Geometrie

Prefat a
Cartea de fat a a fost elaboratan cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor

didactice universitare si a student ilor n domeniul utilizarii unor instrumente moderne de predare-
nvat are-evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea crearii de competent e performante si
practice pentru piat a muncii.
Finant at din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educat iei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din
Bucuresti, Universitatea Tehnica de Construct ii din Bucuresti, Universitatea ,,Politehnica din
Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica ,,Gheorghe Asachi din Iasi, Universi-
tatea de Vest din Timisoara, Universitatea ,,Dunarea de Jos din Galat i, Universitatea Tehnica din
Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct
la realizarea obiectivului general al Programului Operat ional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor
Umane POSDRU si se nscrie n domeniul major de intervent ie 1.2 Calitate n nvat amantul
superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice la cerint ele
piet ei muncii si crearea de mecanisme si instrumente de extindere a oportunitat ilor de nvat are.
Evaluarea nevoilor educat ionale obiective ale cadrelor didactice si student ilor legate de uti-
lizarea matematicii n nvat amantul superior, masterate si doctorate, precum si analizarea e-
cacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la nivel de performant a si ecient a, n vederea dezvoltarii
de cunostint e si competent e pentru student ii care nvat a discipline matematice n universitat i,
reprezinta obiective specice de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea cur-
riculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform exigent elor de pe piat a muncii, elabo-
rarea si implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si a student ilor interesat i
din universitat ile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze
de resurse inovative, moderne si funct ionale pentru predarea-nvat area-evaluarea n disciplinele
matematice pentru nvat amantul universitar sunt obiectivele specice care au ca raspuns materi-
alul de fat a.
Formarea de competent e cheie de matematica si informatica presupune crearea de abilitat i de
care ecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune sociala si insert ie pe piat a
muncii. Se poate constata nsa ca programele disciplinelor de matematica nu au ntotdeauna n
vedere identicarea si sprijinirea elevilor si student ilor potent ial talentat i la matematica. Totusi,
studiul matematicii a evoluat n exigent e pana a ajunge sa accepte provocarea de a folosi noile
tehnologii n procesul de predare-nvat are-evaluare pentru a face matematica mai atractiva.
In acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de analiza metodelor si instrumentelor
folosite pentru identicarea si motivarea student ilor talentat i la matematica ar putea raspunde
deopotriva cerint elor de masa, cat si celor de elita.
3
4
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea unor schimbari n abor-
darea fenomenului matematic pe mai multe planuri: informarea unui numar cat mai mare de
membri ai societat ii n legatura cu rolul si locul matematicii n educat ia de baza n instruct ie si n
descoperirile stiint ice menite sa mbunatat easca calitatea viet ii, inclusiv popularizarea unor mari
descoperiri tehnice si nu numai, n care matematica cea mai avansata a jucat un rol hotarator.
De asemenea, se urmareste evident ierea a noi motivat ii solide pentru nvat area si studiul matem-
aticii la nivelele de baza si la nivel de performant a; stimularea creativitat ii si formarea la viitorii
cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea aspectelor specice din alte
stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari
inter si multi disciplinare; identicarea unor forme de pregatire adecvata de matematica pentru
viitorii student i ai disciplinelor matematice, n scopul utilizarii la nivel de performant a a aparatului
matematic n construirea unei cariere profesionale.
Cont inutul acestui manual se adreseaza student ilor si profesorilor de la universitat ile tehnice,
acoperind principalele not iuni de Geometrie Analitica, Geometrie Diferent iala si elemente de
Algebra Tensoriala.
Capitolele si paragrafele acestei cart i se refera la:
- elemente de geometrie analitica, incluzand dreapta si planul n spat iu, conicen plan si cuadrice
n spat iul euclidian tridimensional;
- aspecte locale si globale ale teoriei curbelor si suprafet elor, elemente intrinseci ale unei curbe
sau ale unei suprafet e, formule de calcul;
- bazele teoriei tensorilor, a derivarii covariante si a operatorilor diferent iali (gradient, hessiana,
divergent a, rotor si laplacian);
Exemplele si problemele care nsot esc textul de baza asigura funct ionalitatea manualului,
oferindu-i un grad avansat de independent a n raport cu bibliograa existenta.
Cuprins
I Geometrie Analitica 9
1 Vectori liberi 11
1.1 Vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Adunarea vectorilor liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.3

