Axiomele comunicarii Ce este comunicarea?

Enunturile definitorii date conceptului de-a lungul ultimilor 50 de ani nu s-au dovedit deplin satisfacatoare. O definitie acurata trebuie sa contina conceptele cheie, cu adevarat relevante pentru domeniul comunicarii, dar si sa surprinda relatiile dintre ele, sa evidentie e modul de conlucrare, de intrepatrundere a acestor concepte, finalitatea fiind aceea a unui enunt descriptiv exhaustiv.

!entru mai buna intelegere a termenului comunicare, apelul la etimologia latina este absolut necesar" #a face comun, a pune impreuna, a amesteca, a uni, a impartasi#. !rin urmare, daca a trai inseamna a interactiona, atunci a trai inseamna a comunica. $punem despre comunicare ca este proces, devenire, dar mai ales este pluralitate, adica este obligatorie pre enta a minimum doua persoane, un eu care produce semne si un tu care interpretea a semnele. %e ce trebuie sa comunicam, care sunt efectele procesului, si, pana la urma, care ar fi motivele pentru care se pune un accent atat de mare pe aceasta componenta a vietii sociale? Comunicand, ne exteriori am intentia de a influenta, de a persuada, si asta prin transferul de informatii, care implica atitudine, opinie, deci ie din partea interactantilor la proces. Comunicarea depaseste stadiul unui simplu schimb de informatii intre parti, respectiv al unei interactiuni intre acestea. Avand o desfasurare procesuala, efectele sale se propaga, uneori, pana in straturile inconstientului, producand reactii organice ce nu pot fi controlate constient" inrosire&paloare, accelerarea batailor inimii, tensiune musculara, transpiratie, tremurul vocii etc. $copul ultim al influentarii prin comunicare este modificarea realitatii traite. 'aportandu-ne la etimologia latina ()a face comun, a pune impreuna, a amesteca, a uni, a impartasi)*, comunicarea trimite la ideea de comuni are&apartenenta& unire& fraterni are&. 'eceptarea mesa+ului generea a anumite efecte asupra destinatarului sau, a caror producere a existat in mintea celui care le-a generat (sau a intentionat sa o faca* inca din momentul emiterii. ,orbim, in acest punct, de una din particularitatile definitorii ale comunicarii de tip uman, anume intentionalitatea. Aceasta caracteristica este apana+ul exclusiv al omului, singura fiinta dotata cu capacitatea de a constienti a, de a reflecta, deci de a rationa. !entru ca receptorul sa poata percepe adecvat si nedistorsionat informatiile transmise, este necesara indeplinirea anumitor conditii. Astfel, emitatorul apelea a la o serie de coduri lingvistice pentru a putea transmite receptorului mesa+ul intentionat. !rin codare, intelegem transpunerea in semnale a mesa+ului respectiv- acestea strabat canalul de comunicare, a+ungand la cel caruia ii sunt destinate. Etapa este urmata de operatia de decodare, sau de interpretare, pe care trebuie sa o reali e e receptorul.

./0C1223E $2 A42O5E3E CO5/02CA'22 !rimele preocupari legate de definirea functiilor comunicarii 6 retorica a facuto Aristotel Aristotel a facut o prima clasificare a functiilor comunicarii publice " 7. functia politica d e l i b e r a t i v e 6 a t u n c i c a n d d i s c u r s u l s t a b i l e s t e o p o r t u n i t a t e a s a u inoportunitatea unei actiuni cu caracter public. 8 . functia forensica&+udiciara 6 consta in dovedirea +ustetii sau a imoralitatii unor fapte de+a petrecute, pe care le aproba sau le incriminea a. . 9. functia epideictica& d e m o n s t r a t i v a 6 a x a t a p e e l o g i e r e a s a u b l a m a r e a u n o r p e r s o n a l i t a t i , exprimarea satisfactiei sau insatisfactiei fata de un eveniment favorabil, ori deplangereaurmarilor unor calamitati.

