Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexander Soljenitin - Vitelul Si Stejarul Vol 2
Alexander Soljenitin - Vitelul Si Stejarul Vol 2
VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR
Volumul II
ALEKSANDR SOLJENtN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la
Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c
scrisese o scrisoare n ca-e l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de
munc fortat si nc trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc la Riazan,
unde a devenit profesor de matematic si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata
luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continu s scrie romane si povestiri, care circul
ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru
literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de team c nu i se va mai
permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este
vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trdare si
expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele Unite,
unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia.
Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (\912),Lenin la Zurich
(1975), ,Problema rus" la sfrsitul secolului XX (1994), Un grunte ntre pietrele de moar
(1998), Rusia sub avalans (1998) etc.
COMPLETAREA A PATRA
unie 1974
SOCOTEALA, M VONCE, ES BNE, N-AM CE ZCE
Precedenta completare, a treia, era deja gata, dar mai rmsese de redactilografiat, de
microfilmat, de expediat textul n Occident, de ascuns resturile, cnd la 28 decembrie, la
Peredelkino, la dacea familiei Ciukovski unde se gsea din toamn noul meu loc de schimnicie
hibernal, n timpul obisnuitei mele pauze pentru un dejun frugal, ascultnd emisiunea BBC de
amiaz, am avut surpriza s aud c la Paris apruse n rus primul volum al Arhipelagului.
Surpriz numai n ce priveste data, cci eu l cerusem si-1 asteptam pentru 7 ianuarie, de
Crciunul ortodox. Dar, cu precaritatea filierei noastre, cererea mea sosise prea trziu; si editorii
nostri1, cu abnegatia aceasta care nu cunoaste nici duminici, nici repausul de sear, si n ciuda
mijloacelor asa de restrnse nct ntr-o bun zi vor provoca uimire, devansaser calculele mele.
Cu zece zile numai, dar tocmai pe zile se joac soarta unei literaturi clandestine: soare de n-ai la
seceris pcat de rodul multor luni de munc.
Am auzit n-am tresrit si am continuat s-mi vd de varza mea. Cte gesturi nu fcusem eu n
acesti ani, gesturi care toate preau a izvor din disperare si nici unul dintre ele nu trezise nici o
reactie din partea guvernului. M deruta aceast slbiciune, rigiditatea acestui zid sau a acestui
bustean urias, pe nedrept numit aici stejar, numai de dragul proverbului.2 De-attea ori trecuse
chestia asta de ce n-ar mai trece nc o dat?...
O or mai trziu mi-am ars mna la resoul cu gaze si, n ciuda arsurii, a trebuit s m duc la
Moscova; mi ziceam n sinea mea:
1 Editura n limba rus YMCA Press. (N.t.)
2 ,Vitelul vru stejarul s-1 rstoarne, dar rmase fr coarne." Acest proverb i-a inspirat autorului
titlul memoriilor de fat. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l
pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am
eliberat umerii, si am fcut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas,
dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipelagului o voi plti cu viata. Pentru asa
ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti
pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s
tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s
ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se
transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si
ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez
numai faptului c am isprvit la timp Completrile --JQ; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-
as mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m
proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa
nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc
fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au
mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera
conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau
c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: ,contractul, ca si orice alt angajament, va fi
considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o
zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se
nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie,
care eram n (ar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei
puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat
juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din
firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce
fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent
Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau
occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s
toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor
mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste
dect n luna decembrie: mi-au trimis prin post un craniu si niste oase, anunturi mortuare
decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai
primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar
pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un
sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din
lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor
mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a
nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze
declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le
publice pentru uzul compatriotilor: ,ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre
popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim
uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge
' KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l
pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am
eliberat umerii, si am facut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas,
dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipe-lagului o voi plti cu viata. Pentru asa
ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti
pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s
tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s
ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se
transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si
ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez
numai faptului c am isprvit la timp Completrile --; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-as
mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m
proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa
nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc
fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au
mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera
conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau
c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: ,contractul, ca si orice alt angajament, va fi
considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o
zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se
nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie,
care eram n tar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei
puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat
juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din
firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce
fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent
Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau
occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s
toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor
mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste
dect n luna decembrie: mi-au trimis prin posta un craniu si niste oase, anunturi mortuare
decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai
primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar
pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un
sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din
lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor
mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a
nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze
declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le
publice pentru uzul compatriotilor: ,ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre
popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim
uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge
1 KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
aceast carte... Pretext pentru a atribui realittii sovietice racilele capitalismului... Un pamflet pltit
n valut..." n uscciunea acestei argumentatii detectm toat deruta si teama lor. Asta-i tot?
Timp de o jumtate de secol, ei au ucis milioane de oameni si asta-i toat aprarea lor? Dar pe
toti i-a ntrecut comunistul francez Laroche, la 7 ianuarie, la televiziunea moscovit: Soljenitn nu
a reflectat (n Arhipelag...) recolta record de anul trecut si, n general, nu ia n consideratie (pe
deasupra mormintelor) realizrile economice ale URS S!... Una dup alta, la repezeal, lovituri
neputincioase care nu fac nici un ru.
n acele zile s-a simtit un fel de indignare contra mea. Eu n-am urmrit ns acest lucru, apoi
treaba s-a ngrosat. Mi se relata despre aceasta, n ,vitrinele agentiei TASS", pe strada Gorki, era
expus un mare afis (eu personal nu 1-am vzut) care arta cum niste monstri cu trmbite si tobe
fac reclam ,operelor lui Soljenitn", nftisat ca un schelet compus dintr-un craniu galben si niste
oase negre. Caricatura era nsotit de aceste splendide versuri ale vestitului poet A. Jarov:
Tot ticluind ntruna, miseleste,
Soljenitn, mustind de-al calomniei cheag,
Unor strini suspecti atta le slujeste
nct acestia fac din el un steag.
Sau asemenea expresii ale fidelittii:
,De la comitetul raional Sverdlov al PCUS. Cu un sentiment de profund indignare am aflat
despre noile actiuni trdtoare s-vrsite de Soljenitn n scopul de a lovi n interesele statului
sovietic si ale ornduirii socialiste. Zarva antisovietic strnit de propaganda burghez n jurul
ultimei lui scrieri arat nc o dat n mod clar c acest om s-a rupt definitiv de societatea noastr
si slujeste pe fat adversarilor nostri ideologici, l nfierm cu mnie pe acest renegat si trdtor, si
considerm c pentru el nu este loc pe pmntul sovietic! Colectivul redactiei revistei Tnra
gard."
Tnra gard... si cnd te gndesti c eu i aprasem n fata celor de la Novi mir...
De Anul Nou m-am apucat din nou de pronosticuri ,Ce vor face ei?" lat-le:
1. Asasinat Deocamdat exclus
2. Arestare si condamnare Putin probabil
Posibil
Posibil
Lucrul cel mai de dorit pentru
mine si cel mai stupid pentru ei
Foarte posibil
Nu-i exclus, dar e devreme Nu-i exclus
3. Deportare fr arestare
4. Expulzare n strintate
5. Proces intentat unei edituri occidentale
6. Campania de pres vi-znd discreditarea crtii
7. Discreditarea autorului Foarte posibil (cu concursul fostei
mele sotii)
8. Tratative
9. Concesii, delimitare: nainte de 1956 ,nu am fost noi". (E un motiv si acesta pentru care am
pus subtitlul1: 1918-1956.)
Deocamdat asasinatul era exclus din cauza prea marii publicitti, cci dac nu asta era cauza,
atunci care era? S vedem sensul afirmatiei c era exclus posibilitatea producerii lui n orice
moment. S rpui un schior solitar si unde mai pui chiar n pdurea de la Barvina era un
fapt care putea s jeneze autorittile, mai ales c aceasta este ,zona lor special", inaccesibil
muritorilor de rnd. Nimeni, n afar de-ai lor, nu ptrunde acolo. Dar nici la Rojdestvo nu le-ar fi
fost deloc greu s m lichideze (uneori, sub diferite pretexte, veneau indivizi a cror calitate de
agenti era mai presus de orice ndoial), ar fi putut s-o fac si pe un drum ntunecos, n trenuletul
electric care merge seara la Peredelkino. Dumnezeu m-a avut n paza lui, nu i-a lsat s mearg
asa de departe. Dar exist solutia expulzrii peste granit, unde pot s-mi fac imediat de
petrecanie, cci n alt tar nu mai rspund ei de mine. Deportarea undeva n Siberia nu mi se
prea o mare nenorocire, c doar eram obisnuit cu asa ceva. Numai c n loc s scriu despre
revolutie, va trebui s scriu despre lucruri din istoria vechii Rusii.
Cu ultimele dou puncte ns i credeam prea destepti. Or, ei nu puteau s se ridice la un
asemenea nivel de ntelegere a lucruri-
1 Arhipelagul Gulag are ca subtitlu: ncercare de investigatie literar 1918-1956. (N.t.)
lor. Totusi, din septembrie erau n posesia ,Scrisorii" mele ,ctre conductori", ar fi putut s fac
niste apropieri, s reflecteze. (De fapt, o citise careva dintre ei?...) Planul meu era partial
urmtorul: dup ce i-am lovit cu Arhipelagul n moalele capului s-i ametesc imediat cu
perspectiva derutant, schitat n ,Scrisoare", s-i ademenesc pe pista punctului 9. n decembrie,
le-am trimis avocatului si editorilor mei indicatia s publice ,Scrisoarea" automat la douzeci si
cinci de zile dup primul volum al Arhipelagului. Adic, mai nti s dea conductorilor douzeci si
cinci de zile pentru reflectie si apoi, fr s mai astepte ceva, s proiecteze n afar, asupra
publicului, aceast ambiguitate, aceast confuzie, pentru ca ele s planeze nu numai asupra slii
cu usile nchise a biroului politic, ci si pentru ca sefii cei mari s stie c toat lumea este cu ochii
atintiti asupra alegerii pe care o vor face.
si de un lucru eram ncredintat: totul putea nc s evolueze n diferite moduri. Nu era posibil ca
la vrful conducerii s nu fi meditat nimeni asupra ,Scrisorii". (Mcar ceilalti, cei care mine vor lua
locul celor de azi: ca un drum posibil pentru ei, ca o iesire din impas.)
Din cauz c Arhipelagul a iesit mai repede de sub tipar, scadenta ,Scrisorii ctre conductori" s-
a decalat si ea mai n fat: de la 31 la 22 ianuarie. Dar din momentul n care TASS, furioas, a
nceput s fac spume la gur, tonul conciliant al ,Scrisorii" mele putea, pe acest fundal sngeriu,
s fie luat drept o concesie din partea mea, drept un semn c m-a cuprins frica; oamenii n-ar mai
fi remarcat nici data de ,5 septembrie". ntentionam ca dup Arhipelag s ncerc imediat s dau
un brnci bolovanului imens care este statul nostru. Acest proiect s-a dovedit ineficient, prost
conceput. Da, Arhipelagul era chemat s schimbe istoria, de asta snt sigur, dar nu asa de repede
si, probabil, nu ncepnd cu Moscova. si pe 10 ianuarie m-am aruncat asupra unei ocazii cu totul
ntm-pltoare si am oprit tiprirea ,Scrisorii". Treaba aceasta mi-a reusit datorit unei fraze
conventionale spuse la telefon n ultimul moment; chestiunea este c ,Scrisoarea" nu era de
important minor si plecase deja la cules. A fost stopat.*
* La vremea aceea era ceva pe care eu, nc necunoscnd scala a ceea ce pretuieste Occidentul,
nu-1 ntelegeam: ,Scrisoarea" n-ar fi fcut dect s micsoreze efectul Arhipelagului si s-mi fug
pmntul de sub picioare n momentul
Posibil era si o alt combinatie, una mai logic. Era cea pe care eu, mai nainte, deja o
avusesem n vedere: cuplarea ,Scrisorii ctre conductori" cu ,Nu triti n minciun". Aceasta din
urm avea deja patru ani de lncezeal si asteptare. Aici era vorba de dou fete ale unuia si
aceluiasi deziderat: si poporul, si guvernul trebuia s se scuture de una si aceeasi ignominie.
De altminteri, ncepnd publicarea unei asemenea crti cruciale precum Arhipelagul si, dup ea, a
tuturor celorlalte scrieri care se acumulaser, aveam eu n fond nevoie de miscri si artificii
tactice? Crtile mele, oricum, si urmau cursul lor. (Despre un asemenea mod de viat visez si
astzi. Nu e simplu s iesi dintr-o lupt ndelungat; iat, m aflu deja de patru luni n Europa si
vor mai trebui multe luni de zile pentru a lmuri complet lucrurile, pentru a spune tot ce am de
spus, pentru a para loviturile crora nc le snt tint; dar ceea ce vreau cu adevrat este s m
cufund cu totul ntr-un spatiu de liniste, s scriu si crtile mele n-au dect s-si urmeze cursul.
Comportamentul oamenilor l explicm, de obicei, prin mprejurrile vietii sociale, dar de fapt si
legile vrstei si ale mutatiilor noastre interioare ne conditioneaz deciziile sociale.)
Dup contramandarea ,Scrisorii" m-am linistit: n-au dect s fluiere si s huiduiasc, deocamdat
eu mi-am fcut treaba. Veti veni, m veti luai Luati-m, snt dispus s merg si la nchisoare.
Stare de aprare pasiv. De altfel, serios vorbind, eu si sotia nu ne asteptam la represalii. De
multe ori scapi nepedepsit si, de la un moment dat, ncepi s te iluzionezi c si n viitor te vei
bucura de aceeasi impunitate. Alia, de data aceasta, era foarte convins c, n afar de injuriile
din pres, n-o s fie nimic, c autorittile or s nghit acest hap. Eu nu credeam c este asa, dar
m comportam ca si cnd ar fi fost exact asa: nu m-am sechestrat n apartamentul nostru de la
Moscova cel lipsit de lumina zilei (ca s ne aprm de privirile indiscrete si de camerele de luat
vederi, tineam perdelele lsate zi si noapte), de aer si de lrgime, ci, pasnic, mergeam la Pere-
delkino, mi umpleam pe ndelete plmnii cu aerul proaspt de sub pini si, ntr-un ritm, pentru
mine neobisnuit de lent (ah, acelor zilisoare, ce-o s le mai duc dorul!), mi finisam articolele
pentru culegerea Voci din strfunduri. Acum mi vine chiar greu s cred
cel mai hotritor al luptei. A avut grij Dumnezeu de mine si aici. (Adnotare din 1978.)
c viata noastr, n acea lun ianuarie, a avut o curgere asa de do-moal, lin, monoton, n
perioada cnd presa ne mprosca n fel si chip, unii prieteni veneau la noi si ne spuneau: ,numai
la voi acas este liniste si pace". Noi nici nu citeam, nici nu cutam s citim toate acele injurii de
care glgia ntreaga pres, nici mcar idee n-aveam despre amploarea acelei campanii mpotriva
noastr. Alia redactilo-grafia ultimele capitole ale Vitelului, le microfilmam, le pregteam pentru
expediere. La popasul meu din afara orasului ascultam radio pe sturate: Arhipelagul meu mi
venea pe calea undelor1 ca tr-indu-si viata lui proprie, plin de propriile lui dureri, ca si cnd n-ar fi
fost niciodat construit de mine, ca si cnd n-ar fi fost posibil s fie creat de mine si aceast
rentlnire m misca pn la lacrimi. Ecoul international trezit de editia rus a crtii a depsit n
vigoare si n densitate toate asteptrile. Eh, desigur, occidentalii amestecau aceasta cu propriile
lor probleme, mai aproape de ntelegerea lor: pe de o parte, teribilele revelatii despre Arhipelagul
barbar si pe de alt parte, ridicarea interdictiei de a circula cu masina duminica n RFG; pe de o
parte, viata din Arhipelag, viat pe care mintea omeneasc n-o poate concepe ca posibil si pe
de alt parte, sptmna de lucru de trei zile din Marea Britanic. Criza petrolului suflase asupra
Occidentului arhiprosper si aceste prime, nc slabe, restrictii l fcuser insensibil la necazurile
noastre. Spre cinstea lui ns, Occidentul n-a perceput penuria de benzin ca fiind o suferint mai
mare dect suferinta acelor bstinasi martiri ai Arhipelagului. Numai n prezent, nu, numai n
acest moment nteleg eu ct de uimitor este modul n care Dumnezeu a dus la ndeplinire aceast
sarcin. Cnd, n tot cursul anului 1962, van Denisovici se fofilase prin samizdat pn la Kiev,
pn la Odessa, si fr ca un singur exemplar ntr-un an de zile (prin ce minune?) s treac
frontiera Tvar-dovski atta se temea, iar eu ctusi de putin; eu, n ardoarea mea, chiar doream
ca Denisovici s se smulg din captivitate nedesfigurat , nu ntelegeam deloc c numai asa si
tocmai asa, mostenind de la Hrusciov, m nfundam, crampon imposibil de extras, n zidul
Kremlinului. Exemplarul de la Leningrad al Arhipelagului nu a fost ars, cum am cerut eu, cum
eram convins c s-a fcut, ci a czut n minile securistilor. Aceast ntmplare a avut ca rezultat
publicarea
1 n cursul unei serii de emisiuni occidentale consacrate citirii n ruseste a operei. (N.t.)
lui precipitat, n rcnetele lor furioase. Tocmai pe aceast cale, Arhipelagul a cptat valoarea
unei mrturii irecuzabile. Astzi, aici, n Occident, aflu c din anii '20 au aprut aici pn n treizeci
de crti despre Arhipelag, ncepnd cu nfiintarea lui n insulele So-lovki. Este, asadar, vorba de
crti care s-au publicat, tradus, divulgat si care s-au pierdut iar s fi strnit vreun ecou, fr s
fi convins sau mcar s fi trezit pe cineva. Trstur caracteristic, omeneasc, a satiettii si a
multumirii de sine: totul a fost spus si totul a intrat pe-o ureche si a iesit pe cealalt, n cazul cu
Arhipelagul sovietic s-a fcut simtit si adierea gloriosului vnt socialist: trii socialismului i se pot
ierta si nelegiuiri incomparabil mai mari dect cele ale lui Hitler, cci ele nu snt dect hecatombe
la picioarele unui altar al luminii. Dac 1-as fi publicat n premier n Occident, Arhipelagul ar fi
pierdut nc de la aparitie o jumtate din forta sa de izbire.
ar acum, constatm chiar cu uimire modul n care a fost nteles: ,Un prjolitor semn de ntrebare
asupra celor cincizeci de ani de putere sovietic, asupra ntregului experiment sovietic de la 1918
ncoace" (Vorwrts). ,Soljenitn povesteste ntregii lumi adevrul despre lasitatea partidului
comunist" (The Guardian). ,Poate c ntr-o zi vom considera aparitia Arhipelagului ca pe un reper
mar-cnd nceputul destrmrii sistemului comunist" (Frankfurter All-gemeine). ,Soljenitn cheam
la pocint. Aceast carte poate s devin cartea de cpti a renasterii nationale, dac cei de la
Kremlin vor fi n stare s-o citeasc" (Deutsche Welle).
O asociatie de editori americani s-a declarat dispus s publice materialele de istorie pe care
guvernul sovietic ar dori s le contra-pun Arhipelagului. Dar asemenea materiale nu existau, n
cincizeci de ani, clii nu avuseser cum s-si strng justificri. si n ultima jumtate de an, avnd
deja cartea la Securitate, ei nu gsiser timp s se ocupe de aceast chestiune. Au publicat n
New York Times un articol searbd al lui Bondarev (ca si cnd Arhipelagul s-ar referi la cel de-al
doilea rzboi mondial, iar nu la nchisorile si lagrele sovietice, ca si cnd subiectul ar fi
Stalingradul si generalul Vlasov. Dar despre mine ce se spune? C scrierile mele snt lipsite de
adevr artistic, c nu nteleg moralitatea, c dau dovad de sentimente antislave si de nihilism
national, c snt certat cu ntreg poporul.) Au publicat si n zvestia un articol iarsi despre
generalul Vlasov, un articol amplu; am deschis ziarul, zicndu-mi:
bun, de data aceasta, vor dezminti: n chestiunea de a sti cine a eliberat Praga de nemti,
documentele, ei le au; pe cele pe care nu le au, le vor fabrica, si cum as putea eu acum s-mi
convoc tovarsii de celul? Eh bine, nu! le-a lipsit tupeul, n-au dezmintit esentialul: c singura
actiune militar a diviziilor lui Vlasov a fost btlia contra nemtilor pentru Praga!
Departe de a fi nregistrat vreun spor de inteligent de-a lungul unei jumtti de secol, ba, din
acest punct de vedere, chiar n regres fat de acea organizatie sireat care a fost Kominternul
anilor '20, presa sovietic stia una si bun: njurtura birjreasc, hituiala grosolan. Ostilittile
le-a deschis Pravda din 14 ianuarie: ,Drumul trdrii". Articolul avea valoarea unei directive:
aveau s-1 reproduc a doua zi toate ziarele centrale si locale, ceea ce nsemna deja un tiraj de
aproape cincizeci de milioane. Tot n ziua urmtoare Lit-gazeta a indicat un termen special pentru
a m desemna: vlasovian literar. si, cteva zile, chestia asta a continuat s se reverse din toate
tipografiile, din toate vitrinele. si principala pungsie consta n faptul c nchisorile, lagrele nu
erau mentionate nicieri ca tem a crtii; toat cartea incriminat nu era, dup prerea
adversarilor mei, dect o jignire adus memoriei celor morti n rzboi; si mai ales se spunea, ntr-o
formul elegant-netransparent: s-ar prea (dar aceast opinie poate fi retractat) c acest
nemernic, adic eu, are trei masini si apoi mai era aceast bucat savuroas, mai excitant
dect orice, aruncat multimii: ,Ticlosul! Ce-i lipsea?!"
A doua zi dup ce Pravda dduse semnalul, am fost asaltati, n apartamentul nostru din
Moscova, de telefoane de amenintare care au durat trei sptmni. Nou arm a secolului
douzeci: prin tr-itul impersonal al unui telefon poti s dai nval ntr-o cas bine zvorit si s-1
ntepi drept n inim pe cel pe care 1-ai trezit din somn, fr ca tu, intrusul, s te ridici de la biroul
tu sau din fotoliul n care te-ai asezat ca s degusti un cocteil.
Acest tip de conversatie a nceput brusc-mrlneste: ,D-mi-1 pe Soljenitn!" ,Dar cine esti
dumneata?" ,D-mi-1, snt un prieten de-al lui!" Sotia mea a pus receptorul n furc. Din nou
sun telefonul. Ea ridic receptorul fr s spun un cuvnt (nici ,da", nici ,alo") aceeasi dogit
voce de mrlan: ,Poate c am stat si noi n lagre, dar nu ne-am vndut patria, ai nteles?? Noi n-o
s-1 lsm pe cinele sta s umble n libertate, ajunge!!" (Erau cuvnt cu cuvnt expresii de-ale
raportului CC din decembrie numai
14
c fr ,cine".) Atacul la telefon era ceva neasteptat, neobisnuit; era nevoie de nervi tari, de
prezent de spirit, de rspunsuri ingenioase, de o voce ferm (nu ne impresionati, nu v mai
obositi!). Alia s-a adaptat repede la situatie, se descurca bine. Asculta, asculta n tcere toate
injuriile, apoi pe un ton calm: ,Spuneti, la Securitate salariul se d de dou ori pe lun sau o dat,
ca la armat?" n asemenea cazuri, cel de la captul firului totdeauna se fstcea. Sau chiar i
ncuraja prin interjectii, dndu-le rgazul s se exprime, dup care intervenea ea: ,Ati spus tot? Ei
bine, n acest caz transmiteti-i lui un Vladimirovici (adic sefului KGB) c, dac se bizuie pe
cadre asa de mrginite, o s aib necazuri." Apelurile telefonice erau n asa fel dirijate si aveau o
asemenea continuitate nct prietenii nostri nu mai reuseau s ia legtura cu noi, iar noi ce era s
facem? S nu ridicm receptorul? Dar dac poate ne suna chiar un prieten? Am reusit totusi s
dau de veste despre acest bombardament telefonic (si, n aceeasi sear, posturile de radio
occidentale, Dumnezeu s le dea sntate, transmiteau deja stirea despre atacurile prin telefon).
Voci de brbati si voci de femei, invective, amenintri, obscenitti si asa fr ntrerupere pn
la unu noaptea, apoi o pauz si din nou ncepnd de la sase dimineata. Cteva telefoane a primit
si Ciukovski, la Peredelkino; o insultau pe Lidia Korneevna, m cereau pe mine: ,sotia lui se
simte ru". (N-a fost o ntmplare c, n aceste zile, toat povestea asta a coincis cu excluderea
L.K. din Uniunea Scriitorilor, n parte si ca rzbunare c m-a adpostit. Prin corespondenti [35],
am reusit si s rspund la aceast msur. Din fericire, cineva ne adusese de curnd un
dispozitiv de nregistrare pe magnetofon a convorbirilor telefonice; si eu tot prin telefon, fr s
m sinchisesc de Securitate, o instruiam pe Alia cum s branseze, iar ea, tot prin telefon, verifica
dac si cum functioneaz aparatura respectiv: si iat, dup cum se vede, vom nregistra pe
caset fragmentele cele mai interesante... Civilizatia creeaz arma ea creeaz si contraarma.
Efectul s-a produs, adversarii nostri au nceput s fie mai prudenti, s vorbeasc mai cuviincios,
s simuleze c ne vor binele (,ne temem s nu-1 aresteze!").
n acea prim sear s-a pus la cale o lovitur mai puternic dect zbrnitul telefoanelor se pare
c s-a mizat pe mnia poporului: niste indivizi au fost convocati n curte la Kozitki; au fost
mobilizate aici si cteva zeci de militieni, ca s ne protejeze, dar nu s-au spart geamuri si n-a fost
nevoie de interventia fortelor de ,protec-
15
tie"; este clar c ntre timp se schimbase consemnul, ntr-o bun zi o s aflm si noi ce s-a
ntmplat pn la urm.
Dar apelurile telefonice s-au succedat timp de dou sptmni, desi cu o frecvent mai mic dect
n prima zi, n schimb ntr-un mod mai diversificat:
...Vlasovianul nc mai trieste?...
.. .-am citit toate operele si m rugam pentru el; dar vd n prezent c idolul meu nu este dect
un rebut.
Uneori se auzea si cte un strigt de indignare (dup noua mea declaratie n fata presei):
Dar ce mai face acest ticlos?!! Nu se astmpr, nu?! Temele nu att se ncrucisau, ct se
nlocuiau unele pe altele, la
comand: ntr-o zi sau dou, numai amenintri cu moartea; apoi numai ,admiratori dezamgiti";
apoi numai ,prieteni de lagr"; apoi voitori de bine, cu sfaturile lor: s nu iesi pe strad, sau s ai
grij de copii, sau s nu faci cumprturi de la alimentara cci s-ar putea s-ti dea produse
otrvite. Dar uimitor era faptul c printre aceste sute de apeluri telefonice nu a fost nici unul ct de
ct inteligent, ct de ct rafinat; falsitatea era detectabil chiar de la primul cuvnt, de la primul
sunet, oricare ar fi fost continutul. si toti se ncurcau ndat ce erau ridiculizati. si pentru a nu-si
consuma din timpul lor liber, toti au nceput s caute a-si ndeplini ,sarcina" numai n orele de
program.
n felul acesta s-a ncercat distrugerea moralului familiei mele si, prin repercutare, a moralului
meu. Dar cu a doua mea sotie, Securitatea a avut ghinion. Alia nu numai c a rezistat atacului,
dar si a tinut pasul cu toate obligatiile ei curente. Treaba mergea, familia tria si mai trziu micutii
nostri vor ntelege c pruncia lor n-a fost deloc una banal!
Paralel cu atacul prin telefon (si, se ntelege, prin pres) se desfsura si un atac prin post.
Scrisorile ostile care soseau prin post purtau totdeauna adresa mea complet, dar erau
anonime. Au reusit s-si fac drum ctre mine si cteva scrisori amicale (eroarea cenzurii:
Deutsche Welle indicase adresa noastr fr s precizeze numrul apartamentului si de
aceea aceste scrisori treceau prin-tr-o alt cartare, nu erau retinute), ba de la ,muncitori" din Ural,
ba de la copii ai unor zeki dispruti.
Campania de pres sovietic, zgomotoas, furioas si incoerent, a fost asa de stupid nct n
cteva zile a pierdut partida pe arena
16
international. New York Times avertiza: ,Aceast campanie poate s aduc URSS un prejudiciu
mai mare dect nssi editarea crtii." si Washington Post: ,Dac fie si numai un fir de pr i se va
clinti lui Soljenitn, schimburile culturale si comertul vor fi curmate." A le curma sau a nu le curma;
exagerare, binenteles; destinderea era un obiectiv care nicicum nu trebuia ratat, ns, citind
ziarele occidentale, liderii Kremlinului puteau s-si pun niste probleme: doar n-o fi dracu-n
persoan acest Soljenitn; merit oare ca din cauza lui s dm peste cap tot jocul international?
Presa occidental fcea un cor asa de puternic n aprarea mea nct excludea din capul locului
asasinatul si arestarea.
Dar atunci, toate aceste ltrturi unde duceau, la ce serveau? Spre ce antrenau ele nesbuit
pnzele cenusii ale ziarelor noastre? (n ce m priveste, n aceast campanie de pres, eu
vedeam deja o victorie, pentru c, vocifernd la adresa lumii ntregi, ei neglijau simpla, banala,
discreta arestare.) Dar ei ncepuser campania impulsiv, cu rutate, fr s fi elucidat totul pn
la capt; ncepuser, dar n acelasi timp ntrtaser milioane de ignoranti din tarsi acum lupta
se ddea, nainte de toate, pentru ei, pentru compatriotii mei. De altfel, si pentru Occident,
povestea prea s devin oarecum de nenteles: de ce nu m justificam eu mcar cu un cuvnt?
Poate n calomnie era o parte de adevr?
at deci c trebuie renuntat la a mai moti n timpul ncierrii. Pentru aceasta ar trebui o fire
diferit de a mea.
Eu am rspuns prin dou lovituri: o declaratie pe 18 ianuarie [36] si un scurt interviu acordat
revistei Time pe 19 ianuarie [37]. n declaratie am rspuns la acuzatiile cele mai nedrepte si mai
jignitoare aprute n ziarele sovietice, nghesuind totul n dou mici pagini; n interviu mi-am
explicat pozitia: un rspuns fratilor Medvedev, pe care-1 ratasem n noiembrie; si un ndemn de a
ne trezi la realitate adresat mie nsumi, lui Saharov si tuturor celor care, n conditii de tumult si
prigoan, pierduser simtul msurii: eram recunosctori pentru tot ce fcea Occidentul n
aprarea noastr, dar trebuia ct mai repede s fim n stare s mergem cu propriile noastre
picioare; si att timp ct nu mi se pusese clusul n gur nu se stia ce efect va avea acolo ,Nu
triti n minciun" trebuia s fac s se ia cunostint si de acest important sfat al meu adresat
tineretului, de aceast unic sperant real a mea; si apoi, pur si simplu, potrivit nevoii
17
resimtite de sufletul meu, s rsuflu usurat: ,Mi-am fcut datoria fat de cei dispruti..."
Gemetele si zbuciumul osemintelor alor nostri s-au potolit: lucrurile au fost spuse si auzite...
Multe posturi de radio si de televiziune le-au difuzat. Multi le-au aflat din ziarele din 21 ianuarie,
ziua comemorrii unei jumtti de veac de la moartea lui Lenin, eveniment care n ziua aceea nici
n-a fost evocat. Dintr-un salt piezis si dintr-o musctur instantanee, cte btlii n-a cstigat el cit
a trit! Dar cum le pierdea el acum dup o jumtate de secol, nc nu s-a spus, nc nu se
vede dect pe jumtate.
BBC: ,Campania de dou sptmni mpotriva lui Soljenitn n-a reusit s-1 intimideze si s-1
reduc la tcere."Die Welt: ,Dac-1 nltur, Moscova va fi nevoit s plteasc un pret analog
celui al Budapestei si al Pragi."
si asa am tinut noi piept toat sptmna care a urmat dup semnalul Pravdei n ciuda tuturor!
Am tinut piept si chiar agentia TASS a fost obligat s reactioneze. Dar cum s reactionezi la
apelul prin care ndemnam tineretul s nu mint, s reziste brbteste? Ei bine, iat cum:
,Soljenitn mproasc cu noroi tineretul sovietic, spunnd c acesta este lipsit de curaj." Dar
aceasta era n 22 ianuarie, si n ziua aceea la Washington n fata cldirii Clubului National de
Pres a avut loc o manifestatie a unor intelectuali americani de diverse orientri, ceea ce pe mine
m-a mbrbtat foarte mult. Acolo s-au citit extrase am Arhipelagul, s-a strigat n gura mare: ,Jos
mi-nile de pe Soljenitn! Lumea ntreag e cu ochii pe voi!" Era ziua de 22; atunci cnd
Arhipelagul aprea deja n nemteste si cnd primul tiraj se epuiza n cteva ore. Noi am tinut piept
o sptmna, cu ea se fcea aproape o lun de cnd apruse cartea, luna cea mai dificil, cnd
capul de pod este. nc asa de mic, cnd lumea nc n-a cititdar a nteles deja asa de multe
lucruri! De-acum, capul de pod se lrgea, citirea acestei crti n Occident ncepea s ia proportii
de mas, si n ritmul pe care-1 luaser lucrurile era chiar greu s le prevezi consecintele. at ce
mi-am notat pe 23: ,si ce dac dusmanul va tremura si se va retrage (va ncepe s recunoasc
trecutul)? N-o s m mire chestia asta." (nc de la o dat anterioar, mai precis, imediat dup
editia rus, ar fi trebuit s apar editia american. Eu fcusem totul pentru ca s se ntmple
acest lucru, dar din cauza a dou sau trei personaje seci si interesate, educate n
18
spirit occidental, se alesese praful de toat trimiterea de Rusaliile anului 1968; editia american
va ntrzia sase luni de zile, nu m va asigura pe timpul ct voi trece peste prpastie si numai
pentru acest motiv, cred eu, s-a produs deznodmntul care s-a produs. Dar se putea face, s-ar fi
putut face un pic mai trebuia ca liderii nostri s bat n retragere, dac de Anul Nou 1974
toat America ar fi citit efectiv cartea, n timp ce Kremlinul nu stia dect s depene una si aceeasi
poveste cum c aceast carte i preamreste pehitleristi...)
La data aceea, eu vedeam lucrurile n felul urmtor: dac din prima lun s-ar fi hotrt ce-o s fie
cu mine din clipa de fat lupta cstiga n amploare si n profunzime: de-acum, chestiunea era
de a sti dac masina de propagand va nghiti nc o dat Rusia sau aceasta i va rmne n gt.
Minciuna presei va continua iarsi si iarsi s se rspndeasc liber sau n sfrsit va ntlni
rezistent? Credeam n posibilitatea unui viraj favorabil si cu att mai mult ntelegeam sensul
situatiei n care m aflam: declaratiile mele ulterioare trebuiau s tinteasc nu Occidentul, ci niste
adrese din interiorul trii.
La sfrsitul lui ianuarie, invectivele presei au devenit si mai virulente si mai numeroase, se
strngeau cearsafuri peste cearsafuri de semnturi, acum si ale unor personaje cunoscute. Dar si
tineri temerari naintau unul cte unul, ca n ntmpinarea mortii; ieseau n fat ntr-o angajare
deplin, dezarmati, oferindu-se gloantelor Dima Borisov, Boria Mihailov, Jenia Barabanov.
Coincidenta fcea ca fiecare dintre acestia s aib sotie fr serviciu si cte doi copii mici. si Lidia
Korneevna a spus sus si tare cine pe cine a trdat [38]; rspunsul ei este scnteietor din punct de
vedere literar. nvectivele presei aveau un sunet de-ti zgria auzul, dar de departe, din Vest,
ncepea s se vad clar c declaratiile mele aveau ,un caracter net ofensiv" n timp ce
autorittile preau s bat n retragere, cheltuind multe eforturi, dar degeaba.
si zvonuri trsnite cu trisca rspndite si gndacii bat din tobe ca dracii, fiecare la locul su
mbrncea ct putea, n timp ce ziarele si deversau injuriile, Securitatea l costuma pe Vitkevici,
colegul meu de scoal, n vederea unui interviu ce urma a fi dat cuiva din Vest. O asemenea
ntorstur era stupefiant: m nvinuia Securitatea de a nu fi fost suficient de constant fat de
ea, de a nu-i fi dat peste mutr din clipa n care ne cunoscuserm, cum o fceam astzi. Eu
nsumi m asteptam la discreditarea persoanei mele mai
19
mult ca la orice, dar m asteptam ca lucrul acesta s nu se fac dect prin prima mea sotie. Nu
presupuneam c n aceast afacere va fi atras si prietenul meu din tinerete. Ce n-am fost eu n
ochii lor: politist, ghestapovist si acum turntor al Securittii Statului. As fi preferat s nu
rspund deloc, prea des eram solicitat. Dar o dat ce-ai intrat n hor, trebuie s joci. Ct priveste
rspunsul, hai s tragem clopotul ct putem de tare [39].
si, din nou, radioul si presa mondial mi-au venit n ajutor. ,Contra unor insurgenti narmati, poti
face uz de tancuri, dar mpotriva unei crti?" ,mpuscarea, Siberia, casa de nebuni n-ar face
dect s confirme dreptatea lui Soljenitn." ,Propaganda s-a dovedit a fi un bumerang..." si nu
era prima dat cnd Giinter Grass mi aducea sprijinul su pn departe rsuntor.
si am avut atunci impresia c tocmai cstigasem o nouL faz a btliei. Am tras o nou salv, iar
atacurile lor parc ncep s moar sau s-au terminat (cum se ntmplase si-n septembrie)?
Pozitiile mele s se fi tot ntrit? Pe 7 februarie mi-am notat: ,Pronostic pe februarie: n afar de
denigrare este putin probabil ca din partea lor s mai urmeze ceva, mai degrab o pauz." Era o
nechibzuint din partea mea s scriu asa ceva, mai ales c nu uitam c, de cnd m stiam,
sfrsitul lui ianuarie si nceputul lui februarie mi-aduseser ntotdeauna necazuri: n acele zile se
ngrmdiser multe primejdii ncercuire, arestare, etap funest, operatie si altele mai
mrunte , dar, o dat depsite, totul se potolea imediat. Ceea ce-mi doream cel mai mult era
asta, pauza: s tac, s m nfund n brlo-gul meu asa cum de-attea ori, dup o confruntare,
m retrse-sem si-mi pusesem lact gurii. Desi, dat fiind desfsurarea btliei, era chiar pcat
s iei pauz.
Omul are particularitatea de a tri perioadele cumplite si catastrofice ale vietii sale la fel ca pe
cele obisnuite, preocupat cum este de lucrurile simple de fiecare zi; si numai apoi, de departe,
ntor-cnd capul, si zice: ia uite domnule, mi se frmita pmntul sub picioare; ia uite domnule, si
nc la lumina fulgerelor!
Eu unul n-am remarcat nici o schimbare de directie. Dar sotia mea, la nceputul lui februarie, a
mirosit o schimbare de ru augur: faptul c asaltul telefonic contra apartamentului nostru ncetase
si c nssi campania de pres lncezea ntr-o oarecare msurtoate acestea fiind lucruri de
care autorittile se serviser pn acuma pentru a-si masca indecizia. (Brejnev s-a ntors din
Cuba, fapt cruia
20
eu nu i-am dat important. Or, el era asteptat pentru a se lua o decizie n ce m priveste.)
Prin multitudinea de zvonuri, rspndite n cursul acestei luni, erau si unele premonitorii, dar care,
asa cum se ntmpl ntotdeauna, treceau neobservate si care puteau la fel de bine si s fie date
uitrii atta timp ct autorittile nu putuser s-si opreasc alegerea asupra unei msuri de luat.
Astzi, revznd buletinele radio din acea lun, constat cu surprindere c la 18 ianuarie,
corespondentul BBC transmitea din Moscova c ,exist indicii dup care lucrurile tind spre o
expulzare". La fel de surprins descopr c la 20 ianuarie, G. Svirski1, aflat deja n emigratie,
declara: ,Pe Soljenitn o s-1 mbarce cu forta ntr-un avion." Parc ar fi citat un text deja tiprit! si
cnd te gndesti c eu admiteam eventualitatea unei expulzri, dar iat-o, sub aceast form, cea
mai elementar s fiu bgat cu forta ntr-un avion, si numai eu, fr familia mea nu stiu de
ce, nu mi-o imaginasem, mi scpase. (Da, acum, cnd parcurg aceast carte n vederea tipririi
ei, mi revin n memorie unele lucruri: n martie 1972, cineva chiar ne prevenise c pn la urm
asa se va ntmpl, cu alte cuvinte c dup un arest provizoriu voi fi expulzat. Uitaserm complet
de asta, nu ne-am mai amintit-o niciodat!...) si eram departe de a gndi c se vor lipi asa de tare
de mine cuvintele pe care la l februarie cancelarul Brandt le adresase tinerilor socialisti (ctusi de
putin bucurosi de asta, ei ar fi preferat s vad pmnrul nghitindu-m): ,n Germania
Occidental, Soljenitn ar putea s triasc si s lucreze nestingherit." A spus-o si n-a mai
retractat-o.
Expulzarea putea s aib loc acum, dar ea ar fi putut s aib loc, si nc nu o dat, si nainte:
totusi, niciodat nu se ajunsese la ea. Dar dac va avea loc, atunci, eu si cu Alia ne-o imaginam
n felul urmtor: ne vor ncercui locuinta, ne vor ncercui pe noi toti mpreun, ne vor tia telefonul
si ne vor da ordin s ne pregtim n grab sau mai pe ndelete. Dac ne-am fi gndit mai
profund, ne-am fi putut da seama c o asemenea manier nu convenea autorittilor. Dar
niciodat n-am avut parte de rgazul de a reflecta mai n voie: eram vesnic prinsi n agitatia
treburilor curente. Era deja al treilea an de cnd aveam asupra noastr o hrtiut intitulat ,Cu-
1 Grigori Svirski, autorul unei scrieri despre antisemitismul din URSS, Ostaticii, emigrase recent
n srael. (N.t.)
21
tremur de pmnt", cu variantele urmtoare: zguduitura ne atinge mpreun, sau pe fiecare n
parte, sau n cltorie dar niciodat nu ne-am apucat s-o elaborm n detaliu. Dar dac reiau
toti acesti ani sptmn cu sptmn, constat c pe fiecare dintre acestea le-am umplut, ca si
cnd ar fi fost cea mai important dintre toate, cu o activitate util: am scris ceva, am finisat
degrab ceva sau am corectat o variant mai veche, am recopiat, am fotografiat, am difuzat (si
cte frmntri privind rezolvarea unei probleme: lucrul acesta e mai bine s-1 tinem acas?
Sau s nu-1 tinem acas? si ncercm azi asa, mine asa), am expediat n strintate, am
ntocmit scrisori explicative menite s nsoteasc o trimitere sau alta. si prinsi n clestele acestor
griji si al ncierrii cu adversarii nostri, n-am mers niciodat destul de profund pentru a
transforma n grafic ,Cutremurul de pmnt".
La 8 februarie, Arhipelagul a aprut n Suedia; frontul care m sprijinea se lrgea. si n Norvegia,
dup interventiile din Storting (parlament), ministrul afacerilor externe i-a exprimat ambasadorului
sovietic ngrijorarea opiniei publice norvegiene. A urmat luarea de pozitie a partidului social-
democrat daneztot n favoarea mea. (Dar tot sulubin cu ,socialismul moral"...) Lucram n liniste
la Peredelkino. Dar, deodat, un telefon intempestiv de la Alia: a primit o citatie prin care eram
convocat la procuratura general [40], de urgent, la sfrsitul zilei de lucru. (mposibil ca de la
Peredelkino s ajung acolo la ora fixat, chiar dac m-as fi deplasat cu o vitez de sinucigas,
cum de n-au luat n consideratie acest lucru, de ce scriseser asa?) Legndu-se de neregularitti
ca, de pild, absenta numrului de iesire (asa de caracteristic le era lucrul de mntuial, asa de
mare le era graba), nementionarea motivelor pentru care eram convocat, nespecificarea calittii
n care eram citat (era absolut necesar s-i sicaneze, ea din priviri sfsia aceast notificare), sotia
mea a respins convocarea.
n sufrageria familiei Ciukovski, telefonul era de ani de zile n unul si acelasi loc, pe o msut
sculptat, de form oval, la peretele opus ferestrei, asa c n cursul si mai ales spre sfrsitul unei
zile mohorte, totul era cenusiu. si lund receptorul si auzind vor-bindu-se de procuratura
general, mi-am amintit imediat primind n inim acelasi pumnal ca atunci cum n acest loc,
acelasi de-atunci, din septembrie '65, n acelasi semiamurg, auzisem, iesind din acelasi receptor,
vocea lui L. Kopelev: ,Cauza ta a fost
22
transmis la procuratura general." Cauza mea, la data aceea, era arhiva confiscat, cu
Banchetul nvingtorilor si cu Cercul, si transmiterea la procuratura general nsemna tribunal.
(De ce nu s-au decis ei atunci la aceasta rmne o enigm. Ar fi reusit.) n momentul acela, la
procuratura general, Cercul meu zcea pur si simplu ntr-un seif. Dar era ceva profetic n toate
acestea: opt ani mai tr-ziu, n acelasi loc, avea s m muste acelasi sarpe amortit.
Pe scurt. Vociferez mpotriva lor de sapte ani; trebuia ca, pn la urm, s dea si ei un ordin.
La telefon, eu cu Alia vorbeam totdeauna cifrat, disimulat, tre-cnd totul prin Lubianka. La fel am
procedat si acum, ca si cum aceast convocare la procuratur nu era cine stie ce (ea nici n-a
telefonat imediat). Dar am nteles amndoi c treaba era serioas. Serioas, cu aceast rezerv
totusi c vara trecut l convocaser pe Saharov n acelasi loc, dar, una peste alta, asta nu
fusese dect pentru o discutie menit s-1 determine s pun capt ,activittii lui nedemne", ns
totdeauna atitudinea autorittilor fat de mine s-a deosebit de cea pe care ele au avut-o fat de
Saharov. O abordare nomencla-turist oblig la luarea n consideratie a unor fapte ca acestea:
autorittile i-au conferit lui Saharov de trei ori ,Steaua de aur", au profitat de serviciile lui si nu le
este usor s treac acum cu buretele peste meritele lui. Dar eu, att ct m stiu ele, snt flaconul
de amoniac la nasul lor; ele nu vd n mine altceva. S m convoace a o mustruluial asta
nicicum nu puteau s-o fac. Dar atunci la cel si de ce la sfrsitul zilei de lucru, si al ultimei zile
lucrtoare a sptmnii? Acest aspect ar trebui aprofundat. Nu, analogia era de natur s
deruteze. (Se foloseau de ea ca s m ademeneasc?...) Era limpede c eu cu picioarele mele
nu m voi duce acolo, dar aveam impresia c-mi mai rmnea ceva spatiu, ceva timp.
Nu trecuser dou ore deodat tropit de brbati n pridvor si o btaie foarte violent n
geamuri; bteau exact cum bteau cei de la Ceka, imperios, ca pentru o ultim somatie. Or, Lidia
Kor-neevna nu stia nimic: pentru a nu o ntrerupe din lucru, eu nc nu-i spusesem nimic n
legtur cu procuratura si acum, cu sufletul la gur, nu mai aveam timp s-i explic. Ne-au luat pe
nepregtite, le-am dat drumul s intre n cas! (L.K. spune c dac ar fi stiut nu le-ar fi deschis.)
Snt trei insi. Cu pretextul cel mai stupid: pentru repararea dacei (treab de care nu se vor apuca)
veniser deja de dou ori, ,ntoc-
23
miser un deviz" (trseser cu ochiul la mine si la camera mea) si iat din nou ,trebuie s
ntocmeasc un deviz". M rodeau din priviri; nsotiti de L.K. pe jumtate oarb, fac turul
camerelor. Deodat sun telefonul si specialistul n reparatii, intrusul, n casa altuia, nsfac
receptorul, ascult, mormie si n aceeasi clip, nemaintocmind nici un deviz, iat-i plecnd cu
totii. L.K. i-a urmat si a reusit s vad dincolo de poart masina si doi sau trei alti indivizi.
De ce nu m-au luat chiar atunci, chiar acolo? (at de ce: ei nu veniser dect pentru a verifica
dac nu cumva eu fugisem n cele dou ore de cnd mi devenise cunoscut convocarea la
procuratur. Calmul cu care-i rspunsesem la telefon sotiei mele nu demonstra nimic: ei
cunosteau deja si maniera mea de a vorbi cu subtext si dexteritatea cu care dispream pentru
luni de zile. Dac ntr-o or sau dou as fi disprut unde s m gseasc pe ntinderile
nemrginite ale Patriei? Cci pn la 14 februarie trebuia adus la ndeplinire ordinul biroului politic
cu privire la expulzarea mea. Dar deocamdat au verificat si au constatat c n-am fugit. si au pus
sub supraveghere dacea de la Peredelkino n ideea c luni si-asa m duceam la procuratur si
astfel totul se va petrece mai pasnic, mai discret, fr o arestare zgomotoas.)
Un lucru prea clar ca lumina zilei: veniser dup mine. Ba nu, impunitatea, dup attea episoade
deja consumate, si mai ales inertia muncii care de-attia ani nu m lsase niciodat s m
mpotmolesc, s m nfund, s m ncurc undeva aceast inertie deci m mpiedica s-mi
abandonez pe loc toat munca, s-mi fac metodic pregtirile si, dimineata, s-o ntind la Moscova.
Era la sfrsi-tul unei zile de vineri si, timp de dou zile si dou nopti, o smbt si o duminic, eu
cu Alia am fi putut s rezolvm problemele cele mai urgente, combinnd, reflectnd, convinsi c
de-acum Cutremurul de pmnt deja ncepuse! (Desi, desigur, smbt si duminica nu formau un
interval n care noi s fim la adpost de nvala lor, ar fi putut foarte bine si s dea buzna peste
noi.) Dar nu, eu am mai rmas nc trei nopti si dou zile la Peredelkino, continundu-mi molatec
traiul obisnuit si nefinisnd nimic, plutind parc n imponderabilitate si fiind n acelasi timp tot pe
pmnt; si chiar luni dimineata, plecnd n grab, dar nu chiar cu noaptea-n cap, spre Moscova,
mi-am lsat a?a cum se gaseau urmele vietii cotidiene, biroul plin cu toate cele> crtile.
24
[ Pe 11 dimineata, n drum spre Moscova, stiam deja ce aveam
s rspund la procuratur. Dar n-am sosit chiar asa devreme, si curierul procuraturii
(un ofiter, binenteles, dar cu un zmbet jenat) se prezentase, iat, att de matinal, chiar la
nceputul zilei de lucru, cu o nou convocare, nct n-am mai avut timp s discut cu Alia
4 asa cum s-ar fi cuvenit si, n prezenta lui, a acestui curier, dup ce
l-am instalat n antreu, mi-am recopiat la masin rspunsul [41 ] pe
\ care l-am lipit, n loc de semntur, pe adresa de convocare. Ope-
| ratiunea a durat destul de mult, ceea ce pe ofiterul-curier, n antreu,
l a fost de natur s-1 calce pe nervi; de fiecare dat cnd i treceam
. prin fat, nu stiu de ce, srea n picioare si lua pozitia de drepti.
t, Dup ce s-a vzut cu rspunsul n mn, a multumit si a plecat n
? asa mare grab si fr s mptureasc foaia, nct i-am strigat: ,Pu-
r neti-o n plic, plou." Nendemnatic, a pus-o n plic.
t A nceput btaia loveste-1 cu zel pn s te loveasc el! Cu-
, rierul nc nu plecase cnd am nceput s le telefonm coresponden-
t tilor, s-i chemm la noi. Mai nti pentru a le aduce la cunostint
t rspunsul meu. Dar sentimentul ncepea s m mping mai de-
parte, la mn aveam mncrici dup asemenea cuvinte, ce alt-fr ceva mai era
interzis a se spune? Dac iei cuvntul, atunci spune
i ' tot ce ai pe suflet. si lund al treilea volum al Arhipelagului, noi
; am transcris un fragment din partea a saptea care privea deja epoca
lui Brejnev: ,Fr lege". Au venit de la New York Times, de la BBC, le-am citit pasajul n fata
microfoanelor lor. Aceste dou rspunsuri, n interval de cteva ore, erau la nltimea situatiei.
ar noi nu ncepuserm nici mcar s ne pregtim, s ne lum .^ rmas-bun de la
cunoscuti. Aceast btlie nu este prima nu
j; este mai ameninttoare dect cele dinainte.
t Dar, dup rspunsul meu insolent din dimineata zilei cu pricina,
* de ce nu veniser s m ridice imediat, dac totul fusese deja hot-rt? Deocamdat
speraser c m voi 4uce personal la procuratur (si, cu caracterul meu, era asa de simplu s
m deranjez pn acolo; ea este chiar alturi, n piata Puskin, la dou minute de mers pe
t jos, si nu este vreun KGB blestemat) prinde gsca si bag-o n
1 sac! m-ar fi arestat imediat, fr zgomot, fr martori. Dar de
: ce nu m-au ridicat luni si nici marti, si m-au lsat s trmbitez s
aud toat lumea? Poate c le-a fost fric de vlva fcut n jurul rezistentei mele? Dac m-as fi
prezentat la procuratur, ar fi nsemnat c eu nc le mai recunosteam autoritatea, nseamn c
25
le-as mai fi dat speranta c prin presiune m puteau face s nego-ciez cu ei.
Spre sear am iesit cu sotia s ne plimbm putin, s vorbim de una, de alta pe bulevardul
Strastnoi (Narskinski): acolo era locul nostru preferat pentru discutii ceva mai lungi si ar fi de
mirare ca ei s nu ne fi ascultat niciodat conversatia de-acolo (ce-i drept, ne strduiam s
vorbim schimbnd fr ncetare orientarea gurii). Acel bulevard Strastnoi cu extremitatea
devenit, prin lrgire, aproape UP crmpei de parc mi-era drag prin el nsusi, dar si pentru c
era aproape de Novi mir, de cte ori n acest loc nu m ntlnisem eu cu cei de la Novi mir\ De
data aceasta eram urmriti de aproape, pe fat, de niste indivizi dintre care unul, chipurile beat,
s-a izbit cu pieptul de mine. Dar cnd n-am fost noi urmriti? ntmplarea de-acum nu era un
motiv s marcm cu o bifa special aceast zi.
Noi fceam socoteala c, n linii mari, eram mai gata ca oricnd, toate crtile importante erau la
loc sigur, inaccesibile KGB-ului. si c trebuia s ne pregtim n vederea unei arestri, s strngem
lucrurile de prim necesitate. Dar creierii nostri erau obositi, functionau cu ncetinitorul: pentru o
adevrat discutare a Cutremurului de pmnt s-a produs, dar chiar s-a produs? ne lipsea
rigoarea; ne cuprinsese un fel de lncezeal. Repetam, ca si n trecut, c voi rezista doi ani la
nchisoare pentru a apuca s-mi vd publicate toate operele, dar c mai mult, nu garantam.
Ziceam c n lagr nu voi lucra nici o singur zi, dar c n regim de nchisoare as putea si s
scriu. S scriu ce? storia Rusiei sub form de povestioare pentru copii, ntr-o limb transparent,
fr a nfrumuseta subiectul. (M-am gndit la asta din momentul n care au venit pe lume fiii mei,
dar m voi apuca vreodat de o asemenea treab?) Ne puneam problema ca momentul unei
vizite s-1 transformm ntr-un prilej de iesire n lume a textelor de valoare. Cum m voi
comporta la interogatoriu, la proces (n privinta asta m hotrsem de mult: nu le voi recunoaste
competenta si nu voi sta de vorb cu ei).
Era o zi fr soare... moin (pmntul era alb sub stratul de zpad, arborii si bncile din parcuri
erau negre); iat c se lsa amurgul, lumini ostile ardeau la agentia de pres Novosti, n ambele
sensuri ale bulevardului rulau masini cu farurile aprinse. Ziua era pe punctul de a expira, nu ne
nhtaser.
26
Sear pasnic ncummnd o zi de munc. Lucram cu totii la ultima pelicul cu Donul linistit1.
Radioul ne ddea de veste c ntreaga lume bubuia de rspunsul meu de azi-dimineat. Am
adunat strictul necesar pentru un detinut, dar nu am gsit sacul iat c ne-am boierit: n-am
mai pregtit sacul de puscrie! Noaptea, chinuit de insomnia mea obisnuit, am fcut si ceva
treab bun, am adus unele modificri ,Scrisorii ctre conductori": aprecierile si propunerile
rmneau neschimbate, dar trebuia s elimin nota persuasiv, prezent n varianta anterioar si
care, acum, ar fi sunat ca o slbiciune. Cci dac ei vor citi vreodat aceast scrisoare atunci
s-o citeasc n aceast variant, dat publicittii. Oare o fi citit-o careva dintre ei pe aceea
predat la ghiseul CC?
si astfel eram cu sufletul mpcat, n-aveam nici un fel de presimtiri, nu m apsa nimic. Nu m-am
grbit s verific, s ard, s ascund mai profund cci n munca mea, mine si peste o
sptmn, voi avea nevoie de toate cele de pn acum, si atunci la ce bun s le supun acestor
cazne?
De dimineat ne-am nhmat iarsi la treab, fiecare la masa lui. La Alia se strnseser multe
lucruri periculoase si toate se aflau pe mas. Ora zece, ora fixat pentru convocarea de ieri. Ora
unsprezece. Ora dousprezece. Ei nu vin. Lucrm fr s ne spunem un cuvnt. Ce bine lucrm!
ni se ia de pe suflet ultima greutate: au dat napoi! Viata merge mai departe!! n rspunsul meu
st scris: S fie judecati cei vinovati de genocid! Sie pace, si calm, s-au lins pe bot si au dat
napoi. Or s nghit si altele. Nici un patriot n-a telefonat, nimeni n-a dat buzna peste noi n
apartament, nici un individ suspect nu si-a artat nasul sub porticul de la intrare. Poate c n-au
venit din cauz c, iat, corespondentii strini stau de veghe n apropiere de casa noastr?
Eu nici mcar nu-mi verificasem cum trebuie vastul birou aglomerat cu tot felul de hrtii, nu
remarcasem o fotocopie destinat de mult vreme arderii. Mai ru dect att: pe mas zceau
scrisori din strintate de la oamenii mei de ncredere, de la editori: trebuiau studiate si arse de
urgent si nici pentru asta nu era timp. Da, mi amintesc, iat explicatia: pe 14 seara aveam
ntlnire cu un occi-
' Nu este vorba de romanul lui solohov, ci de un eseu critic anonim si postum, prefatat de
Soljenitn. Eseul, intitulat Cum curge Donul linistit, l acuz pe solohov de plagiat. (N.t.)
27
dental (cu Stig Frederikson, vezi Completarea a Cincea) si m grbeam s pregtesc
necesarul si numai necesarul n vederea trimiterii pe care-mi propuneam s-o fac n seara aceea.
Acum am posibilitatea s dezvlui un fapt aproape de necrezut si motivul pentru care nici KGB-ul
nu-1 credea, nu-1 admitea: este vorba de faptul c multe trimiteri n Occident eu le efectuam nu
prin intermediari, nu printr-o filier, ci prin mine nsumi, cu propriile mele mini. KGB-ul i fila pe cei
care veneau la mine, pe cei care ieseau de la mine si pe cei cu care acestia se ntlneau ulterior
dar, n mentalitatea lor de viziri, judecind totul dup ei, nici generalii maiori, nici mcar maiorii
nu puteau s-si imagineze c un laureat al Premiului Nobel n persoan se fofila ca o haimana
prin colturi ntunecoase, la ore imposibile, schimbnd sapca (pe cea obisnuit tinnd-o n rucsac),
se ascundea prin ganguri fr felinare si pasa plicul. Niciodat nu m-au filat si niciodat nu m-au
prins asupra faptului! si, de m-ar fi prins, ce triumf ar fi fost, ce recolt!... Ce-i drept, m
avantaja n privinta aceasta faptul de a locui n afara orasului cnd la Rojdestvo, cnd la
Jukovka, cnd la Peredelkino, de obicei din unul din aceste locuri plecam la ntlniri. De la
Rojdestvo puteam s-o iau la picior vreo cinci verste pe o cmpie neted pn la o halt de cale
ferat; n-aveam dect s m mbrac ca pentru o plimbare la tar, s-o iau nonsalant spre pdure si
apoi fceam un ocol si m nfundam de nu m mai stia nimeni. De la Jukovka puteam s nu iau
obisnuitul tren electric (la gar, iscoadele pndeau n permanent) m duceam n cealalt
directie, si cu autobuzul de centur ajungeam la Odintovo. De la Peredelkino aveam drum pn la
halta Miciurinet. Pentru aceasta, nu ieseam ca de obicei la strad, ci treceam prin curtea din dos
pe unde nu se mergea niciodat iarna, o luam pe o alt strad, apoi, n plin noapte, pe crrile
nzpezite si pustii. si, nainte de aceasta, trebuia s-o sun pe Alia; conversatii linistitoare, nct, nu-
i asa, puteam s m culc. si trebuia s las la fereastr mica lumin de noapte. Dar dac din n-
tmplare trebuia s plec la nthiire chiar din Moscova, atunci trebuia ori s ajung cu trenul n afara
orasului, s rtcesc prin ntuneric si s m rentorc la Moscova, sau, sau... Nu, deocamdat s
pstrm aceste retete de folosire a intrriior'si iesirilor din oras, ele vor fi de folos si altora... si mai
rmnea si mersul pe jos, n pas accelerat. La cincizeci si cinci de ani nu m consideram prea
btrn pentru o asemenea activitate, ba ea chiar m-a ajutat s ntineresc
28
si mi-a ridicat tonusul. Burtosii de securisti nu m credeau n stare de asemenea lucruri; acum vor
citi si se vor cruci. La ora trei dup-amiaz, srind peste masa de prnz, 1-am luat pe Stepan,
bietelul meu de cinci luni, si am plecat s m plimb prin curte. Sub reflectorul tuturor ferestrelor,
al tuturor trectorilor si al locuitorilor imobilului, m-am apucat s defilez cu hrtiile mele, ca de
obicei, citind un pic, apoi reflectnd. Linistit zi se nimerise s fie. si numai acum se ivi ocazia s
citesc aceste scrisori din strintate a doua zi trebuia s le rspund. Astfel, n vzul tuturor,
fr nici un camuflaj protector, m plimbam pe lng Stiopka: el dormea si eu citeam scrisori
conspirative.,. Dar nu mi-a fost dat s le citesc pn la capt pentru c iat-m fat-n fat cu gor
Rostislavici safarevici.
