Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Descoperirea Oxigenului
Descoperirea Oxigenului
Descoperirea Oxigenului
Oxigenul reprezint 21% din aer i este un element esenial pentru supravieuirea tuturor vietuioarelor de pe Pmnt. Exist totui bacterii care pot tri fr prezena oxigenului (de exemplu, bacteriile sulfuroase). Oxigenul a fost descoperit de ctre Carl Wilhelm Scheele (1772) i Joseph Priestley (1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid rou de mercur ntr-o capsul aezat sub un clopot de sticl din care se scosese aerul i care a fost scufundat parial n mercur. Dup nclzirea capsulei, focaliznd cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezena unui gaz. Chimistul a numit noua prezen gazoas aer deflogisticat. Antoine Lavoisier d aerului deflogisticat o nou denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce). Astfel cuvntul oxigen nseamn productor de acizi. Denumirea propus de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera c toi acizii conin oxigen. Doctorii si oamenii de stiinta au inceput sa trateze anumite disfunctii si boli cu ajutorul oxigenului, de mai bine de 100 de ani. Dr. Otto Warburg, laureat Nobel de doua ori, sustine ca lipsa oxigenului de la nivelul celulelor poate constitui o prima cauza pentru aparitia cancerului si ca terapia cu oxigen poate fi un tratament eficient pentru tratarea sa.
Joseph Priestley
Joseph Priestley (13 martie 1733 - 6 februarie 1804) a fost un teolog, filosof natural, educator i teoretican politic englez care a scris peste 150 de lucrri. Este de obicei creditat cu descoperirea gazului oxigen, cu toate c i Carl Wilhelm Scheele poate fi considerat descoperitorul acestuia. De asemenea, a inventat apa gazificat i a avut contribuii importante n domeniul electrictii. n ceea ce privete activitatea sa ca teolog, a ncercat s combine teismul, determinismul i materialismul.