al manastirii Voronet: acolo “evreii întîi” (vorba sf. Pentru unii. unsul lui Dumnezeu. îl acopera cu ocari grele: pentru ea Diavolul e dreptaci si exponent al reactiunii. dar si politica s-ar spune. era data în “leasing” Diavolului: nu întîmplator cuvîntul “sinistra” însemnînd la origine ”stînga” în latineste (ca si în italieneste) a capatat conotatia obisnuita azi.

încurcatura este maxima. iar stînga vrea egalitate si protectia statului. Dar oare Mussolini era de dreapta.abtibild. .a fost de stînga? Pe scurt."asa-zisul" . aduna ce pot într-un manunchi uni-directional si proclama moartea ideologiilor. etc. în schimb. destepte. sa invoce drept circumstanta atenuanta “confuzia mîinilor” si apropierea “eschaton”-ului? Mai stii. dupa care esueaza cu toatele? Sa-l invitam pe actualul sau viitorul prim-ministru ca. Poate ca asa se explica si faptul ca la noi mersul reformelor are sprinteneala pasului de cioclu: cine e la noi la putere are fie doua picioare stîngi. de o teapa de dat la buget. cuvînt . de la începutul secolului XX. Daca. a libertatii. se comporta adesea de parca ar avea tristul hadicap de a detine doua mîini stîngi. iar dreapta se regaseste zvîrlita la stînga. dar mai ales cuvînt - . îndemînatice si ambele drepte! ASA-ZISA O mica locutiune adjectivala . Unii demagogi sau ideologi ciugulesc de peste tot. promotor al “vointei”."asa-zisa" . în schimb. Luati situatia de la noi:cine este de stînga. fie doua drepte. cînd vine prilejul vesel (si tot vine) de vreun furtisag acolo. dar si în spiritul economiei de piata.liberalii. cuvînt . Oricum clatinarea sa nu ar trebui sa mire! Sa dam atunci vina pe “Kali-Yuga” pentru faptul ca guvernele României iau simultan masuri egalitariste. al “mitului” ambidextru în politica. acesta nu are angoase: în chestiile serioase. parca îi cresc spontan mîini puternice. prin apetitul pentru reforme. la nevoie. atunci vechea CDR de pilda a fost mai de stînga. iar CDR . poate ca o va face si singur.ajung la dreapta. Un caz emblematic. iar PDSR este mai de dreapta.si ce grozava cariera publica facu ea în România acestor prea-generosi ani! Cuvînt tampon.speraclu. dreapta este aparatoarea proprietatii. cînd e de facut treaba. este cel al lui Georges Sorel: critic înversunat al reformismului de sorginte iluminista.Si iata cumstînga devine dreapta. de vreo mînarie. Cît despre grosul natiunii. taranistii. cine de dreapta? Daca stînga se distinge prin vointa de a schimba. el este un admirator deopotriva al lui Mussolini si al lui Lenin. iar Lenin . atunci lucrurile stau în oglinda: PDSR (PSD) devine de stînga.

iata-i si pe ei ajunsi repede. din aceasta dilema nu putem iesi. iar daca au fost militari (între timp avansati la grade mari). Am avut.atrocitati la Timisoara. unii destepti îi spuneau deja "asa-zisa revolutie". (O locutiune geamana este “autointitulatul(a)”: cînd se spune “organizatia auto-intitulata “Porumbeii verzi” nu intentionez sa atrag atentia asupra faptului ca cei din “Porumbeii verzi” si-au spus singuri astfel. Securitatea. a fost . Am avut teroristi. un cetatean onorabil si patriot. de vreme ce orice organizatie îsi da singura numele.sustin destui . si ea bineînteles. sau sa nu le pronunte numele.zic unii rau-voitori . în 1989. cu un "asa-zisul (-a)" si se gîndesc ca au obtinut o victorie categorica asupra realitatii nesupuse. Cînd X devine. nu prea multi. sterilizat. la cîteva saptamîni. chipurile. care se încapatîneaza sa reziste “vointei nationale”. dar totusi nu chiar pîna la ultima treapta. "asa-zisii disidenti". sau un "asa-zis dosar". pe scurt. .ce sa mai spunem! Mai e pîna sa aflam daca am avut fiecare cîte un dosar.) Omul primitiv obisnuia. manipulati de Securitate sau de "agenturi straine". o vom face pe poarta "asa-zisei" amnistii ce va fi pusa în actiune de justitia noastra “asa-zis independenta”.stigmat. au fost "asa-zise atrocitati". sus de tot pe scara progresului. prin vointa cuiva. îl proiectezi în teritoriul discreditarii. cu care desubstantializezi semnificatia numelui determinat. morti. care a comis . o revolutie. le-au comis "asa-zisi militari". dupa cum se stie. bineînteles. îi conferi unce spectral. Vorba lui Farfuridi. altminteri fiind o foarte reala si binefacatoare forta patriotica. Urcati. raniti. De fapt si de drept. dar tocmai de aceea. în gura multor autoritati publice. sau daca putem. cît despre dosarele tinute de ea . lucrurile stau cam asa: daca au fost atrocitati. sa stearga numele dusmanilor înscrise pe stelele funerare. aneantizat. Cu totii si cu toatele s-au evaporat si au intrat în regatul lui "asa-zisa". Alungînd numele inamicului destestat în nefiinta. în decembrie 1989. ci semnific faptul ca noua nu ne plac “Porumbeii verzi” si îi tratam ca si cînd ar fi uzurpat nobilul nume. Mai e si Armata. politicienii si jurnalistii nostri placheaza cuvintele ce acopera realitati inconfortabile. am avut gloante trase. Stiam ca am avut si noi cîtiva disidenti. cu atît mai demni de respect si admiratie.doar o "asa-zisa politie politica". el era convins ca distruge orice efecte ale actiunii dusmanilor respectivi. Cluj si Bucuresti. al nesigurantei. anihilat valoric. "asa-zisul X" iata-l împins în "zona crepusculara". al echivocului existential. de fapt. redactat cu "asa-zisa contributie" a unui "asa-zis turnator".