Dar oare nu e timpul s scriu si despre el n mod deschis? n momentul n care aceast carte va
iesi de sub tipar, el deja va fi pus n circulatie Socialismul su si-si va fi primit crucea sau
Dumnezeu l va scuti de calvar. La data aceea erau deja trei ani de cnd pregteam, mpreun cu
gor safarevici, Voci din strfunduri.
Ne cunoscuserm la nceputul lui 1968. Constient de valoarea timpului si nepunnd nici un pret
pe bsclia practicat la un pahar de butur, renuntasem la multe relatii; m dezamgiser mai
ales cele cu oameni din mediul academic. Nu-mi inspira ncredere nici omul acesta; i-am fcut o
vizit de o jumtate de or. Carura, prestanta acestui om era imediat perceptibil nu numai n
silueta lui, ci si n tot modul lui de viat, te convingea. Dar prima noastr discutie nu s-a soldat cu
nimic concret, ea fiind marcat si de interventia unui element ntmpltor, apt s-i imprime o not
de ridicol: el avea pe mas niste crti postale cu peisaje colorate de la Marea Adriatic, unde
fusese ntr-o misiune stiintific. Habar n-am de ce mi le-a artat. Lui nsusi chestia asta nu i se
potrivea deloc, imposibil de imaginat ceva cu care s se afle ntr-un contrast mai izbitor.
Concluzia mea a fost c autorittile l rsfat cu trimiteri n delegatie peste hotare (si era tocmai
dimpotriv!). Pe asemenea oameni, gndeam eu, nu te poti bizui n nici o actiune, n general, am
vzut attia academicieni si pot s spun c tuturor le place s debiteze lucruri interesante si chiar
ndrznete, dar cnd e vorba de convenit o modalitate de a actiona si de a rezista, toti se
mprstie care ncotro i-am zis eu si am plecat. Deocamdat n-am gsit nimic care s ne
apropie. Mai trziu. De la a treia ntlnire a nceput s se contureze posibilitatea conlucrrii
noastre. Anul acela a fost, se pare, anul
29
cel mai agitat al ,miscrii democratice"; era deja riscant s evoci anii 1900 si 1910: numai
contestare, numai strigte de ,vrem libertate!", iar asupra a ceea ce va fi mai ncolo nimeni nu
reflecta cu responsabilitate n fata nefericitei noastre tri ca s nu se reediteze o experient
strident si un masacru intern. tara, tara ca atare putea s si crape.
Noi toti sntem din carne si oase, nu exist oameni plmditi din metal; nimnui, absolut nimnui
nu-i este dat s fac fr efort primii (mai ales primii) pasi spre ipostaza neclintirii n fata
primejdiei si apoi spre acceptarea sacrificiului. La noi, n Rusia, snt dou mii de oameni care se
bucur de o celebritate mondial si, n ce-i priveste pe multi dintre ei, de una mult mai
rsuntoare dect a lui safarevici (pe pmnt, matematicienii snt o prezent palid, rarisim). Din
punct de vedere civic, toti acestia snt, din cauza lasittii lor, niste zerouri; iar cei care au pornit de
la acest punct zero si au crescut pn la a deveni arbori nu snt mai mult de zece, printre ei fiind si
safarevici. Mi-a fost dat s observ la el, desi nu adesea, nu n detaliu, aceast crestere
silentioas a tulpinii civice. Detasndu-se de multimea capetelor plecate si spinrilor ncovoiate,
safarevici a intrat si n ,comitetul drepturilor" al lui Saharov: nu c-si punea vreo sperant n
eficienta acestei organizatii, dar i era rusine v-znd c nimeni nu mai adera la ea si nu si-ar fi
iertat faptul de a nu ajuta.
ntrarea n arena luptei civice, pentru un om fr studii umaniste, este nu numai o crestere din
punctul de vedere al curajului, este si o transfigurare a ntregii constiinte, a ntregii sfere de
preocupri, este o a doua specialitate dobndit n anii maturittii, o aplicare a inteligentei la un
domeniu neglijat de altii (n acest caz, sau ti abandonezi specialitatea de baz, cum fac unii, sau
nu ti-o abandonezi, asa cum nu si-o abandoneaz acest dublu colos de safarevici care a rmas
pn n ziua de azi un matematician de clas mondial, un om debordnd de viat si de activitate).
Cnd asemenea cazuri r-mn superficiale, avem de-a face cu fenomenul diletantismului; cnd
ns snt reusite, ele se constituie n exemple de spirite originale, apte de o percepere proaspt
si viguroas a realittii. Asemenea spirite nu snt mpovrate de prejudecti transformate n
sloganuri; n vnturtoarea criticii, ele separ pleava de boabele pline de continut. (.R. si-a
nceput aceast a doua activitate ntr-o manier cu totul personal, pentru el nsusi, plecnd de la
muzic, si anume
30
de acolo de unde era cel mai firesc s plece de la genialul, de, la tragicul sostakovici care
fcea concesii cui nu trebuia, dar spre care el, .R., se simtise totdeauna atras, ncerca s
nteleag prin^ ce ne misc sostakovici sufletele si ce le promite el acestora o asemenea
lucrare se impune de la sine, dar nimeni n-a fcut-o. Pentru a publica un asemenea articol,
binenteles, nu exista nicieri nici o posibilitate si nu exist nici azi. Studiul despre sostakovici
1-a condus pe .R. la generalizarea urmtoare: starea spiritual a lumii, n liniile ei mari, trebuie
considerat ca fiind marcat de o criz de nereligiozitate, ca reprezentnd pragul unei noi ere
spirituale.)
Dup cum se vede, trei nume mari au intrat n aceste nsemnri literare, trei personalitti care au
fcut sau fac istoria noastr civic. S remarcm un lucru: dintre ei, numai Tvardovski este, de la
nceput pn la sfrsit, om de litere. Saharov este fizician, safarevici matematician; si unul, si
cellalt, n fond, au fcut o treab care nu era a lor, pentru motivul c n Rusia nu-i mai puteai
cere nimnui s-o fac. (Dar si n ce m priveste trebuie s spun c eu n-am o pregtire literar, ci
una matematic si dac am iesit teafr din ncercrile prin care am trecut, o datorez numai
matematicilor; fr ele nu m-as fi descurcat. Asa snt conditiile din Uniunea Sovietic.)
n plus, safarevici a venit pe lume cu legtura cea mai vie, cea mai carnal, cea mai organic:
legtura lui cu pmntul Rusiei si cu istoria Rusiei. La el, dragostea de Rusia avea ceva ptimas
poate pentru a acoperi ratrile anterioare ale generatiei noastre? si ce perseverent n a cuta
modalitatea n care, punndu-si la contributie capul si minile, s plteasc un pret care s fie pe
msura acestei iubiri. El era gata mai degrab s moar n patrie si pentru ea, dect s se
salveze n Occident, n privinta aceasta, eu aproape c n-am ntlnit, printre intelectualii sovietici
de astzi, pe cineva care s-1 egaleze. Era nentrecut n vigoarea si constanta unui sentiment ca
acesta: peste mri si tri este veselie, dar este veselia altora, la noi este jale, dar este jalea
noastr.
Examinnd si reexaminnd timp de doi ani culegerea noastr Voci din strfunduri si materialele
care afluiau spre ea, trebuia ca eu si safarevici, n contextul sovietic, s formulm toate acestea
undeva n plin natur. Ne angajam, n scopul acesta, n lungi plimbri, cnd n mprejurimile
Jukovki, cnd printre neasemuit de frumoasele ; coline din apropiere de Rojdestvo (granita dintre
regiunile Moscova
31
si Kaluga) sau, o dat (n toiul ,luptei inopinate" din 31 august 1973, nainte ca eu s fi aflat
despre confiscarea Arhipelagului), lng satul Serednikovo (fost satul lui Stolpin, dup cum am
aflat mai trziu), cu izbele lui rsfirate, cu tristele lui paragini (ruinat la colectivizare, mistuit de
flcri n timpul rzboiului, el nu si-a mai revenit niciodat), cu minunata lui bisericut din vremea
lui Aleksei Mihai-lovici si cu cimitirul su. Am traversat prul limpede care curge n valea domoal
si sinuoas dintre Ligaciov si Serednikovo; ne-am oprit pe un minuscul pod de lemn nnegrit de
vreme, pod pe care, n fiecare zi lsat de Dumnezeu, femeile cuvioase l trec pentru a urca
dealul si a cobor povrnisul spre biseric. Am privit amndoi undele strvezii ale apei n curgere
permanent printre ierburi si arbusti.
Ce amintire va rmne din toate acestea... dac... n-o s mai fii n Rusia! am zis eu.
safarevici, mereu asa de retinut, evitnd s pun patos n exprimarea unui sentiment, de team
ca acesta s nu par exagerat, a rspuns, totalmente crispat, de parc i-ai fi scos sufletul si inima
din el asa cum, cu crligul unditei, i scoti unui peste mruntaiele:
Dar este imposibil s triesti n afara Rusiei! El a emis cu atta intensitate acest ,imposibil"
nct ai fi zis c n afara Rusiei nu exist aer, nu exist ap.
Cu prospetimea, impartialitatea, lipsa de prejudecti a inteligentei sale riguroase, safarevici a
abordat si problema socialismului, cu acea degajare si cu acea detasare ironic, inaccesibil
astzi lumii occidentale hipnotizate de stnga politic, n culegere n-a ncput dect un articol de
dimensiune potrivit; safarevici a nceput s scrie o carte n care s prezinte o panoram istoric
amnuntit, plecnd de la Babilon, de la Platon, de la statul incasilor, pn la Saint-Simon si Marx.
El nu avea dect slabe sperante c va putea accede la izvoare dup ce va fi aprut Voci din
strfunduri.
n ultimele sptmni, ultima versiune a acestei crti era la mine; trebuia s-o citesc, dar n-aveam
timp. Copia dactilografiat de care dispuneam era, am observat eu, foarte neclar si atunci am
ntrebat dac nu se poate s mi se dea una mai clar, n ziua de 12 februarie, ctre ora patru
dup-amiaz, gor mi-a adus deci un alt exemplar al crtii lui, si-a lsat servieta n apartament si
a cobort la mine n curte. si aici, n plin zi, expusi tuturor privirilor si, cine stie, poate c si
ascultati (noi mai avuseserm cteva asemenea foarte impor-
32 ".
tante convorbiri, seara, n curtea noastr, si trntorii de la Securitate, dac ne-ar fi auzit fie si
numai o singur dat, n-ar fi luat ei msuri pentru confiscarea si stoparea culegerii noastre?)
chiar aici, cu gura spre pmnt de teama laselor, schimbnd nencetat orientarea fetei, am
continuat s examinm cum stteau lucrurile cu culegerea. Am discutat fr s ne deranjeze
cineva sau ceva. Rmnea s facem schimb de exemplare. Pentru aceasta trebuia s urc n
apartament. Lsnd pentru un minut copilul cel mic cu Mitea, copilul cel mrisor, m-am dus cu
gor n cas. n afar de Socialismul, gor a bgat n servieta lui mare, deja umflat, si dou
articole de-ale mele pe care le terminasem de curnd si urmau s intre n culegere. Acesta a fost
momentul n care s-a auzit soneria de la intrare.
Alia a ntredeschis usa lsnd lantul, a revenit si a spus: ,Din nou de la procuratur, acum snt
doi. Cu aceeasi convocare: spun c este ceva de lmurit." Era deja aproape de ora cinci, sfrsitul
zilei de lucru. Este ceva de lmurit? Ziua avusese o curgere asa de linistit, toat agitatia se
potolise deja. Este ceva de lmurit? Bine, hai s mergem mpreun, s deschidem. si, aruncnd
pe mas scrisorile din strintate pe care nu putusem s le citesc, m-am dus spre usa de la
intrare; din biroul meu ddeai ntr-un coridor separat, apoi n antreul unde parcam cruciorul
copiilor. si inima nu-mi semnala nimic ru, triam un moment de destindere! Pentru a deschide
usa, trebuia mai nti s-o nchizi, s iei lantul; sotia ncearc s-o nchid, dar simte c ceva o
mpiedic s fac lucrul acesta. Ah! vechiul procedeu: cineva bag piciorul ntre us si tocul
acesteia si n-o las s se nchid. ,Vechiul procedeu!" am tras eu o njurtur cu voce tare dar
unde au disprut vechile reflexe de zek? dup acest picior, cum puteai s nu ntelegi si s
deschizi usa? Tocire a instinctului de aprare, pierdere a deprinderii. si totusi discutaserm, eu cu
Alia, ne fcuserm planuri: cnd vor veni s perchezitioneze, vom actiona n cutare si n cutare
mod, s nu-i lsm s ne depseasc numeric, s nu le permitem s intre mai multi dect vom fi
noi, persoane adulte (n vederea perchezitionrii, ar putea strecura vreo hrtie fals n asa fel nct
nici s nu ne dm seama) si s ncercm, dac nc nu ne-au tiat firul, s le telefonm
prietenilor, s-i prevenim. Dar, n definitiv, nu snt dect doi n definitiv, dac este vorba numai
de lmurirea unor lucruri... si astfel nu ne asigurm rgazul de a amna, de a gndi, adic ne
supuneam jocului lor, asa cum am povestit eu nsumi n Arhipelag, si iat acum
33
ne supunem din nou. Prin cte trebuie s trecem noi, oamenii, ca s ne nvtm minte? Este
adevrat c mai ieri-alaltieri, noi i-am lsat pe curieri s intre n cas si nu s-a ntmplat nimic.
Dac nu le-as fi deschis usa, ei, binenteles, ar fi spart-o. Dar s fi continuat s sune, s bat?
Tot s-ar fi dus dup speracluri. Or, pe scar se circul des: nseamn c operatiunea s-ar fi
desfsurat n vzul lumii, s-ar fi auzit, s-ar fi observat. Poate un sfert de or am fi rezistat, si
atunci, este foarte clar, am fi ars ceva, am fi lmurit unele lucruri, ne-am fi promis ceva unul
altuia... Foarte prost am nceput-o: pur si simplu, le-am deschis. (Vai, totul lsa de dorit, nu se va
vedea acest lucru dect dup plecarea mea si, unde mai pui, nu imediat: n timp ce sotia venise
dup mine, securistii deja stricaser, fcuser de nefolosit iala englezeasc, si de-acum era
imposibil s mai ncui usa! A nu deschide nsemna de la bun nceput a nu deschide, dar cum s-o
dai s-o nimeresti? si noi care voiam s rezistm asediului!)
si primul, si apoi al doilea intrar asa cum se intr la niste oameni, dar deodat, tsnind dintr-un
ungher ntunecos din casa scrii, cei de la coada formatiunii ncepur s-i mping pe cei din fat.
n aceste conditii, n-am reusit s ne dm seama (si la ce bun ucenicia ta de opt ani, tontule?) c
ei deja fcuser sir compact ntre cuier, landou, msuta telefonului si ne mpingeau napoi, ne tot
mpingeau napoi pe mine si pe sotia mea. Erau opt, care n civil, care n uniform, toti nalti si
vnjosi!!!
Am nceput s strig si s repet ceva fr cap si fr coad ,Ah! asa procedati?!... Asa care va
s zic?!..." asta era, desigur, exteriorizarea sonor a unei furii neputincioase. Atunci un
zdrahon tuciuriu, mbrcat ntr-o sub luxoas, dndu-si aere de respectabilitate, desfcu o map
rigid de genul acelora n care se tin diplomele pentru fruntasii n ntrecerea socialist, dar n
aceasta era o foaie mare, alb, nesifonat, cu stema trii. ,Consilier superior de justitie Zverev!
Mandat de aducerel" spuse el si-mi vr n mn un stilou ca s semnez. Am refuzat,
binenteles.
lat-m nfierbntat, intempestiv; ce repede te strbate o flacr si, ct ai clipi, nici tu judecat, nici
tu memorie dar atunci la ce bun te-au antrenat, catrule?! Dar unde este mndria ta de ocnas,
de lup? Mandat de aducerel Cnd esti nfierbntat, ce simplu arat treaba asta: zu asa, pentru c
m convoac la ei si eu nu m duc, au venit cu tot detasamentul. Ora este legal, operatiunea la
fel.
34
Mandat de aducere? M supun (o spun cu voce tare), eu, cel deja nghesuit ,n cutiut", eu, cel
deja mpins de ei la iesire. S m bat cu opt insi?N-am s-o fac. Mandat de aducere? Niste
cuvinte simple, lesne de priceput: cobor, revin, procuratura e la doi pasi. Nu, dedublare: plec,
binenteles, asa cum se pleac la nchisoare, asa cum ne-am si pregtit n aceast perspectiv
(,,nu v dati n spectacol strig ei se ntoarce imediat!"). Trebuie s m duc s-mi caut n
birou sacul de puscrias, m duc, si doi insi se nghesuie dup mine, clcnd-o pe picioare pe
sotia mea. Le cer s rmn pe loc nu! (Se ntrevede, negru ca un nor, safarevici, monument
de neclintit, tinnd n mn servieta arhiplin de algebr si de socialism.) si iat-ne n biroul meu,
eu cutnd sacul, ei necednd nimic din terenul cucerit, o namil de cpitan n manta de militian
msu-rndu-mi obraznic biroul, loc secret si interzis, accesibil numai celor ce-mi erau apropiati,
dar simt c iau foc! nu m mai gndesc la asta, nu vd c pe mas este etalat, mprstiat
toat conspiratia, el nu are dect s ntind mna. L-as da afar din biroul meu (dar se lipeste de
mine ca de un arestat, are o sarcin s nu sar de la fereastr, s nu-mi tai venele, s nu m
rnesc, s nu m spnzur ce-i pe masa mea, pe el nici nu-1 intereseaz). ,Dumneavoastr
aveti ordin s m perchezitionati?" mi revin eu. ,Nu" rspunde el. ,Ah, nu? Atunci v rog s
iesiti afar de aici!" strig sotia. Parc ar fi de piatr, asa de nu se clintesc. He, he, sculetul
meu nu-i pregtit! Este un altul, sculetul pentru galosii de scoal ai lui Mitea; n acest sculet
snt hrtiile pe care le duc totdeauna de le ard n afara orasului, adic cele mai importante si
iat c n-au fost arse si, pe deasupra, le mai si rstorn pe un scaun, n acest sculet mi pune
Alia lucrurile pregtite pentru puscrie. Dar secu-ristii snt n prada unei asemenea febre (sau
lipsiti ca si mine de drepturi civice) nct nici nu se uit la hrtii, grija lor nefiind alta dect aceea ca
eu s rmn ntreg si s n-o sterg. Am luat sculetul, m ntorc acolo de unde am plecat,
parcurgem cu totii n sens invers micul coridor, ne mbulzim si nu trag de timp, ba chiar m
grbesc iat ciudtenia, de ce m grbesc eu? Acum ar fi momentul s-mi bat putin joc de ei -
s m asez la mas pentru un dejun de o jumtate de or, s discut cu familia despre treburi
cotidiene? n mod sigur i-as face de rsul lumii, m pricep la asta! De ce am adoptat ritmul
securistilor? at de ce: ca s-i scot ct mai repede din cas (plec eupleac si ei si
apartamentul rmne
35
curat). Acum m gndesc la un singur lucru: s m mbrac mai prost, la port s semn cu un
puscrias, asa cum de altfel m si pregteam: o cciul veche, o scurt din piele de oaie (scurta
pe care o adusesem din surghiun). Securistii mi pun n brate vesta mea de blan ,at ce
aveti, mbrcati-o!" Ei bine nu, nu snt asa de prost, nu m pcliti voi cu asta: pe planseul de
ciment n ce o s ne nfsu-rm? Nu-mi iau rmas-bun de la nimeni, asa snt de grbit! (asta
pentru c m voi ntoarce n curnd?) numai de la sotie, si aceasta deja din pragul usii,
nconjurati de securisti, ca n aglomeratia din troleibuze, ne srutm srut de adio, fr grab,
cu retrezirea constiintei c s-ar putea s fie pentru totdeauna. Atunci s m ntorc? Atunci s
mai fac niste pregtiri? Atunci, s trgnez lucrurile, s le frnez, ce-o s ias? Nu, simt c iau
foc. (si totul vine de la o prim eroare de calcul, de la faptul c am fost asa de prost de i-am lsat
s intre n cas; si acum stau ca pe jar pn cnd nu-i scot din apartament, pn cnd nu-i trag
dup mine; n zpceala mea, nu mai stiu cine pe cine scoate.)
Pe ndelete i fac sotiei semnul crucii. Ea mi-1 face mie. Securistii snt deconcertati.
Ai grij de copii.
si nu-mi mai ntorc privirile si, cobornd scrile, nici nu vd pe unde calc. Cum era si de asteptat:
afar, aproape lipit de usa din fat (au urcat-o pe trotuar) o masin (pentru ca eu s am mai
putini pasi de fcut n teren descoperit, corespondentii strini doar ce plecaser). Binenteles,
portiera masinii o deschiseser larg, ca s m poat mpinge rapid nuntru. Asa este mereu la
ei; acest procedeu este folosit chiar si n celelalte tri ale Europei. N-are nici un rost s opun
rezistent acum, am si luat-o din loc; m asez pe mijlocul banchetei din spate. Doi insi au srit
nuntru, cte unul de pe fiecare latur, portierele s-au nchis cu zgomot; soferul si ofiterul de
lng el se asezaser primii masina demareaz, n oglinda retrovizoare vd c din spate vine o
a doua masin, tot plin. Patru cu mine, patru acolo, altfel spus, eu i-am mbarcat pe acestia opt,
nu-i asa? (De-abia acum nteleg un lucru: soferul si ofiterul si, se pare, si gardienii din dreapta si
din stnga mea snt cu totii altii; unde or fi cei opt ai mei?) De ce o fi trebuind s mergem cu
masina, sta nu e drum s-1 faci cu masina, pe jos, prin usile din spate, ar fi mai aproape. ntrm
pe strada Puskin; pe strada Puskin este sens unic, asa c trebuie s ocolim pe strada Petrovka.
at si bule-
36
vardul Strastnoi. eri ne ntrebam: si dac se ntmpl ceva cum o s fie? eri, puiul de ger nc
nu cedase de tot, n prezent e zloat, stergtorul se plimb pe parbriz, iar eu observ c rulm pe
banda din stnga: pentru a ntoarce nu cobornd, spre procuratur, ci ur-cnd, n directia liniei de
centur Sadovaia.
Ah! asta e... zic eu. (Ca si cnd as fi asteptat altceva. Dac merg la nchisoare, ce
important are n care merg? Tot din cauza acestei febrilitti m-a luat gura pe dinainte. Dar iat
c deja m-a linistit acest simplu viraj la stnga, la poarta Petrovski.) Mi-am scos cciula (cei doi au
tresrit), mi-am pus-o pe genunchi. M nseninez din nou, mi revin. Cum am scris eu nsumi
cndva despre precedenta mea arestare:
n trup, n oase, n tot ce am, Coboar ncet pacea senina A celor care merg la ghilotin.
Am simtit nevoia, nu stiu de ce, s-mi pipi cu dou degete g-tul, ca pentru un masaj.
Lsati mna n jos m atentioneaz pe loc gardianul din dreapta, ncordat ca un arc.
mi cunosc drepturile. Nu umblu cu obiecte ascutite si tioase i rspund eu cu un calm
binecuvntat, recent recuperat.
M masez. Ciudat, dar asta m usureaz mult. Din nou m atentioneaz cel din dreapta (cel din
stnga tace, dintre doi tlhari care m flancheaz, unul este totdeauna mai ru dect cellalt):
Lsati mna jos! (Par eu a m sugruma?)
mi cunosc drepturile i rspund eu, masndu-m.
De pe linia de centur Sadovaia, o virm la dreapta. Cu sigurant, mergem la Lefortovo. Ne vom
completa colectia: uneori am fost chemat acolo la interogatoriu, dar la carcer n-am stat
niciodat.
si iat ce simplu se termin toate: vitelul s-a tot luat n coarne cu stejarul, liliputanul s-a tot
ncontrat cu Leviatanul, presa mondial bubuia: ,Singurul rus de care se tem autorittile!...
Submineaz marxismul si umbl liber prin centrul Moscovei!" si, una peste alta, n-a fost nevoie
dect de dou masini, de opt oameni, si treaba s-ar fi putut face cu si mai putin cheltuial.
Asupra mea coborser pacea si senintatea si, n ce m priveste, svrseam a doua greseal:
eram absolut convins c m aresteaz.
37
Nu m asteptam din partea lor la atta fermitate, nu credeam c-si vor asuma un asemenea risc,
i subapreciam dar ce s-i faci? Snt tari, trebuie s-o recunoastem. Eram tot timpul gata pentru
arest; eventualitatea aceasta nu era de natur s m mire, mergeam spre deznodmnt.
(Sotia, desprinzndu-se cu greu din mbrtisarea mea si fr s astepte s ias toti securistii care
se ngrmdiser n antreu, a dat buzna n birou, a strns de pe masa mea si de pe a ei tot ceea
ce prezenta un pericol imediat. A ascuns asupra ei tot ceea ce ar fi fost imposibil de reconstituit,
iar pe celelalte, de mai mic important, le-a ars pe o tav metalic. Este vorba de o tav pe care
noi o tineam permanent n birou pentru a arde pe ea, pe msur ce le aveam, ,convorbirile fcute
n scris"1. La un moment dat, ea alearg la telefon telefonul era deconectat; era clar c ei
asteptau prin preajm. Dar de ce nici unul dintre ai lor nu vine lng ea? Nu se aud nici convorbiri,
nici pasi, n apartament este liniste ce s-a mai ntmplat acolo? Pipindu-se, constatnd c
lucrurile ascunse i stteau lipite bine de trup, s-a dus n antreu, si acolo ce s vad: din cei opt
rmseser doi huiduma de cpitan ,de militie" si acelasi ,curier", timidul care venise prima
dat. Bu-un, nseamn c asteapt o echip nou, va fi perchezitie. Copiii ns au rmas amn-
doi pe strad nici vorb ca femeia s-si permit a se duce dup ei: aici, locul nu poate fi lsat
nepzit. Dup ce i-a fcut semn lui .R.2 s apere usa, ea s-a ntors iarsi n birou. El a rmas de
paz, a barat trecerea, fr s se despart de servieta lui care trebuie s fi cntrit njur de 20 de
kilograme. Acum o a doua sortare a hr-tiilor, deja mai sistematic, dar fcut tot cu viteza
fulgerului. Te doare sufletul s arzi toate acestea, dar pentru unele lucruri pe care nu le arzi n
asemenea minute s-ar putea ca mai trziu s-ti frngi minile. Unelt, de pild foile volante, pot fi
dispersate n crti, cci ei, n caz c le descoper, nu pot s fac nici o reconstituire. Fumul de la
arderea hrtiilor umple biroul, nu se elimin suficient de bine prin ferestruic, ajunge, desigur, si la
nrile celor din antreu
1 n cursul unei convorbiri se pun pe hrtie, pentru interlocutor, cele ce, din cauza microfoanelor
ascunse, ar fi riscant s fie pronuntate cu voce tare. (N.t.)
2 safarevici. (N.t.)
38
dar ei nu se urnesc de-acolo!... Nici suprare, nici enervare, nici deprimare, nici ochi iritati o
furie retinut: sotia mea sorteaz, asaz, arde cu o iuteal imposibil ntr-o situatie obisnuit. Dar
cte alte documente de tot felul diversitate de scrisuri reflectnd diversitatea oamenilor! si tot
Octombriel si apoi toate schitele mele munti de plicuri si de mape. mposibil s le dai de cap
pn s vin perchezitia, indiferent la ce or ar veni ea! Alia s-a dus n antreu, dar ei nu mai erau
acolo: tot timpul se uitaser la ceas. Douzeci de minute dup plecarea escortei, unul spusese:
,Mergem?" Cellalt: ,nc dou, trei minute." Apoi au plecat fr s spun un cu-vnt. Douzeci si
dou de minute? Nu e procuratura, nu e Lubianka... Lefortovo? Numai atunci, dup plecarea lor,
se constat c usa nu se mai nchide, c iala e spart; gnat, cel de un an si jumtate, se
fofileaz pe palier. A plecat dup ceilalti copii; curtea, se spune, este plin de militieni. La ce
rezistent se asteptau ei? La ce interventie?.. . Sotia face numere peste numere de telefon, desi
nu este nici o sperant de nicieri. Nu este liniste vtuit, cineva este pe fir si face de gard (s
vad cine cu cine vorbeste la telefon?): ton, numr fcut corect si, imediat, ntrerupere, si din
nou ton prelungit. Dar a renunta imposibil: 1-au luat si nimeni nu stie! si sotia continu s fac
numere. Cel mare, Mitea, 1-a adus din curte pe Stiopka, acum trebuie mers la grdinit, dup
Ermolai. Poate c de acolo, de la o cabin, se va putea telefona corespondentilor. si deodat
prin ce ntmplare? nu s-a mai ntrerupt legtura, si Alia, cu sufletul la gur, reuseste s-o
contacteze pe rina Jolkov-skaia: ,Fii atent, acum o jumtate de or, 1-au luat pe A.., cu forta,
mandat de aducere prin constrngere, urgent!" si a pus receptorul n furc; si n vitez, numrul
urmtor! si iarsi, nu se stie de ce, la dou numere s-a putut vorbi. Apoi, ntoarcere la tactica
precedent a ntreruperii, pentru aproximativ o or si jumtate. Dar trei snt de-ajuns
telefoanele ncep s sune n toat Moscova.)
mprejurrile cunoscute ale lui Lefortovo. (Chiar cnd s m lansez n cursa pentru premiul Lenin,
venisem aici s studiez Lefortovo vzut din afar; asa ceva nu stric niciodat.) Portile glisante
cunoscute, curtea, galeria ncperilor unde veneam la ntlniri noi, cei de la saraskoi Marfino. Pn
s sosim, deja s-a cam ntunecat, nu snt suficiente felinare pentru a ilumina curtea, ctiva ofiteri
snt deja aici, m asteapt. Da, fr fals modestie: n istoria lui Lefortovo,
39
acesta nu este un moment ca oricare altul, si nu m-ar mira s fie prezent si vreun observator de
la CC. i nteleg, atta am ltrat, atta am amenintat c pn la urm, uite, m-au nhtat. Ca
Pugaciov1 n vremea Ecaterinei iat-1, am pus mna pe el, n sfrsit!
S-au luat msuri de rigoare ca la lupt: acolo unde masina trebuie sa se opreasc la fix, au
organizat un cordon circular format din vreo zece oameni n timp ce altii alearg de colo pn
colo, au stabilit care portiere trebuie deschise si care nu si n ce ordine s se coboare din masin.
Continuu s stau linistit pe locul meu, deocamdat scaunul e moale, nuntru e cald si mai bine
de-asa nici n-o s fie. ,Coborti!" pe latura dinspre treptele nchisorii.
si iat ce ntrebare mi vine subit n minte, fr s fi conceput-o ctusi de putin anticipat: cum as
putea cobor n maniera cea mai jignitoare, cea mai suprtoare pentru ei? Sculetul meu pentru
galosi este de culoare nchis si are o bretea lung pentru a putea fi agtat n cuier. Mi-1 arunc
pe spate si-1 fac astfel s semene cu o desag de cersetor. es agale din masin si intru n
nchisoare ctiva pasi pn la trepte, apoi treptele, dup aceea peronul. Cu cciula czceasc
tocit, cu cojocelul de croial ciobneasc de Ka-zahstan (,se mbrcase de parc mergea la
pescuit", va spune dup aceea Maliarov, si nu gresea), aveam mersul legnat al celui care se
ntorce acas, mpovrat de desaga plin cu pomana pe care a strns-o aveam aerul celui
care se ntoarce la bojdeuca sa si nu are pe nimeni n jur.
Dar cabinetele de anchet au fost mutate n alt parte, n prezent aici fiind boxele pentru
perchezitii corporale: totul din piatr, o mas goal, dou bnci goale, un bec prpdit atrn de
tavan. Doi t-rnusi zdrentrosi si murdari sedeau pe o banc zeki, mi-am zis eu. (Apoi s-a
dovedit c erau martori adusi de alturi, de la biroul serviciilor de spatiu locativ! Se respect
legalitatea, nu-i asa?...) M-am asezat si eu pe cealalt banc si mi-am pus sacul alturi.
Nu, n-as fi crezut asa ceva. Sincer s fiu, nu m asteptam la asa ceva.
Ei se hotrser.
1 Conductor al unei mari rscoale a cazacilor si a tranilor n vremea Ecaterinei a l-a; capturat
si adus ntr-o cusc la Moscova, a fost tras pe roat. (N.t.)
40
E devreme, a zis vulpea prins n capcan. Dar trebuie s ai stiinta de a nnopta aici.
n acest moment a intrat nelipsitul responsabil cu scotocirea, un ms hotrt, fizionomie cenusie si
inexpresiv. El mi-a fcut propunerea entuziast de a-mi arunca lucrurile pe mas. si acest
procedeu, absolut banal ntr-o nchisoare, era asa de simplu, asa de usor de nteles si chiar
cinstit, asa de strin de orice gnd de nselciune, nct i te supuneai, ceea ce eu am si fcut fr
s ridic vreo obiectie: regulamentul e regulament, noi sub semnul lui am crescut, cci cum vreti
ca o nchisoare s-1 primeasc n interiorul ei pe un detinut fr s-1 perchezitioneze la intrare?
Ar fi ca si cnd te-ai aseza la mas fr lingur sau fr s te speli pe mini. -am predat deci
cciula, cojocelul, cmasa, pantalonii, n speranta c cinstea cu cinste se rsplteste si c le voi
recupera imediat (a venit si un flcu ca s ajute, ca s pipie custurile; nu le-a pipit prea tare,
as zice). Responsabilul cu scotocirea nici mcar nu m-a grbit s m dezbrac la pielea goal
pstrati-v locul pe banc deocamdat. si n momentul acesta a aprut un colonel: uniform
strlucitoare, pr crunt, unul dintre aceia de pe care atrn crnurile.
Atunci cnd mi imaginam viitoarea mea ncarcerare devenit ceea ce eram n prezent, cu toat
forta si importanta pe care le cucerisem prin lupt stiam precis c judectorul de instructie n-o
s scoat nimic de la mine, c mai degrab mor dect s-i spun ceva; c nu voi recunoaste
competenta tribunalului, c-1 voi recuza din capul locului, c voi tcea pe toat durata procesului,
c numai la ultimul cuvnt i voi zice cteva de la obraz; dar mai era ceva: eram sigur c nu m voi
supune regimului umilitor pe care nchisoarea l impune detinutilor nostri politici. Eu nsumi am
scris destul n Arhipelag despre felul n care tineretul, chiar si n anii '20, apra mndrele traditii
ale prizonierilor politici rusi de altdat: de pild, a nu te ridica n picioare cnd intr sefii nchisorii
etc., etc. De altfel, acum, ce am de pierdut? Dac nu snt n stare eu s opun rezistent, atunci
cine ar putea s-o fac mai bine ca mine?
Dar dup ce am parcurs primul coridor al nchisorii, luminos si curat (crud n curtenia lui), dup
ce m-am asezat n prima box pe prima banc si dup ce m-am lsat att de usor scotocit da,
din obisnuint, asa cum se las muls vaca am nceput deja s m ntreb: dar ce s-a ales din
linia mea de conduit? Masina se n-vrtea nevoind s stie (sau prefcndu-se c nu stie) dac
are n fat
41
un om cu renume sau un anonim. Totusi eu m simt puternic cnd mnnc ct mi pofteste
inimioara, cnd m plimb ct vreau, cnd dorm pe sturate si cnd pot s-mi asigur niste
elementare conditii de viat: s am ce-mi pune sub cap, s am cu ce s-mi protejez ochii, cu ce
s-mi protejez urechile. Dar, acum, iat-m aproape lipsit de toate acestea, si deja o parte a
capului meu arde de hipertensiune; dac, n plus, n fata sefului nchisorii, mi-ar arde de principii
si la nivel de fleacuri, nimic n-ar fi mai usor dect s m aleg cu vreo carcer, cu frig, foame,
umezeal, sciatic, si la revedere si n-am cuvinte; la cincizeci si cinci de ani nu mai snt
combatantul de douzeci si sapte de ani, rumen la fat, care n prima sa celul era ntrebat: din
ce statiune climateric provii? si astfel simteam acum c s-ar putea s nu am destul fort s m
bat pe dou fronturi: si mpotriva judectorului de instructie, si mpotriva sefilor nchisorii. si poate
c era mai rezonabil s-mi rezerv toate fortele pentru primul front si s renunt imediat la a mai
lupta pe al doilea si duc-se dracului.
si atunci, mpreun cu suita, a venit n uniform strlucitoare colonelul cel crunt si cam siret.
De ce nu v ridicati n picioare? Eu snt seful penitenciarului Lefortovo, colonelul Komarov!
a spus el cu aplomb, desi pe un ton delicat.
Anterior mi imaginasem, sub diverse forme, aceste scene, dar numai n celul (cci seful nu vine
s-1 vad pe detinut nainte ca acesta s ajung n celul). at, stau pe pat si invit: ,Dar luati loc
si dumneavoastr." Sau rezumativ: ,n vechea Rusie, prizonierii politici nu se ridicau n picioare n
fata sefilor nchisorii. Nu vd pentru ce n Rusia sovietic..." Sau ceva despre inflexibilitatea
atitudinii mele. Sau s recurg la un siretlic: s m ridic n picioare de ndat ce aud cheia
rsucindu-se n broasc adic s rezulte c nu pentru ei m-am ridicat n picioare.
Dar iat-m n boxa pentru scotocire, aproape dezbrcat si luat prin surprindere; vd n fata mea
aceast suit, aud dndu-se ordinul formal, opozabil tuturor celor de-aici, de a ne ridica n
picioare, si dup ce deja am socotit c trebuie s-mi pstrez fortele pentru lucruri mai importante
ncet, ca pentru altcineva, a lehamite, ca pentru o corvoad, m ridic.
Dar, de fapt, nu este asta o prim concesie din partea mea? Nu este nceputul nfrngerii? Cum or
fi raportat sus despre faptul c
42
m-am supus regulilor nchisorii? Oare pentru careva de-acolo de sus o fi sta un motiv de a-si
freca minile de bucurie? Este foarte posibil ca ei s-si fi propus s m nfrng nc din prima
sear si atunci de ce s nu ncerce s-si ating acest scop?
Bun acum urmeaz noi atacuri, noi cedri: un ofiter cu un formular n mn mi cere numele
prenumele patronimicul, anul si locul nasterii caraghios, nu? S nu rspund? Dar eu stiu
bine c asta se cere la toti, stiu bine c, pur si simplu, asta-i regula. Am rspuns, (nfrngerea
continu?) Doctorita, o tipic muiere cu slujb la penitenciar. V doare ceva? Nu. (S v spun
vou c am tensiune?) Nu-i nimic: stetoscopul, respirati, nu respirati, ntoar-ceti-v, ndeprtati
bratele. S nu m supun examenului medical, s refuz? Ar fi o prostie, ntre timp scotocirea se
apropie de sfirsit si din nou: ntindeti bratele! (Zu, m-am supus procedurii de ncepere a
scotocirii, ce mai vreti acum de la mine?) ntoarceti-v, asezati-v... Bine a zis cine a zis: barba,
si-un fir de-i vei neglija, curnd n-o vei mai avea. Dar iat ceva ce este straniu, ceva ce iese din
obisnuitun nou medic si face aparitia, un brbat; nu se poate spune c are aer de intelectual
acest dihor de puscrie, dar este foarte grijuliu, foarte atent cu mine: permiteti s v examinez si
eu? Pulsul, din nou stetoscopul. (Zu, gndesc eu, mare lucru n-o s auziti, inima este n regul
dea Domnul s aib toat lumea inim sntoas ca a mea; snt de un calm uimitor, snt cu
larii si penatii mei, aici totul mi-e familiar, n-am de ce s am palpitatii.) n timpul acesta, ticlosul
scoate un tensiometru: permiteti? Ei bine, nu tocmai la msurarea tensiunii ar trebui s m opun?
Nu-mi mai pot ascunde punctul slab, trag cu coada ochiului la cadran, simt pulsatiile: 16-17, si nu
e dect un nceput, nc n-am petrecut nici o singur noapte la aceast nchisoare. Nu, n-o voi
duce mult. ,V deranjeaz tensiunea?" m ntreab el. Aceast tensiune, de cte ori nu
vorbiserm noi la telefon despre ea, n auzul securistilor care ne interceptau; vorbeam absolut pe
fat; despre ce altceva puteam vorbi la telefon? ,Nu, nu."
Eu m-am supus regulamentului, dar iat, vedeti cum se comport ei?Nu-mi restituie boarfelel
De ce? Pentru ceas, pentru cruciulita de la gt mi se d chitant: asta este n regul, desi n-am
putut s nu fac discutie n legtur cu cruciulita. A fost prima disput. ,Am nevoie de ea n celul!"
Nu mi se d pe motiv c e din metal. Dar lucrurile moi, crora li s-au palpat custurile, n care nu
se ascunde
43
nici un accesoriu din fier si nici o copc metalic pentru ce nu mi se restituie aceste lucruri??
Rspuns: snt date la dezinfectie. n inventar, m rog, este indicat totul, pn si aprtoarea
pentru ochi fcut de mine. Altdat, asa ceva nu exista. Dar poate c tehnica penitenciar a
fcut progrese cu care eu nu snt la curent, de ce nu s-ar face acum o dezinfectie? Art cu
degetul spre cojoc: ,Asta nu se bag n etuv, totusi!" ,Am nteles, nu-1 vom bga." Chestia
asta m-a uimit, dar am pus-o pe seama noilor proceduri, n locul lucrurilor mele, o cmas de
corp arhigrosolan, care zgrie, este normal. si o vest neagr, jumtate nchisoare, jumtate azil
de btrni, asa ceva nici de fric n-ai cumpra. Dar, pe deasupra, un costum, unul adevrat; c e
bun, c nu e bun, este o chestiune despre care acolo n-am putut s-mi fac o idee; si bocanci
(fr sireturi) asta, deci asta este mbrcmintea care li se d acum oamenilor? La noi, la
sarask, era si carnaval, ne mbrcau n costum. Peste o or sau dou mi vor restitui tot ce este
al meu. Ne punem n miscare. Un gardian n fat si unul n spate, acompaniament de ncltri
lovind planseul, coridoare, nise practicate n peretii coridoarelor1 toate acestea ca si altdat.
Privesc cu interes: vreau s aflu unde poate s fie acest sistem american de coridoare metalice
suspendate despre care mi s-au povestit attea n legtur cu Lefortovo; acum am s le privesc
cu propriii mei ochi. La etajul unu. Mare lucru n-o s vezi, s-a mai inventat ceva: plasele dintre
etaje au fost acoperite cu pnz de cort cenusie, pas de a mai vedea ceva prin plas de la un etaj
la altul. Un fel de circ lugubru si mut, noaptea ntre dou spectacole.
(Urmare apelurilor telefonice s-au adunat cinci persoane, n frunte cu Saharov; picheteaz n
strada Puskin n fata Procuraturii Generale n parte pentru a manifesta, n parte pentru a
vedea dac eu ies sau nu. La apartamentul nostru nu ncetau s soseasc, n virtutea
caracterului exceptional al situatiei, oameni apropiati nou si oameni din afara cercului acestora,
cte doi, cte trei, cte cinci; dup fiecare, usa era prins cu un lant si se blbnea, lsnd o
deschiztur prin care se putea vedea o priveliste dezolant. Primilor
1 Nise n care gardienii l mping pe detinutul pe care-1 escorteaz cnd o alt escort trece pe
lng ei. n felul acesta detinutii snt mpiedicati s se vad. (N.t.)
44
veniti, Alia le-a povestit ce si cum a fost, iar apoi acestia, la rndul lor, au povestit altora; ntre
timp, ea s-a apucat din nou de hrtii: o, ce de mai snt, de-abia acum si d seama ct de multe
snt, a trit lrg ele fr s le observe. Mereu aceeasi furie rece, dublat de o eficace stpnire
de sine. Gndurile i rtcesc, ca si cnd n-ar avea nici o legtur cu ea, fr s-o exaspereze: ce
vor face cu el? l vor omor? mposibil! Dar si arestarea prea imposibil! Dar o anim si alt fel de
gnduri, gnduri precise: cum s procedeze, ncotro s-o ia.)
S nu pierd din vedere numrul celulei. Nu 1-am observat, s-ar prea c nu exist. Snt convins
c psesc ntr-o celul individual intru: de individual este individual, judecnd dup
dimensiuni, dar are trei paturi, doi bieti stau ntinsi si trag din tigar, e o fum-raie general. Ei
bine, la asta nu m asteptam deloc: de ce nu ntr-o celul individual? si fumatul: cndva si eu
fumam, gseam o plcere n asta; acum, dup zece minute, mi vjie capul. Mergnd pe linia
foarte bun a fermittii ar trebui s tac. Mergnd pe linia slbiciunii declar: ,V rog s m
plasati n celul individual. Nu suport fumul de tigar." Locotenent-colonelul care m nsoteste
mi rspunde politicos c va raporta aceasta acolo unde trebuie, n general, ei snt foarte
politicosi; poate c acum acesta este noul stil, mai stii? (dac facem abstractie de njurturile cu
care acelasi loco-tenent-colonel, intrnd n celul, i-a gratificat pe cei doi tovarsi de suferint ai
mei).
Da, da, n conditiile n care ei snt politicosi si eu calm, este ca si cum nu i-as fi prsit de un sfert
de secol, ca si cum le-as fi prieten la cataram. Dar iat explicatia: dac am acest calm asa de
imperturbabil, aceasta se datoreaz faptului c m-am conformat regulilor penitenciarului.
Altminteri, m-as fi epuizat complet n certuri meschine. Desi n-a fost premeditat, pn la urm
atitudinea mea s-a dovedit inteligent: na-v trupul meu, suciti-1 si rsuciti-1; dar de calmul meu
o s plesniti! Dac, acolo, delegatul CC, spe-rnd n reusita misiunii sale, se apuc s m
interogheze eu ce s fac, s m nfurii? S fac tapaj? S m manifest ca un isteric? Pe
dracu! N-am ridicat glasul, n-am accelerat ritmul, stau pe pat ai zice c visez; fac miscare prin
celul top-top, btrneste. si dac ei si fceau socoteala cum c eu deodat am s m nspi-
mnt, am s ncep s tremur, s solicit te miri ce sau s cersesc vreun
45
armistitiu, atunci tocmai din cauza calmului meu se va alege praful de socotelile lor. (De ce m-au
bgat n celul cu acestia doi? n ideea c acestia m vor trage de limb? E caraghios s
mizezi pe asa ceva; s m influenteze snt prea slabi s-o fac. Ca s
nu m sinucid? S nu-mi zdrobesc capul lovindu-1 de perete?__
Ehei, nici chiar asa.)
Au ncuiat usa. Bietii snt cam derutati. si cu fumatul cum r-mne? De ce tineti ferestruica
nchis? Pentru c e frig, nu prea ni se d cldur; ne nvelim cu mantalele si tot ne e frig. Bun,
cu toate acestea, dup ce ati fumat, trebuie s aerisim putin.
Da, da. Mi se povestise, celulele tot nu s-au schimbat: closetul cenusiu si murdar, dar nu si tineta;
pe mas, pahare, dar ele nu mai valseaz sub urletul si trepidatia tevilor aerodinamice de-alturi
ca odinioar; liniste, si ct e de pretioas; de tavan atrn un becu-let luminos, mbrcat ntr-o sit;
pe o polit pine neagr, mult nc nenceput, si e deja sear. Ferestruica de la us scrtie
fr ncetare; asta nseamn c, n afar de gardianul de serviciu, multi altii se zgiesc la noi.
Uitati, uitati, 1-au luat. Cum s nu ti se pun un nod n gt?
M tin pe mine nsumi sub observatie si constat cu bucurie c nu ncerc nici un fel de senzatii de
nceptor. M uit la tovarsii mei de celul (acesti nceptori snt preocupati numai de propriul lor
necaz). Snt tineri; unul este oaches, siret, plin de viat, asa de agitat nct nu st o clip locului;
1-au nhtat, spune el, exact acum douzeci si patru de ore, nc nu si-a revenit; al doilea este
blond, nici el se pare n-are nc trei zile, nu e arestat, chipurile, ci retinut, dar realitatea este alta:
dac nu e bolnav apatic, buhav, palid cum este atunci poart multe semne ale unei deja
lungi sederi la nchisoare: asa snt falsii detinuti, iscoadele. Cei doi deja se tutuiesc si, probabil,
primul i-a povestit totul celui de-al doilea... Nu ntreb: ,de ce snteti nchisi?", ci ,de ce v acuz?"
De trafic de valut.
Deliciul vietii de nchisoare, pe care ei nc nu 1-au descoperit, este mersul de colo pn colo prin
celul. Patru pasi mici dar conteaz. Acest mers l practic de cnd m stiu si, iat, acum mi
prinde bine din nou. Ctinel-ctinel. Mi-ar fi plcut s calc n asa fel nct s nu se aud nici un
zgomot, dar ghetele astea, ale oricui numai ale mele nu, parc snt fcute din lemn. Ferestruica
scrtie
46
veselie, ei ne privesc; pentru ei sntem un spectacol care nu reuseste s-i sature. S-auhotrt...
(De la procuratur, de la o cabin public, grupul lui Saharov telefona din cnd n cnd c este
liniste si c i s-a spus: ,Aici nu este nici un Soljenitn." Ai nostri se adunau n numr din ce n ce
mai mare n buctria lung si ncptoare; erau deja de fat si niste corespondenti strini, dar
cei cu perchezitia ntrziau s apar. Trebuiau asteptati? Sotia era coplesit de cte decizii avea
de luat: acum, s mprstie hrtiile pe la prieteni si cunostinte? Acestia le vor ascunde, care la
subsuoar, care n serviet, care n sacos? Dar poate c tocmai asta asteapt ei, ceilalti? si
ndat o s-i culeag unul cte unul pe-ai nostri, o s-i nghesuie n autodube, acolo o s-i
perchezitioneze fr nici un fel de mandat si fr proces-verbal, si apoi pas de mai demonstreaz
ceva... Nu, nu trebuie s actionezi ca un cap nfierbntat. Niste oameni nevinovati ar nghiti si
chestia asta. (si poate c nici nu e vorba de o arestare? Poate c nc mai exist sansa ca el s
se ntoarc? ,Se ntoarce ntr-o or", au spus cei care 1-au ridicat. De atunci snt deja trei ore.
Este arestat, e clar.) Prietenii au propus s-1 ia cu ei pe Ermolai, cel de trei ani, ca s nu vad si
el cele ce se petrec n juru-i. ,Lsati-1 s se obisnuiasc, si el este un Soljenitn.")
S-au hotrt. Fapt este c ei nu ntelegeau c eu eram ca acea biciclet-capcan pe care nemtii o
abandonau pentru noi n mijlocul drumului: iat-o ntins pe jos, la ndemna oricui, fr aprare,
dar ncearc numai de te urc pe ea, de te sprijin pe ea si din ctiva dintre ai nostri nu mai
rmnea dect amintirea. Totul este de mult n Occident, totul este de mult n circulatie. Acum,
programul automatizat se va declansa de la sine: testamentul meu nc dou volume ale
Arhipelagului ~ iat acest Vitel, cu Completarea a Treia. Un scenariu si un film. Noptile prusiene.
Banchetul nvingtorilor (salvat, vezi Completarea a Cincea). Piesa despre SMERs. Poemul de
lagr. Cercul-96. Capitolele despre Lenin. Nodul al doilea... Ei nu-si dau seama, este evident, de
toat puterea exploziv a ncrc-turn. Ei bine, o s-o ptiti voi! Dac n-ar fi toate astea, m-as per-
Pe i, m-as consuma acum mai ru dect nefericitul meu vecin. Dar, cum, smt calm. Socoteala
mea a iesit bine. Sper c si a voastr.
47
Bietii mi propun s iau pine de pe polit si pesmeti. De mn-cat, probabil, as mnca. Mi-
amintesc un amnunt: acas, la ora trei, mi s-a propus s iau masa de prnz. ,Nu, m duc s-1
plimb pe Ste-pan", am zis eu. Asa c snt nemncat de azi-dimineat, am intrat n celul flmnd si
pn mine dimineat nu se mai d nimic, tot ce a fost de distribuit s-a distribuit. Proast pornire
pentru un detinut, n ajunul primei zile de anchet penal. si m trezesc fr porrmoneu n
buzunar, fr o rubl, fr o copeic pentru vreo cumprtur de la vreun chiosc, asa de tare ce
m-am grbit! Pine? si voi ce-o s mncati? Dar noi nu vrem. Ni se d de prisoseste. V
prisoseste?! Miracol, de nerecunoscut, ncep s-1 pipi. Duppi-nea negrisoar, obisnuit la
Moscova, aceasta de aici este destul de mizerabil, lutoas, coapt n conditii programat mai
rele. Nu-i nimic, o s m obisnuiesc.
Dar ce nseamn asta? Au trecut deja dou ore si lucrurile mele nu-s. ,Votez" (ridicnd degetul),
ndat, cu operativitate, careva dintre ei deschide ferestruica: se nghesuie cu totii aici, si iat un
ofiter, apoi un al doilea. Vorbesc, fr s fac nici cel mai mic zgomot nu clamndu-mi, ca
odinioar, drepturile si chiar cu nonsalant (n acei ani, toat forta mea tinea de sonoritatea
vocii mele, dar acum este vorba de o cu totul alt fort: crtile mele cstig din ce n ce mai multi
cititori): e timpul s mi se returneze lucrurile, au expirat toate termenele de dezinfectare. ,Se fac
demersuri de clarificare... Chestiunea este n curs de clarificare." Ce dracu-i de clarificat aici? n
sfirsit, poate c acum snt noutti peste tot. (Uit s-i ntreb pe bieti: si lucrurile lor, a luat mult
timp dezinfectarea lor?) Fr palton o mierliti; noaptea, cu o singur ptur, e frig spun bietii.
Deodat, usa se deschide, un locotenent-colonel pseste n fat si un alt gradat mi-aduce a doua
ptur, care vine direct din depozit, care n-a mai fost folosit. Bietii snt uimiti cine o mai fi si
individul sta (adic eu)?... Asadar, dezinfectarea tine pn dimineata? Straniu. Bine, fie. Ce-ar
trebui s fac eu acum? S adorm mai repede. Obisnuiesc ca la ora nou s fiu n pat, nu mi-e
rusine s m culc si la opt, dar aici la zece se d stingerea oficial; ncearc deci s adormi.
Pentru prima confruntare de mine, cea care decide totul, este prima noapte. Fericit frna pe
care seara o pune mersului lucrurilor, gnduri pe un fundal de nepsare iat acum ocazia s
cstig o or, dou, trei. Somnifere nu, si noaptea va fi alb, acum lucrul cel mai important este s
dorm. Dar este in-
48
terzis: am voie s m ntind peste ptur, fr s m dezbrac, fr s m acopr. Stau ntins,
numai c mi atrn capul. Ce jos este! (si cum s ascund faptul c am devenit alergic la o pern
prea joas?) ar bietii nc o tigar fiecare, apoi nc una, dar de fiecare dat au grij s
aeriseasc, l simt pe negricios frmntndu-se lng mine: ,De fapt, cine a putut s vorbeasc?
Cine? Asta m intereseaz, si nimic altceva." El si sotia lui pe care o adora, era clar, voiser s-si
fac o viat n conceptia lor, un pic mai roz ceva mobilier, si cumpraser de curnd si masin:
ceea ce un muncitor, ntr-o tar normal, poate s-si ofere pur si simplu din salariu, pe cnd la noi
trebuie s te descurci pe ci ilegale. La perchezitie i se confiscaser nu stiu ce mruntei si acum
trebuia s explice provenienta acestor bani., Auzi, tinere", i zic, ,n general, chestiile astea
discut-le mai putin n celul. Snt microfoane pe aici, nici o grij n privinta asta. Poate c a fost
o nscenare de la nceput pn la sfrsit. ntelegi? Chestia asta pritoceste-o mai mult n tine." A
rmas pe gnduri. -am mai povestit nc vreo dou sau trei lucruri din experienta mea de
puscrias, asta asa pn s ne ia somnul. Deodat, un zornit de chei rsucindu-se n broasca
de la us. Exact ca odinioar la Lubianka cu putin nainte de stingere, la interogatoriu. Dar, n
prezent, noaptea, nu se mai efectueaz interogatorii? (n ce m priveste, eu nici ziua n-am s
deschid gura.)
Totusi, un locotenent-colonel, fr s m fi strigat vreodat pe nume, fr s m fi ntrebat
vreodat cum m cheam, m invit s ies. Dup stingere, pentru nimic n lume nu m-as fi dus.
Dar acum treac-mearg; poate mi vor restitui cojocelul ce bine e s te nfsori n el: chiar
asezat pe niste linii de tren, chiar ntr-un bou-vagon, chiar pe o dusumea de lagr. De fapt,
aproape c nu am de mers, dat fiind celula pe care au ales-o; nu am timp nici s arunc o privire
la pnzele astea de cort. Un ofiter n fat, un ofiter n spate si colonelul, seful de la Lefortovo,
de-a curmezisul drumului: pe lateral, v rog. Un mic vestibul un alt mic vestibul usa unui
birou. Ecleraj deosebit. Privire circular asupra scaunelor: doi au luat deja loc (nu disting chipurile
de unde ies stia, cine snt? Deghizati?), si cei care au sosit o dat cu mine snt cinci. La masa
principal un omulet, chelie lucioas, cap tuguiat, st arcuit si, de sub lampa de birou, hrtiile i
trimit un reflex alburiu. ar, n mijlocul ncperii, la o distant la care oamenii normali nu se asaz,
un scaun, chiar sub lmpi, vizavi de cel cu capul tuguiat;
49
acolo este locul unde, conform semnului pe care mi-1 fac colonelul si locotenent-colonelul,
trebuie s m asez. Ce s-i faci; mai bine s stai pe scaun dect n picioare. M asez. si, simt, toti
cei din spatele meu s-au asezat n semicerc. Tcem.
tuguiatul sef m tot pipie cu privirea, ca si cnd n-ar fi vzut niciodat fiint omeneasc.
Nu-i nimic, nu m slbi tu cu pipitul.
si, incisiv, strduindu-se s fie chiar ptrunztor:
Soljenitn??
A gresit. Trebuia s ntrebe: ,Numele de familie?"... Bine, fie, m-ati ridicat, snt n minile voastre:
El nsusi. Din nou incisiv:
' Aleksandr saici? Linistitor:
Exact.
Atunci, cu ntreg volumul sonor si cu importanta pe care e capabil s si-o dea:
Eu snt Maliarov, loctiitorul procurorului general al URSS!
A-a-a... Am auzit de dumneavoastr.
Citisem asta la Saharov. Dar Saharov n-a spus c loctiitorul procurorului general este asa un
mititel. Citind ceea ce a scris el despre acest ins, puteai s crezi c este vorba de un mastodont
al nomenclaturii, un Oskolupov.1
Dar el nu se ntinde la vorb, e un tip operativ. Sau probabil c nu poate s respire aerul unei
ncperi n care m aflu si eu; se grbeste:
Dau citire hotrrii...
Nu mi-amintesc pentru moment cine ,ratific" el sau procurorul general n persoan, dar, una
peste alta, de hotrt ,a hotrt" consilierul principal de justitie, acest Zverev cu suba lui luxoas;
acesta venise aproape ca un simplu militian, la apartamentul nostru, dar aici, nota bene, conduce
operatiunea n locul si n numele ntregului birou politic.
1 Generalul de brigad Foma Gurianovici Oskolupov, sef al sectiei de tehnici speciale a
Ministerului de nterne, de care depinde saraska de la Mavrino m Primul Cerc. (N.t.)
50
...Pentru... pentru... Snteti acuzat n baza articolului 64! (o fi avnd si litera sau alineatul?)
