Din culisele abdicrii lui Cuza

(Istorie)

Simbolistica momentului 11 februarie 1866 a fost amplu dezbatuta n presa vremii ct si n scrierile cu, caracter istoriografic din deceniile ce au urmat. Legat de momentul abdicarii s-au creat de-a lungul timpului o serie de stereotipuri, manipulate inteligent n favoarea regimului politic existent la un anumit moment dat. Putem astfel distinge doua tabere care se plaseaza pe pozitii diametral opuse n ceea ce priveste abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Se sustine pe de o parte necesitatea schimbarii si aducerea printului strain datorita regimului corupt si ineficient existent, iar pe de alta parte se ncearca mitizarea persoanei domnitorului si prezentarea complotistilor ca niste persoan e avide de putere, care pun interesul propriu mai presus de cel al tarii. Lucrarea de fata si propune sa prezinte o parte din izvoarele care pot sta la baza oricareia din cele doua teorii. Textele avute n vedere sunt lucrari avnd un caracter memorialistic si prezentnd o nota ridicata de subiectivitate. Acestea apartin att unor participanti activi la viata politica a acelor vremuri ( I.G.Valentineanu, Ion Balaceanu sau Titu Maiorescu) ct si unor persoane apartinnd altor segmente de populatie ( Dimitrie Severeanu, Nicu Gane sau Radu Rosetti). Vom ncepe demersul nostru prin a relata succesiunea de evenimente care au contribuit la scaderea popularitatii domnitorului n rndul poporului, sau dupa parerea taberei adverse, cresterea nemultumirii n rndul opozitiei parlamentare. Cuza vinde tara Rusiei I.G.Valentineanu, n memoriile sale, se foloseste de o relatare a lui Alexandru Beldiman, prefect de politie n timpul lui Cuza, pentru a justifica felul n care opozitia si-a construit demonstratia n favoarea schimbarii. Inamicii domnitorului l acuzau pe acesta ca tinde la cezarism, dorind sa aduca pe tronul tarii un membru al familiei imperiale ruse. Compunerea ultimului minister, ce avea sa fie condus de Alexandru Constantin Moruzzi, cunoscut pentru sentimentele sale rusofile, a fost suficient pentru adversarii lui Cuza ca sa concluzioneze ca: Cuza vinde tara Rusiei (1). Argumentele celor care l acuzau pe Cuza ca tine partea rusilor se leaga de incidentul de la Constangalia, din vara anului 1863. Radu Rosetti descrie pe larg acest eveniment. Se pare ca un grup de soldati polonezi sub conducerea lui Milkowski, ar fi dorit sa ajunga n Rusia tranzitnd sudul Basarabiei. Cuza a ordonat nsa colonelului Calinescu, comandantul garnizoanei Ismailului, sa puna capat incursiunii poloneze. Totusi polonezii capturati au fost pusi n libertate, cu ngaduinta de a trece Dunarea spre a se ntoarce pe teritoriul rusesc(2). Momentul 2 mai 1864 este considerat de acelasi autor o decizie absolut necesara pe care Cuza a trebuit sa o ia, caci altfel tara ar fi putut sa se confrunte cu o teribila rascoala taraneasca. Daca asupra acestei afirmatii poate plana un semn de ntrebare, cert este ca resentimentele celor care nu doreau o schimbare a legilor deja existente au capatat amploare( 3). Schimbarea lui Cuza trebuia sa se faca pe cale violenta Ion Balaceanu considera ca planificarea loviturii de stat a nceput acum. Liberalii radicali, moderatii si conservatorii au constituit un comitet n care cele trei partide urmau sa fie reprezentate n proportii egale. De la primele sedinte acestia au ajuns la concluzia ca mijloacele legale erau ineficiente si astfel schimbarea trebuia sa se faca pe cale violenta. Primul deziderat era sa se obtina sprijinul armatei, n cazul n care poporul ar fi ripostat. Relatari privitoare la o posibila conspiratie