Poveste sentimental? de Nichita Stanescu Pe urma ne vedeam din ce n ce mai des.

Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfor?. Numai cuvintele zburau intre noi, nainte si napoi. Vrtejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, mi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam n pamnt, numai ca sa privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvnt, ca pe sub laba unui leu alergnd. Cuvintele se roteau, se roteau ntre noi, nainte si napoi, si cu ct te iubeam mai mult, cu att repetau, ntr-un vrtej aproape vazut, structura materiei, de la-nceput.