Ce fac când am un examen sâmbăta?

1
Ce fac când am un examen sâmbăta?

2
 Grafică:
Alin SÎ RBU

Tehnoredactare:
Alin SÎ RBU

Surse imagini:
ww.123rf.com
www.envato.com
www.pexels.com
www.freepik.com
Ce fac când am un examen sâmbăta?

„Pocăitu”, de ce
n-ai venit sâm-
bătă la școală?
Nopţile copilăriei mele, păzite de îngeri şi
de părinţi iubitori, se tulburau de dumini-
că spre luni. În fiecare zi de luni, în pauza
mare, diriginta îşi făcea numărul cu mine:
mă scotea în careu şi-mi punea de ani de
zile această întrebare, modificându-i, une-
ori, doar apelativul (adică, în loc de pocăi-
tu’, îmi zicea sectantu’, adventistu’). Chiar la
grădiniţă, tuturor copiilor educatoarea li se
adresa părinteşte, pe numele mic, doar la
mine parcă striga de fiecare dată catalogul:
„Munteanu”. Până şi prietenii cu care crescu-
sem la bloc, la porunca şcolii, luau în serios
jocul „hoţii şi vardiştii”; la fotbal, eram tot
rezervă de copil de mingi, pentru că marile
meciuri erau sâmbăta. Pierdusem şi olimpi-
adele, şi corul şcolii. Şi toate acestea... pen-
tru acelaşi motiv...

4

Stau acum şi privesc retrospectiv. Toată pe-
rioada şcolară, inclusiv liceul, am avut parte
de acelaşi tratament: careuri, cravate roşii şi
PTAP (Pregătirea Tinerilor pentru Apărarea
Patriei), caiete şi cărţi învelite obligatoriu în
hârtie albă, „mustrări” la palmă, adminis-
trate cu coada de la bătătorul de covoare,
şi ore unice în săptămână, programate in-
tenţionat doar sâmbăta. Într-o perioada ca
aceasta, ce mă mâna pe mine la biserică în
fiecare sâmbătă, ştiind că duminică noaptea
nu voi dormi de spaimă, răsucindu-mă în
pat, cu gândul la întâlnirea cu curtea şcolii,
plină de colegi care mă alintau spunându-mi
„Adventisică”? „Mariusică” li se interzisese
de către regim.
Ba într-o vreme, mi-au răsărit în cap mai
Ce fac când am un examen sâmbăta?
multe „scuze” ca s-o mai tai şi pe la şcoală,
mai ales că bunii mei părinţi niciodată în di-
mineaţa Sabatului nu-mi sugerau direcţia:
spre şcoală sau spre biserică. Mă gândeam,
de pildă, că-mi ajunge cât am îndurat de
la grădiniţă până la liceu. Ce rost are să mă
stresez, gândeam eu, când alţii copii de
adventişti, chiar dacă n-ar mai avea ore
sâmbăta, din obişnuinţă tot s-ar duce la
vreo pregătire sau la orele de instrument,
odraslele având program de biserică doar în
Sabat după-amiază, când aveau poezii des-
pre Domnul Isus la ora muzicală.
Şi, dacă nu se schimba regimul în ‘89 şi
ajungeam la facultate (dacă nu era admitere
sâmbăta!), oare ce făceam cu examenele, cu
balul bobocilor, cu absolvirea…?
5
Ce fac când am un examen sâmbăta?

„Chiţ, chiţ…
n-avem frică de
pisici!”
Era într-o vineri la prânz. Deja îmi pregăti-
sem răspunsul la întrebarea profesorului de
cor, dacă vin sâmbătă la „Cântarea Români-
ei”. Nici el nu s-a mai dus. De fapt, chiar s-o
fi ascuns pe undeva. M-am dus vineri sea-
ra la biserică. Adunarea... cam împrăştiată.
Credincioşilor nu le venea să creadă că arde
Biblioteca Centrală Universitară din Bucu-
reşti şi au rămas să vadă revoluţia până la
capăt... în direct.