regasim si n memoriile lui Nicu Gane. Fiind numit membru al Curtii de Apel Iasi acesta mentioneaza existenta unui ziar revolutionar Clopotul redactat n strainatate de un comitet secret, care se introducea n tara din cnd n cnd si se mpartea clandestin, si care predica fatis rasturnarea lui Cuza Voda. ntruniri secrete aveau loc la Iasi, la care luau parte persoane cunoscute, venite din capitala n acest scop, si care pastrau o discretie totala, lucru care alarma. Autorul si exprima ngrijorarea n privinta posibilitatii de a pastra starea de lucruri consacrata la 24 ianuarie(5). Toata lumea vorbea despre caderea lui Cuza Starea de incertitudine n care se gasea tara i atrage atentia si lui Iacob Negruzzi. n ianuarie 1866, acesta face un drum la Bucuresti pentru a apara un proces la Curtea de Casatie si ajunge la concluzia ca se pregatesc evenimente politice nsemnate. ntors n Iasi, autorul este consternat de faptul ca toata lumea vorbea despre caderea lui Cuza ca despre un lucru sigur, fara a sti n ce mod avea sa se ntmple. n Iasi, miscarea politica prindea proportii. Lui Iacob Negruzzi i este propus de catre colonelul Alecu Mavrocordat sa faca parte din conspiratie. Se pare ca refuzul a survenit pe fondul insinuarii ca nlaturarea lui Cuza se va face chiar de ar fi vorba de o crima. Desi declina oferta, memorialistul se declara multumit cu o

posibila nlaturare a lui Cuza. Argumentele sunt urmatoarele: guvernul din Bucuresti este rau si nepriceput, preocupat fiind de a supraveghea opozitia, nu se mai ngrijeste de administratia tarii, lasnd-o prada abuzurilor(6). La toate aceste elemente de animozitate s-au asociat sperantele numerosilor competitori la tron, care doreau separarea Principatelor, mergnd pe filiera pierderilor suferite de Moldova ca urmare a unirii. Toata lumea de la Iasi era, conform spuselor aceluiasi Iacob Negruzzi, multumita se se ispraveasca cu domnia lui Cuza. nafara de ctiva prieteni personali, Cuza avea n capitala Moldovei prea putini partizani(7). De ce nu a luat Cuza nicio masura mpotriva conspiratorilor? Existau deci, numeroase grupari care doreau nlaturarea din domnie a lui Cuza. Desi nu au avut nca de la nceput un plan bine pus la punct sau macar o conceptie unitara asupra a ceea ce avea sa se ntmple, cert este ca au existat conspiratori. Urmeaza n acest caz o ntrebare ct se poate de legitima: De ce nu a luat Cuza nicio masura? Scrierile memorialistice propun mai multe ipoteze. Se vorbeste despre o atitudine personala de nepasare. Nicolae Sutu considera ca cei sapte ani de putere, devenita n cele din urma dictatoriala, i provocasera principelui Cuza o atitudine de dispret pentru toata lumea. Simtindu-se tinta resentimentelor ntregii societati, s-a retras ntr-o izolare totala(8). O alta idee vehiculata n epoca si preluata ulterior de istoriografia problemei, este dorinta reala a lui Cuza de a abidica, dorinta sustinuta de argumentul conform caruia el si-a facut datoria catre tara iar urmatorul pas logic este aducerea unui print strain. Ion Balaceanu relateaza episodul scrisorii trimise catre mparatul Napoleon al III-lea. Cuza declara n acesta scrisoare ca singurul mijloc de a restabili ntelegerea ntre partidele gata sa se sfsie ntre ele si sa scape Romnia de marasmul care o ameninta l constituia aducerea uni principe ereditar strain. Domnitorul l ruga pe Napoleon sa desemneze acest principe, adaugnd ca era gata sa-l proclame nainte de a abdica el nsusi(9). Radu Rosetti considera nsa ca aceasta atitudine a lui Cuza dorea sa descurajeze opozitia. Celor doua partide nu le putea conveni ca abdicarea sa se produca de