antisemitism. A grand seigneur tout honneur: în anii trecuti. Rasism. de n-ar fi fost adapostiti de Rahab. încît arestarea sau demiterea unor sefi militari. sa le izgonim. pentru a argumenta însa în directii vadit opuse: Pavel.Putem lungi listaad libitum : încalcarea drepturilor omului în România? As! Numai "asa-zise încalcari" ale unor (cum spun unii mai în soapta. am aflat si ca o criza politica ce a paralizat viata politica a tarii peste trei luni si a adus mai daune politicilor de privatizare si de investitii straine. Si. Si mai ales: ce bine ne-ar prinde sa putem spune: "asa-zisa saracie". si ca faptele adica faptele prescrise de Torah . ori din SPP nu a putut fi decît un "asa-zis uragan politic" si care nu a putut decît sa "asa-zis-compromita" armata si "organele" (sau "asa-zisele organe?). Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine. în rasparul realitatii.11. în fine. sovinism. Fireste.nu sînt prioritare. extremism. si astfel. pe care anumite "cercuri rau intentionate" din strainatate le reproseaza României. Iosua a trimis mai înainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. scrie (Heb. cu îngradirile de rigoare: caci nu prea ne vine sa zicem: "asa-zisa inflatie". antisemitism? Deloc. etc. "asa-zisul marasm economic". sovinism. convinsa ca cetatea va cadea oricum. “asa-zisa coruptie”. Pe scurt: traim sub semnul lui "asa-zisa". “asa-zisa inflatie”.adica ceva atît de eteric. am avut pe vremea regimului Constantinescu si un "asa-zis scandal Otopeni" . o prostituata din oras. "asa-zisa incompetenta". Mai mult. mai cu aplomb) "asa-zise drepturi” ale omului. Rahab nu-i denunta autoritatilor. care voia sa demonstreze ca mîntuirea omului se face prin credinta. "asa-zisul declin al nivelului de trai". a fost o "asa-zisa criza". în schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutati mai tîrziu de israeliti. în neant! RAHAB Zice-se ca atunci cînd fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul. ci doar: "asa-zisul rasism. Acestia ar fi cazut în mîna inamicilor. cu o vorba.31): .

Important ramînece a facut : i-a salvat pe spioni. comunitatea cu obligatiile . în ultima instanta. mai ales la început. ceea ce Max Weber a numitetica responsabilitatii : a actiona cîntarind consecintele. oportunism si calcul. cladite de Biserica. indiferent de ce s-ar întîmpla apoi . Iata asadar o femeie pacatoasa care. Si invers. Am putea spune ca. Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. Rahab e o adepta aeticii convingerii : crede ferm în ceva si procedeaza cum îi dicteaza datoria. daca existau “faptele” considerate juste. “calea lui Pavel” si “calea lui Iacob” nu se opun. credinta nu se putea manifesta decît între zidurile institutional. pare însa a fi opusa: “Dar oare Rahab. o face însa . tot asa credinta fara fapte este moarta”.Interpretarea unui alt apostol. îsi si tradeaza tara. pentru Pavel.pentru ocauza dreapta. si. Desigur. “Nulla salus extra ecclesiam” . Riscul acestei etici este ca actiunea justa poate fi realizata si din interes. Gîndirea utilitarista are aici originea.inclusiv faptele bune. în plus. credinta putea fi prezumata. Iacob. dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort.un edificiu deopotriva teologic si institutional impozant. La urma-urmelor. despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact în chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei. pe masura institutionalizarii principalelor curente protestante. institutia. fiat justitia” este deviza lor.e alt mod de a spune ca.cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va întîmpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine. dimpotriva. Poate ca. Asemenea oameni pot însa deveni lesne fanatici si dezinteresati de consecinte: “pereat mundus. ar putea exista si oportunism în cazul ei . crestinul de rînd a fost învatat ca.pare a sustine Pavel. prostituata -întreaba el retoric în epistola ce-i poarta numele. Întrebarea este:ce o mîntuie ? Credinta ei în cauza Dumnezeului unic . fie si în vederea unei cauze juste? Multe sute de ani. menit sa conduca o omenire pacatoasa spre o redemptiune la nesfîrsit amînata. dispretuita de locuitorii Ierihonului. Rahab adopta. La Iacob. indiferent de nuante.nu din fapte a fost socotita dreapta. Dar mai poate functiona cu adevarat eticul pe baza calculului. Nu . dogmatice si chiar fizice.”Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii. calea “credintei”.raspunde polemic Iacob.de aici decurge tot restul . Doar ca “faptele” nu mai erau asimilate Torei iudaice. ci sînt complementare.religiei însasi . dupa ce i-a primit pe spioni în pace”. uneori teribil de primejdioasa. ci prescriptiilor Bisericii. prescriptiile normative. Dar încet-încet.recunoastem ca de aici a venit inspiratia lui Luther si Kant. considerînd ca faptele singure sînt echivoce. a vrut sa se razbune.ni se spune . protestantii au accentuat mult mai mult. si aici “religia”. sau pe ai sai.

Asa ceva nu ar fi fost posibil pe timpuri. într-un Fuehrer. în progres. Sa fie întîmplator faptul ca o opozitie tinuta bine ascunsa de la începuturile crestinismului a redevenit patenta acum. dar azi. prin totul. credinta în extraterestri ramîne “extra ecclesiam”. devotiunea fata de anumite texte considerate revelate sau profetice. “Solum extra ecclasiam salus” ar putea sa proclame toti acestia. credinta personala a cuiva îl priveste numai pe acesta singur. Razboaiele din Iugoslavia au demonstrat recent. doar ca miza “faptelor” tine tot mai mult de sfera socialului. Vorba lui Lucretius Carus: “Tantum relligio potuit suadere malorum”! Altii au abandonat decisiv “religia”. în OZN-uri. chiar daca ei nu vor sau nu pot sa traga toate consecintele de drept. Predicile care încearca sa le respiritualizeze par sa aiba un efect extrem de modest. “dezvrajirea” lumii a facut cîtiva pasi decisivi. cît rau poate face acest tip de religie cînd e vorba sa procure cazarme institutionale nationale. într-un star de cinema.si “credinta” au ramas relativ asociati si greu de disjuns. si-au pierdut de mult pentru ei cea mai mare parte a sensului spiritual si au devenit comuniuni sociale. la nivelul religiei: în vreme ce credinta în îngeri este sustinuta si canonizata de Biserica. banalizat. . ba chiar a identitatii comunitare si nationale. Daca. cînd statul si biserica sînt separate. cînd. la nivelul credintei. în post-modernism. cît si a consecintelor practice. Acestea. asta s-a întîmplat numai pîna ce secularizarea. despartirea dintre “calea lui Iacob” si “calea lui Pavel” a devenit un fapt comun. În ce cred ei? În orice. în arta abstracta. de pilda. Apartin nominal unei Biserici. Asta însa nu înseamna ca “religia” e în disolutie. au toate caracteristicile credintei: încredere irationala într-o idee mistica. cei doi termeni . în New Age. ori participa la ceremonii si sarbatori. în sfîrsitul lumii. în fapt. în “întîlniri de gradul trei”. multa vreme.“religia” cu faptele sale . în victoria proletariatului. devalorizarea “faptelor” . ca principiu: în stiinta. etc. poate chiar merg din cînd în cînd la slujba. Sa spui ca toate acestea nu sînt “credinte” în sensul paulin ar fi o eroare: în fapt. ocazii de bucurie profana. “Dumnezeu a murit”. dupa destule aparente.adica deopotriva a dovezilor materiale. dar au ramas nu mai putin niste credinciosi în felul lor. de fapt. sa înarmeze cu simboluri religioase brate asmutite împotriva altor identitati. crestinismul este în declin? Asadar despartire: pentru unii. Prin ce se deosebeste cel care crede ca Pamîntul este vizitat de nave extraterestre de omul medieval care credea în îngeri? Prin nimic. normal. Cred ca putem spune ca acum însa.respective au capatat o importanta tot mai mare. pentru majoritatea oamenilor din tarile cît de cît modernizate. în ecologism.