%e:i nu se poate stabili cu certitudine o defini;ie a comunic<rii, este incontestabil faptul c< ea pre int< anumite elemente caracteristice, c< a fost supus< unor studii am<nun;ite, astfel =nc>t se poate vorbi de func;ii :i axiome ale comunic<rii. ?n primul r>nd, pentru a putea pre enta func;iile este necesar< o defini;ie a termenului" func;ia este @contribu;ia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerin;e a sistemului din care face parte, contribuind la men;inerea :i de voltarea acestuiaA. /na din clasific<rile la care se face referire cel mai des este cea a lui 'oman BaCobson, care pe l>ng< emi;<tor, receptor :i mesa+ are =n vedere :i codul :i canalul de transmisie. Astfel, el propune o clasificare ce include :ase func;ii" .unc;ia emotiv< 6 eviden;ierea st<rilor interne ale emi;<torului .unc;ia conativ<&persuasiv<&retoric< 6 inten;ia ob;inerii unui anume tip de r<spuns de la destinatarul comunic<rii .unc;ia poetic< 6 centrat< pe mesa+ (nu ce se spune, ci cum se spune este important*pune accent pe semnificant .unc;ia referen;ial< 6 vi ea < at>t referin;a mesa+ului, c>t :i cadrul situa;ional =n care are loc transmiterea acestuia. ?ns< 5ihai %inu preci ea <" @%e:i logic<, abordarea aceasta fost receptat< de al;i cercet<tori drept insuficient de pertinent<, motiv pentru care %ell DEmes a propus scindarea func;iei +aCobonsiene =n dou<" una propriu- is referen;ial<, axat< pe subiectul comunic<rii :i alta contextual< sau situa;ional<, orientat< c<tre cadrul =n care se desf<:oar< procesul de comunicare.A7

.unc;ia metalingvistic< 6 c>nd apare necesitatea de a se atrage aten;ia asupra codului utili at- perifra ele explicative, tonul etc. apar;in acestei sfere .unc;ia fatic< 6 se refer< la canalul de comunicare :i la buna func;ionare a acestuia singur<

Ceea ce trebuie preci at este c< =ntr-o situa;ie de comunicare nu poate fi vorba despre o lor =n respectivul context.

func;ie, ci mai degrab< de o coexisten;< a tuturor celor :ase, diferen;iate poate doar de importan;a Aceste func;ii au avut o importan;< deosebit< :i pentru cercet<torii de la !alo Alto 6 !aul Fat laGicC, B. DelmicC Heavin, %on %. BacCson- care au pornit de la ipote a c<, pentru a cunoa:te mecanismele proceselor de comunicare, este necesar s< fie observate situa;iile =n care aceste procese sufer< deregl<ri sau bloca+e. Astfel, ei au a+und la o serie de postulate denumite axiome.

Axioma nti: Nu putem s nu comunicm ?n virtutea acestei axiome, =ntr-o interac;iune interuman<, orice comportament are valoare si comunica;ional<. Astfel, comunicarea este inevitabil, iar non-comunicarea imposibil. Orice situa;ie care implic< dou< sau mai multe persoane este una interpersonal<, adic< o situa;ie de comunicare inevitabil<. Comunic< :i t<cerea, nu doar vorbele. Comunic< r<spunsul la o epistol<, dar :i absen;a lui. Comunic< gesturile :i mimica, absen;a lor sau =nlocuirea celor a:teptate cu altele. Comunic< paloarea sau ro:ul obra ului, ritmul respira;iei, b<t<ile inimii :i tensiunea mu:chilor g>tului. Ac;iunea ca :i pasivitatea ofer< inevitabil un gen oarecare de indicii, semne :i semnale. Cineva comunic< :i c>nd nu face gestul de a r<spunde salutului. Expediem mesa+e c>nd vorbim, scriem, gesticul<m, c>nt<m, dans<m, muncim, lenevim, ne +uc<m, indic<m cu degetul sau >mbim, ne =ncrunt<m, ne =mbr<c<m elegant sau r<sp>ndim un anumit miros, adic< tot timpul, indiferent de situa;ie. Omul nu poate s< nu comunice, indiferent dac< vrea sau nu. C>nd ascult<, cite:te, prive:te, miroase, pip<ie, gust<, b>+b>ie prin =ntuneric sau doarme, el recep;ionea < mesa+e, chiar dac< are sau nu inten;ia asta. Comunicarea nu se re um< la limba+ul verbal, vorbit sau scris, :i nici la intenionalitate. Cea verbal< :i inten;ionat< este doar v>rful icebergului. %incolo de cuvinte :i peste ele, intervin vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor :i tonului, se adaug< limba+ul trupului, postura, fi ionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor. 1otul =n om comunic< ceva celor cu care interac;ionea <.