Eu, cu o voce somnolent, eu, nestiutor ca un mujic:
stiti, despre codul sta nou... (cci n-are dect treisprezece ani)... habar n-am. Ce-i asta, 64?
O fi fost asa ceva n bunele timpuri de odinioar, sub ttucu Sta-lin; dac te-ai ales cu zece ani
de lagr, fa bine si nvat pe de rost, pe ntuneric, fiecare subpunct.
Maliarov, parc iesit dintr-o goace, face niste ochi de rac:
Trdare de patrie! Rmn neclintit.
(si-au reocupat locurile toti cei cinci din spatele meu se asteptau ei ca eu s m arunc asupra
procurorului?)
Semnati! ntoarce foaia ctre mine, m invit s m apropii de mas.
Fr s m clintesc, dau drumul cuvntului ndelung meditat, pun punctul pe i:
Eu nu voi participa nici la ancheta, nici la procesul dumneavoastr. Faceti-le fr mine.
Se astepta la asta, n mod sigur. Mirarea lui nu este chiar asa de mare:
Nu v cerem dect s semnati c vi s-a adus la cunostint.
Eu, punctul de vedere, mi 1-am spus.
El nu discut n contradictoriu, ntoarce foaia de hrtie si o semneaz singur.
Ah! Cum m presase judectorul de instructie, acum douzeci si nou de ani, pe mine, cel lipsit
de experient! El stia c n fiecare om rmn niste straturi neforate. si ct e de bine s te afirmi ca
un bloc turnat dintr-o bucat; ei nici mcar nu ncearc, nu se aventureaz s fac presiune, s
forteze nota. Ancheta nu va fi dificil: nu va fi nevoie de concentrare cerebral. Pe toti i-am
prevenit, pe toti: vorbiti, strngeti tot ce doriti; de contrazis, eu n-am s v contrazic niciodat,
pentru c nu voi rspunde la nici o ntrebare.
Asa si trebuie procedat. Asta este cea mai bun tactic.
Asta-i tot. n aceeasi ordine se ridic cei din semicerc, m ridic si eu, un ofiter n fat, un ofiter
n spate, trecem prin dou ves-tibule minile la spate! (fr brutalitate, amintind cu delicatete
obligatia de a respecta o anumit disciplin). Desigur, as putea foarte bine s nu accept. Dar eu,
pozitia cu minile la spate, o accept. Eu,
51
cu minile la spate, dac ati sti, am chiar mai mult ncredere n mine nsumi: de ce s le las s
se legene, s creeze aparente; eu, cu minile la spate, devin, ct ai clipi, zekul de otel, intru n
rezonant cu milioane de oameni. Nici nu stiti ce efect ntritor poate s aib asupra unui zek
acest crmpei de stearp promenad fcut sub escort.
si s-a terminat, iat-m deja n celul. Bietii: ,Deci care-i treaba?"
S vorbesc, s nu vorbesc?
De fapt, nu-mi mai amintesc: pn n cincisprezece ani asta-i sigur. Dar, desigur, nici ntlnirea
cu plutonul de executie nu este exclus.
Da, au ndrznit; nu i-as fi crezut n stare. Poftim: au si variante. Unde-i minte, e si prostie.
[Acum, imposibil de reconstituit minut cu minut. Dar convocarea la Maliarov a fost pn n ora 21.
,Sotul dumneavoastr este retinut" i s-a comunicat telefonic sotiei la ora 21 si 15. Mesajul
adresat de ambasadorul nostru Ministerului Afacerilor Externe al RFG, prin care anunt c se va
prezenta a doua zi dimineat pentru a face o declaratie important, a intervenit destul de trziu
seara dup ora european, adic mai trziu dect apelul telefonic*. O asemenea succesiune a
faptelor nu exclude posibilitatea ca, n primele ore ale detentiei mele si n momentul cnd am fost
dus la Maliarov, hotrrea lor cu privire la expulzarea mea s fi fost gndit pn la ultimul detaliu.
(si dac fusese hotrt, mai era necesar articolul de Cod Penal?) Ei nc mai sperau c eu am
s tremur n fata lor si atunci, si-or fi zis ei, de ce nu ne-ar fi la ndemn s-i smulgem niscaiva
concesii? Dac a existat un asemenea calcul, nonsalanta mea rigiditate 1-a spulberat.
n receptor, o voce semidoct i-a propus sotiei mele s cear telefonic informatii a doua zi
dimineat de la judectorul de instructie Balasov, acelasi la care, chipurile, urmase s m prezint
eu. Asadar, Soljenitn este arestat. Sotia a pus receptorul n furc si, ndat,
* ntr-adevr, sarcina lor era s gseasc: o tar dispus s colaboreze cu ei, dispus s m
primeasc; si o modalitate de redactare a cererii. (Adnotare din 1978.)
' ...... . (..i, . ! J, , .t*_Bi i
y i k*. O
52
au nceput s zbrnie alte telefoane, rspndind stirea de-a lungul si de-a latul Moscovei.]
n sfrsit, prin ferestruica de la us se anunt stingerea. Hai, acum, mai repede; cndva aveam
aceast rapiditate: pturile desfcute, jos vesta! Jos pantalonii! Dar asta nu-i totul; este frig,
ce-i drept, ah! canaliile, mi-au luat cojocelul! si sosetele mele de ln! Hai, repede. Atta s-au
grbit s notifice actul de acuzare mine, atentie, de dimineat vor declansa instructia
judiciar. si n agitatia general, n aceast forfoteal, pe neobservate, tusti cu ghetele sub pern!
Vechi procedeu la care zekul recurgea pentru a fi sigur de ele, dar aici pentru ca s am eu sub
cap un suport mai nalt. Becul m deranjeaz la ochi, trebuie s mi-i acopr cu prosopul, Ja Lu-
bianka era voie. O s ni se cear oare s tinem minile pe ptur, nu sub ea? Poate nu. S
dorm! S respir adnc, adnc, adnc. (S respir ce? n celul nu este aer, eu am si uitat ce-i acela
aer.)
Ei nu, jigodia a observat c, sub patul meu, locul e gol, a deschis ferestruica usii si a strigat:
Pune-ti ghetele sub pat!
n lipsa ghetelor, am tot ncercat s dau pernei o form convenabil. Apoi am nceput s respir
profund. si am adormit.
[Copiii nu adormeau, erau speriati de zgomot, de lumin, de toate aceste voci. Soseau fr
ncetare alti si alti oameni, fr a pune la socoteal grupul lui Saharov revenit de la procuratur.
(si totusi aceast mas de nenfricati simpatizanti n apartamentul unui om arestat nseamn
c trim vremuri noi! V-ati dus pe copc, bolsevicilor, oricum ati socoti-o!...) Din apartamentul
nostru, Saharov rspundea radioului canadian: ,Arestarea lui Soljenitn este o rzbunare pe
cartea lui. Este un afront adus nu numai literaturii ruse, ci si memoriei victimelor." De la
Stockholm ni se telefona si de la Amsterdam, Hamburg, Paris, New York, oaspetii luau aparatul,
confirmau detaliile. Dar, n gnd, si ziceau: dac 1-au luat pe Soljenitn cu toat carisma lui
atunci, cine nu va mai putea fi arestat? Atunci pe cine vor rade mine?
Cine n-a cunoscut conspiratia nu va ntelege aceste ezitri chinuitoare: unde e mai bine s
pstrez lucrurile? S le duc de-acas? S le las? n acest moment snt toti acesti vizitatori s
le dau lor n pstrare? Pe toti, probabil, n-or s-i nhate. Dac ratezi acest moment, mine
dimineat te pomenesti cu ei peste tine si-ti iau totull
53
Dar a le mprti nseamn a-i nenoroci pe oameni. si vei reusi dup aceea s strngi toate aceste
lucruri? Bun, pn se limpezeste situatia, s ne multumim cu ce putem ngropa pe aici, prin
apropiere.]
Nu e mare lucru s adormi seara; mare lucru e s dormi dup prima atipire. Tot ce a fost ru
peste zi se revars atunci cnd te trezesti din prima atipire si te arde n piept si te arde la inim;
cum s mai adormi? Nu vorbesc aici de gemetele, nici de zbaterea traficantului de valut de lng
mine, nici de tutunul cu care el m afum toat noaptea, nici chiar de acest bec drcesc care-mi
nenoroceste ochii nu, ci de greselile mele de calcul, de gafele mele; de unde Dumnezeu se
ivesc ele n creierul sta neadormit, care-i legea aparitiei si reaparitiei lor nencetate!
Mai mult ca orice m frigea la ficati ntrebarea: cum se desfsoar perchezitia, acolo, la Alia?
Probabil c, de cu sear, m sturasem de impresii adunate si de evenimente trite, sau era
vorba de o frn care ncepuse s actioneze n minepn arunci nu intrasem n panic la ideea
perchezitiei de acas. Dar acum totul se raporta la aceast descindere, totul prea s-mi fie
imputabil. De ce am deschis usa?! Am fi putut avea o jumtate de or pentru a arde, pentru a
aduna, pentru a ne coordona. De ce m-am grbit s plec? Au rmas pe loc aproape toti, pe
aceia, opt la numr, eu nu i-am mai vzut apoi; acelasi Zverev conduce acolo perchezitia? si a
trebuit ca lucrurile s se combine astfel: dou Socialisme din-tr-o dat si safarevici cu ele, la
fata locului. Servieta poate c el nc nu si-o va da dar din ea a scos un exemplar si mi 1-a
pus pe mas si nu va reusi s-1 ascund! Bine c a luat articolele mele pentru culegere; dar
celelalte exemplare snt, ce mai, tot pe mas; si apoi proiectele altor autori, pe jumtate
terminate, ai, ai, ai. De Voci din strfunduri s-a ales praful; trei ani de pregtire s-au dus pe apa
smbetei. Da. si scrisorile din Occident pur si simplu pe mas, nu-i nevoie s le cauti, n-ai dect
s ntinzi mna si s le iei! N-au existat niciodat situatii n care s se fi rtcit vreuna, iar acestia
le vor citi, iar noi ne punem pe mas toate crtile!... Multe trebuie s fie acolo... Da! Corecturile la
,Scrisoare ctre conductori", fcute n ultima noapte. De fapt, e vorba de ceva mai ru! Ultima
anex la Donul linistit nu vom mai putea s-o expediem, dar destinatarii nostri vor afla totul! Da!
nc o pelicul, pe jumtate voalat, un duplicat al trimiterii anterioare: trebuia s-1
54
ard, am uitat s-1 duc dincolo de bariera orasului, si acas e greu s-l distrugi acel trofeu...
ntr-adevr nu are sens, este absolut rusinos s-1 predai. Da! si n dulapul ignifugat acolo e tot
Vite-lul\ Tot Vitelul, transcris pe curat! mi vine s urlu n toat celula, s m dau cu capul de
pereti, s alerg! Anii snt astfel o loterie: mie mi se pare cnd c la mine este locul cel mai sigur si
strmgem totul la mine, cnd c miroase a ars si crm undeva sacul, l ngropm. si din Captivii
nu este un exemplar acas? Ce s mai vorbim de Nodul al Doilea si de capitolele referitoare la
Lenin? Toate acestea se afl acum n minile l9r. Doamne Dumnezeule, am fost ca o stnc,
douzeci si cinci de ani de conspiratie, succese pe toat linia, numai succese si apoi un
asemenea esec. si tot ceea ce le rmnea de fcut si la care, din lasitate, nu se hotrser
niciodat era, pur si simplu, s vin direct la mine. si cu asta, basta. Cap la cap cu mine era
nefericitul traficant de valut: gemea, se zvrcolea, se consuma, si aprindea tigri. ,Dormi i
ziceam eu , dormi, mai ales de forte o s ai nevoie." Nu ,cine m-a vndut?", iat care era
durerea lui. n afar de propriile noastre greseli, faptul de a fi fost trdati de cei de lng noi este
cel care ne doare ntotdeauna si mai mult ca orice. ar al doilea dormea ne-ntors.
(Spre miezul noptii, oboseala rzbise picioarele, capul, ochii; orice luciditate dispruse. Nici
mcar frmturi de gnduri, ci un fel de tal-mes-balmes; totusi Aliei nu-i era pic de somn. Se gndea
s ia a treia oar la mn hrtiile, dar nu mai avea nici o vlag, si aduse aminte atunci c, de la
micul dejun, nu mai mncase nimic si c, pn s fie arestat, sotul ei nu apucase s se aseze la
masa de prnz. Tava folosit pn atunci pentru arderea hrtiilor devenise prea mic, drept pentru
care a fost nlocuit cu un lighean mare plasat jos pe dusumeaua din buctrie: un fel de rug care
asa avea s rmn acolo timp de o lun si jumtate.
Dar o perchezitie a avut loc n noaptea aceea, numai c nu aici, ci la Riazan: paisprezece
securisti au descins la domiciliul familiei Radughin, prieten mie, la care de cnd snt n-am pstrat
nici mcar un capt de hrtie. Ei veniser pentru o captur gras/pentru un lucru mai ru dect
Arhipelagul oare pe acest Vitel l cutau? singura pies care le mai lipsea. si n-au gsit nimic.
. 55
si n Crimeea, n ndeprtatul Ak-Meceti, la btrnii Zubovi, tovarsii mei de deportare, s-a fcut
perchezitie, si tot n zadar, cci la ei nu mai era nimic de gsit.)
Atmosfera se nfierbnta, tare se nfierbnta, Dar cu intermitente. Cu ce snt mai bune conditiile de
detentie de-acum fat de cele anterioare? Capul este liber de aceste calcule istovitoare: si dac
m ntreab asa? Ei bine! Eu i rspund asa si dac m ntreab altfel? Eu i rspund altfel. Ce
libertate: nici un fel de rspuns, mai duceti-v dracului!... M potoleam respirnd profund, m
rugam si m lsam nvluit de aburii binefctori ai somnului. Dar, dup ei, din nou cruda
luciditate. Capul mi arde, se congestioneaz, am totusi cei doi pumni sub pern tot e prea jos.
Aliei i-am promis c n nchisoare si n lagr voi rezista doi ani, c orice mi s-ar n-tmpla doi
ani voi rezista. Pentru a sti c toat opera mea a fost publicat si pentru a muri linistit: e btut n
cuie. si acum mi dau seama de un lucru: am fcut promisiuni care m depsesc. As putea
rezista nc multi ani, sub orice conjunctie astral, cu conditia s am aer, liniste si posibilitatea de
a scrie. Dar aici, n dou luni, n-o s dau ortul popii? Durata minim a instructiei: dou luni. Nu-i
ceva de groaz si nu voi face nici o concesie, dar mi voi pierde viata.
si, cu detasare, mi si vedeam viata ca pe ceva ncheiat. Nimic de zis, mi-o trisem sub semnul
reusitei. De anatemele mele, nici acestor conductori, nici succesorilor lor nu le va fi dat s
scape, nici n cincizeci de ani. Voiam, voiam s continuu a scrie noduri, mai mult ca orice
noduri; dar si pentru att ct am reusit s fac, ludat fie numele Domnului! Dac trec peste
mruntele nereusite n lupta cu perchezitia, constat c totul mi-a reusit, crtile au fost trimise la
tipar, iar cele n proces de elaborare, schitele, variantele, planurile toate se afl n minile
ferme si sigure ale Aliei. Este bine s prsesti viata lsnd n urma ta o mostenitoare demn. si
mai snt si cei trei fii care vor creste si ntr-un fel oarecare vor continua linia printelui lor.
[Noaptea, ei n-au dormit. Au verificat, au ars, dar nu mult, e pare ru, cci scrierile arse nu vor
mai putea fi reconstituite. Oare vor veni mine dimineat? Dar atunci de ce nu n seara asta,
imediat? Deodat, ea si-a adus aminte de ceva! si-a adus aminte si a nceput s caute: vara
trecut, nainte de lupta inopinat, a fost
56
scris o declaratie privind incompetenta unui tribunal n materie de literatur rus, declaratie
rmas n ciorn si deci nefolosit si abandonat. ar ieri, pe bulevardul Strastnoi, el a repetat: nu
va recunoaste n nici un fel legitimitatea interogatoriilor, nici a instructiei, nici a tribunalului. Ea a
ghicit unde s caute! A gsit!! [42] Atunci, s-1 expedieze! n plin noapte?... Minile i ard! Cum
s fac s nu ntrzie? Conform ,legii", ncepnd cu ora 6, ei pot veni; o vor surprinde, o vor
reduce la tcere, nu se va sti nimic. Trebuie expediat de ndat, n timpul noptii!! S dea un
telefon corespondentului? Cui? Din diferite considerente, la Figaro (Lacontre). ,Puteti veni? Am o
rugminte ctre dumneavoastr." ,Vin n cinci minute!" (Cum? De acas de la unul care este
arestat, se telefoneaz, noaptea, unui corespondent strin s vin si ei nu-1 intercepteaz?? Da,
snt n declin, snt n declin bolsevicii. O, unde esti tu, nfoca-tule Dzerjinski?...) Alia se asaz la
masina de scris si bate imediat 10 exemplare pe hrtie pelur. Lacontre este corespondent de
pres; de ce n-ar culege el stiri? Este legal. El ruleaz cu grij exemplarele, asigur c le va
distribui la toate agentiile. Aplecat. Se continu trierea hrtiilor. Cte scrisori venite de la altii
trebuie arse, cte schite trebuie salvate! Dar, Dumnezeule, ce mai e si asta? Dou role ntregi de
pelicul. Trebuie s le derulezi, s le derulezi ndelung pe sub lup ca s te convingi: da, astea-s
inutile, duplicate, la foc cu ele. Dar de ars, ard prost. Lng lighean, hrtiile asteapt la rnd s fie
arse. n linii mari, pregtirea pentru perchezitie este destul de ireprosabil. Dar dac vin, nu
trebuie s li se deschid (iala a fost deja reparat): ,Consider c arestarea lui Soljenitn este
ilegal; cu att mai mult o perchezitie n absenta lui. Fortati usa!" Ora sase dimineata. Ei nu vin.
at c s-a fcut ora sapte, copiii se trezesc, pentru adulti nu-i vreme de dormit.]
Straniu; n noaptea aceasta nu a fost frig n celul, desi ferestruica din us s-a deschis nu o dat.
Dar nu si de la rsuflarea mea s-a nclzit atmosfera n celul. mposibil s pipi radiatorul,
pentru c este mbrcat complet ntr-un cofraj de protectie, l regleaz, desigur, gardienii care,
probabil, efectueaz aceast operatiune separat pentru fiecare celul; altminteri cum ar putea s
creeze regimul dorit? (at, mi zic eu acum, pentru mine au dat cldur.)
Cea mai obisnuit ridicare de oblon: sub lumina becului de noapte scrtitul care nsoteste
deschiderea ferestruicii din us. Desigur,
57
parc-i un fcut: n momentul acesta, toti dorm; nu, misc-te, ri-dic-te repede. Au btut la toate
usile cte o dat, acum bat a doua oar: cine-i de serviciu n celul? Puneti peria n functiune, dati
cu mtura. Dar ce delicii: s te mbraci, s-ti faci n asa fel patul nct te-ai putea ntinde din nou
pe el. (O scam de la aceste paturi mi s-a lipit de hain.) Nimic mai sumbru ca o dimineat de
puscrias, de cte ori nu s-a scris despre asta, cte asemenea dimineti nu s-au perindat! Mereu
sub aceeasi orbitoare lumin nocturn din tavan, la aceeasi fereastr ntunecat s astepti
acum evenimentele obisnuite ale nchisorii: pine, uncropul, inspectia de dimineat, nainte de
nou jumtate nu va fi dus nimeni la interogatoriu.
Cum s nu fie asa! Scrtitul ialei, si din nou locotenent-co-lonelul, n planul din spate un
cpitan (grade prea nalte pentru o or asa de matinal, dar eu nu cunosc regulamentele actuale
si n-as putea spune care dintre ei este seful) si fr acel ,cine are nume care ncepe cu
S1"1...?, fr cel mai mic dubiu din gesturi si din cuvinte, reiese clar: eu snt cel care trebuie s
ias.
Zu asa, ai zice c s-a strnit vreun incendiu! n orice nchisoare care se respect, timp de
dousprezece ore dup baie, nu te bag n celul (dar apropo, de ce nu m-au dus la baie.?); n
timp ce aici chiar inculparea a fost notificat de la primul interogatoriu! stia se grbesc.
Mergem n aceeasi directie ca ieri, dar chiar n fata biroului ,zugravului"2, o schimbm. at
infirmeria! Cei doi medici de ieri, dar ofiterii rmn tot mai n urm, se eschiveaz. Babeta nu se
amestec, asist ca o simpl infirmier, iar brbatul, plin de solicitudine, m ntreab cum m
simt.
Ah! fiarelor, totusi ceva nu v d voie s m sfsiati, vreun consemn ceva. S-mi deschid sufletul
n fata anchetatorului penal? Nici vorb. Dezbrcati-v pn la bru. ntindeti-v. Unde ati avut
tumoare. stie totul, miselul; si nu m palpeaz ru, urmreste chiar conturul calcificrii. nseamn
c nu-i un medic prt. mi ia din nou tensiunea: aceasta este destul de ridicat pentru o
asemenea or matinal, da. ,Ce luati, de obicei, contra tensiunii?" Mi-este
1 Pentru a nu le spune pe nume unor detinuti n fata altor detinuti si mai ales n prezenta celor din
celulele vecine, nu se pronunt dect initiala. (N.t.)
2 Soljenitn ia n deridere numele lui Maliarov, a crui etimologie evoc un zugrav. (N.t.)
58
imposibil s-i ascund aceste amnunte: ei le-au auzit deja de o sut de ori la telefon. ,erburi", i
rspund eu. ,Dar care?" Pi ce, or s-mi fac ei aici ceai medicinal? Dar ce am eu de pierdut?
Dac, n timpul anchetei, mi neglijez tensiunea, cum am s rezist pn la urm!! si obrznicindu-
m: ,unele se vnd ca infuzii gata pregtite: mces, tintaur". El se ntelege dintr-o privire cu
infirmiera care, cu capul n dulap, aduce deja fiola familiar, tintaur! (si de ce s te miri; aici din
zece detinuti, opt snt adusi n situatia de a se vedea cu tensiunea crescut.) Beau lichidul care
mi se toarn l beau pe stomacul gol, ce bine e, ce grozav de bine e!
napoi n celul. Bietii snt uimiti: eu trebuie s le par un privilegiat, n orice caz nu unul de-al lor.
Chestia asta m amuz si pe mine: am auzit si eu legende despre detinuti celebri, am vzut si eu
cum l tratau pe Vorobiov, colonelul de MA acum mi se creeaz si mie acele conditii?
Dar iat si ratia de mncare. De fapt, nu este ratia: la ferestruic, pe o tav, pine tiat bucti;
ntinde mna si ia ct vrei. Ah! ce viat! Bietii n-au deloc poft, n-au luat dect o jumtate de
pine. n timp ce stau pe pat, m apuc groaza:
E, e! ce faceti! sar din pat si, uitnd de toate bunele maniere ale privilegiatului si aruncnd o
umbr pe toate legendele ce s-ar putea broda pe contul meu, bag capul pe ferestruic si nsfac
dou pini ntregi. Apoi m rzgndesc si dau o treime dintr-o pine napoi.
Pn disear o mntuim pe toat, nu v dati seama?
si m si apuc s mnnc. De altfel, nu ,te obisnuiesti ntr-o zi cu pinica de la Lefortovo, singur
constiinta nu e n stare s te fac s-o nghiti, trebuie si s ncepi s te obisnuiesti.
si iat zahrul si apa nclzit, chiar vag colorat. Zahrul este ca n 1945, cci patria nu s-a
mbogtit; nu este mcar zahr cubic alb, ci de acela tos pmntiu, trimis de Fidel Castro. S-1
pstrezi toat ziua pe o bucat de hrtie? l ia vuitul; mai bine l pui n apa nclzit si gata.
Nu, nu-i adevrat! Ne-au adus casa! Dimineata, casa, n plus? ncredibil. si ce cantitate! Aproape
un castron plin. De sase sau sapte ori portia care se ddea cndva la Lubianka la masa de prnz.
stia ne ndoap, zu asa!...
Nu, nu chiar ne-ndoap: fr grsime, asta-i clar, n schimb sare cu nemiluita. si cu toat nalta
mea constiint de detinut, totusi nu
59
pot s mnnc aceast fiertur. at cu ce or s m dea gata pur si simplu: cu excesul de sare
urmat de salturi ale tensiunii.
ntre timp are loc inspectia de dimineat. si cu un aplomb din ce n ce mai mare, dar mai mult
pentru a m amuza iat c-mi vine n minte ideea de a raporta n bun si cuvenit form c
am nevoie de un regim alimentar fr sare. (Oricum, stiu dinainte c nu-mi vor da ceva mai srat
dect aceast casa.)
(Sotiei mele i se pare o vesnicie pn la ora nou, cnd va putea s sune la procuratur.
Magazinul s-a deschis cumprare de alimente n perspectiva asediului, n noaptea aceasta,
evenimentele lumii exterioare par a se fi oprit, dar iat dimineata dezndejde, team: ce va
afla a telefon, ce se va abate asupra noastr acum? Bratele-i cad dis-de-dimineat ea e
obosit de parc ar fi seara trziu. Ora nou, n sfrsit. i telefoneaz acestui Balasov. Evident, la
captul firului, nimeni nu ridic receptorul. Sun si iar sun, din zece n zece minute. Nu, nu... Ce
s mai cread acum? Ce-au fcut cu ell Nici un semn de ceva viu, n receptor sun a pustiu, ntre
timp s-a ntunecat si gndurile o pornesc aiurea: 1-au omort. Telefonul lor nu exist, nici urm de
Balasov nu exist, nimeni niciodat nu va ridica receptorul, din partea lor nimeni niciodat nu va
rspunde. Pentru c 1-au omort. Cum de n-a nteles ea acest lucru ieri?A trebluit, a schimbat
ascunztorile, a ars. si oriunde va bate ea se va izbi de un zid. Cineva i sugereaz s sune la
Andropov. n bun logic sovietic da. Dar s-i ceri asasinului s-ti dea informatii? Pentru
nimic n lume! Nu vor avea ncotro, vor trebui s dea ei nsisi un anunt! Numai c de unde atta
rbdare ca s astepte pn atunci?... Totusi, ei nu vin s perchezitioneze de ce? Cci, n
douzeci si patru de ore, noi putem s ascundem totul. Sau consider c ne aflm n minile lor,
c n-au nevoie s se grbeasc? Sau poate, la urma urmei, cazul nu este grav? Dac 1-ar fi
omort, cum de nu s-au precipitat, cum de n-au confiscat totul pn la ultimul rnd scris? Ea se
apuc de splat, se strnsese mult lenjerie de-a copiilor.)
Sosi vremea interogatoriilor 1-au chemat pe unul dintre bieti, apoi pe cellalt, numai pe mine
nu. ncepea s se lumineze, chiar se crpa de ziunu n curtea nchisorii Lefortovo, desigur, ci
deasupra curtii; cci n curte era mohoreal, iar dincolo de fe-
60
reastra celulei, un fel de zori btnd n galben. si de trei ori blestematul bec din tavan va arde
funerar toat ziua facnd imperceptibil trecerea spre noapte, Eh! ti-aduci aminte de luxoasele
celule de la Lubianka, mai ales acelea de la etajele superioare! Au prescurtat ministerul n
,Comitetul de pe lng...'", dar schema de personal, nici o grij, au mrit-o, si din toate
nemuritoarele si glorioasele celule ale Cldirii nterioare si-au fcut birouri.
Pe furtunaticul traficant de valut 1-au supus primului interogatoriu si apoi 1-au readus n celul.
Pe cel umflat la fat 1-au luat pentru a-i extrage un dinte (n definitiv, nu acesta este singurul
motiv pentru care era el asa de abtut si asa de concentrat?) -au pus n vedere biatului meu c
este arestat. Dar, dup primul interogatoriu, el s-a linistit ntru ctva (cum se ntmpl dup acest
linistitor dialog initial: Negi? Neg! Atunci, bine, semneaz, du-te si reflecteaz. Anchetatorul
are nevoie de un prim reper de la care s-si nceap munca lui de artist). Eu 1-am prevenit
asupra modului n care se putea desfsura cercetarea si i-am spus cum s-si fixeze o linie
precis si cum s se tin de ea pn-n pnzele albe. L-am mai povtuit ca, acolo unde nu va
putea s nu cedeze, s-si pregteasc explicatii convenabile. L-am edificat, de asemenea,
asupra metodelor principale ale anchetatorilor. Spuneti-mi, cum este n lagre? m ntreab el,
ntelegnd, dup dou nopti de nchisoare, n ce const inevitabilul. Oo, multe s-au schimbat, dar
pot s-ti povestesc cte ceva despre cele vechi... i povestesc. Orizontul intereselor sale se
lrgeste rapid (n acest iepure speriat ncepe deja s mijeasc sufletul nemuritor al zekului).
Primul simptom interesul pentru interlocutor: si eu cnd am fost internat? Pentru ce? i
povestesc putin, apoi mi zic: de ce s nu las o urm vie? Pe mine or s m nghit, nimeni n-o
s m mai vad viu, dar acesta se va duce n lagr si va povesti si povestea se va lti.
Tu n-ai citit ceva n genul lui van Denisovicil
N-nu. Dar se vorbea despre el. Chiar dumneavoastr snteti van Denisovici?
As! nu snt eu... si de un anume Soljenitn n-ai auzit vorbin-du-se?
1 Vechiului Minister al Securittii Statului (MGB) i-a urmat n 1954 KGB, Comitetul Securittii
Statului de pe lng Consiliul de Ministri al
61
Da, da... nu s-a scris despre el n Pravda! Apoi cu mai mult nsufletire, dar si cu mai mult
jen: un trdtor, nu-i asa, discutia devine incomod. Dar el ncepe s-si dea seama cu cine are
de-a face, si aminteste, ntreab: atunci, ce, aveti capitaluri n strintate? si nu puteti s plecati
acolo?
Ba da.
si atunci?
N-am plecat.
Cum?? Cum?? Uluit, cu picioarele pe pat; i pomenesc numai de Premiul Nobel, de cele
saptezeci de mii de ruble, se ia cu minile de cap, geme de durerepentru mine: dar cum am
putut eu s renunt? m ntreab el si se mir n continuare: si cnd te gn-desti cte masini se pot
cumpra pe banii stia! cte... si n exclamatiile sale, n regretele sale nu era nici urm de invidie;
asta este pentru mine, asta nu este pentru el! Pur si simplu, n conceptia lui sovietic despre
lume nu putea s ncap o asemenea bizarerie: s ai posibilitatea s pleci pentru a ncasa
saptezeci de mii de ru-ble-aur si s nu pleci. (Pentru a-i ntelege si pe sefii nostri cei mai mari
nu e nevoie s mergi s cauti mai sus; nu la asta le este si lor capul ntotdeauna: cum s
construiasc dacea pe banii statului, mai nti pentru ei, apoi pentru copiii lor? Motiv pentru care ei
se si nfuriau pe mine, realmente neputnd s nteleag de ce nu plec eu de bunvoie.)
Vecinul, cu picioarele strnse sub el, sedea pe pat, iar eu, agale, umblam de colo pn colo, ct
permitea ncperea, n ncltrile altuia, rigide ca lemnul, sub lumina glbuie drmuit de
fereastr, si aceast voce n care se simtea o vie compasiune m-a fcut s-mi dau seama de
faptul c ntr-adevr, de bunvoie si nesilit de nimeni, venisem aici s m sinucid, n 1970, prin
cei de la Stockholm, mi se deschisese calea spre destinul unor scriitori din bunele timpuri de
odinioar, spre posibilitatea, apanaj al unora dintre predecesorii mei, de a m instala undeva pe o
mosie izolat, unde s am cai, un ru, alei, un semineu, bibliotec si unde s scriu si s tot scriu
zece ani, douzeci de ani. Dar eu n-am permis ca toat acea viat, de neconceput n prezent, s
se realizeze, nici ca lucrarea mea de cpetenie, opera mea literar, s se mplineasc n
totalitate, si eu nsumi am pribegit nc trei ani si am venit s crap n nchisoare.
si m cuprinde un regret. Regretul de a nu fi plecat n 1970...
62
n trei ani nu mi s-a ntmplat niciodat s regret acest lucru: ce i-am mai atacat, si ce nu le-am
zis! Pn atunci acest regim nu avusese parte de o asemenea stigmatizare. si iat acum mi-a iesit
de sub tipar Arhipelagul, din cea mai bun pozitie de aicil
Am satisfactia datoriei mplinite. De ce m-as plnge? Dar: este usor s accepti o moarte
inevitabil, este greu ns s-o accepti pe cea pe care tu nsuti ai ales-o.
Usa. Din nou locotenent-colonelul. Deci, este pentru mine. Un gest cu valoare de invitatie. De
data aceasta este rndul meu s merg la interogatoriu. M-au dus jos, acolo unde cndva se aflau
birourile anchetatorilor penali si unde acum snt boxele de primire. si, n boxa vecin cu cea n
care m-au scotocit ieri, se afl pe mas nu stiu ce bulendre. Ba da, stiu ce: o cciul din blan de
lutru sau dracu stie din ce: un palton, habar n-am din ce este fcut; o cmas alb, alb; o
cravat; sireturi pentru ghete! subtiri, scurte, cu astea nici vrabia n-o sugrumi, dar, cu toate
acestea, este vorba de nsemnele unui om liber, si n locul grosolanei si asprei mele cmsi de
corp lenjerie ruseasc traditional, secular, folosit att la armat, ct si la nchisoare.
Locotenent-colonelul, un pic jenat:
at, priviti... mbrcati-le pe toate.
Le ghicesc intentia: vor s-mi subtilizeze cojocelul si draga mea jachet din pr de cmil:
Ce s fac eu cu astea? Dati-mi lucrurile mele! Ct le mai tineti n etuv?
Locotenent-colonelul, si mai deconcertat:
Mai trziu, mai trziu... Acum este absolut imposibil. Dumneavoastr veti pleca imediat...
Veti pleca... Exact ceea ce-mi spusese generalul de brigad Travkin atunci cnd am fost arestat si
din Germania am plecat avnd ca destinatie o nchisoare din Moscova.
.. .Dar costumul, pstrati-1 pe dumneavoastr. Ai, ai, ai!... a te uit, e frumos costumul! n
celul lucrul sta nu se vedea,
dar aici, la lumina zilei: cum m ntinsesem eu pe ptura nchisorii, si haina si pantalonii nu ai
obtine acest efect, dac 1-ai cuta cu tot dinadinsul si snt plini nu de puf, nu de fulgi, ci de
niste scame albe, mrunte, mruntele, nu cu sutele ci cu miile, ca firele de pr de cine!
Locotenent-colonelul ncepu s se agite, chem un locotenent, ceru o perie de haine, si bine c e
un robinet la ndemn, i ordon locotenentului s curete haina, dar nu asa, stropeste-1 nti
63
cu niste ap, si apoi perie-1, dar numai ntr-un sens, numai ntr-un sens! Eu nu m obosesc s-i
ajut cu ceva eu o tin una si bun: dati-mi cojocelul, jacheta din pr de cmil si pantalonii
mei... Haina au curtat-o, dar pantalonii snt deja pe mine, si iat-i, stnd pe vine cnd unul, cnd
altul, n fat si-n spate, locotenentul si loco-tenent-colonelul mi perie mie pantalonii; nu e o
treab usoar, firele astea de ln se prind asa de tare de lucruri nct a ncerca s le scoti cu
unghiile unul cte unul e trud zadarnic si apoi, vezi bine, si timpul e msurat.
si unde trebuie s merg? N-am nici o ndoial: undeva sus sau chiar la guvern, nici mai mult nici
mai putin la biroul lor politic la care visa Maiakovski?1 Acum deci, pentru prima si ultima oar, n
sfrsit vom sta putin de vorb! Eu, uneori, asteptam un asemenea moment, asteptam un semn c
vor s se edifice asupra unor lucruri, c snt interesati s discute; n sfrsit, s nu-i fi interesat
cazul meu? si atunci cnd am scris ,Scrisoarea ctre conductori" aceasta era pentru a tine loc
de o convorbire de genul acesta si nu fr a spera c va urma una efectiv: eu nu voiam s
abandonez cu totul aceast sperant; dac printii lor, m ntrebam eu, au fost niste rusi simpli,
niste mujici pentru multi dintre ei, atunci copiii nu pot totusi s fie pur si simplu niste renegati? S
cred c ei nu snt dect niste hrpreti, niste indivizi care triesc numai pentru ei si pe care tara,
chiar de-ar pieri, nu-i intereseaz? Nu avem dreptul s ne pierdem orice sperant de a convinge
altminteri n-am mai fi oameni. Snt ei realmente lipsiti de ultima urm de omenie?
O discutie serioas; poate discutia capital a vietii mele. Nu trebuie s ntocmesc vreun plan, el
exist de mult n sufletul si n mintea mea; argumentele vor veni de la sine, eventualilor
interlocutori sus-pusi le voi vorbi ca un om absolut liber, asa cum subordonatii lor n-o fac
niciodat. Cravata? nu mi-o pun, luati-o.
Snt mbrcat. Moment de nehotrre: s m scoat sau s nu m scoat. Ceilalti au sters-o, nu
se ntorc. Asteapt masinile pentru Piata Veche? Constat c ei nu se ntorc. Nu se ntorc. A
reaprut locotenent-colonelul. Scuzndu-se din nou:
1 n poezia Domoi (Smergem acas) scris n 1925, Maiakovski ncepe s viseze despre un
raport prezentat de Stalin n numele Biroului Politic si care ar celebra cuceririle poeziei n acelasi
capitol cu realizrile industriei grele. (N.t.) ........
' 64
Va trebui s mai asteptati un pic... se fereste s pronunte sintagma jenant, oribil ,n
celul", dar, dup gesturi, dup itinerar, mi dau seama: ne ntoarcem n celul.
Mereu aceleasi pasaje, ncep s mi le amintesc n detaliu. Nu, pn la urm aici nu este vorba de
un circ, ci de o nav n reparatie, o nav cu toate pnzele jos.
Traficantii mei se dau repede la o parte: cmasa alb este ntr-un contrast izbitor cu ntreaga
ambiant a celulei. si m-as aseza pe prur, dar mi-e jale de truda locotenent-colonelului, asa c
merg de colo pn colo.
Merg si, n gnd, dialoghez cu biroul politic. Am sentimentul c n dou sau trei ore voi reusi s-
i urnesc dintr-un anumit punct, c-i voi face s triasc un reviriment. Pe fanaticii biroului politic
leninist, pe berbecii turmei staliniste era cu neputint s-i impresionezi. Dar pe acestia
caraghios, nu? mi se pare c este cu neputint. Cci Hrusci1 el deja ntelegea ceva.
[Tu n-o s speli mult vreme rufe; problemele nu-ti dau pace, capul ti vjie din cauza lor. Ce-i de
fcut cu Testamentul-program? si cu ,Nu triti n minciun"? n cteva locuri, acestea snt deja
gata de lansare dac autorul lor va fi s moar sau s fie arestat sau deportat. Dar ce se ntmpl
acum? Ei nc mai sovie? nc nu stiu ce hotrre s ia? S m tin la arest? Sau se gndesc c
poate nici nu m mai aflu printre cei vii? Dar, vedeti dumneavoastr, dac au venit, nseamn c
s-au decis. Nu mai rmne dect atacul! Lansarea! si s se pun data de ieri. (si actiunea va
demara peste cteva ore.) n acest moment sun din Zurich avocatul Heeb: ,Cu ce-i pot fi util
doamnei Soljenitn?" Deocamdat, ntrebarea este chiar rizibil, desi emotionant: cu ce poate el
s fie util?! Deodat, o idee o fulger: da, desigur! Cu voce solemn n aparat: ,Rog pe maestrul
Heeb s procedeze imediat la publicarea tuturor operelor lui Soljenitn pstrate n depozit pn la
data de azi!" N-are dect s asculte Securitatea!... Apoi telefonul sun ntr-o veselie dar e ca
si cnd ar suna n apartamentul altcuiva: de la aceste apeluri telefonice, ea n-are ce s astepte.
Snt oameni care sun din diverse capitale, dar sotia mea n-are ce s afle de la ei si nici ei de la
ea.]
1 ,Crbusul", porecl dat lui Nikita Hrusciov. (N. t.)
65
Au venit dup mine. Au venit s m ia. De-acum, ce-o vrea Dumnezeu! Eu grbesc pasul, este
circul mut al noptii, de data aceasta se merge departe. Dar nu-i asa: din nou angajare imediat
pe un coridor lateral, trecem de cabinetul medicului, iat-1 pe colonelul Komarov, lng el un alt
colonel, apoi intrm n acelasi birou n care ieri m-au declarat trdtor de patrie; numai c, n
prezent, ncperea, n contrast cu ziua posomorit de-afar, este inundat de lumin. si la biroul
de ieri acelasi Maliarov de ieri, eh da! Ma-liarov n sus, Maliarov n jos. De ce m-or fi gtit asa?
si, pentru mine, mereu scaunul din mijlocul ncperii. si ofiterii superiori iau oc n spate, pregtiti
s sar n ajutorul lui Maliarov n caz c eu m-as arunca asupra lui.
si cu tonul la fel de grav ca si ieri, la fel de surescitat de importanta textului su, subliniind fiecare
cuvnt n parte:
Decretul Prezidiului Sovietului...
si din aceste trei cuvinte, mie totul mi este deja perfect clar; pe celelalte le ascult numai cu o
ureche, doar pentru a le controla, lat-i cum n interval de optsprezece ore fac s varieze
prelucrarea la care snt supus: cnd prin comprimare, cnd prin ntindere. Dar constat cu bucurie
c nu m deformez deloc: ieri nu m-am tasat, azi nu m ntind.
nseamn c n-au avut poft s stea de vorb cu mine, ei nsisi stiu totul. Voi stiti totul, dar atunci
la ce bun rachetele voastre, infanteria voastr motorizat si securitatea voastr cu artificierii si
santajistii ei de ce bat toti n retragere cci bat n retragere, nu-i asa? Vitelul se lua n
coarne cu stejarul ntreprindere aparent zadarnic. Stejarul n-a czut dar nu-i asa c parc
s-a lsat ntr-o parte? Nu-i asa c un pic a cedat? n timp ce vitelului nici fruntea nu-i sufer, nici
cornitele; da, da, iat-1: si reia alergarea, nu stiu ncotro alearg*.
Dar secundele curg, trebuie s evaluez rapid situatia.
Eu nu pot dect cu familia. Trebuie s m ntorc la familia mea.
" O idee ar fi fost s m deporteze n Siberia, dar a data aceea n-au ndrznit s-o fac. n caz c
ar fi facut-o si c Occidentul ar fi protestat, ei 1-ar fi linistit spunndu-i c eu nu snt la nchisoare
si c destinderea si comertul nu trebuie s sufere din cauza mea. Deportarea, din punctul lor de
vedere, ar fi reusit, (n ce priveste regimul de detentie, pe acesta l-ar fi nsprit treptat
Adnotare din 1978.)
66
Maliarov, n costum negru de ceremonie, cmas mai alb dect a mea, s-a ridicat n picioare; cu
capul dat pe spate, st ca un actor plantat n mijlocul camerei:
Familia v va urma.
Trebuie s plecm mpreun. i
Asta nu se poate.
at deci. Ce manier neasteptat de a expulza un om. Dar, dac m gndesc bine, eu zic c nici
nu au alt cale dect aceea de a m expedia val-vrtej.
Dar unde este garantia?
Dar cine o s v despart? * Poate c, n general, e bine s nu faci
vlv n jurul tu.
Atunci, eu trebuie... dac ntr-o secund nu te orientezi, necesarmente ratezi ceva: cu ei,
asa este ntotdeauna trebuie s redactez o declaratie.
De ce o declaratie? Nici acum nu-i nteleg rostul; ca si cnd o declaratie ar avea vreo important
n cazul n care ei hotrsc altfel. Dar aceasta este pur si simplu pentru a cstiga timp, vechi
reflex de puscrias care caut s se agate de ceva. Maliarov reflecteaz:
La OVR1? Scrieti.
La nici un OVR. Decretul este al lui Podgorni. Lui. Reflecteaz, mi spune s m apropii de
birou, pe o latur, mi
d hrtie.
Eu scriu, scriu. Enumerarea membrilor familiei, date de nastere. O adaug pe btrna mtus ra
din Gheorghievsk; aceasta este singura posibilitate de a o lua. (Greseal: ei se tem c am s
sparg placa de geam, dar eu mi scriu pasnic declaratia.) Ce s mai inventez?
Cu avionul... eu nu pot.
De ce?
Nu-mi permite sntatea.
Eu, ce-i drept, nu am deloc experienta cltoriilor cu avionul, o singur dat am zburat pn la
Kiev si a fost vai de urechile mele.
De o imobilitate solemn (este vorba de o operatiune aproape militar, care poate s-i aduc si o
decoratie). A fcut un semn cu capul, n sfirsit, va reflecta.
1 Departamentul de vize si pasapoarte; aici se regleaz toate deplasrile sovieticilor care merg n
strintate, n particular ale acelora care prsesc definitiv URSS. (N.t.)
67
Eu nu am avut timp s analizez si s-mi dau seama c ei nu pot risca s m trimit cu trenul:
dac pe drum se produc ca din senin demonstratii, diverse evenimente? si apoi, dureaz mult.
. Apoi, napoi n celul. Eu tin dinadins minile la spate, snt mai tare asa. ntru; lumina este stins.
Sntem n toiul zilei, de la amiaz pn la ora unu, instalatia electric este n pauz. Doamne, ce
ntuneric, ce atmosfer nchis, funerar. si am impresia c tlpile mele ating mai usor, tot mai
usor dusumeaua, c m nalt n zbor, c ies din acest sicriu. Astzi, spre dimineat, m-am
mpcat cu gndul c-mi mai rmn dou luni de trit, si acestea n conditiile n care snt obligat s
suport anchete, internri. si, deodat, se dovedeste c nu sufr de nici o boal, c nu snt vinovat
de nimic; nici mas de operatie, nici butuc pentru tierea capului, pot s-mi triesc viata mai
departe!
Al doilea biat iar lipseste, dar confidentul meu m devoreaz din priviri; asteapt s-i povestesc.
Dar mi-e jen s-i spun. Cnd din celulele de la Butrki m conduceau din nou la ntlnirea cu ceea
ce se cheam libertatea, eu jubilam, clamam saluturi, dar acum nu stiu de ce mi-e jen. si apoi, n
prezent, s vezi si s nu crezi: n celul exist ziar n fiecare zi. Biatul mi stie numele, mine si
el o s citeasc Decretul. Mirarea va fi mai mare dect cea de astzi: ah! da, da asa -au
pedepsit!
Ferestruica se deschide cu zgomot. Dejunul. Ne apropiem s-1 lum. Ciorb de varz si casa de
ovz. Dar m pomenesc c tin n mn niste castroane care n-au nimic comun cu cele obisnuite;
pe moment nu nteleg. Biatul si ia portia si se duce s-o mnnce pe parul lui; eu m asez pe
unicul loc de la msut. Duc la gur prima lingur de ciorb de varz ce-i asta? Ciorba nu este
srat deloc, adic este asa cum mi place mie si asa cum nu se putea pregti la nchisoare.
Deci, la comanda mea, mncare fr sare! si cu deliciu culeg tot ce este n castron, sorb aceast
ciorb de varz, ciorb de nchisoare dar ciorb ruseasc, simpl, frugal, nu o oarecare zeam
lung. Apoi si casa de ovz, nedreas cu nimic, dar o portie n-cincit n comparatie cu cea de la
Lubianka, si cu ct mai consistent! La mine, n Captivii, biatul nostru rpit din Europa, debarcat
pe aeroportul din Berlin, si recunoaste n portia de ciorb soldteasc bunul ce i se restituie:
amarnica lui patrie. Asa si eu acum: cu aceast casa, cu aceast ultim portie de mncare
ruseasc, mi iau adio de la Rusia.
68
Nu m-au lsat s-mi termin dejunul; zgomot de iale, trebuie s ies. n sfrsit, bine c mcar am
apucat s mntui ciorba de varz. si feliilor de pine le-am dat drumul pe scndur: cine o s le
dovedeasc acum? mi vr o bucat n buzunarul hainei; de aici pn la aceste Europe, va mai fi
nevoie de ceva haleal, l mbrtisez pe biat, i urez toate cele bune iat-m plecat. N-am
reusit s retin n detaliu toate coridoarele de la Lefortovo, dar mi-amintesc bine de acel loc unde
de fiecare dat m fceau atent s nu m lovesc cu capul de partea de sus.
n boxa de primire mi snt restituite ceasul, cruciulita; semnez de primire. Locotenent-colonelul
avu o tresrire: ce-i cu buzunarul la umflat? i art pinea. sovie; bun... nu-i nimic.
Din nou trebuie s asteptm, n timpul acesta, smecherosul comandant al nchisorii Lefortovo
vine s-mi tin companie. Nemai-fcnd impresie cu galoanele si zorzoanele sale, ba chiar avnd
o min cumva vistoare, ce atras se simte el de mine! Ca de tot ce este tainic, inexplicabil,
nesupus legilor vietii, ca de traiectoria unui meteorit. Ai zice chiar c mi zmbeste amabil.
Plecndu-si capul ntr-o parte, m priveste insistent:
Dumneata la ce scoal de artilerie ai nvtat?
La a treia de la Leningrad.
ar eu la a doua. Sntem de-un eat.
mi vine si mie s rid. n aceeasi epoc, alergam, elevi cu matele chiorind de foame, visnd la
tunuletele ncrucisate de pe petlite. Numai c acum el are pe epoleti nsemnele Ministerului de
nterne. si de ce o fi ncruntit asa? ar la mine nici un fir alb.
Da... Luptam amndoi de aceeasi parte a baricadei, dar acum dumneavoastr snteti de
cealalt parte a ei.
Eh, drgutul de limbaj leninisto-trotkist care a marcat durabil trei generatii; pentru ele, ntreaga
lume e pe baricade dincolo de care nu le e dat s vad tufisurile si zmeurisurile peisajului natural.
Baricadele ca baricadele, dar de partea dumneavoastr sofale si fotolii foarte moi. ar de
partea noastr ,minile la spate!"
esim. Din nou cordonul n curte; din nou pe bancheta din spate ntre doi insi, la nghesuial. si
seful de ieri, al misiunii, cel care m-a luat de-acas, aceeasi cciul, acelasi guler; si figura aceea
prea cunoscut, ce-i cu ea? a te uit, ce uituc snt! Pi, sta este medicul meu! Cel de ieri, cel
de azi de la revrsatul zorilor. at, dac as fi privit mai atent, as fi nteles mai multe: ncepnd din
chiar
69
momentul cnd am iesit din cas, medicul, cu geamantnasul lui, m-a nsotit ca o umbr, pas cu
pas; ei erau cu ochii pe mine.
Portile blestemate s-au deschis, plecm. Dou masini, n cealalt snt patru; opt, asadar, si de
data aceasta. Am ncercat s-mi pipi din nou girul, gest care i-a fcut s-si concentreze imediat
vzul si auzul asupra mea.
E moin si astzi, zloat pe strzi, masinile se stropesc unele pe altele. Am trecut de gara Kursk.
Am trecut de trei gri. Virm si nc o dat virm pe bulevardul Leningrad. Ne ndreptm spre
Gara Bielorus? De unde am fost adus n stare de arest, cndva, venind din Europa. Nu, trecem
pe lng. Pe acest bulevard noroios la culme, n aceast zi lesioas, noroioas, care poate fi
destinatia noastr dac nu aeroportul seremetievo? ncepnd din vara trecut, de cnd cu
groaznica noastr sedere la Firsanovka, nsusi drumul acesta mi-este odios.
Eu nu pot cltori cu avionul, i spun medicului.
El se ntoarce spre mine si, ntr-un limbaj pe deplin al omeniei, nu n cel al puscriei:
Nu se poate schimba nimic, avionul asteapt.
(Dac as fi stiut eu de ct timp astepta! De trei ore! Pasagerii snt la captul puterilor, unii au si
copiii cu ei. Cauza ntrzierii nimeni n-o stie. si dou echipe tehnice, una dup alta, au verificat
starea aparatului. si din Europa dispecerii ntreab ce se ntmpl; ai nostri mint: ceat.)
Dar eu voi fi cu dumneavoastr, am toate medicamentele. Din nou cordon n semicerc de
data aceasta n jurul pasarelei
de mbarcare: si ce s-ar ntmpl dac as sri n lturi si as lua-o la fug? Pasarela duce la
salonul din fat. n salon, sapte civili, plus al optulea medicul care m nsoteste, n afar de
medic, echipa este iarsi pe de-a ntregul nou (ei au trebuit s-i pregteasc pe toti acesti
oameni de paz, s-i nvete meserie). Mi se indic un loc precis, spre culoar, si pe rndul de
mijloc, iat, aici. ntre mine si hublou, un vecin; n spatele nostru doi insi; n fat unul. si doi de
cealalt parte a culoarului. si n spatele lor, doi. Asa c m vd nconjurat ca de o centur. Dar
iat-1 si pe medic: se apleac spre mine grijuliu si-mi explic ce medicament este recomandabil
s iau imediat, care dup o jumtate de or, care dup dou ore; si, sub ochii mei, extrage
fiecare tablet din ambalajul de fabric, de-monstrndu-mi n felul acesta c nu este otrav. De
altfel, una dintre
70
tablete, dup ct m taie pe mine capul, este un somnifer, pe aceea n-o iau. (Vor s m adoarm
pe drum sau s m drogheze?) ,Dar ce, asa de mult o s dureze zborul? l ntreb eu cu
naivitate. Cte ore?" Descumpnindu-se, el d dovad de si mai mult naivitate: ,Vedeti
dumneavoastr, exact nu stiu nici eu..." si asteptarea ia sfrsit: usile de acces se nchid cu
zgomot, inscriptia ndemnnd la prinderea centurilor de sigurant se aprinde. Vecinul meu, si el
foarte grijuliu: ,Dumneavoastr n-ati mai mers cu avionul? at, asa se prinde centura. si luati
bomboane pentru decolare, ajut foarte mult." Din minile stewardesei n albastru. Ea,
deocamdat, este cu att mai nevinovat cu ct habar nu are cine snt acesti clienti. Simpli
cetteni sovietici de-ai nostri?
si avionul ruleaz pe pista mohort, acoperit de o zpad murdar. Pe lng alte avioane sau
pe lng nu stiu ce cldiri, nu mai disting nimic: si unele, si altele mi repugn, ca toate
aeroporturile, dar tot acest ansamblu nu este mai putin ultimul fragment de Rusie pe care-1 vd.
Plec din Rusia pentru a doua oar: prima oar, am plecat a bordul unor vehicule ce se ndreptau
spre front, cu trupele angajate n ofensiv:
Supune-te pmnt strin! Deschide-ne portile tale!
Dar din strintate n-am revenit dect o singur dat: din Germania si pn la Moscova, nsotit de
trei securisti. si din nou plec din Moscova, tot n compania lor; numai c de data aceasta, ei snt
opt. Arestare de-a-ndoaselea.
Decolm, avionul trepideaz: mi fac semnul crucii si trimit un salut pmntului care se
ndeprteaz.
Securistii rmn cu gura cscat.
(Aceste solicitri telefonice nu aduc mare lucru... Deodat, apartamentul rsun de plnsete:
,Este n avion! L-au expulzat! n Germania Occidental!" Cineva anunt la telefon c prietenii lui
Boli au lansat zvonul cum c acesta si asteapt musafirul la Frankfurt. E verosimil? Poti s crezi
n asa ceva? Ei nsisi au rspndit acest zvon ca s abat atentia de la nchisorile lor subterane.
,N-am s cred dect atunci cnd am s aud vocea lui A.. Ce caut n chestia asta prietenii lui
Boli? E spectacol... Atunci de ce au venit s-1 ia n formatie de opt la unu? Ca, arestndu-1, s-si
atrag oprobriul lumii
71
ntregi pentru a-1 expulza? Dar iarsi si iarsi sun agentiile strine, una dup alfa. Ministerul
Afacerilor nterne al landului Renania de Nord-Westfalia a confirmat: ,Este asteptat n Germania
Occidental. .." Ba mai mult: ,Deja a sosit si se afl n drum spre resedinta lui BoU!" Deci este
adevrat?... Dar de ce se bucur toti? Cci, n definitiv, este o nenorocire, o violent, nu mai putin
dect lagrul... L-au expulzatcuvntul este strident, strin... L-au expulzat: atunci la noi va fi
confiscare? Ah! Ar fi trebuit s distribui ce era de distribuit, am pierdut timpul! Ea arde, nu se
opreste din ars. Primele telefoane, este felicitat pentru ce, pentru nenorocirea asta?...)
Apoi totul le este mai familiar cititorilor dect mi este mie: zborul prin diferite straturi de nori; pe
deasupra norilor, soarele, ca deasupra unei cmpii nzpezite. si pe ce rut mergem, mi fac
calcule: ce or e (aproximativ dou, cu 15 mai mult dect amiaza real), cum zburm n raport cu
soarele si rezult o linie ntre Minsk si Kiev. Deci putin probabil s mai facem vreo escal n
URSS si deci, deci... Viena? Nu-mi pot imagina altceva, nu cunosc nici iti-nerariile, nici
aeroporturile.
Zburm... suspendati ntre cer si pmnt. La stnga, nainte, soarele arunc o lumin orbitoare
asupra ntinderilor albe ca zpada ale norilor. Dar celulele, pentru oamenii care gndesc altfel,
continu s fie n asa fel fcute nct n tavan becurile de noapte s-au si aprins si ard pn n
miezul zilei urmtoare.
Doamne, dac-mi redai viata cum s drm aceste celule?
Cam prin multe am trecut n nici douzeci si patru de ore. Scaun moale, bomboanele. Dar, n
buzunar, port o bucat de pine de la Lefortovo; este o fapt comparabil cu cea a eroului din
basme care reuseste s smulg, s aduc de la vrjitoarea cea rea un fragment de obiect
material: ca s nu uite c situatia prin care a trecut a existat aievea, n-a fost un vis.
Credeti-m, chiar si fr aceast buctic de pine, eu tot n-as uita.
Traversarea unui spatiu aerian are valoare de simbol: am lsat n urma mea cincizeci si cinci de
ani; cine stie cte si unde m asteapt surprizele viitorului? A fi suspendat este ca o ntrebare: am
trit eu cum trebuie? Am trit cum trebuie. Nu te iluziona acum: ntr-o lume nou, complicatii noi.
lat-m suspendat ntre cer si pmnt. M gndesc si n-am nici rgazul, nici pofta de a-mi studia
escorta. Unul dintre ei a scos un
. 72
aparat de radio... mutr zmbitoare... vesel misiune; arde de nerbdare s-i dea drumul, l
ntreab pe cellalt: se poate? (Cine-i seful nu stiu, nu vd nici un sef.) M ncrunt ostentativ,
dau din cap: ,M deranjeaz" (n gnd). se face semn; el si pune aparatul acolo de unde 1-a
scos. Cei doi din spate s fie de alt factur? citesc ziare nemtesti, Frankfurter Allgemeine.
Diplomati, sau ce? Ct despre securisti, plictiseala i face s nu stea locului, citesc reclamele
mprstiate pe ici, pe colo, prospectele... si orarele. Orarele Aeroflotului? Cu mare lene, ca si cnd
si pe mine m-ar cotropi o plictiseal infinit, iau un orar si cu aceeasi lene mi-arunc ochii peste el.
La tipurile de avioane nu m pricep. Destinatii de zbor exist o multime, exist Viena, exist
Zurich, dar ca timp nici una nu pare a se potrivi. La unu si jumtate-dou nu pleac nici un avion
spre o destinatie european convenabil. Asta nseamn c mi s-a dat un avion special? Da,
pentru asta se gsesc bani n vistieria statului nostru; Rusia revolutionar n ipostaz de nabab.
Situatie chiar de neconceput. Ne balansm ca o cobilit. A fi suspendat ntre cer si pmnt si a
ntelege un singur lucru: asemenea ore nu snt multe ntr-o viat de om. Oricum ai lua-o, este o
victorie. Vitelul nu s-a dovedit mai slab dect Stejarul. Orict m-as concentra asupra a ceea ce
vreau, nu-mi iese pasienta. Acas, cu ce prad s-or mai fi ales cei cu perchezitia? (Dar nu m
mai frmnt ca n timpul noptii.) si ai mei, acolo, ce-or fi fcnd la ora asta?
[Toate posturile de radio au repetat deja de zece ori: el este la bordul avionului a aterizat o
masin l duce acas la Boli. si cnd nimeni nu se mai ndoia de asta: ,Avionul va sosi ntr-o or si
jumtate." Atunci, ministrul cum a putut s declare c ,el (Soljenitn) a sosit de mult"? si toti
corespondentii la rndul lor? Deci nimeni nu 1-a vzut n carne si oase?? Atunci, ce spectacol mai
e si sta?! Nu zboar n nici o directie?!? Atunci, nu era nc asta, nenorocirea!? Ba da, iat-o...
Curg informatiile, care mai de care: este nc n zbor... a aterizat deja... nc n-a decolat de la
Moscova, cursa se amn! si atunci, totul devine clar o dat pentru totdeauna: l vor duce de aici.
l vor duce n Egipt sau n Cuba, se vor descotorosi de el si-si vor declina orice rspundere
pentru persoana lui. Bine, bine, ticlosilor, o s v rmn ca un os n gt, o s v popularizez eu!]