neînsemnat.idea saueidos însemna exact ceea ce se vede mai bine: “aspectul. Cu siguranta însa ca echilibrul mental al oamenilor este astazi mai precar decît în trecut. aceste doua etici. de ce a facut Rahab. daca moderna separare dintre religie si credinta îi face pe oameni mai fericiti decît i-a lasat sa fie traditionala complementaritate a celor doua etici. ori. poate ca. printr-o transmutare chimica misterioasa demna de fanteziile lui H. atunci dispunem de ceva minuscul. de pilda. o nebunie sa cutezam sa ne pronuntam asupra fericirii celorlalti. vezi omul. ca în expresia: “mai puneo idee de unt ca sa iasa supa buna”! N-a fost asa întotdeauna. chipul”. dar nu în ultimul rînd. Dar. comise în numele unui nou zeu. Nu stim. de azi si din totdeauna ai eticilor lui Pavel si ai lui Iacob se silesc sa interpreteze lucrurile în moduri ce nu mai pot fi . Sigur. înfatisarea. adaptarea lor la semeni. La greci. mai adevarat. converg în ipoteza ca tradarea. prin puterea de smirghel a timpului care razuie treptat toate urmele. oamenii de azi sînt mai liberi. Am spune ca tocmai asta e problema cu ea: cînd cineva exclama iluminat: “am o idee!”. Luati. Oricine va admite faptul ca ideea e ceva care nu se vede. prostituata. în fond. cînd e vorba de unanumit vizibil. dar nu vezi “ideea”. prin urmare. desigur.Cînd admira o . Pe scurt.Wells. adeptii de ieri.iata .Ar fi.G. (Adesea nici mai tîrziu. daca totusi alteori se vede ceva din “idee”. moralitatea lor mai problematica. cînd “o aplica”. cît si în alte destule modalitati. initial. îi vezi fericirea. prin scamatoriile limbii.reconciliate. ceea ce a facut? Nu vom sti niciodata. prin acea putere inefabila de aspirare a banilor numitadeturnare de fonduri ? Asa. mai tare. în schimb. altminteri divergente. sau chiar colaborationismul lui Rahab. au fost juste… …Dar daca n-au fost? IDEEA Cum devinevizibilul invizibil ? Prin magie neagra. la lume si la ei însisi mai fragila. mai mare. pe pragul dintre fiinta si nefiinta. Sa observam totusi ca interpretarile lor au opremisa comuna: ca Rahab afacut bine nerespectînd porunca regelui de a-i preda pe cei doi spioni. cuvîntul “idee”. Cel putin. tot nu vezi nimic!) Cu bunavointa.

ba mai curînd inversiunea de sens a fost produsa. (Ceva asemanator s-a întîmplat si cu cuvîntul latinescspecies . pentru noi. Pisicitatea.vezi bine . cognitie. fiinte omenesti. Adica. De aici provine faptul ca în multe limbi. sau pe greceste.dupa cum am aratat . Ideile fura urcate în Cerul inteligibil.Conon. ca “era frumoasa la înfatisare”. Trecerea de la vizibil la invizibil se poate urmari si în alt cuvînt:teoria .theoria însemna “spectacol”.asta e o pisica! Cum de stiu ochii ca e o pisica? Fiindca are forma speciei! Iata de ceidea saueidos au capatat un sens mai abstract: mai putin “aspect” în general.nu poate fi deloc tradus prin “o idee de frumoasa”. ele devenira cu adevarat invizibile. Iar dacaidea vine de la un verb (idein) care înseamna “a vedea”. Formele. sau marimea: o pisica grasa si gri este la fel de pisica precum una costeliva si alba. Formele lucrurilor deveniraesente . sau Ideea patului. adica “a privi”. literal “stiu. pe de-o parte. fiindca am mirosit”. În greaca veche. fie ea zeita sau muritoare. “a examina cu privirea”. culorile corpurilor. sau “a afla” . “a vedea”. Esential pare a fiforma. ci simplu. Cîrnitatea. adica Ideea pisicilor si asa mai departe. pe de-alta. Schimbarea. ceea ce. ceea ce . ne permite sa apreciem formele. Un cuvînt înrudit estetheatron . De altminteri. Homer spunea ca dînsa e “frumoasa la idee”. perfectul verbului “a vedea” (oida) înseamna întotdeauna “stiu” si nu “am vazut”. Cuvîntul însemna . ba chiarforma specifica.întîlnindu-l odata pe filosof. se spune ca un adversar al lui Platon . ne descrieprecis lumea.theoria . din “aspect”. este esential. de un om. coada. blana moale . întelegere.Patitatea. i-ar fi spus: “Vad paturi. ne plaseaza în spatiu.“aspect”. în mod precumpanitor. cred . “alai”. mai întîi de un fapt de structura psihologica. în fine. adica Forma. verbul “a vedea” (sau echivalenti) poate avea si sensul de “a sti”. mai mult decît celelalte simturi. apoi de un fapt de limba greaca si. cîtforma. sustrase privirilor profane. patru labe. fireste “stiu. pozitiile. . ca sitheorema sînt si ele derivate verbale de latheaomai . fiindca am vazut.” (În limba cîinilor. pe numele sau. adica Ideea nasurilor cîrne. Platon veni. Dar ceea ce face în mod esential ca lucrurile sa poata fi clasificate este mai putin culoarea.derivat al verbuluispecio “a privi” -. se spune. “chip” a ajuns sa însemne si “specie”. Subtile de tot. care. Cîndva. dimensiunile. o legatura psihologica profunda între cunoastere. urechi ascutite. indiscutabil. Vazul.de pilda “I see” din englezeste. si mai ales sa le distingem clar.“teatru”. asa cum cerea etimologia. Exista.) Deplasarea de sens s-a produs si în cazul derivatuluiidea . mustati. nici prin “era frumoasa ca o idee”. si vedere.) Si în fine. Bot scurt.femeie.