6
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

Luni, la şcoală, linişte... Toate erau pe dos.

Chiar şi bătătorul de covoare dispăruse. Nici
tu careu, nici tu cravată! De-acum înainte,
fără ore sâmbăta! Asta da viaţă! Să tot fii ad-
ventist. Mai ales de când cu ordonanţa împo-
triva discriminării sub orice formă, nu mai
au voie să-ţi spună în public „sectant”.

Prietene, e imposibil să nu ai pe lângă tine

pe cineva care a prins măcar o bucăţică de
şcoală în comunism. Pune-i câteva întrebări,
inclusiv pe-aceasta: „Când era mai uşor să
fii adventist, atunci sau acum?” Cert este că,
dacă Dumnezeu a hotărât să apari în istorie
la o anumită dată, de atunci înainte tu tre-
buie să figurezi în statisticile cereşti cu con-
tribuţii semnificative pe care să le fi adus în
transmiterea modelului adventist de viaţă.

Întâlnesc tineri cărora le place biserica, care

sunt atraşi de cerescul atmosferei, preferând
locul de închinare în detrimentul „chemări-
lor” cotidiene. Însă, toate acestea dispar o
dată cu norişorul de prigoană sau de jignire
care se profilează la orizont. Şi-atunci pare
atât de important examenul în Sabat sau li-
cenţa… Dacă adventismul tău este doar unul
de vreme bună, păţeşti ca eroii unui cântecel
pe care-l reţin de la grădiniţă:

„Ne cunoaşte-o lume-ntreagă,

Noi suntem taraful „Chiţ”.
Jucăuşi şi buni de şagă,
N-avem frică de pisici!
Chiţ, chiţ, chiţ, chiţ, chiţ, chiț
N-avem frică de pisici!
Chiţ, chiţ, chiţ, chiţ, chiţ, chiț
Că nu sunt pe-aici!

7
Ce fac când am un examen sâmbăta?

Aveţi adventism
fără persecuţie?
Atacurile vrăjmaşului sunt, de cele mai multe ori, directe, frontale, iar tu nu trebuie să uiţi că
eşti adventist. Tinereţea trece şi, dacă vei căuta doar episoadele sărbătoreşti ale adventismului,
dacă vei fugi de confruntări, îţi vei trăi viaţa ca un adventist falit. Şi-ţi va fi uşor să renunţi la
idealuri.

Te-ai întrebat vreodată: Care-i motivul dispreţului? Doar pentru simplul motiv că aparţii acestei
biserici, sau pentru faptul că le eşti o permanentă mustrare prin felul tău curat şi demn de a trăi?
Care sunt atacurile cărora trebuie să le faci faţă? Spre ce latură a vieţii se îndreaptă? Care sunt re-
laţiile tale cu exteriorul? În ce fel te tratează semenii şi de ce? Cum faci când ai examene în Sabat?
Ai curajul să-ţi măsori forţele cu vrăjmaşii?

