FILOSOFIA DREPTULUI

Curentele pozitiviste Curentele pozitiviste pot fi prezentate dintr-un dublu punct de vedere. Pe de o parte sunt cele mai restrictive in ceea ce priveste filosofia dreptului; fidele conceptiilor lui Auguste Compte, ele considera a fi inutila orice activitate a spiritului ce incearca sa depaseasca observatia simpla a fenomenelor si a relatiilor dintre ele. Pe de alta parte, ele reprezinta atitudinea majoritatii juristilor in epoca contemporana. Aceasta atitudine, care se prefigura deja la Thomas Hobbes (1588 - 1679), s-a format in cursul sec. XIX. Pana la revolutia franceza, juristii in general, initial in elementul unei filosofii in acord intim cu credinta crestina, nu prea puneau la indoiala faptul ca dreptul pozitiv isi gaseste fundamentul intr-un drept material care putea fi degajat prin intermediul ratiunii. Desi notiunea de drept natural era inteleasa in sensuri foarte diferite, totusi degaja sentimentul ca fundamentul dreptului era cunoscut suficient juristilor. Climatul filosofic al secolului XIX si-a pus amprenta asupra gandirii juridice in sensul pozitivismului. Dupa adoptarea Codului lui Napoleon rolul juristului se marginea la e plicarea te telor normative, considerate a fi in epoca suma intelepciunii si al caror respect religios era o conditie indispensabila a securitatii la care aspira societatea franceza dupa !evolutie. Aceasta scoala, numita "exegeti a", nu respingea dreptul natural, considerand dimpotriva, ca el este e primat perfect de codurile in vigoare, ci doar e cludea critica legii pozitive. Pozitivismul s-a impus prin actiunea convergenta a mai multor factori# Cel mai manifest este pozitivismul filosofic# progresul stiintific arata ca numai observarea fenomenelor ce au loc in timp si spatiu e valabila, orice alta metoda si mai ales cea a metafizicienilor este sterila. Aplicata dreptului, aceasta viziune condamna orice cautare a unui drept natural, cei ce s-au angajat pe calea speculatiilor metafizice au ajuns sa sustina teze contradictorii. Dimpotriva, legislatiile pozitive sunt fenomene ce au loc in timp si spatiu; ele pot fi observate si studiate. Influenta criticismului !antian e evidenta. $u putem cunoaste lucrurile in ele insele, nu atingem decat fenomenele. A deduce regulile de drept prin natura omului si a lucrurilor ar presupune ca noi cunoastem aceasta natura si locul omului in univers. Dar acest lucru este imposibil. Astfel, ideile lui !ant au justificat critic pozitivismul filosofic. In timp ce %ranta era dominata de e egeza, &ermania se dedica " " olii isto#i e". Aceasta era o reactie la codificarile particulare incepute in Prusia si Austria dupa e emplul francez. Potrivit " olii isto#i e, dreptul nu e opera ratiunii, asa cum a crezut in mod facil " " oala d#eptului natu#al si al gintilo#" in secolele X'II, X'III, ci e produsul spontan si mai degraba inconstient, al spiritului popular ($ol%sgeists). *ub influenta climatului pozitivist studiile istorice intreprinse in secolul XIX demonstreaza variatiunile si divergentele sistemelor juridice in timp si spatiu. Codificarea e contraindicata deoarece ea paralizeaza evolutia dreptului, cu atat mai mult nu se pune problema de a gasi pe cale deductiva un drept natural valabil pentru toate timpurile si in toate locurile. *ingurul obiect posibil al stiintei dreptului este studiul sistemelor asa cum se prezinta ele in evolutia lor.

*coala sociologica isi aduce concursul acestei orientari la sfarsitul secolului XIX. &'aptul so ial isi a#e expli atia in so ietate si t#ebuie studiat a un lu #u " prin metoda observatiei. Dreptul este in primul rand un fapt social, ca si celelalte, el trebuie studiat prin observarea vietii sociale; ori aceasta observatie, mai ales cea etnologica arata ca societatile sunt profund diferentiate. +rebuie sa studiem sistemele juridice pozitive si nu sa construim a priori un drept cu valoare universala. ,a sfarsitul secolului XIX, imbatranirea codurilor in %ranta, in fata consecintelor economice si sociale ale revolutiei industriale a pus sub semnul intrebarii virtutile " olii exegeti e. $outatea problemelor ce incepusera sa apara in domeniul responsabilitatii civile, al relatiilor de cutuma, al transporturilor si asigurarilor, raritatea si insuficienta te telor legale ii obligau pe juristi sa reduca in c-estiune metoda lor, marginita de mult timp, la analiza gramaticala a legilor. C-iar si in tarile ce apartin sistemului " Common (a)", lipsite de o codificare generala, rapiditatea cu care evolua societatea depasea posibilitatile de adaptare ale dreptului jurisprudential, franate de forta obligatorie a precedentului. Cea mai influenta lucrare in epoca, apartine juristului francez '#* +en,# "-etoda de inte#p#eta#e si i./oa#e in d#eptul p#i/at po.iti/" (1899), ce constata si e plica sfarsitul epocii e egetice. A .-a lucrare ""tiinta si tehni a in d#eptul p#i/at po.iti/" (1910-1912) a fost inteleasa ca o invitatie adresata juristilor de a largi sursele formale ale dreptului adaugand jurisprudenta legii. Pozitivismul era inca adanc inradacinat in spiritul vremii si n-a putut fi depasit. Desi pozitivismul juridic se margineste la studiul sistemelor e istente, aceasta atitudine nu-l dispenseaza de nevoia unei filosofii care sa-l justifice si sa-l intemeieze. Prima orientare care apare pe aceasta cale este /olunta#ismul. Pozitivism si voluntarism Pozitivismul s-a aliat din instinct cu traditia voluntarista pentru care fenomenul juridic se reduce la actele de vointa ale guvernantilor # dreptul pozitiv este cel impus printr-un act de vointa situat in timp si spatiu, fie ca este vorba e vointa unilaterala a principelui sau de acordul de vointa a celor care fac legile. Inca din zorii filosofiei occidentale, sofistii greci au considerat legile pozitive ca o creatie artificiala a cetatii # diversitatea legilor va ramane in oc-ii scepticilor semnul caracterului lor conventional. 'oluntarismul se regaseste la epicurieni, care vad fundamentul moralei si al dreptului in placere si in interes si mai apoi la juristii romani. ,egistii evului mediu continua traditia afirmand# " "i /eut le #oi3 si /eut la loi". Pentru teologii occidentali ca 4uns " ot, vointa e facultatea primara a omului si a lui 4umne.eu, regulile morale sunt cele pe care ratiunea umana pretinde ca le-a descoperit. Astfel, se considera ca legile umane sunt acte de aplicare a " legilo# di/ine", conceptie care ilustra o ierar-ie a vointelor. Th* Hobbes este cel care va fonda pozitivismul voluntarist modern. Pentru el, legea naturii se reduce la conservarea vietii si respectarea contractelor. !estul e vointa statutului, indispensabila pentru a impiedica razboiul tuturor impotriva tuturor, dupa cum o demonstreaza luptele politice ale epocii sale. &Not #ightness3 but autho#it, ma%es the la)&* C-iar si scoala dreptului natural si al gintilor e tributara voluntarismului. In ciuda inspiratiei sale rationaliste, ea ajunge la un voluntarism moral # pentru +#otius (1580-1625) o actiune e intrinsec rea pentru ca ea este interzisa de 4umne.eu.