“nereal”. ideea este mai curînd irealitatea. pentru noi. “lucru nerealizat sau chiar irealizabil”. cînd cerinta de baza este sa implementamacquis -ul comunitar? Si totusi. preferînd ideile fara femei (sau femeile fara idei) dar ea a fost coborîta si din locul sau de fiinta intelectuala demna. asa ca îsi descoperise un fel de alt ochi cu care sa fie zarita! Cu “ochiul mintii” sau “ochiul spiritual” se pot vedea Idei cu duiumul. si pune-te pe treaba!”. Cine sta sa contemple azi Idei. evaporata. De-aia n-are supa gust! NICI 1.Am uitat! -Se vede . “ Pacat. dar ce ne facem cu practica?” Daca pentru Platon.Cu ce seamana lumea? Cu o simfonie bine compusa. micsorata. Dar unde se afla ele? Calatoresc pe Cerul inteligibil? Ori le ragasim plantate adînc. ceea ce ma scuteste sa insist. dar si atîtia alti întelepti dupa ei? Cu un . ducea dorul dupa vechea sa vizibilitate grosiera. dar nu vad Patitatea!”. carora nu le prea placeau femeile frumoase “la idee”. Ca proba: . Nu numai ca biata idee nu se mai vede de mult . “Ideea” erarealitatea autentica. asa pierita cum e. i-ar fi raspuns: “asta fiindca ai ochi sa vezi paturi. în interiorul constiintei? Si cum au ajuns acolo? Le-am format noi. cum credeau grecii. Asa s-a trezit diminuata. sau ne-au sosit gata formate.Ai pus. “himera”. aproape aneantizata. mai are si Ideea rostul ei. mîhnit. draga. La care Platon. se vede bine.asta au facut-o filosofii. sunînd armonios. Ideea devenise de nevazut si totusi. dar nu ai ochiul cu care sa vezi Patitatea”. e numai o idee!” sau “ideea e buna.maestre. abia putin fardata. la nastere? Cunoasteti bine aceste grave întrebari ale filosofiei. se pare. “idee” capata adesea sensul de “vis”. draga. pîna la urmao idee de unt ? . Mai vreau sa subliniez doar un singur detaliu al dosarului Ideii: pentru ca traim. Nu-i rar ca auzim pe unul cum se rasteste: “mai lasa ideile. într-o epoca practica si materialista.

în ultima analiza. Asta arata ca nu traim nici cu adevarat pe aceeasi planeta! Vai! De fapt. nici sigur o ordine. lucrurile nu au prea mare importanta.K. dar nici consecventa în a accepta cu usurinta nu mai putin rea. Daca nu ne-am întelege. sa si cadem de acord unii cu altii. precum diplomatii. Dar nu putem. Or. Nici. (Asta presupunînd ca mai avem zile pîna la “ultima analiza). nici. lumea ar fi o ordine. Sîntem de acord ca avem diferende. dar nu în aceeasi banca. nici. lumea ar fi cu totul un haos. E falsa consecventa de a demonstra totul. asa cum e falsa si consecventa de a lasa totul fara demonstratie. a voi întotdeauna sa fii în interval nu e si asta o forma perversa de consecventa? Consecventa caii de mijloc! Iar daca da. dar intervalul e fara repere . e falsa consecventa în dezordine. nici nu ne pierdem în spatiu în neorînduiala. care îi dam ocol la diferite distante. O. putem sa ne dam unii altora lectii. asemanarile sînt izbitoare. Orice consecventa e falsa. sa ne întelegem unii cu altii. de ce e mai buna consecventa inconsecventei decît consecventa consecventei? E mai buna. E buna. trecîndu-l grijuliu în toate agendele! Stii ca e bine sa te asezi în interval. 2.precum virtutea la Aristotel. Stam în aceeasi clasa. aflate în miscare browniana? Nici. sa împarti apoi suma la doi si sa te bucuri de rezultatul mediu si sa-l tii minte definitiv. în ultima analiza. nici… . E falsa consecventa în ordine. Chiar între oameni straini. Putem. Si apoi. lunile ei. Asta arata ca nu vietuim fiecare într-un univers izolat. Acolo unde cu adevarat ne putem convinge unii pe altii. nu poti stii unde esti mai mult decît într-un cinematograf în care s-a stins lumina. E multiplicitatea lumii pîna la urma unitate? E orice unitate pîna la urma multiplicitate? Sau nu exista niciodata “pîna la urma”? Nici. Chiar între oameni apropiati. sau nu-i mai buna? Nici. Dar unde sa asezi mijlocul. ramînem fiecare la parerile noastre intransigente.untohu va bohu . putem explica. sîntem numai satelitii aceleiasi planete. acordul ramîne imposibil în nenumarate situatii. 3. calea de mijloc . de unde se vede de ce opiniile ramîn pîna la urma ireductibile. nici. Cu o armata defilînd? Sau cu o armata în deruta? (Sau cu o armata la cazan?) Nici. Nici nu cadem cu totii pe planeta noastra centrala unica. E falsa si rea consecventa în a impune. nici. iar unde au mare importanta.haos de particule. Exista un singur univers comun! Ura! Si totusi. precum lunile lui Jupiter. ea nu e nici chiar un haos. divergentele si diferentele ramîn enorme. nici. asadar. cum sa-l obtii? Doar nu poti aduna consecventa si inconsecventa cum ai face cu doua numere. Putem comunica. Daca am cadea de acord pîna la capat.

4. …Ma doare capul! STRAINUL Printre binefacerile modernitatii se numara. responsabila pentru circulatia informatiilor.un fel de “altul” moderat printr-un “acelasi”.oaspete. nici. Încet-încet “xenia” a devenit o institutie importanta în lumea elenica. Se stabileau astfel legaturi de ospitalitate reciproca între persoane si familii. Darcine era strainul? Cine eraaltul? Oricine care nu era nascut în orasul. Anumite distinctii însa erau esentiale: la greci.fiind .inamic. pe “hospis” . a încheierii unor afaceri. ca si vechiul cuvînt frantuzesc “ost” cu acelasi sens. tot în latineste. în tribul. nici. si tendinta de a dizolva teroarea si misterul care învaluiau cîndva pestrain. sau nu? Nici. radacina este înrudita cu cea care a dat. Dar cum de sîntem ceva ce abia vom deveni? Existentialistii spun: sîntem ceea ce devenim. ba chiar în satul unde se întîmpla sa soseasca. pecelalalt. fara însa sa ramîna totusi incompatibil cu el.“guest”. ori “oaspete” dintr-un alt oras. Exista o esenta a hamburgerului. Esentialistii spun: devenim ceea ce sîntem. nici. aveau nevoie de gazde unde sa traga. Totusi cuvîntul (si notiunea) nu si-a pierdut niciodata ambiguitatea sa nelinistitoare:altul nu se dizolva niciodata complet înacelasi. pealtul . sau “dusmanul”? Probabil ca. astfel ca “xenos” a ajuns sa însemne “prieten”. a unor tratate între cetati chiar. iarasi. Dar cum putem sa fim o esenta care nu exista? Exista o esenta a omului? Nu exista o esenta a omului? Nici. deoarece pe atunci nu existau hoteluri. dar în limbile germanice a generat cuvinte care înseamna “oaspete”: germana -“Gast”. mai întîi “oaspetele”. deci. nici. Cum grecii începusera sa calatoreasca mult si se vizitau reciproc în cetatile lor. engleza . pesemne. nici. (De la “hostis” vine în româneste “oaste”. Ce a fost. E omul e la fel cu hamburgerul? Sau e el cu totul altceva? Nici. Un vechi cuvînt indo-european a produs în latineste vocabula “hostis” . strainii de neam elenic care soseau într-o alta cetate greceasca se numeau “xenoi” .ambiguitatea : oaspetele .) Pe de alta parte.