Inmult irea unui vector liber cu un scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.4 Coliniaritate si coplanaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.5 Proiect ie ortogonala pe o dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.6 Produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.7 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.8 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.9 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2 Dreapta si planul n spat iu 29
2.1 Reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Ecuat iile dreptei n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.2.1 Dreapta determinata de un punct si un vector nenul . . . . . . . . . . . . . 30
2.2.2 Dreapta determinata de doua puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2.3 Dreapta orientata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.3 Ecuat ia planului n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3.1 Planul determinat de un punct si un vector normal nenul . . . . . . . . . . 33
2.3.2 Plane particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3.4 Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari . . . . . . . . . . . 35
2.3.5 Ecuat ia normala a planului (Hesse) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.3.6 Plan orientat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.3.7 Semispat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3.8 Reuniunea si intersect ia a doua plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3.9 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.4 Unghiuri n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.4.1 Unghiul dintre doua drepte orientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.4.2 Unghiul dintre doua plane orientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.4.3 Unghiul dintre o dreapta orientata si un plan orientat . . . . . . . . . . . . 40
2.5 Distant e n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.5.1 Distant a de la un punct la o dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.5.2 Distant a de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
5
6
2.5.3 Perpendiculara comuna a doua drepte oarecare din spat iu . . . . . . . . . . 42
2.5.4 Distant a dintre doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.6 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3 Schimbari de repere n spat iu 47
3.1 Translat ia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Rotat ia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4 Conice 55
4.1 Tipuri de conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4.2.1 Metoda valorilor proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4.2.2 Metoda roto-translat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
4.3 Intersect ia dintre o dreapta si o conica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
4.4 Pol si polara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4.5 Diametru conjugat cu o direct ie data . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.6 Axele unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
5 Cuadrice 75
5.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
5.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
5.3 Hiperboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.4 Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.5 Cilindri, perechi de plane etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.6 Generatoare rectilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
5.7 Cuadrice descrise prin ecuat ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
5.8 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . 91
5.9 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . 93
II Geometrie diferent iala 99
6 Not iuni introductive 101
6.1 Funct ii diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.2 Vectori tangent i. Campuri vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
6.3 Derivata covarianta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
7
7 Curbe n R
n
111
7.1 Denit ii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.2 Tangenta si hiperplanul normal la o curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
7.3 Campuri vectoriale pe o curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.4 Ramuri innite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
7.5 Abscisa curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
8 Curbe n R
2
129
8.1 Tangenta si normala unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
8.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
8.3 Forma unei curbe in vecinatatea unui punct al sau . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
8.4 Trasarea curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
8.5 Formule Frenet n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
8.6 Not iuni de teoria contactului a doua curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
8.7 Curbe plane n coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
9 Curbe n R
3
155
9.1 Tangenta si planul normal al unei curbe n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
9.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
9.3 Planul osculator si binormala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
9.4 Normala principala si planul recticator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
9.5 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
9.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
9.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
9.8 Aplicat ii ale formulelor Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
10 Suprafet e 175
10.1 Not iunea de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
10.2 Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
10.3 Suprafet e riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
10.4 Suprafet e de rotat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
10.5 Vectori tangent i la o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
10.6 Normala si planul tangent la o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
10.7 Aplicat ia Weingarten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
10.8 Curbura normala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
10.9 Curbura Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
10.10 Formele fundamentale ale unei suprafet e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
10.11 Formule de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
10.12 Curbe speciale pe o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
10.13 Aria unei port iuni de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
10.14 Subvarietat i ale lui R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
8
11 Algebra si analiza tensoriala 231
11.1 Vectori contravariant i si vectori covariant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
11.2 Tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
11.3 Ridicarea si coborarea indicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
11.4 Campuri vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
11.5 Campuri tensoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
11.6 Conexiune liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
11.7 Metrici riemanniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
11.8 Operatori diferent iali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
11.9 Forme alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
11.10 Forme diferent iale alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
Bibliograe 252
Index de not iuni 255
Partea I
Geometrie Analitica
9
Capitolul 1
Vectori liberi
1.1 Vectori liberi
Fie E
3
spat iul punctual tridimensional al geometriei elementare si

AB un segment orientat
(gura 1).
Fig. 1
Punctul A se numeste originea, iar punctul B se numeste extremitatea segmentului.