maniera aceasta. Aceasta ar fi alcatuit pentru Cuza o adevarata apoteoza si i-ar fi asigurat pentru tot restul restul vietii o influenta marcanta asupra vietii politice romnesti(10). n cazul validarii acestei ipoteze putem sa ne explicam atitudinea de nepasare a lui Cuza din noaptea de 11 februarie si lipsa oricaror masuri de a preveni actiunea complotistilor. I.G.Valentineanu ne spune ca domnitorul indolent si ncrezator n armata si n popor, nici nu se gndea la revolutie. Se pare ca autorul prezinta o cu totul alta ipoteza. Cuza nu ar fi dorit neaparat sa abdice, considernd ca momentul pentru a aduce un print strain nu a venit nca. Faptul ca acesta nu a luat masuri preventive s-ar datora n acest caz n crezul domnitorului ca nu va fi fortat sa abdice(11). Desfasurarea complotului n ceea ce priveste desfasurarea propriu-zisa a evenimentelor relatarile memorialistilor prezinta relativ putine diferente. Persoanele implicate n complot sunt n marea lor majoritate cunoscute, mare parte asumndu-si rolul jucat n actiunea nocturna. Diferentele apar datorita stilului fiecaruia de a scrie, dar mai ales, datorita relatiei avute de fiecare n parte cu domnitorul sau cu cei implicati n complot. Pe data de 10 februarie, n jurul orelor 19, un individ se prezinta la Palat, ncercnd sa vorbeasca cu domnitorul. Cnd l-a ntlnit pe Cuza, acesta i-a comunicat ca revolutia va izbucni n acea seara. Fara a-l lasa sa termine Cuza, obisnuit cu asemenea denunturi se oferi sa-i daruiasca strainul o lira. Raspunsul strainului a fost prompt: nu doreste pomana, iar vizita sa a avut ca unic scop sa anunte ca la miezul noptii 4.000 de oameni sunt pregatiti sa sune clopotele de la toate bisericile, sa se napusteasca asupra cazarmei Malmaison pentru a se narma, ca ulterior sa vina la Palat si sa-l sileasca pe Cuza sa abdice(12). n pofida nepasarii domnitorului si a unei parti din anturajul acestuia, conspiratie era destul de raspndita. n poporul de jos si n rndul armatei, nu a facut mare vlva, caci li se spusese ca, Cuza si-a ndeplinit termenul de sapte ani ( acesta era durata serviciului militar, si prin urmare Cuza trebuia sa plece din armata ). Dimitrie Severeanu considera ca, conspiratia s-a facut cu atta ndemnare nct nimeni nu a banuit nimic. Au existat nsa cteva zvonuri: un anume Nae Orasanu, om de ncredere la Palat i-a comunicat lui Cuza ca se pregatea ceva. La auzul vestilor, se pare ca domnitorul l-a chemat pe George Lecca, comandantul vnatorilor din garda si i-a spus sa ntareasca garda Palatului. Colonelul Haralambie, care trecuse si el de partea conspiratorilor, a dat ordin ca toate tunurile regimentului de artilerie sa aiba roatele nfasurate cu funii de fn ca sa nu faca zgomot noaptea si sa fie asezate n jurul Palatului. Colonelul Solomon, care nu intrase n complot si care era de temut, a fost arestat(13). Armata si conspiratia Am pomenit, n paragraful anterior, numele unor conspiratori din cadrul armatei. Este important sa descoperim cauzele care au dus la implicarea armatei n lovitura de stat. ncercnd sa evitam o explicatie simplista cum ar fi dorinta de putere, fara a nega ca ea a existat, vom apela la memoriile lui Ion Balaceanu pentru a detalia rolul militar n momentul 11 februarie. Garnizoana Bucurestilor era formata din trei regimente de Infanterie, unul de Artilerie, un batalion de Vnatori si un batalion de Geniu. Din regimentele de Infanterie unul era comandat de colonelul Cretulescu, celalalt de colonelul