unaltul - inspira teama si, pîna la proba contrarie, era un potential inamic. Totusi, cît timp afirma intentii pasnice erai dator sa-l primesti cu toate onorurile, sa-l tratezi ca pe un oaspete. Mai ales ca strainul - odata primit în casa - putea deveni obiect de nespusa curiozitate. Într-o lume închisa, cum a fost si este înca lumea societatilor traditionale, fara jurnale, radio, televizor, ca sa nu mai vorbim despre Internet, el reprezenta aproape unica deschidere, singura sursa de informatii din departari - informatii a caror credibilitate era, de altminteri, greu sa fie verificata. Cînd stia sa si povesteasca ales, precum Odiseu sau Simbad, strainul era o prezenta fascinanta si indispensabila: fetele casei se amorezau negresit de el. Si ce altceva era la origine Fat-Frumos decît un “xenos”, un strain de departe, ce-si istorisea presupusele lupte cu zmeii? Pentru a fi în stare sa povesteasca, însa, strainul trebuia sa stie sau sa vorbeasca limba locului, sau un dialect înrudit. În vremurile acelea, la scoala nu se predau limbi straine, si abia romanii de buna conditie au început sa învete greceste pentru a se cultiva. Trebuia, apoi, sa se închine acelorasi zei, sau unora recunoscuti cumva si de catre gazde. Obiceiurile sale alimentare, formulele de salut si de politete, îmbracamintea, aspectul fizic trebuiau sa aiba puncte importante comune. Altminteri, daca apartinea altui alt grup etnic, unei alte rase, daca zeii sai nu aveau nimic comun cu cei ai gazdelor, comunicarea devenea imposibila, iar umanizarea alteritatii prin ospitalitate era înlocuita prin demonizare si respingere hotarîta.Altul se absolutiza, devenea pur si simplu, nualtcineva, cialtceva. Un astfel destrain absolut era scos aproape în afara umanitatii: era un “barbaros” - spuneau elinii - adica un om carebîlbîie , nu vorbeste deslusit, articulat, precum “oamenii”; sau era “niemet” (neamt), adica “necuvîntator”, cum îi declarau slavii pe germani! Iar pentru drumetul care, spre nefericirea lui, se întîmpla sa ajunga printre oameni de alt neam si alta limba, adica printre “barbari”, acestia, parînd neoameni, capatau proportiile unor monstri. Asa s-au nascut Lestrygonii, Lotofagii, Ciclopii lui Odiseu, fapturi antropofage, sau hranindu-se cu lotusul uitarii, uriasi ori vrajitoare malefice precum Circe. Toate aceste sperietoare fusesera la origine doar “nemti” - insi ce pareau ca boscorodesc sau îngaima ceva, si nu ca vorbesc “ca oamenii”! Iar daca “xenoi” puteau fi prieteni si oaspeti, ba chiar daca încalcarea regulii ospitalitatii fata de ei constituia un pacat, “barbaroi” ramîneau etern dusmanii prin excelenta. Platon, apoi Isocrate cereau ca, în loc sa se razboiasca unele cu altele, cetatile grecesti sa se uneasca, pentru a porni un razboi total împotriva “barbarilor” - adica a persilor. Iar Aristotel credea ca, prin natura, “barbaroi” sînt “Untermenschen” - si ca atare sînt meniti sclaviei. Fata de “xenoi” - atitudinea cuvenita este

prudenta si politetea, fata de “barbaroi” - violenta dusa pîna la sclavie sau la genocid! Desigur, trecerea timpului a adus modificari de perceptie: în cazul unora dintre barbari, dispretul a fost înlocuit de respect si chiar de admiratie: Herodot îi lauda pe persi, si mai ales pe egipteni. Platon îi considera pe ultimii drept depozitarii unei întelepciuni ancestrale, mostenita de la atlanti, pe care neamurile mai tinere, precum elenii o uitasera. Fenicienilor grecii le recunosteau nascocirea alfabetului si întemeierea unor cetati importante precum Teba, iar pe evrei Teofrast îi socotea un “popor de filosofi”. Tot asa, Tacit a scris cu entuziasm despre germani, pe care îi vedea depozitarii unor virtuti pe care contemporanii sai, romani decadenti, le-ar fi uitat. Încet-încet, omenirea civilizata a cautat sa largeasca teritoriul “xeniei”, împingînd barbaria spre confinele lumii. Dar demersul n-a fost continuat, decît partial, în secolul XX. Ostilitatea fata de “barbaros” - fata dealtul în care se vede de fapt neomul -altceva - s-a manifestat cu o forta enorma în antisemitism. Dupa cum a aratat, în cartea saImaginea evreului în cultura româna, Andrei Oisteanu, evreul este vazut de mentalitatea traditionala europeana ca fiindstrainul absolut. Totul, în cazul lui, ealtfel , religia, obiceiurile, purtarea, ocupatiile. De aceea i se atribuie, în mentalul colectiv, însusiri monstruoase: e otravitor, sacrifica copii crestini, înseala, tradeaza, pute, pe scurt e o încarnare a non-umanului. Oisteanu citeaza o “gluma” culeasa în Maramures: “Pe cine ai întîlnit, Ioane? Un om si-un jid!” “Jidul ealtceva sinu numaialtcineva. Cîndva Strainul-xenos era, cum spuneam, nu numai un personaj ce inspira teama, ori curiozitate, ci si un ins înconjurat de o aura de mister.Cine e el de fapt,de unde vine? Si este el cu adevarat cel care spune ca este? Poate ca este un Haroun al-Rasid deghizat în cersetor, ce vrea sa vada cum traiesc supusii! Dar daca “xenos”-ul, oaspetele, e cumva un zeu travestit, precum fusese Demeter, care o cauta pe tot cuprinsul pamîntului pe fie-sa rapita, Persephona? Stia atunci ceva Homer, cînd spunea: “Cu-nfatisari de oaspeti-straini se-ntîmpla ca zeii Altfel mereu tot apar, cetati ei strabat si colinda.” (Od.XVII,485-486) Sau, în chip de “xenoi” pot veni chiar îngerii Domnului si Dumnezeu însusi, asa cum i s-au aratat ei, sub înfatisarea a trei barbati straini, lui Avraam, ce sedea în umbra cortului sau de la Mamre, într-o zi de canicula. Ospitalitatea - spalatul picioarelor drumetilor, plecaciunea, taiarea orataniilor, masa - devine, în aceste conditii o precautie