In cazul
cand originea si extremitatea coincid, se obt ine segmentul orientat nul. Dreapta determinata de
punctele A si B se numeste dreapta suport a lui

AB si se noteaza cu AB. Aceasta dreapta este unic
determinata numai daca A ,= B. Dreapta suport a segmentului orientat nul este nedeterminata.
Doua segmente orientate se numesc coliniare, daca dreptele suport sunt egale; respectiv paralele,
daca dreptele suport sunt paralele.
Lungimea (norma sau modulul) unui segment orientat

AB se deneste ca ind lungimea seg-
mentului neorientat [AB], adica distant a de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are
lungimea 0 daca si numai daca el este segmentul nul. Doua segmente neorientate care au aceeasi
lungime se numesc segmente congruente.
Denit ie 1. Doua segmente orientate nenule se numesc echipolente daca au aceeasi direct ie, acelasi
sens si aceeasi lungime.
Daca

AB este echipolent cu

CD, atunci vom scrie

AB
CD. Se dovedeste usor ca

AB
CD
11
12
implica

AC
BD (gura 2).
Fig. 2
Intrucat relat ia acelasi sens implica relat ia aceeasi direct ie, echipolent a este sinonima cu
acelasi sens si aceeasi lungime. Exista nsa suciente probleme concrete care impun explicitarea
unei direct ii fara a interesa sensul. De aceea am preferat denit ia clasica pentru echipolent a, desi
cont ine si elemente superue.
Teorema 2. Relat ia de echipolent a pentru segmente orientate nenule este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Relat ia specicata este reexiva, simetrica si tranzitiva.
Prelungim relat ia de echipolent a si la segmentele orientate nule: admitem ca toate segmentele
orientate nule sunt echipolente ntre ele. Astfel obt inem o relat ie de echipolent a pe mult imea
tuturor segmentelor orientate din spat iu, care este o relat ie de echivalent a.
Denit ie 3. Clasele de echivalent a ale segmentelor orientate relativ la relat ia de echipolent a se
numesc vectori liberi. Direct ia, sensul si lungimea care sunt comune segmentelor orientate care
denesc un vector liber se numesc direct ia, sensul si lungimea vectorului liber.
Vectorii liberi vor notat i cu litere mici cu bara deasupra a,

b, c, . . . , iar n desen vor
reprezentat i printr-unul dintre segmentele orientate echipolente care denesc clasa numita vector
liber.

In acest context vectorii liberi se mai noteaza si prin AB, CD, . . .; evident

AB AB si ecare
segment orientat din clasa numita vector liber este un reprezentant al clasei. Corespunzator, pentru
lungimea (norma) unui vector liber a sau AB, vom ntrebuint a notat iile [[ a[[, [[AB[[ sau d(A, B).
Un vector liber de lungime 1 se numeste versor sau vector unitate si n general se noteaza cu e.
Vectorul liber care are lungimea 0 se numeste vector nul si se noteaza cu

0. Acest vector este
reprezentat de segmentul orientat

AA (n acest caz, direct ia si sensul sunt nedeterminate).
Doi vectori liberi a si

b sunt egali si se scrie a =

b, daca reprezentant ii lor sunt echipolent i sau,
echivalent, daca au aceeasi direct ie, acelasi sens si aceeasi lungime.
Vectorii liberi care au aceeasi direct ie se numesc vectori coliniari. Doi vectori coliniari care au
aceeasi lungime nsa au sensuri opuse se numesc vectori opusi. Daca unul dintre ei este notat cu
13
a, atunci opusul sau este notat cu a (gura 3).
Fig. 3 Fig. 4
Trei vectori liberi se numesc coplanari daca segmentele orientate reprezentative sunt paralele
cu un plan dat (gura 4).
Fie V mult imea tuturor vectorilor liberi din spat iul E
3
. Fixamn E
3
un punct O, numit origine.
La orice alt punct M din E
3
i corespunde un vector si numai unul r V , al carei reprezentant
este