Calinescu-amndoi moderati si prieteni personali ai lui Ion Ghica. Comandantul regimentului de Artilerie era nimeni altul dect colonelul Haralambie, anterior mentionat. Batalionul de Vnatori era condus de Lecca, ce apartinea liberalilor radicali. Ct despre batalionul de Geniu, acesta era compus din ofiteri cu interese funciare. Singurul colonel fidel era Solomon(14). nafara de acest colonel Solomon, lui Cuza i-au ramas fideli si prefectul de politie, Alexandru Beldiman, ct si colonelul Alexandru Zefkari. Dupa episodul anuntat anterior, al invidului care tinea cu orice pret sa vorbeasca cu domnitorul, Cuza i-a ntrebat pe Beldiman si Zefkari cum se poate ca 4.000 de oameni sa fie pregatiti de revolta, iar politia sa nu stie nimic. Dupa ce Beldiman a parasit Palatul, s-a dus la prefectura unde a dispus convocarea personalului superior pana la orele 22:00. Rapoartele primite indicau ca Bucurestiul era linistit. Ca urmare a acestor constatari, Beldiman are o ultima ntrevedere cu Cuza n jurul orelor 23:30. Se pare ca, domnitorul si-a pastrat pana la final convingerea ca Batalionul de Vnatori, creatia sa n armata, i va fi alaturi(15). A cazut armata victima unei manipulari din partea politicului? Beldiman pleaca spre locuinta personala, de unde la orele 02:00 va fi arestat de catre colonelul Dimitrie Cretulescu. Trecnd sub escorta prin piata Teatrului, acesta l-a vazut pe colonelul Haralambie strignd. Se pare ca acesta l ntreba pe C.A.Rosetti, unde e poporul pe care omul politic promisese ca va veni la rasturnarea lui Cuza(16). Daca este sa luam aceasta informatie drept una veridica, se impune o ntrebare: a cazut armata victima unei manipulari din partea politicului? Conspiratia includea numeroase personalitati ale vremii. Petre Carp, un tnar la acea vreme, i-ar fi marturisit lui Ion Balaceanu ca pentru cariera lui ar fi ngrozitor sa ramna printre epavele regimului lui Cuza si ca daca se pregateste ceva, el se ofera sa se puna n slujba acestui ideal (17). Alexandru Candiano-Popescu, capitan n 1866, s-a implicat n detronarea lui Cuza din ratiuni patriotice, dupa nsusi spusele lui. Regimul lui Cuza a dat, dupa parerea lui, mna libera coruptiei si abuzului. Lui Cuza i datora nsa respect si dorea nlocuirea sa nu ca persoana fizica, ci nlocuirea domnului pamntean cu cel strain. Potrivit marturiilor autorului, C.A.Rosetti nsusi privea domnia lui Cuza ca pe un moment trecator:vom alege un singur domn romn peste tarile surori, si mai trziu vom da jos pe acest domn pamntean pentru a-l nlocui cu un print strain(18). Se pare ca relatia personala care exista ntre Cuza si Candiano-Popescu era destul de cordiala. n conformitate cu marturia autorului, Cuza ar fi spus:Candiano este unul dintre cei mai buni si iubiti ofiteri ai mei. Pe tot parcursul marturisirii, Candiano ncearca sa-si ascunda gestul sub masca patriotismului, argumentnd ca sentimentele sale pentru Cuza l-au determinat sa refuze a merge la Palat pentru a-l sili pe domnitor sa semneze actul detronarii(19). n memoriile lui Candiano regasim o alta versiune a ceea ce s-a ntmplat cu Beldiman. ntr-o camera a restaurantului Hugues membri ai conspiratiei l retineau la masa pe seful politiei, pe care l-au mbatat, si astfel n loc ca acesta sa-l apere pe Cuza, zacea mort de betie(20). n scenariul nlaturarii domnitorului, Candiano figura cu misiunea arestarii generalilor Savel Manu, ministru de razboi si I.Em.Florescu, comandantul ostirii (21). Participarea dezinteresata a lui Candiano n miscare nu se confirma. n primul guvern de dupa abdicarea lui Cuza acesta devine seful de cabinet al colonelului Haralambie, acum ministru de razboi. Un argument suplimentar pentru a sustine ntinderea conspiratiei n toate cercurile nalte ale societatii, este si