înteleapta împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascata, pizmasa si refuzata le-ar putea declansa oricînd. Nici sodomitii, nici multi altii nau avut-o si au platit amar. Aminteam, la început, despre binefacerile modernitatii ce, prin comunicare, contacte umane nenumarate, globalizarea modului de a trai, de distractie, uniformizarea relativa a obiceiurilor, a sarbatorilor, a felurilor de mîncare, multiplicarea infinita aproape a traducerilor si generalizarea învatarii limbilor straine, insinuarea multiculturalismului a atenuat, a diluat notiunea de “strain”. Binefacere? Adesea da, fara îndoiala. Si totusi… Cine mai e azi “xenos”, cine mai e azi “barbaros”? “Xenos” aproape nu mai e nimeni în societatile moderne, si dimpotriva, toti tindem sa fim deopotriva de barbari, unii pentru ceilalti. Întreacelasi sialtceva, între “noi” si “aliens”nu mai exista intermediar. Teritoriul “xeniei” a fost îngustat tot mai mult. A fi, sau nu strain se reduce azi la posesia unui anumit pasaport. E putin, e mult? Depinde. Dar închipuiti-i-va pe feacienii lui Homer cerîndu-i lui Odiseu pasaportul, cu vizele de rigoare, pentru a se convinge ca într-adevar personajul, caruia îi mersese buhul pentru nascocirile sale, a trecut prin apele teritoriale ale Sirenelor si ca a avut permis de sedere prelungita la nimfa Calypso! Altminteri, azi ospitalitatea a devenit si ea o elementara convenienta sociala - banalizata, simplificata, instrumentalizata - pentru o vizita. Curiozitatile sînt satisfacute de presa, televizor si abia daca o palida bîrfa mai vine de la musafir. Si apoi, timpul e scurt si totul trebuie planificat. Surprizele nu sînt recomandabile. Si Haroun al-Rasid, si zeii chiar - de ar veni azi în vizita - se cade sa o faca cu un telefon prealabil. Sau cumva chiar asta e necazul - disparitia ratiunii camuflajului: nu numai ca nu mai exista cu adevarat“xenoi” , dar, dincolo de obrazul celor ce ne intra totusi în casa - obraz devenit aidoma cu al nostru, nu mai exista, de regula, nici vreun calator guraliv, nici un dusman care spioneaza, nici un print mascat, nici macar un calif incognito - si, cel mai putin dintre toate, unzeu ascuns ...

MÎÎÎRRR…

Cum îsi învinge o fiinta spaima de un potential inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existentei unui inamic, ori

Porthos – eroul lui Dumas – îsi lasase doua mustati enorme pe care si le rasucea mereu tantos si amenintator. cu zanganit de arme si hîrîit de senile. se laudau ca au drept rubedenie niscaiva zeu. el a învatat alte metode. de un copil în fuga. exaspereaza pe vecini. Nu este altceva decît un spectacol de putere pe care oamenii îl joaca pentru a-si afirma prezenta. clantanea feroce din dinti. cînd vedea de pe balcon porumbei în zbor. îsi lua „tranzistor“. Motanul meu. tocmeste sa stea . în fata lui. înaintea celorlalti si mai ales înaintea lor însisi. nu are nici un efect asupra eventualului hot. Cocosii se înfoaie. Mai cu seama dictatorii care se stiu urîti si în primejdie se întrec în defilari grandioase cu fanfare asurzitoare. dispune mai multe posibilitati procedeaza altfel: îsi ridica un meterez înalt si opac înaintea vilei si. Enerveaza pe trecatori. sau drept soacra vreo nimfa si îsi prindeau la coif panase enorme colorate. îsi ocarau cît puteau de tare adversarul. Cît despre mijloacele concrete ale reprezentatiei puterii. pe care nici vorba sa-i prinda. alarma de la masina e tocmai ceea ce trebuie: ea suna tot timpul si în orice situatie: e masina abia atinsa de un cîine. Astazi. vrea sa lase sa se creada ca e o încarnare a fortei. virilitatii. se înrosesc si cîrîie. potentei. a carui prezenta în preajma masinii nu mai poate fi distinsa de aceea a unui copil inocent. Junii cu dare de mîna calaresc cu mare viteza cîte un „Harley Davidson“ nichelat si uruitor. iesea cu el „la iarba verde“ si asurzea pe toata lumea cu decibelii proprii si personali. mizerabil de slaba si de vulnerabila? Simplu: „se da în spectacol“ cît de mult o tin puterile si. de o pasare – zbiara. Dar ce-mi face românasul nostru. sînt doua:alarma si bodigardul. bate vîntul mai tare – rage. îmbolnaveste de nervi pe oricine si. muge. cînd vrea sa se dea mare si tare? Pe timpuri. desigur. trece un camion mai greu – urla. invincibilitatii. însa. de acum peste trei mii de ani. în sinea ei adînca.de inimicitia însasi a lumii? Cum îsi învinge o fiinta spaima de ea însasi. atunci cînd se stie. ele difera numai dupa specie si împrejurari: Eroii lui Homer. mizerabila. Statele organizeaza parazi militare. Pentru publicul ceva mai larg si nu prea afluent în mijloace. Cine. În principal. altfel fragila. prin cît mai mult vacarm si culoare. adecvate „tranzitiei“ si ajustate posibilitatilor sale financiare.

Nu-i de mirare: cel mai vechi si mai obisnuit truc de a-si învinge un moment frica de necunoscut si de moarte este sa te fortezi sa-i bagi în sperieti pe toti ceilalti: or.unul-doi bodigarzi. Si. de moarte. sau toate mijloacele din dotare la presupusul adversar. Eventual. cu tatuaje colorate. sau oricum. compune-ti o masca teribila (cu pene în cap. în Romînia.cîinele infernal. S-a aflat ca. iar filosofii cinici îsi derivau numele de la cuvîntul grecesc pentru “cîine” (kyon-kynos). avînd în total 14. de viitor. spionii cu simbrie si insultele din presa ce urmeaza par sa poata fi mai de folos. slab. în general: daca ti-e frica de oameni. zbîrleste-ti ostentativ mustatile – tehnica e universal valabila. se pare ca unele partide. exista sute de firme de „paza si protectie“. Arunca uitaturi sumbre în jur (cu ochii proprii sau cu cei închiriati ai bodigarzilor). cîrîie. ce se vor crunte. sau finantele. cu bîte si cu priviri tîmpite. Aceasta pe buna dreptate: într-adevar – observase Platon – cîinii sînt niste animale cu adevarat filosofice. Socrate jura peCîine (adica. „intervention“. de frica însasi si daca te simti neaparat. bicisnic. acestia au si o masina cu girofar pe care sunt înscrise cuvinte ca „special“. de lume. daca alarmele. Sînt echipati în negru. atunci zbiara (cu vocea personala sau prin intermediarul electronic al alarmei). “security” si „force“. ori cu girofaruri la masina). sa nu se lase amagiti si indusi în eroare . patrunse de duh filosoficesc: ei stiu mai bine decît oricine sa distinga prietenul de dusman. în ale carui însusiri ei vedeau o imagine ideala a filosofiei care. si mai ales un anumit partid extremist. înfoaie-ti coada. Majoritatea acestora nu au alt rol decît sa faca pe cocosii în poiata bogatilor zilei. daca chiar bodigarzii nu ajung. cu insigne lucioase. pe Cerber . Unii – se pare – se ocupa si cu ascultarea ilegala a telefoanelor sau cu deschiderea corespondentei firmelor concurente. cu centiroane sclipitoare. În sfîrsit. spune un adevar muscator ce încalca toate convenientele. de viata. pentru ca acestia sa se simta tari precum Porthos. au si ele un „serviciu special de informatie“. Scrîsneste din dinti cît te tin maselele. se crede). de femei. de la motani la senatori! Mîîrrrr! CÎINII Cum se stie prea bine.000 de angajati. pesemne.