8

De cele mai multe ori, suferim de complexul
minorităţii, al inferiorităţii. Ne vedem nişte
pitici, ruşinos de mici şi de neajutoraţi. Ştiu
că acum mă contrazici. E-adevărat, avem
tupeu când suntem numai între noi, nu ne
mai ajunge biserica şi stăm pe-afară în tim-
pul slujbei. Avem impresia că suntem cei mai
tari din sud-estul Europei.
Fii atent la perspectiva din care priveşti şi tră-
ieşti viaţa. Ai fost creat să depui o mărturie.
Vreau să-ţi amintesc un episod biblic, isra-
eliţii şi ierihoniţii despre care citim în Nu-
meri 13,25-33. Ce aveau israeliţii? Corturi,
ciomege, efectiv redus etc. Ce-aveau ieriho-
niţii? Popor puternic, cetăţi inexpugnabile
şi oameni pregătiţi să lupte. A, israeliţii mai
aveau şi examen fixat în Sabat. Poate cineva
să schimbe ecuaţia? Ai dreptate. E mai uşor
Ce fac când am un examen sâmbăta?
să vezi uriaşii decât pe Dumnezeu. E mai la
îndemână să vezi imposibilul decât pe Dum-
nezeul imposibilului. Dar Dumnezeul nostru
spune că nu îngăduie nimic mai mult decât
putem noi duce. Toate lucrurile lucrează
spre binele nostru. Nu-i aşa că ştii astea de la
„lădiţă”? Atunci, când ai de gând să le aplici?
Cui se adresează?
Un examen în Sabat este mai provocator
decât cucerirea unei cetăţi cu mâna goală?
Ameninţarea cu pierderea anului este mai
serioasă decât ţipetele de război ale ieriho-
niţilor cu tăişul armelor scânteind în razele
soarelui? Mi-a fost ruşine de mine, fricosul,
când am citit ştirile din Ierihon. Cum îi ve-
deau uriaşii? „Ne-a apucat groaza de voi şi
toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră…;
ni s-a tăiat inima şi toţi ne-am pierdut nădej-
dea înaintea voastră.” (Iosua 2,9).
9
Ce fac când am un examen sâmbăta?

Vezi, chiar aşa gândesc profesorii şi cole-

gii tăi. Pentru că ar vrea să-ţi curme elanul
de biruitor. Ei ştiu că situaţia este în mâna
Dumnezeului tău şi vor să te obstrucţioneze,
doar-doar să te împiedici până la linia de so-
sire a cursei la care eşti câştigător din start.

Încă te mai întrebi de ce te atacă oamenii?

Asigură-te că atmosfera în care trăieşti şi lu-
crezi te stimulează spre dezvoltare. Suntem
oameni slabi dacă luptăm doar cu fluturi sau
cu pitici.

10
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

„Frate pastor, vă rog să-mi

rezolvaţi problema cu privire la
examenul din Sabatul următor!”
Într-un alt articol din cartea pe care tocmai o ai în mână, liderul relaţiilor oficiale din biserica
noastră din România a scris toate prevederile legale care te ajută în depăşirea obstacolelor. De
aceea, în continuare, îţi voi sugera câteva căi de „atac”.

Să spunem că tocmai ai aflat despre recuperări sau chiar despre examene fixate în Sabat. Nu
intra în panică! Vezi cât timp mai ai la îndemână pentru eventuale schimbări. Pentru că, sper să
fi înţeles, barierele apar doar ca să fie date la o parte. N-am văzut nici o cale ferată cu barieră
non-stop.

11
Ce fac când am un examen sâmbăta?

În primul rând, roagă-te. Nu-L chestiona pe

Dumnezeu cu întrebări la care ai deja răs-
puns. Cere-I curaj pentru consecvenţă. În
al doilea rând, ia o decizie. Te duci sau nu?
De ce da şi de ce nu? Dacă te-ai hotărât să
te duci, cartea pe care tocmai o citeşti nu e
pentru tine. Deja ai pierdut. Dacă eşti decis
să lupţi, citeşte în continuare. În al treilea
rând, pregăteşte-te pentru confruntare. Nici
chiar Isus nu s-a resemnat în faţa cursului
vieţii şi, când a fost pălmuit, a întrebat „De ce
mă baţi?” Aşadar, arată ce ai învăţat la biseri-
că şi apoi luptă.

Un element foarte important este cel legat de

timp. Dacă vrei să rezolvi, apucă-te de trea-
bă cu suficient timp înainte, chiar imediat ce
ai aflat de fixarea datei. Nu lăsa soluţionarea
crizei pentru ultima săptămâna de teamă
sau din alte motive. Atunci, profesorii tăi vor
avea dreptate spunând „Ai venit prea târziu!.
Adresează-te direct celui responsabil să ia
o decizie favorabilă ţie şi nu sări gradele.
Nu vorbi directorului şcolii, dacă problema
este de competenţa profesorului. Trebuie să
ai întotdeauna o rezervă, un for superior la
care să faci apel.