Dar formula cea mai influenta a voluntarismului e data de 5*5*6ousseau (1711-1778). Doctrina contractului social pregatea o e plicatie voluntarista a legii# aceasta era e presia vointei generale. %ormula va fi reluata in Declaratia drepturilor omului, pentru semnificatia sa politica, mai ales. Hegel a afirmat practic, suprematia vointei statului. In Anglia a aparut, sub influenta ideilor lui Hobbes, 7e#t#ain3 celebra "anal,ti al s hool" a lui Austin, pentru care legile sunt comandamente, porunci, rolul juristului consta in a analiza. / presia cea mai energica a voluntarismului apartine juristului german 6udol8 /on 9he#ing (1818-1891). +raind intr-o epoca in care tara sa si-a realizat prin lupte crancene unitatea, acesta a sustinut ca dreptul este obiectul unei lupte, regimul de drept este politica fortei. Independenta dreptului Pentru partizanii voluntarismului este importanta distinctia intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa fie. A refuza dreptul, e istenta statului de drept, pentru ca nu e conform cu idealul conducatorului, denota confuzia spirituala. Critica e e terioara fenomenului juridic; ea nu se poate face decat de pe pozitiile moralei sau ale politicului. !espectarea diferita dintre dreptul e istent si cel care ar putea sau ar trebui sa fie, il dispenseaza pe jurist de a se mai aventura in domeniul nesigur al judecatii de valoare, al c-estiunilor referitoare la fundamentul si scopul dreptului. Aceste probleme cad in sarcina moralistului, al filozofului sau al sociologului. Pozitivismul incearca sa elimine din obiectul dreptului speculatiile asupra a ceea ce trebuie sa fie. Declinul voluntarismului 'oluntarismul si-a pierdut mult din influenta in epoca contemporana. Doua reprosuri principale ii sunt adresate# 1 - reduce fenomenul juridic la drept impus de stat. Au fost observate inca de la inceputul secolului manifestari ale vietii juridice in afara cadrului etatic. Consecintele economice si sociale ale revolutiei industriale au creat nevoi juridice noi si urgente pe care legiuitorul nu a fost in masura sa le satisfaca - contractele tip, conventiile colective, uzajele comerciale, practicile notariale au fost cele ce au dat solutii. De fapt, dintotdeauna, targurile, corporatiile, bisericile au avut dreptul lor propriu ca orice societate organizata. 0stilitatea revolutiei franceze fata de corpurile intermediare, e altarea sentimentului national, substituirea vointei legii celei a monar-ului, influenta filozofiei lui Hegelau putut crea iluzia suficientei unui drept redus la voluntarism etatic. Dreptul roman clasic al jurisprudentilor, sursa directa sau indirecta a tuturor sistemelor juridice occidentale nu era deloc e presia vointei unui legiuitor. *a mai adaugam la aceasta rolul pe care il are cutuma in orice faza de evolutie a dreptului. Aceste observatii pun sub semnul intrebarii si rolul atribuirii sanctiunii de catre voluntaristi. 1ulti se indoiesc de e istenta unui drept international pe motivul absentei sanctiunii(sub influenta scolii luiAustin). 1ajoritatea juristilor, desi retine caracterul neorganizat al sanctiunii in codul dreptului international, nu are dubii fata de e istenta acestuia. *i in dreptul constitutional sanctiunea, fie lipseste, fie e mai putin coercitiva. Aplicata rigid in aceasta conceptie voluntarista nici sanctiunea nu ar fi sanctiune juridica decat daca ar fi la randul ei sanctionata, de aici rezulta o regresie la infinit. 2n alt argument rezulta din doctrina moderna a statului de drept - considerand ca statul e el insusi supus dreptului. Daca e asa, atunci cum ar putea fi el sursa e clusiva a dreptului3 2 - iluzia ca actul de vointa ar fi entitate independenta, putand fi considerat ca un dat brut.

$i o observa ca autoritatea nu poate fi separata de ratiune. 9he#ing reflecta ca orice vointa e g-idata, presupune un scop si il considera pe acesta c-eia formarii dreptului. Astfel fara a se confunda, vointa e legata de inteligenta. 4uristul ar putea oare sa ignore opera intelectuala a legiuitorului legata de e presia vointei sale3 Ar fi un lucru imposibil. In e ercitarea cotidiana a meseriei sale, juristul trebuie sa aplice un set de propozitii generale unei varietati de cazuri concrete prezente in viata pentru a determina incidenta unei formule la un caz particular, trebuie sa degajam scopul pe care autorul si-l propune. Acest demers ne conduce pe terenul ideilor; legiuitorul e prima foarte rar scopul pe care si-l propune, temandu-se in general de discutarea formelor sale in functie de acest scop. De aceea el prefera sa comande, in ideea ca acesta e, de altminteri, rolul sau. Dar aceasta nu epuizeaza situatii concrete folosind reguli generale. Aplicarea regulilor caz nu e clude cautarea scopului avut in vedere de legiuitor. Disocierea pozitivismului si a voluntarismului Acest atac la adresa voluntarismului atinge in acelasi timp si pozitivismul. Dreptul pozitiv care e conceput ca un comandament este, fara indoiala, un fenomen observabil in timp si spatiu. Dar este, inainte de toate, un fenomen uman, si inca unul specific caci este un act de gandire. Inregistrarea sa ca un eveniment material nu il epuizeaza; o gandire poate fi superficiala sau profunda, ampla sau ingusta, coerenta sau nesigura, mai multe sau mai putine presupuneri de valoare inegala. Cunoasterea acestei gandiri conduce inevitabil la reliefarea punctelor sale slabe sau tari si la organizarea ei pentru ca viata dreptului are nevoie de o gandire organizata. (eon 4uguit e unul dintre cei mai importanti juristi care au incercat disocierea pozitivismului si a voluntarismului.4uguit respinge in primul rand ceea ce el numeste metafizica. /l doreste, inainte de toate, sa debaraseze dreptul de abstractiunile care-l deturneaza pe jurist de la constatarea realitatilor autentice. / o atitudine pozitivista. Dar 4uguit e in acelasi timp profund anti/olunta#ist. /l se revolta impotriva notiunii de putere publica, deoarece, ideea ca, vointa guvernantilor trebuie sa se impuna, pare ca ruineaza dreptul asa cum il concepe el. 4uguit sustine ca suprematia unei vointe asupra alteia e o notiune metafizica implicand o ierar-ie a persoanelor si a valorilor ce trebuie e clusa dintr-o disciplina pozitiva. 'ointa generala se poate impune, dar cu conditia ca ea sa fie legitima, adica conforma cu dreptul obiectiv si cu morala politica. *tatul e doar un aparat de gestionare a serviciilor publice insarcinat cu realizarea solidaritatii sociale. Antivoluntarismul il va impinge pe 4uguit sa conteste si notiunea de drept subiectiv ce atribuie vointei individuale o putere aproape mistica - metafizica. Dar daca dreptul nu este ceea ce doresc guvernantii, atunci ce este3 4uguit cere guvernantilor sa respecte&d#eptul obie ti/&, adica cere sa e iste independent de vointa lor. *tabilitatea acestui drept s-ar face prin constatarea sa sociologica si ar fi constituit din ceea ce &masa spi#itelo#& doreste sa impuna printr-o reactie sociala organizata. Dar doctrina &8aptului so ial& pe care se fondeaza sociologia nu depaseste doar voluntarismul, ci si pozitivismul de care 4uguit se simte legat. 4uguit a respins mai ales notiunea de & onstiinta ole ti/a& - considerata de sociologi ca fiind c-eia disciplinelor. Dar s-a oprit la sentimentul de justitie ca sursa a dreptului - si aceea fiind mai curand o notiune apropriata de metafizica, depasind cadrul pozitivismului. Pozitivism si formalism +ermenul de formalism e susceptibil de mai multe acceptiuni. In sens larg se aplica ipoteza celor care definesc fenomenul juridic prin caracteristici e terioare observabile; mai concret e vorba despre identificarea regimului de drept in vointa statului. Putem califica drept formaliste &" oala exegeti a& in %ranta ca si &" oala analiti a& anglo-americana. / suficient sa desprindem ceea ce a voit