etc. dupa care primesc o binemeritata dar delicata pedeapsa. din pacate. pronunta. Or. recenzeaza. prea adesea botnita! Interesanti au devenit. medalii onorifice. exista mai întîi. filosofi „de paza“. Un fel de jucarii! Ei fac deliciul stapînilor lor. Acestia stau încruntati. chiar daca nu au. sa împrumuti ceva de acolo. crezi ca ceva trebuie scos de la pastrare. asemenea pudeli sau pechinezi filosoficesti se întîmpla sa mai muste usor. Doamne fereste. îsi umfla pieptul si le sticlesc ochii – ce pacat pentru ei ca au lantul de gît! Apoi sînt filosofii „de apartament”. coltii aseptici bine frecati cu periuta hermeneutica si apoi. sînt mereu în razboi cu un inamic pe care îl asalteaza neîncetat si pentru binele comunitatii – asta e neîndoielnic. în mod „politically correct“. dupa ce sînt . – esti întîmpinat cu latraturi furioase ce te urmaresc de peste gardurile revistelor. sau ca nu merita chiar atîta grija. constienti de marea lor misiune. în numele stapînilor lor. Lor trebuie sa le pui. „cerberi“ în toata legea. Uneori. Acestia sînt micuti si nostimi. decît trei guri. ei hamaie gros. ori un os bun de ros. De aceea. si filosofii „de expozitie“. Între timp. denunta. le dau mîncare fina scoasa din conserve de realitate si le pun chiar funde în culori ontologice.de false aparente. coada. critica. Latra dialogic de forma unii la altii. în ultimul timp. asemenea cîini-filosofi se numeau “sofisti” si primeau ori un baston peste fund. în joaca. îsi arata pieptul. Pe timpuri. colti academici se pregatesc sa te sfîsie si. divizati si ei în mai multe cinuri: soiul cel mai al naibii – un fel de „dog german filosofic“ – se ocupa cu „politia gîndirii“. nu si trei creiere: pazesc strasnic „marile valori ale umanitatii“. pe toti ceilalti. Vrei cumva sa te apropii. sau de „companie“. daca nu te tragi repede înapoi. sau „mediatici“: Aranjati si ferchezuiti. au parte de recunostinta. ori diferite „tezaure nationale de o valoare inestimabila“. Stilul lor este sa mîrîie la oricine nu le face pe plac. ori. ei sînt purtati de zor pe la „mese rotunde“ si pe la diverse simpozioane. risti sa fii sfîrtecat de-a binelea. tot cel mai bine este sa bagam de seama la realitatea „din viata“ (nu cea „din carti“). ce altceva mai de pret decît vigilenta dinaintea adevarului ne-am putea dori de la filosofi? Dar oricare ar mai fi indiciile livresti ale vechii înrudiri dintre neamul filosofilor si cel al cîinilor. Chiar ca nu merita mai mult! Vin la rînd filosofii „politisti“. însa. semeti. Si iata ce constatam: La fel ca în rîndul cîinilor. care îi îngrijesc. adica îi cenzureaza. cu „pedigree“ filosofic si ideologic bine stabilit de placuta ce o poarta la gît. anunta. chiar spirituali. Sa-i vezi numai cum iau urma a ceea ce e declarat interzis! Aduna carti. „pretiosul bun al cugetarii universale“. amuzanti.

si. asa ca si rasa filosofilor de „vînatoare“ autentici sta sa se stinga. Pe de alta parte. Asta. daca nu îi pot alunga (ceea ce de obicei. anumiti cetateni onorabili îi persecuta zdravan. „Maidanezii“ îsi fac chiar o onoare din a fi liberi. „maidanezi“. dar. numeroase sînt triburile filosofilor. au o întelegere. din pacate adesea se întîlnesc si „javre“. dupa ce îsi mai trag sufletul. care îi rasfata si îi despaduchiaza. casa proprie n-au. îl constituie filosofii „vagabonzi“. desigur. fara sa se mai preocupe de altceva. televizati.fotografiati. cît si „ogari“. cei pe care nu stii unde sa-i plasezi si cum sa-i asociezi traditiei si care dau din coada la orice rasfat. etc. Aproape ca uiti cu ce fel de vietati ai de a face. de obicei „paradigme feminine“. decît altii si sînt. Sînt mai amabili. „fara stapîn“. Totusi. oricum. „corcituri“ – eclecticii.Bernard-zi. pîna ce nu dau de un gard mai dosnic… Un caz aparte. Exista si aici. ridica iar nasul în vînt pentru o noua alergare. cei mai demni de consideratie sînt filosofii ce se înrudesc cu cîinii de vînatoare. suflete caritabile. sau pe maidanele din jurul blocurilor). ca si cele ale cîinilor! Si totusi. atît „dulai“. Precum cîini. adica si cockeri. si conversatia nocturna cu Luna… sau cu ce o mai fi dincolo de ea… . si „mare“. filmati. e vorba despre rase mai noi si vai. Din pacate. Cum se vede. sau chiar. cîini pe de-o parte. asa cum exista si „catei“. un singur Dumnezeu si o singura culoare în blana. prin urmare. Acestia – vorba lui Platon (zdravan ogar!) – adulmeca de zor. nu pot). ca si printre cîini. sa-i spunem „relativista“ a acestuia: faceti un test: oferiti-le un os… Fireste. masa proprie n-au. si nu înceteaza sa goneasca dupa vînat pîna ce. cu totii au în comun doua obiceiuri. Astia aleaga mereu din loc în loc. precum cîinii cu acest nume. îi declara un pericol pentru igiena cetatii si. exista în filosofie si „scund“. cu veche traditie prin multe parti. vînatul de pret s-a facut rar în timpurile noastre (s-au taiat tot felul de paduri). pornesc în fuga mare la „vînatoarea Fiintei“. Îsi gasesc însa si protectori. filosofi. majoritatea. fie nu au prins ceva. fie se prabusesc istoviti la pamînt. pe de-alta. de a nu asculta – zic ei – decît doar de „vocea adevarului“. iau urma adevarului si. Exista filosofi de „rasa“ – acestia nu au decît un singur stapîn. burse. un singur rezervor de citate. si St. exista si în lumea filosofiei. la care nu ar renunta în veci: dragostea netarmurita pentru plimbare (în gradina Lyceului. daca vreti. pe care unii îi numesc filosofi „de curte“. imagineaza diferite solutii de ecarisaj. exista si filosofi „de lupta“ – acestia sînt polemistii – si exista filosofi care latra scurt si musca rau: cei ce scriu în aforisme. pe „Philosophenweg. Exista chiar si filosofi „mioritici“ si „carpatini“. mai primesc diferite onoruri: invitatii la alte simpozioane. înca neomologate! Varietate mare. inteligenti si rasati.