12

Înainte de a-i bate la uşă, întreabă-te:
‣ Care este motivaţia deciziei mele de a nu
merge la acel examen sau curs? Atitudinea pe
care o ai faţă de chestiunea în cauză te tră-
dează. Tu crezi că Dumnezeu poate rezolva
sau mergi doar să dovedeşti că nu se poate?
Trebuie să fii tu însuţi convins că ceea ce ţi
se întâmplă e în planul lui Dumnezeu, că ni-
mic nu scapă atenţiei şi grijii Sale, că trebuie
să fii martorul Lui şi, în felul acesta, faci un
mare serviciu celui din faţa ta.
‣ Ce-i voi cere? Schimbarea datei, amânare
etc.? Nu intra în cabinetul omului doar ca să
spui „Cum vreţi dumneavoastră, să trăiţi!”
Ceea ce ai primit de la Dumnezeu ca răspuns
la rugăciune transmite mai departe. Sau
ţi-e frică să ceri lucruri mari? Dacă aştepţi
o minune, cere-o. Altfel, cum Îşi poate arăta
Dumnezeu suveranitatea şi atotputernicia?
Ce fac când am un examen sâmbăta?
‣ Ce atitudine voi afişa? Nici arogantă, nici
complexată sau fricoasă, ci una demnă, de
fiu de Dumnezeu. Fii atent cum baţi la uşă
şi cum intri. Plocoanele lasă-le acasă, să le
folosească fricoşii, tu mergi acolo în numele
Domnului. Eventual praştia şi vreo două pie-
tricele poţi să-ţi iei.
‣ Cum încep? Să nu te ia guriţa înainte şi să
te apuci să-i înşiri revendicativ toate arti-
colele de lege care te favorizează: „Domnule
profesor, în numele legii…!” În nici un caz! Fii
scurt şi precis. Dă atenţie motivării deciziei
tale în faţa cuiva care nu a mai auzit nicioda-
tă de o astfel de problemă sau în faţa cuiva
care are o înţelegere greşită a ei şi te trimite
invariabil la pastor să iei o dezlegare. Cât de
mult explici şi, mai ales, cum o faci este, de
asemenea, important. Fă-l să înţeleagă că te
poate ajuta, de aceea te şi adresezi lui.
13
Ce fac când am un examen sâmbăta?

‣ Cum mă raportez la un refuz? Aşteaptă-te ca, în primă instanţă, să-ţi spună „Nu se poate”.
Şi-ţi va înşira o duzină de motive. Poate fi doar un refuz circumstanţial, de aceea insistă, dar nu
da drumul tututror argumentelor tale. Mai păstrează şi pentru alte runde. Dă-i omului răgaz
pentru răspuns. Dacă-ţi spune să faci o cerere scrisă, fă-o cât mai repede. Dacă îşi declină com-
petenţa, adresează-te cuiva „mai mare”. Spune-i că o vei face, nu ca ameninţare, ci ca să trans-
miţi seriozitatea chestiunii. Iar când închei întrevederea, orice răspuns ai fi primit, păstrează
demnitatea de la început. Dacă şi „mai sus” ai obţinut acelaşi răspuns negativ, este timpul să-i
trimiţi pe părinţi, pe pastor, pe directorul de Libertate Religioasă de la Conferinţă. Respectă
ordinea aceasta.

‣ Cum redactez cererea? Începi clasic cu: „Subsemnatul…”, iar la motivul cererii scrii că eşti
adventist de ziua a şaptea, că sâmbăta este ziua ta de odihnă şi că din motive de conştiinţă nu te
poţi prezenta la…

14
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

‣ Şi dacă el zice „Nu” până la capăt? Dacă în

preziua examenului n-am nici o soluţie? Ei,
atunci să vezi minune!