Stewardesa mparte cafea cu biscuiti. S bem deci, ne prinde bine, economisim pinica. Medicul
m ntreab din nou cum m simt, ce
73
senzatii am, dac nu vreau s mai iau o tablet. Nimic de zis, mi-a artat atta amabilitate chiar
din momentul n care am fost scos din Lefortovo, probabil c a si dormit la nchisoare. ,ertati-m,
care e prenumele si patronimul dumneavoastr?" nterlocutorul meu pe loc se mbtoseaz si, cu
o voce aspr: ,van vanci." Ah! actiunile mele au sczut!...
Dar, ia stati asa! Cettenia drag inimii mele mi s-a luat, nseamn c acum snt un om liber, ia s
dau eu o fug pn la toalet. Unde-i asta? Cu sigurant n coada avionului. Fr s spun cuiva
vreun cuvnt m ridic cu de la mine putere si iat-m plecat n grab spre locul cu pricina. Cu asa
grab nct am luat-o cu dou secunde naintea panicii care avea s-i cuprind si care avea s fie
cu att mai mare dup aceea. Deschid usa mai ncolo tot salon? si complet gol! Ce vreti,
socialismul si poate permite acest lux. Vreau s merg mai departe, dar n acest moment trei
brbati m prind din urm printre ei si ,van vanci", care, chipurile ngrijorat, m ntreab: Ce
s-a ntmplat? Cum ce s-a ntmplat? M dut, la toalet. Pi, nu acolo, nu, n borul avionului! Ah!
n botul avionului; bun, de acord. M ntorc. Pe asta nc o pot lua ca pe un exces de amabilitate.
Dar sosind la toaleta din fat, constat c nu pot s nchid usa dup mine: tot n directia aceea se
nghesuie si doi secu-risti, de altfel nencercnd s mi-o ia nainte. Politete nvtat la scoala
detentiei: doriti s priviti? Poftiti, la brbati, uitati, asa. se face. Asa, asta-i tot. Permiteti! Desigur,
poftiti, ei mi fac loc s ies. Totusi, pe scaunul de lng al meu, la hublou, a luat loc un altul, unul
mai buldog; cel dinainte n-a fost la nltimea ncrederii acordate.
l cercetez cu atentie pe noul meu vecin: totusi, ce mutr de asasin! Apoi pe ceilalti, cu aceeasi
atentie. Printre ei snt trei sau patru despre care poti fi aproape sigur c au asasinat, si dac
vreunul dintre ei a ratat ocaziile de pn n prezent, atunci, fr ndoial, el este gata s se fac
remarcat chiar astzi... Dar ce plant agttoare mai snt si eu, cum de pot s m las ncntat n
felul acesta? n cine am crezut? n Maliarov, n Podgomi? Eu, un veteran al puscriei si a
doua zi, numai si numai greseli, nseamn c m-am dezobisnuit. Oare un detinut autentic
,subtirel, sonor si transparent" va cuteza s cread fie si ct negru sub unghie, fie si pentru un
minut ntr-un procuror sovietic sau ntr-un presedinte sovietic? Eu! Putine cazuri stiu eu cnd,
dup rzboi, n oricare capital european, haidii nostri, ziua pe strad, si mpingeau victima n
masin si o
74
duceau n beciurile ambasadei? si apoi o expediau unde voiau ei? n fiecare ambasad sovietic
snt destule asemenea ncperi, asemenea semicavouri din piatr, solide; nu-i obligatoriu s mi
se repartizeze mie o celul la Lefortovo. Acum, la Viena, n aceast timorat Austrie neutr, o
masin a ambasadei se va lipi pur si simplu de scara avionului gol, acesti opt indivizi m vor
mpinge nuntru fr efort (dar ce spun eu! Aici, n interiorul avionului, vor face din mine un balot
si, sub aceast form, m vor debarca; cte cazuri de acestea nu s-au vzut!). Cteva zile m vor
tine la ambasad. Decretul a fost publicat, m-au expulzat cnd, unde? nu snt obligati s
aduc acest lucru la cunostinta corespondentilor de pres. si, cteva zile mai trziu, cineva m va
gsi asasinat pe marginea unei sosele austriece si pentru ce ar trebui s fie fcut rspunztor
pentru aceasta guvernul sovietic? n toti acesti ani, din pcate, cei care au rspuns de mine au
fost ei, si n aceasta a constat securitatea mea dar acum ei nu mai au aceast rspundere, nu-
i asa?
Tot acest plan, pe care tocmai l intuisem, era n asa msur n stilul KGB, nct nici nu mai era
nevoie s fie verificat, cercetat. Cum de nu putusem s-mi dau seama de el din capul locului?...
Ce-i de fcut acum? at ce conduit mi impun: ct mai mult nepsare, m odihnesc, m
decontractez, zmbesc, ba chiar schimb cteva cuvinte cu unul sau altul dintre ei m las
totalmente pe mna lor. [Mcar s nu m fac balot legat cu sfoar mcar s-mi pot scoate
picioarele. Nu stiu, nu stiu deloc rnduielile de pe aeroporturi, dar se poate ca, La aterizarea
avionului, s nu fie nici un politist prin apropiere. si dac e, fie si numai unul, voi reusi s scot un
strigt s se aud. Hai, hai, vino de m salveaz, nemteasca mea nvtat n copilrie si de atta
amar de vreme abandonat! Compun fraze n minte, compun: ,Jferr Polizei! Achtung! ch bin
Schrifts-teller Solschenizyn! ch bitte um hre Hilfe und Verteidigung!" (Domnule politist! Atentie!
Eu snt scriitorul Soljenitn! V cer ajutor si protectie!) Voi reusi s strig asta? Chiar dac numai
pe jumtate si chiar dac mi-astup gura el o s nteleag!]
si acum m multumesc s-i observ. Somnolez pe jumtate si observ: ce mutre au stia? Ce-si
spun ntre ei? Au aerul de a se pregti pentru actiune? Ce lucruri au cu ei? Vd c aproape toti
au minile goale. Adic libere.
Dar n curnd snt deja trei ore de cnd zburm. Cam multisor. Ct o fi pn la Viena asta? Habar
n-am, nu m-am interesat niciodat
75
de asta. Dar iat, ncepem s reducem din altitudine. si nu pot s m abtin de a mai face un test:
nu cu grab, ci cu zbav, pe crarea deja cunoscut m duc la toaleta din botul avionului. Cu
zece minute nainte de aterizare, mai snt eu un zek sau nu mai snt? n spatele meu doi tipi, si
unul dintre ei chiar pare a-i reprosa celuilalt c nu i-a spus nu stiu ce. (Adic pentru ca unul s fi
putut lua pozitie naintea mea.) ,Oare asta mai are vreo important?" zm-besc eu. ,Pi cum
s nu; iat, eu v deschid usa." si, si de data aceasta, se planteaz amndoi n prag, ca eu s nu
m pot nchide nuntru. Un mic fior mi strbate sira spinrii: nu, treaba nu-i asa simpl. Ceva
pun ei la cale. (Abia acum mi dau seama: ei aveau ordin s nu m lase s m sinucid sau s m
rnesc, s m mutilez ca borfasii cnd nu vor s fie transferati n alt parte. Bine le-ar fi stat s
m duc sugrumat!)
Fie. M asez la locul meu initial si. nepstor si relaxat, trag cu coada ochiului. Coborm. Mai jos.
Se zreste un oras mare. Pe un fluviu. Un fluviu nu asa de larg, dar nici ngust. Dunrea? Spuneti
dac stiti. Descriem un cerc. Nu prea se vd parcuri si suburbii vie-neze, mai mult industrie, dar
la ora actual unde nu-i industrie?... Ah! at si aeroportul. Rulm pe pist. Printre alte cldiri se
ridic una pe care scrie ,Frankfurt-am-Main". Aha!... Rulm, virm este politie, este, si nu
putin, dac identific eu bine uniforma. si, n general, lume destul de mult, vreo dou sute de
persoane, asa c voi avea la cine s strig.
Ne oprim. De afar se aduce pasarela. Ctiva dintre ai nostri se precipit spre cabina de pilotaj si
revin. Eu totusi nu mai am rbdare, si este un gest firesc pentru un pasager: unde-i paltonasul
meu (cel de la Lefortovo, confectionat de fratii nostri cehoslovaci), trebuie s-1 mbrac, nu-i asa?
Ei m ncercuiesc imediat si, pe un ton imperativ: ,Rmneti pe scaun!" Asta nu-i a bun. Rmn
pe scaun. Trei sau patru tipi alearg, se agit, ceilalti stau pe scaune n jurul meu ca niste tigri.
Eu, nepstor, rmn locului: ntr-adevr, la ce bun s transpir n acest palton? si, deodat, din
cabina de pilotaj, soseste pn aici n salon, transant, rostit cu voce tare, comanda:
mbrcati-1! Scoateti-1 afar!
Totul este de natur s m umileasc, nu se poate striga asa dect cu referire la un zek. Da, mi
repet frazele mele nemtesti. De altfel, paltonul 1-am mbrcat fr ajutorul nimnui. si cciula.
Totusi, nu m-au fcut balot. Deodat, din pragul cabinei de pilotaj unul dintre
76
cei opt d nval spre mine, nas n nas, piept n piept si iat-1 aproape lipit de mine. Din
aceast pozitie mi paseaz cinci hrti-oare cinci sute de mrci germane.
De ce, de ce?? Snt zek, de ce s nu le iau? Cci de la ei mi primesc ratia, ciorba de varz...
Dar, totusi, fac pe gentlemanul:
Permiteti... Fat de cine voi fi ndatorat?
(Ct snge nu ne-au supt ei. Din 1918 ncoace, au cstigat ei vreodat vreo rubl prin munc
cinstit?)
Fat de nimeni, fat de nimeni...
si dispru din calea mea, nici mcar figura nu i-am vzut-o ca lumea, pur si simplu nu 1-am
observat.
si de-acum am cale liber. Securistii stau deoparte, pilotul a cobort. O voce:
Coborti!
Bine. Cobor. De o parte si de alta, nu mai snt cei doi tipi s m nghesuie ca ntr-o cutie. Cobor
trei sau patru trepte arunc totusi o privire napoi, snt dezorientat. Ei au rmas pe loc! Astfel,
forta malefic a rmas toat n avion.
si nimeni nu mai coboar; snt singurul pasager.
Atunci trebuie s fiu atent unde pun piciorul, s nu care cumva s m poticnesc. Arunc, de altfel,
si o privire nainte, ntr-un cerc larg, evident dincolo de o linie interzis, asteapt vreo dou sute
de persoane, aplaud, fotografiaz sau nvrt o manivel. Pe mine m-asteapt? stiu ele despre ce
este vorba? at, la aceast primire, la acest foarte simplu lucru, nici nu m asteptam. (Eu am
uitat cu totul c nu ai dreptul s aduci pe cineva ntr-o tar fr s fi cerut acordul acesteia. tine
de moravurile comuniste ideea c nu trebuie s ceri nimnui un asemenea acord, asa cum nu s-a
cerut nimnui permisiunea de a ateriza la Praga n 21 august.)
La captul de jos al pasarelei m asteapt, zmbind, un om foarte simpatic, si destul de fluent n
limba rus:
Peter Dingens, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale.
si se apropie o femeie: mi ofer flori.
Cinci si cinci minute, ora Moscovei. Snt exact douzeci si patru de ore de cnd, busculndu-se
unul pe altul, au nvlit n apartament, nici nu mi-au lsat timp s m pregtesc... Pentru numai
douzeci si patru de ore, snt, desigur, cam multe cele ce s-au ntmplat.
Dar un al doilea interval de douzeci si patru de ore a si nceput o masin a politiei m scoate
din aeroport prin iesirea de rezerv,
nsotitorul meu mi propune s mergem la Boli si gonim pe sosea, vorbind deja de aceast viat,
care a si nceput.
Rulm cu 120 de kilometri pe or, dar, si mai rapid, o alt masin a politiei ne depseste, ne
ordon s tragem pe dreapta. Din aceast a doua masin sare un tnr roscat; el mi ofer un
enorm buchet pe care-1 nsoteste cu explicatia urmtoare:
Din partea Ministerului Afacerilor nterne al landului Renania-Palatinat. Ministrul presupune c
acesta este primul buchet pe care-1 primiti de la un ministru de nterne!
Oh, da! Oh, da, desigur! De la ai nostri, numai ctuse. Mi s-a refuzat chiar si dreptul de a locui cu
ai mei...
[Corespondentilor strini din Moscova li s-a adus la cunostint decretul prin care mi s-a retras
cettenia. ,Familia sa va putea s-1 regseasc ndat ce ea va dori acest lucru." ,Pn nu
aud vocea lui, n-am s cred n existenta acestei posibilitti." Acum din RFG: amnuntele primirii
la aeroport. O asemenea chestie nu este cumva o nscocire? Nu e vorba de un actor care tocmai
a aterizat? Telefoneaz corespondentul lui New York Times: el tocmai 1-a sunat pe Boli si a vorbit
cu Soljenitn... n sfrsit, este el nsusi cel care sun. n biroul unde, nu mai departe de ieri, la
dou mese de lucru se termina, ntr-o liniste ncordat, ceea ce era de terminat, n biroul n care
apoi s-au npustit securistii si n care au fost arse attea lucruri, acum se mbulzesc patruzeci de
persoane prieteni, cunostinte pentru a asista la convorbire... M-au acuzat de trdare... M-au
mbrcat din cap pn-n picioare, n haine de securist... colonelul Komarov... Aici s-a rspndit
zvonul (1-au lansat n mare grab, n-au avut timp s-i dea o form mai credibil) c de bunvoie
am ales expulzarea n loc de nchisoare. ,ti-ai luat vreun angajament scris?" ,Ce vorb-i asta
la tine, nici prin cap nu mi-a trecut." n sfrsit, acum ce-o s le mai dea el la cap\
Acum, de-acolo, o s le dea la cap!!]
Seara, n stucul lui Boli, ne-am fcut drum printre dou siruri de masini ale corespondentilor de
pres, deja parcate de-a lungul strdutelor nguste. Bombardati de blituri foto, am srit drept n
cas; pn noaptea trziu, apoi de cum s-a crpat de ziu, ne-a fost dat s auzim larma
corespondentilor pe la ferestre. Dragul de Hein-rich si-a lsat, bietul de el, balt programul de
lucru si mi-a oferit
78
din plin ospitalitatea sa. A doua zi dimineata era, dup cum mi s-a explicat, inevitabil s ies din
cas, s devin prada fotografilor si s spun cteva cuvinte.
S spun cteva cuvinte? Toat viata am fost torturat de imposibilitatea de a spune cu voce tare
adevrul. Toat viata mea am cutat s fac o bres prin care acest adevr s ias la lumina zilei.
si iat-m pn la urm liber cum n-am fost niciodat, fr secure deasupra capului si cu zecile
de microfoane ntinse spre gura mea, ale celor mai mari agentii internationale vorbeste! si este
chiar ne- ' firesc s nu vorbesc! Acum pot s fac declaratiile cele mai senzationale si ei se vor
ntrece n a le difuza... Dar n interiorul meu, ceva s-a blocat. Oare din cauza rapidittii
transbordrii n-am avut timp, nu s m pregtesc pentru a vorbi, ci mcar s m dumiresc ce-i cu
mine? Este si asta. Dar mai este si altceva: deodat mi s-a prut nedemn s m lansez n
invective aici, unde snt la adpost, s vorbesc aici, unde toti vorbesc, unde acest lucru este
permis. si ce s mai spun dup Arhipelag!
at tot ce mi-a iesit din gur:
Am vorbit destul atunci cnd eram n Uniunea Sovietic. Acum voi tcea.
si acum, retrospectiv, mi spun: a fost bine, intuitia nu m-a nselat. (si cnd, ulterior, familia mea a
sosit la Zurich, si cnd din nou corespondentii au dat nval, presupunnd c de data aceasta,
totusi, nemaiavnd a m teme de ceva, voi spune cteva cuvinte nici atunci n-am mai avut
nimic de adugat.)
Voi tcea spunnd aceasta, aveam n vedere s-mi impun a tcea n fata microfoanelor; n ce
priveste pozitia mea n Europa, am conceput-o, nc din primele ore, din primele minute, ca pe o
activitate n sfrsit nestingherit de nimeni si de nimic: douzeci si sapte de ani scrisesem pentru
sertar, de la mare distant poti s publici ct poftesti, lucrul nu-ti iese ca lumea. Numai acum pot
s-mi strng, cu srg si devotament, recolta. Esential pentru mine era faptul c, iesind din zona
mortii de la Lefortovo, m vedeam trimis s-mi public crtile.
Dar la noi, acolo, n Rusia, declaratia mea putea fi interpretat si ntr-un mod ambiguu: dar cum
vine asta voi tceai Cum poti s taci atunci cnd attora li se pune pumnul n gur? Pentru ei,
acolo, esentialul era violenta pe care o exercitaser asupra mea, pe care 0 exercitau si asupra
altorasi eu s tac? Ei percepeau acest lucru
79
n sonoritatea stihinic a versurilor lui Lermontov La moartea unui poet, sonoritate mprumutat
atunci de rndurile pline de mnie ale lui Reghelson [43]. Li se prea (impresie de moment) c era
mai bine ntr-un lagr sovietic dect s fi trit n felul acela n strintate. Astfel si printre oamenii
cei mai apropiati, diversitatea durittilor vietii poate, chiar si n douzeci si patru de ore, s
produc o diversitate de perceptii.
[,,M-au mbrcat, din cap pn-n picioare, n haine de securist..." o infamie! si asta pentru ca
adevratele lui haine de exilat s r-mn la ei? noroiul e lipicios. Ca si cnd trupul lui ar
continua s rmn sechestrat a ei. Trebuie s reintre n posesia hainelor lui. Dar cum s
ptrunzi la Lefortovo? E zvorit. Telefonul? Aceste numere nu figureaz n cartea de telefoane.
Telefoanele anchetatorilor? Unii si mai cunosc tortionarii. Dar anchetatorul ti d un numr de
telefon la care nu mai rspunde nimeni. Procuratura? ,N-avem telefonul nchisorii Lefortovo."
,Dar dumneavoastr 1-ati dus acolo pe Soljenitn." ,Noi nu stim nimic." Joia, la Lefortovo,
este zi n care detinutii pot primi pachete si aminti ea si plec direct acolo. Trebuie s bat la
ghiseul nchis: ,Chemati-1 pe colonelul Komarov!" n perete se aud niste chei rsucite n iale si,
nsotit de doi aghiotanti (ei sar si, de fiecare parte, iau pozitia de drepti), un tip cu crnurile
atrnnde, crunt, plin de important:
Colonel... Petrenko, directorul penitenciarului Lefortovo!
De partea aceasta a baricadei poti s fluieri s suieri dup numele de familie! si cu att mai
mult dup lucruri... Arse! n aceeasi zi, spune el, au fost arse. Sau mprtite ntre ai lor? Sau
confiscate n vederea vreunor falsuri?]
Cte nu-i rmneau ei de fcut! i rmne acum de fcut lucrul cel mai important, s-1 nceap si
s-1 termine: toat enorma mea arhiv, schite fcute de-a lungul a doisprezece ani si destinate,
n perspectiv, multelor Noduri, trebuia s aduc toate acestea n Elvetia, pe calea aerului, pe
uscat sau pe mare, fr s piard nici o hrtiut, nici unul dintre aceste plicuri folosite de obicei ca
dosare, pentru ca apoi n aceleasi sertare s le plaseze n acest birou, n momentul n care l va
mbarca pentru acolo, si, pe drum, s aib grij ca nici o hrtie important (si printre hrtiile mele,
putine snt neimportante) s nu treac prin cercul de fier al politiei de frontier,
80
s nu permit celor de la vam a le reproduce cu ajutorul a vreo zece aparate de fotocopiat gata
s intre n functiune, si, se ntelege, s nu-i lase s le retin; cci, practic, KGB nu poate, practic,
puterea sovietic nu poate s lase n libertate nici mcar o foit care nu-i este pe plac.
si de aceast sarcin, sotia mea s-a achitat cu bine. n caz contrar, aici, n exil, cu ran deschis,
cu sufletul sfsiat, n-as fi fost dect un infirm, iar nu un scriitor.
si aceast poveste, bine ar fi s-o includ si pe ea chiar n aceast carte. Dar este imposibil,
imposibil...*
unie 1974 Sternenberg, pe nltimile orasului Ztirich
' Acum, da, pot ncredinta tiparului cele scrise (Completarea a Cincea); Dar cnd oare le voi
publica?? (Adnotare din 1978.) "i
81
COMPLETAREA A CNCEA
1974-1975
NVZBL
Nikolai vanovici Zubov
n orice epoc, nestiuti de lume, triesc pe pmnt niste oameni talentati nu n a scrie ceva pentru
posteritate, ci n a pstra ceva pentru interlocutorii lor att pentru cei mai vrstnici, ct si pentru
cei care vor fi tineri atunci cnd depozitarul amintirilor va fi deja btrn. si atta timp ct acest cap
nc nu si-a pierdut echilibrul, atta timp ct, cu blnda ntelepciune a vrstei lui, nc ne lumineaz
calea el este un izvor la care ne potolim setea de cunoastere a trecutului si la care, mai
departe, nvtm noi nsine cum s ne gospodrim viata.
Cu un asemenea talent deosebit, si nc din primii ani ai tineretii, era nzestrat Nikolai vanovici.
Revolutia 1-a prins n postura de observator aflat la vrsta de douzeci si doi de ani, atent si
druit cu o bun memorie si toat acea lume a Rusiei de odinioar, iremediabil prbusit n
cteva luni, s-a pstrat uimitor de vie n amintirea lui, ce-i drept, nu ca un mare tablou dintr-o
bucat, pentru c N.. nu avea o viziune politic asupra vietii, ci ca o multime de crm-peie
strlucitoare. Chiar si la btrnete, N.. putea s extrag din adncuri si s expun un crmpei
despre rnduielile de a calea ferat, despre particularittile geografice ale unor localitti, despre
viata functionrimii, despre existenta unor orsele, despre niste amnunte de mna a treia, dar
remarcabile, ale istoriei noastre. Povestea totdeauna lucruri pe care lui nsusi i era cu neputint
s le priceap pn la capt si pe care era cu neputint s le gsesti n crti, n schimb, desi
contemporan al rzboiului civil, nu putea s povesteasc aproape nimic despre acesta: l trise
ca spectator, nu ca participant. Capul
82
lui prea s refuze a nmagazina date despre acest talmes-balmes ngrozitor. Viata omului, luat
individual, trebuie s fac fat attor sarcini si evenimente cu caracter personal, nct ea e n stare
s-si urmeze cursul si independent de evenimentele cu caracter general. De timpuriu i-a murit
tatl si aceast vrst adolescentin la care Kolea Zubov a rmas orfan s-a manifestat att de
puternic n el, nct i-a determinat caracterul pn la btrnete: atitudine juvenil fat de viat,
mndrie bieteasc purta totdeauna cu el un briceag, stia s fac manual multe lucruri si cu
femeile era, oarecum pe ascuns, tandru, dar si timid. Pn la ultima suflare, si-a respectat si si-a
iubit mama, nendrznind s se opun hotrrilor ei. Dar ea era plin de tot felul de idei fixe si
plin de vointa de a le impune fiului ei. Una dintre aceste idei era aceea c un biat prea tandru si
inteligent trebuie s se nsoare cu o femeie din popor si c pentru aceasta trebuie s mearg n
popor. si la terminarea faculttii de medicin, ea 1-a trimis n gubernia Novgorod ca s lucreze un
timp ntr-o cooperativ productoare de ulei. ntr-adevr, cunostinte despre fabricarea uleiului si
despre gubernia Novgorod, tnrul si-a nsusit pentru toat viata. Dar uite c problema cstoriei
a rezol-vat-o prost. Nu le plcea s se vorbeasc n casa lor despre aceast femeie isteric din
popor, iar eu despre ea nu stiu nimic. Oricum, ea a adus destul nenorocire n viata lui Nikolai
vanovici, astfel nct el nsusi a trebuit s-o prseasc, lund cu sine pe cei trei copii: pe linistitul
si inexpresivul fiu care nu 1-a continuat niciodat n nici o privint si care a crescut ca un strin, si
pe cele dou fiice cu nebunie ereditar de la mama lor. si cu acest brbat, cu un divort la activ si
cu trei copii nereusiti, s-a mritat nefericita vduv Elena Aleksandrovna. Era acum femeie la
treizeci si trei de ani si-i murise primul sot, mai vrstnic dect ea cu douzeci si cinci de ani. Viata
cu acesta ea si-o amintea ca pe cea mai nalt treapt pe care o poate atinge fericirea pe pmnt.
Remritndu-se, s-a supus vointei soacrei, din cauz c N.. n-a mai ndrznit niciodat s ias
de sub aceast voint. si n anii '30, n plin regim sovietic, deci ntr-un ev care nu se mai
caracteriza nicicum prin pozitia subaltern a femeii n familie, ea s-a autoeducat n spiritul
acceptrii acestui nou destin, s-a retras ntr-un ,ev mediu al ei". si, apoi, pe cei doi soti i-a ajuns
mna lung a NKVD si i-a aruncat n lagr. (Povestea lor am relatat-o n Arhipelagul Gulag, partea
a l-a, capitolul 6, si n Pavilionul cancerosilorKadminii.) , -
83
Dup activitatea n domeniul productiei de ulei, N.. a putut s se ntoarc la medicin si s se
specializeze n ginecologie. Acest fapt nu putea s nu dea rezultate. Aici s-a format si
sensibilitatea rafinat a minilor si drzenia tandr a caracterului si, poate, si ceva derivat din
indecizia tinereasc n relatiile cu toate aceste fiinte de sex opus de pe Pmnt. Cred c a fost un
ginecolog de o rar miestrie, a fost o bucurie si o usurare pentru paciente. Ele i pstrau un
statornic sentiment de recunostint, iar el s-a simtit pn la btrnete atras de meseria lui chiar si
dup ce, ctre anii '70, n urma muncii depuse si n ciuda ntreruperilor cauzate de internrile n
lagr, s-a pensionat, el a rmas binevoitor si receptiv ori de cte ori a fost solicitat s intervin n
cazul unei nasteri dificile sau al unei femei grav bolnave. Aflat deja la vrsta de saptezeci si cinci
de ani, si-a realizat unul dintre proiecte: a organizat, ntr-o scoal medie local, pentru fetele din
clasa a zecea, un curs despre tot ce este ,rusinos", despre situatiile pentru care ele trebuie s fie
pregtite, dar despre care printii lor nu le vorbesc direct niciodat; astfel, fetele erau determinate
s renunte la obiceiul de a-si transmite unele altora informatii confuze n materie, soldate apoi cu
traume pentru toat viata. Era n intentia lui si scrierea unei crti ca un fel de curs pedagogic pe
aceast tem.
Specialitatea medical 1-a ajutat pe Nikolai vanovici s supravietuiasc celor zece ani de lagr
(si s-o aranjeze pe Elena Aleksandrovna ca infirmier si ani la rnd s locuiasc n acelasi loc din
incinta lagrului). Dar multipla lui dexteritate l mpingea tot timpul a meserii manuale, printre
care una casnic, de mult ndrgit: mpletitul. Toate cele necesare si de prim important
bard, cleste le avusese si acas pn n momentul arestrii, si chiar n perioada de lagr
linistit i le pregtiser mesterii lui; apoi si n deportare se fcuse luntre si punte ca s si le
procure, n clipele de rgaz ardea de dorinta de a mpleti, si anume ceva interesant, n el, toate
astea coexistau printre niste strengrii refulate; l stpneau de asemenea o pasiune deosebit
pentru latin (drumurile lagrului l puseser n contact cu marele latinist Dovatur, si prin protectie
medical i aranjase acestuia s tin chiar lectii de limba latin!... infirmierelor), si dintre
ndrgitele si captivele jocuri conspiratia. Personal, N.. se tinuse totdeauna departe de politic
(totusi, pe cine nu mpinge lagrul la reflectii? avea cu M.P. lakubovici, semi-bolsevicul, lungi
discutii despre istoria Rusiei), asa c el nsusi de
84
conspiratie, n fond, nu avea nevoie, dar n orele lui de rgaz nu obosea s-i elaboreze
procedeele. Astfel avea un procedeu care permitea ca prin post deschis s intri n
corespondent conspirativ cu un partener aflat departe si nefamiliarizat cu nici un fel de trucuri,
nti i se trimitea o poezie inofensiv cu rugmintea fierbinte de a o memoriza. Dup ce te
convingeai c a primit-o, urma a doua scrisoare n care i spuneai c poezia a fost un acrostih.
Omul citea coloana primelor litere: ,Dezlipeste plicul" si l dezlipea deja pe al doilea, pe cel de-
acuma. Aici pe fsia lipit, i se explica n scris modul n care el va primi informatia urmtoare: fie
ntre copertele unei crti, fie pe fundul dublu al unei casete sau culmea miestriei! ntr-o
simpl carte postal, dac mai nti o pui n ap cald si apoi o desfaci n straturi. Fantastic
tehnic! Simpla carte postal, N.. o stratifica, pe partea interioar scria ceea ce trebuia, o lipea
(el stia si prepara o multime de cleiuri), si apoi scria textul exterior n asa fel nct rndurile
exterioare s se astearn peste cele interioare, care devin astfel neidentificabile, n toate
regimurile de cenzur, crtile postale rmn aproape totdeauna neverificate, trec peste diferite
bariere mai usor dect toate celelalte forme de corespondent. (Trebuie spus c liberalistii
sovietici se temeau de o asemenea corespondent conspirativ si adesea nu o sprijineau.)
n lagr, toat aceast tehnic Nikolai vanovici o folosea n mod curent, dar nu lsa s se vad
n interesul cui. Aici a fcut el cunostint cu moscovitul Alfred stiokli, eruditul specialist n teoria
literaturii. Acesta i-a spus c, dac ar fi stiut cum s ascund unele lucruri, ar fi scris n lagr o
nuvel despre epoca lui Spartacus si ar fi descris prin analogie (asa cum face majoritatea
temerarilor din literatura sovietic) psihologia de sclav, pornind de la cea de zek. N.. ns i-a
oferit imediat un excelent procedeu de pstrare: nu mfundnd filele ntre coperte de carte
(aceasta ar fi necesitat multe coperte), ci ncleind copertele multor foi de manuscris cu un
asemenea clei, nct la desfacerea n straturi s se pstreze scrisul. Au verificat si au constatat c
rezultatul era excelent. si stiokli a nceput s scrie. Cnd se strngeau file pn la grosimea unei
coperte, N.. le ncleia si le tinea absolut la vedere n fata scotocitorilor din administratia lagrului.
Apoi stiokli sau a fost transferat n alt lagr sau si-a abandonat nainte de vreme proiectul. Fapt
este c pe toate cele scrise de el N.. nu numai c le-a pstrat, dar le-a si scos din lagr, le-a luat
cu el n exil si apoi i-a scris lui stiokli,
85
aflat acum la Moscova n libertate: veniti s v luati manuscrisul! stiokli i-a rspuns derobndu-se
sub diferite pretexte amabile. Eu 1-am simpatizat foarte mult pe acest autor ascuns, pe acest
confrate al meu. Noi credeam c el nu ntelege aluziile din scrisori si c socoteste c opera lui s-a
pierdut, n 1956 m-am dus si eu la Moscova. Cu aceast ocazie, Nikolai vanovici mi-a ncredintat
misiunea s-1 gsesc pe stiokli si s-i spun fr ocolisuri ce si cum. Dar vai, reabilitat, cu cariera
stiintific restabilit, reinstalat n apartamentul lui de pe Petrovka, stiokli pierduse interesul fat de
scrierile lui din lagr: s mai zic cineva c trim n sclavagism! Toat povestea aceasta mi
amintea de Maksim Maksimci, devotatul si neluatul n seam personaj lermontovian.
La Kok-Terek, n exil, N.. a sosit cu cteva luni naintea mea. Sotia i fusese luat de lng el si
trimis n tinutul Krasnoiarsk (msura era urmare nu a premeditrii celor de la Ceka, ci a
neglijentei celor de la Ministerul de nterne). Dup un an au adus-o napoi, aici. Btrna mam,
din cauza creia se ntmplase toat povestea cu arestarea acestei perechi, a venit si ea trs-
grpis s-si vad fiul. A venit si una dintre fiice, aflat deja n pragul dementei complete, dar toate
astea ulterior. Dar deocamdat el tria singur deja totalmente albit, dar sprinten ca un tnr,
usctiv, mic de statur, cu fata nseninat de un zmbet. Avea niste ochi asa de luminosi nct nici
o cuttur nu puteai s nu i-o observi si s nu i-o tii minte. Ne ntlniserm n spitalul raional,
unde eram internat din cauza unei boli enigmatice, care se declansase exact n momentul
eliberrii (erau metastazele anuale ale cancerului, dar nc nu le identificase nimeni, N.. fiind
primul care le-a bnuit). Trebuie s spun c nu el m-a tratat si c ntlnirea noastr a fost ca de la
zek la zek. si n curnd, dup externarea mea, nu stiu cum s-a fcut c am mers mpreun prin
aul, am intrat ntr-o ceainrie, unde am stat la un pahar de bere. Eram doi brbati singuri: el si
astepta sotia; pe mine, n ultima perioad de lagr, m prsise sotia. El mergea atunci pe
cincizeci si opt de ani, eu pe treizeci si cinci, iar n prietenia care se legase ntre noi era ceva
tineresc pe care-1 ntretinea si aceast situatie a noastr de nefamilisti, si temperamentele
tineresti ale amndurora, si aceast senzatie de minunat nceput al nceputului vietii, senzatie
care pune stpnire pe detinutul eliberat, si chiar primvara stepei kazahe cnd nfloresc ginghilul
parfumat si ghimpele
86
cmilei dar si ntia primvar de dup moartea lui Stalin si ultima primvar a lui Beria.
Dar cu ct vrsta lui Nikolai vanovici era mai mare dect a mea, cu att era mai mare optimismul
lui: s ncepi viata la cincizeci si opt de ani, ca si cnd pn arunci n-ai fi trit. Totul este distrus si
nc netrit!
Pe oameni i-am atras de partea mea totdeauna de la prima n-tlnire, de la prima vedere. Nikolai
vanci m-a ncntat asa de mult din prima clip, mi s-a destinuit n asa msur, nct repede m-
am hotrt s-mi deschid si eu sufletul n fata lui. n exil, el a fost primul si ultimul n fata cruia m-
am deschis. Seara ne duceam pn dincolo de captul micii colonii, ne asezam pe o movilit la
malul unui vechi canal de irigatie si-i citeam, i citeam din stocul meu de poezii (dar si de proz),
verificnd n ce msur i plceau aceste compuneri ale mele. n perioada detentiei mele, el a fost
al noulea cruia i-am servit asemenea lecturi, dar primul care m-a surprins cu o reactie nici de
laud, nici de critic, ci de uimire. Cum de-ti obosesti creierul, purtnd n dumneata toate acestea
ani de zile? ntreba el. Un alt loc de pstrare dect memoria mea nici nu-mi permiteam, eu m
obisnuisem deja cu ncordrile ei, cu vesnicele repetri iar el se apucase s mi-o degreveze. si
peste cteva zile mi-a fcut cadou un prim dispozitiv uimitor prin simplitatea lui, prin adecvarea
lui la ambianta cea mai srccioas, pentru c nu trezea bnuieli, dar si pentru c era usor de
mutat dintr-un loc n altul: o ldit din placaj, dintre acelea folosite la expedieri si care, n marile
orase, au un pret de nimic, dar care nu se pot cumpra n exil. Un asemenea obiect, de care
detinutul trebuie s aib grij si s-1 foloseasc pentru mruntisuri, nici nu face not discordant
cu mobilierul srccios dintr-o ncpere cu pmnt pe jos. Ldit avea fund dublu, dar placajul
nu i se ndoia, si numai niste mini de ginecolog putuser, palpnd din dou prti, s potriveasc
cele dou funduri n asa fel nct s lase un spatiu ntre ele. Apoi erau dou cuisoare care, am
constatat, nu erau btute n placaj, ci montate strns. Cu ajutorul unui cleste plat, acestea puteau
fi scoase rapid; cdea o mic bar, se deschidea o cavitate secret si att de adnc si
ntunecoas ct se dorea; era vorba de un spatiu de o sut de centimetri cubi, un teritoriu care,
desi fcea parte din cel al URSS, era iesit de sub controlul puterii sovietice. Acolo repede puteai
s arunci, de acolo re-puteai s scoti ceea ce trebuia, repede puteai s te asiguri c
87
nu se rostogoleste nimic, c nu se produce nici un zgomot care s te dea de gol. n conditiile n
care, scriind, eram nevoit s fac literele ct mai mici, aceast cavitate oferea suficient spatiu
pentru tot ce as fi consemnat n cinci ani de lagr, (n textul principal al Vitelului am scris: ,o idee
fericit si un ajutor bine venit din partea unei persoane", dar am scris-o ntr-un context care s
dea de nteles c asta a fost dup cltoria la Taskent exemplu de denaturare menit a face
s nu planeze nici o bnuial asupra lui Nikolai va-novici. Din aceast zi de mai 1953, cnd am
primit cadoul, am nceput putin cte putin s-mi astern pe hrtie cele dousprezece mii de rnduri:
versuri, un poem, dou piese.)
M cuprinsese entuziasmul: momentul cnd ti se anunt eliberarea nu este mai putin important
dect cel cnd iesi pe poarta lagrului! si lui N.. i luceau ochii, iar zmbetul, n ciuda musttilor si a
brbutei crunte, l ntinerea: a prins bine, n-a fost zadarnic pasiunea lui pentru conspiratie!
ntr-o colonie micut, unde exilati politici erau mai putin de patruzeci de oameni, iar printre acestia
nici zece rusi, deci ntr-o asemenea colonie a trebuit ca un subversiv autor amator s dea din
prima clip peste un nnscut conspirator amator! Oare nu-i asta o minune?
Mai trziu, N.. a aranjat pentru mine un dispozitiv secret si ntr-un birou grosolan. Spatiile pentru
pstrare cresteau, accesibilitatea era perfect, si, ntr-adevr, chestia asta mi-a usurat mult
activitatea de scriitor ilegalist: n ultimul minut, nainte de a pleca la scoal, ascundeam totul n
bordeiasul meu solitar pe care-1 ncuiam cu un mic lact, si plecam pentru multe ore, timp n care
m simteam perfect asigurat: nici hotul n-avea de ce s fie tentat, nici agentul co-menduirii nu
gsea, nu captura nimic. si acum, cu toat enorma (dubla) solicitare din partea scolii, reuseam s
m uit n fiecare zi n manuscrisele mele, s scriu cte ceva n fiecare zi si acelasi lucra n toate
duminicile, cu exceptia celor n care ne mnau la munc n colhoz. ar pentru repetarea si
pregtirea lectiilor noi nu mai pierdeam o sptmn la lun. Acum puteam s-mi definitivez
textele: le vedeam cu ochi proaspeti si eram convins c memoria mea nu va avea de suferit din
cauza eventualelor modificri.
Ajutorul acordat mie de Nikolai vanovici n momentele cele mai dezolate ale distrusei si
dezndjduitei mele vieti si simpatia artat mie de Elena Aleksandrovna, venit si ea printre noi
ast-toamn, au fost fluxul de cldur si lumin care m-a fcut s nu simt lipsa
restului omenirii de care m ascundeam. E. A. sosise, iar eu asteptam aprobarea de plecare la un
dispensar oncologic, la o moarte aproape sigur. Cumplit a fost conjunctura n care ne-am
cunoscut si de aceea discutam la modul pragmatic despre apropiatul meu deces si despre modul
n care ei trebuiau s gestioneze avutul meu. N-am vrut s las manuscrise n casa lor, ca s nu le
complic existenta, dar pe parcela mea am ngropat n pmnt o sticl cu poemul din lagr si
piesele, si singurul care stia acest loc era N.. Din clinica oncologic de la Taskent (mai trziu
din Torfoproduct, precum si din Riazan) le-am trimis adesea scrisori consistente si dense, asa
cum, n viata mea, nu mai scrisesem nimnui niciodat.
Ambii Zubovi apartineau acelei foarte bune jumtti din efectivul fostilor detinuti, care, ct va tri,
nu-si va uita stagiul de lagr si care vede n acesta lectia suprem a vietii si a ntelepciunii.
Aceasta m-a si fcut s m simt legat de ei ca de rudele mele, iar dup vrst (N.. era putin mai
tnr dect rposatul meu tat), aproape ca de printii mei, dar nu tuturor le este dat s aib cu
printii lor momente asa de interesante si de vesele ca acelea pe care le-am avut eu cu Zubovii.
Ne trimiteam biletele prinse de zgarda unui ctel (acesta alerga de la o cas la alta, stiind cine-i
expeditorul si cine destinatarul), mergeam mpreun la cinematograful micii colonii sau sedeam la
taifas n chioscul lor de chirpici, la marginea stepei pustii. si cu mai mult sinceritate dect se
obisnuieste a se manifesta n relatiile cu printii, ne jeluiam mpreun c eu nu puteam s m
nsor din cauza manuscriselor si cutam o modalitate ca totusi s m nsor cu cineva.
Cnd n primvara lui 1954 am fost rspltit cu sansa de a m nsntosi si, naripat de
sentimentul bucuriei, am scris Republica muncii, atunci i-am avut n vedere aproape numai pe ei,
gndul meu fiind s le-o citesc n mod special lor, acestor vechi fosti detinuti si binecuvntati
prieteni ai mei. S le-o citesc dar nici intentia aceasta nu era simplu de realizat: fiica lor
reprezenta un risc, iar izba n care locuiau era nghesuit ntre alte izbe, or eu voiam s
interpretez, cu voce tare, toate rolurile din pies. Bordeiul meu ns avea o pozitie mai bun,
drumul de acces la el se vedea de la o sut de metri. Dar piesa era foarte lung, o dat si
jumtate mai lung dect este acum. Citirea ei cu antracte cu tot lua cinci ceasuri, or a avea
musafiri attea ceasuri n timpul zilei era de natur s trezeasc
89
bnuieli din partea vecinilor si a comenduirii, pe lng faptul c nici slujba si nici gospodria nu
permiteau acest lucru. si astfel n-a rmas dect o singur solutie: cnd deja se ntunec, ei s vin
s stea o noapte la mine. Era o noapte cald, de sfrsit de iunie si solemn selenar, asa cum
numai noptile stepei nemrginite pot fi. Dar a trebuit s tinem ferestrele nchise ca s nu fim auziti
si astfel tot aerul proaspt 1-am lsat afar, noi fiind nevoiti s stm n zpuseala mbibat de
mirosul lmpii cu gaz. n antracte ne aeriseam, iar eu ieseam n curte s vd: nu s-a furisat
careva prin preajm? Nu trage careva cu urechea? Dar ne pzeau cinii Zubovilor... la o adic, ar
fi nceput s latre, n noaptea aceea a renviat n fata noastr, n toat cruzimea culorilor lui,
tabloul vietii de lagr senzatie pe care lumea o va ncerca peste douzeci de ani, citind
Arhipelagul, iar noi am ncercat-o n noaptea aceea. Dup spectacol am iesit cu totii n aerul
noptii de-afar: aceeasi lumin de necuprins revrsat asupra ntregii stepe, numai luna trecuse
de partea cealalt a boltii ceresti, micuta colonie adormise de mult, vlul subtire al cetii de
dinainte de mijirea zorilor ncepuse deja s se lase, ceea ce fcea s sporeasc si mai mult
aparenta de fantastic. Zu-bovii erau tulburati, poate si datorit faptului c acum pentru prima dat
credeau cu adevrat n mine, exprimndu-si prerea c, iat, aici, n acest bordeias, se
pregteste ceva uluitor. si cvincvagenara Elena Aleksandrovna, sprijinindu-se de mna sotului ei,
deja n cu-rnd sexagenar, a spus: ,si ce senzatie de tinerete avem! Senzatia de a fi fat-n fat cu
privelistile sublime ale vietii!"
Pe noi, pe fostii detinuti, viata nu ne-a rsftat cu privelisti sublime.
De-abia ncepusem, eu si Nikolai vanci, s nu mai fim nevoiti a accepta amputrile practicate de
lagr asupra venitului nostru bnesc si deci s cstigm ca oameni care presteaz o munc n
,libertate", c, aidoma unor bieti ajunsi la maturitate, ne-am si realizat visul dintotdeauna: ne-am
cumprat cte un fotoaparat. (Lucrul acesta s-a fcut pe baza unei documentri temeinice, s-a
studiat mai nti teoria, dup carte. ar, n curnd, N.. i-2 transmis n scris fabricii ,Smena"
observatiile lui critice cu privire la modul n care fusese proiectat aparatul.) Totusi, plcerea
acestei meserii nu mai putea s mping n planul doi, ci numai s stimuleze pasiunea noastr
pentru conspiratie: dar cum s pui n slujba cauzei noastre fotografia? Am studiat amndoi dup
manual tehnica reproducerii, iar
90
n deplasrile mele pentru tratament la Taskent mi-am procurat substante chimice originale si
am nvtat s fac excelente reproduceri. O magazie din chirpici, neterminat, cu niste ziduri fr
acoperis, mi-a servit de adpost contra vntului si m-a ferit de ochii vecinilor: ndat ce sosea
mohoreala de scurt durat n Kazahstan, m grbeam s-mi montez instalatia portabil si,
prinznd lumina natural permanent (dac se nnoreaz sau ncepe ploaia, trebuie s te lasi
pgubas), m grbeam s-mi fotografiez liliputanele foite manuscrise (cea mai mare 13x18
cm). Dar toat munca fin si important i revenea lui Nikolai vanovici: s scoat legtura unei
brosurele englezesti oarecare, s fac n ambele coperte locuri pentru pstrare ca niste plicuri, s
repartizeze n plicuri fsii a cte patru cadre, dar si n cteva straturi, si s fac totul n asa fel
nct brosuric s par c doar ce a iesit din magazin! Desigur, cea mai complicat lucrare de
legtorie pe care a facut-o vreodat N.., dar era n-tr-adevr ceva admirabil! (Singurul lucru
care ne nelinistea era acela c, din cauza srurilor de argint, legturile de carton ieseau mai grele
dect ne asteptam.) Acum nu ne rmnea dect s-1 gsim pe acel nobil turist occidental, care se
plimb pe undeva prin Moscova si-si permite riscul de a lua o carte subversiv din minile unui
trector grbit... Un asemenea turist nu s-a gsit, apoi mi-am refcut textele, acestea s-au
perimat. Cartea aceasta am pstrat-o ca pe o amintire despre munca minunat a lui N.., ns n
momentul dezastrului din 1965 am ars-o. Dar si acum mi st n fata ochilor. Erau piesele lui
Bernard Shaw, n englez, dar n editie sovietic.
Noi, eu si Zubovii, ne puseserm n gnd s ne stabilim definitiv la Kok-Terek, asa cum era nscris
n actele noastre, dar n primvara lui 1956, cnd a fost desfiintat tot exilul politic, eu am plecat
imediat si ei, desi nu mai erau prizonieri ai Ministerului de nterne, au rmas pe loc. Rmnerea
lor la Kok-Terek a fost consecinta dificulttilor cu care se luptau n viata de fiecare zi: le era greu
s mai schimbe locul, fortele lor fizice scdeau, iar mama lui era bolnav; dement, fiica lui umbla
creanga prin Kok-Terek, a rmas gravid, se pare, cu presedintele sovietului stesc, a nscut,
purttoare a numelui de Zubov fiind, pe minile unei kazahe si, pn la urm, a disprut ntr-un
ospiciu. (Uimitoare ereditate: crescnd ntr-o familie ruseasc, plecnd de mic copil din Kazahstan,
nefiind niciodat educat n spiritul imitatiei si neavnd un exemplu n sensul acesta, biatul prefera
poza musulmanului care st cu picioarele strnse sub
91
el.) Cealalt fiic, un an mai trziu, s-a aruncat de pe fereastra trenului electric din suburbiile
Moscovei.
Tehnica de pstrare elaborat de N.. era asa de usoar si de comod transportabil, nct dup
aceea mi-a trimis-o prin post n Rusia Central, la Torfoproduct: mi-a expediat trei asemenea
lzi care mi-au folosit nc multi ani, si chiar nainte de expulzarea mea din URSS nc mai
fceam uneori uz de ele. Cnd ns m-am mutat la Riazan (m-am unit din nou cu prima mea sotie,
Natalia Resetov-skaia, care deja avea la data aceea sase ani de csnicie cu altul pas gresit,
foarte scump pltit ulterior de noi amndoi) si cnd acolo, n conditiile n care aveam masin de
scris, volumul materialelor pstrate a crescut brusc, fiecare lucrare avnd-o n 3-4 exemplare
mi-au trebuit noi spatii de pstrare. Dar N.. m-a instruit asa de bine, nct si mie mi-au venit idei
destul de ingenioase: cnd i-am fcut plafon dublu dulapului, cnd am nghesuit manuscrisele n
interiorul picupului si asa greu.
Ce bun mi se pruse locul nostru de surghiun, atta timp ct tri-serm cu ideea c sntem pironiti
de el pentru eternitate, ntr-adevr ce mult l ndrgiserm! si ce dezolati am fost cnd a aprut
darul liberttii si toti au plecat pe capete. Pentru Zubovi, cale de ntoarcere n mprejurimile
Moscovei nu mai era (,bilete de cltorie retur n tara trecutului nu se vnd!" era reflectia
preferat, dar trist, a lui N.. dup ce trise experienta lagrului). Atunci n Crimeea? si lua
elan E.A. Ea avusese la Simferopol o tinerete fericit. Toat Crimeea era, pentru ea, o amintire
scump, n conditiile rnduielilor sovietice, orice om are la picioare niste ghiulele care-1 mpiedic
s se urneasc din loc, si atunci n ce situatie se poate gsi un fost detinut si, unde mai pui, si
nereabilitat? (N-au putut s le ierte totul si s le dea si lor pentru scurt timp mcar adpostul care
se d pn si unui dezertor.) Pe un fost detinut nu vrea s-1 primeasc absolut nimeni nicieri.
Dup multe scrisori si cereri, autorittile au fost n sfrsit de acord s-i dea doctorului Zubov un loc
la Ak-Mecet (acum Cernomorskoe) o micut colonie dosnic, asezat ntr-un tinut dezolant din
Crimeea de nord-vest. n 1958 s-au urnit si, cu toate greuttile, au plecat. Din Crimeea, din tot ce
evoc aceast denumire si din tot ce si bmintea Elena Aleksandrovna, putine lucruri mai
rmseser; njur: step pustie ca si la Kok-Terek si chiar localitatea avea acelasi aspect de
peisaj pustiu si prjolit (nu stiu ce mi-a venit de am fcut o glum: ,Kok-Terek, unde comsomolistii
92
au spat pn au dat de mare", dar am nteles c i-am jignit) n schimb, plaj ntins, autentic
ap de Marea Neagr, si, ceea ce este mai important, nu departe de cas o banc ntr-un
golfiilet, unde sotii, lundu-se de mn, se duceau n flecare sear s priveasc apusul de soare.
Cu uimitoarea lor capacitate de a-i face fericiti ne cei din jur si de a fi ei nsisi multumiti cu orice
lucru ct de mic, Zubovii recunoscuser c Ak-Mecet era un loc fericit pe care, ct au trit, nu 1-au
mai prsit niciodat. E. A. nu mai era tnr cnd si-a pierdut cu totul mobilitatea, iar acum st
culcat de-a binelea, nemaiputnd s se deplaseze nici pn la acea banc. Ei stiau s triasc:
interiorizati, ascultnd amndoi, sub un acoperis linistit, o muzic vesperal, ntretinnd amndoi
corespondent cu prietenii si acesta era universul lor.
Mica masin de scris mi-a dat posibilitatea s-mi fac copii de pe toate operele mele si, n felul
acesta, a aprut necesitatea de a le pstra dispersat. si n-ar fi trebuit s-i mpovrez pe btrni,
dar nimeni nu-mi era mai apropiat si mai demn de ncredere dect ei. n 1959, de a Riazan mi-am
dus la ei toate piesele, poemul inspirat din viata de lagr si Primul Cerc (96 de capitole), care
atunci mi se prea deja gata.
si din nou N.. si-a transformat rudimentara sa mobil de buctrie, dublndu-i fundurile si peretii,
ca s ascund lucrurile mele.
Din Riazan am continuat s ntretin o corespondent cordial cu ei, si amnuntit, dar numai att
ct era prudent ntr-o situatie n care cenzura era cu ochii pe noi. Cnd Tvardovski mi 1-a acceptat
pe Denisovici, oamenii crora am avut dorinta cea mai fierbinte de a le povesti despre acest
succes au fost Zubovii. Dar n scrisoare nu ncpeau toate nuantele. Asa c de Pastele lui 1962,
dup ce am terminat cu nc o redactilografiere a Cercului, m-am grbit, cu un exemplar asupra
mea, s plec la Zubovi, n Crimeea. Acolo, n atmosfera familiar mie, la o mas rotund
asemntoare cu cea care era cndva la Kok-Terek, le-am povestit dragilor mei btrnei despre
incredibilele evenimente de la Novi mir. E.A., jumulind n timpul acesta cocosul tiat pentru un
prnz festiv, cu fulgii n mn, se oprea uimit si anume pentru faptul c asa de asemntor se
repetau agreabilele reuniuni n trei de la Kok-Terek, numai c acum aveam acces la electricitate
mie nsumi mi se revela, pare-se pentru prima dat, cu toat claritatea, acest miracol: cci noi
niciodat
93
nu speraserm s vedem ceva tiprit n timpul vietii noastre! Dar oare chiar se va tipri?...
n alt loc va trebui s-mi tin gura: pregtindu-m pentru orice neplcere la aparitia lui Denisovici,
mi-am fcut n acea primvara nc trei fotocopii complete a absolut tot ce scrisesem pn atunci.
si sub pretextul unui voiaj estival al meu si al sotiei mele, am plecat s le dispersm pe la prieteni
din vremea detentiei. Una am lsat-o la incomparabilul si bunul meu prieten si tovars de
detentie, Ni-kolai Andreevici Semionov, mpreun cu care compuneam pe dusumelele de la
Butrki si de la hidrocentrala din Perm Zmbetul lui Buda (n Cercul Potapov). El a primit-o si a
pstrat-o cu credint pn am ars-o eu. Pe a doua voiam s-o las undeva lng Kizel, la Pavel
Baraniuk (n Captivii si n Tancurile Pavel Gai), eroul lagrului. M-am dus fr s nteleg c
pn la Pavel se putea ajunge numai cu masinile Ministerului de nterne si c el nsusi devenise
supraveghetor de lagr, dar n scrisori nu recunostea acest lucru; aceast pierdere este o ran,
pn n prezent neexplicat, dar de nteles: asa de mult 1-au strns cu usa dup rscoala noastr
de la Ekibastuz. Cu o capsul de microfilme n buzunar, ca, nu-i asa, cu o bomb, o zi ntreag
am hoinrit cu fereal prin Kizel, una din capitalele Gulagului, ca nu cumva ntmpltor, din
bnuial, din greseal, s m nhate vreuna dintre nenumratele patrule de aici. Astfel c nici n-
am mai ajuns la Pavel, si bine c s-a ntmplat asa. Pe a treia am lsat-o la Ekaterinburg, la uri
Vasilievici Karbe, prietenul meu de ncredere de la Ekibastuz, omul acela nobil si totdeauna calm.
El tot cu bunvoint a primit-o si tot cu credint a pstrat-o undeva ntr-o pdure, n pmnt. n
mai 1968, el a murit, aproape n aceeasi zi cu Arngold Suzi (amndoi cardiaci, si n acele zile
au fost nu stiu ce fenomene solare). si acum nu-mi aduc aminte: mi-o fi restituit toate materialele
si eu le-am distrus, sau microfilmul acela se afl si n ziua de azi n vreo pdure din Urali.
O dat cu publicarea lui Denisovici, cercul corespondentei, al cunostintelor, al obligatiilor mele,
precum si aria mea de culegere a materialelor s-au lrgit exploziv si, corespunztor, s-a mrit si
atentia cu care m urmrea neadormitul Zreim. Tot mai rar puteam s le trimit Zubovilor scrisori
amnuntite, tot mai putine idei puteam s exprim n acestea. Eu si nainte, din cte-mi amintesc,
ca productivitate munceam ct cel putin cinci oameni, dar pn la iesirea la suprafat mai aveam
totusi scurte rgazuri pentru scrisori, pentru
94
taifasuri. Acum nu le mai aveam. Ce-i drept, n vara lui 1964, jai vanovici a venit s ia parte,
alturi de mine si de sotia mea, la orima cltorie cu masina noastr de la Moscova pn n
Estonia. Din nou, toat atmosfera dintre noi era una de apropiere si ntelegere. Dar el iarsi s-a
dat la fund n mica lui colonie care a devenit zona interzis" (stationarea flotei militaro-maritime);
a rezultat un exil pe de-a-ndoaselea: ca s ajungi la ei trebuia de-acuma s obtii un permis de la
MA-ul regional. Dar Zubovii nsisi se miscau tot mai putin, Elena Aleksandrovna era tintuit la
pat, Nikotai vanovici, din cauza surdittii tot mai accentuate, nu mai putea s asculte radioul
occidental. Cu timpul s-au nchis n mica lor lume static, s-au adncit n clasici, iar dintre lucrurile
noi, le urmreau numai pe acelea care ajungeau pn la ei, mai adesea nu cele mai bune.
Experientele si ritmurile noastre nu se mai potriveau unele cu altele, corespondenta cu sabia
cenzurii deasupra capului si pierdea aproape orice sens: aluziile nu mai erau sesizate, sufereau
interpretri gresite.
n octombrie 1964, n timpul noptii, cnd au aflat despre rsturnarea lui Hrusciov, Zubovii au ars
toate scrierile mele aflate n pstrarea lor si m-au anuntat despre aceasta printr-o fraz
conventional, ntr-o scrisoare. Asa ne si nteleseserm: dac, dup prerea lor, apare o
primejdie grav, ei snt liberi s ard totul. Atunci lor, si nu numai lor, li s-a prut c n cteva zile
va ncepe un dezastru general. Chiar n acele zile si din acelasi motiv mi-am trimis n Occident
(cu V.L. Andreev) rola de microfilme pe care n-o lsasem la Kizel, asa c rugul Zubovilor nu m-a
afectat prea tare: aveam acum destule exemplare. si iat c singurul rezultat a fost acela c din
dou exemplare ale Banchetului nvingtorilor am rmas numai cu unul.
Dar dup nc un an, confiscarea arhivei lui Teus s-a tradus pentru mine prin aceea c nu mi-a
mai rmas absolut nici un exemplar din Banchetul nvingtorilor. Ce-i drept, l editaser la CC, n
tiraj secret; poate c exemplarele de la ei se vor pstra pentru viitor, dar m durea sufletul c
acum pentru mine Banchetul era pierdut, n 1966 m-am ntlnit cu Nikolai vanci la Simferopol,
altminteri nu era chip s ajungi la el. L-am ntrebat dac a ars totul, absolut totul. Mi-a rspuns,
sigur de sine, c singurul lucru care se pstrase ntim-pltor era o variant timpurie a Cercului:
acum, mpreun cu el, am ars-o si pe aceasta ntr-o sob, la Simferopof. si n anul 1969, N.. a
venit la Moscova, a trecut pe la Rojdestvo; situatia rmnea
95
aceeasi, nu m mai ndoiam c de la Banchet mi luasem adio pentru totdeauna. Dar n 1970 mi-
a scris c ar trebui s m duc n vizit la o foarte veche cunostint de-a lui din Moscova. Asta mi-
o spunea ntr-o fraz cam obscur pe care eu n-am descifrat-o pn la capt (era de domeniul
trecutului ambianta de la Kok-Terek, cnd ne ntelegeam asa de usor unul pe altul si ne miram de
ct de greu ne pricepeau corespondentii nostri liberi; lunga desprtire ne-a pus si pe noi n situatia
de a ne pricepe greu unul pe altul). Nu m-am dumirit, n primvara lui 1971, N. Resetovskaia, de
care eram deja desprtit, si-a luat un permis de la MA si s-a dus pentru cteva zile la Zubovi.
Spetind n influenta nobil si atenuant a Zubovilor, eu, printr-o scrisoare, i-am rugat s-o
primeasc. La data aceea nu puteam s prevd n minile cui o va arunca divortul nostru pe fosta
mea sotie: c din clip n clip ea va deveni, c pentru mine deja a devenit mai periculoas dect
orice iscoad si pentru c este gata s se alieze cu oricine mpotriva mea, si pentru c stie
multe lucruri secrete, nainte de aceasta, luase de la Zubovi aproape tot teancul de scrisori pe
care eu le adresasem acestora chiar n acei ani cnd ea m prsise; avea nevoie de ele pentru
a-si umple lacunele memoriilor. si neintuindu-i intentiile, N.. tocmai pe ea a rugat-o s-mi
transmit istoria secret a peripetiilor prin care trecuser scrierile mele si i-a dictat adresa mea.
