Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite - Postul Mare, Schmmeman

1. Cele doua sensuri ale Sfintei Impartasanii

Dintre toate regulile ce apartin Postului Mare, de o importanta cruciala, specifica Postului,
este o cheie a traditiei liturgice, regula care interzice savarsirea Sfintei Liturghii in zilele din timpul
saptamanii.
Sub nici o forma Sf.Liturghie nu poate fi savarsita in timpul Postului, de luni pana vineri, cu o
singura exceptie sarbatoarea Buneivestiri, daca aceasta cade intr-una din aceste zile. Miercurea si
vinerea este fixata o slujba de seara speciala, in vederea impartasirii; se numeste Liturghia Darurilor
mai inainte Sfintite.
Avem expresia si aplicarea unui principiu liturgic fundamental: incompatibilitatea
Euharistiei cu Postul. Pentru a intelege sensul acestui principiu trebuie sa se inceapa cu Euharistia,
si nu cu Postul.
Atunci de ce se da Sf.Impartasanie in timpul zilelor de post, la Lit. Darurilor mai inainte de
Sfintite?
Nu cumva aceasta contrazice principiul enuntat mai sus? Trebuie sa luam in considerare al 2 aspect
al sensului ortodox al impartasanei, sensul ei ca izvor si forta de sustinere a efortului nostru
duhovnicesc.
Nu se oficiaza Sf.Euharistie in zilele de post, deoarece celebrarea ei este o continua inaintare
in bucurie. Ca Taina si sarbatoare a Imparatiei, ca praznic al Bisericii, este incomparabila cu postul
si nu se savarseste in timpul postului; ca Har si putere a Imparatiei care lucreaza in lume, ca izvor al
principalei noastre hrane si arma in lupta noastra duhovniceasca, Euharistia este centrul Postului.
2. Cele doua sensuri ale Postului
Daca Euharistia nu este compatibila cu Postul, de ce atunci se mai savarseste in sambetele si
in duminicile din Post, fara a strica Postul? Aici canoanele Bisericii se contrazic unele pe
celelalte. Unele dintre ele interzic a se posti duminica, altele interzic intreruperea postului timp de
40 de zile. Aceasta contradictie este aparenta, cele 2 reguli ce par a se anula reciproc se refera la 2
sensuri diferite ale notiunii de post.
Exista 2 cai sau moduri de a posti, ambele cu radacini in Scriptura si in Traditie si care
corespund la 2 necesitati sau stari distincte ale omului.
1. post total - inseamna abstinenta totala de la mancare si bautura.
Postul total, prin insasi natura lui, este de scurta durata, de obicei limitat la o zi sau chiar la o parte
dintr-o zi. Inca de la inceputul crestinismului, postul a fost inteles ca o stare de pregatire si
asteptare. Foamea fizica aici corespunde asteptarii spirituale a implinirii, inceputului intregii
existente umane in atingerea bucuriei.
In traditia liturgica a Bisericii gasim acest post total ca pe cea din urma si impreuna-pregatire pentru
o mare sarbatoare, pentru un eveniment duhovnicesc decisiv, de ex. in ajunul Craciunului si al
Botezului Domnului. Redusa la un inteles fizic si, in mod vulgar, fiziologic, vazuta doar ca o
disciplina, aceasta regula isi pierde sensul. Nu este de mirare ca Romano-Catolicismul care, in urma
cu mult timp, a inlocuit intelesul spiritual al postului cu unul juridic si disciplinar (de ex., puterea de
a acorda dispensa de la post, ca si cum Dzeu ar avea nevoie de post, si nu omul), in zilele noastre
a abolit postul euharistic.
Postul total este expresia principala a acestui ritm de pregatire si implinire, prin care Biserica
traieste, pentru ca reprezinta asteptarea lui Hristos in aceasta lume si aducerea acestei lumi in
lumea ce va sa vina.
2. post asceza - consta in abstinenta de la anumite mancaruri si intr-o reducere substantiala a dietei
alimentare.
Scopul acestuia este de a elibera pe om de ilegala tiranie a trupului, de acea capitulare a sufletului in
fata trupului si a poftelor sale care constituie un tragic rezultat al pacatului si al caderii omului.
Numai printr-un lent si plin de rabdare efort descopera omul ca el nu numai cu paine va putea trai
restaureaza in sine insusi suprematia sufletului. Factorul timp este esential, pentru ca este nevoie
de timp pentru a dezradacina si a vindeca boala aceasta generala si universala, prin care omul isi