Cu câteva luni în urmă, s-a organizat examen

de intrare în baroul de avocaţi din …. Şi din-
totdeauna a fost sâmbăta. Iar Dumnezeu dorea
să fie predicat şi între magistraţi. Printre can-
didaţi, V., o destoinică slujitoare a lui Dum-
nezeu. Vineri, proba orală, sâmbătă cea scrisă.
După discuţii şi apeluri chiar la decanul baro-
ului, răspunsul a fost „E imposibil. Vin persoa-
ne din minister. Nu putem schimba.” Şi spunea
lucrul acesta chiar cu regretul că nu poate aju-
ta. Vineri, V. a mers la proba orală la care s-a
remarcat. Vineri seara, la biserică, V. aştepta
încă o minune. A aşteptat-o toată noaptea şi
ziua de Sabat. La prânz, nici o veste. Este deja
prea târziu. După calcule orare, se încheiase
deja proba scrisă. V. încă mai aştepta minunea
care vine totuşi seara. Un apel telefonic la care
i se spune: „E mare Dumnezeul tău!” Ştia şi ea
şi de aceea a ales să nu meargă la examen. Dar
ce se întâmplase de fapt? Într-un mod cu totul
neaşteptat, unic în istoria examenului respec-
tiv, candidaţii n-au putut intra toţi la proba
orală într-o singură zi. Şi au continuat şi sâm-
băta. Iar proba scrisă, duminica.

Atunci, când Dumnezeu face un lucru, aces-

ta se numeşte, de fiecare dată, minune.

15
Ce fac când am un examen sâmbăta?

Cum procedezi dacă familia sau cei apropiaţi

nu sunt de acord cu alegerea ta? Dacă sunt
mult prea departe (la propriu şi la figurat)
pentru a te înţelege, poate e mai bine să nu
cunoască încercarea prin care treci, pentru
că deocamdată nu văd lucrurile din aceeaşi
perspectivă şi te-ar putea descuraja, având
chiar cele mai bune intenţii. Dacă sunt din
tabăra lui Israel dar se numără printre cele
10 iscoade stresate şi fricoase, deja ştii ce ai
de făcut. Nu? Care dintre cei 12 au intrat în
Canaan? Cei 10 trebuie să ştie care este dru-
mul spre Împărăţie.

16

Varianta
ajutătoare
Mult mă mai temeam în şcoală de reacţia co-
legilor. Ulterior, am realizat că, în orice co-
lectivitate umană, unii influenţează şi restul
sunt „la remorcă”. Dacă în clasa, în grupa, în
anul tău, colegii nu află decât la absolvire că
au fost colegi câţiva ani buni cu un adventist,
să nu te aştepţi la suportul lor în vreme de
„război”.
Fă-ţi cunoscut crezul! Foloseşte oportuni-
tăţile! Spune-le colegilor, atunci când Dum-
nezeu îţi va oferi prilejul, care este rostul
credinţei tale. Dacă vor afla de tine doar la
strâmtoare, vor avea un motiv suplimentar
să te izoleze. Dacă este vorba de o dată a exa-
Ce fac când am un examen sâmbăta?
menului pe care o stabiliţi împreună, este
mult mai bine să le spui înainte, ca principiu.
Iar, ca să ajungi la acel grad de credibilita-
te, încât ei să-ţi apere cauza şi să se „dea”
după tine la nevoie, este să cum te integrezi
în colectiv în timp de pace, înaintea apariţiei
oricărei dificultăţi.
Şi să nu-ţi faci iluzia că, dacă nu prea dai pe
la ore, iar examenele le treci „la fotografie”,
profesorul va fi înţelegător cu un astfel de
specimen. Impresia pe care ai lăsat-o profe-
sorului anticipat îţi va fi aproape cel mai pu-
ternic suport. Pentru că e mult mai probabil
să accepte cererea unui student eminent.
17
Ce fac când am un examen sâmbăta?