De pe urma fiicei demente, Zubovilor le rmsese acel plod conceput la Kok-Terek, acel nepot-
kazah, de nevoie crescut de ei, ajuns deja la vrsta de treisprezece ani, handicapat si de o rutate
neobisnuit, ntre timp l dduser la un internat pentru copii greu educabili (ce chin pn 1-au
vzut si acolo! si cu pretul ctor rugminti si cciuleli!). Venind ntr-o scurt nvoire la bunici si
certndu-se cu acestia (amenintndu-i - si nu era prima dat cu moartea), nepotul nu s-a mai
abtinut si, ntr-un acces de furie, i-a spus unei vecine cum c el i are ,la mn pe btrni" c a
descoperit c acestia tin ascunse n mobil ,scrieri antisovietice"! Ce s-ar fi ntmplat cu Zubovii,
dac el ar fi reusit s mearg cu denuntul pn la capt! expulzarea din colonia vecin cu baza
militaro-maritim ar fi fost msura cea mai blnd si cea mai usoar ce s-ar fi luat mpotriva lor,
dar n situatia lor, asta si asa ar fi nsemnat o condamnare la moarte. Dar vecina 1-a informat
ndat pe N.. Acesta s-a apucat repede s caute si a descoperit o ascunztoare de care uitase
-si n ea Banchetul nvingtorilor, Republica muncii si alte mrunti-
96
suri. Le-a gsit imediat o alt ascunztoare. Nepotul a observat c lucrurile cu pricina dispruser
si, nfuriindu-se, a nceput s dr-cuie. Dar N.L stia deja c Banchetul trebuie pstrat s-1 tin
acum era ns periculos: dac-1 denunta careva? si nu stia cum s-mi comunice si nici s vin la
mine nu putea. si totusi 1-a mai tinut nc vreo cteva luni! Atta s-a prelungit, fiindu-le deja peste
puteri, o conspiratie nceput asa de vesel la Kok-Terek, cu saptesprezece ani n urm.
n vara lui 1970 au venit de la Leningrad s se odihneasc la Cernomorskoe niste cunostinte de-
ale cunostintelor lui de-ale aceluiasi Dovatur, latinistul, specialistul n istoria antic: rina Va-
lerianovna, doctorand a acestuia, si sotul ei, Anatoli lakovlevici Kuklin, amndoi printi tineri ai
unei fetite. De la prima lor sosire aici si din prima zi n care au fcut cunostint cu Zubovii, acesti
tineri au fost cuceriti de acea atmosfer de cald cordialitate care-i nconjura totdeauna pe cei doi
btrni. si acum, pe deplin ncreztor n Kuklini, Nikolai vanovici le-a dat lor manuscrisele mele
regsite, urmnd ca ei s mi le restituie cu prima ocazie, iar dac situatia va lua o turnur proast,
s le distrug. Din cauz c transportul sovietic si modul de viat sovietic au particularittile pe
care le au, ei, din trenul direct Crimeea-Leningrad, nu puteau s coboare la Moscova. Cnd ns a
fost la Moscova, rina mi-a trimis un bilet prin Rostropovici, dar totul era asa de neclar si asa de
multi veneau la mine cu fleacuri, nct de data aceasta am continuat s-mi vd de treab, n-am
rspuns.
si iat c n iunie 1971, fosta mea sotie, circumspect ostil, dar care atunci nc mai lua n calcul
posibilitatea de a m recupera, mi-a transmis, ntr-un moment nu nc dintre cele mai rele ale ei,
toat aceast poveste si adresa. M-am strduit s primesc aceast adres fr s-i acord mare
important (ntorcndu-m o dat de la Leningrad, ea m-a ntrebat ce si cum, iar eu i-am rspuns
c m-am dus degeaba, c cei de acolo au ars totul demult). Dar, n ce m priveste, peste dou
zile eram deja la Leningrad, n aleea Sapiorni, unde ntr-un demisol umed, prpdit, al unei
cldiri vechi, acesti tineri minunati si nenfricati pstrau deja de un an si iat erau n stare s-mi
retumeze intact materialul meu exploziv, suduit cu cuvinte nspimnttoare pretutindeni n
discursuri si n ziare. Eram din nou n posesia Banchetului.
91
mi deveniser dragi acesti tineri. Dintr-o cu totul alt generatie (eu si Liusa le spuneam ,nfante
si nfant" nume de cod), ei m-au ajutat n activitatea mea literar clandestin, care avea deja
o vechime de un sfert de veac, m-au ajutat numai ntr-un episod, numai pentru a salva o pies
dar oare nu vor plti ei pentru asta cu ruinarea propriei lor vieti? S-au oferit s m ajute si n
continuare; amndoi snt istorici si amndurora le repugn s fie prtasi la ntretinerea minciunii
oficiale vor si ei ceva cu care s-si mprospteze plmnii. Dar putin a fost aerul curat de care
au avut parte, n elanul lor doreau mai mult dect puteau: n curnd li s-a nscut si a doua fiic,
dar au continuat s locuiasc n acelasi beci dezolant, si Anatoli s-a mbolnvit, si minile i s-au
umflat, si bani nu avea se cdea ca nu ei s m ajute pe mine, ci eu s-i ajut pe ei. Ultimul
lucru pe care 1-am auzit despre ei, nainte de expulzarea mea din tar, era c lui Anatoli
ncepuser s i se fac mizerii la serviciu. Poate c asta n-avea nici o legtur cu mine.
Dar poate c totusi avea. Legtura mea special cu N.. era clar chiar si prin Resetovskaia: ea
se grbea s-si publice, ct snt eu n viat, amintirile despre mine si pentru asta nu s-a dat n
lturi de la nimic, a scris, spre stiinta tuturor (n 1972, n Vece), c Zubovii au fost colaboratorii
mei cei mai apropiati n exil, c citeau toate scrierile mele despre lagr si c erau depozitarii
Cercului\ Eu ns continuam s corespondez cu ei deschis prin post, chiar si n ultimul an le-am
trimis pachete. (O dat, Nikolai vanovici mi-a trimis un om simpatic, unul dintre cei 227 de
povestitori ai Arhipelagului, Andrei Dmitrievici Goliadkin, cu o scrisoare, ocolind astfel posta. Mai
trziu, A.D. a fost cavaler de onoare la cununia mea religioas cu Alia astfel, n mod indirect,
N.. a fost si el prezent n acel rol de tat care pn atunci nu-i reusise niciodat.) Din cauza
dificulttilor cu care se confruntau, Kuklinii dou veri nu s-au mai dus la Cer-nomorskoe. Dar n
1974 de-acum eu eram n exil s-au dus.
S-au dus si toamna s-au ntors cu o veste care mie mi-a parvenit n Elvetia abia n iarna
urmtoare: n noaptea de 12 spre 13 februarie, cnd m-au arestat, la Zubovi au venit cekistii s
fac perchezitie. O, nenorocitilor, cnd o s ne lsati n pace? Amnunte nu stiu, dar nu mi-e greu
s-mi imaginez scena: bti n us, spaim a inimii chinuite a fostului detinut, btrnete
neajutorat, doi oameni care-si arunc halatele pe umeri, N.. suferind de surditate aproape
total. .. cti ani mai are viata n sac: 40-50-60 mereu cu cekisti, mereu
98
cu perchezitii? ntrebri despre Soljenitn. Ce aveti scris de el? lat-i cotrobind peste tot, dau
peste niste scrisori (si cteva datnd din perioada Kok-Terek, care nu i-au fost date Resetovski,
cele mai intime, printre ele si unele ,de stnga", desigur, si poate, unele care exprim recunostint
pentru Banchet, dar mai degrab, cele de stnga snt arse...)
Orict s-ar mpleti frnghiuta...
si eu cu ce pot s-i ajut? Cum s-i salvez? S apelez la opinia public occidental? Necazurile
altora deja o obosiser.
S-ar putea ca securistii s fi stiut din auzite ceva despre niste pereti dubli, si s fi verificat si
mobila si perdelele? n acel interval de douzeci si patru de ore, nu numai la Zubovi, ci si prin
mrginimi de provincie ndeprtat au cutat ,principala" mea ascunztoare (nu stiu de ce
ajunseser la concluzia c eu mi ascund scrierile n provincie). Greseau: principala mea
ascunztoare era deja la Zurich, n seif. Au plecat cu buzele umflate, nu fcuser dect s chinuie
niste btrni.
Dar poate c acesta a fost ultimul soc din viata lor. Cu ani n urm, btrnul si ngropase
capricioasa mam. Cele dou fiice nu mai erau n viat. Fiul era si nu era. E.A. avea o singur
sor care tria n Crimeea. Totdeauna bucurosi s aib de-a face cu tinerii, iat c lor nu le-a fost
dat s aib urmasi directi, n fiecare primvar, N.. continu, probabil, s-si tin cursul scurt cu
fetele din clasa a zecea, pentru ca ele s nu-si schilodeasc viata. Uneori i se solicit ajutorul la
casa de nasteri. si n tot restul timpului se ocup de treburile casei si o ngrijeste pe E.A., care
aproape nici nu se mai ridic din pat.
O viat de om! n nchisori, n lagre, n deportare o viat de om, dar iat c ea este deja pe
sfrsite.
M-am asezat s scriu aceste pagini si, convocati de memorie, toti cei cu care m-am sftuit, cu
care am colaborat, cu care m-am ajutat, aproape toti nc n viat si cu sabia deasupra capului,
m nconjoar ca niste umbre prietenoase; eu le vd ochii si le aud glasurile mai atent dect
am fcut-o n toiul luptei.
Necunoscuti, ei riscau totul, neprimind n schimb nici mcar recunoasterea oamenilor, acea
recunoastere care nfrumuseteaz pn si moartea. si multora nu le va fi dat s mai apuce
publicarea chiar si a acestor nsemnri. -i
99
at ce ntorstur au luat lucrurile: eu snt teafr si nevtmat, iar ei toti snt la discretia clului.
Am o presimtire, am o credint: eu tot am s m ntorc n Rusia. Dar pe care dintre ei nu-1 voi
mai gsi?*
* Pentru brosura lui kaghebist, sectura de Rjezaci 1-a gsit si din nou 1-a chinuit si pe bietul
Nikolai vanovici. (Adnotare din 1978.)
ar n 1984 mi-a parvenit stirea c ambii Zubovi au decedat. Dumnezeu s-i odihneasc n
mprtia sa! (Adnotare din 1986.)
100
2 Nikolai vanovici Kobozev
Despre acest om intentionam s scriu o poveste separat. si ca s-o fac nu m-a mpiedicat altceva
dect vesnica mea alergtur, vesnica mea lips de timp. Povestea despre modul n care
sistemul sovietic a stiut s distrug mintile cele mai luminate ale Rusiei, chiar si cnd nu le-a
aruncat n nchisoare.
N.. Kobozev a fost unul dintre oamenii cei mai inteligenti pe care i-am ntlnit vreodat. A fost un
mare specialist n fizic si chimie, dar, mai mult dect att, nscriindu-se n nobila traditie a stiintei
ruse anterioare, el, concomitent cu cercetrile lui principale, n timpul consacrat profesiunii ca si
n timpul su liber, analiza si confrunta fapte si probleme ale stiintelor paralele, precum si ale
filozofiei, ale istoriei Rusiei si ortodoxiei. Ce-i drept, si timp pentru a medita pe-ndelete, destinul i-
a acordat mai mult dect multora din acest veac.
Toate trsturile biografiei lui, faptul c nu 1-a nghitit si nu 1-a rsnit masina Arhipelagului, se
explic prin aceea c n permanent a avut probleme cu sntatea. Pn la vrsta de douzeci de
ani, nc la nceputurile puterii sovietice, se misca n societatea celor fr asemenea probleme,
fcea excursii cu brcile pe undeva prin Altai. Dar de la sfrsitul anilor douzeci, cnd a nceput
oprimarea si lichidarea ntregii intelectualitti tehnico-stiintifice care scpase pn atunci,
mbolnvirile lui s-au tinut lant. Profesor la universitatea din Moscova, el, de la jumtatea anilor
treizeci, nu mai venea s tin prelegeri: agorafobia a fcut ca aceste iesiri, chiar si la lucrri n
laboratorul su, s devin din ce n ce mai rare si la un moment dat s nceteze cu totul. Pe
studenti si aspiranti a nceput s nu-i mai primeasc dect acas. Treptat s-a obisnuit cu viata
cantonat numai n cele dou-trei camere ale unui apartament orsenesc cu veche mobil
maronie, cu bibliotec, apoi cu tablourile extravagant-interesante ale fiului su de doisprezece
ani, atmate de pereti.
101
Ferestrele i ddeau spre Tverskaia-amskaia, decenii a rnd linistit, dar n ultimul timp
huruitoare si poluat din cauza nentreruptului flux automobilistic, asa c sihastrul, nici mcar
noaptea, nu a mai avut parte nici de liniste, nici de aer. ar noaptea era pentru el principalul
segment de timp, ca pentru toti oamenii care sufer de insomnie si duc o viat dezordonat: fr
miscare si fr aer, somnul vine tot mai trziu, tot mai trziu n noapte, ba chiar si spre dimineat,
orele de lumin diurn devin ore de somn, desteptarea la masa de prnz. Provocat de boli,
aceast dezordine, prin influent invers, agraveaz bolile si decrepitudinea. Nu mi-ar fi greu s
enumr bolile de care nu a suferit Kobozev. O mn o avea scrn-tit de la cot si nu putea s ia
nimic cu ea, a doua i tremura toat cnd tinea o lingur sau o furculit, asa c sotia lui i
mruntea si-i muia hrana, ca unui copil, de aceast asistent avnd nevoie si din cauza unui ulcer
stomacal, i venea pe nas lichidul cefalo-rahidian, la un moment dat a nceput s simt o
slbiciune a picioarelor care apoi i-au paralizat cu totul, din care cauz a ajuns s fie plimbat n
fotoliu; suferea de un concurs de afectiuni ale oaselor, ale sirei spinrii, ale sistemului circulator,
complicate fenomene medulare pn la urm, boli aprute totdeauna mai multe deodat, si
tratamentul unora era contraindicat pentru celelalte. Nu o dat s-a internat n spitalepentru
sptmni, pentru dou luni; uneori, deodat ncepea s umble prin camere, zmbea; vara si-o
petrecea la Uzkoe: mai nti ntr-un sanatoriu academic scump, apoi banii mputinndu-i-se, pur si
simplu ntr-o izb. Mergnd la el si nc ntr-o perioad cnd se simtea mai bine, nu puteai sti
dac-1 gsesti stnd pe scaun sau stnd lungit pe pat. Cu duiumul se abtuser bolile asupra lui,
ca asupra celui iubit de Dumnezeu, aproape mai multe dect asupra biblicului ov, dar niciodat
nu se scandaliza de situatia lui, ci zmbea supunndu-se smerit vointei lui Dumnezeu. De statur
era mic, iar lungit n pat si ncovoiat de boli, semna cu un ghemulet absolut neajutorat, aducnd
tot mai mult a copil.
n ciuda faptului c se manifesta rar n lumea stiintelor sociale, Kobozev se afla permanent n
dizgratia administratiei, tiprirea lucrrilor lui nu era ncurajat, si numai niste discipoli energici
obtineau, prin drzenia lor, finantarea activittii laboratorului. ar studiile profesorului, care
depseau cadrul ,slujbei" lui, nu erau ctusi de putin ncurajate, pentru ele nu se gsea loc, asa
cum n tara sovietic nu se gsea loc pentru nimic original. Kobozev fcuse studii
102
privind raportul optimal (2:1) pentru orice cercetare raportul dintre tenacitatea vectorial si
pasivitatea brownizat. Crui plan stiintific puteau s-i corespund asemenea studii asupra unui
asemenea raport abordat n general din punctul de vedere al vietii si al naturii? Era un noroc dac
unor asemenea studii li se fcea loc n Buletinul cercettorilor naturiio revistut necitit de nici
unul dintre cei cu activitate stiintific, revistut care nu stiu de ce n-a fost suprimat n epoca
tarist. Ctre anul 1948, absolut independent de Wiener, nestiind nimic despre lucrrile acestuia,
Kobozev a elaborat de unul singur, n cu totul alt terminologie si metodologie, ceea ce dincolo
de ocean a devenit cibernetica si care peste opt ani a ptruns si la noi. Kobozev era un autor la
fel de nepublicabil ca si mine dar mie, cu temele mele, nu-mi prea ru, ns de ce nu-1
publicau pe el, pe naturalist? A fi tinut n permanent cu lactul la gur, a fi osndit la mutenie
permanent, a fi pus permanent n imposibilitate de a-ti anunta prin pres descoperirile, toat
aceast constrngere se suprapunea, exasperant si apstor, bolilor lui deprimante si strii lui de
captiv ncarcerat ntr-o camer fr aer, aproape fr lumina zilei, ntr-o camer ce ddea spre o
strad duduind de automobile de la cinci dimineata pn la dou noaptea.
si cu toate acestea n ultimii ani a fost n stare s scrie o strlucit lucrare intitulat Cercetare n
domeniul termodinamicii unor procese ale informatiei si ale gndirii (1971, editat de Universitatea
de Stat din Moscova): n URSS a fost publicat din nebgare de seam, n strintate nu a fost
tradus tot din nebgare de seam, n aceast carte, el a reformulat, din punct de vedere
termodinamic, toat cibernetica si a dat fundamentarea termodinamic a existentei lui
Dumnezeu.
Dup ce a citit nuvela van Denisovici, scoas de samizdat, a nceput s se intereseze foarte tare
de mine. Pe prima mea sotie, care-i fusese doctorand, a rugat-o s-i mijloceasc o ntlnire cu
mine. nc de la prima convorbire am cptat ncredere unul n cellalt, si de atunci s-au adncit
treptat convorbirile noastre din acele putine seri cnd zboveam la el. Am nceput s-i dau s
citeasc manuscrise de-ale mele nc necunoscute de altii; era un cititor srguincios si analitic.
Reiesise de la sine ct era de greu s asiguri pstrarea tuturor acestor manuscrise; si el a fost
acela care a propus amenajarea unei ascunztori, dar a uneia amplasate nu la nde-mn, ci
undeva n adncime. Aceasta mi si era de trebuint mai
103
mult ca orice. Coincidenta foarte profund a vederilor noastre m fcea s-i ncredintez, fr
rezerve, orice lucrare de-a mea. Kobo-zev, cu credint si fermitate, a pstrat din 1962 pn n
1969 toate exemplarele de baz ale tuturor principalelor mele manuscrise (nu la el, ci la sora
cumnatei fratelui lui care pierise n nchisoare; pe ea eu n-am vzut-o dect o singur dat si nici
mcar nu-mi amintesc cum o cheam, dar i snt recunosctor pentru totdeauna. Mi le aducea si
le ducea fiul ei, Aliosa, dup ce se fcuse mare). Aceast ascunztoare, la vremea aceea, era
cea mai complet si pentru lucrri neterminate, pentru schite si creionri pe care oricum nu
puteam n nici un chip s le tin acas. Ea era ca o temelie solid pentru toat activitatea mea:
certitudinea c toate ale mele se vor pstra, orice s-ar ntmpla cu mine.
n 1969, toate aceste manuscrise le-am mutat la Alia.
Oricare dintre conversatiile mele de sear la Kobozev includea referiri la neastmprul inteligentei
lui, aflat n miscare perpetu. Problemele, el le cntrea cluzit fiind de o gndire proaspt si
independent. Era pasionat de Dostoievski, de Vladimir Soloviov. Colosale, neobisnuite idei mi
ddea, reparnd avariile aduse traditiei si ajutndu-m s ies din ignorant. Foarte acut resimtea
naufragiul spiritului rus n secolul al XX-lea. n materie de religie, era un ortodox simplu, fr
complicatii, i plcea s m descoas asupra ideilor-cheie ale viitoarei mele opere cu subiect din
istorie. Cel mai adesea m eschivam: nu cu idei si abordeaz un romancier materialul, ele se
cristalizeaz n nsusi procesul creatiei. El insista: bun, si totusi, cum altfel! Cu revolutia din
februarie cum e? Cum e cu rsturnarea tarului si cu nsusi principiul monarhiei? Revolutia din
februarie includea n sine cu necesitate si pe cea din octombrie? si de ce att de micile retrageri
din timpul acelui rzboi preau niste catastrofe, iar cele att de mari din timpul acestuia din urm
snt tolerabile? Da, Kobozev mi deschidea capul si spre probleme si spre domenii pe care eu, din
cauz c o tineam tot ntr-o alergtur, n-as fi reusit s le cuprind. Multe si nepretuite lucruri as fi
putut s culeg de la el, dac n-as fi fost atunci ntr-o asemenea tensiune. Desigur, cu timpul urma
s rspund la toate acestea, dar ntruct simtea c n-o s mai apuce s citeasc opera mea
viitoare, Nikolai vanovici se grbea s discute anumite aspecte ale ei.
104
ntlnirile noastre aveau loc totdeauna seara, si nu devreme, si totdeauna trebuia s m grbesc
pentru a prinde trenul de noaptea trziu, si s nu spun niciodat tot ce aveam de spus.
L-am invitat s participe la culegerea Voci din strfunduri. Voia s scrie. Dar n-a mai gsit puterea
s-o fac.
Coloana vertebral nu-1 mai ajuta deloc. Prin Rostropovici i aduseserm o curiozitate de medic
din Kazahstan, dar degeaba. si cele mai noi medicamente strine i le procuraserm, dar s-1
scpm de boli nu s-a putut. Tot anul 1973, Kobozev 1-a petrecut deja n lupt cu moartea, ntr-o
stare de semiinconstient.
S-a ntmplat ca, pe ruta pe care kaghebistii m-au dus de la Lefor-tovo la aeroportul seremetievo,
s trec tocmai pe Tverskaia-am-skaia, pe sub ferestrele lui, si mi-am adus aminte de el chiar n
acel moment, am tras cu coada ochiului la poarta lui, pe unde, adesea cu manuscrise asupra
mea, intram totdeauna pe ntuneric, ca s strbat apoi o curte, asigurndu-m de fiecare dat c
nu m urmreste nimeni.
si peste o lun a murit.
Veniamin Lvovici si Susanna Lazarevna Teus
ntre ei era o mare diferent de vrst, diferent pe cale de a se sterge la vremea cnd i-am
cunoscut eu (aveau deja un nepot, iar fiul preda matematica la institut, ca si ambii lui printi).
Veniamin Lvovici, dup cum mi povestea el acum, autoflagelndu-se, fusese n tinerete un
nversunat ,comunist fr de partid"; n anii '30, cic, ar fi socotit c era un act de bravur s
informeze GPU despre activitatea dusmnoas a cuiva (asta nu nseamn c, efectiv, a si
procedat asa; el nu voia dect s dea o idee despre atmosfera general, comunizant). storia
luase o asemenea ntorstur nct acum nu toti erau capabili fie s-si aminteasc, fie si s
cread ei nsisi, fie s dea dovad de brbtia de a spune pe nume lucrurilor de dinainte, dar el le
spunea. Pe Susanna, tatl ei, Lazar Krasnoselski, o educase n spiritul unui iudaism riguros (n
primii ani ai puterii sovietice, ea si lua prietenele de la scoal si le ducea la Pastele evreiesc
dar aceasta s-a terminat cu o blnd mustrare). Mai trziu, toat aceast mentalitate s-a subtiat, a
disprut, sub imperiul ideologiei de atunci. Cu sotul nu avea divergente. Tot cercul lor era alctuit
din oameni crora epoca sovietic le adusese prosperitate: vrul primar al Su-sannei Lazarevna
era mare procuror, nsusi Veniamin Lvovici era laureat al premiului Stalin (n domeniul industriei
aviatice) si profesor.
Furtuna s-a dezlntuit asupra lor, ca si asupra multora, la rscrucea anilor '50, cnd au nceput
persecutiile antievreiesti. Timp de ctiva ani, Veniamin Lvovici a trebuit s mearg s predea la
Riazan, Susanna pstrndu-si buletinul de Moscova, dar locuind si ea la Riazan. Se schimbase
epoca se schimbaser si Teusii, amndoi, si naintea multora: ncepuser s considere ca
rusinoase simpatiile lor anterioare pentru comunism, si tot mai constant le umplea pieptul si tot
mai profund se lsa asimilat n ei binomul credint-iubire
106
pentru srael. si n diferitele momente speciale ale vietii, n divergentele psihologice ale sotilor,
acest ptimas sentiment comun i-a unit trainic si a astupat complet acea fisur periculoas,
aprut atunci cnd Veniamin Lvovici, iesind la pensie la nceputul anilor '60, fcuse pasiune
pentru antropozofie, ndeletnicire prnd a-1 ndeprta pe om cu totul de viata ,normal" a tuturor
celorlalti iar Susanna a rmas pn la sfrsit femeia laic, natural, iubitoare de viat.
La Riazan, Teusii fcuser cunostint cu N.A. Resetovskaia si cu brbatul ei de-atunci. Ei au
rmas prieteni cu N.A. si dup ce s-au ntors la Moscova.
n 1960 m-a cuprins pentru prima dat disperarea din cauza lipsei de perspectiv a activittii
mele literare clandestine: eram ca ngropat de viu, rarii tovarsi de lagr care veneau la Riazan
nu pretuiau cele scrise de mine; sotia, ncntat de Cerc, gsea c van Denisovici era ,anost,
monoton", iar Lev Kopelev spusese: ,realism socialist tipic". Prin Kopelev aveam atunci unicul
acces la lumea literar, dar asa cum n anul 1956 el mi respinsese tot ceea ce adusesem din
deportare, tot asa acum, dup ce a fost la Riazan, mi-a refuzat si tot ceea ce am scris n
continuare, inclusiv Cercul. Eu ns eram convins c toate aceste scrieri nu snt chiar asa de
slabe, dar dup doisprezece ani de munc solitar aveam nevoie s le mai testez pe cineva, n
toti anii de dup eliberarea din lagr m-am simtit, n libertatea acordat de regimul sovietic, ca un
captiv ntr-o tar strin; rudele nu erau dect fosti detinuti mprstiati prin toat tara, siliti s se
dea la fund; tot restul era ori puterea asupritoare, ori masa asuprit, ori intelectualitatea sovietic,
tot cercul cultural care prin minciuna lui activ slujea opresiunii comuniste. Un cerc sau un grup
social care s m poat citi si accepta, eu nu-mi imaginam. Dar, desigur, puteau fi si exceptii
fericite, ntlniri diverse. Sotia mi-a propus s ncerc s-mi dau manuscrisele s le citeasc Teusii,
care se numrau printre cunostintele ei. La sfrsitul verii lui 1960 ne-am dus la dacea lor de lng
Moscova.
Am dat, ntr-adevr, peste un cuplu exceptional, peste niste foarte interesanti parteneri de
conversatie: sotul un om cu niste judecti neobisnuite, ascutite, extrem de liber exprimate,
viznd nu numai domeniul politic, ci si cel spiritual; sotia o femeie fermectoare, delicat,
emannd afectivitate din toat fiinta ei. Am observat eu, ce-i drept, c el era cam confuz, c din
cauza grabei avea niste discontinuitti n idei, dar n discutie trstura asta era chiar simpatic,
107
si mai era la mijloc si un oarecare amestec de zpceal n probleme ale vietii de flecare zi
dar ce problem aveam eu? Doar aceea de a hotr dac le dau s citeasc. M hotrsem. si le-
am dat s-854 (o variant mai tioas a lui Denisovici) scrierea cea mai inofensiv pe care o
aveam atunci, ns pasul acesta a fost pentru mine foarte riscant: nc niciodat nu lsasem
fereastr ntredeschis spre sufletul meu unui om pe care s-1 fi cunoscut att de putin si pe care
s nu-1 fi verificat pe baza datelor ce mi le soptea inima, n goacea mea, protejat si nchis,
ncepea s apar prin propria mea voint! ca un fel de fisur, anume acea crptur prin
care suier vntul si duce departe o tain de pret. Cstigam doi cititori, dar puteam s-mi pierd
munca tuturor anilor petrecuti n lagr, n deportare si ,n libertate", si chiar si capul.
Rezultatul citirii materialului cu pricina a fost exploziv. De-atta entuziasm, Veniamin Lvovici si
pierduse echilibrul si linistea. El a numit povestirea nu o simpl reusit artistic, ci un eveniment
istoric. si a fcut imediat un gest arbitrar: neconsidernd necesar nici mcar s m ntrebe, s-a
dus la amicul su, docentul Kameno-mostski, actualmente decedat, si nc la un docent, mai
vrstnicul lui prieten si ndrumtor n ale antropozofiei, lakov Abramovici (numele lui de familie nu
mi-1 amintesc, dar stiu c locuia pe strada suhov) s le ncredinteze si lor impresiile lui
despre text, s-1 citeasc amndurora. (ntr-o vreme, mai la nceput, 1-a dat spre citire si fiului
su.) si pe toti i-a cuprins exaltarea, iar V.L. repeta solemn: ,Acum slobozeste, Doamne, pe robul
tu!" Dup aceea, nici ei, nici Kamenomostski nu s-au putut abtine si au venit mpreun la
Riazan. Despre lakov Abramovici nu mi se spusese nimic, stiam c textul fusese citit de
Kamenomostski. (si printre alte laude a fost si afirmatia lor c i-a miscat delicatetea eroului
principal si a autorului fat de Cezar Markovici. Kamenomostski a rostit o fraz care mie mi-a
sunat atunci straniu: c, dup prerea lui, prin aceast trstur, povestirea mea ,reabiliteaz
poporul rus".) si acum amn-doi voiau s citeasc. Nu le mai dau ceva de citit? Nu mai am vreo
noutate? m ntrebau ei.
Dar pe mine tare m-a socat aceast scurgere neasteptat! Mi se strngea inima ca de o mare
nenorocire, ca de o prbusire care s-a si produs. Dar cine i-a permis! si zmbeste asa de senin
ca si cnd nu s-a ntmplat nimic: toti se bucur, alt reactie nu au. O, ce greu e s iesi din
clandestinitate!... Cteva zile le-am petrecut
108
sub apsarea acestor gnduri. De ndreptat ceva, nu mai era posibil. A trebuit ca treptat s m
mpac cu aceast bres, cu lrgirea cercului celor care stiau despre ce este vorba. Scurgerea,
ntr-adevr, nu s-a produs. Treptat m-am obisnuit cu situatia.
Scurgerea nu s-a produs, dar au aprut cititori inteligenti, sinceri, seriosi. Povestirea mea a
fost apreciat imediat ca epocal pentru ei, pentru literatura sovietic si pentru tar. Autorul
care, la drept vorbind, n sinea lui asa si gndea despre sine cum era s nu se nmoaie? S-a
creat un mic anturaj, n care se citeau si se discutau una dup alta scrierile mele. Sotia lui
Kamenomostski, fost, dup cum s-a aflat, actrit la Mali teatr, a chemat pe cineva de acolo; eu
citisem n apartamentul lor Luminare n vnt, ce-i drept, nu cu mare succes, nssi hotrrea mea
de a-1 oferi pe Denisovici spre publicare n Novi mir se maturizase n mine datorit nu numai
impulsului dat de congresul al XX-lea, ci si succesului neasteptat pe care aceast povestire l
repurtase cu un an mai devreme n cercul restrns al prietenilor familiei Teus. Acest microsucces
mi-a dat certitudinea c nuvela va fi acceptat de cei care n-au fost detinuti. (Alte divizri, curente
mai mrunte n societatea cultivat, eu nc nu presupuneam c ar exista, nu concepeam.)
Asa s-a si creat atunci la Moscova singurul grupulet de cititori, apropiat mie. si cnd peste un an
m-am afirmat n Novi mir si n-am mai fost o oarecare pietricic rotund n prundis, unul dintre
milioanele de fosti detinuti mi-am adus (n picup) de la Riazan la familia Teus al doilea (primul
era deja la Kobozev) set de texte dactilografiate si fotocopiate. (Pentru fiecare text aveam
fotocopie executat de mine nsumi, pregtit pentru a fi expediat peste granit sub
pseudonimul Stepan Hlnov si retusat n locurile prea autobiografice, care ar fi putut s m dea
de gol. Dar prietenia cu Novi mir mi s-a oferit din plin si mi-a redirectionat toate planurile.
Dac toate acestea se pstrau la Teus, era firesc si s-i permit s le citeasc pe toate la rnd. Un
entuziasm asemntor celui strnit de van Denisovici i-a produs stiu tancurile adevrul. Pornind
de la Captivii, el mi fcea consideratii si observatii cum c din negarea bolsevismului nu se poate
simpatiza n nici un caz cu miscarea Albilor din rzboiul civil: n rzboi, chipurile, poporul ar fi fost,
stihinic si unanim, alturi de Rosii si nu ntmpltor bieti de nousprezece ani erau promovati n
posturi de comandanti de regiment. (Tot asa considera c dreptul colhoznic asupra pmntului
este o
109
performant categoric n utilizarea pmntului. Mari sperante si punea n varianta iugoslav a
socialismului. Toate acestea rmseser n el, ncrctura conceptual a vietii pe care o trise se
sedimentase n el.)
Veniamin Lvovici, iesit de curnd la pensie, trupeste mai bolea din cnd n cnd, dar
intelectualiceste era plin de vigoare (cunoscuta remarc sovietic: la pensie ori mori, dac deja
te-ai transformat ntr-un automat care munceste, ori nfloresti, dac ti-ai pstrat cele omenesti).
De-acuma, principala lui preocupare era antropozofia, citea una dup alta crtile lui Rudolf
Steiner, ntocmea conspecte ale manuscriselor antropozofice ale acestuia si ale altora (si foarte
struitor ncerca s m atrag si pe mine, dar n-a reusit). Antropozofia i ddea o nalt viziune
general si permitea aplicatii speciale si iat, dup ce niciodat nu se interesase de teoria
literaturii si de profunzimile limbii ruse, el se ocupa acum cu studierea limbii lui van Denisovici
si analiza, ntr-o abordare proaspt si sensibil, sonoritatea cuvintelor si multitudinea de straturi
a semnificatiei lor. Aceast lucrare, ncredintat de el samizdatului, era citit cu plcere. El nsusi,
din proprie initiativ, a purces aproape imediat la al doilea articol: ,Soljenitn si misiunea spiritual
a scriitorului", n acest articol, el arunca o privire asupra epocii staliniste, ncadrat n tabloul
general al istoriei universale. Fiind ct p-aci s-i spun pe nume antropozofiei (,nou-nscuta
stiint a spiritului", ,indicatii din stiinta spiritului"), el, expunndu-i ideile esentiale, ntredeschi-dea
o fereastr spre sine nsusi. Ce-i drept, politiceste era prudent, niciodat n-a folosit cuvinte
precum: ,socialism, leninism, comunism, putere sovietic". (De altfel, aici, probabil, nici nu era
vorba de prudent, ci de rmsite ale anterioarelor lui convingeri orto-doxiste, fiindc el era sincer
cnd rostea sintagme si fraze precum nocivitatea micii proprietti n agricultur, ,crimele comise
de Biseric de-a lungul istoriei", ,clii albgardisti taristi", cultul conductorilor revolutiei, ,din cele
spuse nu rezult deloc c toat cauza revolutiei a fost fals si vicioas din capul locului...
Revolutia s-a produs si, prin urmare, a fost un act necesar al istoriei, o fapt a unor forte spirituale
superioare"...) Aprnd povestirea mea de atacurile deja declansate atunci de ctre oficialitti,
Teus, ce-i drept, gsea n suhov ,o slab dezvoltare a gndirii si o personal libertate moral", dar
pentru Tiurin trecea cu rea-voint. Dar citind n acest timp deja multe lucrri de-ale mele pe care
nimeni nu le citise, si avndu-le
110
n fata ochilor, V.L. nu putea s se abtin de la a face aluzii la faptul c n anii activittii mele
literare clandestine scrisesem ,probabil si alte lucruri, nc necunoscute nou"; si deja fr nici o
fereal cita n articol bucti ntregi din poemul meu despre viata de lagr, nepublicat nici pn azi,
nemaicitit de nimeni, si multe fragmente din scrisorile primite de mine de la cititori; toate acestea
alctuiau o parte important a articolului si cu att mai mult atrgeau privirile KGB care-si putea
spune: autorul este, fr ndoial, foarte apropiat lui Soljenitn. ns aceste articole, aceast
orientare a muncii lui constituiau acum pentru Teus obiectul de interes al vietii lui si ce inim
trebuia s ai ca s-i interzici aceste lucruri? Dar ct de nebun s fiu eu ca dup toate acestea s
mai pot lsa n pstrarea lui manuscrise de-ale mele? O asemenea greseal nu mi se poate ierta.
Custodelui unor manuscrise secrete nu i se potriveste nicicum rolul de recenzent public al
acestora. Bine ar fi fost ca articolul, o dat scris, s fie tinut secret. Dar avnd ceva important din
punct de vedere spiritual, V.L. nu putea s reziste dorintei arztoare de a-i mprtsi cuiva ideile
lui pe tema n discutie. si acest al doilea articol V.L. a nceput s-1 dea spre citire deocamdat,
se pare, numai unor ,alesi". Dar, n mod irezistibil si stihinic, articolul si asa a nceput s ias la
suprafat, numai c sub pseudonimul ,Blagov". Aflndu-m la Moscova, eu, ncrcat cu sacose
grele cu alimente, fceam, acum de fiecare dat, un lung ocol ca s ajung pe Mtnaia la Teusi,
unde nu era nevoie s m ascund, s m prefac, ci unde era atta cald cordialitate si unde
puteam s povestesc absolut deschis despre ntmplrile mele si s m sftuiesc. M atasasem
de ei. Erau asculttori excelenti, n special Susanna Lazarevna cu talentul ei de a se apropia de
oameni si de a-i ntelege. Ea era dintre acele femei care se caracterizeaz prin aceea c oricare
dintre ele, singur ntr-o companie, este suficient ca s-ti strneasc pofta de a povesti. Astfel, ei
au fost primii ctre care mi-am descrcat sufletul la Moscova, primii crora le-am povestit toate
peripetiile mele cu Novi mir si altele. Era ca si cum asupra Teusilor ar fi trecut traditia prieteniei si
a convorbirilor sincere pe care, deportat, o legasem cu Zubovii. Teusii mi deveniser asa de
apropiati, nct n 1964, cnd familia mi s-a destrmat din nou, ei au fost oamenii de ncre- t dere
si ai sotiei mele si ai mei, mediatori si mpciuitori. (Atunci fisura s-a ncleiat pentru nc sase ani
de chin.)
111
Dar caracterul strns al relatiilor noastre V.L. l ntelegea ca pe o mare libertate n a dispune de
manuscrisele mele nepublicate, n a le da s fie citite de rudele si persoanele apropiate, printre
care si de tnrul su prieten si discipol n antropozofie, lia Zilberberg, lucru de care eu de
asemenea nu stiam; se repeta acelasi procedeu ca si cu Kamenomostski n prima perioad dup
ce facuserm cunostint, n iunie 1964, Veniamin Lvovici, fr s m previn, fr s-mi cear
acordul, i-a chemat pe sotii Zilberberg s vin pentru a face cunostint cu mine n apartamentul
familiei Stein, unde eu trebuia s m ntlnesc cu el, si i-a prezentat ca pe rude ale sale.
n acei ani n care-mi tineam manuscrisele a Teusi si le povesteam cu de-amnunrul despre
toate cele (le desenam uneori si discutia mea cu Diomicev si rdeam de el; cred c tocmai de aici
i-a parvenit lui Diomicev la CC banda magnetic imprimat cu povestirea mea), ei locuiau ntr-o
camer, ntr-un apartament la comun, or dincolo de peretele subtire era un individ pensionat din
Ministerul de nterne!; e prost ca noaptea, m asigurau ei n legtur cu acest individ, si are o
fiic adult care e la fel ca el; tot ce e posibil, mi spuneam eu, si asa si era, dar totusi nterne! Pe
mine, fost detinut, cum de m prsise vigilenta? si asa de categoric! Ce-i drept, pe atunci la
Moscova nc nu-si punea nimeni problema interceptrii convorbirilor, nc nu exista acest
concept de ,microfon n tavan", n privinta aceasta nimeni nu avea temeri serioase. Dar... o
simpl spargere a ialei si o simpl perchezitie n absenta stp-nilor!... Nici nu pricepe individul
despre ce e vorba... vor sti ele Organele s-1 lmureasc, atunci cnd filajul va duce la acest
apartament. Acum m mir: ct de mult mi pierdusem simtul obisnuit al prudentei chiar cu Teusii,
cum am putut s-mi tin comoara la ei mai mult de trei ani! si n conditiile n care locuinta lor era
asa de nesigur si de nencptoare da, i-am mpovrat destul de mult.
mprudent era V.L. si cu convorbirile telefonice (ca, de altfel, si multi dintre noi, atta timp ct n-am
simtit foarte clar pericolul dar chiar si n statiunea climateric Druskeniki le povestea unor
oameni cu totul strini, unor cunostinte ntmpltoare, despre prietenia lui cu mine nu stiu dac
nu le-a spus si ceva despre niste scrieri nc nepublicate, n acest timp, un exemplar al celui de-
al doilea articol al lui a plecat, numai c fr stirea cui trebuia, dar se afla n mod precis la CC.
112
Dup ce am aflat despre aceasta V.L. mi spusese chiar atunci si eu luasem ca pe semnalul
unui pericol extrem la nceputul lui iunie 1965, mi-am luat lucrurile pe la Teus, am reusit s m
c-rutez cu picupul la Anicikovi, noii mei prieteni (schita 6). Asadar, trecnd prin faza obisnuitului
mers pe frnghie, fiind tint a tuturor ochilor si urechilor KGB totul s-ar fi terminat cu bine?
da, totul s-ar fi terminat cu bine pentru lucrurile mele, dac la transferul lor am fi verificat rafturile
din dulapul lui V.L. pentru ca s nu r-mn, din neatentie, ceva pe-acolo. Sau dac V.L. ar fi
ndeplinit cu strictete conditia pe care o convenisem cu el: din manuscrisele mele, pe care el n
permanent le scotea din picup ca s le reciteasc si s le recenzeze, s nu ia dect unul si, dup
ce 1-a folosit, s-1 pun neconditionat napoi. Dar, dezordonat de felul lui, V.L. luase, se vede
treaba, aproape vreo zece dintre manuscrisele mele, le scosese din picup, nu-1 mai pusese pe
nici unul napoi si, n general, uitase de ele. Eu am luat picupul, dar au rmas acolo piesele cele
mai incriminatoare: Banchetul nvingtorilor, versurile despre lagr, Republica muncii, ciorne de
nenlocuit si altele!
Dar si aceasta nc s-ar mai fi putut repara: cteva zile mai trziu, intentionnd s plece era var
ntr-o excursie, V.L. a dat peste periculoasele mele lucrri. El, printr-o telegram, nc mai
putea s m cheme de la Riazan. Totul s-ar fi putut repara dac V.L. ar fi fost pe deplin constient
de realitate si ar fi nteles toat primejdia care m pndea. Dar, cu totul imprudent, chiar
imprudent, el mi-a bgat toate secretele ntr-un pachetel si, fr s aib dreptul de a face chestia
asta, fr stirea mea, le-a dat s stea peste var la Zil-berberg, cu care legtura lui Teus era att
de n vzul lumii, nct la fel de bine putea s le lase n continuare n apartamentul lui. (Din lista
materialelor luate se vede c, pe lng acel pachet, era acolo si un paragraf pe care V.L. l
copiase n mod samavolnic din Arhipelag] Cu zece ani nainte de publicarea acestuia!)
Dar ce s-i faci! Faptul acesta i se prea att de neimportant, nct atunci cnd la sfrsitul verii am
fost la ei si apoi, din prostie, am adus de la Novi mir tot la bietii de ei geamantanul cu Primul
cerc, V.L. nici nu si-a mai amintit, nu mi-a mai spus c dduse peste aceste piese si le
ncredintase lui Zilberberg!
Zilberberg a avut un concediu mai lung si a lipsit deci mai mult dect Teus si kaghebistii 1-au
asteptat s se ntoarc. S-a ntors si n seara de 11 septembrie, ei au descins si la Teus, si la
Zilberberg.
113
Kaghebistii au confiscat Banchetul si versurile despre lagr. A fost lovitura cea mai cumplit din
cei acum deja mpliniti douzeci si cinci de ani ai mei de activitate literar conspirativ. S-au
ales praful si pulberea de eforturile nentrerupte, depuse timp de optsprezece ani. Dar cel mai
devastator era faptul c aceasta mi se n-tmpla ntr-un moment foarte delicat! Tot viitorul
Arhipelag nu-1 aveam dect ca pe o lucrare ce nc nu depsise faza de nceput, si erau si cele
dou sute si ceva de mrturii ale unor fosti detinuti, mrturii care nc nu-si gsiser un loc. si
toate acestea vor pieri acum? si nu vor mai fi fcute cunoscute niciodat de nimeni? si niciodat
aceste voci de dincolo de mormnt nu se vor face auzite?
mediat a trebuit s ard si materialele rmase la Riazan, or acolo erau si lucruri de nenlocuit,
pierdute acum pentru totdeauna.
Eram asa de suprat si de distrus! Din neglijent si din indolent, V.L. rupsese un fir urzit cu
mult rbdare, pe care eu l mpletisem din lumina crepuscular a celulei, prin gropi, mutri dintr-
un lagr ntr-altul, puscrii, deportri, sederi ilegale la Torfoprodukt si la Riazan l rupsese si
nici nu ntelegea ce fcuse si-mi propunea numaidect o sustinut colaborare pe mai departe.
Dar KGB lsa impresia c nu-1 cuta dect pe ,Blagov", autorul acelui articol. Acum erau chemati
la interogatoriu si Teus, si Zilber-berg. Primele convocri la Lubianka nu snt usoare; desigur
acest lucru era pentru ei un soc. Dar acel articol nu mirosea a prnaie. ar Balaurul, nu stiu de ce,
nc nu se hotrse s m frece cu smir-ghel. A gresit. si KGB prea s nu fi observat Banchetul
meu. Deocamdat. (Peste cteva luni s-a pus masinria n miscare.) Pn la urm ns ancheta n
cazul articolului lui Blagov a fost suspendat, dosarul lor clasat.
Dar propriile mele greseli m ardeau la ficati: cum de putusem s nu fiu ferm n salvarea cauzei
mele, mai din vreme! Mi-era greu s m mai vd cu V.L. M-am rupt de Teusi pentru mult timp.
A trebuit s treac ani si s se cicatrizeze rana, s se ndrepte lucrurile s nu pier, ba chiar
dimpotriv, s ies nvingtorpentru ca aceast amrciune s-mi treac si s devin posibil
rennoda-rea legturilor.
n 1970 am nceput s m ntlnesc din nou cu Teusii, desi fr cldura de altdat, mbtrniser,
erau bolnavi, inspirau compasiune. Prin aceasta, nu cu mai putin mrinimie a ncercat Susanna
Lazarevna s-o ajute si s-o linisteasc pe sotia mea n momentul rup-
114
tuni noastre familiale definitive, a gsit pentru acest demers resurse sufletesti. Veniamin Lvovici
avea tot mai des probleme cu sntatea si pierderi de memorie. Se grbea s-si termine lucrarea
n care investise multi ani si n care studia destinele evreimii, lucrare superioar n conceptie, cu
multe idei importante. Eu am citit-o cu interes si cu folos. Neavnd canalele lui, V.L. m rugase s-
i fac o fotocopie si s i-o trimit lui Zilberberg, ntre timp emigrat n Occident cu indicatia ,s fie
publicat fr nici o modificare, corectare, abreviere". M-am conformat si am trimis-o. Dar nu se
stie de ce n-a urmat nici un rspuns, mi-am zis c fotocopia n-a ajuns la destinatar (n realitate a
ajuns); n 1972 am pregtit un al doilea exemplar al ei. L-am expediat. Dar Zilberberg nu s-a
grbit s rspund nici pn n ziua de azi.*
* n 1976, Zilberberg a editat la Londra o carte care pe mine m-a uimit foarte mult: Discutie
necesar cu Soljenitn, titlul avnd aerul unei emanatii a comitetului de partid. Z. mi reproseaz
c eu stiam c arhiva mea era la el: pasmite, n timpul singurei mele ntlniri cu el (cu Z.) ,V.L.
ncepuse pe un ton calm s ne spun ceva si eu (Z.) am auzit cum el (V.L.) a spus la el,
artnd cu mna spre mine (Z.), iar dumneata (Soljenitn) ai dat aprobator din cap". Toat chestia
asta este o inventie mai trzie a lui Zilberberg nsusi: el, din neatentie (n-as vrea s spun c n
mod premeditat), ntlnirea o postdateaz din 23 iunie 1964 (mi-amintesc precis pentru c a fost
n ajunul plecrii mele n Estonia, unde urma s lucrez n timpul verii) n iunie 1965. A doua
eroare pe care el o face aici este urmtoarea: n 1965 i s-a ncredintat nu ,arhiva" mea, pstrat
normal si iat, la nevoie, transmisibil, ci fragmente ntmpl-toare ale ei, pe care Teus uitase s
mi le restituie si numai de aceea i le-a pasat lui Zilberberg. si pe aceste dou erori, Zilberberg
construieste multe dintre acuzatiile lui, n special morale, ctre care are o usoar nclinatie. Dup
prerea lui, evenimentul central a fost ancheta n cazul articolului lui ,Blagov" (de altfel
,tratamentul pe care ni 1-au aplicat nu amintea de anchetatorii stalinisti", ,nici unul dintre ei nu a
fost prea antipatic"); si, care va s zic, el a fost uluit de faptul c eu nu ,am dat fuga" imediat la
ei s ne sftuim ,ce si cum vom face mai departe". De altminteri, Zilberberg atunci ,nu cuta si nu
putea s-si dea seama de adevratul scop al perchezitiei". (Dintr-un motiv de nenteles,
Zilberberg a omis s mentioneze n procesul-verbal publicat al perchezitiei numele kaghebistilor,
pcat.) Dar de-abia acum, din cartea lui Zilberberg, aflu despre niste vizite suspecte pe care
persoane cu misiune special i le fceau lui Teus mai nainte, la nceputul lui 1965, ba pentru
,lectii de matematic", ba pentru ,o traducere tehnic"; si chiar despre o nregistrare a unei
discutii libere pe care Teus si Zilberberg o avuseser afar, nregistrare de mai multe ore fcut
pe band de magnetofon niciodat V.L. nu m-a prevenit n legtur cu acest episod si deci nici
eu n-am devenit mai atent. Greseste Zilberberg si atunci cnd afirm c la Secretariatul Uniunii
Scriitorilor,
115
Relatiile mele cu Teusii au fost, n ultimii ani, bune, desi prietenia noastr de altdat nu s-a mai
refcut, n mai 1973, Veniamin Lvovici a decedat.
n 1967, eu as fi fost primul care a rostit n public numele lui Teus. Realitatea este urmtoarea:
am rostit acest nume si pentru c pn atunci vorbitorii tribunelor fcuser gargar cu el deja de
multe ori, si faptul c am asociat n public numele noastre a ntrit pozitia lui Teus. Dar cartea
depseste cu mult cadrul acestor erori, ea transformndu-se ntr-o ^lipic mpotriva mea.
Lund fat de mine o atitudine profesoral, n urma unui episod de cincisprezece minute n care
mi-a fost bgat pe gt, el produce o sut cincizeci de pagini de amintiri si lmuriri, cu referire la
,cunostinte" apropiate pe care nu le numeste, persoane din planul al treilea si al patrulea, care
toate ,spuneau" nu stiu ce nu stiu cui. Zilberberg, cu permanenta lui lips de tact, cu aerele lui de
superioritate, d lectii, cu aplomb mi face mult moral (ca toti oponentii lasi, ne-omitnd s
loveasc n mine pentru declaratiile de cint si mrturisirile pe care le-am fcut public), si iat:
chiar vrea s-mi dea ajutor spiritual ca s-mi dobn-desc armonia interioar. Mie, fost detinut
suferind de deformarea iremediabil pe care mi-a provocat-o Gulagul (pozitie si a lui V. Laksin),
mi d lectii despre legile comportamentului moral ntr-o societate normal (sovietic): mpotriva
puterii sovietice, eu foloseam, chipurile, metode ,inferioare", pe cnd ar fi trebuit s le folosesc pe
unele dintre cele ,superioare"; ,n viata literar-social, eu am intrat", dup prerea lui, ,pe baza
unei minciuni intrinsece" (mpotriva PCUS) si ea ,transpare ca niste pete de rugin n
nsemnrile mele autobiografice si n multe manifestri publice de-ale mele, si a ptruns si n
operele mele artistice". (ar n manifestrile mele publice, el constat ,aberatia vizual att de
caracteristic" mie.) Comportarea mea n lupta corp la corp cu Puterea este ,fapt de om
sovietic": cum am putut eu s m umilesc prezentnd o informatie despre reabilitare (cnd pe mine
m declaraser ghestapovist)? Atunci de ce m-am recunoscut autor al Banchetului (si apoi nu
destinui c acesta este prea autobiografic),.. .,trboiul n jurul Banchetului". Vitelul el deja 1-a
citit, a nteles, n sfirsit, ce ran dureroas a fost pentru mine dezastrul din 1965, ce restant pe
viat a nsemnat pentru mine proiectul Arhipelagului nedus la bun sfirsit si al istoriei anului 1917
dar de ce, m ntreab el, n-am studiat cu ei tactica anchetei n cazul articolului lui Teus? Dac
Zilberberg a nteles att de putin si mrimea poverii mele de-atunci, si dimensiunea sarcinii ce
rspuns puteam s-i mai dau? Pe fiecare poet, si nu numai o dat n viat, trebuie s-1 ating o
copit de mgar. Este adevrat c nu i-am rspuns atunci: rspunsul i-1 dau numai aici, n
contextul relatrii despre toti nvizibilii.
Dar mai bine ar fi dac ar explica de ce nu a publicat, de ce a tinuit, de ce a dat deoparte
lucrarea pe care a primit-o de la Teus. Altminteri, despre prietenia lui cu acesta se exprim astfel:
,cel mai mare dar al destinului", ,s-a revrsat asupra mea sub forma unui har", ,afinitate
sufleteasc". Murind V.L., mai mrturiseste el, ,pentru mine ncepe o nou etap a vietii". Dar de
ce o fi decretat el c tocmai cartea nvttorului su nu trebuie s vad lumina tiparului?
(Adnotare din 1986.)
116
4 Estonienii
n van Denisovici am afirmat, prin eroul meu, c printre estonieni n-am ntlnit oameni ri.
Afirmatie, desigur, exagerat, pentru c si unii dintre ai lor au contribuit la aruncarea si
mentinerea Estoniei n bratele comunismului; unii dintre ai lor au fost si n Comisia Extraordinar
de la nceputurile regimului sovietic, dup cum au fost si asemenea estonieni care au ajutat la
nfrngerea albilor la Livni n 1919 (ce-or fi cutat ei acolo?) dar aceast mprejurare nu-mi
toceste sentimentul de om de lagr care-mi spune c toti estonienii pe care i-am vzut snt
oameni cumsecade, cinstiti, linistiti. (Dac ludenici, n 1919, ar fi avut curajul s le spun: ,snteti
independenti!" nu i-ar fi eliberat ei lui, poate, si Petrogradul?) Sentimentul acesta s-a nscut
din vinovtia noastr a tuturora fat de ei, din familiarizarea cu aceste sute si sute de necunoscuti
mie, vorbitori ai unei limbi necunoscute. Dintre ei, numai unul mi-a fost apropiat, unul ca un punct
luminos n fruntea acestei serii tovarsul meu de celul de la Lubianka, ArnholdSuzi, de atunci
disprut, pierdut, se prea, pentru totdeauna (nu mi-a parvenit dect un zvon cum c ar fi invalid
n sectia Spasski a Steplagului). Apoi pe la Ekibastuz a trecut meteoric eroicul si pitorescul Georg
Tenno, dar el era un estonian petersburghez, complet rusificat, ofiter de marin sovietic. (Despre
amndoi multe n Arhipelag.)
Cnd van Denisovici a aprut n Novi mir si eu sedeam ca un popndu la hotel ,Moscova", pe
fostul Ohotnii Riad, Tenno, printre primii, m-a sunat si a venit imediat la mine. n lagr nu ne
cunoscuserm de-aproape, dar apoi, trecuti prin proba tuturor celor ntm-plate, ne-am mprietenit
instantaneu. Atlet si gimnast, el se ocupa acum cu popularizarea ,culturismului" (cuvnt greoi
pentru dezvoltarea corpului uman), preda, tinea prelegeri. Dar si n aceasta el era
117
cel dinainte: dac nu putem s ne eliberm de ctusele noastre, arunci cel putin s ne pregtim
trupul pentru saltul viitor. Toti prietenii lui apropiati erau numai fosti detinuti (el este cel care mi-a
fcut cunostint cu Aleksandr Dolgan, pentru care era exemplu de conduit n lagr si n viat). si
sotia lui, Natasa Tenno, inghermanlandez din Petersburg, cndva o femeie fragil, cu prul de
culoarea inului, era si ea acum o fost detinut, trecut prin multe ncercri, si ea, ca si sotul, cu
zece ani de privare de libertate executati. Profesa aceeasi filozofie ca noi toti: eterne snt lagrul,
nchisoarea, lupta, clii comunisti, iar viata n libertate este o ciudtenie vremelnic. (Scriind n
Arhipelag despre sotii Tenno n libertate, am artat c ei nu se puteau stabili n nici un loc,
peregrinau: ,locuim cnd ntr-o zon, cnd ntr-alta" spuneau ei.) Astfel, dintr-o dat, ne-am
mprietenit prin spirit, nu a fost nevoie de munc de lmurire cu nimeni, si eram gata s facem
front comun n fata primului pericol care s-ar fi ivit.
Din afluenta de scrisori de dup Denisovici am pescuit o dat si scrisoarea de suflet a lui Arnhold
Suzi: toat familia lui fusese deportat n Siberia, numai recent li se permisese, se vede treaba,
s se ntoarc, dar fr dreptul de a locui n oras; se opriser undeva ntr-un ctun, lng Tartu.
Sotia i-a murit de cancer.
n vara lui 1963 ne-am vzut la Tartu minunat orsel medieval, universitar, cu numeroase
inscriptii latinesti, cu un munte-parc la mijloc. Tot asa de sever si clar era privirea lui Arnhold
luha-novici, ca odinioar a Lubianka, prin aceiasi severi ochelari cu ram de baga, dar si
pierduse vigoarea fizic, declin la care se aduga cruntetea prului si a musttilor. Sotia i
murise deja; din ctun a venit singur a ntlnire; Arno, fiul su, o ducea greu la Tartu, ne-avnd
locuint, iar fiica ffeli, venit de la Tallin si profitnd de neatentia autorittilor, obtinuse cumva
aprobarea de a locui si ea acolo. Despre acesti copii acum Amo era cstorit, iar Heli avea un
bietel ascultasem cndva o poveste n celula de la Lubianka. Lipsea numai fratele lor mai
mare, Heino: plecase cu nemtii, iar acum tria n Statele Unite. si familia lui Suzi, nearanjat,
dispersat, era nc una dintre cele fericite: unora, asociati cu el n jurul ineficientei ,cauze" a
crerii unei Estonii independente, nici acum, dup douzeci de ani, nu li se permitea s se
ntoarc n patrie; iar multe familii deportate rmneau nc n Siberia. si n mijlocul acestui popor,
n mijlocul acestei trisoare, a fost aruncat ca o scnteie traducerea
118
lui Denisovici, prima traducere n URSS, editat n cel mai ieftin tiraj de mas; mi-a rmas n
minte un calcul: o carte la patru-cinci familii, deci incomparabil mai mult dect pentru cititorii de
limb rus. Cartea aceasta, au citit-o n Estonia aproape toti si acum eram nconjurat aici de o
atmosfer familial, de o cordialitate total, cum nu mai ntlnisem niciodat n lumea sovietic.
Datorit si faptului c atunci n Estonia spiritul sovietic era slab, te simteai n tara aceasta mai
acas ca oriunde, (n partea ruseasc a Uniunii, acel spirit nc asteapt s se primeneasc, s
se primeneasc.) si mi-am dat seama c nu pot s plec de aici cu una cu dou si pentru
totdeauna.
si deja n vara urmtoare, n 1964, dobndind un ,Moskvici" si umplndu-1 pn la refuz, m-am dus
cu sotia n Estonia ca s lucrez acolo n timpul verii. S-a ntmplat c noua mea colaboratoare
activ, E.D. Voronianskaia, din Leningrad, si petrecea verile tot n Estonia, si deja i se nchinase
un loc ntr-un ctun de lng Vra, ntr-o minunat zon cu lacuri. Acolo ne-am pus la lucru cele
trei perechi de mini: n ctun femeile dactilografiau cu schimbul varianta Cer-cului-87, mai
urzictoare n multe detalii ale ei; iar eu locuiam ceva mai ncolo, pe un delusor mpdurit cu pini,
unde pentru lucru aveam o mas cu picioarele mplntate n pmnt; pentru acces era o potec
bttorit, iar n caz de ploaie te adposteai ntr-un cort. Prin niste crnguri linistite puteai ajunge
la un lac misterios. Pentru prima dat n viata mea am petrecut o var nu cu tracasri, cu
regim de concediu, cu constrngerea unor trambalri grbite, ci una cu portile larg deschise
pentru lucru. si ea, acea var, a rmas legat de Estonia, tar care mi-a devenit si mai drag.
Pregteam textul Cercului si n plus ornduiam, combinam din Mnturi si micul meu Arhipelag
anterior si noile materiale despre lagr, relatrile martorilor. si aici, pe dmbul de lng Vra, s-a
nscut forma definitiv a Arhipelagului mare si s-a cristalizat pentru mine o metod nou de
asamblare armonioas a unor materiale acumulate haotic.