ncercarea de a-l atrage pe Dimitrie Severeanu, medic n acea vreme la Spitalul Colentina. Acesta a partcipat la cteva ntlniri secrete ale conspiratorilor, ce aveau loc noaptea n Pasagiul Romn. Ulterior, Severeanu avea sa decline partciparea la orice fel de actiune mpotriva lui Cuza (22). Un caz aparte, care nu a fost pe deplin elucidat nici astazi este cel al lui Titu Maiorescu. nsemnarile sale din jurnal sunt lapidare. La orele 12:00 este vizitat de Iacob Negruzzi, care l anunta ca domnitorul a fost detronat n cursul diminetii n jurul orelor 05:00. S-a format o noua locotenenta si un nou guvern. Bucuria generala este de nedescris. A fost oare necesar? (23) O alta nota cu trimitere la evenimentele n cauza este cea din 13 februarie, care ncepe cu, cuvintelenimic nou. Principele se afla n arest la Bucuresti. Oamenii din Iasi vor separatism, iar ciocoii vor domn pamntean. (24) Se nclina astazi spre a nega orice fel de implicare a lui Titu Maiorescu n complot. Daca este sa consideram acesta ipoteza ca fiind cea mai plauzibila, se ridica ntrebarea de ce nu a fost macar contactat. Dan Manuca considera ca Maiorescu nu s-ar fi implicat n miscare n primul rnd datorita convingerilor personale. Pentru a fi n rnd cu lumea civilizata, abdicarea lui Cuza trebuia sa fie voluntara. Trebuie sa avem de asemenea n vedere relatia pe care acesta o avea cu Iacob Negruzzi. Cnd acesta a refuzat implicarea n complot, este foarte probabil sa fie mentionat si numele lui Maiorescu, ca fiind unul dintre cei care se opune unei astfel de actiuni (25). Fruntasii partidei moderate se ntruneau la Ion Ghica, radicalii la C.A.Rosetti, iar conservatorii la Ioan Cantacuzino. n seara decisiva, comitetul se ntrunise la Ion Ghica, unde din ora n ora curierii aduceau proclamatiile ce se tipareau n tipografia Romnului. n aceasi seara, Balaceanu are un schimb de replici interesant cu Alexandru Beldiman. Beldiman spune ca se duce la culcare, replica lui Balaceanu fiind sa-l ntrebe de revolutie. La auzul

acestor cuvinte, prefectul izbucnind n rs (26). Aceasta conversatie apare totusi ca una improbabila. Cuza nu semnase nca abdicarea, iar Beldiman era la urma urmei prefectul politiei. Abdicarea Precum se stie, ofiterii de vnatoare au patruns n iatacul lui Cuza, pe care l-au gasit n pat cu amanta sa Maria Obrenovici. Ofiterii de vnatori au prezentat actul de abdicare si pentru ca lucrurile sa mearga mai repede Capitanul Pilat a ntors spatele pe care s-a pus hrtia si Cuza a semnat-o(27). Domnul a fost dus la casa lui Ciocrlan, apoi trecut peste granita la Predeal, de unde se ndrepta spre Viena pentru a nu se mai ntoarce(28). Nicolae Sutu pomeneste de un grup de circa 2.000 de persoane ce a strabatut strada scotnd strigate de triumf si vocifernd mpotriva principelui cazut si a partizanilor lui(29). Stefan Scarlat Dascalescu descrie si mai dur scenele: batalionul de vnatori ce era de garda la Palat a fost corupt de banii rosilor, n noaptea abdicarii au escladat palatul, spargnd usile si intrnd n cabinetul lui Cuza. Acestuia i s-ar fi pus revolverul n gt si ar fi fost fortat sa semneze abdicarea. Pna la trecerea peste hotar, fostul domnitor ar fi fost tinut prizonier trei zile la Cotroceni(30). Daca este sa dam crezare unei alte relatari, Cuza a fost ntr-adevar dus la casa prefectului de Ilfov, Constantin Ciocrlan, dar starea sa de arest era oarecum fictiva. Era pazit de o santinela si i era interzis sa iasa pe balcon, dar putea privi la fereastra, iar lumea care trecea prin dreptul acesteia l putea vedea. Peste trei zile, Cuza i-a trimis o scrisoare generalui Golescu, prin care i spunea