David şi Goliat
Crezi tu că, după calcule strict omeneşti, David avea şanse la victorie? Nici măcar pe hârtie.
Cunosc descurajarea care te cuprinde invariabil, ori de câte ori trebuie să te duci la Goliat: tea-
ma că nu vei găsi înţelegere, lipsa suporterilor dintre colegi, imposibilitatea modificării datei
pentru o singură persoană şi a convocării comisiei pentru o altă zi, presupunerea că vei avea
mai mult de pierdut dacă nu mergi etc.. Când dai de necaz, citeşte, te rog, Psalmi 16 și Psalmi
31. Când îngrijorarea este sufocantă, Deuteronom 33,27; Psalmi 55,22; Filipeni 4,6. Când îţi este
teamă să deschizi discuţia sau să primeşti răspunsul, Psalmi 27; Matei 6,25-34; capitolele 11 şi
17 din Evanghelia după Ioan; capitolul 8 din Epistola către Romani; 2 Corinteni 12,9. Când eşti
descurajat, Psalmi 23; Psalmi 37,1-17; Psalmi 90,12-17.

18
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

Rolul
suporterilor
din tribună
Unii se deplasează la întrecerile sportive
de „gură-cască”. Alţii merg cu un scop bine
precizat: favoriţii trebuie să câştige, iar asta
înseamnă muncă înainte şi bucuria victoriei
după. Cei din arenă au nevoie de susţine-
rea publicului. Când Vrăjmaşul declanşea-
ză ofensiva, este vital să ai un grup-suport:
persoane care să te sfătuiască, poate, dar
mai mult, persoane în care să ai încredere că
te susţin în rugăciune. Îndreaptă-ţi din vre-
me atenţia spre oameni cu aceeaşi sensibili-
tate spirituală, cu care să fi construit deja şi
să fi experimentat încrederea în Dumnezeu.

19
Ce fac când am un examen sâmbăta?

Şi care-i
câştigul?
Dacă eşti atât de pragmatic, să nu spun profitor, şi vrei să vezi concret cu ce te alegi când lupţi
să schimbi o dată ca să respecţi Sabatul, fii atent:

‣ Tu creezi precedentul. Deschizi un drum pentru cei care vor veni după tine, în instituţia re-
spectivă de învăţământ sau între tinerii din biserica ta.

‣ Devii conştient că ai un rol-cheie în strategia de luptă a lui Dumnezeu şi El vrea să te foloseas-

că acum ca emisar special.

‣ Iar, personal, creşti. Te îmbogăţeşti lăuntric. Îţi perfecţionezi armele. Studenţii care au avut
probleme de acest gen în Sabat mi-au mărturisit că aveau nevoie pentru viaţa lor veşnică de
această experienţă.

20
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

„Succesul adevărat, în orice ramură de lucru,

nu este urmarea şansei, a întâmplării sau a
destinului. Este lucrarea providenţei lui Dum-
nezeu, răsplata credinţei şi a înţelepciunii, a
virtuţii şi a stăruinţei. Calităţile mintale cu-
rate şi un nivel moral înalt nu sunt urmarea
întâmplării. Dumnezeu oferă ocaziile, succesul
depinde de felul în care le folosim.”
(Ellen G. White, Profeţi şi Regi, Editura Curi-
erul Adventist, Ediţia I, Bucureşti, 1991, p.356)

21
Ce fac când am un examen sâmbăta?

Trebuie ca
adventiştii să
fie mult mai
activi şi chiar
proactivi?
Da. În unele locuri, noi urmăm o strategie
pasivă de supravieţuire, ca mulţi alţi minori-
tari. Nu ne place să luptăm pe linia frontului.
Motoul unor astfel de adventişti ar putea fi:
„Ca să fii fericit, trăieşte ascuns.” Cu un ase-
menea demers, am pierdut multe ocazii de a
arăta publicului cine suntem şi de a ne îm-
părtăşi valorile. Trebuie să învăţăm cum să
stăm în picioare pentru valorile şi pentru
drepturile noastre în faţa lumii. Trebuie să
promovăm întotdeauna ceea ce Dumnezeu
ne-a dat. Proactiv, dar nu agresiv!