M simteam asa de bine n Estonia nct m preocupa n continuare ideea de a-mi aranja aici,
pentru orice eventualitate, un loc foarte secret, nu oriunde, ci la ai mei. Ratiunea cu prudenta ei si
inima-prooroac mi ddeau ghes s-mi pregtesc o Ascunztoare, n Uniunea Sovietic,
slujbasul statului nu poate s plece ntr-un loc stiut numai de el, dar eu acum cu dispens de
la scriitori, eliberat de obligatiile fat de scoalpot! si ne-am dus s ne vedem prietenii si n
acelasi timp s cunoastem locurile. ,.;,,v>,,
119
Ctunul n care locuia familia Suzi la ntoarcerea din deportare se numea Haava, era nu departe
de Tartu. Ei locuiau de fapt ntr-o cas ce apartinea Martei Martnovna Port, vduva unui savant
biolog. Lat-n umeri, aceast femeie, cu fata lat ce exprima hotrre, se remarca prin tria si
puritatea caracterului. Activitatea rposatului ei sot se caracterizase prin loialitate si apolitism; n
acelasi spirit crescuser si fiii ei, acum oameni cu cariere strlucite (unul era ar-hitect-sef al
orasului Tallin). Familia lor o ducea bine sub Soviete, asa c Martei Port, cluzit de sentimentul
matern si de instinctul de autoconservare personal, i-ar fi fost mai simplu s nu sprijine niste
ilegalisti. Dar ea a adpostit o familie czut n dizgratie precum cea a lui Suzi, adpostise si alti
estonieni pe care-i ruinase deportarea, iar acum fr pic de sovire mi propune pe loc s vin n
secret la Haava si s lucrez aici ct poftesc. Foarte bine era aici: patru camere spatioase si nalte,
cu ferestre uriase, cu sobe vechi, cu rezerv de lemne, puteai s-ti imaginezi ce plcut trebuie s
fie iarna aici... ar vara si priasul de alturi, si pduricea, i multumisem, dar am lsat totul
pentru mai trziu si, pregtindu-m s plec si eu nsumi necreznd c va trebui s m folosesc
vreodat de aceast ofert, nu-mi ddeam seama ct de curnd se va pune problema.
Dup aceea ne-am dus la Piarna. Acolo Tenno si sotia erau oaspeti ai lui Lembit Aasalo si
acesta fost detinut, un tnr care se mprietenise cu Tenno n lagrul disciplinar siberian Andziuba
din perioada deja post-stalinist. Era lagrul n care autorittile trimiteau elementele cele mai
incorigibile. Lembit primise acest nume n cinstea unui erou al eposului estonian si, cred, pe
merit, n acel an, el, probabil, nc nu mplinise treizeci de ani, dar era uimitor prin aliajul de
experient de lagr, absolut stpnire de sine, excelent pricepere n ale politicii, dragoste de
Estonia si nzuint fierbinte spre restabilirea vietii firesti si a istoriei acestei tri, precum si
remarcabila capacitate de munc. Era pedolog si, dup ce si-a luat diploma n aceast profesie, a
nceput un curs de istorie la universitatea din Tartu, dar fr s ntrerup activitatea care-i asigura
existenta; si cu toate acestea, locuind n oras, sustinea cu propriile lui forte gospodria ce-i
revenise ca mostenire la Rae, la optzeci de kilometri de oras: l durea inima vznd cum moare
Estonia ctunelor si cum tineretul pleac la oras. n timpul ,liber" si completa biblioteca; noaptea
citea, ntruchipa concret idealul intelectualului care lucreaz cu pmntul, era si viguros trupeste,
si inteligent, si
120
bine fcut si toate aceste calitti trecuser prin proba dur a lagrului, unde fusese aruncat de
pe cnd era un bietandru. Eram convins c el va fi unul dintre cettenii de frunte ai viitoarei
Estonii independente. Numai, Doamne fereste, de nu 1-ar lua la ochi autorittile sovietice nainte
ca el s ajung asa de departe. Sotiei nu i-am artat drumul spre ctunul lui: ca s n-o mpovrez
cu lucruri ne care nu avea nevoie s le stie, i-am pus conditia ca, n timpul cltoriei spre acea
destinatie, s stea culcat pe bancheta din spate si s nu priveasc drumul, n aceeasi var,
Lembit sosise la noi lng Vra si cinase mpreun cu Voronianskaia, creia i-1 prezentasem sub
un nume fals.
n acel adpost de rezerv, si mai dosnic si mai tainic, eu aduceam a doua oar si o mas
pliant. Aceast cltorie n-a fost fr peripetii. Lembit cu Evi, sotia sa, si cu un estonian, de
meserie so-bar, trebuiau s mearg n ctun ca s mute o sob. Au mers n masina mea, Tenno
fiind si el cu noi. Eram ntr-o curs vesel pe sosea, la un moment dat am cotit pe un drum
noroios spre ctun. Eu n-am redus viteza, masina a nceput s patineze, din neobisnuint am n-
trziat s iau piciorul de pe acceleratie. si, n masin fiind, ne-am pomenit alunecnd de pe un
povrnis ntr-un mic lac, si mai s ne ducem la fund. S-a nimerit ns sub masin un bustean, un
copac tiat plin de crengi, suficient ca s n-o lase s se duc la fund, insuficient ca s-i distrug
cu totul bara de directie. Slav Domnului c am scpat teferi! Ne-au scos cu ajutorul unui tractor,
trebuia s reparm masina. La statia de service, un estonian lungan, de o neglijent neestonian,
a scpat n capul meu si al lui Tenno o foarte grea ram metalic de la o estacad: lui Georg
aproape c i-a zdrobit umrul, iar mie mi-a adugat o cicatrice la rdcina nasului. Cu toate
acestea i-am ndrgit pe estonieni pe ei nu te poti supra nici pentru asa ceva.
n toamna aceea a fost rsturnat Hrusciov, iar situatia mea s-a agravat. La nceputul primverii lui
1965, ne-am dus din nou n Estonia, n ctunul Martei, am zbovit acolo zece zile, m-am adaptat
locului a fost bine. si aici am dactilografiat ultima variant a Tancurilor, si tot aici mi-am lsat,
pentru orice eventualitate, un lucru la care tineam foarte mult: Masinuta de scris ,Rena"
Rheinmetall. (Pe ea mi-am btut singur de cteva ori toate crtile raele de tain, mai strns dect
la un interval, respectnd pauzele la
121
fiecare rnd, potrivind cu mna mrimea intervalului. si, btrn si ea, m serveste si astzi, n
exil.)
La 13 septembrie 1965 s-a dezlntuit furtuna asupra mea. Mi-a parvenit stirea despre dezastrul
cu arhiva de la Teus, eu avnd n timpul acesta toate materialele si manuscrisele Arhipelagului
asupra mea. Totul era sub form de petice de hrtie si fragmente, ne-fiind scris ca lumea dect
Ocna. Dar la data de care vorbesc, acest estonian spate al frontului se consolidase ntr-att nct
nici nu m-am gndit la o alt solutie de salvare a comorii mele, la un alt refugiu unde s-mi fi
terminat opera, dac scpm dect, fireste, la Estonia. sedeam la Rojdestvo n vzul tuturor
asteptnd de la o or ia alta s fiu arestat sau perchezitionat, iar la Moscova, la Bolsaia Pi-
rogovka, la Nadia Levitskaia, seara, pe ntuneric, Tenno o asteptase pe sotia mea de la care, n
lift, n mare tain, a primit tot ceea ce constituia atunci Arhipelagul. (Dac acesta s-ar fi prpdit,
cred c pentru nimic n lume nu 1-as mai fi scris, n-as mai fi avut rbdarea si capacitatea de a-1
reconstitui. O asemenea pierdere este o catastrofa si o durere fr margini. Dar n toti acesti ani
de lupt istovitoare si de conspiratie, Dumnezeu m-a ajutat s nu-mi pierd munca unei perioade
att de ndelungate. Toat aceast operatiune cu Tenno a fost exceptional de bine gndit. A doua
zi, el, degajat, fr urmritori, a plecat n Estonia, si peste nc o zi totul a fost ascuns n ctun, la
Lembit. ar prin Heli (reusisem s le dau prilejul de a se cunoaste), Georg a anuntat c n iama
aceea era posibil ca eu s vin la Marta. si totul era pregtit n detaliu si m astepta.
Trecuse toamna neagr a lui 1965, nu m arestaser, n seara de 2 decembrie, dup ce am
plecat de la Novi mir si am ajuns la locuinta din oras a familiei Ciukovski, mi-am ras barba si m-
am urcat ntr-un taxi avnd la volan pe Liusa. (Curtea lor era foarte observabil; poate c nc de
atunci, vizavi de intrarea lor principal, exista, sub masca unui punct de agitatie, un centru
operativ al KGB, si s m fi ajutat raderea brbii? dar poate c nu m urmriser ndeaproape.
Nici pn n ziua de azi nu nteleg indecizia manifestat de KGB n toamna aceea, dar mi-o voi
explica eu cndva.) n trenul de Tallin, printre estonieni, m strduiam s tac, cu conductorul
foloseam expresii estoniene foarte simple, nc din lagr mi spuneau estonienii c semn cu ei,
iar n cltoriile mele prin Estonia observam de asemenea c lucrul acesta mi prindea bine.
122
La Tartu, orasul meu preferat, am ajuns ntr-o dimineat cu z-nad si chiciur, cnd vechea lui
universitate era foarte mpodobit si cnd, mai ales, orasul prea s se identifice total cu lumea
de dincolo de granitele URSS, cu Europa, si aceasta si datorit faptului c toti de aici evitau s
vorbeasc ruseste, iar eu, n mn cu un ghid de conversatie amatorist, nu impuneam nimnui
limba mea. Pe mine, desigur, m recunosteau dup accent, dar un rus care se strduieste s
nvete estoniana este asa de neobisnuit nct este mereu primit cu cldur, n aceast zi, lsnd
geamantanele a Arno Suzi, am umblat mult prin oras, cumprnd n stnga si-n dreapta alimente
s-mi ajung patru sptmni, si pentru prima dat n viat am avut senzatia c m aflu ntr-o
emigratie proteguitoare: parc as fi plecat de-a binelea din URSS, parc as fi scpat de hituiala
blestemat a KGB. Acest sentiment linistitor m-a ajutat s m apuc mai repede de lucru.
Tinerii Suzi se mirau de felul meu de a percepe realittile de prin partea locului. Ei stiau bine c
aici totul este radiografiat si c toate iscoadele snt la fel si c eu nsumi, aparitie deosebit de
singular printre estonieni, as putea s atrag bnuieli asupra mea si asupra lor ca gazde ale mele
(slav Domnului nu s-a ntmplat acest lucru, nu s-a aflat). Cu toate acestea, el nu ezita s m
adposteasc si s m ajute. Nu mai era nici chiar asa de tnr, trecuse de treizeci si cinci de ani
si deja chelise. Petrecuse deja sapte ani de cumplit deportare siberiana, unde avusese n grij o
bunic, o mam si o sor. Au urmat umilirile si ngrdirile rezervate celor ce nu prezentau
ncredere din punct de vedere politic: dificultti n a urma o anumit form de nvtmnt, n a
obtine aprobarea de a se stabili undeva, n a alege un loc de munc; toat viata lui n-a fost dect
o lupt pentru scuturarea jugului, cum s nu chelesti? Avea aptitudini exceptionale pentru stiintele
economice, pentru analiz, ar fi putut fi un savant sau, n cel mai ru caz, om de afaceri si
organizator dar a fost fericit s fac o munc inferioar de ajutor de sef ntr-un oarecare birou
de constructii, pentru faptul c i s-a dat apartament ntr-un bloc cu multe etaje, neizolat fonic,
rece, prost construit: trei cmrute, dintre care una era pur si simplu o cusc. n asemenea
conditii locuiau patru persoane (fiica, avnd deja trei ani, si o fat strin, de zece ani, pe care de
mil o luaser de la tar ca s-o creasc), la care se aduga Arnhold luhanovici. Acesta sedea o
lun aici la Tartu, la fiul su, o lun la fiica sa la Tallin (unde
123
regimul buletinelor de identitate nu-i permitea s zboveasc prea mult). si n aceste dou ierni
cu sosirile, cu plecrile, cu expeditiile mele dup alimente i mai deranjam si eu, uneori si
nnoptam la ei. Eu m grbeam totdeauna, Arno era si el prins totdeauna cu treburile prilejurile
de a vorbi ntre noi erau rare si scurte. El fcea ns consideratii foarte ptrunztoare despre
societatea occidental. (Ctiva ani mai trziu si-a cumprat o cas spatioas ntr-un ctun,
rzleat cum snt toate casele ntr-un ctun, si ce fericit era!)
A doua zi, cnd se ngn ziua cu noaptea, Amo m-a dus cu taxiul pn la Haava, el ntretinndu-se
cu soferul, eu nedeschiznd gura. Asa am nceput o viat de om tinuit, regim sub care am lucrat
dou ierni la rnd, 1965-1966 si 1966-1967: cu adevrat absolut inaccesibil KGB-ului si n afara
ariei de circulatie a zvonurilor. Marta Port nu le-a spus fiilor ei, nici n anii aceia, nici mai trziu, c
eu am locuit n ctun, n casa ei.
Ambele ierni au fost asa de asemntoare din punctul de vedere al modului de viat pe care mi
1-au prilejuit, nct amnuntele mi se amestec n memorie, n prima iarn am rmas aici saizeci
si cinci de zile, n a doua optzeci si una. si n aceste dou perioade, teancul materialelor si al
primelor capitole ale Arhipelagului s-a transformat ntr-o lucrare gata dactilografiat: saptezeci de
coli de autor (fr partea a sasea). Asa ca n aceste o sut patruzeci si sase de zile petrecute n
tain n-am lucrat de cnd snt, era ca si cnd n-as fi fost eu, cineva parc m minase, scrisese cu
mna mea, ca si cnd eu n-am fost dect percutantul resortului care sttuse strns o jumtate de
secol si care acum si dduse drumul. Nu citisem nimic, doar din cnd n cnd pe noapte cte o
foaie din blocnotesul cu extrase din Dai, si fiecare cuvintel mi era ca o foarte dulce pictur de
rou. Radioul occidental l ascultam numai n timp ce eram la mas, sau m gospodream, sau
fceam focul la sob. La sapte seara, deja frnt de oboseal, m culcam. La ora dou noaptea
m trezeam, complet refcut, sream din pat si la lumina intens a becurilor ncepeam s lucrez.
Ctre ultima parte a intervalului matinal, la ora zece, de obicei, aveam deja realizat norma de
munc pentru o zi plin, si imediat ncepeam norma a doua pe care pn la masa de la ora sase
o ndeplineam, n a doua iarn am rcit strasnic, am avut dureri si frisoane. Afar erau treizeci de
grade minus. Cu toate acestea spr-geam lemne, nclzeam soba, o parte din treburi o fceam
stnd n picioare, lipindu-m cu spinarea de soba nclzit n loc s-mi pun
124
cataplasme cu fain de mustar, o alt parte stnd lungit sub pturi, s' a?a am scris, cu treizeci
si opt de grade temperatur, singurul capitol umoristic (,Fostii detinuti o natiune"), n a doua
iarn, n principal, n-am mai fcut altceva dect s dactilografiez, dar cu multe mici modificri si
reuseam s fac cte o coal de autor pe zi! Un asemenea salt si un asemenea succes au fost
posibile numai pentru c m-am simtit eliberat de team si de constrn-eeri. n alte prti ale Uniunii
as fi rit cu teama c vor veni si m vor surprinde lucrnd la ceea ce lucram. Aici, n primele
sptmni ale primei ierni nc mai aveam o strngere de inim, nc nu-mi revenisem din socul
provocat de confiscarea arhivei (n greaua mea situatie am compus atunci trei rugciuni pe care
mi le-am notat). Nu mi-am pstrat nici o legtur cu lumea exterioar; n ce priveste cele ce se
ntmplau acolo, mi spuneam c, poate, casa mea era deja n curs de devastare despre
aceasta nu stiam nimic precis, iar radioul atunci nu informa asa de repede si amnuntit despre
persecutiile din URS S. Dar tot ce se ntmpla n lumea exterioar nici nu putea s m ating
pentru c m aflam n afara ei si m identificasem cu materialul meu tainic, si singurul, si ultimul
scop al vietii mele era acela ca din aceast identificare s se nasc Arhipelagul, chiar dac ar fi
fost ca de aici s mi se trag moartea. Heli Suzi, care n timpul acela m vizita uneori, mi-a spus
c las impresia cum c nu mai apartin de nimeni si de nimic n aceast lume, c m desprind si
merg, absolut de unul singur, nu se stie ncotro. Tocmai dup asemenea cuvinte a fost nevoie s
fac o cltorie prin toat Estonia pentru ca finalmente s ajung la Lembit, la Piarna s dau o
parte din manuscrise, iar o parte s-o iau; pentru mai mult sigurant nu tineam totul la mine. Am
cltorit cu un autobuz de noapte, timp de cteva ore, aproape fr opriri; lumina nu ardea n
interior, toti pasagerii motiau pe scaunele rabatabile, nimeni nu vorbea, nici un radio nu se
auzea; autobuzul negru alerga, de parc ar fi fost gol n mijlocul unui spatiu nocturn gol, doar
claxona si, cu farurile, punea n evident, n lungul soselei, pete albe de zpad. M vedeam ntr-
o situatie ca aceea n care m vzuse Heli: un autobuz gol (,peste Neva, peste Nil, peste Sena")
m ducea deodat prin toat lumea, m ducea pe mine singur prin ntunericul de crbune sau m
scotea cu totul din lume, eram gata pentru orice, numai s reusesc s termin Arhipelagul, chiar
dac, revenind n lumea exterioar, as fi
125
fost pus la zid. Acestea au fost sptmnile de vrf si ale victoriei mele, si ale nsingurrii mele.
n realitate, eram singur, n conditiile n care m ajutau, m pzeau asemenea prieteni
credinciosi?...
n deportare, Heli se mritase cu un brbat de vrsta ei, un esto-nian. Dup ce s-a ntors acas, el
a devenit un artist cunoscut. Pe ea a prsit-o. Fiul luhan a rmas la ea. O salva minunata
cunoastere a limbii germane, pe care o preda la conservatorul din Tallin; locuia n afara orasului,
la niste rude, ntr-o vechitur de cas prin care trecea vntul fluiernd; apa o aducea din curte, cu
gleata, pn la etajul unu, si tot cu gleata scotea lturile; soba o nclzea cu lemne. Aceast
femeie ducea o viat foarte grea, dar se mngia cu faptul c fiul ei crestea cum numai n vis
creste un copil: harnic, asculttor, serios, la scoal premiant, de timpuriu cstigat la ideea
national si la preocuparea pentru politic, tot timpul gata s ajute. (Eu aproape c 1-am mpins
pe el, copilul de paisprezece ani, spre fotocopiere m-a ajutat s fac o fotocopie a Arhipelagului,
iar curnd dup aceea a nceput s fac el singur totul.) si trei prietene ale HelieiEllo, Erika si
Ruti mpreun cu ea s-au angajat s-mi pstreze ciornele, copiile dactilografiate, materialele
toate acestea mpreun au format un fond important care undeva exist si astzi. Separat,
lucrurile cele mai importante le pstra Lembit. n a doua iarn el a devenit student la fr
frecvent al Universittii din Tartu; cnd a venit la sesiunea din iama, ne-am ntlnit n oras, ntr-un
loc convenit; el avea n serviet prtile lips ale Arhipelagului. L-am dus s-i fac cunostint cu
Suzi-seniorul si cu Suzi-juniorul, si ce bucurie si cldur ne-a cuprins, ca o flacr mngietoare,
sufletele! n acele dou ierni, Arnhold luhanovici si terminase memoriile, n estonian: viata elitei
intelectuale a orasului Tallin naintea celui de-al doilea rzboi mondial, n timpul rzboiului ntre
ciocanul sovietic si cel german, slaba ncercare de a forma un guvern esto-nian la sfrsitul lui
1944 si lagre, lagre, lagre. Cte ceva din amintirile lui din lagr mi-a ncredintat si mie n
Arhipelag: erau rspunsuri la chestionarul meu, menite s astupe anumite goluri din materialul
aflat la dispozitia mea, dar, mai mult dect orice, m-a ajutat cu teribilul capitol intitulat ,Copilasii".
Amo si Heli se ntreceau n a-mi povesti despre exilul lor siberian. Tatl si fiica reusiser s-mi ia
din mn si s citeasc unele capitole. Heli avea un dezvoltat simt artistic si-mi fcea uneori
observatii interesante. Un
126
crciun l-am petrecut mpreun cu toat familia lor (la estonieni, n jurul bradului se adun numai
ai lor).
Prima mea iarn n ascunztoare s-a ntrerupt dureros, mai devreme dect avusesem eu n
vedere: o sptmn mi mai rmsese de stat acolo (dar o sptmn, cnd esti n vitez,
nseamn foarte mult, n alt situatie nici o lun nu-ti ajunge s-ti rezolvi problemele), cnd ce vd
prin zpada nalt, ncltat n pantofi (ncltminte mai adecvat nu avea, viat de orsean),
noat spre mine bietul septuagenar Arnhold luhanovici. Telegram pe adresa lor din Tartu. Din
Riazan: ,Vino imediat, Ada." Era clar c era de la sotie, dar de ce Ada? Asemenea apelativ nu
exista la noi, de un asemenea nume nu auzisem niciodat, ea putea pur si simplu s nu
semneze, lucrurile tot clare erau. Dar n aceast ,Ada" era cumva vreo aluzie infernal1! Acolo
se pune la cale vreo ticlosie infernal!... Ce avea ea n vedere? Ceva periculos si presant se
ntmplase, fr ndoial. Viata linistit, munca fcut din pasiune totul se risipeste ntr-un
ceas, ia o ntorstur brusc, nu mai ai parte de liniste sufleteasc, totuna e si dac nu mai
lucrezi, adio manuscrise de neuitat, poate c din lumea exterioar n-am s m mai ntorc
niciodat la voi. nc mai trebuie s le ascund la loc sigur: n termene neprevzute, fr ntlniri si
cltorii stabilite acest lucru este mai greu ca orice. Care va s zic, manuscrisele rmn
deocamdat la Arno, pe la care trecusem nu o dat. Trenul de noapte pn la Moscova. De-acolo
sun imediat la Riazan, rspunsul: mai repede! Mai repede! vino! n sfrsit iat-m la Riazan, iat-
m cu barba ras, deja deconspirat, reperat: ce s-a ntmplat??? Pi nimic. Aproape din toamn,
tu nu mai locuiesti la Riazan, si eu tot timpul singur. Pur si simplu, nu mai puteam s astept.
(Dar de un an si jumtate la noi deja totul este n destrmare, totul este pe moarte.) si trebuie s
primim apartament n Riazan, dar sovietul orsenesc tace... Dar de ce ,Ada"? Pi, trebuia
s m semnez cumva, pentru Estonia trebuia s semnez cu un nume nerusesc, si mi-a venit n
minte Ada.
Din toamna trecut prinsese pic pe Arhipelag: ar fi avut curajul si s-1 publice, dac ar fi semnat
alturi de mine dar dac pentru Arhipelag plec si chiar s-1 scriu acas nu mai pot atunci s
nu mai aud de el. (Am avut ocazia s ascult nregistrarea unui in-
n limba ras ad nseamn ,iad", ,infern". (N.t.) v, s, , , ....,,.--.
127
terviu pe care ea, n 1974, cnd Arhipelagul abia iesise, 1-a dat ziarului Figaro n prezenta lui K.
Semionov, delegat al APN s-o asiste n pregtirea unei crti mpotriva mea. Ea a declarat atunci
c Arhipelagul nu este dect folclor de lagr, c este o cercetare nestiintific a unei teme nguste,
speculat n Occident, si c eu aleg numai fapte care confirm ideile mele preconcepute.)
arna urmtoare la Haava am trit sufleteste mai degajat: nu m-a mai apsat gndul c m vor
aresta, c-mi vor cuta si-mi vor rvsi lucrurile ascunse. Tot mai sigure mi preau lucrurile din
jurul meu: acesti pereti deja familiari, marile ferestre geruite, soba veche cu ingenioasa ei usit de
font, bufetul vechi, tabloul de grup repre-zentnd pescari estonieni. Deja fr team m avntam
pe schiuri si n mprejurimi: vecinii stiau c printre ei se afl ,un profesor din Moscova", un prieten
de-al lor care se strduieste s vorbeasc n estonian. Uneori, n serile cu lun, m plimbam pe
un teren pe care-1 bttorisem cu umbletul meu ncoace si-ncolo, deprins din vremea detentiei, si
m invada bucuria la gndul c am o carte deja aproape gata, o carte care deja dobndise
grandoarea unui edificiu, n aceast iarn mi-am lsat barb, nu am ras-o. Nici asa nu mi-au dat
de urm, nu puteam s-i dm not mare Securittii Statului, (n iarna lui 1975 n Estonia ctiva au
fost arestati, ctiva au fost sicanati dar de tinerii Suzi si de prietenele Heliei nu s-au atins.*)
n a doua iarn eram pus pe fapte din ce n ce mai temerare, n-clzindu-mi la sobit spinarea
bolnav era spre Boboteaz , mi-a venit ideea unei scrisori ctre congresul scriitorilor.
Chestia asta prea atunci un pas ndrznet, chiar periculos. Terminnd de lucru, m-am dus la
Tallin la familia Suzi ca s refotografiez acum tot Arhipelagul. A.., lundu-si rmas-bun de la
mine, m-a felicitat pentru felul n care concepusem ,scrisoarea". Chiar prietenii mei estonieni,
nemaivorbind de estonienii care nu-mi erau apropiati, nc aveau dificultti n a ntelege ideea
mea cum c eliberarea lor, a tuturor, nu poate s nceap dect de la Moscova, printr-o und de
soc strnit de la centru. La nceputul lui 1967 nc putine erau indiciile unei asemenea evolutii,
dar mie mi s-a limpezit aceast perspectiv atunci, cnd de la douzeci de ani de activitate
literar clandestin am trecut la ciocniri deschise. Estonienii, n sufletul lor, i consi-
* si nici pn azi nu s-au atins de aceste persoane. (Adnotare din 1978.)
128
derau asupritori pe toti rusii, eu fiind pentru ei o stranie exceptie de la regul.
si nc o dat, n vara urmtoare, mpreun cu sotia, m-am dus cu masina la Ascunztoarea mea,
ne-am luat masina de scris, ne-am luat rmas-bun nestiind c era ultimul de la Marta Mart-
novna si de la Amhold luhanovici. ar Heli a mers cu noi ca s viziteze Leningradul cea mai
simpl actiune, dar si n fiecare actiune simpl conspiratorul trebuie s prevad legturile pe care
trebuie s le stabileasc si pe cele de care trebuie s se fereasc. Eram nclinat s-i fac
cunostint cu Voronianskaia ce bine, mi ziceam, locuiesc aproape una de alta, va fi o legtur
n plus. Din fericire ns nu le-am fcut cunostint. De aceea Heli (ca si Lembit!) nu a nimerit n
jurnalul nefast tinut de Voronianskaia. n interogatoriile de cinci zile si cinci nopti de la Casa Mare,
Voronianskaia n-a putut s dea numele nici unui estonian, tot ce stia ea (dar sper c si ascundea)
era c ,n general estonienii" m ajutau (si dac stia ceva n plus, de vin snt eu), dar n-a
precizat nici un nume, nici un loc.
si n aceeasi primvar, n acelasi iubit Petersburg al lui, n prezenta mea, Tenno s-a mbolnvit:
cauza era, probabil, o intoxicare brusc, el bnuia c i se trage de la un salam. Voia s se
vindece prin nemncare si, nc bine dispus, mi-a povestit, sase ore ct a durat cltoria retur cu
trenul, multe despre viata lui. (Peste cteva zile, n aceeasi lun mai, el a depus n multe cutii
postale din Moscova ,scrisoarea" mea ,ctre congresul scriitorilor". A fost cel mai activ difuzor al
acestui document. El nc nu-si ddea seama de natura bolii incipiente.) Dar, n realitate, era
vorba de un cancer insidios, care n cinci luni de zile 1-a si dobort. Erou, lupttor, atlet dintre
toti cei evocati n aceast schit, el era cel mai viguros, cel mai ndrznet, chiar cel mai ndrjit, un
om n deplin maturitate si bucu-rndu-se de sntate si a murit naintea tuturor. Pe el, ca pe
multi fosti detinuti, oameni vigurosi si curajosi, 1-a ruinat mrunta tracasare nervoas n conditiile
bunului plac al regimului sovietic. N-a rezistat acestei tracasri. El este unul dintre eroii principali
ai Arhipelagului si una dintre principalele surse de inspiratie ale acestei crti dar n-a apucat s
triasc nici mcar pn la ultima redactilogra-fiere, necum pn la triumful de astzi. Ultima dat
am fost la el pe 22 septembrie 1967 cu o or nainte de a merge la lupta din secretariatul
Uniunii Scriitorilor. Doamne! Se fcuse subtire ca un rus voinicul de altdat; pe acest fus atrna,
pleostit si supraabun-
129
dent acum, draga lui flanel de marinar. Fata lui avea culoarea p-mntie de dinaintea mortii, i
se descrnase; trupul chinuit i se ningea de durere. A rmas nerealizat aprigul lui plan de a-i face
de petrecanie lui Molotov. Ca un pduche cenusiu se plimba acest clu pe aleile de la Jukovka,
si minile lui Tenno nu putuser s-1 ajung, nc mai avea prietenul meu firea de lupttor si
puterea de a evalua lupta care m astepta, chiar de a renflori pentru o clip, dar nu avea puterea
de a se recunoaste bolnav si cu un picior n groap. si sotia lui mi fcea cu ochiul s m aliniez
tuturor celor care-1 minteau cum c n cazul lui era vorba de o ocluzie temporar a stomacului si
c n curnd o s scape de ea o s se nsntoseasc.
Cred c n ziua aceea m-am btut asa de bine pentru c de la patul de suferint al unui detinut
veneam la niste porci de scriitori.
Un an mai trziu, de Crciun, am fost pentru ultima dat la Tallin. mpreun cu Heli si Lembit am
aprins, dup obiceiul estonian, lu-mnri la mormintele lui Arnhold Suzi si Georg Tenno. Ei snt
acolo, nu departe unul de altul, la Pirita.
Ah, scumpii mei estonieni! Ce mult ati fcut voi pentru cauza noastr comun! Sufleteste m-am
legat pentru totdeauna de voi.
O, attia dintre voi ati plecat unul cte unul, prieteni ai mei din vremea detentiei, coprtasi la lupta
mea subteran! Ajut-i, Doamne, pe cei nc n viat s nu calce pe mine cu explozie ntrziat.
Necazul pe care 1-am ptit cu Arhipelagul n 1973 reedita ntr-o oarecare msur necazul din
1965 cu prima mea arhiv. Dar, n rest, nu m-am lsat cuprins de slbiciune, nu mi-am pierdut
curajul, n-am devenit inactiv, nu m-am ascuns si am tras pn la Paris firul exploziv. Vrtejurile
agitatiei, ale ntlnirilor si prevenirilor brusc-ne-cesare semnau cele de-acum cu cele de-
atunci. Trebuia s-i previn si pe estonieni si, sprijinindu-m pe cele nc ascunse si pe locui unde
erau ascunse, s tin n mn chiar destinul Arhipelagului.
Spre norocul meu, Heli tocmai sosise la Moscova, la niste cursuri de dou luni. si cu ea, si cu
vduva lui Tenno m-am ntlnit de trei ori n aceeasi camer n care murise Georg si din care,
potrivit sistemului locativ sovietic de tip sclavagist, vduva nu putea s plece, ci trebuia s ndure
totul pe loc.
Locul mobilei, ea deja l schimbase n asa fel nct nu mai vedeai, uitai privelistea mortuar
anterioar. Chinuit, mbibat de fumul de tigar al celor din jur, mbtrnit, ea presta o munc
za-
130
darnic la odiosul APN si de munca aceasta trebuia s se tin pn la pensie. ,Napa! Public
Arhipelagul, poate s nu public c Ghera voia s-1 omoare pe Molotov?" -a scprat flacra
nestins a ochilor: ,Public!"
Dar cum s te ntlnesti, cnd s-a produs necazul cu Arhipelagul si cnd, fr ndoial, Securitatea
din Moscova sttea cu ochii pe mine si m ameninta cu ghearele? S v spun un secret: la
locurile interzise, unde n-ai voie s lasi urme, cel mai bine este s te duci la ora cinci dimineata
(fr s aprinzi lumina n camera ta). Oricum ti-ar supraveghea kaghebistii locuinta, si la
unsprezece seara, si la unu noaptea, si la trei, dar spre cinci dimineata o las mai moale, cci
nimeni nu lucreaz din constiint; la KGB de mult nu se mai lucreaz din constiint; poate c
niste ochi electronici clipesc, dar n-are cine s le prelucreze semnalele. La cinci dimineata iesi pe
strad n cartier nici napoia, nici naintea ta nu e nimeni, nici om, nici masin. Probabil c nu
mai esti urmrit, n primul troleibuz te asezi spre vatman singur sau cu cineva care nu are
nimic suspect si cobori singur, nu e greu s verifici dac ai pe cineva prin preajm. Abia se
deschid primele usi ale metroului trec pe lng tine ctiva oameni, toti oameni obisnuiti,
naturali si nu ai probleme cu nici unul.
Astfel, poc-poc din tocuri printre gunoierii matinali, treceam prin-tr-o curte cunoscut, imens,
nc pustie; fr s m aud cineva, fr lift, urcam niste scri si, neasteptnd s sun la us
(apartament la comun, vecina nu trebuia nici s vad, nici s aud), Nata Tenno, fr nici cel mai
mic zgomot, mi si deschidea (prima dat, de la telefonul public, m ntelegeam cu ea asupra
orei, iar apoi r-mnea stabilit s ne vedem ,ca data trecut", ,cu o jumtate de or mai
devreme"), si Heli, care nnopta la ea de cu sear, deja m astepta.
Prima dat am alergat la ele: acolo, n Estonia, trebuiau s ard totul, ca s se salveze. A doua
oar, mai relaxat: s astepte putin, pn la un anumit semnal. Dar a treia oar am spus stop: nu
trebuie ars, ci tradus n estonian, n curnd trebuie s-1 dm s circule din mn n mn.
Totusi, mersul istoriei este n favoarea noastr!
Elizaveta Denisovna Voronianskaia
La iesirea de sub tipar a lui van Denisovici, suvoiul de scrisori adresate mie era asa de mare si
de presant nct, dac m-as fi ocupat numai de ele, dac as fi nceput s-i rspund fiecreia, nu
mi-ar mai fi rmas nici timp pentru altceva, nici posibilitatea de a urma linia pe care mi-o dicta
constiinta, si n-as mai fi fost scriitor. Tocmai urmnd linia mea, am reusit s m feresc de aceast
primejdie. M strduiam s retin tot ceea ce era fecund n aceste scrisori uneori compuse ,n
cheia de stnga" de ctre cineva din lagr, uneori asternute pe cte saisprezece pagini mototolite
scrise cu un ciot de creion. Din aceste scrisori se ntmpla cteodat s transpar si un alt
imponderabil de care de asemenea aveam mare nevoie acela al disponibilittii unuia sau
altuia de a m ajuta operativ si dezinteresat, ndat dup ,miracolul" hrusciovist, cettenii
sovietici, scriindu-mi, exprimndu-si simpatia fat de mine, ludndu-m, multumindu-mi sau
oferindu-mi ajutorul lor, nu mai riscau nimic. De sutele de scrisori superficiale, ocazionale, ba
chiar si false, se distingeau, prin puritatea tonului, cele sincere. Cu ajutorul unor asemenea
scrisori i-am pescuit pe ctiva dintre viitorii mei nvizibili, printre ei si pe Elizaveta Denisovna.
Chiar din prima ei scrisoare (si ea era o maestr strlucit n a le scrie) se vedea ct de mare i
era cinta pentru trecutcinta unei femei care nu gustase din amarul vietii de lagr. Pn atunci,
adic timp de cincizeci si sase de ani, dusese o viat cu nimic deosebit de cea a cetteanului
sovietic de rnd: nu participase la nelegiuiri, dar nici nu li se mpotrivise, votase disciplinat acolo
unde i se ceruse; uneori, ajutat de inteligenta ei ascutit si ironic, ntelegea nselciunea,
alteori, luat de valul indiferentismului din viata social, nu o ntelegea. Politiceste, nu era
incompatibil cu nimeni,
132
valul terorii din trecut nu-i afectase viata dar avnd trsturile unui caracter irezistibil ca un
uragan, ea, urmare a congresului al XXH-lea si a lui van Denisovici (fratele ei dup tat!), a
nceput s aib remuscri n fata poporului (ea nssi era abia din prima generatie cu instructie
scolar), s dispretuiasc partidul si s urasc institutia KGB-ului. Nu era dintre aceia care fac
epoca, ci dintre aceia r>e care-i face epoca, dar devenise deja foarte profund si dobndise o
mare putere de ptrundere. Revirimentul de-atunci a fost al ntregii societti dar n cazul
multora schimbarea nu s-a produs dect pe jumtate si a fost marcat de reveniri si de baterea
pasului pe loc. Elizaveta Denisovna ns nu s-a mai abtut pn la moarte de la aceast orientare
a anului 1962 si nu a mai cunoscut limite n revolta ei mpotriva asupritorilor, dar si mpotriva
ntemeietorilor, si s-a mbogtit intelectual din mers, n mare msur si din crtile mele. n scrisori
(n cele ,n cheia de stnga"), ea se exprima aproape mai dur dect noi toti, asa nct si pstrarea
lor era riscant. (ar n cercul nostru se stabilise ferm: toate scrisorile ,n cheia de stnga" s fie
arse imediat.) Nu pregeta s copieze de mn, s dactilografieze, s dea prietenilor, s-mi trimit
mie diferite pasaje perfide si scandaloase din ntemeietori. si n aceast ndrjire a ei mpotriva
unei epoci debusolate si apoi din nou stalinizate, se lsa condus mai mult de sentiment dect de
intelect. Printre versurile ei preferate erau si urmtoarele:
De iubesti, iubeste cu nesbuint, Dac tai, atuncea taie pn-la os.
Cu aceeasi repeziciune si se lsa cuprins de entuziasm, si nega motivul care o entuziasmase.
Aceast puternic pornire, acest elan subit nu doar de a ajuta, ci de a se pune n slujba unei
cauze, a reiesit din prima ei scrisoare ctre mine. -am rspuns, ntre noi a nceput s functioneze
o relatie epistolar, n vara lui 1963 s-a ivit si prilejul de a ne cunoaste gesturi largi si tonuri
furtunoase au nsufletit ndat atmosfera. Pentru viitorul R-17, am rugat-o, nc din prima iarn de
dup aceast ntlnire, s cerceteze niste editii rare din anii '20, s culeag amnunte
caracteristice epocii respective si aspecte ale modului de viat de atunci. (M grbeam si eram
atunci n faza unei ample regrupri de forte n vederea unei noi crti, adunam material pentru
cele douzeci de Noduri dintr-o dat, nu-mi ddeam seama c pentru asa ceva
133
se cere mai mult de o viat de om.) Ea s-a achitat binisor de aceast sarcin: a rscolit o multime
de pagini tiprite si a strns bob cu bob elementele caracteristice; avea si gust artistic si un
deosebit de dezvoltat simt al anecdoticului. ar n vara urmtoare, n ctunul de lng Vra, a
rebtut mpreun cu mine Cercul. Pn atunci lucrase ca directoare a bibliotecii geologice de pe
Moika. n ntmpinarea cerintelor mele, a nvtat repede, usor si bine s bat la masin, lucru cu
care pn atunci nu se ocupase niciodat. Din primele ei lucrri pentru samizdat au fost Frmele
mele crora tot atunci ea, cu de la sine putere, le-a adugat Rugciunea, dat ei numai pentru a
o citi. Rugciunea a zburat din minile delstoare ale E.D. si a ajuns s fie publicat n toat
lumea si acesta a fost pentru mine un prim avertisment de care n-am tinut seama.
Dup cum spunea ea, din cauza caracterului ei coleric, viata ei avusese un curs nefericit, cu omul
iubit nu se mritase, si a trit ntotdeauna singur. Din cauza brbiei proeminente si a nasului
mare si ascutit, era urtic. Dar spiritul scnteietor cu care ntretinea o conversatie si fcea glume,
izbucnirile de umor si furie, pornirile spre actiune, spre manifestri de ospitalitate, i eclipsau
neajunsurile fi-zionomice, o fceau s par chiar mai tnr dect era. Mai mult dect orice n viat
iubea muzica, reusea s mearg la cele mai bune concerte din Leningrad, alerga prin orasul de
pe Neva, n cutarea unor cinematografe de mna a doua unde era un film cu un concert dirijat de
Karajan (asemenea filme nu erau prezentate la un cinematograf central). Nu exagera cnd scria:
,Muzica si oamenii demni snt sprijinul vietii mele. Dup o muzic bun simt c parc mi se
mprospteaz sufletul." (Vorbele acestea s-au confirmat: E.D. ne-a procurat, mie si sotiei, bilete
la Recviemul lui Mozart la Capel, a stat cu noi, a ascultat nlcrimat. si tot ea ne-a fcut cadou
Recviemul lui Verdi.) l adora pn la uitare de sine pe sostakovici (,dac mi-ar permite, i-as spla
hainele si galosii"); acum acest sentiment ea l mprtea ntre el si mine, dar avea mare grij ca
primul s nu fie nlturat de al doilea, si cu durere primea stirile despre conduita social
lamentabil a idolului ei. (,Ca van Karamazov cu diavolul, asa snt eu cu sostakovici nu pot s
m mpac cu aceast situatie. Lucrurile se complic prin aceea c el s-a dat cu ei si n acelasi
timp este si singurul care i-a anatemizat n muzic.") nfatigabil, citea n englez, desi nu fr
dictionar, si, imperturbabil, o alterna pe Agatha Christie cu Joyce. i plcea s-i citeasc pe
nteleptii din
134
diferite epoci si s-si extrag aforisme. nfatigabil, transcria paragrafe ntregi n scrisorile ctre
prieteni:, A explica prin jocul ntm-plrii facerea lumii este la fel de naiv ca a sustine c simfoniile
lui Beethoven s-au creat prin niste puncte care s-au aflat ntmpltor pe o bucat de hrtie." (Asta
nu nsemna c devenise credincioas.) Era entuziasmat de Nabokov, pe care nu pregeta s-1
apere de reprosuri- Cuvintele de spirit citate din abundent se mbinau cu pro-priiie ei cuvinte de
spirit de bun calitate, nainte, pn s nceap a se nsira bolile, scrisorile ei erau vesele, chiar
scprtoare, n cercul nostru restrns, ncepusem s-i spunem ,Queen Elizabeth", iar prescurtat
Q.
Desigur, ntr-o lume liber si normal, cnd ti alegi pentru serviciu colaboratori cu plat conform
unui principiu profesional, nu te opresti la o fiint att de schimbtoare, impulsiv, pripit. Dar n
semiclandestinitatea mea, nelund oamenii ca prestatori de servicii, ci ca prieteni, ca ajutoare
entuziaste si binevoitoare, n-am putut s nu-i acord deplin ncredere acestei femei. (si nu m-as
ci nici n ziua de astzi, dac n-ar fi fost moartea ei groaznic.) Dac as fi fost prea mofturos n
materie de selectie, ar ft nsemnat s m condamn la a rmne aproape singur.
Q a noastr locuia aproape de Raziezjaia, pe strada Romenskaia dar la ce numr? Scara
ntunecoas, roas, murdar, zu c era o reminiscent din Petersburgul lui Dostoievski. Soneria
era ceva fr legtur cu electricitatea, nu era un buton alb, ci o srm groas si grosolan care
iesea n afar ca un lat printr-o gaur fcut n usa ntunecoas trgeai de ea, si undeva n
interior rsuna un clopotel ameninttor. Se ddea la o parte un zvor dintat si greu. Deschidea
nssi E.D. (asteptnd la ora fixat) sau careva dintre vecini neaprat se mai iteau si de la alte
usi niscaiva fete nu prea binevoitoare, crispate, lunguiete. ,Neanderthalieni", ,trogloditi" asa-i
numea Q pe vecinii ei. Locuinta avea patru odite diferite care ddeau ntr-un coridor sinuos,
ngust, orb, vesnic mirosind a petrol de la lmpile de gtit care stteau acolo, a buctrie si a
canalizare mizerabil. Tot apartamentul era ca o pester neanderthalian. n lunga ei camer-
nis, cu o ferestruic spre afar, Q avea o oglind lateral care te uluia, te soca, prin falsa ei
dubl adncime. si numai inchiznd usa acestei camere si tresrind de fiecare dat din cauza
oglinzii, puteai, cu ajutorul unui radio cu picup Q tinea o multime
135
de discuri minunate , s te izolezi fonic de toti ,neanderthalienii" care se auzeau prin subtirii
pereti desprtitori.
si totusi, dup ce-mi rupeam picioarele prin Petrogradul de altdat, mi plcea s vin n aceast
cmrut-nis, s m nfund n fotoliul suferind de btrnete si uzur, s ascult muzic foarte
bun, s iau o gustare, s beau un ceiulet, s verific materialele pregtite, s m amuz de
alternanta entuziasmelor si indignrilor lui Q. Motivele care o fceau s treac prin asemenea
stri erau diverse. Aspectul ntunecos a) casei, al scrii, al apartamentului, mie nu-mi prevestea
nimic, de altfel m obisnuisem cu tot felul de cotete, nu stiu dac lui Q i prevestea ceva.
Q mi-a fcut cunostint cu N. Medvedeva-Tomasevskaia (vezi schita 14), vduva lui B.V.
Tomasevski, prietena ei de la nstitutul de storia Artelor. ar eu i-am fcut ei cunostint ba cu E.G.
si E.F. Etkind (mult bine a fcut Ekaterina Fiodorovna pentru Q o vizita cnd era bolnav, o
ajuta cu medici, o gzduia la ea la daced], ba cu Liza sipovalnikova, fosta mea elev de la Riazan
(ctiva ani, ele au fost foarte bune prietene; Liza, n cltoriile ei la Moscova si la Riazan, ne-a
fost si agent de legtur), ba cu L.A. Samutin; cu acesta legase o prietenie solid, dar spre
nenorocirea amndurora: pn la urm, aceast prietenie s-a dovedit funest si pentru ea, si
pentru el. Dar cu toti ea a fost sincer si credincioas, iar cu mine mai mult dect cu oricine.
mpetuoasa ei nechibzuint a fcut-o (noi nu stiam) s-si tin, ncepnd cu un anumit an, un jurnal
despre ntlniri, actiuni, despre scrisori ,n cheia de stnga" (si supuse arderii!) primite de ea ce
mai, un jurnal de conspiratori Asta i trebuia... si minat de acelasi capriciu de romantic cu capu-n
nori voia s fie depozitara unui document pentru istorie, altfel unele lucruri pot s piar si s fie
date uitrii a luat apoi hotrrea nefericit de a nu-si arde exemplarul intermediar din Arhipelag,
asa cum era obligat s-o fac.
Exemplarul meu din Arhipelag, unul din cele dou, era dactilografiat nghesuit. De aceea, n
februarie 1967, n trecere venind din Estonia, i 1-am dat lui Q ca, redactilografiindu-1, s-i lase
spatii mai mari ntre cuvinte si rnduri. Aceasta pentru a avea posibilitatea de a mai corecta si
finisa textul. si n atmosfera ostil a unui apartament la comun, n cmruta ei sufocat de
dulapuri si pereti, riscnd a fi oricnd clcat de ctre cineva care ar bnui-o c adposteste ceva
ce-i drept, la data aceea locatara era deja la pensie si sedea
mai mult acas la masa la care mnca, ntruct alta nu avea, Q a ciocnit ntr-o veselie la
masina de scris pn a terminat toate cele o mie cinci sute de pagini si, unde mai pui, n trei
exemplare. Mai trziu, pe un asemenea exemplar am fcut eu ultimele corecturi.
De aceast carte, de cum a cunoscut-o n acele zile (si pn la moarte), Q se apropia vrjit, cu
adoratie si spaimparc se simtea legat fatalmente de ea, o punea mai presus de toate
celelalte crti ale mele. Dar tocmai acei termeni admirativi n care se exprima despre aceast
carte n-au mpiedicat-o s le vorbeasc despre noutatea ca atare si chiar s le mprumute pagini
prietenelor ei apropiate o, n total numai unui numr nu mai mare de una sau dou persoane!
Din cauza spatiului extraordinar de strmt n care se misc nu stiu dac ntreaga lume sau numai
cea a intelighentiei rusesti, aceast informatie, scurgndu-se ctre dou leningrdence, a ajuns
instantaneu (prin Nina Pahtusova) la una dintre prietenele din Moscova, dar nu la una oarecare,
ci la una foarte apropiat nou, la minunata ,tarevna" (Natalia Vladimimvna Kind). Aceasta ne-a
transmis-o nou, iar Q era spionat de mai nainte ca zvonul si manuscrisul s se fi rspndit mai
departe.
Dar pentru mine nici aceast lectie n-a constituit un avertisment serios, m-am limitat la niste
reprosuri de o severitate neconvingtoare: cci totul s-a terminat asa de bine, asa de drgut, asa
de comic, n cercul nostru nici nu s-a pus problema dac n-ar trebui s-o nlturm pe Q de la
activitatea si de la toate secretele noastre.
n conditiile aparent ,largii" (apoi tot mai ngustei) simpatii a societtii fat de mine noi, care
eram chiar n miezul activittii, am fost totdeauna mai putini de zece, iar la centrul de coordonare
era Liusa Ciukovskaia. si de munc era istovitor de mult, si mereu ca-n jocul de-a v-ati
ascunselea: s nu duci manuscrise totdeauna, s nu le lasi peste tot, s nu suni de la orice
telefon, s nu vorbesti sub orice tavan, si s nu pstrezi texte dactilografiate, si s arzi indigoul,
iar corespondenta s-o trimiti numai cu vreo ocazie, prin post nu se poate. Devotamentul sincer
fat de cauz prea a fi trstura cea mai important la ce bun s te legi de niste neajunsuri
secundare?
n primvara lui 1968, cnd eram puternic presat de aparitia iminent a romanelor mele n
Occident si cnd era pe terminate ultima corectur a Arhipelagului, noi, pentru a accelera,
hotrserm s ne adunm la Rojdestvo cu trei dactilografe (Liusa, Q si sotia mea
137
Natasa) pe dou masini si s lum cu asalt lucrarea. Asa am si fcut: timp de treizeci si cinci
de zile, pn undeva n prima decad a ui iunie (pn s se adune toti vilegiaturistii) fr s
deschidem fereastra pentru aerisirea camerei umede ca s nu se aud tcnitul masinilor de
scris am efectuat dactilografierea definitiv a Arhipelagului. (si chiar n ziua cnd am terminat
aceast treab a aterizat la noi N.. Stoliarova ca s ne spun c n Occident a aprut n ruseste
Cercul si s-mi spun la ureche c se intentioneaz ca peste o sptmn, de Rusalii, s se
expedieze pelicula cu Arhipelagul. Dintr-un nalt turn nevzut btuse ceasul meu.)
Dup acea clac din luna mai, colaborarea noastr cu Q a nceput s se diminueze fireste, de
la sine: eu terminasem toate lucrrile care necesit o imens munc de dactilografiere, o
multiplicare urgent, si trecusem la Roata rosie, n acei ani slbise si devenise mai dificil
legtura cu toti cei de la Leningrad. nstalndu-m a Rostropovici, mergeam mai rar a Leningrad,
pe scurt, nu mai mergeam ca s stau la bibliotec si nici numai ca s fac turul orasului, ca
nainte, ci, pentru o mai bun cunoastere, s ating toate locurile vechiului Petrograd, destinate a
figura n trama lui Martie si s m consult de urgent cu cunosctorii anumitor evenimente. Q
ns continua s-mi cear insistent s-i dau de lucru si iar s-i dau de lucru. esise la pensie si
faptul c dobndise ndemnarea de a bate la masin o ajuta s cstige si ea un ban n plus. ns
pierzndu-si mobilitatea din cauz c ncepuse s schiopteze, ea acum, pe tot parcursul celor
douzeci si patru de ore multiplicate cu numrul mohortelor zile petersburgheze, sedea nchis
n hruba ei din apartamentul neanderthalian, timp avea din belsug si cerea de lucru ,pentru
suflet". si fcuse deja si multe alte lucrri: redactilografiase suplimentar Cercul-96,
redactilografiase suplimentar August. Redactilografiase capitole din manuscrisul intitulat Scara
,Donului linistit" si avnd ca autor pe .N. Tomasevskaia. Atunci s-a nscut n capul Liusei si al lui
Q ideea de a salva textul redactilografiat intermediar al Arhipelagului, pentru a introduce
numeroasele corecturi din ultima redactare, si pentru a include chiar capitole ntregi. dee
superflu, cci deja nu mai era loc de pstrare si era pcat s distrugi cele trei exemplare n plus:
poate cndva vor prinde bine. Aceast lucrare, Q o fcuse partial, apoi devenise clar c nu va
reusi s-o duc a bun sfrsit. Atunci, ca s nu lsm variante, am hotrt s distrugem exemplar cu
exemplar. Dar toti depozitarii temporizau
138
si se mpotriveau: un exemplar a fost ascuns prin O.A.L., unul a fost ngropat lng dacea lui E.G.
Etkind, iar exemplarul personal al lui Q era la dacea lui L.A. Samutin, lng Luga, tot, zice-se,
ngropat, n martie 1972 am fost la Leningrad pentru ultima oar si cei de-acolo numai de primul
exemplar m-au asigurat c a fost distrus. ar al doilea si al treilea erau ntregi, desi eu cerusem de
mult vreme s fie arse si n acei moment eu cu minile mele le-as fi scos si le-as fi ars pe
amndou, dar pmntul era nghetat, trebuia s astept anotimpul cald. Etkind, pe lng prudent
si luciditate, avea n caracter puseurile acestei temeritti, asa se face c riscase inutil nc o
iarn, dar apoi mi-a spus 1-a ars. ar Q nc din var refuza, n scrisori m implora s-1
pstrez, abia n toamna lui 1972 mi-a trimis o descriere pitoreasc si patetic despre modul n
care ea si Samutin arseser exemplarul: n decorul creat de frunzisul galben si purpuriu care
cdea au aprins un rug si, suspinnd (ea), au ars pn la ultima fil mndrete de text
dactilografiat... (Dar n realitate nu arseser nimic, ea m-a mintit.) Nu puteai s nu dai crezare
descrierii patetice fcute de Q. -am scris, spre consolare, c n curnd am s-i druiesc un
exemplar adevrat. Dup previziunile si intentiile mele ar fi urmat s editm Arhipelagul n
primvara lui 1975. Dar deja prinseser contur alte termene.
Din scrisorile ei din ultimii ani rzbteau presimtiri ale unor lucruri pe care atunci nici Q, nici noi
nu le vedeam (acum ns snt vizibile, le putem strnge mpreuna): ,Rog cerurile s nu se
nruiasc nici acum si nici n viitor. Pentru alt deznodmnt m pregtesc, nvt pe de rost
sonetul al saizeci si saselea de Shakespeare" (Strig dup moarte...). ,Da, n-as vrea s nimeresc
n gura unei hiene." ,Zilele acestea am fcut o plimbare pn la Casa Mare, din fericire, n
problema unuia dintre geologi. Confortabil cas, drguti oameni..." (Dar oare ei i ddeau vreo
important?)
Tocmai pentru c n ultimii ani eu cu Q nu am mai desfsurat activitti conspirative serioase si
ntlnirile noastre au fost rare, nu prea mi-am fcut griji n legtur cu ct este ea de prudent n
comportamentul pe care-1 are n societate. Ea ns, cu pendularea ei zgomotoas ntre extreme,
de la team la deplina nepsare, i trimitea prin post Liusei Ciukovskaia scrisori foarte pline de
vorbe de duh, dar si cu aluzii, si cu semnturi enigmatice, ca de pild ,a dumneavoastr
Vorojeikina", iar data urmtoare cumva altfel. Adresa Liusei era si a mea, scrisorile erau verificate
minutios, si urechiusele scoase
139
afar nu puteau s nu atrag asupra lor atentia KGB. Dup Premiul Nobel se ivise posibilitatea
s-mi ajut prietenii, i-am aranjat cumva si Elizavetei Denisovna un transfer valutar: din Franta, dar
de la o persoan fictiv; ea nu putea gsi pe nimeni realpoate c si acest transfer neobisnuit a
facut-o suspect. A fost si o mprejurare exterioar: probabil, s-a aflat c Liza sipovalnikova se
ntlneste cu Q, si kaghebistii s-au interesat despre Voronianskaia la vecinii de apartament ai
Lizei; apoi toat povestea prea s se fi terminat. Dar chiar dac n-ar fi fost nici unul dintre
aceste repere (acum ce simplu e s le confrunti) tot ar fi devenit cunoscute vechile mele
ajutoare din cauz c fosta mea sotie, N.A. Resetovskaia, strnsese legturile cu noii si bunii ei
prieteni din APN si le dduse acces nengrdit la arhiva ei (si la o parte dintr-a mea, pe care
refuza s mi-o restituie; curnd dup aceea si scrisorile mele ctre ea le-a predat celor de la APN
pentru ca acestia s le comercializeze n Occident). Erau la ea fotografii de-ale lui Q si de-ale
altora bine c de ctiva ani N.A. nu mai cunostea pe nici unul dintre noile mele ajutoare. si cu
Samutin (el i-a luat cu mult zel partea n divortul nostru) N.A. se ntlnise nu o dat, sub reflectorul
direct al kaghebistilor.
KGB putea s loveasc n diferite persoane. Pentru nceput a fost aleas Q ca una care sttea
pe margine, fr nume, fr aprare, dar care, si prin trsturile ei de caracter, se pare, promitea
s cedeze n urma unei lovituri neasteptate si a unei prelucrri. Dar dac n-ar fi pstrat
exemplarul ,distrus" si n-ar fi tinut un jurnal aceast arestare s-ar fi soldat cu un esec.
Aproape pn la saizeci de ani, E.D. si pstrase mobilitatea, optimismul, sprinteneala si, ca multi
oameni care nu au bolit aproape niciodat n viata lor, spera s-o tin tot asa si n continuare. Dar
n 1965 s-a dus pe litoralul caucazian, ,a clrit" bieteste acolo si deodat si-a rupt piciorul. si n
urma acestui prit de oase rupte, a rmas infirm pe viat. Cu fractura la Leningrad.
Chinuitorul, superficialul, inumanul tratament ,gratuit" sovietic. O jumtate de an la pat, apoi doi
ani de schioptat cu dureri, anchiloz a ncheieturii deformate (din cauza tratamentului incorect).
Apoi piciorul cumva s-a ntremat, dar au aprut umflturile, aritmia cardiac, sufocrile, ,n urma
tuturor acestor tratamente slbesc si am senzatia profund c snt un fel de pod al casei, pod n
care toate mruntaiele mele snt ntinse ca niste rufe pe sfori. Cum m privesc n oglind, mi vine
s mbrac feregeaua." si cu toate acestea, n 1973, n ultima
140
ei var, n ciuda tuturor bolilor si a piciorului nevindecat, ea (m-nreun cu prietena ei, Nina
Pahtusova) s-a dus din nou n Crimeea si ,tumefiat, sufocndu-se", s-a ctrat pe coastele
muntelui. Era foarte ndrgostit de Crimeea de la care, iat, simtea c-si ia adio. n ultimele
sptmni petrecute acolo le-a tot dat trcoale un individ suspect, un oarecare ,Ghenrih
Moiseevici Gudiakov, poet moscovit dintre cei nepublicabili". Acesta i citea mereu din versurile lui
Gumiliov si din ale lui. Q 1-a invitat la ea ca s citeasc Cercul, Pavilionul, pe Avtorhanov. Ninei
Pahtusova poetul i se prea suspect, dar Q sustinea cu trie c nu poti s fii toat viata
nencreztor n toti oamenii. Cu aceleasi mijloace intentiona s-1 culturalizeze n aceast var
si. .. pe un procuror pensionar, neasteptat ,unchi" al unei neasteptate noi vecine de apartament.
Stranie miscare loca-tiv: ,neanderthalienii" muncitori din acest groaznic, sepulcral, mizerabil
apartament de secol al XlX-lea au fost mutati undeva n conditii mai bune, iar n locul lor s-a
instalat cu plcere nepoata unui procuror! (Mai avuseserm un avertisment n urma cruia nu
luaserm msurile de rigoare: ast-primvar, nc nainte de Crimeea, veniser la E.D. dou
fete ,dornice" s lucreze ca dactilografe particulare dar n realitate n-au fcut dect s ia
caracterul literei de la masin si s dispar.)
Pe amndou le-au arestat la Leningrad pe peronul grii Moscova, la 4 august, le-au desprtit: pe
Pahtusova au dus-o acas pentru perchezitie; acas la Q, probabil c o si efectuaser. Din acest
moment nu mai stim nimic despre ea dect amnuntul urmtor, ultimul: n cele cinci zile de
interogatorii nentrerupte (de la 4 la 9 august, dar n cazul Elizavetei Denisovna poate si dup
aceast dat, nu stim) pe Pahtusova au pus-o fat-n fat cu ea o singur dat n Casa Mare, la
toalet si Q (tras la fat, buze inflamate, ochi strlucitori) i-a soptit: ,Nu te ncptna, eu am
povestit totul!"