ca de vreme ce faptul este mplinit, crede ca arestarea lui a devenit inutila si cere ngaduinta de a i se permite sa plece n strainatate(31). Au existat zvonuri n cercurile nalte despre complot, s-au facut si desfacut planuri, dar lund n considerare memoriile celor care au trait n prim planul evenimentelor, putem constata o stare generala de confuzie. Se poate ca nu s-a crezut n reusita planului, sau poate ca pentru mentalul colectiv era prea mult sa se creada ca, Al.I.Cuza nu se mai afla pe tronul Principatelor. Iacob Negruzzi se afla la Curtea de Apel cnd generalul Nicu Mavrocordat a primit o depesa ce anunta rasturnarea lui Cuza. Negruzzi pleaca sa le comunice vestea lui Titu Maiorescu, pe care nu-l gaseste acasa, si lui Gheorghe Racovita. Tatal autorului a primit vestea cu tristete si a exprimat ngrijorarea fata de viitorul tarii. Teodor Latescu intra n tribunal, rupse portretul lu Cuza din perete, l lua cu el n sanie si se duse sa-l ngroape la biserica Sf. Neculai. Din membrii Societatii Junimea, Vasile Pogor, care fusese implicat n miscare, fu numit prefect(32). Vestea abdicarii lui Cuza n Iasi domnea confuzia. Daca Iacob Negruzzi nclina spre a considera ca Iasiul se bucura de abdicarea lui Cuza, Nicu Gane considera ca orasul l regreta pe vechiul domnitor. Acesta din urma, considera ca stirea a fost primita cu, consternare, caci Voda Cuza se bucura aici de simpatia iesenilor, ieseni care se aratau conservatori afisnd o atitudine de ngrijoararea fata de starea de nesiguranta de la nivel politic(33). Vestea abdicarii lui Cuza l-a surprins n egala masura si pe George Panu. Acesta se afla n cabinetul de fizica unde si tinea orele profesorul Petru Poni. Mhnirea i-a cuprins pe cei doi. Ora s-a tinut doar de forma caci att profesorul ct si elevii doreau sa afle mai multe despre cursul evenimentelor(34). Din memoriile amintite mai sus aflam deasemenea ca, Al.I.Cuza nu avea partizani n stratul politic iesean, dar era foarte iubit de gloata. Militarii l adorau si nu a lipsit mult ca a doua zi armata sa se puna n miscare. Seful garnizoanei era colonelul Duca, un cuzist nfocat, dar caruia i lipsea clarviziunea n momentele cheie. Acesta a considerat n final ca nu trebuie raspuns actiunii de detronare de la Bucuresti printr-o actiune militara(35). n familia Rosetti domnea o stare de bucurie generala. Parintii lui Radu Rosetti sperau n alegerea unui print strain. Acesta nsa priveste evenimentul cu regret datorita relatiilor bune pe care le avea cu domnitorul. Aflnd ca ziarul Romnul apare din nou, familia Rosetti se aboneaza imediat, desi nu agreau tonul articolelor. Taranii de pe mosiile familiei chemati sa voteze la plebiscitul pentru aducerea lui Carol n tara, au refuzat n mare parte sa se prezinte( 36). O maniera bizara de a afla despre detronare poate fi cea n care Dimitrie Severeanu a ajuns sa afle vestile. ntorcndu-se spre casa, s-a ntlnit cu un cunoscut pe numele sau Ionita Geambasu, care striga de zor Ura! Traiasca!. La dorinta doctorului de a afla lamuriri i s-a spus ca cel caruia i erau adresate cuvinte era chiar printul Ghica, care urma sa fie noul domnitor, deoarece Cuza a fost detronat. ntors la spital, Severeanu trimite un soldat sa se intereseze de starea de lucruri care domnea la Palat. Raspunsul primit l-a socat...Cuza nu mai era domnitor(37). Ramnnd pe terenul consideratiilor personale cu privire la detronare, remaracam si atitudinea lui Nicu Gane. Acesta si exprimase anterior regretul n ce priveste maniera n care a fost obligat Cuza sa abdice. Dar tot el conchide ca acest act a fost pe termen lung unul benefic pentru tara. Cuza era domn pe viata, dar nu avea ca mostenitori directi, dect pe fii sai

nelegitimi nfiati ulterior, care au murit de tineri, si cu care nu s-ar fi putut niciodata nfiinta o dinastie trainica si cu prestigiu n tara(38). Un alt factor care i-a determinat pe unii contemporani sa se delimiteze strict de tot ce a nsemnat actul de la 11 februarie, l-a reprezentat comportamnetul armatei. Radu Rosetti ideatizeaza comportamanetul colonelui Haralambie care, dupa parerea autorului, a fost singurul care a avut o atitudine demna. Acesta ar fi marturisit ca prin ncalcarea juramntului sau si-a dezonorat uniforma si s-a retras din armata(39). Nu trebuie nsa sa generalizam n ceea ce priveste atitudinea armatei. Au existat, dupa cum am precizat si anterior, si exceptii. O parte din garnizoana de la Palat, nu a dorit sa participe la miscare. Somata, ulterior, sa presteze juramnt Locotenentei, a refuzat spunnd ca nu se socotea absolvita de juramntul facut principelui Cuza nainte ca o autoritate constituita legal sa fi venit sa sanctioneze faptul mplinit. Un mare numar de ofiteri au fost arestati si multi altii si-au dat demisia. Cert este ca s-a produs o serioasa slabire n disciplina si tinuta armatei. Ca sa faca o diversiune de la sentimentul dominant, ziarele partidului extremist n-au ezitat sa-i ridice n slavi pe eroii de la 11 februarie(40). Atitudinea armatei este justificata ulterior de acelasi autor prin raportare la regimul lui Cuza. Administratia era deplorabila, finantele tarii nu erau puse n ordine, iar viata particulara a domnitorului lasa de dorit. Daca s-ar impune o comparatie ntre Cuza si Carol I, ar fi nedrept fata de primul daca nu s-ar tine cont de educatia primita de fiecare. Cuza era fiul unui boier moldovean fara crestere, si fara cultura, de la care viitorul domn, nu avea ce sa primeasca dect ndemnarea de a fi cinstit, iubitor de tara si cu frica lui Dumnezeu(41). Momentul 11 februarie a fost trait de catre personalitatile epocii diferit. Unii l-au considerat cel mai bun lucru pentru tara la acel moment, dovada fiind si faptul ca au riscat sa se compromita implicndu-se n planurile celor care nu-l mai doreau pe Cuza. Altii au regretat cei sapte ani, n care destinele lor au fost conduse de acesta, si au pastrat un profund respect pentru domnul Unirii n anii ce au urmat. Scrierile memorialiste care surprind acest moment sunt gndurile intime ale celor ce le-a fost dat sa traiasca n acele vremuri. Fara a avea pretentia ca ilustreaza un adevar absolut, valoarea lor consta tocmai n faptul ca trecutul nostru a fost prezentul lor.

Note 1.I.G.Valentineanu, Din memoriile mele( O pagina de istorie moderna). Alegerea, detronarea si nmormntarea lui Cuza Voda., Bucuresti, 1898, p.108. 2.Radu Rosetti, Amintiri-din copilarie, Imprimerie Fundatiei Principele Carol,Bucuresti, 1923, p.192 -193. 3.Radu Rosetti, op.cit., p.200-203. 4.Ion Balaceanu, Amintiri politice si diplomatice (1848-1903), Editura Cavallioti, 2002, p.101. 5.Nicu Gane, Amintiri (1848-1891), Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1941, p.99. 6.Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, 1939, p.55-56. 7.Iacob Negruzzi, op.cit., p.56. 8.Nicolae Sutu, Memoriile Principelui Nicolae Sutu-mare logofat al Moldovei 1798-1871, Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 1997, p.371. 9.Ion Balaceanu, op.cit., p.103. 10.Radu Rosetti, op.cit., p.205. 11.I.G.Valentineanu, op.cit, p.105-106. 12.Ibidem,p.111. 13.Dimitrie Severeanu, Din amintirile mele (1853-1929), vol.II, Editata de Societatea de Chirurgie, 1929, p.32. 14.Ion Balaceanu, op.cit., p.103-104.