considera starea normala. Arta ascetismului a fost regasita si desavarsita in traditia monastica si
atunci a fost acceptata de intreaga Biserica. Ea constituie aplicarea in viata omului a cuvintelor lui
H, Care spune ca puterile demonice ce-l stapanesc pe om nu pot fi biruite decat prin post si
rugaciune. Isi are radacinile in ex. lui Hristos Insusi, Care a postit timp de 40 zile.
Canonul care interzice postul duminica inseamna ca in aceasta zi postul este intrerupt prin
Euharistia insasi, duminica, ziua Domnului, transcende postul, asa cum se transcende si timpul.
Duminica,Ziua Imparatiei, nu apartine acestui timp, al carui inteles ca pelerinaj sau calatorie este
exprimat tocmai prin Post; duminica ramane nu ziua postului, ci a bucuriei spirituale. Chiar
intrerupand postul total, Euharistia nu intrerupe postul ascetic care prin insasi natura sa cere
continuitate in efort. Nu exista contradictii intre insistenta Bisericii ca noi sa mentinem abstinenta
de la anumite mancaruri in duminicile postului si la interzicerea postirii in zilele in care se oficiaza
Euharistia. Este clar ca numai urmandu-le pe amandoua pastrand simultan, timp de 40 zile, ritul
euharistic al pregatirii si implinirii, si efortul sustinut de salvare a sufletului, putem cu adevarat
atinge scopurile duhovnicesti ale Postului.
3. Impartasirea de seara
Esentiala caracteristica a Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite - este o slujba de seara.
In Ortodoxie, Euharistia este intotdeauna precedata de o perioada de post total. Acest
principiu general explica faptul ca Euharistia, diferita de toate celelalte slujbe, nu are o ora fixa a sa,
pentru ca timpul oficierii ei depinde de natura zilei in care trebuie sa fie oficiata. Intr-o sarbatoare
mare, Tipicul prescrie o Euharistie foarte devreme, deoarece Privegherea indeplineste functia de
post sau pregatire. Intr-o sarbatoare mai mica, fara Priveghere, Euharistia se muta la o ora mai
tarzie, astfel ca intr-o zi din cursul saptamanii ar trebuie sa se tina la pranz. In zilele in care este
prescris un post total pentru intreaga durata a zilei, Sf. Impartasanie intreruperea Postului este
primita seara. Euharistia, fiind intotdeauna sfarsitul pregatirii, indeplinirea asteptarii, are timpul sau
de oficiere corelat postului, fie sub forma unei Privegheri de toate noaptea, fie se tine individual.
Cand in timpul Postului miercurile si vinerile sunt zile de ajunare, slujba Impartasirii, care este
plenitudinea Postului, devine o slujba de seara. Euharistia este intotdeauna sfarsitul pregatirii si
implinirea asteptarii; iar zilele de abstinenta si de post total, reprezentand cea mai intensa expresie a
Bisericii ca pregatire, sunt incoronate cu impartasirea de seara. Miercurea si vinerea, in timpul
Postului, Biserica recomanda abstinenta totala de la mancare pana la apusul soarelui. Aceste zile
sunt alese ca fiind potrivite impartasirii in timpul Postului. Orice cuvant spun, orice fapta savarsesc,
orice gand imi trece prin minte devin importante, unice, ireversibile si fie se afla in acord cu
asteptarea mea de Hristos, fie in opozitie cu acesta.
Hristos a venit; Imparatia insa trebuie sa soseasca! In aceasta lume noi putem doar
anticipa slava si bucuria Imparatiei. Aceasta anticipare ne este data ca sa putem dori si iubi si mai
mult Imparatia, pentru o mai desavarsita comuniune cu Dumnezeu in ziua cea neinserata ce va sa
vina. Asteptam seara acestei lumi, care ne va face partasi la bucuria stralucirii sfintei slave a lui
Dumnezeu.
4. Randuiala slujbei
Dupa Vohodul mic si imnul de seara Lumina lina... se citesc 2 pericope stabilite din VT,
din cartile Facerea si Proverbe. VT conduce catre Hristos, asa cum Postul conduce la luminarea
Botezului.
La Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite nu este punere inainte, nici jertfa, nici Euharistie,
nici sfintire, ci taina prezentei lui Hristos in Biserica este revelata si manifestata.