Nina Pahtusova era o femeie foarte hotrt si serioas, care, cu prilejul unor expeditii geologice,
hoinrise mult pe lng insulele Arhipelagului, cruia ncercase s-i fac, pentru noi, o hart.
Aceast hart nceput nimerise si ea acum n minile KGB. Pahtusova a fost interogat la fel de
struitor cinci zile si cinci nopti, dar n-a cedat n nici o privint. Dar si jurnalele E.D. si scrisorile
pstrate de ea au fost confiscate tocmai la perchezitia din apartamentul Pah-
141
Ne putem imagina ce groaz trebuie s-i fi fost lui Q la anchet: si pentru c era btrn, bolnav,
cu sczut capacitate de mpotrivire; si pentru c era ceva nou, cu care pentru prima dat fcea
cunostint pe propria ei piele, desi tot ce avea s i se ntmple i era cunoscut n totalitate din
Arhipelag; si pentru c era constient de greselile svrsite, de suferintele pe care, prin propria ei
vinovtie le va provoca unor oameni ce mult o chinuiau aceste gnduri; si mai mult dect orice
pentru c propriul ei jurnal se afla pe masa anchetatorului si nu mai putea s se dezic, s
refuze a rspunde, ci trebuia s se descurce, s interpreteze, s inventeze, s atenueze . ce
mult o chinuiau aceste gnduri! Probabil, nu putuse s se eschiveze de la niste mrturisiri n
legtur cu Etkind, inevitabil n legtur cu Liusa Ciukovskaia; oare fcuse mrturisiri si n
legtur cu rina Nikolaevna Tomasevskaia, n legtur cu lucrarea despre paternitatea Donului
linistiti Dar pentru ea lucrul cel mai greu si inevitabil a fost s dea Arhipelagul pe mna autorittilor
si s le spun c acesta se gsea la Samutin.
Leonid Aleksandrovici Samutin era un fost vlasovian, ziarist anticomunist, ca prin minune scpat
de glont la sfirsitul rzboiului, cu stagiu de zece ani la Vorkuta, constrns s mai triasc acolo
nc cincisprezece ani. Reusise, la vrsta pensionrii, s se stabileasc, pe ci ocolite, la
Leningrad, n toat nenorocirea noastr, el era cel mai lipsit de aprare. El mi-a dat ulterior
explicatia cum c nu putuse s nu le arate kaghebistilor locul, cci, chipurile, n alte locuri ale
terenului respectiv se pstrau si alte lucruri. Putea si s nu explice, cci se gsise n
imposibilitatea de a se dezice.
Dar iat ce este interesant: kaghebistii aflaser deja de trei spt-mni despre Arhipelagul
ngropat si nu s-au dus dup el. Nu cumva pentru c se temeau c se va produce o explozie?
La asta ei nu se gndesc niciodat. Dar atunci de ce?*
* Acum la Samizdat au aprut nsemnrile deja rposatului Samutin, ,Cum a fost confiscat
Arhipelagul. Din acestea aflu acum cu uimire c Samutin (se vede treaba, stia de mult despre
dispozitia mea ca Arhipelagul s fie ars, dar m mintise si el alturi de E.D.), de regul, nu a
sacrificat manuscrisul, ci pur si simplu 1-a tinut n podul dacei, mpreun cu Cercul-96, pust tot
atunci la secret. Un asemenea hal de superficialitate, eu nu puteam s-mi imaginez! Dup cteva
luni au mai aprut n pres si alte ,memorii ale lui Samutin", scrise asa cum le-au dictat cekistii,
dup cum mrturisesc vduva si fiica rposatului dar poate ulterior si ajustate de KGB.
(Adnotare din 1990.)
142
Despre ce s-a ntmplat mai departe cu E.D. n august, nu avem nici o stire precis. Toate
informatiile provin de la suspecta nou vecin, sor medical, nepoat de procuror. Dup
versiunea acesteia, E.D., eliberat dup cinci zile si revenit acas, sedea tot timpul n camer,
umbla de colo pn colo si spunea: ,Eu snt uda, am trdat attia oameni nevinovati!" (Desigur,
amarnice trebuie s fi fost autoimputrile, ncercrile de a uita: nspimnttoare nu erau acele
lucruri cu care o speria Casa Mare, ci tocmai aceast oroare a unei vieti solitare zdrobite, si
gndurile c prietenii poate au pierit, si o carte de valoare, memorie a ctorva milioane de oameni,
nu va mai aprea.) Apoi, cic, din cauza unui atac de inim s-a internat n spital (cu ajutorul
aceleiasi vecine), unde a stat o sptmn. Apoi s-a ntors acas, n curnd, probabil n ultimele
zile ale lui august, s-a spnzurat n acel coridor strmb, ntunecos, unt mirositor, venit parc din
Dostoievski. (Dar aceeasi sor medical, dup ce buse la parastas un pahar n plus, ncepuse
s fantazeze cum c pe trupul Elizavetei Denisovna erau rni de cutit, snge si c nu asa se spn-
zur oamenii.*)
C Elizavetei Denisovna i se interzisese s ncerce a sufla vreo vorb cuivareiese clar din
metodele obisnuite ale GB si din dispozitia dat Ninei Pahtusova. Dar a respectat ea consemnul?
Sau dimpotriv: a ncercat s ia legtura cu noi si tocmai de aceea a fost omort? Este ngrozitor
s-ti imaginezi scena fioroas a unui asasinat ntr-un ntunecos apartament-pester.
n acel august, Nina Pahtusova a trecut de cteva ori pe Romen-skaia nici o fereastr a
apartamentului nu este luminat. A ndrznit s urce pn acolo, a tras de latul de srm, a fcut
s sune teribilul clopotel, dar n-a iesit nimeni. (Telefon n apartament nu era.) Fuseser evacuati
toti? Nu mai existau nici martori, nu mai exista nici loc al actiunii, acolo nu mai locuia nimeni.
E.D. avea, se vede treaba, n Leningrad o rud analfabet, Dusia, un fel de verisoar de-al
doilea, care nu cunostea pe nici unul dintre noi. Nici noi n-o cunosteam pe ea. Numai ea singur
a fost anuntat c a murit E.D. Dar cine a anuntat-o? Nu militia, ci securitatea
Dup multi ani, n emigratie, . Vinkovetki mi scria c anchetatorul, in-terognd-o curnd dup
moartea E.D. pe colaboratoarea lui (a lui .V.) de la institutul geologic, i-a spus cu mndrie
acesteia: ,Dup interogatoriile mele, oamenii se spnzurau." (Adnotare din 1986.) ; ,, ,
>.,. .,A
143
statului. si s-a dat o explicatie: pe Voronianskaia au mpins-o la moarte niste intelectuali. Nu
exista nici un risc: femeia era analfabet, de pe margine, nu cunostea pe nimeni. Nu i-au artat
cadavrul, dar i-au precizat data nmormmtrii.
Dar oamenii de la tar pstreaz, chiar si n marile orase, intuitia si memoria reperelor pdurii si
ale cmpului. Cndva, demult, Dusia o condusese pe E.D. pn la casa lui Samutin care, stia ea,
era un prieten apropiat al verisoarei ei si vzuse usa principal pe unde intrase aceasta. Cuta
acum dup amintire si casa, si usa principal, dar cum s procedeze mai departe? S-a hotrt: va
bate la rnd la fiecare us si va ntreba: Ati cunoscut-o pe Elizaveta Deni-sovna Voronianskaia?
Usa lui Samutin s-a dovedit a fi prima care i-a iesit n cale, la parter, si locatarii erau acas!
Asadar, o femeie analfabet a fost mai ingenioas dect KGB si a legat prima verig a lantului
care va face ca Arhipelagul s zguduie ca o explozie ntreaga lume.
ar Samutin n-a stiut nimic pn n ultima zi, el doar se mira de ce E.D., totdeauna prietenoas, nu
sun, nu scrie, nu vine trebuie s se fi ntors din Crimeea. Acum moarte subit, si iat data
nmormntrii: mine, 30 august, corpul nensufletit se afl la barcile Botkin. ar despre arestare,
despre anchet nici Dusia nu stie nimic. Bine, voi fi acolo, spune el.
dee fireasc: s-i nstiinteze pe cei din familia Etkind despre care el stia, din povestirile E.D., c
au oarecare legtur cu mine si c locuiesc lng Mnstirea Aleksandr Nevski, unde snt si
barcile. si n aceeasi zi de 29 a sunat la familia Etkind:
Cunoasteti o anume Voronianskaia? A murit. Eu snt un cunoscut de-al ei. ngroparea
mine, la 14.30, la morg. De ce a murit? Nu stiu... Anuntati pe cunoscutii nostri comuni (pe
mine)...
si imediat telefonul familiei Etkind s-a ntrerupt pentru dou ceasuri. Toate telefoanele au fost
interceptate n ziua aceea, desigur. Dar KGB n-a reusit s le ntrerup imediat.
La Leningrad s-a nimerit s fie n acele zile Lev Kopelev. Etkind 1-a rugat s-mi comunice mie.
Kopelev nu stia ct de serios se mpletea aceast moarte cu toate firele conspiratiei noastre, si n-
a cutat intermediari, ci a sunat-o pe Alia la Moscova: ,Spuneti-i lui Sania c a murit Elizaveta
Denisovna, dactilografa lui."
Pentru KGB trebuie s fi fost o surpriz si un motiv de furie: o tain deplin, la adpost de orice
indiscretie, iar intelectualitatea
144
asta diabolic a si mirosit-o. Peste trei ceasuri, cu trenul de zi, pot s plec din Moscova si spre
sear s fiu la Leningrad. Ei stiau de trei sptmni unde se afl Arhipelagul si nu se grbeau.
Dar dac m duc acum si-1 iau?... Telefonul lui Kopelev a avut n continuare efectul unui
detonator si a fcut s se precipite evenimentele.*
n ziua de 30, la ora 14.30, s-au strns la barcile Botkin urmtoarele persoane: Samutin, sotii
Etkind, Zoia fiica Tomasevski, si Galia prieten de ocazie a Zoiei. Li s-a rspuns c
rposata a fost dus de-acolo cu dou ore n urm. ,Cum se poate asa ceva?" __vPi, atunci a
fost liber masina."
Dar unde-i Dusia? Ea, pentru orice eventualitate, venise, ca la tar, mai devreme si cu acea
masin funebr plecase la cimitir.
Lui Etkind i-a venit n minte s ntrebe: dar ce s-a notat n registru? Care este cauza mortii?
Functionarul de-acolo n-a refuzat s rspund: ,Asfixie mecanic." si a explicat: ,Spnzurare.
Sinucidere." ,Nu se poate! Faceti confuzie?"... ,Dar nici dumneavoastr nu stiti!" s-a
mirat functionarul bune rude!...
Pe lng morg se tot nvrtea un individ, ce s mai vorbim.
S-au asezat toti cinci n automobilul familiei Etkind, s-au dus la cimitirul Sudului departe, n
afara orasului, spre nltimile de la Pulkovo orasul mortilor de pe lng capital care n-au pile
ca s fie ngropati n conditii mai bune, excrescent a unui oras suprapopulat. n masin au fost
discutii aprinse: De ce? Ce s-a ntmplat? si-au amintit de certificatele de valut: s fi sugrumat-o
neander-
* Din memoriile lui Samutin (cele adevrate) astzi se pot preciza unele lucruri: n aceleasi ore
ale zilei de 29, kaghebistii 1-au arestat de pe strad, 1-au dus la Casa Mare si el imediat s-a
oferit s le predea Arhipelagul. (M mir, vechi locatar al lagrului, fost vlasovian, admis ntr-un
mod att de neobisnuit s locuiasc n Leningrad, ntr-o asemenea pozitie precar, el avea n
carnetul de nsemnri o multime de adrese ale unor oameni pe care acum putea s-i trasc dup
el si dispunea din belsug de literatur samizdat; acum se temea c-i vor descoperi acea literatur
samizdat si, o dat cu ea, si Arhipelagul, dar cel mai mult se temea s nu-si traumatizeze sotia si
copiii printr-o perchezitie acas!... El ns nici corporal n-a fost perchezitionat.) n noaptea spre
30, kaghebistii au primit la dacea lui Arhipelagul. Este clar c 1-au obligat s tac: s nu sufle
nimnui nici o vorb despre asta. Dar n dimineata zilei de 30 si-au adus aminte c le trebuia
semntur de la el cum c le-a dat de bunvoie ce le-a dat, si nc o dat 1-au trt la ntlnire la
hotelul ,Evropeiskaia". (Adnotare din 1990.)
145
thalienii? Samutin: ,ia s-au mutat, acolo nu mai locuieste dect o sor medical cumsecade."
Ekaterina Fiodorovna, sotia lui Etkind: ,Sinucidere? Nu se poate! Eu o cunosc destul de bine."
,V spun eu, sta e asasinat politic!" a strigat careva.
Cimitir deprimant prin monotonie. Un imens maidan desfundat, argil (ce tare ti se lipeste asta
de tlpi pe vreme de ploaie!). Nici un pomisor. Totul este mprtit n dreptunghiuri: cte 36 de
rnduri si 24 de morminte pe fiecare rnd. Este interzis s se pun cruci la morminte sau s fie
mprejmuite cu garduri. Mormintele au aspectul unor czi din beton, la cpti ,vsle" cu tblite
albastre pe care snt scrijelite numele, numele dup tat si prenumele rposatului, anul nasterii si
al mortii, fr precizarea zilei si a lunii. ,Czile" se acoper cu pmnt n care se pot sdi flori. Prin
pasaje, crucioare motorizate transport repede sicriele, cei care le nsotesc merg n pas
alergtor. Cimitir de tip socialist. Dup model Fourier?...
Celor sositi li s-a artat mormntul nemusuroit, avnd nfipt la capt un bt. (Chiar si dup un an,
mormntul ei rmsese tot ?no-nim; mai treceau pe-acolo Liusa si Tomasevskaia.)
Devenea tot mai clar c la mijloc era ceva necurat. Cei sositi nu se cunosteau defel ntre ei.
Etkind, cu precautia de rigoare, 1-a ntrebat pe Samutin: ,Nu cumva or fi luat ceva de la ea?"*
Pentru Galia, vorba aceea: unul cu cheful si altul cu mahmureala. Dar ea nu era implicat cu
nimic n toat povestea asta. Dusia i dduse lui Samutin adresa unde face ea astzi parastasul.
Apropo de adresa asta: ,Galia, poate te duci dumneata acolo? Mai afli ceva!" Galia s-a dus, exact
cnd trebuia. Erau acolo oameni simpli, prieteni de-ai Dusiei, si sora medical Lidia. si ea a
povestit versiunea ei, si de la ea o stim si noi.
S zicem c a fost chiar sinucidere atunci, chinuit fizic, de unde atta fort la Elizaveta
Denisovna s caute crlig, frnghie?
n ce-1 priveste pe Samutin: dup ce a predat Arhipelagultrebuia si s ascund, si s tac? Ce-
o fi fost n mintea btrnului fost detinut?
* ar Samutin, care n timpul drumului ascunsese celorlalti faptul c Arhipelagul fusese luat, i-a
spus scrie el - imediat lui Etkind: ,Totul e la ei, moartea E.D. are legtur cu aceasta." Dar
Etkinzii nu stiau ce puteau s fie acest totul, ei nu cunosteau faptul c Samutin tinuse la el n mod
samavolnic Arhipelagul. Ei credeau c era vorba de vreo arhiv a E.D. (Adnotare din 1990.)
146
,Plafoanele" ascult, filarea apartamentului, filarea la tot pasul continutocmai prin asta si
corecteaz GB-ul deficienta, se asigur c nu va mai avea loc nici o scurgere!
Dar poti s te tii dup o femeie la locul de munc?... La locul de munc se ntelege.
Dar nici nu mai trebuie nimic! iat ct de scurt este circuitul stirilor n marile orase: la slujb, la
nstitutul de Mine, numai unei femei, colegei ei pe nume Arsanskaia (despre al crei brbat se
stie c este prieten cu Kopelev, iar Kopelev este chiar acum la Leningrad, dup cum povestea n
cursul zilei Etkind), numai ei, acolo, n orele de lucru si sub acoperisul locului de munc, i
povesteste despre cele ntmplate sotia lui Samutin.
E simplu?*
si Arsanskaia se duce pur si simplu acas si-i povesteste sotului.
ar sotul chiar intentiona s se duc la Kopelev, si se si duce efectiv; e deja seara trziu.
si la 12 noaptea, Kopelev i telefoneaz duios lui Etkind: ,Fima, nu poti s vii imediat la mine?"
Asta era pe 31 august, seara, a doua zi. KGB-ul le-a blocat pe toate si totusi toate snt cunoscute!
Suprat de deranj, Etkind i atrage atentia chiar la telefon c nu se sun la o asemenea or.
Totusi, se duce. ntlnire cu Arsanski. Mai e un tren de noapte spre Moscova. si e ceva cu totul
inofensiv s te duci la Serghei Maslov, proprietarul outsider al unui apartament. ,Transmiteti-i
numai att: 1-au luat pe Arhip!" (Noi, cei care cunosteam cartea, o numeam uneori n felul acesta.)
Simplu dar nu foarte. Se trezeste apoi Etkind, noaptea, si-si pune brusc ntrebarea: dar ce am
fcut noi? Maslov nu ntelege despre ce este vorba; trecnd si prin alte cteva guri, ,Arhip" devine
,Arhiv". Este o aberatie care nu poate s dea dect btaie de cap.
Anuntul acesta, Maslov i-1 aduce, asa cum 1-a nteles el, lui,, Kome " (Vmceslav) vanov, la
Moscova, pe l septembrie, dimineata. Acesta din urm asa si ntelege: a fost luat arhiva. si spre
sfrsitul zilei,
* Acestea ne-au fost povestite tot atunci n cercul lui Kopelev-Etkind, dar Samutin nu scrie nimic
despre acest subiect. Se teme s nu-si pun sotia ntr-o situatie neplcut? Dar, probabil, din 30
pn n 31, constiinta i-a suflat c despre Arhipelag nu se poate tcea; sau poate c nssi sotia
lui a fcut chestia asta, fr stirea lui Samutin? (Adnotare din 1990.)
147
el si Liusa, nc foarte bolnav dup accidentul de automobil, aduc la mine, la Firsanovka,
anuntul denaturat. Eu mi-am exprimat ndat ndoiala: Arhiv? Arhip? (Dar ce arhiv avea Q? Dar
nici Arhip nu mai exist de mult.)
Eu si Liusa ne enervm si facem greseli. Vrem s stim, trebuie totusi s stim exact si repede: ce,
ce anume au luat? si ea l roag pe Aliosa sipovalnikov (prin sor se cunoaste cu Samutin) s se
duc, s vad, s ntrebe.
Nu-i corect, pentru c l bgm pe biat n bucluc. si nu intuim bine ce posibilitti i-au rmas lui
Samutin. Tnrul si ia cu curaj sarcina n primire. Se duce la apartamentul asediat. Dar chiar
dac
1 se va rspunde n scris si chiar dac arde hrtia, nu risc s fie arestat la iesire? si Samutin
rspunde de sub plafoane: , Au luat? Primul cerc." Sub plafon el nici nu trebuie s vorbeasc,
desigur.
Dar la l septembrie seara pleac la Moscova Etkind cu precizarea unei litere. La Liusa, la
Peredelkino. si ea, la fel de bolnav, a plecat cu taxiul spre Moscova, a traversat toat Moscova
si s-a ndreptat spre nord, spre Firsanovka, pentru a-mi aduce (seara de
2 septembrie) aceast singur liter. Acum nu mai exista nici o ndoial: Arhipelagul fusese
confiscat.
Pe 3 ziua m duc la Moscova, la Alia. Avem doi copii si chiar n aceste zile l asteptm pe al
treilea, pe Stiopa. ,Asa-i c trebuie s facem s explodeze?" o ntreb eu. ,S explodeze!"
rspunde ea cu nenfricare.
Pe 4 dimineata, din suburbie, prin telefonul convenit, aranjez pentru sear o ntlnire cu
corespondentul Stig Fredrikson (schita 13) prin el transmit n Occident comunicatul destinat
publicittii cum c mi s-a confiscat Arhipelagul (transmit si dispozitia secret: s se publice
imediat).
ar KGB-ul este ntr-adevr convins c a astupat toate gurelele. Pe 5 dimineata i pocneste ca
din senin stirea difuzat de radioul occidental.
Atunci, la ordin, Samutin d n Occident un interviu infam. Neinspirat ideea. (Eu nici pn azi nu
1-am citit.)
Dup durele mele luri de pozitie, Q mi scria de fiecare dat: ,De ce participati la corid n
asemenea conditii de inegalitate? De ce faceti s se precipite evenimentele?"
148
Dar nimeni nu le-a fcut s se precipite, asa cum le-a fcut ea. Aceast femeie btrn, singur si
bolnav, nepregtind nimic n acest sens si tremurnd toat de spaim, a dat un brnci care a
fcut ca teribila avalans a Arhipelagului s se rostogoleasc peste lume, peste tara noastr,
peste comunismul mondial.*
* Discul cu Recviemul de Verdi pe care mi 1-a druit Q l am cu mine la Vermont si, n fiecare an,
la 28-30 august, l pun n amintirea ei. (Adnotare din 1978.)
n noiembrie 1985 primesc o scrisoare de la o adept a lui Steiner, necunoscut mie, o anume
Johanna Fischer din Elvetia. Din scrisoare reiese c Elizaveta Voronianskaia, care n timpul vietii
nu s-a cunoscut cu corespondenta mea, a nceput s vin des pe la aceasta din urm, rugnd-o
s-mi transmit solicitarea ca, n situatia ei actual, eu s-o ajut din toate puterile. Din aceeasi
surs aflu c forma n care Voronianskaia i se arat Johannei este aceea a unei umbre venite de
departe.
n ce m priveste, eu, desigur, m si rog pentru ea... (Adnotare din 1986.)
149
Natalia Milievna Anicikova si Nadia Levitskaia
si tot asa m-a abordat ntr-o scrisoare Natalia Milievna, pn atunci o necunoscut pentru mine,
spunndu-mi c ea, fost detinut, si fiica ei adoptiv, tot fost detinut, mi multumesc pentru
van Denisovici si snt gata s m ajute cu ce pot. si pentru a m ademeni, pentru a m face mai
receptiv, aduga ca pe niste condimente amnunte ca: Pavel Dmitrievici Korin este vecinul lor si
ele pot s m pun n legtur cu el; lor le place s cltoreasc prin Nordul ndeprtat si s
fotografieze peisaje de-acolo.
,,Fost detinut" era pentru mine o parol care-mi inspira ncredere n cel care o folosea. ,Fosti
detinuti" asa se intitula n arhiva mea de corespondent mapa cea mai mare, si n ea nu erau
numai o sut de scrisori. Nici pe altii nu-i omiteam, aproape din scrisoarea fiecruia extrgeam
cte ceva si dup aceea cu multi m si ntl-neam. Nu mai stiu cum m-am dus o dat la Bolsaia
Pirogovka, la Anicikove. si am constatat c nu e nici un fals la mijloc, c ele snt exact asa cum se
si recomand: femei cu un trecut de detinute nscris pentru eternitate n biografia lor si cu un
suflet necrispat; triesc cum d Dumnezeu, de azi pe mine; nu s-ar mira dac mine ar fi ridicate
din nou; si n cltoriile lor anuale fcute vara, foarte riscante pentru Milievna la cei saizeci si
cinci de ani ai ei si departe de a fi sntoas, ele ajung n asemenea locuri inaccesibile, unde nu
orice tnr se aventureaz. Tocmai acest dezinteres n ce priveste achizitionarea de bunuri,
voioasa nencredere n ziua de mine si atasamentul fierbinte fat de nefasta zi de ieri au
cimentat prietenia noastr. Nu puteam s rmnem distanti unii fat de altii. La prima ntlnire nc
mai avusesem grij s nu m destinui prea mult, dar ncepnd cu a doua n-am mai fost
reticent. si de la prima ntlnire si pn la cea de pe urm, eu, se pare, nici o singur dat nu
150
le-am scutit de sarcini pe linia cauzei noastre comune, sarcini de care ele s-au achitat
ntotdeauna ca de ceva important si hotrtor pentru viata lor.
Acest spirit caracteristic fostilor detinuti si trecutul purtnd pecetea lagrului le-au unit ntr-o
familie. Altminteri ntre ele erau mari deosebiri: Milievna era scund, gras, vesel, de un
neastm-pr n contrast cu vrsta, nestatornic si chiar capricioas n privinta caracterului, pe cnd
Nadia era nalt, slab, de o retinere necaracte-ristic anilor pe care-i avea, vesnic ocupat cu
treburi, meticuloas, circumspect. Nu stiu cum, n lagr, Milievna devenise, printr-un joc al
destinului, sef la masina de tiat pine si a salvat-o pe orfana Nadia, aflat pe punctul de a
muri de inanitie, a supraalimen-tat-o, a ajutat-o s-si refac moralul. si acest lucru le-a unit pentru
totdeauna, ca pe mam si fiic. Natalia Milievna era dintr-o veche familie de nobili, bunicul ei
fusese un nalt dregtor la departamentul pentru treburile curtii imperiale. Ea nvtase la
gimnaziul Tagantevski; pe toti prietenii ei din copilrie, tineri din nobilimea petersburghez,
revolutia i dispersase, i mpuscase, i pusese pe fug. Regimul sovietic cvincvagenar continuase
s-i mprstie rudele si cunostintele, apropiate si deprtate; nu mai rmsese nimeni. Nadia
provenea dintr-un strat mai modest, desi tatl ei, Grigori Andreevici Levitski, fusese biolog,
colaborator foarte apropiat al lui Vavilov. El pierise din cauza lui Lsenko. Familia lor n-a fost
arestat toat n acelasi timp, ci n patru reprize, unul cte unul tata, mama, apoi ea nssi,
apoi si fratele, si fiecare n proces separat. Printii i-au pierit n lagr. Milievna a salvat-o pe
Nadia, si Nadia, purtndu-i vesnic recunostint, s-a lipit de ea. Aceasta si era trstura
remarcabil a ntregii lor vieti, prin aceasta ele aminteau de sotii Zubov si Tenno si, probabil, de
multe familii de fosti detinuti de faptul c, iat, n anii de odinioar ai detentiei, venise un dar
neasteptat, un supliment, un adaos ilegal. si numai n lumina acelor ani si primea aceast
trstur sensul ei. si de fiecare 5 martie, ziua mortii lui Stalin, acest nalt si permanent sens al
vietii lor se condensa ntr-un simbol: si aranjau cmrutele ca pe un muzeu, expuneau, attea
cte putuser s-si procure, fotografii ale celor mpuscati si pieriti n lagre, puneau muzic
funebrsi cteva ore prin acest muzeu se perindau invitatii: cunostinte si fosti detinuti.
Harababura anilor de rzboi si revolutie si firea cndva tare nebunatic a Natasei Anicikova au
fcut ca ntreaga ei viat s se dea
151
peste cap, s nu cunoasc nici momentul ntemeierii unei familii, nici pe cel al dobndirii unei
profesii. Nadia, n schimb, stia din copilrie limba german, cu care si cstiga acum existenta
lucrind la biblioteca de literatur strin, (n timpul rzboiului, nc fetiscan fiind, i-ar fi fost usor
ca mpreun cu nemtii s se retrag din zona Pskovului, ns nu s-a retras, si a fost pedepsit cu
lagr, dar, spunea ea, n-a regretat niciodat c a rmas n patrie.)
De aceea, ajutorul firesc si cel mai bun pe care 1-am primit de la Nadia au fost traducerile. Multe
lucruri mi-a tradus ea: articole de ziar, recenzii, apoi si crti ntregi pe care eu, din lips de timp,
n-as fi reusit niciodat s le citesc n nemteste. Dar trebuie s art si cum m-a ajutat: ntelegnd
bine sistemul meu si spre ce se ndreapt interesele mele, ea nu-mi traducea o carte n totalitate,
ceea ce ar fi fost pentru mine o dificultate n plus, cci n-as fi putut s citesc un volum asa de
mare, ci conspecta si grupa materialul pe teme, cu titluri clare, pe foi de anumite dimensiuni. (Cu
deosebit recunostint mi-amintesc cum mi-a pregtit ea adesea n trenul electric si n metrou,
fiind ea nssi n criz de timp! cartea generalului Frantois si amintirile generalului Gurko, nici
una dintre acestea ne-fiind disponibile n limba rus.) Tot ea a tradus cartea lui Seemann despre
legturile lui Lenin cu Ministerul de Externe german.
Dar Milievna avea alt talent: acela de a avea cunoscuti de o mare diversitate, n general, pentru
un conspirator, acest talent nu este totdeauna bine venit, ns cu Milievna lucrurile aveau o
ncheiere fericit: indiferent cu ce problem nou si neasteptat o abordam, ea reflecta un timp
si totdeauna repera exact persoana creia trebuia s ne adresm. A trebuit s iau de urgent
manuscrisele de la Teus am dat fuga la ,Ne Ne" (,NN", asa le spuneam noi, unind primele
litere ale numelui lor): fr s sovie, au luat asupra lor chestiunea. Dar locuinta lor avea o curte
de trecere si era suspectat, nu prezenta sigurant. Milievna s-a gndit ce s-a gndit si si-a adus
aminte de vestitul geolog Boris Abramovici Petrusevski, care se bucura de privilegiul de a face
deplasri n interes de serviciu peste hotare. s-a adresat lui si el a acceptat solicitarea, si trei-
patru ani mi-a pstrat cu credint manuscrisele, crora ntr-o vreme le-am adugat chiar cteva
Arhipelaguri, (n timpul conspiratiei nu numai c nu 1-am vzut, dar m-am strduit s nu-i retin
nici numele si s nu stiu unde locuieste. Astfel c nici nu ne-am cunoscut vreodat. M nclin pn
la pmnt n fata lui.) N-aveam unde s ascund un
152
exemplar cu textul definitiv al Arhipelagului? Milievna se gndea gsea solutia, l ducea unde
trebuie. [A fcut si gafe. A dus materialul departe, cu transbordri, cu vaporul, la rezervatia
natural Ve-siegonski se pare, la un om nobil, de ncredere, dar acesta s-a speriat, sotia lui
asijderea, si Milievna a trebuit s care napoi toat greutatea, picupul, vreo zece kilograme... or
la vrsta ei! L-a dus la Leningrad, unde, se pare, 1-a lsat pe mini bune (la o veri-soar primar).
De-acolo, pe neasteptate, vine un apel: luati-1 de la noi, nu vrem s tinem o asemenea
nenorocire. si din nou trebuie s caute, de-acum ns neaprat n Leningrad. Bun, s-a gndit, a
gsit! Pn n prezent, acolo este ngropat w. Arhipelag, dar eu nu stiu nici numele, nici locul, stiu
c e ,sub un mr".*] Trebuie s gsesc o dactilograf, una foarte bun si de mare ncredere, s-i
dau lucrurile cele mai teribile (dar de pltit ioc, totul pe baz de entuziasm). si tot bun ar fi fost si
un legtor discret, de ncredere: altminteri, aceste pachete de foi se deterioreaz, se pierd.
Milievna s-a gndit si a gsit o dactilografa: Olga Aleksandrovna Krjanovskaia. Nici pe aceasta eu
n-am vzut-o niciodat, dar cte a fcut ea pentru noi, cte a pstrat! m nclin pn la pmnt
n fata ei. ar sotul ei, Andrei vanci, militar activ, colonel-inginer, de-abia tinndu-se ntre atacuri
de cord, mi-a legat toate Arhipelagurile scoase de samizdat, toti Viteii si multe exemplare ale lui
Nouzeci si sase. -am trimis scrisori de multumire, dar mna n-am reusit s i-o strng, cci ntre
timp a murit.
Cu asemenea vaste relatii (si cu asemenea mbulzeal de intelectuali la biblioteca de literatur
strin), a tipri la samizdat este lucrul cel mai firesc. Timp de multi ani, indiferent ce-as fi dat la
samizdat totdeauna eu cu Liusa repartizam celor dou N. exemplarele de la unu la cinci, (ntre
Liusa si Nadia aveau loc n statiile de metrou ntlniri bine puse la punct si locul si minutul
cunoscute, si amndurora n drum le era suficient un telefon, de la serviciu la serviciu
dimineata sau seara. Punctualitatea, responsabilitatea le caracterizau pe amndou, si meritau
reciproc prietenia.) n primvara lui 1968, cele dou N. au realizat si culegerea Citindu-l pe ,van
Denisovici" de la nceput pn la sfrsit si 1-au dactilografiat, si 1-au dat din mn n mn.
si Arhipelagul mpreun cu Tancurile a stat n bune conditii douzeci de ani la nobilul si curajosul
Aleksei Alekseevici Liverovski. Acum snt dezgropate. (Adnotare din 1989.) .
,,,,.., , ^,, ,,,, ,,,, ,v ,
153
Milievna se considera onorat s difuzeze texte samizdat nu numai n Moscova, ci mai ales n
provincie. Printre alte asemenea locuri, ea avea Ekaterinburgul. n general, m-am nselat mult cu
Cercul-96: socotisem eu c o s-1 difuzm unadou, c trebuie s pregtim mai multe
exemplare, ne-am lsat cuprinsi de entuziasm, am scos patru ,sarje", adic douzeci de bucti
dar unde s e plasm apoi? Din cauza acestei cantitti, Cercul a fost de cteva ori la un pas de a
fi confiscat. (Undeva se afla un vraf de exemplare ale lui 96 de s-1 ridici cu macaraua, apoi toate
au fost arse.) Un exemplar, fr s-mi dau seama, am permis celor dou N. s- strecoare cuiva
la Ekaterinburg. si acest Osionnov Serghei vanovici s-a nimerit s fie un om foarte putin
cunoscut. Aventuroasa Milievna se cunoscuse cu el n timpul unei cltorii de var, si cum? se
ciondniser pe tema van Denisovici, despre care el se exprimase injurios. Ea nu numai c 1-a
convertit, dar si 1-a trecut printre prietenii si oamenii ei de ncredere si a nceput s-i trimit texte
samizdat, printre care si 96. De altminteri, Osionnov nu a dezamgit, ci chiar s-a dovedit un om
de mare caracter. (Pe la mijlocul crtii, acest episod 1-am povestit dinadins denaturat, ca s nu-i
csunez omului niscaiva neplceri, n 1971, n trecere pe la Novocerkask, eu cu A. A. Ugrimov 1-
am cunoscut, tot la niste cunostinte ale Mi-lievnei.) Pentru el s-a ivit un pericol imprevizibil: un
nepot de-al lui s-a ntors din armat, unde l rsftaser cu serviciul la bruiaj si interceptare radio,
si acum voia s se aranjeze si ,n civilie", la Ekaterinburg. Dar pentru aceasta trebuia s
completeze multe formulare si s mentioneze toate rudele, apoi pe aceste rude Organele
trebuiau s le studieze ndeaproape. si cu aceast ocazie s-a constatat c mpotriva lui Osionnov
exista un denunt cum c el ddea spre lectur Pavilionul cancerosilor, n provincie, acesta este
un fapt periculos, este ca o bomb! Dar kaghebistii, nerbdtori, n-au mai continuat cercetrile
(dar unde s le mai continue? Pavilionul cancerosilor^.!!), ei au descins direct ctiva oameni!
la custodele nostru! n ce-1 priveste pe 96, pe acesta Osionnov l tinea la o mic dacea de
var, care iarna era pustie. Veniti de-1 luati! Ceva era si n apartament, si n plus n acest
moment se afla aici si un cunoscut care tocmai luase si si vrse n geant un exemplar din
August. nteligent, cunoscutul i-a mbrtisat cu privirea pe oaspeti: ,Bine, uite, eu plec!" ar
kaghebistii provinciali, chiar bucurosi c scap de un martor, nu 1-au retinut. Mai mult dect att
nici n-au
154
mai perchezitionat camera, dar 1-au dus pe Osionnov la ei la sectie si numai acolo 1-au ntrebat:
,Recunoasteti c aveti Pavilionul cancerosilor!" A priceput bietul nostru om c e mai bine s
recunoasc. ,Aduceti-1!" i s-a spus. El s-a dus acas si 1-a adus. si se prea c deocamdat l
las n pace. Dar poate c-1 urmresc! Ce-i de fcut cu 961 Milievna, zeloas, i-a poruncit: s-1
pstrezi ca pe lumina ochilor. si el s-a hotrt s-1 pstreze. Dup convocarea la KGB, faptul
acesta era extrem de periculos, dar Osionnov a continuat s pstreze obiectul cu pricina, ns
legtura cu noi era slab ntr-o scrisoare multe nu poti s spui, s mergi sub urmrire nu se
poate, de trimis n-ai pe cine trimite n-am reusit dect s aflm c s-a declansat o actiune de
urmrire, c veniser, si nu puteam s-i strigm arde-l\ si cteva luni, pn s-a ivit cineva prin
care am transmis s-1 ard, 96 a stat asa, cu toporul atrnnd deasupra lui si deasupra noastr.
Numai spre primvara lui 1976 s-a convins Osionnov de autenticitatea mesajului nostru si a ars
ceea ce era de ars.
Un timp, Milievna (de mult la pensie) activase energic n societatea pentru protejarea vestigiilor
trecutului si a monumentelor. Apoi a vzut cum problemele de acolo nu se pot rezolva din cauza
birocratiei. Pe de alt parte, starea snttii i impunea s stea mai mult acas. Totusi, firea ei
vulcanic nu-i ddea pace. Ea mi gsea n permanent vreo nou cunostint, o nou surs de
informatii, un nou om util desi eu nu cutam si nu-i ceream asa ceva. si adesea m convingea
c este necesar s fac cunostint cu cutare si cu cutare. Acum clasez un ntreg foc de artificii,
chiar s-mi amintesc totul nu se poate. Tot ea mi-a fcut cunostint si cu Dmitri Petrovici
Vitkovski, vechi ,detinut pe santierul canalului de la Marea Alb". si cu ginerele lui Korolenko, A.V.
Hrabrovitki, amator de arhive. Din proprie initiativ, acesta mi-a strecurat o sumedenie de
informatii si utile, si inutile. (Drept recunostint, noi am pus n cui vigilenta si i-am dat un volum
din Arhipelag s-1 tin n mn o jumtate de or fr a iesi din cas cu el si unde nu s-a
rspndit prin Moscova zvonul despre Arhipelag, si a ajuns chiar si n strintate. Cte eforturi a
trebuit s depunem pentru a-1 dezminti, prin cte spaime am trecut!) Aici e si urma lui Palcinski:
Milievna gsise o femeie energic foarte, cumnata lui Piotr Akimovici; de la aceasta am cules nu
putine lucruri; numai asa s-a introdus el la mine, dup Arhipelag, si m August, si n Octombrie.
Era nevoie de niste mrturii credibile
155
din partea familiei despre generalul Svecin? Milievna le procura uneori cu pretul a luni de
corespondent, de solicitri; cu pretul unor cltorii a nu stiu cror persoane. A fost nevoie de
unele informatii despre orasul Tambov? Milievna le-a procurat de la unicul he-raldist din
Moscova, L smarov, originar din Tambov si martor n viat al tuturor celor ntmplate, un om cruia
nu-i plcea s povesteasc despre propria lui viat, dar care mi-a fost un mare furnizor de date
despre ntreaga gubernie! A fost nevoie ca n locul meu s mearg altcineva prin locurile
rscoalei, cineva care absolut neobservat si mai meticulos dect mine s chestioneze n
dreapta si-n stnga? S-a gsit la timp o Valentin Pavlovna Holodova, biolog, foarte umblat prin
Rusia Central. La rugmintea mea, ea a plecat n regiunea Tambov. si am cumva nevoie de
concursul activ al Bibliotecii de storie? iat-i, colaboratorii snt gata s mi se alture. si am
cumva nevoie de materiale secrete si importante privind regiunea Donului? Pi ea, asa cum
promisese, m-a pus n legtur si cu Korin; datorit ei, am reusit s fac cunostint cu acest om
remarcabil si s vd cu ochii mei niste studii pentru Rusia care se duce. si iat un lucru la care nu
m mai asteptam, de care nu m mai interesam, pe care nu-1 mai bnuiam deloc: mirosise
Milievna c n Leningrad, la o femeie din czcime, se pstreaz arhiva lui Fiodor Kriukov si
caietelul cu textul primei prti a ,Donului linistit", text scris de el nc nainte de revolutie! Pentru
munca mea, aceast descoperire nu numai c nu-mi fcea trebuint, dar m si fcea s m
ndrept ptimas spre alte probleme cum ns s-o ignori? Cui nu ncepe s-i fiarb sngele n
vine la o asemenea ispit?
Am vzut despre ce este vorba, m-am convins, si i-am spus admirativ Milievnei: ce mn bun ai!
Ce fire mai am si eu uneori: exist un om capabil s m ajute, dar n-am timp s-1 caut; cine s
fac treaba asta? Cele dou N.! Exista un Nikolai Pavlovici vanov, nepotul unui preot, ct
claritate a mintii, cte chinuri ndurate prin htisul rnduielilor sovietice ca s dea de urma alor si,
cte proiecte, ce ncordare! dar nimic mai actrii n-a reusit s fac, si pe mine n putine
privinte m-a ajutat: intentiona s multiplice Arhipelaguldar acest lucru s-a dovedit imposibil, ns
pentru mine a fcut o expeditie util n regiunea Tambov: a adunat material de arhiv si s-a vzut
cu sora vestitului rebel Piotr Tokmakov. i cutaser cele dou N. chiar si o nevast, dar n-au
gsit. (si din cauza tuturor legturilor cu noi, ct pe-aci
156
s-1 bage la nebuni; psihiatrii lui de la Riazan l si retinuser.) De cele dou N. am prins-o si pe
Rita seffer tot un destin rusesc ruinat, dar despre ea voi vorbi separat.
A fost o vreme cnd la cele dou N. ,plafoanele" nu erau considerate periculoase, n acele
conditii, ele, desigur, ne colationau tex-
te[e__tot Arhipelagul 1-au colationat, si nu numai pe el. n 1966,
n 1967, vara cnd mica noastr dacea era goal, ele au locuit la Rojdestvo-pe-stria, Ne
deveniser asa de apropiate, asa de simple erau aceste relatii ntre niste fosti detinuti, era atta
loc ntre noi pentru glume si bancuri nct era firesc s le chemm s locuiasc n dragul nostru
colt de tar. Dintr-o ndeprtat rezervatie de lng laroslav, Milievna mi-a adus rsad de scorus
cu fructe negre. Cnd Milievna locuia la Rojdestvo, Nadia, tremurnd pentru ea, cum rar tremur o
fiic pentru mama ei, dup o ntreag zi de munc la Moscova, ajungea n dou ore la Rojdestvo
si dimineata era n dou ore napoi la Moscova, si de la gara Baskino, totdeauna pe jos. Locurile
dragi mie, ea le-a colindat aproape ct le-am colindat si eu. n aceste poieni, n aceste margini de
pdure, eu o vd ca pe o figur nscris n peisaj. Cnd noi, n mai 1968, dactilografiam
Arhipelagul la dou mici masini, Nadia venea din trei n trei zile ca s ia materialul dactilografiat si
s-1 pun la adpost. (Apoi toate cele cinci exemplare luate trebuiau mprstiate n diferite locuri
secrete!) si tot ea, n septembrie 1965, salvase manuscrisul nceput al Arhipelagului, participase
la operatiunea Tenno.
n toamna lui 1969, de-abia m instalasem ntr-o anex la Ros-tropovici, cnd, dup cum s-a
vzut, casa principal a rmas goal, nu mai avea cine s locuiasc n ea, cci Rostropovicii, n
mare grab si pentru mult vreme, plecau n strintate; timp de cutat alti locatari nu era. si
atunci noi le-am propus pe cele dou N. n stilul si ritmul lui, Stiva a alergat la ele, le-a uluit, le-a
vrjit si n cteva ore le-a adus ncoace. si astfel iat-le instalate aici pentru dou ierni: n casa
principal ele, ntr-o arip a casei eu, de cele mai multe ori singur, iar n curte un cine de Terra
Nova, negru si ltos, pe care 1-au ndrgit la nebunie, si el pe ele. ntr-o zon special, trei fosti
detinuti ocupau un lot de teren, gard n gard cu un vicepresedinte al Consiliului de Ministri!... Ne
simteam bine! Eu curtam zpada de pe poteci, m ngrijeam de sala cazanelor, Nadia ducea
la Moscova si aducea de la Moscova toat posta stng, eu treceam pe la ele ca s mai glumim,
dar treaba nu sta pe loc. Cci
157
n casa spatioas a Rostropovicilor, ele desfsurau o bun activitate de samizdatdactilografiau,
colationau si m ajutau cu ce puteau. Lucrezi asa de bine cnd cel cruia trebuie s-i pasezi foile
ti este aproape, la ndemn. nainte nu avusesem parte de asa ceva. Cu aceleasi dou N. si cu
Liusa, n absenta lui Stiva (plecat n strintate), am ,organizat" n ,taverna" de sub podul casei si
ceremonia ncoronrii mele cu Premiul Nobel. Aceeasi Milievna fusese de fat si atunci cnd a
venit militia s m dea afar din Jukovka.
Apoi nu ne-am mai ntlnit asa de des. notnd cu sufletul la gur prin marea de treburi pe care eu
le aveam la Moscova, rar le mai deschideam usa dar naturaletea relatiilor noastre a rmas
pn la sfrsit aceea care-i caracterizeaz pe fostii detinuti, aceea clasic, pecetluit de neuitatele
ratii de pine neagr, mas nestears si strachin cu ciorb lung. Nu n orice familie au lucrurile
un curs asa de natural, ca la noi cu cele dou N.
n ultima iarn petrecut de mine la Moscova, Milievna a bolit ndelung. M hotrsem s plec la
Rojdestvo; ea se mai restabilise. si chiar n ziua n care-mi propusesem s m duc la ele, am
primit de la Paris ,prin posta sting" dou prime exemplare ale Arhipelagului, exemplare nc de
semnal, primele n URSS, nc nainte s le primeasc KGB si CC. Nici n-am apucat s rsfoiesc
cartea acas, una i-am lsat-o Aliei, cealalt am luat-o si am plecat cu ea la cele dou N.
Am rsfoit-o la ele, si bine am fcut, mpreun cu ele ani frun-zrit-o la aceeasi mas la care ne
cunoscuserm cu zece ani n urm, cnd tot, absolut tot drumul era nc de parcurs, mpreun cu
ele am deschis la pagina unde erau sase fotografii ale unor mpuscati sase fotografii date de
Milievna din expozitia lor din luna martie, si printre acesteauna a brbatului pe care ea l iubise
cndva...
n acesti ctiva ani, Milievna, prin toat viata ei, s-a implicat n lucrarea mea, si, tocmai prin
fotografiile apropiatilor ei, s-a prins pentru totdeauna n testura Arhipelagului n toate editiile lui,
n toate limbile.
La noi atunci deja ncepuse Cutremurul. Apoi am fost expulzat. Alia se pregtea de plecare, n
toat aceast lun si jumtate de fierbere a simpatizantilor nostri si a strinilor, Nadia n-a dat pe
la noi; n situatia ei precar la locul de munc, o vizit la noi ar nenoroci-o. Dar o dat, chiar
naintea plecrii familiei noastre, a sunat telefonul.
158
Persoana de la captul firului nu si-a dat numele, dar o voce cunoscut, o voce de femeie care
plnge, a rostit cuvintele urmtoare: Spuneti-i c aceia au fost ani fericiti, altii ca ei nu vor mai fi
niciodat.
A trecut un an si ne-a parvenit si nou stirea despre moartea Milievnei. Suferea de multi ani de
diferite boli, si a suferit cumplit, si a zcut la pat. ,Milievna, trebuie s triesti s vezi Arhipelagul
aprnd! Milievna, trebuie s triesti s vezi cauza noastr trium-fnd!" snt cuvinte pe care eu i
le-am spus nu numai o dat. De fiecare dat se ntrema.
Dar n 1975 a fcut infarct. A venit un medic si a ncercat s-o conving s se interneze n spital.
,De ce s m internez n spital? Mai bine s mor acas!" a spus ea stnd pe pat. si n acelasi
moment i-a trecut peste fat o umbr vinetie. Milievna s-a cltinat putin si a nceput s se lase
ntr-o parte. Medicul a srit s-i fac respiratie artificial, a chemat reanimarea dar pacienta
murise deja.
Aflnd despre moartea Milievnei, noi am trimis din Zurich o scrisoare ctre Nadia: o ntrebam
dac nu vrea s vin la noi, s triasc si s munceasc alturi de noi. Nu, nu-mi vine nicicum
s-mi prsesc tara ne-a rspuns ea.
Mira Ghenadievna Petrova
Timp de patru ani de zile, ea mi-a fost colaboratoare activ si foarte valoroas, dar nu a fcut
parte din mica noastr retea, nu a venit n atingere cu cercul conspirativ, nu a cunoscut pe
nimeni, nu s-a n-tlnit cu nimeni dintre ai nostri, s-a tinut totdeauna deoparte. si totdeauna astepti
vag un asemenea suflet, dar tocmai un asemenea suflet nu se manifest, iar ochii care caut dau
peste altceva.
Avusesem unele relatii cu Arhiva Central de Stat pentru Literatur si Art (ACSLA). Cei de-acolo
fcuser cndva gafa de a m propune la premiul Lenin (ce spuneal li s-a tras pe chestia asta
ulterior), ntr-un moment dificil depusesem la ei spre pstrare Cercul, apoi citisem tot la ei capitole
din Pavilionul si o rugasem pe Miralda Kozlova, un neobisnuit de activ functionar al ACSLA,
s-mi strng opinii despre Pavilion din partea colaboratorilor care vor voi s scrie pe aceast
tem. Mi-a strns vreo zece asemenea opinii. Dintre acestea m-a frapat una: se referea la ntreg
destinul lui Kostoglotov si la iubirea lui nefericit. Opinia era formulat cu asemenea sensibilitate
nct ai fi zis c emittoarea ei, chiar dac nu a fost medic n acel dispensar, este ea nssi, alturi
de mine, coautoare a nuvelei; ntr-o profan, nuvela n-ar fi trezit asemenea ecou. si n
observatiile ei era un simt literar ca acela pe care criticii nu-1 au, ci numai autorii. Am vrut s-o
cunosc. Am constatat c Petrova nu mai lucra la ACSLA; doctor n stiinte, istoric al literaturii si
textolog, ea si gsise o munc mai corespunztoare la nstitutul de Literatur Universal.
Miraldei i-a fcut plcere s-mi aranjeze o ntlnire la Mira, n aleea Vorotnikovski.
Am rugat-o pe Mira s-mi spun mai n detaliu ce ar mai vrea ea s vad mbunttit si corectat
la Pavilionul cancerosilor (era n toamna lui 1966, textul nc putea fi modificat). si nu s-a sfiit
160
(n general nu se sfia, era extrem de independent si chiar vehement, mic de statur si, de
obicei, calm, dac n-o scoteai din srite) s fac aprecieri, observatii si chiar s dea sfaturi, n
judectile ei m-a uimit si dezinvoltura cu care se misca pe terenul problemelor de literatur, si
acea deosebit cunoastere a sufletului feminin, pe care eu n-o aveam. Cu ocazia acestei nuvele
am aflat pentru prima dat c n-o am. Comentariul ei avea chiar un caracter vijelios care i se
trgea de la aparenta inconsecvent a pozitiei: mi reprosa cnd o insuficient de elevat manier
de a zugrvi femeia, cnd o insuficient preocupare de a sugera corporalitatea acesteia. at pn
n prezent, n toti anii de activitate scriitoriceasc inspirat de experienta lagrului, a exilului si
desfsurat n afara Moscovei, mi lipsise tocmai o persoan ca aceasta, cu acelasi mod de
interpretare a realittii ca si al meu. Dar pn atunci se acumulase materialul purtnd amprenta
experientei de lagr, material pe care-1 stpneam la perfectie. si tocmai n acest moment se
schimba crarea pe care va nainta lucrarea mea. Am nteles c nu o singur dat m voi mai
duce n Vorotnikovski. Doar ce iesisem si ncepu s m s-cie senzatia c n-am terminat
convorbirea, c trebuie s-o reiau.
Apoi m-am dus acolo de multe zeci de ori.
Mira era fiica unor vechi bolsevici dar ct de departe era ea de linia lor, fiind si acesta un semn
al vremii, de altfel frecvent acum. Tatl ei fusese mpuscat, mama ei era n viat, dar avea un
caracter asa de insuportabil, nct Mira, desi nemritat, se separase de mult timp de ea. Avusese
o camer a ei ntunecoas pe zgomotoasa strad Domnikovka; n conjunctura sovietic, i era
imposibil s schimbe aceast camer cu alta; nu voia ns nici s-si ruineze viata, drept pentru
care a abandonat-o cu catrafuse si bibliotec, si ea singur, n particular, a luat cu chirie o
camer si jumtate ntr-o cas a actorilor, la o actrit a Teatrului Mic vestit cndva. Aici, la ea, era
lumin, liniste, era plcut si comod. Nota de comoditate o ddea mai ales vechiul si complicatul
secretar, provenit, conform legendei, dintr-o cas de mosieri aflat pe drumul Smolenskului. n
aceast cas nnoptase odinioar Napoleon si lucrase, zice-se, la acest secretar, la care acum,
cot la cot, lucram noi ct pofteam. Multe lucruri au fost realizate aici! Pn la amnunt concepuse
Mira fiecare pat de culoare din camera ei i plcea la nebunie Van Gogh si avea oroare de
orice discordant coloristic. Mai avea si alte cteva obiecte de adoratie de adoratie cu att mai
neselectiv si mai
161
intens, cu ct, n general, ea, ca fire, era mai independent, n categoria unor asemenea idoli ai
ei intrau Thomas Mann (mai trziu si Boli), Cehov, tvetaeva si... Ehrenburg. Portretele ultimilor doi
le tinea ntr-o vitrin rezervat crtilor. (Eu am fcut mult vreme ironii la adresa lui Ehrenburg:
spuneam c n-are el mutr s figureze ntr-o asemenea galerie; Mira a cedat ncetul cu ncetul si,
pn la urm, n tcere, 1-a scos de-acolo si curnd dup aceea fostul ei idol a murit. Ea a avut
o tresrire de om superstitios si 1-a repus pe Ehrenburg la vechiul loc.) n alegerea acestor
idoli, desigur, se reflecta nu numai propriul ei gust, ci si orientarea general a gustului manifestat
de ctre intelectualitate n ultimii ani. Cu accentuata independent a opiniilor personale, ea se
ncadra n acest curent general al intelectualittii democratice traditionale sau, mai degrab, al
cadetismului trziu. Dar dincolo de exagerri (Cehov este vrful cel mai nalt al literaturii ruse, mai
mare dect Tolstoi si Dostoievski) ea avea atta talent n a percepe fenomenul literar, nct pentru
mine tinea dintr-o dat locul a zece-douzeci de alti cititori avantaj inestimabil pentru un scriitor
aflat n ilegalitate: dac ea mi verifica un capitol nou, o pagin nou, nu mai aveam nevoie de
nici o alt verificare, n general, pe un scriitor att de preocupat s se ascund, s tinuiasc,
supus constrngerilor mecanice exterioare ale conspiratiei si ale termenelor ei rigide, l paste
pericolul de a nu respecta conditia contemplrii estetice nepripite a proportiilor si a detaliilor
operei. Nu rareori, Mira tocmai asupra acestui lucru mi atrgea atentia. De aceea se si plasa pe
o asemenea pozitie deosebit departe de toat conspiratia mea, ea mi rezerva un teritoriu
numai al meu, unde eu nu mai eram conspirator, ci scriitor n stare pur. De aceea printre crtile
mele exist una cu care ea n-a avut nici o tangenteu n-am pus-o n contact si nici ea n-a cerut
s intre n contact cu Arhipelagul, n acea aspr derulare a povestirii mele, nici hrnicia minilor ei
n-ar fi avut la ce s fie valorificat. si atunci cnd i-am adus toate trei volumele ca s le citeasc n
cinci zile, a existat un lucru si numai unul despre care ea nu mi-a spus nici un cuvnt: nssi
cartea n chestiune. Pentru, c aceast carte s-a fcut singur nu n atelierele artei, nu tinnd
de vreun precept de-al acesteia, nu conformndu-se vreunei reguli.
n rest, Mira mi-a fost un ajutor de nenlocuit n istovitoarea mea munc din acei trei, patru ani,
dup ce mi-a fost confiscat arhiva. Ea mi-a fost si interlocutor cu rol de instant verificatoare:
pn la
162
ea nu discutam cu nimeni despre lucrarea aflat chiar n curs de realizare si uneori chiar nainte
de stabilirea primelor jaloane, dup ea abordam acest subiect numai cu sotia mea, Alia. O
asemenea discutie este ceva delicat, care poate zdrnici tot proiectul, dac interlocutorul nu
este chiar un alter ego al tu, ci un strin care fp-tuieste si gndeste altceva. Aceast discutie se
ducea nu n spatiul real, ci n cel literar n-dimensional, ea nu era ajustabil prin realitatea timpului
(cum erau toate celelalte din viata mea); la aceast discutie nu trebuia s ai imediat hrtie si
creion, s scrii; ea prilejuia o nceat reasezare si verificare a bazelor, metodelor si structurilor pe
diferitele axe ale confruntrilor, n asemenea discutii se clarific si pot fi evitate trasee false,
bttorite ani de zile.
Vesnic activa, neobosita Mira era mereu gata nu numai pentru convorbiri, ci pentru orice munc
epuizant si migloas, de lung durat, comprimndu-si munca ei de la birou, unde, din fericire,
nu avea un program fix de la ora cutare pn la ora cutare. M-a ajutat s fac ordine n multe dintre
cele aflate ntr-un talmes-balmes din cauza ritmului meu ncordat si a vietii ncordate a unui om
care trebuie s-si tinuiasc activitatea lui cea mai important. Textolog, ea a efectuat analiza si
prelucrarea comparativ a multora dintre variantele mele adevrate, ,atenuate" (pentru
cenzur), apoi refcute acolo unde se putea pierde sau denatura cevasi astfel m-a ajutat s
realizez forma definitiv a lui Denisovici, a tuturor povestirilor. Eu, n acea vreme, n-as fi reusit de
unul singur, dar ea a fcut patru cincimi din lucrare, nelsndu-m pe mine dect s iau deciziile
de rigoare. A redactilografiat si scrierile mele mari (Pavilionul cancerosilor, Cercul-96), le-a
colationat minutios, a cutat greselile, a comparat variantele. Dintre toti apropiatii mei, ea era
singurul cunosctor serios al Rusiei prerevolutionare (prin natura serviciului se ocupa cu acest
lucru). Era rapid n gsirea de informatii, n special despre intelectuali, despre cdeti cunoscuti,
si de alte genuri de informatii, pentru c o bun parte din viat si-o petrecuse la Biblioteca Lenin.
si mai era Mira foarte atasat de teatru si de cititul artistic, ca multor femei i plcea nu numai s
se produc singur, ci si s-i vad pe altii n aceast ipostaz, s-si exprime prerea asupra lor,
s-i nteleag, n camera ei, si verificndu-m pe mine prin intermediul ei, am fcut multe
nregistrri pe magnetofon, am citit capitole din romane. (Au fost distruse la vama din Moscova la
plecarea din tar a familiei mele, dac nu le-ar fi recopiat acolo.) Mira
163
urmrea cu mult interes tot ce era mai bun n teatrul nostru, n cinematografia noastr, n
activitatea actoriceasc. Datorit ei am fost si eu ctiva ani la curent cu aceste lucruri, fr s
pierd pentru aceasta ctusi de putin vreme, cum de altfel nici n-as fi putut, nelocuind la Moscova.
Era si o mare admiratoare a revistei Novi mir, n toate conflictele mele cu Trifonci era mereu de
partea acestuia. Nu stia A.T. ce aliat avea n Mira.
si, printr-un joc al ntmplrii, ntre tot acest paradis estetic al ei si Novi mir era o distant de cinci
minute de mers pe jos, si pentru ca s intri la ea, nu trebuia dect s reusesti a o prinde la
telefonul familiei de actori. La Mira duceam impresii proaspete, completri fcute n fug, dureri
de cap, senzatie de oboseal si foame. La ea puteam s-mi recapt echilibrul, s m reculeg sau
s cer un sfat. Cu viata mea trit n afara Moscovei, cu tensiunea n care traversam liniile de
centur ale capitalei, constrns s trec n douzeci si patru de ore prin sapte locuri a mnca si
a-mi veni n fine era uneori una dintre primele probleme; fr aceasta, uneori nici n-as fi reusit s-
mi duc povara. Tot Mira era aceea care, cu mndrie si convingere, repeta, se pare, din tvetaeva:
c poetul trebuie s dea important nu numai versurilor, ci si mesei de prnz. Depsind cu mult
acest cadru, ea se ducea la o btrn buctreas de cas mare si o ntreba despre diferite feluri
de mncare si despre modul lor de preparare, si pregtea pentru mine niscaiva ierunci cu vin rosu
fiert cu zahr si cu mirodenii, ,pentru ca apoi s-mi fie mai usor la scris".