legiuitorul si sa e primam aceasta in concepte riguroase; continutul vointei legiuitorului conteaza mai putin. In sens restrans, formalismul si-a gasit e presia cea mai e plicita in normativismul lui H* !elsen, care doreste sa surprinda juridicul in ceea ce are el specific, formal, in teoria pura a dreptului. $u trebuie sa confundam juridicul cu politicul, socialul, morala - ce constituie materia sa - dar ale caror variatii neincetate demonstreaza ca ele sunt doar obiectul opiniilor sau sentimentelor in timp ce juridicul - pastrandu-si natura proprie - poate fi obiectul unei stiinte. Ceea ce caracterizeaza dreptul este caracterul sau normativ, dreptul prescrie( a logi a sau g#amati a3 mo#ala ), in timp ce stiintele naturale descriu si e plica. $ormele juridice sunt diferite de cele morale( ele ale logi ii si g#amati ii sunt destul de spe i8i e ) pentru ca primele sunt ipotetice si -eteronome, iar ultimele sunt categorice si autonome. *unt ipotetice pentru ca impun o anumita conditie( abtine-te de la uta#e a t da a /#ei un anumit #e.ultat ) si sunt -eteronome pentru ca sunt impuse din afara individului. Ca ordini sociale normative, morala si dreptul nu difera esential nici in continut nici in geneza( pot fi instituite prin cutuma sau prin edictarea lor de un intemeietor). Ambele aplica &p#in ipiul de #et#ibutie&, fiind inzestrate cu sanctiuni. Dar numai sanctiunea juridica e una veritabila, ordinea juridica e coercitiva, iar coercitia are un caracter organizat. 'aliditatea unei norme isi afla fundamentul intr-o norma superioara si la randul ei aceasta isi are in alta norma superioara ei. Pentru H* !elsen ordinea juridica e un edificiu de mai multe etaje suprapuse. /dificiul se sfarseste cu o norma suprema care e baza intregii ordini juridice. Astfel, la nivelul cel mai de jos sta actul de constrangere e ercitat impotriva celor care incalca legea; validitatea lui are ca sursa decizia judecatorului; validitatea judecatorului provine din competenta ( auto#itatea) cu care a fost investit prin legile de organizare judecatoresti. Aceasta lege se fondeaza in legi speciale, acestea in legi generale, iar legile generale in Constitutie - Constitutia este norma fundamentala pentru ca nu mai are deasupra ei nici o norma pozitiva. Conceptia formalista care sta la baza ideilor lui H* !elsen este ilustrata foarte bine de observatia sa esentiala potrivit careia normele edictate de o autoritate juridica nu sunt adevarate sau false ci numai valabile sau nevalabile, deoarece ele nu descriu si nici nu e plica realitatea ( "ein) ci doar prescriu, impun o conduita( "ollen). Pentru ca o norma sa fie juridica se cere ca aceasta sa indeplineasca doua conditii esentiale# /aliditate si e8i a itate. 'aliditatea - trebuie sa fie derivata dintr-o norma superioara. /ficacitatea - trebuie sa fie respectata. Cele doua conditii sunt cumulative. 0 norma care nu mai e respectata isi pierde validitatea (desuetudine). Pe de alta parte un act de constrangere daca e lipsit de validitate nu devine drept. Dreptul nu poate e ista fara forta, dar nu este identic cu aceasta. Doctrina lui H* !elsen e pozitivista prin faptul ca isi interzice sa critice dreptul e istent in numele diferitelor judecati de valoare. Opozitia fata de formalism

Doctrina formalista a e ercitat o mare influenta prin rigoarea si finetea analizelor sale. /a s-a lovit, totusi, de o opozitie tenace. 1ajoritatea juristilor nu recunosc in acest tablou imaginea a ceea ce face. 0 "stiinta a d#eptului" care isi interzice orice consideratie asupra continutului normelor se reduce la un studiu al cone iunilor logice, care nu reusesc sa surprinda viata dreptului. 1ulte din problemele care ii preocupa pe juristi sunt declarate de H* !elsen straine stiintei dreptului si e ilate in domeniul politicii juridice. Dreptul reglementeaza raporturi sociale caracterizate de factori economici, morali, psi-ologici. /ste oare posibil sa facem abstractie de continutul dreptului daca vrem sa intelegem ce este el3 1ulti se indoiesc si reusesc sa gaseasca diverse puncte slabe doctrinei. 2nul dintre acestea s-ar gasi in domeniul interpretarii juridice - adica al aplicarii regulilor generale la cazuri speciale - ceea ce constituie activitatea cotidiana a juristului. Aceasta operatiune e delegata de H* !elsen politicianului sau moralistului si ignorata ca fiind instrument de lucru pentru jurist. $orma este un cadru desc-is mai multor posibilitati. Daca prin interpretare intelegem determinarea sensului normei atunci rezultatul nu poate fi decat constatarea diverselor moduri de a umple acest cadru in incercarea de a-i oferi un continut. 2n comentariu stiintific - zice H* !elsen trebuie sa se margineasca la indicarea interpretarilor posibile ale unei norme. $u putem decide care dintre ele este singura corecta sau singura justa. Aceasta decizie e un act de vointa ce incumba organului competent sa aplice norma. 2n alt punct slab al doctrinei lui H* !elsen il reprezinta notiunea de norma fundamentala. Aceasta ar avea un caracter ipotetic. 'aliditatea ei nu s-ar mai sprijini pe o alta norma superioara, ci ar tine de continutul ei & a o no#ma de d#ept natu#al& . Astfel H* !elsen a atins limitele ultime ale pozitivismului lui in incercarea sa de a fonda o teorie pura a dreptului, neputand dezlega misterul esential al dreptului care tine de trecutul sau. 4uristii nu pot face abstractie de realitatile sociale pe care dreptul este c-emat sa le organizeze si a caror natura nu pot sa nu se reflecteze in natura dreptului. In contrast complet cu formalismul normativist, orientarea sociologica va vedea in drept, esentialmente, o constatare a realitatilor sociale. Orientarea sociologica

1. Originea orientarii.Scoala istorica Ideea ca dreptul este un fenomen social care se cuvine constatat ca si celelalte, are o istorie indelungata. 0bservand diversitatea constitutiilor e istente in vremea sa, A#istotel remarca ca legile nu sunt aceleasi in :e#siasi Atena. Dupa -ontaigne si :as al, -ontes;uieu afirma ca diferentele geografice si sociale antreneaza obligatoriu diversitatea legilor. Concluzia era ca dreptul unei societati va depinde de caracteristicile acesteia. " oala isto#i a3 care s-a dezvoltat la inceputul secolului XIX, a pregatit calea orientarii sociologice. !eprezentantii acestei scoli plecau de la ideea ca dreptul nu este nicidecum o creatie deliberata, ci se formeaza spontan, inconstient pe calea primordiala a cutumei. 4uristul intervine atunci cand viata sociala se complica si reclama o anumita organizare a dreptului spontan. Dar rolul sau se margineste la a organiza o materie pe care n-a creat-o. Dreptul spontan este o creatie a spiritului popular ( /ol%sgeist), la fel de natural ca si limba sa. 0 legislatie care va merge impotriva sa va ramane litera moarta.