OM.
Reciproc, la orice vector r corespunde un punct si numai unul M, astfel ncat

OM sa reprezinte
pe r. Rezulta ca mult imile E
3
si V sunt n corespondent a biunivoca, biject ia ind unic determinata
prin xarea originii O. Vectorul liber r = OM se numeste vectorul de pozit ie al punctului M fat a
de originea O.
1.2 Adunarea vectorilor liberi
Mult imea V a vectorilor liberi din spat iu se poate organiza ca un grup aditiv comutativ, denind
adunarea prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
Denit ie 4. Fie a si

b doi vectori liberi. Fie

OA un reprezentant al vectorului a si

AB un
reprezentant al vectorului

b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat

OB se numeste
suma vectorilor a si

b, care se noteaza c = a +
b sau OB = OA+AB (gura 5).

Fig. 5
Evident, a,

b si c = a +
b sunt vectori coplanari. De asemenea, ment ionam ca regula cuprinsa

n denit ia 4 se numeste regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi +: V V V , ( a,
b) a +
b este o lege de compozit ie interna bine

denita deoarece vectorul liber c = a +
b nu depinde de alegerea punctului O (Tema!).

Teorema 5. Adunarea vectorilor liberi are urmatoarele proprietat i:
1) asociativitatea: a,
b, c V , a + (
b + c) = ( a +
b) + c;
2)

0 este element neutru: a +

0 =

0 + a = a, a V ;
3) opusul lui a este simetricul lui a: a V , a + ( a) = ( a) + a =

0;
4) comutativitatea: a,
b V , a +
b =

b + a.
14
Demonstrat ie. Cazurile specice coliniaritat ii sunt lasate drept teme.
1) T inem seama de denit ie si urmarim gura 6:
Fig. 6 Fig. 7
OB este reprezentantul sumei a+
b, iar

OC este reprezentantul sumei ( a+
b)+ c;

AC este reprezen-
tantul sumei

b + c, iar

OC este reprezentantul sumei a +(
b + c). Rezulta ( a +
b) + c = a +(
b + c).
2)-4) Tema.
Comutativitatea adunarii conduce la o noua regula pentru determinarea sumei a doi vectori
necoliniari, numita regula paralelogramului. Se deseneaza

AB a,

AD

b si se xeaza punctul C
ca intersect ia dintre paralela la AB dusa prin D si paralela la AD dusa prin B. Segmentul orientat
AC este reprezentantul lui a +
b.
Asociativitatea adunarii permite generalizarea regulii triunghiului la regula poligonului plan sau
stramb, utilizata cand se aduna cel put in trei vectori.
Proprietat ile 1), 2) si 3) arata ca adunarea deneste pe V o structura de grup, iar proprietatea
4) arata ca acest grup este comutativ.

In grupul V ecuat ia

b+ x = a are o solut ie unica x = a+(
b)
pe care o notam x = a
b si pe care o numim diferent a dintre vectorul a si vectorul

b. Daca

AB
este reprezentantul lui a, iar

AD este reprezentantul lui

b, atunci reprezentantul lui a
b este

DB
(gura 7).
1.3

Inmult irea unui vector liber cu un scalar
Fie R campul numerelor reale (campul scalarilor) si V grupul aditiv comutativ al vectorilor
liberi. Vom introduce o lege de compozit ie externa, adica o funct ie denita pe R V cu valori n
V , numita nmult irea unui vector liber cu un scalar.
Denit ie 6. Fie t R si a V . Prin t a nt elegem vectorul liber denit astfel:
1) daca a ,= 0 si t ,= 0, atunci t a este vectorul care are aceeasi direct ie cu a, acelasi sens cu a
daca t > 0, sens contrar lui a daca t < 0 si lungimea [t[[[ a[[;
2) daca t = 0 sau a = 0, atunci t a =

0.
15
Evident, t a este coliniar cu a (gura 8).
Fig. 8
Teorema 7.