Axioma a doua :Comunicare se dezvolt pe dou planuri: coninutul i relaia. !lanul con;inutului ofer< informa;ii, iar planul rela;iei ofer< indica;ii pentru interpretarea informa;iilor (informa;ii despre informa;ii*. !entru a explica aceast< axiom<, !aul Fat laGicC recurge la analogia cu computerul. !entru a =ndeplini o sarcin<, el are nevoie de date (planul con;inutului informa;ional*, dar :i de un program, care-i indic< cum s< le prelucre e (planul rela;iei*. ?n comunicare uman<, limba+ul con;inutului este unul de informare, iar limba+ul rela;iei este unul de comportament. Nici o comunicare interuman nu se rezum doar la transmiterea de informaii, ci induce i un comportament. $ingur<, informaia nu este suficient pentru a genera comportamentul.

Acum, aici, noi doi, dumneata :i cu mine, comunic<m. Cuvintele scrise poart< informa;ii, dar induc :i atitudini, credin;e, emo;ii. /n mesa+ oarecare (o fra <, un r>nd* este configurat" a* de coninutul su, dat =n informa;ia pe o scriu :i cite:ti acum :i b* de relaia creat< =ntre noi. Ea influen;ea < modul personal =n care eu expedie mesa+ul :i modul personal =n dumneata =l interprete i. !anul rela;iei semnalea < natura raportului interpersonal :i poate fi" dominan;<-supunere, apropiere-distan;are, prietenie-ostilitate... Con;ine iubirea sau ura, acceptarea sau respingerea, dominarea sau supunerea. El explic< de ce ne place sau displace o persoan<, indiferent de valoarea informa;iilor aduse de ea, de ce poate fi simpatic< f<r< a spune mare lucru :i, paradoxal, nesuferit< c>nd spune lucruri savante. Cu c>t o rela;ie interuman< este mai s<n<toas<, cu at>t dimensiunea coninutului trece =n prim plan :i devine pregnant<. %in contra, cu c>t rela;ia este mai bolnav<, cu at>t scade preocuparea pentru con;inut :i cre:te aten;ia acordat< rela;iei. Contea < mai mult C/5 comunic<m, dec>t CE comunic<m. Aten;ia acordat< comunic<rii distruge comunicarea. 1onul vocii contea < mai mult dec>t =n;elesul cuvintelor. Comunicarea devine o de batere asupra naturii rela;iei. 'elevana pragmatic a axiomei st< =n distinc;ia pe care o face necesar< =ntre" I limbajul verbal - exprimat =n cuvinte, rostite sau scrise :i I limbajul nonverbal exprimat prin orice altceva dec>t cuvinte :i, la r>ndul s<u, alc<tuit din alte dou< categorii de limba+e" I limbajul paraverbal 6 exprimat de voce" volum, ton, ritm, r>s, tuse etc. I limbajul trupului 6 exprimat de trup" postur<, distan;<, mimic<, gestic<, privire etc. 3imba+ul verbal comunic< idei, no;iuni, concepte, =n planul con;inutului comunic<rii. Cel noverbal comunic< afecte, emo;ii, sentimente, atitudini, =n planul rela;iei dintre interlocutori. uvintele transport coninutul informaional al comunicrii, iar vocea i trupul definesc relaia care ia natere interlocutori. (Fat laGicC, Heavin :i BacCson, !ne logi"ue de la communication, Editions du $euil, 7JK8, p. KJ* 'ela;ia dintre interlocutori se de volt< la nivel emo;ional :i poate fi" I pozitiv (gri+<, aten;ie, iubire, prietenie, acceptare, aprobare, simpatie, admira;ie*, I neutr (indiferen;<* :i I negativ (respingere, de aprobare, disconfort, dominare, du:m<nie, dispre; etc.* %e regul<, natura rela;iei se r<sfr>nge asupra cuvintelor :i le schimb< =n;elesul. @#onul face muzicaA spune c< vocea ofer< cheia decodific<rii cuvintelor. Exemplul folosit de Fat laGicC se refer< la dou< doamne- una poart< un :irag de perle :i cealalt< =i adresea < cuvintele" $perle veritabileA. ,om :ti ce a g>ndit doamna care a adresat cuvintele doar dac< avem indicii asupra tonului :i gesticii sale" @!erle ,E'21AH23E? !E'3E veritabile? !erle veritabile? !erle ,E'21AH23ELA etc. /n alt exemplu ar putea fi cel din figura urm<toare =n care se cere descifrarea =n;elesului urm<torului :ir de cuvinte" @$M $E 2E'1E 0/ $E !OA1E $M $E CO0%A50E 3A 5OA'1EA. 0u avem nici un indiciu asupra tonului cu Axioma a treia: Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat %n termeni de cauz-efect sau stimul-rspuns&. 3ogica comunic<rii nu-i una liniar<, de tipul cau <-efect. ?n comunicare, este comod, dar simplist, s< admitem c< o cau < produce un efect :i un efect are o cau <. %e pild<, este riscant s< c<ut<m o cau < unic< :i punctual< pentru ruptura unei rela;ii- omul comunic< =n fiecare clip< trecutul s<u :i experien;ele acumulate =n timp. $< lu<m exemplul unui cuplu aflat la o petrecere. H<rbatul bea i olat =ntr-un col; toat< noaptea. .emeia dansea < ostentativ cu al;i b<rba;i. C>nd r<m>n =n doi, fiecare face repro:uri celuilalt. .iecare dintre ei este convins c< propriul comportament a fost un efect. Cau a a fost