Dar, c-iar si o legislatie care-l va consacra e mult pagubitoare, caci ea risca sa impiedice evolutia acestui drept. !eprezentantii cei mai cunoscuti ai acestei scoli - "a/ign,, Hugo, :u hta - s-au opus celor care preconizau o codificare a dreptului german dupa modelul dreptului francez. 0biectivul scolii era de a determina, in numele istoriei, obiectul de lucru al dreptului si de-al pune in garda pe legiuitor fata de interventiile intempestive. !emarcam ca, daca dreptul se formeaza spontan si nu deliberat, atunci devine dificil sa gasim in el o organizare rationala. +otusi, scoala istorica a impus o teza fundamentala# dreptul se prezinta ca un fenomen social spontan. Acesta va fi punctul de plecare al scolii sociologice. 2. Tezele scolii sociologice Afirmarea acestei scoli e relativ recenta. Desi e prefigurata de autori ca Hume, Compte, ea isi va gasi e presia cea mai importanta in operele lui <* 4u#%heim - &4i/i.iunea so iala a mun ii& (5678), &6egulile metodei so iologi e& (5678). In aceste opere apar trei teme majore, ce impun o conceptie noua asupra dreptului# 5. - fiind un fapt social, dreptul trebuie tratat ca un lucru, adica studiat prin metoda observatiei, care si-a dovedit valabilitatea in stiintele naturii; .. - "p#esiunea so iala" e cauza determinanta a ansamblului fenomenelor umane, fie ca e vorba de limbaj, de arta sau de gandire, la fel de bine ca de morala, religie sau drept. Iluzia ca aceste fenomene sunt opera deliberata a indivizilor trebuie eliminata. /le ne sunt impuse de forte din fata carora nu putem scapa. 8. - gandirea si reprezentarile care insotesc fenomenele umane sunt colective si e prima o " onstiinta ole ti/a". Aceasta notiune a ramas ambigua c-iar si la Dur9-eim si a generat nenumarate discutii. Aplicate dreptului, aceste sustineri genereaza urmatoarele teze# a) %enomenul juridic principal este cutuma, al carui caracter social e cel mai manifest, datorita formarii sale spontane. b) ,egea apare mai direct, ca un fapt social, deoarece ea este o opera voluntara, dar obiectivul autorilor sai trebuie de "a iti" in faptele sociale regulile pe care le vor consacra. Daca legiuitorul sau judecatorul se indeparteaza de aceasta directiva, el va face o opera efemera, interventia sa nu va rezista curentului social profund. ,egiuitorul devine, din perspective scolii sociologice un fel de " ingine# so ial". c) Activitatea legiuitorului si a judecatorilor este, la randul sau, un fenomen social. /l rezulta din presiunea sociala asupra constiintei autorilor legilor si ale sentintelor. Prin ele se e prima "constiinta colectiva". *olutiile legislative si judiciare suporta influente morale, politice, emotionale ale mediului social in care se formeaza.

d) Dreptul, fiind un produs al constiintei colective, este legat de societate. $u numai ca dreptul e generat de societate dar se poate spune ca orice societate genereaza un drept. *ociologia descopera fenomenul juridic in regimul de organizare a oricarui grup uman, c-iar si in cea mai modesta asociere umana. Aceasta disociere a dreptului de stat, ce contravine tezelor formaliste si voluntariste, nu e acceptata de toti sociologii. Dar ea este o teza influenta in cadrul acestei scoli. 3. Dezvoltarea metodei sociologice *coala sociologica s-a impus intr-o epoca in care juristii au inceput sa-si puna tot mai acut probleme de metoda din cauza imbatranirii dreptului in vigoare in raport cu evolutia economiei. $outatile aparute in jurisprudenta in ultimele decenii ale secolului XIX reclamau reinnoirea metodei de cercetare. ,a inceputul secolului spiritelor# 4uguit si Han#ion. XX, doi juristi au e ercitat o mare influenta asupra

Pentru Han#ion raporturile sociale constituie "mate#ia tesutului so ial". $u putem sa reglam aceste raporturi fara sa cunoastem acest tesut. Cea mai importanta contributie a sa ramane teoria institutiei. /a a fost formulata ca reactie impotriva atomismului individualist ce tindea sa e plice totul prin contracte si prin rolul vointelor individuale. Aceasta teorie afirma in acord cu sociologia predominanta factorului colectiv. 'iata sociala genereaza necesitati care se traduc prin institutii ale caror structuri sunt independente de vointele individuale. ,a fel ca si 4uguit, Han#ion nu este un adept fara rezerve al scolii sociologice. /l nu a cerut sociologiei decat un ajutor fara sa imbratiseze ideea de constiinta colectiva. ,ui Han#ion i s-a reprosat ca a utilizat tendintele sociale fara sa le judece. Han#ion nu contesta rolul initiativelor individuale in organizarea institutiilor, ci cere doar ajutorul sociologiei pentru a determina scopurile acestei institutii. /l nu face din jurist un simplu observator al faptelor sociale. 1ulti juristi au reprosat metodei sociologice faptul ca se inclina in fata faptelor e cluzand cautarea oricarui ideal de organizare sociala. 1etoda sociologica si-a gasit un nou promotor in persoana lui +* +u#/it h care a dezvoltat teza centrala a scolii sociologice potrivit careia dreptul este un produs spontan al vietii sociale. Interventia statului se reduce, dupa el, la o " p#o edu#a tehni a" de constatare a acestui drept spontan. Dreptul constatat de stat nu-i decat o parte minima a fenomenului juridic, " un mi la int#-o ma#e". %enomenul juridic inglobeaza in realitate toate regulile de actiune generate de diferitele societati aflate la nivel in8#astatal sau sup#astatal. Dar nici +* +u#/it h nu poate accepta ca dreptul sa se reduca la o pura constatare a faptelor, sa-si refuze afirmarea unui ideal sau pur si simplu un scop de atins. *olutia lui +* +u#/it h este una originala. /l incearca sa gaseasca elementul ideal si normativ al dreptului in c-iar realitatea sociala, servindu-se in demonstratia sa de notiunea de " 8apt no#mati/"(reprezinta fapte sociale care sunt surse ale normelor). +eoria faptului normativ afirma ca norma se regaseste in intregime in fapt. Aceasta notiune nu este in afara criticii. /a reprezinta o contradictie in termeni# un fapt nu este o norma. In conceptia lui +* +u#/it h se simte influenta lui <* 4u#%heim dupa care moravurile si regulile de politete nu difera esentialmente de regulile de drept. Primele constituie c-iar "dreptul neorganizat", adica stratul cel mai profund al realitatii juridice.