Inmult irea vectorilor liberi cu scalari are urmatoarele proprietat i:
1) 1 a = a, a V ;
2) s(t a) = (st) a, s, t R, a V ;
3) distributivitatea fat a de adunarea scalarilor:
(s +t) a = s a +t a, s, t R, a V ;
4) distributivitatea fat a de adunarea vectorilor:
t( a +
b) = t a +t
b, t R, a,
b V.
Demonstrat ie. 1)-3) Tema. 4) Fie

OA reprezentantul vectorului a si

AB reprezentantul vectorului
b. Atunci

OB este reprezentantul vectorului a +
b (gura 9).
Fig. 9
Presupunem t > 0 si notam cu
OA
t
reprezentantul vectorului t a si cu
OB
t
reprezentantul vectorului
t( a +

b). Se observa ca OAB OA
t
B
t
, avand un unghi comun si laturile (care determina
acest unghi) de lungimi proport ionale. Rezulta

AB [[
A
t
B
t
si
A
t
B
t
= t
AB, adica
A
t
B
t
este
reprezentantul vectorului t
b. Deci
OB
t
este reprezentantul sumei t a +t
b, adica t( a +
b) = t a +t
b.
Analog, se trateaza cazul t < 0.
Proprietat ile adunarii vectorilor liberi si proprietat ile nmult irii vectorilor liberi cu scalari arata
ca V este un spat iu vectorial peste campul numerelor reale.
1.4 Coliniaritate si coplanaritate
Fie V spat iul vectorial real al vectorilor liberi. Not iunile algebrice de subspat iu vectorial,
dependent a si independent a liniara, baza si dimensiune, coordonate, izomorsm de spat ii vectoriale,
le presupunem cunoscute de la partea de algebra liniara.
16
Pentru nceput, observam ca oricarui vector a de lungime [[ a[[ > 0, i se asociaza un vector
a
0
= [[ a[[
1
a de lungime 1, numit versorul lui a.

Intr-adevar,
[[ a
0
[[ =
[[ a[[
1
a
= [[ a[[
1
[[ a[[ = 1.
Deoarece a
0
este un vector unitate de acelasi sens ca a, putem scrie a = [[ a[[ a
0
.

In plus, pentru
orice versor a
0
, avem

0 = 0 a
0
.
Reamintim ca doi vectori din V se numesc coliniari daca au aceeasi direct ie. Care este echiva-
lentul algebric al coliniaritat ii?
Teorema 8. Daca a si

b sunt coliniari si a ,= 0, atunci exista un numar real t unic astfel ncat
b = t a.
Demonstrat ie. Presupunem ca a si

b sunt diferit i. Putem scrie a = [[ a[[ a
0
,

b = [[
b[[
b
0
si evident
versorii a
0
si

b
0
sunt sau egali sau opusi. Pentru

b
0
= a
0
, gasim
b = [[
b[[
b
0
= [[
b[[ a
0
= [[
b[[ [[ a[[
1
a,
deci t = [[b[[ [[a[[
1
.
Corolarul 9. Mult imea V
1
=
_
b V [ t R,

b = t a, a ,=

0
_
, a tuturor vectorilor coliniari cu un
vector nenul a, este un spat iu vectorial unidimensional.
Demonstrat ie. V
1
este un subspat iu vectorial al lui V , iar a este un vector liniar independent care
genereaza pe V
1
.
Coliniaritatea a doi vectori liberi este echivalenta cu dependent a liniara a acestora. De aceea,
doi vectori liberi necoliniari sunt liniar independent i.
Reamintim ca trei vectori din V se numesc coplanari daca reprezentant ii lor sunt paraleli cu
un plan dat. Care este traducerea algebrica a coplanaritat ii?
Teorema 10. Vectorii a,

b si c sunt coplanari daca si numai daca ei sunt liniar dependent i.
Demonstrat ie. Presupunem ca a,

b si c sunt liniar dependent i, adica r, s, t V , cu r
2
+s
2
+t
2
,= 0,
astfel ncat r a+s
b+t c =