22
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

Cum să reacţionezi când

colegii te numesc „sectant”?
Bisericii noastre i se spune „sectă” din ignoranţă sau din maliţiozitate. Din ignoranţă, pentru
că oamenii ne confundă cu alte grupuri religioase, cu unii extremişti sau cu concepte incorecte
în privinţa crezului nostru religios. Putem fi numiţi „sectă” din răutate sau strategic. Biserica
noastră e una care creşte în multe părţi ale lumii. Noi evanghelizăm, construim, conducem spi-
tale, şcoli şi chiar universităţi. Toate acestea creează gelozie, opoziţie şi ostilitate. A apărea pe o
listă cu „secte” constituie un mijloc de a ne marginaliza. Cum facem faţă provocării?

În primul rând, ce este o sectă? Primii creştini erau priviţi ca membri ai sectei lui Hristos. Orice
grup nou, care se separă de un altul, poate fi sociologic numit „sectă”. În sine însuşi, cuvântul
nu este negativ, dar exprimă o realitate sociologică. Oricum, astăzi, cuvântul „sectă” este folosit
cu sens peiorativ. În al doilea rând, trebuie să ne impunem să nu acţionăm ca o sectă, arătând o
mentalitate sectară — având o viziune exclusivistă asupra noastră înşine, ca „mai buni” şi „mai
sfinţi” decât alţii, separându-ne de alţi oameni şi fugind de societate cu problemele sale. A ca-
tegorisi un grup religios sau o biserică drept „sectă” este metoda curentă de a-i discrimina şi
de a-i desconsidera.

23
Ce fac când am un examen sâmbăta?
De ce mi
se î ntâmplă
numai mie?
Din raportul mondial asupra Libertăţii Re-
ligioase, publicat pentru prima dată în 1999,
reiese că cea mai mare provocare căreia
trebuie să-i facă faţă Adventiştii de Ziua a
Şaptea, care a fost totdeauna o problemă
specifică pentru ei, este păzirea Sabatului.
În multe ţări din lume, adventiştii încă îşi
pierd slujbele sau examene date doar sâm-
24
băta. În fiecare an întâlnim cazuri dramatice.
Mulţi acceptă situaţia ca un test al credinţei
sau ca un preţ ce trebuie plătit din credin-
cioşie pentru voia lui Dumnezeu. Păzirea
Sabatului poate fi o problemă crucială chiar
şi în ţările în care sunt respectate drepturile
omului, aşa că imaginaţi-vă situaţia în ţările
în care drepturile omului nu sunt respectate.
 Ce fac când am un examen sâmbăta?

Deci, ce faci „Pocăitu”,

te duci sâmbătă la şcoală?
În primul rând, nu trebuie să uităm că, atunci când stăm de partea lui Dumnezeu, suntem ine-
vitabil cu partea câştigătoare. Este adevărat, dificultăţile şi chiar persecuţia pot apărea oricând,
oriunde. „Ciudăţenii” despre minorităţi religioase se împrăştie neaşteptat de repede. Istoria
Esterei ne învaţă că Dumnezeu Îşi protejează minoritatea. De aceea:

‣ Încrede-te în Dumnezeu. El este Stăpânul istoriei şi Mântuitorul Învingător.

‣ Nu face vreun lucru care să provoace persecuţia.

‣ Fii proactiv. Nu aştepta să fii persecutat, ca să devii cunoscut.

‣ Fii credincios şi cere-i lui Dumnezeu să te ajute să devii un ucenic bun. În călătoria noastră
prin viaţă, persecuţia nu este nici sfârşit, nici ţintă, ci o provocare ce trebuie întâmpinată. Avem
o speranţă, ştiind că Hristos se va întoarce şi, prin credinţă, anticipăm viitorul luminos. Ca ad-
ventişti, ştim de ce suntem pe pământ. Avem o misiune de îndeplinit, în vremuri paşnice sau
tulburi, până când se va întoarce Isus.

Mai cauţi adventism fără necazuri... de ziua a şaptea?

25
Ce fac când am un examen sâmbăta?

26