+* +u#/it h recunoaste faptul ca statul are monopolul constrangerii neconditionate dar acest monopol nu inseamna ca dreptul statului imbraca caractere specifice. +otusi aceasta conceptie ignora elementul deliberat in elaborarea dreptului. Pozitivismul clasic vedea in drept o creatie e clusiv voluntara; scoala sociologica la cealalta e trema, neaga orice element de acest gen. 4. Influentele scolii sociologice asupra conceptiei dreptului. olul cutumei

Influenta scolii sociologice asupra conceptiei drept la juristi a ramas relativa. 1ai intai trebuie discutata conceptia asupra rolului cutumei. Aceasta are o importanta in descrestere in evolutia dreptului. /a a avut un loc important in societatile mai putin evoluate. Comple itatea noilor relatii sociale, rapiditatea cu care s-au dezvoltat au solicitat o interventie din ce in ce mai accentuata a statului in elaborarea dreptului. Aceasta interventie pune in cauza e istenta cutumei ca izvor de drept in societatea contemporana. Cutuma va fi aplicata de catre instanta numai in masura conformitatii sale cu dreptul sanctionat de stat sau cu principiile generale ale acestui drept. /a nu ar putea pretinde aplicarea sa cu titlu de izvor de drept autonom decat in ziua in care un tribunal ar face-o sa prevaleze in dauna unei legi e prese, ceea ce este e clus in starea actuala a lucrurilor. 2nii autori au sustinut ca un asemenea rezultat este totusi atins efectiv prin interpretarile tendentioase ale legilor estimate ca fiind mai bune decat cutuma stabilita; dar atunci decizia este luata de judecator in virtutea unei aprecieri rationale, decizia apartine in acest caz unui organ al statului si problema se reduce la raportul dintre lege si jurisprudenta. Din momentul in care statul si-a asumat sarcina legiferarii si a ajuns sa dispuna de forta necesara pentru a-si face respectata vointa, un izvor de drept precum este cutuma nu poate sa e iste decat daca are consimtamantul sau implicit sau e pres. Iluzia apare din faptul ca cutuma cand este confirmata de legiuitor sau de tribunale apare ca avand dinainte valoare de drept; dar cand ea e respinsa de aceleasi organe se va considera ca ea nu a avut niciodata o astfel de valoare. In fapt, mai ales in dreptul civil, uzajele releva probleme si sugereaza solutii posibile c-iar prealabile. Dar nu putem sa le conferim o importanta mai mare. !"ectura! dreptului in fapte metoda sociologica isi dovedeste valabilitatea in alta privinta# dreptul " delibe#at" impus de legiuitor nu are valoare si durata decat in masura in care el consacra ceea ce faptul social e prima. Aceasta "le tu#a" a dreptului in fapte este, fara indoiala, aspectul cel mai original al metodei. /a e prima un adevar care apare astazi ca esential# faptele sunt cele care dicteaza dreptul si e ista suficiente e periente care nu pot fi ignorate. %aptele dicteaza sc-imbarea regimului legal. +otusi observare faptelor nu indica intotdeauna solutii la problemele care apar. %enomenul receptarii unui sistem juridic intr-o tara care il imprumuta de la alta( ex* a d#eptului #oman in +e#mania3 a d#eptului el/etian in Tu# ia3 a sistemelo# eu#opene &g#e8ate& pe d#eptul musulman sau hindus) dovedeste ca in ciuda unor adaptari mai dificile aceasta receptare nu e incompatibila, asa cum o vedea de e emplu -ontes;uieu. *tructura si majoritatea solutiilor ce au rezultat in urma receptarii noului sistem juridic au rezistat si au sfarsit prin a se impune. Concluzia este ca intre indicatiile ce se desprind in urma observarii faptelor si regulilor ce vor fi formulate nu e ista un determinism strict. / ista probleme nou aparute in fata carora spiritele se gasesc divizate si care nu dau prin ele insele nici o indicatie obiectiva de solutionare# de e emplu criza locuintelor dupa primul razboi mondial. Problema nu e neaparat daca e ista in fapte o tendinta ce semnifica un raspuns la o problema, ci daca aceasta tendinta trebuie sa fie incurajata de legiuitor. Intreaga evolutie a dreptului muncii a pus aceeasi problema. +endinta de a stipula garantii impotriva deprecierii monetare( indexa#ea) este un fapt. +rebuie ea incurajata validand aceste clauze sau ele trebuie anulate dat faptului ca ele contribuie la deprecierea monetara3 0ptiunile sunt divizate# salariatii protesteaza impotriva conditiilor ce le sunt impuse, aparatorii monedei denunta clauze generatoare de inflatie.

!olul legiuitorului nu se limiteaza la simpla constatare a faptelor sociale. " (e tu#a" acestora este urmata de alegerea tendintei sociale ce trebuie consacrata, ceea ce implica inevitabil o judecata de valoare. Protectia salariatilor reprimati a aparut mai urgenta decat avantajarea liberei concurente. / ista, desigur, reprezentari sociale ce se manifesta cu o asemenea putere incat nu este practic alternativa pentru legiuitor. %orma republicana de guvernamant, de e emplu corespunde unei opinii atat de ferme a majoritatii populatiei romanesti incat solutia s-a impus de la sine. Din pacate majoritatea c-estiunilor sociale ii divizeaza pe oameni in functie de opinii si interese. 4udecata de valoare pe care o face legiuitorul depinde de consideratii sociale# care sunt interesele cele mai demne de protejat3 Care e curentul social cel mai profund si a carui ignorare ar conduce mai devreme sau mai tarziu la conflicte ireductibile3 In felul acesta legiuitorul depaseste observatia pura si simpla a faptelor recurgand la o analiza a societatii si a scopurilor pe care aceasta trebuie sa si le asume. #apt social si drept deli$erat Dreptul nu e doar un fapt social, ci si un act de vointa. *coala sociologica ne asigura ca deciziile legiuitorilor si ale judecatorilor sunt fapte sociale care trebuie studiate prin prisma cauzelor sociale care le genereaza. Dar aceasta consideratie nu ne impiedica sa vedem in ele in acelasi timp acte deliberate. %aptul ca mariajul este un fenomen social, verificand anumite constante statistice, nu demonstreaza ca mariajul lui X nu este un act voluntar. !egasim aici problema libertatii. / neindoielnic ca libertatea noastra se e ercita intr-un camp mult mai restrans decat ne apare noua din cauza influentelor sociale ce se e ercita asupra noastra. Dar noi nu suferim pasiv aceste influente. ,e judecam si le cercetam in ce masura este posibil sa le incurajam sau sa luptam impotriva lor. / perienta juridica ilustreaza afirmarea constanta a factorului voluntar in cadrul dreptului. Pozitivismul c-iar a vazut in acest factor esenta fenomenului juridic. 9he#ing considera ca dreptul e obiectul unei lupte. 0 asemenea lupta, oricare ar fi cauzele sale sociale, implica o vointa, determinarea unui scop, cautarea mijloacelor pentru al atinge. Dreptul modern se confrunta cu o multiplicitate de probleme noi a caror evolutie e rapida; trebuie sa le constatam, sa imaginam solutii, sa luam parte la lupta. Daca un voluntarism pur nu e acceptabil, un sociologism e clusiv nu este mai dezirabil. *ociologia a accentuat in mod pozitiv ca dreptul nu se confunda cu vointa arbitrara a unui legiuitor. Dar ea nu ne poate impiedica sa recunoastem rolul initiativei in elaborarea dreptului. Ca orice act uman, aceasta elaborare implica e ercitiul inteligentei si interventia vointei. Drept si societate. Specificitatea dreptului edictat de stat *coala sociologica a accentuat legatura dintre drept si societate. /a considera ca orice societate genereaza un drept propriu; juristi se ocupa e clusiv de dreptul edictat de stat si au in general impresia ca "d#eptul" unei asociatii sau ale unui club este un lucru minor iar cel al unei bande de raufacatori nici nu merita numele de drept. / ista un anumit consens in a recunoaste ca doar statul dispune de " onst#ange#e ne onditionata ". Celelalte grupuri sociale recurg in ultima instanta la e cluderea membrilor recalcitranti. Astfel, avem e comunicarea in dreptul canonic, razboiul in dreptul international, descalificarea in mediul de afaceri a celui care nu respecta regulile. Altfel spus, societatea retrage beneficiul vietii sociale celui care nu vrea sa se plieze e igentelor sale. Cei mai multi autori ezita totusi sa considere acest tip de sanctiune ca fiind ec-ivalenta celei de care dispune statul.