0. Pentru t ,= 0, relat ia se transcrie c = a+
b, unde =
r
t
si =
s
t
.
Rezulta ca reprezentant ii

OA,

OB si

OC ai vectorilor a,

b, respectiv c, satisfac relat ia
OC=

OE +

OF=
OA +
OB,
adica

OC se aa n planul determinat de

OA si

OB (gura 10).
Rat ionamentul reciproc este evident.
17
Fig. 10 Fig. 11
Corolarul 11. Mult imea
V
2
=
_
c V [ r, s R, c = r a +s
b
_
,
a tuturor vectorilor coplanari cu doi vectori necoliniari a si

b, este un spat iu vectorial bidimensional.
Demonstrat ie. V
2
este un subspat iu vectorial al lui V , iar a,
b este o mult ime liniar independenta

care genereaza pe V
2
.
Deoarece dependent a liniara a trei vectori liberi este echivalenta cu coplanaritatea, rezulta ca
orice trei vectori liberi necoplanari sunt liniar independent i.
Teorema 12. Spat iul vectorial al vectorilor liberi din E
3
are dimensiunea 3.
Demonstrat ie.

In V exista trei vectori liniar independent i si anume oricare trei vectori necoplanari
a,

b si c. Sa aratam ca acestia genereaza pe V . Pentru aceasta, e

d un al patrulea vector
si

OA,

OB,

OC,

OD reprezentant ii vectorilor a,

b, c, respectiv

d (gura 11). Observam ca
OD=

OD
1
+

OD
2
+

OD
3
= r
OA +s
OB +t
OC, deci

d = r a +s
b +t c.
Daca a,
b, c este o baza xat a n V

3
si r, s, t sunt coordonatele lui

d n raport cu aceasta
baza, atunci se prefera scrierea

d(r, s, t) sau identicarea

d = (r, s, t).

In acest context, pentru
d
i
= (r
i
, s
i
, t
i
) V
3
, i = 1, 3, avem:
1)

d
1
=

d
2
r
1
= r
2
, s
1
= s
2
, t
1
= t
2
;
2)

d
1
+

d
2
= (r
1
+r
2
, s
1
+s
2
, t
1
+t
2
);
3) k
d
1
= (kr
1
, ks
1
, kt
1
);
4)

d
1
este coliniar cu

d
2
daca si numai daca coordonatele lor sunt proport ionale;
5) vectorii

d
1
,

d
2
si

d
3
sunt coplanari daca si numai daca coordonatele unuia sunt
combinat ii liniare de coordonatele celorlalt i doi, de exemplu:
r
3
= r
1
+r
2
, s
3
= s
1
+s
2
, t
3
= t
1
+t
2
.
18
1.5 Proiect ie ortogonala pe o dreapta
Fie D o dreapta si a un vector liber ce admite ca reprezentant vectorul

AB. Prin A si B ducem
planele P si respectiv Q, perpendiculare pe D. Notand A
t
= D P si B
t
= D Q, obt inem
proiect ia
A
t
B
t
.
Teorema 13. Vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de segmentul orientat