Odat, deja n 1969, avusesem o bnuial cum c pe drumul spre ea snt urmrit (veneam cu o
ncrctur important dintr-un loc important), mpreun cu Mira am pus la punct o tactic: eu,
iesind de la ea, treceam prin cteva curti, ea, n timpul acesta, venea dup mine, semnalizndu-mi
anumite lucruri. A efectuat cu mult rivn aceast operatiune (cu succes), s-a comportat chiar
foarte frumos, i se potrivea felul conventional n care se rsucea, n care-si tinea poseta, desi nu
se ocupase niciodat si nu se pregtise pentru asemenea misiune. Permanent cuta s m
conving s nu m manifest nicicum n societate, ci s m ocup cu arta n ce are ea mai esential
(totusi ea a fost de acord cu scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, si a btut-o la masin, si
a lipit la ea n camer toate plicurile pe care singur le-a vrt nu n putine cutii postale). Asta nu
nseamn c acum era mai dispus s se alture convingerii pe care
164
mi-o formasem treptat cum c nu se poate tinde si chema la o nou revolutie, n aceast
femeiusc plpnd, cu idoli literari moderati si chiar anemici, se afla si un Stenka Razin: dac
acesta ar aprea mine pe strzi, ea, de la fereastr, si-ar uni glasul cu al lui. Ea avea si astzi
nostalgia revolutiei din februarie si i se prea de dorit ca din mlastina de azi s se ias n
acelasi fel. n aceast privint ca si n multe altele, ea exprima principala stare de spirit a
intelectualittii actuale: s li se trag si acestora o zgltial precum Ro-manovilor (dar numai
nou nu...).
N-am solicitat niciodat, nici ctre Mira, nici de la Mira, circuite telefonice aflate sub urmrire. si
ea nssi stia s fie discret, asa cum putine femei stiu s fie. Dar, desigur, KGB-ul nu slbise
urmrirea ce m avea ca obiect pe mine si, desigur, acest loc era reperat de ei.*
si mai era ea si o lucrtoare harnic. La serviciu, experimentatii doctori n stiinte nu fceau atta
ct i aruncau Mirei n spinare s fac. (Serviciul i dicta s-1 pun sus pe Gorki fr acesta s-
ar fi golit de sens tot ceea ce fcea ea acolo, la institut. Cu gustul ei artistic, asta nu era o treab
usoar; si, ca s aib o baz, si confectiona artificial argumente ad-hoc, invocnd: cnd admiratia
general de care se bucura Gorki n perioada prerevolutionar, cnd opiniile Marinei tvetaeva,
poeta ei preferat, dup care acesta era mai ndrepttit dect Bunin s ia Premiul Nobel.) Lucra
atunci la Cronica evenimentelor literare. Aceast afundare n presa prerevolutionar fcuse din
ea o adept consecvent a cadetilor. si si exprimase rezerve fat de Augustul meu. Celelalte foi
cu observatiile si constatrile ei m-au fcut s nteleg ce este acela ,neocadetism", ct este el de
nrdcinat n intelectualitatea de astzi si ct si va mai pune amprenta pe istoria Rusiei, si n ce
msur mi-este strin.
Ultimele texte pe care Mira mi le-a examinat, ca pe un produs proaspt recoltat, au fost capitolele
de prob ale lui August, date primilor cititori n toamna lui 1969. A atacat cu mult nversunare
familia Tomceak si pe Oria, strin, absolut de nenteles pentru ea.
* Ctiva ani mai trziu am aflat si eu c de la sfrsitul lui 1974 si chiar pn n 1979
kaghebistii au tot tracasat-o pe Mira, cci s-au potolit ei vreodat? i ticluiser un ,material
acuzator" (si totul pe Ung subiect), ncercaser s-o determine s ia atitudine mpotriva mea prin
APN, dar ea a dat dovad de - trie de caracter, a rezistat demn. (Adnotare din 1990.)
165
Din motive interne, ncepnd din toamna lui 1969 ntlnirile noastre au devenit mai rare. Totusi, n
1970, ea a citit August, care era aproape de finisare. A fcut si cu aceast ocazie observatii
importante. -a plcut anvergura capitolelor despre armat si despre Samsonov. Amndurora ne-a
venit greu s ne lepdm de obiceiul de a discuta mpreun cte un manuscris, n urmtorii doi
ani ne-am vzut si mai putin, aproape deloc. Numai n 1973 au fost ceva semne c redeveneam
prieteni sau redobndeam posibilitatea de a examina mpreun manuscrise aflate nc n stare
brut. si asa se face c la noua ei locuint de la bariera Preobrajenski m-am dus de cteva ori cu
fragmente din Octombrie saisprezece. Dar dac altdat ne ntelegeam repede si gseam un
numitor comun, acum nu mai era nimic din toate acestea si tocmai din aceast cauz ntre noi
s-a produs o ruptur ireparabil. Ea se ngrozea de orice tendint ,de dreapta", anticadet, pe
care o sesiza n Nodurile mele; o iritau din cale afar, i provocau parc o stare vecin cu
suprarea capitolele religioase, si-mi tot ddea ca exemplu povestirile antireligioase ale lui V. suk-
sin pe care l admira, pe bun dreptate. (Pe suksin, e clar, l frmnta, l strnea foarte tare tema
religiei; n acei ani, el se strduia din rsputeri s se justifice, chipurile, mpotriva ei, dar n sinea
lui btea n retragere; nu bnuia c acele povestiri vor fi dintre ultimele, scrise naintea mortii
subite.) Astfel se putea constata c vechea armonie a punctelor noastre de vedere nu mai exista.
Dar nici atunci cnd, n ultima mea var petrecut la Moscova, petrecut n Rusia, Mira btea,
mnioas, cu pumnul n teancurile formate din capitolele manuscrise ale lui Octombrie
saisprezece si eu nu eram ctusi de putin de acord cu ea nici atunci nu obiectasem cu
vehement, ci ntmpinasem cu atentie si recunostint revrsarea acelei mnii.
8 Elena tezarevna Ciukovskaia
Aproape cinci ani de zile, de la sfrsitul lui 1965 ncoace, Liusa Ciukovskaia s-a aflat n chiar
epicentrul si n vltoarea agitatei mele activitti: n acesti ani, n ea se ncruciseaz toate liniile,
toate legturile, ntrebrile, rspunsurile, mesajele - si n urmtorii trei ani de pn la expulzarea
mea nu putine au trecut tot prin mintea si mi-nile ei. Cnd eu scriam n aceast carte: ,noi am
hotrt", ,noi am fcut", aceasta nsemna c timp de ctiva ani la rnd prin acest ,noi" am vrut s
spun eu cu Liusa. Tot cercul apropiat si chiar neconspirativ stia acest lucru, si dac Liusa
telefona cuiva sau chema la ea insistent si pe neasteptate sau cerea brusc si fr fasoane s fie
primit la cutare adres, atunci toti ntelegeau c prin ea vorbesc eu, invit sau vin eu, sau c
efectiv Liusa vorbeste n numele ei, dar ntr-o problem urgent de-a mea. Ea era un fel de sef al
statului meu major, sau, mai exact spus, era statul-major concentrat ntr-o singur persoan (vai,
treptat acest lucru a ajuns s fie cunoscut la perfectie de ctre KGB). Aceasta mai ales si din
cauz c eu nu lo-cuisem niciodat la Moscova, aflndu-m uneori la Riazan, alteori n
mprejurimile Moscovei, dar probleme apreau nencetat si trebuiau rezolvate nu altundeva dect
la Moscova.
Liusa era nepoata lui Kornei vanovici Ciukovski - una dintre cei cinci nepoti, dar ea era cea
favorit, profund devotat muncii lui, si-1 ajuta foarte mult. Terminase facultatea de chimie, si
dduse doctoratul, devenise doctor n stiinte, apoi performant lucrtor stiintific, distingndu-se prin
exceptionala ei srguint, acuratete, meticulozitate, prin vointa ei de a-si tine n ordine lucrrile si
de a strbate pn la capt drumul de la proiect la realizare. (La drept vorbind, asa este mereu si
peste tot n viat: cei neconstiinciosi nu se nfig niciodat la munc, aceasta, fireste neprinzndu-
se de ei;
167
cei constiinciosi au de muncit pentru mai multi si, n plus, ei nsisi si caut de lucru pretutindeni.)
si peste toate acestea, Liusa, necs-tigat sufleteste de institutul ei, si petrecea de un numr bun
de ani smbetele si duminicile la Peredelkino, cnd K.. rmnea fr secretar, si-1 ajuta foarte
mult la corespondent, la tinerea arhivei, transformnd aceste posomorite zile nelucrtoare n zile
de maxim activitate si bucurndu-1 prin aceasta pe srguinciosul mosneag (reactie pe care o
nteleg si o mprtsesc pe deplin).
Acest ajutor s-a ntrerupt atunci cnd, n al 33-lea an al vietii, Liusa a suferit o mare pierdere, a
trecut printr-o criz tragic, de-abia a supravietuit; ai ei se alarmaser foarte mult. n toamna lui
1965, nsntosindu-se, ea s-a ntors din Crimeea si a venit mai nti la Peredelkino. A aflat
imediat c btrnul K.., dup ce mi se confiscase arhiva, m-a adpostit aici, la el, si c eu
continuam s fiu foarte deprimat, (n adpostul pe care mi 1-a oferit el am trit cele mai nesigure
si demoralizante sptmni.) Din cnd n cnd, K.., bizuindu-se pe statutul lui literar destul de
deosebit, lua aprarea unor persecutati sau chiar arestati, ntreprindea demersuri n favoarea lor
sau suna la cineva sus, dar interventiile lui aveau un caracter personal si nu se lsau cu tam-tam
publicistic, n afar de asta, Ciukovski nu pierdea niciodat simtul mostenirii literare si al ierarhiei
gene-ral-literare. n dezolarea mea, cnd de la o zi la alta asteptam s fiu arestat si o dat cu
aceasta s se pun capt ntregii mele activitti, el mi opunea cu convingere urmtoarele: ,Nu
nteleg ce motive ai ca s te frmnti, cnd dumneata deja te-ai plasat pe locul al doilea, dup
Tolstoi." M ducea la un podet din fundul curtii lui si m povtuia cum s-mi dosesc acolo
manuscrisele, mi citise povestirile publicate n Novi mirsi nu mi-a spus niciodat nimic despre
ele, desi mi vorbea de ,locul al doilea". Nu citise pn la sfrsit Pavilionul cancerosilorpoate din
ipohondrie, temndu-se s nu se mbolnveasc si el, dar Cercul!... ca s poat spune c nu
stia de periculozitatea conceptiilor mele? Ca s nu-si strice linistea cu acest ferment politic? ntr-
una din seri i-am recitat din memorie lui si Lidiei Korneevna Noptile prusiene, nestiind dac voi
mai reusi vreodat s gsesc cititori pentru ele, sau chiar s pstrez manuscrisul.
Asadar, am cunoscut-o pe Liusa n perioada cea mai grea, cea mai nesigur pentru amndoi, cnd
amndoi cu trud reuseam s ne mentinem pe vertical, cnd ea nu fcea dect s caute un sprijin
168
pentru a tri, iar eu, n camera ce mi se repartizase, zceam ca un vnat rnit, seara nici mcar
aprinznd beculetul pentru a citi, ne-fiind n stare nici s citesc. Cu un ciocnit prudent n usa
camerei mele cufundate n ntuneric, K.. m-a chemat la cin; am iesit, am remarcat interesul
foarte viu cu care m privea nepoata amfitrionului si dintr-o dat am simtit c n ea voi avea un
ajutor. (Apoi ea mi-a povestit c se astepta s vad un om distrus sufleteste si c, dimpotriv, a
fost uimit s constate ct de departe eram eu de conditia unui nfrnt; probabil, la mine punctul
zero era plasat mai sus. si dup aceea si amintea c faptul de a m fi cunoscut dduse vietii ei o
stabilitate interioar, ncepuse s-i modifice conceptia despre lume, asa c pe ea niciodat n-o s-
o mai doboare vreo criz de disperare.)
Cu sntatea ei subred, cu redusa ei poft de mncare, cu permanenta si neobosita ei activitate
Liusa, chiar si ntr-o perioad bun, cu att mai mult ntr-una rea, nu tria dect sub forma unei
tensiuni sufletesti. Nicidecum mic, nicidecum imponderabil, ea, cu toate acestea, prea a nu se
supune balansului unor energii fizice dar cu att mai mult i era necesar un motor spiritual care
s fie, dac nu o certitudine, atunci constiinta unei certitudini.
Chiar n acele zile (chiar n acea sufragerie a familiei Ciukovski) atinsese limita extrem a
ncordrii conflictul dintre mine si sotia mea, care se exprimase c mai bine as fi fost arestat dect
s m ascund si prin aceasta s-mi asigur posibilitatea ,de a tri voit n afara familiei". Din
aceast clip, eu nu numai c nu mai puteam s m bizui pe sotie, dar, inevitabil pstrndu-i la
nivelul anterior participarea la ceea ce stia ea, trebuia s construiesc un sistem nou, ascuns ei,
ca unui neprieten.
Dar Liusa, n situatia mea atunci grav primejduit, a nceput, n sptmnile imediat urmtoare,
s-mi propun, una dup alta, modalitti de ajutorare, n primul rnd apartamentul pe care-1
avea ea cu Lidia Korneevna n oras urma s-1 folosesc nu numai pentru opriri, pentru ntlniri cu
oameni, ci si pentru lucru (mie ca provincial mi lipsea foarte mult un asemenea punct de sprijin n
Moscova); imediat n al doilea rnd concursul ei, de orice natur, n materie de secretariat, de
organizare, de dactilografiere. Se oferea si s participe n locul meu la unele ntlniri cu oamenii.
Pentru mine, o asemenea ofert era ceva nou, neobisnuit, degrevant: un asemenea ajutor
surprinztor de mare n activitatea mea nemijlocit mi-a
169
nlesnit reechilibrarea n acele luni dificile. Totusi, n curnd m-am deplasat la Ascunztoarea mea
din Estonia si plecarea mi-a aran-jat-o chiar Liusa care, din buctria ei, a vzut cu oarecare
uimire cum mi ddeam barba jos. La Moscova, Liusa a fost singura persoan creia, pentru
orice eventualitate, i-am dat adresa din Tartu a lui Suzi.
si n primvara lui 1966, dup ce am terminat la Rojdestvo partea nti a Pavilionului cancerosilor
si pregtindu-m, ca ntotdeauna, s dactilografiez singur ceea ce, ce-i drept, era si util fiind
vorba de versiunea urmtoare, a treia-a patra , m-am lsat ispitit de propunerea insistent si
repetat a Liusei ca ea s dactilografieze n locul meu. Se prea c-mi va fi imposibil s
dactilografiez singur si totodat, strmtorat cum eram, mi se druiau dou spt-mni pline!
oferta era asa de generoas, cum s nu m tenteze? Codindu-m, mi-am dat acordul. si m-am
ntors la Rojdestvo-ul primvratic (era luna mai)... stare sufleteasc de om cruia i se druie
ceva... dou sptmni ivite ca din senin! Liusa, captivat, dactilografia cu o vitez colosal, si
mie nici prin cap nu-mi trecuse c aceasta era prima ei mare experient la masina de scris. (Nu
avea nc experienta colationrii. Asa de mare ne era graba, asa de repede asa o cerea
tactica trebuia s dm la samizdat, nct am smuls aceste sapte exemplare din masin si le-
am rspndit repede.)
at cnd am aflat eu ce repede pot sa zboare crtile prin samizdat! Totul e s reusesti s le
scrii!
n timp ce Liusa btea prima parte, eu o scriam la repezeal pe a doua; ea, repede, a venit s
preia si partea mea de lucrare. si situatia literar deosebit a familiei Ciukovski usura foarte mult
difuzarea (noi nc nu stiam, nimeni nu stia dac samizdatul va lua ntreg romanul); si toat
aceast repartizare a exemplarelor, transmiterea lor pentru dactilografierea urmtoare, apoi
recuperarea la termen, evidenta a ce si cui s-a dattoate acestea tot Liusa le luase asupra ei; ce
usurare, aveam acum parc de dou ori mai mult fort si mai mult timp, si n timpul verii am
terminat, exceptional de repede, partea a doua a Pavilionului, si iat c deja Liusa btea partea a
doua, si ncepuse s curg a doua, inundnd cmpiile samizdatului.
Dup esecul meu din 1965, tocmai Liusa m-a ajutat s-mi schimb tot ritmul vietii si s trec la o
ofensiv nentrerupt. O simteam ca pe singurul meu ajutor n toate proiectele si actiunile
practice; le
170
discutam mpreun minutios (la un moment dat am nceput s evitm a mai discuta sub plafoane,
ne-am retras n natur). Chiar de la nceput, Liusa a fost initiat n Arhipelag si n toate miscrile
lui, atunci a nceput ea pentru prima dat s culeag informatii, lmuriri, s-a ocupat de proiectul
hrtii Arhipelagului (harta o fceau niste geologi calificati precum N. Pahtusova, N. Kind, care ntr-
o mare msur o si terminaser, o si refotografiaser, dar eu am refu-zat-o: tot lucru amatoristic
iesise, prea mari spatii necompletate). si de-abia terminasem finisarea primei prti si ncepusem
s dactilografiez ceva, c Liusa s-a si apucat de dactilografierea definitiv. Era deja destul de
cunoscut KGB-ului conlucrarea ei cu mine, si devenea tot mai periculoas o anumit
particularitate a apartamentului lor: rmnea adesea gol cnd Lidia Korneevna era la
Peredelkino, iar Liusa la serviciu. De aceea Liusa nu-mi dactilogra-fia n doze mici scrierile, ci,
stiind mai dinainte cnd va fi vrf de munc la mine, nu-si lua concediile atunci cnd i erau
programate de la serviciu, ci atunci cnd trebuia s lucreze intens pentru mine. Asa a procedat n
primvara lui 1968: ntr-o lun (aprilie) la Moscova mi-a dactilografiat ntreg volumul unu al
Arhipelagului; de Pasti a sosit Q; ne-am strns la Rojdestvo: Liusa, pe parcursul lunii mai, a btut
ntreg volumul al doilea (,dactilografa Pgnim" asa i spunea Q pentru rapiditate) si nc si la
al treilea le-a ajutat pe Q si pe sotia mea, cu care nu prea se avea bine. Liusa se ghemuia n ea,
se nchidea n ea si n lucrare, nu iesea cu luna din camera umedsi-i ddea zor. Dintre ele trei,
numai Liusa stia prin cine, cum si unde va merge mai departe pelicula, participase la toate
peripetiile acelei aventuroase trimiteri a Arhipelagului realizate la Rusalii.. Mi-aduc aminte cum,
ntr-o zi mohort, cu vnt, a venit de la Moscova la Rojdestvo ca s ia de la mine o capsul cu un
microfilm pentru Eva (vezi schita 9) si ce presimtiri negre straise vntul acela hain. si peste
alte dou zile, chiar n ajun de Rusalii, Liusa a revenit pe neasteptate la Rojdestvo cu vestea c
transmiterea n-a decurs lin, c biatul (Sasa Andreev, schita 9) a fost urmrit tot presimtirile
noastre! Dac e s fim absolut realisti, trebuie s spunem c nu era cazul s vin dup mine: si
asa numai duminic trebuia s zboare Sasa, si asa numai luni dimineata putea s-i dea capsula,
nc dou zile si dou nopti puteam s rmn la Rojdestvo fr s risc ceva. Dar Liusa s-a
hazardat s salveze, s duc ce era de dus. Eu aflasem despre urmrire si deodat am
171
spus adio cuibului meu drag de la marginea pdurii si vrfiirilor cl-tintoare ale mestecenilor. M-a
cuprins sentimentul primejdiei iminente, frica a fost mai mare dect mine si am hotrt s dispar
din Rojdestvo, s scap de urmrire n aceste zile, iar n caz de necaz poate din nou n
ascunztoare, s-mi prelungesc libertatea mcar cu cteva luni, s reusesc s mai fac ceva. ntr-
o jumtate de or trebuia s prsesc iubita mea dacea, mic si cochet, si s m ascund. Pe
sotie n-am lsat-o s vin, trebuie s fiu singur acolo unde m duc eu. Pe drum, n trenul electric,
i-am spus Liusei care-i acel loc; de la gar ne-am desprtit a rsuflat usurat c plec fr
anex. Dar trei zile foarte grele le-am petrecut ca un schimnic. Liusa trebuia s vin la mine cu
orice veste, dar nu venea: sedea, lncezea la ea acas, astepta zadarnic noutti. Numai n seara
celei de a doua zile, trziu, cnd deja dormeam, a dat buzna peste mine si mi-a adus bucuria de
moment c mcar ,pe biat" nu 1-au retinut, 1-au lsat s plece din Uniune. De soarta norocoas
a ncrcturii noi n-am aflat dect a patra zi, totul si toti se eliberaser.
O dat disprut primejdia, m-am apucat imediat de redactarea final a Cercului-96. ar Liusa,
dup ce deja si petrecuse ,concediul" m Arhipelag, toat vara aceasta trebuia s recupereze
absentele de la serviciu, dar si de la bunicul care, fireste, era gelos fat de toat investitia de forte
pe care nepoata o fcea colateral, ob-servnd el de mult vreme c ajutoarea lui nu mai era cea
dinainte. si deja n toamn Liusa mi 1-a luat pe 96 si 1-a dactilografiat pe nersuflate. si n timpul
uneia dintre plimbrile noastre iarna prin pdurea de la Peredelkino mi-a propus un plan: ca s
nu-i punem ,pe prietenii nostri din America" (noi i consideram atunci prieteni pe cei din familia
Carlyle...) n situatia de a traduce din nou tot romanul si de a gsi dup mult cutare variante
s dactilogra-fiem din nou pentru ei toat cartea, dar ntr-un asemenea mod special nct s vad
toate modificrile si s le traduc numai pe acestea (era vorba de ceea ce numeam noi exemplar
,cosmetic"). si aceast ndelung rbdtoare si istovitoare munc a efectuat-o Liusa n cteva luni
de iaman fiecare sear, de la serviciu fugea acas, (n vara lui 1975, arznd tot ceea ce
rmsese, 1-a ars si pe acesta. Astfel, o munc de ani de zile a nghitit-o pmntul.)
Setea de a lucra a Liusei si druirea ei nu cunosteau limite. at c n cei trei ani ai colaborrii
noastre, mi-a btut la masin deja cinci crti voluminoase. (Din punct de vedere sovietic,
important
172
era ns cte topuri de hrtie de bun calitate trebuia s se cumpere; asemenea calitate nu era
totdeauna n vnzare. si ct indigo.) si mpreun cu munca si actiunile mele, ea mprtsea
manevrele si msurile mele de precautie.
n 1966 am fcut, n mod deschis, primii mei pasi n arena social mai nti luri de cuvnt n
public, apoi scrisoarea ctre congres, apoi cearta cu secretarii Uniunii Scriitorilor, n legtur cu
nici unul dintre acesti pasi ai mei, Liusa n-a rostit niciodat n mod direct vreun cuvnt de
sustinere, n-a spus da! Trebuie s lovesti! Ci sau, ngrijorat si dezaprobatoare, ddea din
cap sau, pur si simplu, cuta s m deconcilieze, cum s-a ntmplat cu interventia pe marginea
cazului Jores Medvedev. Aceast atitudine m deranja de fiecare dat, cci asa de putini erau cei
informati despre loviturile pe care le pregteam eu, si, deci, fiecare voce cntrea asa de mult n
luarea deciziei! si eram asa de coplesit de munca si lupta mea nct n-am priceput dect treptat
faptul c pe Liusa n-o interesa ansamblul problemelor, al strategiei, al principiilor; pur si simplu,
de fiecare dat, ea tremura pentru mine ca nu cumva s cad n vreo capcan tocmai cu prilejul
unui pas obisnuit, dar ndrznet. Desi nu a fost de acord cu scrisoarea ctre Congres, m-a ajutat
s-o multiplic n peste o sut de exemplare, si la fel n ce priveste toate ,scrisorile deschise",
,declaratiile". Cincizeci de ,nsemnri" detaliate n legtur cu secretariatul Uniunii Scriitorilor prin
minile ei au trecut. Eu n-aveam nici o grij: ea pregtea totul n cantitatea necesar, tinea totul la
linia de start pn n momentul fixat pentru explozie, apoi lsa primele exemplare n principalele
puncte de pornire (Nadiei Levitskaia la Biblioteca nternational, Annei Berzer la Novi mir, n
cteva apartamente ale ,Aeroportului", la Peredelkino, prin cineva la Leningrad) si mai departe
lucrurile rulau de la sine. Acum, Liusa fcuse cunostint cu ceilalti colaboratori ai mei si tot n mod
firesc luase asupr-si multe ntlniri cu ei, probleme si legturi, n curnd, apartamentul ei a
devenit centru pentru legtura mea cu Leningradul: cu Q, cu Etkinzii, apoi cu ,infantii primi"
apruti acolo (grupa tinerilor voia s m ajute; eu deja m gndeam s-i atrag la multiplicarea
Arhipelagului, dar colaborarea cu ei nu s-a realizat), cu ,infantii secunzi" (Kuklinii); toat posta
,sting" pentru Leningrad se aduna la Liusa n apartament, si de aici o luau mesageri ocazionali,
si cte cineva care venea de la Leningrad aducea de acolo aici tot ce este de adus. (Lidia
Korneevna era de bastin
173
din Petersburg, tot acolo s-a nscut si Liusa; ele pstrau legturi strnse cu orasul.) Apruser
deja ctiva oameni de ncredere, care cunosteau adresele noastre din Leningrad si duceau direct
acolo ce era de dus. si ctorva persoane sosite din provincie pe care nu voiam s le resping, dar
pe care mprejurrile nu-mi permiteau s le ntlnesc eu nsumi, li se ddea tot adresa Liusei, iar
aceasta le aproviziona cu crti, le ncredinta scrisori, le ntlnea n numele meu. si chiar n
Moscova, unde rareori ddeam si eu cte o rait, ncepusem, pentru simplificare, s las n seama
ei unele cunostinte de-ale mele cu totul diferite ntre ele, printre care: vduva lui Tenno cu unele
persoane venite din Estonia, si familia Kobozevilor, si familia Teusilor. ntr-un timp chiar si
Zubovilor le-am dat, pentru scrisori, adresa ei. De la adresa Liusei plecau si traducerile lunare
pentru mtusa mea, ra. Cu att mai mult n tot felul de ntlniri la aeroport, n ntlniri cu scriitori
Liusa era ca printre ai si. Att de multe zeci de oameni s-au perindat prin fata ei nct nici nu m
ncumet s le refac din memorie lista, nici s le ngrmdesc numele n aceste pagini. La un
moment dat a aprut la noi un dictafon: n activitatea Liusei s-a deschis posibilitatea de a
conversa, pe baza chestionarelor mele, cu martori ai revolutiei (cu cumnata lui Palcinski, cu
nepoata lui Gucikov, cu inginerul K.M. Polivanov si cu altii), apoi de a copia la masin cele
nregistrate, pe care eu le luam ca mici liste deja pregtite. Liusa a jucat, n locul meu, rolul de
centru al unui cerc clocotind de activitate. Ct timp si ct energie a economisit ea, pe aceast
cale, pentru mine este cu neputint de evaluat. Niciodat nu mi-a tergiversat rezolvarea
problemelor, ci a fcut totul ca s-o accelereze, usurndu-mi situatia. si cum s masori cheltuiala ei
de efort? n cazul de fat consumul de energie depsea posibilittile unui om, pentru aceasta era
nevoie de un nesecat elan sufletesc.
Kornei vanci era pe moarte, si datoria si sentimentul o tineau pe nepoata favorit lng patul
bunicului (de altfel, toat ndejdea cu arhiva lui si cu publicarea postum nu era dect la ea), n
aceste mprejurri a aprut brusc, la mare distant, un pericol: la Rostov pe Don, la niste strini,
se nimerise s fie o ntreag lucrare redac-tilografiat, un set complet al Arhipelagului. Liusa a
luat-o din loc spre Rostov ca s salveze exemplarul respectiv. (L-a adus napoi, punnd cu grij
geanta cu Arhipelagul ntr-o cutie n plasa de jos, dar cele dou btrnele din compartiment nu
ajungeau la plasele
174
de jos si atta au rugat-o s le lase pe ele s-si tin bagajele n cea ,e jos dar cum s lasi
peste noapte, fr control, o asemenea bomb? Le-a mintit pe btrnele c ea este dup
operatie.)
De regul, ne amintim mai mult acele eforturi care au dat un rezultat concret. Dar cte eforturi,
cte cutri zadarnice au loc uneori! ntr-o asemenea directie fals ne-a mpins Stiva
Rostropovici. Avnd o imagine superficial despre viata mea, el, mult vreme, a subapreciat
msura n care toate componentele acesteia erau explozive, n toamna lui 1968, ntorcndu-se
din Europa, s-a gndit ce cadou s-mi fac el mie de ziua cnd mplineam cincizeci de anj?
si a cumprat si fr s-si fac probleme a adus n tar (tre-cnd nestingherit prin vam; la data
aceea pe el nu-1 controlau!) o rsucitoare noi nici nu stiam cum s-i zicem care, dup o
copie btut la masin, face, pe hrtie special, multe copii. Stiva considera c n felul acesta mi
deschide perspectiva minunat de a m autopublica n URSS! si eu cu Liusa, ntr-adevr, ne-am
agtat de aceast jucrie, am fcut experiente cu ea, am nceput s gndim o modalitate de a
scoate, prin acest procedeu, un tiraj de 100-200 de exemplare din Arhipelag. (La data aceea
gndeam c toate acestea le vom edita, prin noi nsine, n tar.) Am fcut rost de hrtie, 1-am
rugat pe Stiva s ne mai aduc ceva n plus din Occident, ne-a adus. Dar am nteles c treaba
asta nu vom putea s-o facem. si apoi nu mai stiam cum s ne debarasm de rsucitoarea asta,
cui s-o dm pentru manifeste.
Liusa singur cuta s recupereze prilejurile de ntlniri, legturi, ajutor, consultatie, ratate de
mine. Asa era de pasionat de munca mea si de ecoul ei n societate, nct n 1968 singur a
conceput, a alctuit, a lansat culegerea publicistic de samizdat, intitulat Cu-vntul sparge
betonul.
Pornind numai de la necesitatea unei organizri mai lesnicioase, transfernd si iarsi transfernd
totul asupra Liusei, eu i-am ncredintat si misiunea ntlnirilor cu LA. Stefanov, specialistul n
problemele Donului, ale vechii armate rusesti un om att de strin ei si cercului ei, nct
niciodat drumurile lor nu s-ar fi ncrucisat, nu le-ar fi fost dat s discute, n ncordarea luptei,
organizarea treburilor m absorbea asa de mult, nct uneori pierdeam din vedere natura diferit a
solului pe care crescuse Liusa si de care nu era n stare s se desprind. Tema Donului era
pentru Liusa ceva oarecum socialmente ostil si neinteresant dar ncepuse s ne cotropeasc
175
viata din diferite prti si n diferite modalitti: ba prin mostenirea lui Kriukov, ba prin cercetarea
ntreprins de .N. Tomasevskaia asupra lui solohov. Se petreceau diverse lucruri: ba aprea ca
din pmnt un pictor de prin prtile Donului si-mi aducea n dar Valul Donului, revista scoas de
Kriukov la Novocerkask n anii 1918-1919, -si tot prin Liusa; ba ni se aduceau hrti amnuntite
ale Donului cu toate asezrile si aceeasi Liusa aranja copierea; ba trebuia s prelucrm niste
materiale urgente despre Don de la S. Starikov si din nou salvarea noastr nu era alta dect
Liusa. (Tot ce e n legtur cu Donul vezi schita 14.)
Asa de ptruns de spirit de sacrificiu, asa de eficient si de nenlocuit era Liusa, nct la
nceputul lui 1968, gndindu-m tot mai mult c as putea s pier instantaneu, c ar trebui totusi s
fac ntr-un fel pentru ca munca mea s continue s circule si dup mine si pentru ca scrierile
mele s ajung pn la generatiile viitoare, am nceput s-mi pun problema dac n-ar trebui s-o
fac pe Liusa mostenitorul meu literar. Prin niste juristi cunoscuti, lmuriserm deja ce pasi se
puteau face chiar n conditiile sistemului sovietic, ale ostilittii puterii fat de mine. Problema
aceasta s-a dovedit a nu fi deloc simpl, a trenat: dup legile sovietice, statul avea la dispozitie
calea ,rscumprrii silite" (confiscrii) a drepturilor de autor ale defunctului.
si n primii patru ani ai activittii noastre n-a aprut ntre noi nici mcar o dat necesitatea unei
explicatii c doar oamenii nu-si dau explicatii cnd totul e bine. Cum ntelegea ea toat munca
mea? Oare la fel cum o ntelegeam eu? De ce fcea ea toate aceste lucruri? Eu ntelegeam n
felul meu, ea n felul ei, dar lucram bine, ca doi prieteni, fr poticneli. Termenele n care trebuia
s facem anumite lucruri erau n acei ani att de inuman de strnse, nct n afar de probleme
imediate nu ne mai rmnea timp s discutm nimic altceva. O dat, nu mai stiu cu ce prilej, eu,
cuprins de o n-trziat stare de uimire, am ntrebat-o pentru ce face ea toate acestea: cumva
pentru cauzal Pentru acel Mare scop (cruia, de altfel, ntre noi nu i-am spus niciodat pe nume)?
Mi-a rspuns sincer c nu. C le face, pur si simplu, pentru mine, ca s m ajute. Dar, desigur,
era ptruns de ideea c unele crti las urme adnci n mintile oamenilor. Ani de zile, aceste
motivri i-au fost suficiente Liusei ca s nu aib nevoie a face cercetri pentru a afla telul meu
ndeprtat. Dar eu am perceput aceast atitudine ca pe ceva nou, si m-am ntristat.
176
ntr-adevr, nu usor accede omul la ntelegerea mprejurrilor generale: participanti la procesul
social aflat n nentrerupt devenire, noi toti l ntelegem cu ntrziere. Nu numai Liusa, dar nici eu
nsumi mult vreme nu-mi ntelesesem adevrata mea pozitie n societate. Dup cinci ani de
batere hrusciovist a pasului pe loc n problema mausoleului lui Stalin, un strigt a crescut de la
sine, nerbdtor s porneasc din gtlejul ntregii tri. Nu era posibil s ne clcm atta pe
picioare. ,tara astepta pe cineva..." si atunci a aprut van Denisovici al meu, mai nti la
samizdat. Nu era ceea ce dorea fierbinte societatea cult, era alt erou, era alt sfer a tririlor
omenesti. (Apropo, cred c van Denisovici n-a srit imediat peste granit, asa cum se temea
Tvardovski n 1962, tocmai din cauz c era prea trnesc, prea rusesc si de aceea oarecum
cifrat. Corespondentii occidentali probabil c 1-au si citit n acel an, dar nu 1-au socotit atrgtor
pentru urechile compatriotilor lor.) n prima perioad (nc nainte de publicarea n Novi mir) a si
existat o asemenea bnuial instinctiv n cercul oamenilor de cultur: nu cumva aici snt niste
tendinte antiintelectualiste? Pentru ,cercul oamenilor de cultur" mai ntelept ar fi fost ca aceast
nuvel s nu fie ludat prea mult. Dar stihia se pornise de la sine. si intelectualitatea (n
totalitatea ei) a contribuit cel mai mult la rspndirea operei mele de inspiratie steasc si la
fixarea ei n constiinta public. Nici unul dintre noi nu vedea nainte si nici unul nu ntelegea. si ani
la rnd m-am tot mirat: iat, se spune, c scriitorii au dusmani, au oameni care-i invidiaz, dar eu
nu am nici un dusman. (Aveam, desigur, dar, n agitatia vietii, nu se observau.) Astfel toti tnjeau
dup o ocazie de a-i da peste bot statului; n favoarea mea erau, fr exceptie, toti cei din afara
aparatului birocratic, chiar si strini mie si ctiva ani m-am aflat pe creasta acestui val de
simpatie. Singurul care m urmrea era KGB-ul, n schimb m sustinea solidar ntreaga
societate, (n vechea Rusie, chestia asta se ntmplase nu o dat: astfel erau unii care-1
sprijineau pe Tolstoi, desi nu-i mbrtisau nvttura, dar o fceau numai ca s se plaseze pe o
pozitie potrivnic statului.) n acei ctiva ani n-am avut cum s-mi dau seama c sprijinul acordat
mie de ctre ntreaga societate naintat era un fenomen vremelnic, generat de o nentelegere, n
acei ctiva ani, nici eu nsumi, nici colaboratoarea mea cea mai apropiat n-am avut ocazia s
constatm deosebirea dintre conceptiile noastre generale. Era vremea conceptelor nediferentiate,
cnd ,cercul oamenilor de
177
cultur" ntmpinase cu simpatie chiar Frmele mele. Desi se manifesta dispret fat de ortodoxie,
totusi devenise o mod s se atribuie icoanelor calitatea de creatii ale artei plastice si chiar de
poezie a bisericutelor din peisaj.
Prima chestiune grav care a dus la ruptura dintre ideile noastre a fost aceea referitoare la
vlasovieni si s-a pus n momentul n care Liusa a citit Captivii. Fiint emotional, ea mi-era strin
ca stare de spirit si nu putea s nteleag de unde putuse s apar o asemenea problem, n
legtur cu aceasta se exprima deocamdat asa: ,unele pasaje nu le pot accepta". La o
asemenea reactie trebuia s m si astept. Pe o adolescent crescut n capital, ntr-o perioad
a istoriei sovietice marcat de rzboi, cum s-o faci s nteleag experienta de nchisoare si de
front a unei tri? Acest lucru este imposibil de realizat fr lungi si rbdtoare explicatii si relatri.
Dar, ntr-un sens mai larg, aici era reflexul mental al unei societti divizate: ,cercul" nostru ,de
oameni de cultur" nu putea s le ierte vlasovienilor faptul c n anii rzboiului cu Hitler ar fi putut
s se gndeasc la ceva mai ndeprtat, de pild, la viitorul Rusiei, si n-au fcut-o. (Apoi aceiasi
vlasovieni o scrbeau si mai tare pe Liusa n Arhipelag, sub rotile cruia si punea capul. Desi nu
subscria dect la o parte din ncrctura Arhipelagului, ea iubea aceast carte, o scotea n lume, o
promova.)
Cercul oamenilor de cultur si, printre ei, familia Ciukovski, desi deveniser de mult ostili fat de
forma actual a puterii sovietice, totusi, prin tot stratul profund al constiintei lor, rmneau atasati
de traditia ateist a Miscrii de Eliberare si de moda politic de secol al XlX-lea bazat pe
proclamarea iubirii de popor (Lidia Korneevna era astfel si o admiratoare nfocat a lui Herzen)
si de aceea atitudinea lor de condamnare a prezentului nu puteau nicicum s-o extind si asupra
rezultatului principal al Pseudoeliberrii anul 1917 n ntregimea lui, deci si Octombrie. si aici
se mai aduga si faptul c, prin tot modul ei de viat trit n atmosfera capitalei n anii '20-'30,
societatea cult nu a avut cum s perceap suferintele natiunii ruse. Cndva, dup ce deja
apruse culegerea Voci din strfunduri, Lidia Korneevna si exprimase nedumerirea: dar cnd
oare au putut s apar si chiar s se agraveze si necazurile astea ale rusilor? Ea omisese, nu
ncepuse s observe anumite lucruri. Societatea cult nu avea o idee clar dect despre
necazurile evreilor si ale altor ctorva nationalitti. .., ,,
178
Dar cu Liusa triam asa de mult n mijlocul riscantelor noastre actiuni conspirative nct eu nici
mcar nu cutam s aflu cu de-am-nuntul prerile ei, impresiile ei despre scrierile mele. si nici
mcar nu reuseam totdeauna s-i gust umorul foarte reusit si simpatic din momentele ei bune. si
nobletea ei niciodat dezmintit, tactul ei, eu le percepeam ca pe niste daruri venite de la sine. ar
Liusa, probabil, cuta s-si explice n termeni omenesti de ce-i evitam eu pe semenii mei si
gsea acel rspuns foarte la ndemn pe care-1 avansau multi: c snt hrtuit de obligatiile
decurgnd din munca si lupta mea si c din aceast cauz mi s-au atrofiat sentimentele omenesti
cele mai simple si am devenit indiferent fat de cei din jur.
Dar problema nu era c sentimentele mele si-ar fi pierdut din intensitate, ci c triam sub
presiunea strivitoare a datoriei, c m sufocam din cauza lipsei de timp. Dac n-as fi tinut cont de
aceste constrngeri, n-as fi putut s-mi duc pn la capt toat povara. Dar toat aceasta povar
n-o vedeau nici colaboratorii mei apropiati: n afar de lupta cu statul comunist, mai era cazna cu
lespedea funerar mai invizibil dect toti nvizibilii mei apsnd asupra muribundului spirit
rusesc. Aceast lespede trebuia urnit, ridicat si rostogolit pe versant n jos.
nc plin de sperante, Liusa a luat n primire micul teanc de carnetele manuscrise ale lui August,
i plcea acest moment si acest rol al ei de a fi prima care-mi bate la masin lucrarea. Dar ce era
asta? Din minile ei cdea capitol dup capitol: ,Pur si simplu e de nenteles, de ce scrie toate
aceste lucruri!" (Auzeam aceasta de la multi din cercul oamenilor de cultur; chiar si E. Zvorkina
se ntreba: la ce bun toat aceast rscolire a trecutului, a anului 1914, a epocii tariste; cine are
nevoie de asa ceva?) Dar, fr s ezite, ea a dus la bun sfrsit operatiunea cu ,primii cititori"
(exemplarele trebuiau difuzate, recuperate, transmise, si totul cu repeziciune si discretie) si
faptul c multi se entuziasmaser de ceea ce citiser ncepuse s-o fac mai binevoitoare cu
August. Apoi, parc n virtutea inertiei, si din nou punndu-si la btaie toat energia, Liusa a
nceput s completeze si culegerea de articole de samizdat, culegere intitulat ,n patrie se
citeste August paisprezece",partial, poate, polemiznd cu mine, n speranta c majoritatea
articolelor i va da cstig de cauz. :
179
Dar cnd n februarie 1972 i-am propus s bat la masin Scrisoarea ctre Patriarh, ea, pentru
prima dat n cursul ntregii noastre colaborri, s-a revoltat pe fat, a refuzat, si n acest moment
a fost ea nssi, a rupt vraja: n al saptelea an al activittii noastre a iesit la iveal c noi doi nu
aveam acelasi mod de a gndi.
si ce dac nu aveam acelasi mod de a gndi? De fapt, mpotriva a ce se revoltase Liusa? Ce
anume din Scrisoarea mea ctre Patriarh scandalizase n asa msur societatea cult? Oare
tonul ei demascator? Lumea se obisnuise cu asta. Suprarea pentru neres-pectarea
intangibilittii Patriarhului? O, nu. Dar iat motivul probabil: n scrisoarea mea vorbeam nu despre
chestiuni abstracte ale spiritului religios, ci invitam ortodoxia ca, mpreun cu tot sistemul ei
bisericesc, s se implice n viata real. Asta chiar c era culmea, chiar c societatea cult nu
putea s accepte asa de mult ortodoxie. Tocmai din cauza lui August si a ,Scrisorii" nu mai
puteam s contez pe sprijinul unanim pe care aceast societate mi-1 acordase, pe nemeritate,
pn acum asa c n favoarea mea rmnea o minoritate subtire care de-abia urma s capete
consistent n lungul proces de ridicare a noi straturi sociale si a noi generatii.
Dar, sufleteste, Liusa era chinuitor divizat: pe de o parte, nu putea s nu sufere influenta
ntregului ei mediu de viat, iar pe de alt parte, i plcea conlucrarea noastr si o percepea ca
pe o binefacere. si nu era vorba de conceptii: Liusa era dintre acele naturi integre si devotate
care nu simt nevoia s-si lumineze cu felinarul ideologic fiecare pas. si dup aceast revolt cu
Scrisoarea, ea s-a rentors s lucreze acolo unde lucrul era pe msura ei. Ce-i drept, erau ctiva
ani de cnd unele prti si domenii ale activittii noastre comune ncepuser s n-o mai intereseze.
Unele treburi si actiuni nou aprute, ca, de pild, pregtirea culegerii Voci din strfunduri,
rmneau deja n afara cercului si a preocuprilor ei. si la chestiunea neperfectat de noi a
mostenirii literare, eu nu m-am mai ntors.
ar evolutia lucrurilor legate de Octombrie saisprezece fcea s apar attea noi cerinte pe care
nu puteam s le prevd atunci cnd scriam si scoteam August. Numai aici am constatat pentru
prima dat c trebuie studiat nu numai primul rzboi mondial, ci si curentele sociale din Rusia
nceputului de secol, si o vast galerie de persoane de la monarhisti pn la mensevici, si
sistemul statal, si miscarea muncitoreasc, si chiar lista complet a uzinelor din
180
petersburg cu indicarea lor pe harta orasului. si multe cerinte, lucrri si mesaje legate de acest
ansamblu de probleme emanau iarsi de la Liusa. Uneori o puneam n contact cu aceia care
urmau s dea informatii, ca, de pild, cu profesorul P.A. Zaioncikovski, dar de-acum n
majoritatea ca/urilor ea singur cuta ci, alegea consultanti n functie de variatele mele ntrebri;
eu nici mcar numele acelor consultanti nu le stiam si nici nu o ntrebam pe ea (si nu stiu cui s
multumesc). De asemenea s-a recurs la folosirea abonamentului Lidiei Korneevna la Biblioteca
Lenin (adic la dreptul exceptional de a lua crti acas; pe atunci L.K. nc mai era membru al
Uniunii Scriitorilor) si, direct prin filtrul KGB-ului, se tot luau crti, evident, pentru lucrrile mele,
si nici la telefon nu ascundeam c aceste crti continuau s se scurg spre Jukovka, la ru
vzuta arip a dacei lui Rostropovici.
n sfirsit, rolul Liusei n lupta mea devenea intolerabil pentru KGB, si primejdia, ca o vlvtaie, s-a
abtut direct asupra ei. La sfirsitul lui 1972, la intrarea principal a unei cldiri lipsite de orice
prezent uman n clipa aceea (fiind si acesta un amnunt dinainte pus la punct; de obicei acolo
se afl un portar-iscoad), un ,necunoscut" a atacat-o pe Liusa, a trntit-o jos izbind-o de un
planseu de piatr si a strns-o de gt. Liusa s-a ngrozit si a nceput s tipe. Apoi s-a smuls din
minile atacatorului, acesta a fugit. Cei din anturajul ei nclinau spre ipoteza c, poate, agresorul
era vreun dement. Dar toat curtea aceea era sub supravegherea KGB-ului, vizavi la douzeci de
pasi era biroul lor. Toate cunostintele incriminabile ale Ciukovskilor si Liusa nssi fuseser
studiate de multe ori si orele deplasrilor lor erau cunoscute. Se pare c, de form, militia a fcut
o oarecare investigatie care n-a dus la nici un rezultat.
La 20 iunie 1973, exact n acelasi timp cu atacul scrisorilor ,banditesti" anonime asupra familiei
mele, pe linia de centur Sadovaia, un camion face, inexplicabil, un viraj brusc de 90 grade si
izbeste un taxi cu care mergea n paralel, n taxi se afla Liusa, iar coliziunea s-a produs direct n
coltul din fat dreapta, unde era ea. zbitura trebuia s fie mortal; faptul c, dup un tratament
ndelungat, ea a scpat cu viat reprezint mai degrab o exceptie de la regul. si din nou probe
directe c a fost vorba de un atentat nu s-au gsit (dar cnd se gsesc n tara sovietic probe
mpotriva KGB?). Numai c n fluxul cu multe benzi de circulatie al liniei de centur Sadovaia, cel
care vireaz n felul acesta nu este un nebun. Numai pentru
181
un asemenea viraj poti s iei ani de puscrie, chiar dac n-ai pgubit si n-ai vtmat pe nimeni (si
Liusa s-a dus la tribunal n dorinta naiv de a-1 apra pe sofer, ,ca s nu fie nchis", are si el doi
copii). si pe acest straniu bandit al traficului tribunalul 1-a pus imediat n libertate, cci s-a dovedit
a fi dintr-o ,unitate militar special'''. Numai c n sptmnile urmtoare a continuat atacul
mpotriva mea, arestarea Elizavetei Voronianskaia, confiscarea Arhipelagului. Judecind dup
succesiunea n timp a faptelor, aceasta a fost o lovitur cu adres precis din partea KGB-ului.
si ca ntotdeauna, n aceast cltorie, n acest moment, Liusa nu era lipsit de obiecte
incriminabile: ceva ducea cu ea, ba avea si cheia apartamentului ei, unde se pstrau multe. Au
dus-o la Skli-fosovskoe, conform regulamentului i-au luat toate lucrurile, dar ea cu mintea ei
zdruncinat tot a priceput despre ce este vorba si a reusit s-o sune pe N.. Stoliarova care locuia
la doi pasi. Aceasta a venit n fuga mare si cu tenacitatea ei de om trecut prin lagr a salvat totul.
Desi nu erau dovezi complete, totusi eu ajunsesem aproape la convingerea c lovitura aplicat
Liusei m viza, de fapt, pe mine.
Acesta n-a fost primul accident din viata ei: cu ctiva ani n urm a avut unul cu motocicleta; de-
atunci si-a jurat s nu mai mearg cu nici un vehicul, prinsese fric. Acum socul era profund, cu
modificri cerebrale, cu manifestri de lung durat. Cu asemenea stare a snttii, Liusa, o
vreme, nici pe strad nu mai putea s mearg. Trebuia s stea mult la pat, s nu citeasc, s nu
fac efort intelectual. S-au procurat urgent niste medicamente din strintate, din fericire ni se
deschiseser aceste ci. Liusa nu-si mai ddea seama de tot ce fcea: agitat cum era, nu putea
s se opreasc din vorbire, srea de la o tem la alta. n august s-a ntors dintr-o vacant
petrecut n zona Mrii Baltice, ntr-o poian din pdurea de lng Peredelkino i-am povestit de
planul de atac pe care voiam s-1 declansez atunci printr-un mare interviu pentru Occident.
Totdeauna ntmpinam atta freamt, attea ncercri de deconsiliere; acum, Liusa a lsat s se
piard totul ca ntr-o ceat a indiferentei si devenise ea nssi indiferent. Am ntrebat-o dac
pot s mentionez n interviu atentatul mpotriva ei mi-a interzis s-o fac.
Lupta care ncepea nu necesita participarea Liusei. sedeam amn-doi ntr-o poienit linistit si m
gndeam: ncetul cu ncetul o s se nsntoseasc, n-o mai mpovrez cu nici o problem. Dar
lupta
'- 182
a nceput pe neasteptate! Q se frmnta la Casa Mare! Noi nu stiam... Peste dou sptmni,
moartea lui Q si pieirea Arhipelagului au fost o lovitur grea pentru Liusa, i-au ngreunat
nsntosirea, dar ar fi putut si s i-o fac absolut imposibil. Dou zile la rnd a venit la mine la
Firsanovka s-mi aduc vesti despre confiscarea arhivei, a Arhipelagului. Recidivase starea ei de
confuzie si agitatie cu care se alesese dup accident. Dar trebuia chibzuit la rece, si aveam ce
chibzui, cci riscau s cad n prpastie planuri, manuscrise rmase, multe la Lamara (schita 10),
si orice ncercare de a o preveni putea fi fatal, dar nici a n-o face nu se putea, n conditiile n
care mintea i era confuz, ntunecat, Liusa trebuia s rezolve probleme complicate; n starea ei
precar, enigma mortii lui Q o rcia pe suflet, voia s conexeze elemente disparate si
contradictorii (probabil, spe-rnd s fac asa ceva si cu ea nssi); n aceast strnsoare a
problemelor, avea nevoie ca timp de cteva ceasuri pe zi s se ntlneasc, s stea de vorb cu
mine, si nc n asemenea zile! si totusi trebuia! si era si obligatia mea, da! Dar tocmai n
aceste zile si tocmai din acelasi motiv al pericolului extrem, eu nu aveam nici mcar un minut
pentru ntlniri si pentru discutii, ci mai degrab trebuia s actionez, s aplic lovituri, s salvez
manuscrise. Singurul lucru pe care 1-am fcut cu Liusa n aceste zile a fost trimiterea lui Aliosa
sipovalnikov la Samutin gresit pas. n aceste sptmni, Liusa devenise victima acelei miscri
drze la care de-attia ani participase ea nssi, a acelui context singurul n care se obtinea o
victorie. Dar astzi ei i trebuiau manifestri de simpatie, solicitudine, ncurajare acestea i
lipseau, si punea stpnire pe ea sentimentul c este prsit prsit ntr-o lume
ameninttoare.
Totusi lovitura nu s-a mai abtut nicicum asupra cercului nostru (tocmai datorit nversunrii si
deznodmntului fericit al luptei, salvarea tuturor a fost n acest cerc). si manuscrisele erau
ntregi. Treptat, nsntosirea Liusei fcuse din nou progrese si lsase loc si preocuprilor pentru
. Tomasevskaia, grav bolnav n Crimeea. ar n octombrie a venit pe neasteptate din Gurzuf
vestea despre moartea rinei Nikolaevna (schita 14). nc o lovitur dat creierului ^ei
nensntosit, nc un vrtej de griji.
n toamna trecut deja plecasem din Firsanovka, la Rostropovici nu mai locuiam din primvar, la
Moscova cu familia nu m lsa militia s locuiesc si din noiembrie Lidia Komeevna m
invitase s-mi petrec iama din nou la Peredelkino. Dar aceast mpre-
183
jurare nu fcea ca ntlnirile mele cu Liusa s fie mai dese. ntrasem deja ntr-un ritm crncen, din
acela de pe ultimii metri, m grbeam s termin ce se putea termina: prefata la Scara Donului
linistit si, mai ales, articolele pentru Voci din strfunduri, ntelegnd pe deplin ct de greu vor
accepta, ct de exagerate le vor prea aceste articole si mamei si fiicei Ciukovski, m-am hotrt s
ncep s le dau lor spre a le citi. Lidia Korneevna a citit ,Scrisoarea ctre conductori" si spre
uimirea mea a fost de acord cu ea (criteriul ei suprem era totdeauna comparatia cu Herzen:
Herzen scrisese si el o scrisoare tarului Alexandru al -lea), a citit dou articole din Voci le-a
gsit cam exagerate, dar nu s-a suprat. (Ea era nclinat spre o viziune mai larg.)
Nu acelasi lucru era cu Liusa. Era pentru prima dat cnd ea lua s citeasc n necunostint
de cauz si cu o ntrziere de cteva luni un text de-al meu n momentul cnd acesta deja
ajunsese la destinatari (si la conductori, si n Occident). si n plus si trei articole din culegerea
Voci din strfunduri prea de tot! insuportabil! si s-a dezlntuit vulcanic aversiunea ei special
mpotriva ortodoxiei si a patriotismului. Liusa citea si aproape c njura, scria pe foi, dar
ntrecndu-se n nerbdare pe ea nssi, si nregistra la dictafon suprarea, ca s nu piard
expresiile cele mai sfichiuitoare, n care nu mai era nici o urm din echilibrul intelectual att de
propriu ei si apoi transcria pe foi. M certa si m bestelea cu o asprime care nu caracterizase
niciodat relatiile dintre noi. si oricum foile ieseau alandala si cu ele se grbea s le duc
singur la Peredelkino, s-mi reproseze mie chestia asta. Aici era si acel fenomen de substituire
pe care-1 ntlnim n controversele cu femeile: iritarea produs de un motiv se transfer cu totul
asupra altui motiv. Dar era si ceva pe care ea nu putea nicicum s-1 accepte dintr-o dat, era o
nemiloas punere n discutie a unor fapte generatoare de ntrebri: oare era posibil ca ea s-si fi
pus, timp de attia ani, cele mai bune forte n slujba unei cauze n legtur cu care avea anumite
dubii? Cu ct era mai just, cu att era mai obligatoriu s-si ajute bunicul n ultimii lui ani si acum
mama care orbise si care se lupta cu dificultti incredibile?
Am iesit din nou din camera aceea si m-am dus n sufragerie, ca acum opt ani, atunci ca s
fac cunostint cu Liusa la blnda lumin a lmpii electrice, acum pentru niste dificile explicatii la
lumina mohort a lui ianuarie. Asadar, nc nerestabilit, palid,
184
slab n ce i se mai tinea sufletul? folosindu-si ultimele resurse, ea monologa mpotriva
orientrii mele inimaginabil de rusinoase, pravoslavnico-patriotice, ,din strfunduri", ,nteleg acum
c n vinele mele nu n zadar curge si snge evreiesc" a spus ea. Am obiectat moale, nu
puteam s-i schimb convingerile, de treaba asta ar fi trebuit s m ocup ceva mai devreme, si
sentimentele nu se refasoneaz, si n plus toate astea se petreceau n ianuarie 1974, nu era
perioada cea mai potrivit pentru certuri. Liusa si consumase toate puterile n acest monolog,
trebuia s se culce, s rsufle, s se odihneasc. Cu durere, cu tristete vedeam ce multe lucruri
omi-sesem pe parcursul multor ani si ce trziu era ca s mai ndrept ceva.
Dar chiar si n acele luni, si dup aceast discutie, ea continua s m roage s-i dau de lucru.
Evenimentele nu mai curgeau n albia pe care o avea ea n vedere; continua s m roage s-i
dau de lucru, voia din nou s m ajute! si eu ce aveam n timpul acesta? Nu puteam s-i dau
dect s pregteasc tabelul cronologic al revolutiei din februarie, s aleag din grmada
evenimentelor revolutionare fragmente, informatii despre persoane. Nu si-a pierdut curajul,
cinste ei! si a rezistat cu demnitate pn la nssi expulzarea mea si dup aceea, n ciuda
mediului ei, a educatiei, a felului ei de a gndi felul meu de a vorbi cum gndesc este ceva
strin? ea si asuma cu consecvent sarcinile, le tinea ca vrjit pe umerii ei, continua s
mearg nainte.
n aceste sptmni a fost exclus din Uniunea Scriitorilor si Lidia Korneevna. (si bine i-a
trsnit cu rspunsul ei.)
Apoi n curnd a urmat expulzarea mea. n casa noastr rvsit si asediat, unde Alia era
ocupat pn peste cap cu mpachetarea si evacuarea, Liusa, n fiecare sear dup serviciu,
venea din nou si, n atmosfera fierbinte a acelor ore, se aseza la biroul meu, alegea, sorta si
punea n plicuri copii, materiale, dintre care pe multe le btuse ea nssi la masin sau le
cunostea. Pregtea arhiva n vederea expedierii n strintate, sarcin despre care nu se stia
dac i va sta n putere Aliei s-o duc la bun sfrsit.
Primele luni de dup expulzarea mea au fost grele pentru familia Ciukovski. si fiica, si mama erau
coplesite de scrisorele anonime ba n versuri, ba cu njurturi birjresti, ba cu vestea c ,leul a
fost omort", ba c ,va fi omort". Copoii si provocatorii securittii se strecurau cu neobrzare n
dacea de la Peredelkino, deschis tuturor aidoma unui muzeu. La intrarea principal, portarul-
turntor
185
i oprea pe vizitatorii familiei Ciukovski, bombnindu-i c nu-i spun lui ,bun ziua" (iar cel
mpiedicat s intre avea 75 de ani!) Din cauz c era pe cale de a orbi, Lidia Korneevna nu putea
s scrie dect cu carioca neagr din strintate la vam i le strica sau i le umplea cu un lichid
cleios trandafiriu. Nebnuite snt posibilittile statului de a face ru, si ntr-un mod asa de
insesizabil nct ti-e si lehamite s protestezi public.
n apropierea zilei mele de nastere, prima din exil, Liusa, ps-trndu-si verticalitatea, mi-a trimis la
Zurich o telegram de felicitare mie, dusmanul nr. l al poporului, fat de care si exprima si
admiratia! KGB-ul n-a suportat chestia. Dis-de-dimineat la telefon un dialog tipic:
Elena tezarevna, la telefon este cutare de la KGB. Nu v e fric?
Nu, dar de ce?
Ce e drept e drept, nu mai sntem n anii treizeci, nu mai drdim de team ca altdat, KGB-ul
este deja luat peste picior.
Bine, e-n regul, nseamn c veti putea s fiti la noi n a doua jumtate a zilei.
Nu, nu voi putea.
Dar cnd v e la ndemn s veniti?
Mie, n general, nu mi-e la ndemn s vin la dumneavoastr.
Bun, atunci trecem noi pe la dumneavoastr,
Acesta ar fi un lucru extrem de nedorit.
Dar cum s facem?
Trimiteti adres scrisa.
Ah, asta nseamn c v recunoasteti vinovat si vreti s vi se fac dosar"?
si ncrucisarea de spade continu:
Ba nu... Dar un asemenea procedeu...
Eu v vorbesc politicos, ca unei femei.
si cu brbatii nu vorbiti politicos?
De aici dialogul devine tot mai ferm: '
Eu v-am sunat si v rog s veniti. Liusa, suprndu-se si chiar nfuriindu-se:
Eu nu snt de la Salvare si nu vin acolo unde snt solicitat telefonic.
;
- si cnd veti fi la serviciu?
Nu snt dispus s v dau informatii. ..,Wi;"-;- v
186