Poezia Clacasul

de Cezar Bolliac

I Oh ! legati pentru vecie De pamintul unde stam, Platim vecinica chirie Si pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru !ot in prea"ma e strain ! #enim rupti din lucrul vostru Si dam peste$al lipsei chin. Ca un dobitoc de munca, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr$o lunca #oi striviti pe muncitor. %l si &iii, si sotie, Boul, vaca si vitei, !oti sunt zestre pe mosie ' (obi ai muncii, robi ai ei. Sunteti veseli cind ne vindeti In arenda la cochinti ! Camata pe munca prindeti Pruncilor de la parinti ! Batrin, vaduva, copilul )unca$le va sunt datori Si sudoarea lor, suspinul #$aprind setea de comori. Dupa ce, prin asuprire, Stoarceti, ca proprietari, #eniti iar, ca stapinire, Nascociti la biruri mari, S$apoi v$asezati pe "ete *e&uind ca dregatori ! +griptori cu$ntreite &ete, *upuiti pe muncitori. II Noi le suntem toat$averea.

)unca ne$o masor cum vor ,iii nostri l$e puterea, S$aste miini, comoara lor. %i traiesc in nelucrare )unca$ne de zece ani Pun p$o haina de purtare, P$un ospat, cu sarlatani. -$a lor "icnite, grinare, Ca p$albine ne adun Cind sunt pline de mincare, De tot ce$are tara bun, .onesc musca, in&und in&und uleiul. Ne pun &um ca sa &ugim %i iau mierea, noi bordeiul .ol ca palma lor gasim. III D$astazi, munca$ne e$a noastra S$o schimbam pentru pamint. )incati voi tarina voastra ! )unca noi n$o dam in vint. Si, de vreti s$aveti cuvintul, De vreti a va domiri ' %ste$al bratului pamintul, /$l lucra, nu a$i robi. Piinea, &ierul o rodeste !ot cu &ierul ne$o pastram %a e$a celui ce$o munceste !rintorilor n$o mai dam. #$am cerut, de mila, dreptul Cu tocmeala intre &rati. Nu vreti 0 Ni$l tinem cu pieptul, Si veniti de ni$l luati ! 1Paris, 2342, ianuarie5