*anctiunea sociala este imperfecta prin caracterul sau radical, punand capat vietii sociale a individului recalcitrant. 1ai potrivita este sanctiunea statului, indeosebi cea civila ce ofera creantierului e act ceea ce ii este datorat prin urmarirea bunului debitorului. Astfel, ordine sociala este restabilita in loc sa fie rupta, fara sa mai punem la socoteala ca amenintarea e cluderii intimideaza in mod inegal pe cei puternici si pe cei slabi. Ajungem astfel la ideea ca dreptul edictat de stat are un caracter specific, el este drept prin e celenta, regulile de organizare ale celorlalte grupuri sociale participa doar la notiunea de drept. Dreptul international este fara indoiala intr-o pozitie originala, prin aceea ca organizarea pe care o e prima este imperfecta, lipsa unei autoritati politice constitutive, fapt care insa nu se opune ca ordine juridica internationala sa fie superioara statelor. Dezvoltarea miscarii sociologice in secolul %% 1iscarea sociologica si-a gasit o larga audienta la juristii din *2A. *ociological jurisprudenta a castigat ansamblul spiritelor in perioada dintre cele doua razboaie. Punctul de plecare al acestui curent a fost protestul impotriva "jurisprudentei conceptelor" ( Holmes3 The path o8 the la)3 1897 ). Dreptul nu consista in deductia logica a solutiilor plecand de la principii date ca a priori, trebuie ca juristii sa caute rezultatele socialmente utile "punand in balanta" interesele partilor( balan ing o8 inte#ests) aceasta este si asa numita 9nte#essen=u#isp#uden. dezvoltat in &ermania. Aceasta miscare a afirmat ca rolul juristului este mai ales acela de a prevedea, anticipa deciziile ce urmeaza sa vina de la legiuitor sau judecator, in functie de datele sociologice privind in acelasi timp problemele ce trebuiesc rezolvate dar si psi-ologia celor care le rezolva. $umele lui Holmes a ramas legat de aceasta orientare ce e prima prestigiul stiintelor observatiei. 1iscarea a sedus multe spirite sustinand ca problema dreptului se pune de asemeni si pentru cei care decid, fie ei legiuitori sau judecatori. Actiunea legislativa si judiciara poate contribui la obtinerea unor rezultate sociale definite. Aceasta idee a fost preluata de autorii mar isti ce au definit dreptul ca pe un mijloc folosit in vederea atingerii unui scop( $isins%i).-a#xistii ajung la un punct de vedere te-nologic. $umai ca alegerea unui scop si justificarea sa eventuala depasesc metoda observatiei. O$servatii si critica *coala sociologica a pus in lumina legaturile dintre drept si viata sociala. Dezvoltarea studierii jurisprudentei la inceputul secolului XX a fost urmarea raspandirii influentei acestei scoli. 4urisprudenta releva c-estiunile aduse spontan in fata tribunalelor de catre partile in litigiu, c-estiuni ce e prima prevederile efective ale vietii sociale pe care dreptul trebuie sa le rezolve, dar si solutiile instantelor care scot la lumina interesele aflate in joc. Dar metoda sociologica isi are limitele sale. Ca si pozitivismul, ea respinge critica dreptului e istent in afara dreptului, nevazand in ea decat e primarea unor opinii individuale. 0r critica - adica demersul oricarui jurist care cauta o solutie mai adecvata este facuta cu sentimentul ca va e prima un drept mai adevarat, mai just. Din perspectiva ei dreptul este ceea ce trebuie sa fie. Desigur, dreptul este impus, el are un caracter pozitiv, dar nu rezolvam problema eliminand unul din termenii sai - in cazul metodei sociologice - reducand dreptul la constatarea faptelor. <* 4u#%heim insusi a distins in viata sociala fapte normale si fapte patologice, celelalte combatute. /l a crezut ca rezolva problema sustinand ca faptele normale sunt cele ce au un caracter de generalitate. /ste evident insa ca moravurile sau regulile juridice ce conduc la rezultate dezastruoase, c-iar daca sunt generale, nu pot fi considerate normale. ,egiuitorul este obligat sa opereze o alegere si asta deoarece viata sociala trebuie amenajata in termenii justitiei si ai binelui general. /ste vorba despre o viziune teleologica asupra dreptului. %ormula lui 6os oe :ound a devenit clasica# dreptul este un mijloc necesar pentru a atinge o finalitate sociala, un instrument de inginerie sociala.

Pentru scoala sociologica dreptul se margineste la a inregistra evolutia moravurilor. Adeptii "realismului juridic" american au considerat insa ca dreptul nu este ceva dat de catre fapte, ci ceva de construit in functie de scopurile sociale de atins. C-iar daca aceste scopuri trebuie determinate cu mijloace sociologice, opera de legiferare depaseste nivelul simplei observatii ajungand la cel al dezbaterilor de idei in legatura cu societatea si rolul sau. In tarile in care dreptul s-a inspirat din doctrina ma#xista se intalnea o anumita dualitate. Pentru -a#x, fenomenul economic este primar.Problemele morale, religioase, juridice tin de "sup#ast#u tu#a ", sunt simple epifenomene generate de realitatea economica care este mai ales lupta de clasa. In aceasta viziune dreptul apare ca rezultatul starii specifice a societatii respective pe care se multumeste sa o constate. Dar dupa instaurarea regimurilor comuniste problema s-a pus in alti termeni. Cand clasa la putere vrea sa transforme societatea si c-iar omul, ea nu se mai multumeste sa constate dreptul e istent, ci tinde sa foloseasca actiunea legislativa si judiciara ca un instrument in vederea obtinerii unor anumite rezultate sociale. 1etoda sociologica, asa cum am vazut, conduce in final la cautarea tendintelor sociale cele mai profunde, a celor ce raspund naturii si societatii si e prima ceea ce aceasta tinde sa devina. Astfel ne vom orienta dincolo de programul anuntat deja, al observatiei pure, catre una din metodele cele mai vec-i dezvoltate in filozofia dreptului pentru a determina ceea ce trebuie sa fie# cautarea naturii lucrurilor. CONECEPTUL SI FUNCTIUNILE FILOZOFIEI DREPTULUI %ilizofia dreptului, dupa cum rezulta din denumirea sa este acea parte a filozofiei care priveste dreptul. %ilozofia insa este studiul universalului# deci in masura in care filozofia are ca obiect dreptul, in aceeasi masura dreptul este studiat in esenta sa universala. %ilozofia in general, se ocupa cu studiul primelor principii fiindca acesta au caracterul universalitatii. Primele principii pot insa sa se refere la e istenta sau la cunoastere, sau la actiune; de aici impartirea filozofiei in teo#eti a si p#a ti a* %ilozofia teoretica studiaza primele principii ale e istentei si ale cunoasterii si se subimparte la randul sau in urmatoarele ramuri# 0ntologie si 1etafizica (aceasta cuprinde si filozofia religiei si filozofia istoriei), &noseologie sau teoria cunoasterii, ,ogica, Psi-ologie, si /stetica. %ilozofia practica studiaza primele principii ale actiunii si se imparte in %ilozofie morala si %ilozofia dreptului. Daca studiul dreptului in ceea ce el are uni/e#sal constituie obiectul filozofiei dreptului, trebuie sa observam insa ca dreptul se poate studia si in caracterele sale pa#ti ula#e# in acest caz el formeaza obiectul *tiintei juridice sau 4urisprudenta. Diferenta intre stiinta si filozofia dreptului consta anume in modul in care una si cealalalta considera dreptul # prima in natura lui particulara, a doua in esenta lui universala. Im orice timp si la orice popor e ista un sistem pozitiv de drept, aduci un comple sau institutii care contureaza si reglementeaza viata sociala, cu caracter obligatoriu. de norme