comportamentul celuilalt. El a b<ut de neca , pentru c< se sim;ea p<r<sit. Ea a dansat =n draci, pentru c< se sim;ea negli+at<. Ambii au dreptate :i, totodat<, nici unul- fiecare efect este :i cau <, =n acela:i timp. /n alt exemplu, o alt< familie cu probleme. $o;ia se pl>nge c< so;ul vine de la slu+b< :i se arunc< =n fotoliu, la televi or, cu iarele-n bra;e. Ea" 'Nu scot o vorb de la el. (ormie doar c)nd %n c)nd. #rebuie s strig, s-l scutur, s sparg prin cas ca s-i aduc aminte c exist i am nevoie s comunic cu cineva& *l: &*a este insuportabil de cic<litoare :i obositoare. +entru un strop de linite, m refugiez la televizor sau m izolez %n bud, cu braul de ziare. , nu iau c)mpii...& ...Ni tensiunea =ntre ei cre:te. /nde-i cau a? ?ntr-o alt< familie, un so; harnic :i atent r<m>ne la slu+b< peste program :i munce:te =n GeeC-end. $incer, el face asta pentru so;ie" ', ne ajung banii, s-i fie ei mai bine-& spune cu n<duf. ?n loc de recuno:tin;<, so;ia Oingrat< :i egoist<A acu < singur<tatea :i-i cere s< r<m>n< mai mult =mpreun<. Ea se simte negli+at<. /nde-i cau a? ?n toate aceste exemple, func;ionea < o cau alitate circular<. 4 provoac< pe P, care reac;ionea < :i exercit< o influen;< asupra lui 4, care influen;ea < din nou pe P, care din nou influen;ea < pe 4 :i a:a mai departe. .iecare provoac< pe cel<lalt, dar :i pe sine =nsu:i, =ntr-un ciclu circular sau spiral de cau e :i efecte. .iecare cau < este :i propriul s<u efect. .iecare efect este :i propria sa cau <. Axioma a patra: $ omunicarea uman folosete at)t limbajul digital, c)t i pe cel analogic& Cele dou< tipuri de limba+e coexist< :i se intercondi;ionea <. Coninutul comunic<rii =mbrac< preponderent forma digital<, iar relaia pe cea preponderent analogic<. Coexisten;a :i complementaritatea lor impune un gen de traducere continu< =ntre ele, cu o inevitabil< pierdere de informa;ie :i sensuri. Q Omul este singura fiin;< capabil< s< utili e e ambele moduri de comunicare. Animalele folosesc exclusiv comunicarea analogic<, iar ma:inile inteligente, exclusiv pe cea digital<. !entru a explicita axioma, !aul Fat laGicC a grupat ansamblul complex de limba+e ale comunic<rii umane =n dou< categorii" limba+ analogic :i limba+ digital (!ne logi"ue de la communication, Editions du $euil, 7JK8, p. 5K*. 1ermenii provin din cibernetic<. .imbajul digital 3imba+ul digital operea < cu logica binar< de tipul 0 :i 7. El posed< o sintax< precis<, ba at< pe limba+ul simbolic, =n care exist< o coresponden;< conven;ional< =ntre semn (cuv>ntul pisic, de exemplu* :i obiectul semnificat de el (animalul care face miau-miau*. %up< Fat laGicC (op. cit., p. 5K*, sistemul nervos central func;ionea < ca un procesor digital" @Neuronii primesc o /cuant0 de informaie prin intermediul sinapselor. 1 dat ajuns %n sinapse, aceasta induce poteniale postsinaptice excitatoare sau in2ibitoare, care sunt totalizate de neuroni i provoac in2ibiii sau excitaii. 2nhibi;iile au valoarea 0, iar excita;iile valoarea 7. 3imba+ul verbal este un limba+ digital. 2nforma;ia simboli at< =n cuvinte este transpus< =n cod binar, la nivelul neuronilor :i sinapselor. Cuvintele au =n;eles numai dac< sunt decodificate la nivel neuronal. Cu a+utorul limba+ului digital, o mam< cheam< copiii la mas< spun>nd" @,eni;i la mas<, copiiLA. %in c>te :tim ast< i, o clo:c< nu face acest lucru, =n acela:i mod. /n copil care aude cuv>ntul @pisic<A :i nu =i cunoa:te semnifica;ia (codul*, nu =n;elege c<-i vorba de animalul care face miau-miau. .imbajul analogic 3imba+ul analogic se ba ea < pe asem<nare :i asociere. El comunic< f<r< o decodificare obligatorie la nivelul con:tiin;ei. Este plastic, sugestiv, intuitiv. $e ba ea < pe o logic< cu o infinitate continu< de valori. Comunicarea nonverbal< este analogic< :i nu implic< o

coresponden;< conven;ional< =ntre semn :i obiectul semnificat. /n copil =n;elege c< sunetul @miau-miauA =nseamn< pisic<, chiar dac< nu :tie cuv>ntul @pisic<A. Analogic, clo:ca ciugule:te demonstrativ boabe =n fa;a puilor :i emite sunete ce-i =ndeamn< s< m<n>nce. 3imba+ul analogic are raporturi directe :i concrete cu ceea ce el repre int< :i nu este con:tienti at =n mod automat. 3imba+ul trupului :i al vocii sunt tipice pentru comunicarea analogic<. Comunicarea digital< :i cea analogic< se completea < :i intercondi;ionea <, fapt cu implica;ii ma+ore, chiar tulbur<toare, asupra aspectelor pragmatice ale comunic<rii. ?n planul relaiei, rolul fundamental =l are comunicarea analogic<. Axioma a cincia: $ omunicarea este ireversibil & O dat< ce a avut loc, comunicarea declan:ea < transform<ri ce nu mai pot fi date =napoi ca un ceasornic. O dat< recep;ionat, un mesa+ nu mai poate fi luat =napoi. 0u se poate reveni la starea anterioar< lans<rii mesa+ului. !utem reface starea ini;ial< doar =n procese reversibile- transform<m ghea;a =n ap<, apa =n aburi, aburii =n ap< :i apa =n ghea;<. $imilar, un obiect =n mi:care mecanic< poate trece de c>te ori vrem prin acela:i punct. 0u mai putem face la fel =n procese ireversibile- transform<m strugurii =n vin, nu :i vinul =n struguri, lemnul =n cenu:<, nu :i cenu:a =n lemn. ?naint<m =n v>rst< :i Rne mai putem =ntoarce? $unt procese termodinamice, cu sens unic, f<r< revenire la o stare anterioar<. /n astfel de proces ireversibil este :i cel de comunicare. Ceea ce s-a f<cut nu mai poate fi cu adev<rat desf<cut. !utem doar atenua :i =ndulci efectul. $punem" @3m greit..., m-a luat gura pe dinainte...A, dar nu putem :terge totul. !rincipiul ireversibilit<;ii comunic<rii are c>teva implica;ii importante =n via;a cotidian<" I putem spune lucruri pe care le regret<m ulteriorI mesa+ele care anga+ea < profund trebuie c>nt<rite cu aten;ie :i cap limpedeI comunicarea public<, cu auditoriu numeros, oblig< la m<suri de siguran;< speciale. Axioma a asea: omunicarea poate fi simetric sau complementar Orice comunicare este interactiv< :i implic< dou< sau mai multe persoane. 2nterac;iune a dou< persoane care discut< =ntre ele un subiect oarecare implic< anumite raporturi de putere :i autoritate =ntre ele. 2nterlocutorii se pot afla =n dou< situa;ii distincte" a* ambii consider< c< au aceea:i autoritate, aceea:i experti < sau pasiune, astfel =nc>t nici unul nu va =ncerca s<-l domine pe cel<lalt. ,or adopta un comportament @=n oglind<A, =ntemeiat pe egalitate. 4elaia va fi simetric, iar tran ac;iile simetrice. b* unul dintre interlocutori consider< c< are o autoritate mai mare, iar cel<lalt o accept<. 'aporturile dintre ei vor fi =ntemeiate pe diferen;< (:ef-subaltern, doctor-pacient, profesor-student, p<rinte-copil*. 4elaia va fi complementar. 4elaiile simetrice sunt cele =n care partenerii =:i reflect< comportamentele pe po i;ii de egalitate. Ambian;a este democratic<. C>nd plec<m trupul spre a discuta cu un copil, la =n<l;imea lui, de la egal la egal, c<ut<m o rela;ie simetric<. %ac< reu:im, copilul nu se va sim;i dominat, intimidat. 4elaia simetric stimulea < creativitatea :i permite at>t negocierea, c>t :i conflictul. Accentul cade pe minimi area diferen;elor =ntre parteneri. %ac< unul devine agresiv, cel<lalt poate r<spunde agresiv. Cuplurile simetrice a+ung mai u:or la conflict" c>nd unul se =nfurie, se =nfurie :i cel<lalt. Conflictul este posibil, dar negocierea ofer< :ansa unui acord bun pentru am>ndoi. 4elaiile complementare sunt cele =n care interlocutorii +oac< roluri distincte, cu autoritate inegal< :i statut social sau ierarhic diferit. Comportamentul unuia impune celuilalt un comportament complementar. Accentul cade pe diferen;e" c>nd unul domin<, cel<lalt accept<

dominarea. 'ela;iile ba ate pe ierarhie sunt mai stabile, dar inhib< creativitatea :i generea < tensiuni mocnite. $unt greu de negociat :i favori ea < abu ul din partea celui dominant. C>t timp rela;ia este po itiv<, diferen;a dintre dominator :i dominat nu ridic< probleme- un expert =n fiscalitate poate anga+a tran ac;ii complementare pe tema impo itelor cu un medic, =ntr-o manier< convenabil< pentru am>ndoi. !robleme apar atunci c>nd raportul de autoritate nu se spri+in< pe superioritate real<, ci doar pe intimidare, vanitate, agresivitate. Axioma a aptea: omunicarea provoac acomodarea i ajustarea comportamentelor. Oamenii care comunic< =ndelung a+ung s< semene =n atitudine, postur<, gestic< :i expresie verbala. .oarte diferi;i =n fotografia din iua c<s<toriei sf>r:esc prin a fi i bitor de asem<n<tori la nunta de argint. !>n< :i c<;elul a+unge s< le semene. Axioma pleac< de la premisa c< oamenii sunt =n mod inevitabil diferi;i, percep realitatea diferit :i au obiective diferite Comunicarea :i rela;ia persist< doar =n urma unui efort de acomodare reciproc<, =n plan lingvistic, perceptual :i experien;ial. 'ela;iile de afaceri, ca :i prietenia sau maria+ul, au nevoie de un anumit roda+, , =n care fiecare =nsu:e:te ceva din , comportamentul :i stilul celuilalt 0atura :i durata unei rela;ii interumane sunt decise de maniera =n care partenerii re olv< nevoia de asem<nare, armoni are, sincroni are. 'uptura rela;iei este inevitabil< atunci c>nd interlocutorii refu < sistematic armoni area :i a+ustarea reciproc< a comportamentelor. , comportamentul :i stilul celuilalt