din pricina mai ales a mîniei feministelor. cuvintebarbati si cuvinte-femei. dar si cuprinse de o febra “hippie”. ea era oachesa cu mustati -o foca. fie si pe ultima fila a Cuvintelnicului.bazat pe ceea ce ele numira “amorul derivatiei mecanice si fara sens”. care au vazut acolo poate pe drept . celebre cîndva. ea malaiata -o para. ea cu barbia în pamînt -o cocoasa. frati si celelalte rubedenii! Nu mai vrem sa stim de familiile noastre “de cuvinte”. nu mai tinura seama de paradigme. gramatica la deconstructie! Traiasca dreptul la restituirea identitara! Vrem sa ne însotim cu cine ne place si cu cine ne seamana la fason!” Revolta prinse corp si mai multe cuvinte . îndragostite lulea unul de celalalt. azi aproape uitate. în ignorarea preceptelor semanticii. etimologie si. mai multe cuvinte. analizate si clasificate. de înrudiri semantice. înseriate dupa criteriile unor pretinsi savanti rupti de viata! Jos cu filologia.REVOLTA CUVINTELOR PERECHI Cica într-o buna zi. lingvistica la reciclare. El o ardea cu privirea -un foc. fericite si libere de constrîngeri. ilustre cîndva prin faptele lor demne de marile cronici ale Antichitatii: El era cu pliscul în cer -un cocos. de etimologii greco-ebreo-latine. destul cu descendenta din limbi moarte. El era batos -un par. Iata. perechi-perechi. începura. mai sînt înca pomenite urmatoarele personaje de legenda. fugira din sînul familiilor lor. Ele îsi luara lumina tiparului în cap. Totusi.chiar daca destule refuzara cu demnitate teapana sau pruderie întepata . numele si însusirile principale ale numai cîtorva dintre aceste cupluri de cuvinte. au zis: “gata.tot felul de dovezi de falocratie. prin urmare. ne-am saturat de parinti. bune numai de muzeu! Ne-am saturat sa fim scuturate.adica concubinaj de cuvinte . consemnate.aruncara în josul paginii catusele gramaticii si ale lingvisticii. afixe. chiar si asa. .ÎNCHEIERE . sa se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac .

El era pe gît -un cap. . ea cu buchetul -o cala. ea era dupa primavara -ovara.2 tinea întuneric -o seara (ser-cuvînt bigam. ea pe umeri -o capa. ea freca podelele -o ceara. ea facea mofturi -o toana. El distrugea femei -un viol. ea da insomnii -o vina. ea la galeata -o toarta. El cu herghelia -un cal. ea era de piatra -o gema. El cînta ales -un ton. ea nr. El norocos -un loz. El te taia -un fier. ce sa-i facem!). El la tîrg -un troc. El te invita înauntru -un bar. ea nu iesea -o pata. “ea” sfînta -o papa. El era primar -un var. ar trebui amintita si prezenta unui cuplu de lesbiene: “El” sfînt -un papa. ea la grajd -o troaca.un vin. El era dulce -un gem. ea se ducea învîrtindu-se -o rola. El baga la magazie -un port. El urla -un lup .oloaza. ea nr. ea distrugea urechi -o viola. ea de pus în cap -o poala. El era de pus în buzunar -un pol. El tinea la rece -un ser. ea-i facea cu ochiul -o lupa. El se uita de sus -un cer. ea românca verde -o tara. El nu se misca -un pat. ea nu-l merita . El era rus alb -un tar. ea te tinea afara -o bara.El da ameteli. ea da din clanta -o poarta.1 tinea de cald -o sera. ea te musca -o fiara. El era la ospat -un tort. Mai apoi. El se ducea dupa actrite -un rol.

sa nu uitam de un cunoscut transsexual. dupa un timp.Si.56. prezent. În consecinta. lucrurile au reintrat în normal si uitarea s-a asternut peste toate. tot el statea pe divan -o pasa. 240.ro ISBN 973-8342-21-x ©Societatea Culturala Noesis Presedinte Diana Tatulescu .98. treptat. Astfel. dar neaparat pe aceasta nota suav-melancolica.ro 091.20. chiar si revolta cuvintelor a devenit istorie. desigur în tonul batrînului François Villon: “Unde-s cuvintele de altadat’ ?” Caseta tehnica Coordonator al publicatiilor Noesis Remus Cernea remus@xnet. Dezordinea pe care el a produs-o a fost atît de mare. în ambele ipostaze: El statea pe divan -un pasa. în fine. încît multa vreme situatia lingvistico politica nu a putut fi restabilita. destul de scandalos pe atunci.Cuvintelnicul nostru se încheie si el.53. Asta este tot ce ne mai putem aduce aminte despre acel vechi eveniment. fireste. Totusi.80 Web-editor Gabriela Bagrinovschi ella@topmail.

ro noiembrie.noesis.www. 2001 Multumiri: Revista PC Magazine CUPRINS CUVINTELNIC FARA FRONTIERE Sponsor Caseta tehnica Date bio-bibliografice CUVÎNTUL FOSTII NUMELE CIBERNETICA NEO MINISTRII MAGISTRII BEHEMOT UNU STATUL PARLAMENT CRIMA PEDEAPSA IDIOTII NU TRADUCEREA AIDA CAPUL EUFEMISMUL COMUNICAREA SAPTAMINA (I) SAPTAMINA (II) AMBROSIA ADEVARUL SCOALA CLASA AMERICA .

STIHIA OCCIDENT POLITIA NASUL REVOLUTIA PHYSIS DREAPTA STÎNGA ASA-ZISA RAHAB IDEEA NICI STRAINUL MÎÎÎRRR CÎINII ÎNCHEIERE . de-a latul si de-a dura vocabularului de baza .REVOLTA CUVINTELOR PERECHI ANDREI CORNEA CUVINTELNICFARA FRONTIERE sau Despre tradarea Anticilor de catre Moderni de-a lungul.

Masina de fabricat fantasme. Facultatea de Litere. Humanitas. Teora 1998. Profesor asociat la Universitatea Bucuresti. Stiintifica 1986. Colaborare permanenta la revista “22” din 1990 si la “Observator cultural” din 2000. 1998. istoria mentalitatilor si filosofie. publicate din 1977. Meridiane 1985. Printre ele: Ecclesiocratia. Turnirul khazar . Polirom 1998. Platon . Doctorat în Filologie Clasica.Cartea Româneasca 1988. .împotriva relativismului contemporan. Teora. Traduceri din greaca veche: Platon -Republica. Aristotel -Metafizica. Cercetator la Institutul de Studii Orientale.Nemira 1997. 2001. 1952) Studii de Istoria Artei si Filologie Clasica.Humanitas 1995.Clavis 1994.filosofie si cenzura. Ed. Penumbra. Cartea Româneasca 1991.Andrei Cornea (n. Scriere si oralitate în cultura antica. Mai multe volume de istoria artei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful