Sunteți pe pagina 1din 6

Fiziopatologie 21.05.

2002
LP 20
EKG II

Electrozii derivaţiilor precardiale – unipolare


- Sunt 6 împărţite câte 2 în 3 grupe
- Derivaţiile drepte şi anterioare :
o V1 – spaţiul 4 intercostal parasternal drept
o V2 – spaţiul 4 intercostal parasternal stâng
- Derivaţiile de tranziţie :
o V4 – spaţiul 5 intercostal pe linia medioclaviculară
o V3 – la jumătatea distanţei dintre V2 şi V4
- Derivaţiile stângi şi posterioare :
o V5 – spaţiu 5 intercostal stâng pe linia axilară anterioară
o V6 – spaţiu 5 intercostal stâng pe linia axilară medie

Pentru atrii derivaţiile de elecţie sunt V1, V2 şi D2.


Pentru atriu stâng îi putem observa modificările şi în D1.
Pentru VD vizualizăm în V1 şi V2.
Septul interventricular : V1, V2, D2, D3, aVF. Ultimele trei pentru
că jumătatea posterioară a septului coboară spre diafragm.
Pentru baza VS – se practică V5, V6

Faţa posterioară a VS – ce este culcată pe diafragm se vede bine pe


D2, D3, aVF. Tot ce urcă deasupra diafragmului nu se vede bine.
AS – fiind posterior nu prea se vede. Când este patologic practicăm
derivaţiile endo-esofagiene.

1/6
Fiziopatologie 21.05.2002
LP 20

Mapping-ul EKG

Planul de analiză a EKG :

1. Să apreciem dacă există ritm sinusal sau nu


- Căutăm unde P care trebuie localizate înainte de QRS
- P să fie identice într-o singură derivaţie
- Intervalul de timp între 2 P succesive să fie constant (adică
intervalul PQ constant).
- Dacă nu se respectă aceste criterii – se constată absenţa ritmului
sinusal, de exemplu în fibrilaţia atrială

2. Să stabilim frecvenţa ritmului cardiac, respectiv alura


ventriculară
1500
- Alura ventriculară =
nr.mm : P − P − con sec utive
- 1mm = 0,04s la o viteză de 25mm/s
- dacă nu este ritm sinusal facem media între 2 distanţe.
- Alura ventriculară normală este între 60 şi 80 bătăi/min.
- Dacă este peste sau sub şi este ritm sinusal atunci se numeşte
bradicardie sau tahicardie sinusală

3. Analiza morfologică
a) Unda P
- Se înregistrează exclusiv fenomene electrice din miocardul de
lucru pentru segmentul PQ – întârzieri în nod şi conducerea în
reţeaua Purkinje.
- Durata
o Pe orizontală aproximativ 0,08-0,10 s, dacă nu e nimic
patologic în rest poate fi chiar 0,11 s.
o Creşte mai mult de 0,10-0,11 s – P lăţit – supraîncărcare
atrială stângă – SAS – patologie mitrală – P mitral
o În tulburări de conducere intra atrială = blocuri
- Amplitudinea
o 1 mm vertical = 0,1 mV
o maxim 2,5 mm = 0,25 mV
o crescut cu vârful ascuţit = P „în cort” sau P-ul pulmonar –
se întâlneşte în SAD (supraîncărcare atrială dreaptă)
o se poate ca la acelaşi pacient să întâlnim şi unul şi
celălalt, de exemplu în afecţiuni mitrale vechi neglijate
- Axa

2/6
Fiziopatologie 21.05.2002
LP 20
o O calculăm întotdeauna în planul frontal
o În derivaţiile membrelor unde P e maxim este paralel cu
derivaţia respectivă, unde este minim este perpendicular
pe derivaţia respectivă
o Este de aproximativ +45° – +60°; şi este deviată spre
90°în patologia de AD – SAD şi spre 0° în SAS.

- Forma
o Rotunjită cel mai des în cupolă, dar există şi alte 3
posibilităţi fiziologice :
o P bifid – se înregistrează separat depolarizarea pentru AD
şi pentru AS cu condiţia ca intervalul de timp între cele 2
vârfuri să fie cel mult 0,02s – nu este normal şi este
patologic :

o P echidifazic – mai întâi depolarizarea AD apoi AS dar de


sens diferit , cu condiţia ca distanţa între cele 2 peak-uri
să fie mai mică de 0,02s. Variante patologice : mai mult
AD :

o P izoelectric - fiziologic în aVL

b) Intervalul PQ
- acolo unde se vede unda Q, dacă nu există q luăm intervalul PR
- unda P este segmentul PQ
- e izoelectric
- durata de 0,12 – 0,21 s este funcţie de frecvenţă
- scade în tahicardii şi creşte în bradicardii
- poate creşte în afară de bradicardii – în blocurile atrio-
ventriculare de grad I (vezi blocurile)
- scade sub 0,12 s :
o tahicardie – este sindrom de preexcitaţie ventriculară
o în extrasistolele nodale superioare

3/6
Fiziopatologie 21.05.2002
LP 20

c) Complex QRS
- durata : 0,08 – 0,10 s
- nu avem scădere de durată
- creşteri discrete până la 0,12 s în hipertrofii ventriculare,
tulburări de conducere ventriculare (bloc minor)
- creşteri importante peste 0,12 s până la 0,20 s în BRD (bloc de
ramură dreaptă), BRS (bloc de ramură stângă), sindrom de
preexcitaţie ventriculară
- amplitudinea :
o în derivaţiile membrelor
o normal 0,5 – 1,6 mV (16 mm)
o sub 0,5 mV – hipovoltaj :
 un criteriu dacă este pe toate derivaţiile – ischemie
difuză
 pericardită – din cauza lichidului nu mai
înregistrează bine
 lichid în pleura mediastinală
 când pacientul este un pulmonar cronic – plămânul
este mai umflat şi ecranează
o peste 1,6 mV : hipertrofiile ventriculare mai ales stângi,
blocuri majore, extrasistole ventriculare când centrul
ectopic este mai aproape de electrod
- Axa QRS :
o Aceleaşi criterii : în derivaţiile membrelor
o Pentru că facem suma algebrică : convenţie – R pozitiv
iar Q şi S negative
o Orientate pe direcţia +30 – +60° - maxim în D2
o Se admit şi variaţii fiziologice între 0 şi 90° :
 0° la obezi – cord orizontalizat dar ascunde şi o
hipertrofie stângă
 90° - cord verticalizat la cei slabi şi înalţi, dar poate
fi o hipertrofie dreaptă incipientă
- forma : se apreciază în precordiale – unde se înregistrează aşa
numitele modele epicardice
- 3 modele epicardice :

4/6
Fiziopatologie 21.05.2002
LP 20

Criterii de normalitate pentru unda Q


Pentru a nu se confunda cu unda de infarct
1) Unda Q trebuie să existe numai în derivaţiile stângi : D1,
aVL, V5, V6
2) Durata trebuie să fie de maxim 0,04 s (un pătrăţel)
3) Amplitudinea celui mai amplu Q să fie de cel mult ¼ din cel
mai amplu R
4) Prezenţa undei Q în celelalte derivaţii este patologică

Timpul de apariţie a deflexiunii intrinsecoide (TADI)


Reprezintă intervalul de timp între începutul depolarizării
ventriculare şi momentul în care unda de excitaţie ajunge la epicard cel
mai aproape de electrodul explorator.
= intervalul de timp între începutul complexului QRS şi momentul
înregistrării vârfului ultimei deflexiuni (unde) pozitive din QRS.

TADI se calculează numai pe V1, V2, V5, V6

Îl calculăm pentru a vedea dacă VD se depolarizează mai devreme


şi dacă se respectă asincronismul depolarizării ventriculare = 0,02s

5/6
Fiziopatologie 21.05.2002
LP 20

d) Segmentul ST
- repolarizarea lentă – activitatea pompelor de pe reticulul
endoplasmic – cu consum de ATP enorm. Primele manifestări de
ischemie se văd pe repolarizare
- Septul – trebuie să se repolarizeze primul – este lungimea
segmentului ST ce este izoelectric cu excepţia V1, V2 – în care
apare o uşoară supradenivelare de cel mult 2 mm a segmentului
ST; în rest dacă este denivelat cu 0,5 mm în celelalte derivaţii –
este patologic

e) Unda T
- este repolarizarea rapidă
- primele care se repolarizează sunt zonele epicardice
- cu sistola mecanică – un grad fiziologic de ischemie a celulei
miocardice (presiunea exercitată de sângele din ventricul asupra
capilarelor coronariene din miocard)
- axa T este orientată la fel cu axa QRS
- durată : nu are semnificaţie
- amplitudine :
o T se analizează prima dată în derivaţiile standard
o Cel mult 1/3 din amplitudinea celui mai mare R,
o dacă este <¼ din R – este T aplatizat
o dacă este >½ din R – este T amplu sau hipervoltat
- axa :
o +45° – +60° , rezultă T maxim în D2
o T este pozitiv în D1, D2, D3, şi întotdeauna în D1 e mai
amplu decât în D3
o T negativ – cel mai des în D1 – e patologic
o T negativ – în toate derivaţiile standard – pericardita cu
lichid foarte mult
- formă : T – rotunjit , uşor asimetric, cu panta ascendentă mai
abruptă decât cea descendentă
- poate fi bifid, o primă parte izoelectrică şi alta pozitivă

6/6