15.I.G.Valentineanu, op.cit., p.111-113. 16.Ibidem,p.113-114. 17.Ion Balaceanu, op.cit., p.106-107. 18. Alexandru Candiano-Popescu, Amintiri din viata-mi, vol.I, Editura Eminescu, Bucuresti, 1998, p.208-209. 19.Ibidem, p.106. 20.Ibidem, p.103. 21. Ibidem,p. 90. 22.Dimitrie Severeanu,op.cit., p.36. 23.Titu Maiorescu,Jurnal si Epistolar, vol. V, Editura Minerva, Bucuresti, 1984, p.15. 24.Titu Maiorescu, op.cit., p.23. 25.Ibidem, p.15-23. 26.Ion Balaceanu, op.cit., p.106-107. 27. Dimitrie Severeanu, op.cit., p.33. 28.Radu Rosetti, op.cit.,p.206. 29.Nicolae Sutu, op.cit., p.372. 30.N.Iorga, Un cugetator politicmoldovean dela jumatatea secolului al XIX-lea:Stefan Scarlat Dascalescu,Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Bucuresti, 1932, p.47. 31.Dimitrie Severeanu, op.cit, p. 34. 32.Iacob Negruzzi, op.cit, p.57. 33.Nicu Gane, op.cit., p.100. 34.George Panu, Amintiri dela Junimea din Iasi, Editura Societatii Anonime pe Actiuni Adeverul, Bucuresti, 1908, p.9. 35.George Panu, op.cit., p.10. 36.Radu Rosetti, Amintiri din prima tinerete, Imprimerie Fundatiei Culturale Carol I, Bucuresti, 1927, p.3 -6. 37.Dimitrie Severeanu, op.cit., p.38. 38.Nicu Gane, op.cit., p.102. 39.Radu Rosetti, Amintiri din copilarie-op.cit,, p.209. 40.Nicolae Sutu,op.cit., p.372-373. 41.Radu Rosetti, Amintiri din copilarie-op.cit., p.210-211.

Bibliografie
Balaceanu, Ion, Amintiri politice si diplomatice (1848-1903), Editura Cavallioti, 2002.

Candiano-Popescu, Alexandru, Amintiri din viata-mi, vol.I, Editura Eminescu, Bucuresti, 1998. Gane, Nicu, Amintiri (1848-1891), Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1941. Iorga, N., Un cugetator politicmoldovean dela jumatatea secolului al XIX-lea:Stefan Scarlat Dascalescu,Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Bucuresti, 1932. Maiorescu, Titu,Jurnal si Epistolar, vol. V, Editura Minerva, Bucuresti, 1984. Negruzzi, Iacob, Amintiri din Junimea, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, 1939. Panu,George, Amintiri dela Junimea din Iasi, Editura Societatii Anonime pe Actiuni Adeverul, Bucuresti, 1908. Rosetti, Radu, Amintiri-din copilarie, Imprimerie Fundatiei Principele Carol,Bucuresti, 1923 Rosetti, Radu, Amintiri din prima tinerete, Imprimerie Fundatiei Culturale Carol I, Bucuresti, 1927. Severeanu, Dimitrie, Din amintirile mele (1853-1929), vol.II, Editata de Societatea de Chirurgie, 1929. Sutu, Nicolae, Memoriile Principelui Nicolae Sutu-mare logofat al Moldovei 1798-1871, Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 1997. Valentineanu, I.G., Din memoriile mele( O pagina de istorie moderna). Alegerea, detronarea si nmormntarea lui Cuza Voda., Bucuresti, 1898. . Vizualizri: 288 Aprecieri: 5/5 Surs: historia.ro Autor: Irina Gafita