*tiitele juridice prin natura lor se marginesc sa e plice prin natura lor un sistem e istent, se tin strict de el, fara a-i pune in discutie temeiurile. /ste de altfel logic si c-iar necesar ca un jurist sa ia in considerare ceea ce este si sp se margineasca a intelege si a interpreta in sens propriu normele pozitive fara a cerceta daca nu ar putea sa e iste altele mai bune. !amime insa necesitatea umana de a judeca valoarea justitiei, adica de a stabili dreptul care ar trebuie sa fie. Acesta cercetare se indeplineste in mod autonom si cuprinde speculatoa idealului si critica ratiobalitatii si legitimitatii dreptului e istent. %ilozofia dreptului cerceteaza tocmai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui sa fie in drept, in opozitie cu ceea ce este, opunand un adevar ideal unei realitati empirice ( Deotologia : stiinta a ceea ce trebuie sa fie)

%ilozofia dreptului Deontologica si se paote uni/e#salitatea sa logi a3 p#etuieste dupa idealul de

cuprinde prin urmare trei ordine de cercetari, ,ogica, %enomenologica si defini astfel# " 'ilo.o8ia d#eptului este dis iplina a#e de8ineste d#eptul in e# etea.a o#iginile si a#a te#ele gene#ale ale de./olta#ii sale isto#i e si il =ustitie a8i#mat de #atiunea pu#a&*

&%ilozofia dreptului sau dreptul natural este stiinta care e pune primele principii ale dreptului, concepute de ratiune si intemeiate pe natura omului, considerata in ea insasi si in raporturile sale cu ordinea universalaa lucrurilor" - A-rens %ilozofia dreptului nu este un e ercitiu steril si arbitrat ci raspunde unei e igente naturale si constante a spiritului uman, unei vocatii intrinseci a lui. RAPORTURILE FILOZOFIEI DREPTULUI CU STIINTELE INRUDITE +oate cunostintele deriva din spiritul omenesc care este unitar si produce intre ele o intima legatura. *tiinta umana consituie deci o unitate# are un caracter organic si sistematic. In ceea ce priveste disciplina noastra o foarte stransa legatura se gaseste inainte de toate intre ea si 4urisprudenta (*tiinta dreptului pozitiv). %ilozofia dreptului cre considera dreptul in esenta lui universala incepe de unde se sfarseste stiinta dreptului pozitiv, careia ea ii da ratiunile si notiunile sale fundamentale incepand cu insusi conceptul dreptului. /a simtetizeaza, uneste in mod logic toate datele particulare ale jurisprudentei, sc-iteaza tabloul general al virtii istorice a dreptului, cauta sa o e plice in ratiunile ei generale si pe langa aceasta sa aprecieze dreptul pozitiv dintr-un punct de vedere mai inalt. %ilozofia dreptului este deci independenta si autonoma fasa de jurisptrudensa; ea are totusi legaturi si raporturi necesare cu aceasta. / ista o necesitate de intregire reciproca intre le, deoarece daca jurisptrudenta are nevoie de filozofia dreptului pentru a-si e trage din ea principiile sale directive si fiolofia dreptului la randul sau trebuie sa ia in considerarea realitatea istorica care ii este data de jurisprudenta pentru a putea verifica si aplica aceste principii. Dreptul pozitiv constituie obiectul jurisprudentei constand in operatiuni specifice intelegerii dinamicii fenomenului juridic insusi. *tiinta si filozofia dreptului prin urmare pot si trebuie sa coe iste# filozofia dreptului nu trebuie sa uite importanta stiintelor juridice nici viceversa. %oarte importante sunt raporturile cu filozofia teoretica; aceasta studiaza primele principii ale e istentei si ale cunoasterii. %ilozofia dreptului, voind sa conceapa dreptul in universalitatea sa trebuie sa armonizeze conceptia dreptului cu conceptia desare lume si despre e istenta in general. Astfel, filozofia teoretica, studiile primele principii ale cunoasterii (&noseologia), incearca sa rsapunda intrebarilor# este posibila cunoasterea, cum este ea posibila, ce valoare trebuie sa i se atribuie. %ilozofia dreptului atunci camd incearca sa defineasca dreptul se gaseste si ea in fata problemei cunoasterii pentru ca trebuie mai inainte de toate sa se intrebe ce valoare are conceptul universal al dreptului# este acesta o realitate sau numai un cuvant, etc. +rebuie observat ca orice raspuns s-ar da acestei intrebari aceasta presupune in mod necesar o cercetare de ordin speculativ, cu alte cuvinte o teorie filozofica# nu se poate nega filozofia fara a filozofa. :sihologia poate sa fie considerata deasemenea ca o parte a filozofiei teoretice caci ea este " stiinta care studiaza fenomenele sufletului omenesc si legile lor". %ilozofia dreptului are raporturi cu psi-ologia pentru ca dreptul este tocmai un fenomen al sufletului omenesc# el este produsul convingerilor ( si aceastea constituie un fenomen psi-ic), al aprecierii oamenilor constituiti in societate " societatea civila a fost desigur 8a uta de oameni, si de aceea principiile sale trebuie sa se regaseasca in insusi spiritul nostru omenesc" ('ico). Pentru a intelege originea dreptului este deci necesar a cunoaste natura proceselor psi-ice, a activitatii spiritului. 1ai mult, odata stabilit dreptul pozitiv, normele imperative care-l compun se adreseasza consstiintelor individuale cerandu-le ascultare, adica o conduita determinata; ele se reantorc asftel catre acelasi spirit care le-a conceput. Dreptul se dezvolta deci in intregime in ordinea fenomenelor psi-ice si acestei ordini ii apartin sub un anumit aspect si idealurile fata de care se pretiuesc normele pozitive.

0 psi-ologie insuficienta produce intotdeauna erori si imperfetiuni. Astfel, pentru a aminti un e emplu ne vom referi la teoria lui ;obbes, care a pornit de la conceptia ca omul este orin natura sa egoist ( " -omo -omini lupus") si starea naturla este starea de razboi a tuturor impotriva tuturor. Pentru a tine in frau egoismul el a dedus de aici necesitatea unei forte materiale nelimitate. *tatul este conceput de el ca o masina care anuleaza puterea fiecaruia in parte; fata de el nu poate sa e iste nici un drept individual, nici o libertate caci atinci, dupa conceptia lui ;obbes s-ar dezlantui egoismul radical al indivizilor si s-ar desfiinta *tatul, revenindu-se la starea naturala. ;obbes a ajuns c-iar sa nege legitimitatea judecatii individuale referitoare la just sau injust, fiindca aceasta judecata dupa parerea sa apartine nunai *tatului. 0ri, noi putem sa observam ca interzicerea unei atare judecati pentru indivizi este o absurditate psi-ologica pentru ca nu poate fi stearsa din constiita una dintre facultatile naturale ale omului. 0mul are in mod natural instinctul propriei cale conservari, dar deasemenea si pe cel al conservarii speciei. *pirirtul de sociabilitate, sacrificul pentru altii, simpatia, compatimirea, transpunerea in durerea altuia sunt faciultati originare si motive constante ale spirituui omenesc care stavilesc egoismul; pe o astfel de baza. Compusa din egoism si altruism se dezvolta natura omenenasca. Dreptul in special implica totdeauna o recunosterea a persoanei altuia, este metegoistic prin esenta, adica reprezinta o inlaturare sau o largire a egoismului individual. Astfel, institutiile politice nu sunt msini, instrumente pur mecanice de constrangere imouse oamenilor, care numai prin ele ar fi impiedicati de a se sfasia intre ei; dimpptriva ele sunt produce spontane ale spiritului uman. 0pusa ideii lui ;obbes se releva conceptia *fantului Augustin # "-omo -omini Deus" (omul este pentru om Dumnezeu). !ema esentiala a doctirnei *fantului August o constituie ideea ca omul este orinnatura sa pur si altruist, singurul temei al vietii sociale consand n respectarea cu strictete a mvatamintele biblice. Astfel statul constituie doar un instrument pentru reglementarea relatiilor sociale cu caracterpolitic si economic, singurele norme cu caracter imperativ constand in invisimintele religioase. Din aceste e emple apared estul de clar importanta psi-ologiei in raporturile sale cu filozofia dreptului. !aporturi stranse e ista deasemenea intre filozofia dreptului si filozofia practica sau /tica; acesta studiaza principiile actiunii precum sunt ideile de libertate, de datorie, de bine, ori c-iar dreptul este o ideea practica, un principiu regulator al conduitei. %ilozofia practica sau etica in sens larg se poate subamparii in filozofia dreptului si filozofia morala sau etica in sens strict. Intre aceste doua materii e ista un paralelism constant. In studiul dreptului ne aflam intotdeuna in contact cu morala. Astfel, pentru a defini in mod logic dreptul va trebuie inainte de toate sa-l distingem de morala, deoarece este votba de doua notiuni alaturale si adesea confundate. *tudiig apoi evolutia istorica a dreptului vom gasi totdeauna ca ideile morale si institutiile juridice se dezvolta in acelasi sens in mod paralel# fiecarui sistem de drept pozitiv ii corespunde un sistem analog de morala pozitiva. *tudiind apoi idealul dreptului vom gasi ca el nu este altceva decat un aspect al idealului binelui. !aportul filozofieie dreptului cu *ociologia Primul care a vorbit despre aceasta a fost Auguste Comte (Cours de P-<losop-ie positive 568=-56>. -? volume). *e cunosc diferite specii de fenomene# 4uridice, morale, demografice, religioase, lingvistice, ect, care toate au, pe langa caracterele proprii fiecaruia un caracter comun. Anume ca ele sunt posibile numai intrucat e ista o viata in comun, o societate. *unt deci prin esenta fenomene sociale. +oate au o radacina psi-ologica si o forma istorica pentru ca se formeaza prin convietuire ca un rezultat al elementelro psi-ice individuale si se modifica in decursul timpului in istorie dupa cum se modifica societatea umana. Daca aceste fenomene au aceeasi origine si o aceeasi forma va trebuie sa studiem raporturile lor, obsevand inlantuirea , influenta lor reciproca, & onsensus& - ul ututror fenomenelor sociale si se va ajunge la o conceptie si la o e plicare unitara a societatii si a legilor ei de viata si de dezvoltare. Acesta este tocmai obiectul sociologiei, care, dupa fondatorul ei ar trebuie sacuprinda si sa sintetizeze toate acele stiinte care studiaza un aspect sau altul al faptului social, ca economia politica, stiinta religiilor, aceea a obiceiurilor sau a moralei, etc. +oate aceste materii

deosebite intre care si filozofia dreptului ar trebuie deci sp fie absorbite de sociologie sau stiinta generala a fenomenelor sociale. Desi e ista deja o stiinta generala care studiaza si cuprinde toate datele vietii sociale (Istoria), sociologia vrea sa fie nu numai e pozitiva ca istoria ci si e plicativa; ea nu se multumeste cu fapte ci vrea sa le studieze legile. 1iscarea asa numita sociologica a scolului al IXX-lea a dus la rezultatul fericit de a provoca si indruma un studiu mai complet al fenomenelor sociale; dar nu a inlocuit nici deosebitele stiitte sociale e istente, nici istoria, nici filozofia. Admitand c-iar conceptul sociologiiei ca stiinta generala a fenomenelor sociale nu rezulta nici in acest caz ca filozofia dreptului ar fi absorbita de cea dintai deoarece sociologia ramane o stiinta a fenomenelor in timp ce filozofia dreptului isi propune mai ales definirea logica a dreptului si cercetarea deotologica, adica determinarea conceptuui si a idealului dreptului. %ilozofia dreptului serveste prin natura sa proprie progresul juridic si revendica idealuri. *ociologia nu implica nici un ideal, nu are numic de revendicat deoarece se maargineste la faptele intamplate. In nici un caz deci filozofia dreptului nu poate sa fie de prisos sau inlocuita de sociologie %ilozofia dreptului are realtii si cu toate celelalte stiinte care studiaza fenomenele sociale. Astfel, 4emog#a8ia sau stiinta populatiei, a miscarii ei si a gruparii in clase. Intr-adevar, grupurile naturale ale populatiei si posibilitatea de a le modifica sunt elemente din care decurg pentru drept indicatii, necestati sau conveniente de norme determinate. Cu demografia se leaga "tatisti a care observa fenomenele atipice (netipice) si in special fenomenele sociale pe mase cu scopul de a le descoperi regularitatile sau legile in sens larg. Demografia si statistica reprezinta in mod stintific conditii de fapt care este util sa fie cunoscute pentru a intelege dezvoltarea istorica a dreptului, cone iunile lui cu alte fenomene sociale si posibilitatea de inovatii sau reforme in domeniul legislativ. Deasemenea, filozofia dreptului are relatii cu < onomia :oliti a (*tiinta prganizarii sociale a bogatiei) Adeseori un fapt are in acelasi timp un aspect juridic si unul economic ( e emplu# sc-imbul, proprietatea), cu alte cuvinte forma dreptului are un continut economic care deasemenea trebuie evidentiat. Aceasta nu inseamna inca cp economia determina dreptul cum in mod eronat s-a crezut ci nuami ca e ista un paralelism care are fundamentul sau in insasi natura umana. %ilozofia dreptului are pe langa acestea relatii cu stiinta politi a sau stiinta activitatii stutului. Acestaa activitate se imparte in # legislativa, administrativa si judecatoreasca. Politica se poate subamparti in stiinta legislatiei si stiinta administratiei. /a presupune concepte generale principii si idealuri, date de filozofia dreptului si crea sa aplice aceste concepte si idealuri conditiilor de fapt determinate. /a se gaseste deci intr-o pozitie intermediara intre filozofia dreptului si stiinta dreptului pozitiv. Politica nu poate sa ignore filozofia dreptului sub pedeapsa de a cadea in empirism din lipsa principiilor directive; filozofia dreptului nu poate sa ignore datele stiintei politice sub pedeapsa de a cadea in utopie, lipsindu-i raportarea la realitatea de fapt.