AB, care reprezinta pe a.
Demonstrat ie. Die

CD un alt reprezentant al lui a si
C
t
D
t
proiect ia sa pe dreapta D. Trebuie sa
aratam ca
A
t
B
t
C
t
D
t
(gura 12). Pentru aceasta utilizam paralelogramele AA
t
B
tt
B, CC
t
D
tt
D si
triunghiurile dreptunghice A
t
B
t
B
tt
, C
t
D
t
D
tt
.
Fig. 12
Segmentele
A
t
B
t
si
C
t
D
t
au:
1) aceeasi direct ie, deoarece sunt situate pe D;
2) acelasi sens;
3) aceeasi lungime, deoarece triunghiurile dreptunghice A
t
B
t
B
tt
si C
t
D
t
D
tt
sunt congruente.
Teorema 13 justica urmatoarea:
Denit ie 14. Vectorul liber A
t
B
t
se numeste proiect ie ortogonala a vectorului a pe dreapta D si
se noteaza
D
( a).
Teorema 15. Daca D
1
si D
2
sunt drepte paralele, atunci
D
1
( a) =
D
2
( a).
Demonstrat ie. Tema.
Rezulta ca proiect ia ortogonala a unui vector liber pe o dreapta D depinde numai de direct ia lui
D. De aceea, daca u este un vector nenul care da direct ia lui D, atunci putem vorbi de proiect ia
ortogonala a lui a pe u, pe care o notam cu
u
( a). Teorema care urmeaza arata ca este o
transformare liniara.
Teorema 16. Fie u V
3

0. Pentru orice a,
b V
3
si orice scalar t R, avem:
u
( a +
b) =
u
( a) +
u
(
b);
u
(t a) = t
u
( a).
Demonstrat ie. Tema.
19
Notam cu u un vector liber si u
0
versorul sau, adica u = [[ u[[ u
0
, cu [[ u
0
[[ = 1. Pentru orice a,
vectorul
u
( a) este coliniar cu u
0
, deci exista un numar real pr
u
a astfel ncat
u
( a) = ( pr
u
a) u
0
(gura 13).
Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15
Denit ie 17. Numarul real pr
u
a denit prin relat ia
u
( a) = ( pr
u
a) u
0
se numeste marimea alge-
brica a proiect iei ortogonale
u
( a).
Proprietat ile lui implica:
pr
u
( a +
b) = pr
u
a + pr
u
b; pr
u
(t a) = t pr
u
a.
Fie a,
b V
3
0 si

OA,

OB segmentele orientate reprezentative. Unghiul [0, ] determinat
de

OA si

OB se numeste unghiul dintre vectorii a si

b (gura 14). Evident, denit ia unghiului
nu depinde de punctul O. Daca cel put in unul dintre vectorii liberi a si

b este

0, atunci unghiul
[0, ] dintre a si

b este nedeterminat.
Vectorii a si

b se numesc ortogonali daca unghiul dintre ei este

2
. Acceptam ca

0 este ortogonal
pe orice vector.
Not iunea de unghi permite sa explicitam numarul pr
u
a n funct ie de [[ a[[ si de unghiul dintre
a si u, anume pr
u
a = [[ a[[ cos (gura 15).
Fie P un plan si a
AB un vector liber. Prin A si B ducem drepte perpendiculare pe planul

P si notam cu A
t
si B
t
punctele n care aceste perpendiculare nt eapa planul P. Se arata usor ca
vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de segmentul

AB, ci numai de a. Din acest motiv, vectorul liber
A
t
B
t
se numeste proiect ia ortogonala a vectorului a pe planul P si se noteaza
P
( a).
Un vector liber are aceeasi proiect ie pe doua plane paralele, adica
P
( a) depinde doar de a si
de spat iul vectorial bidimensional atasat lui P. Mai mult, se dovedeste ca proiect ia ortogonala a
vectorilor liberi pe un plan este o transformare liniara.
20
1.6 Produs scalar
Denit ie 18. Fie V un spat iu vectorial real. O aplicat ie , ) : V V R se numeste produs
scalar pe V daca satisface urmatoarele proprietat i:
1) x, x) 0, x V si x, x) = 0 x =

0; (nenegativitate)
2) x, y) = y, x), x, y V ; (comutativitate)
3) x, y) = x, y), R, x, y V ; (omogenitate)
4) x + y, z) = x, z) + y, z), x, y, z V. (aditivitate)
Fie V
3
spat iul vectorilor liberi si a,
b V
3
. Pentru a ,=
0 si

b ,=
0, notam cu [0, ] unghiul

dintre a si

b.
Teorema 19. Funct ia
, ): V
3
V
3
R, a,
b) =
_
[[ a[[ [[
b[[ cos , a ,=

0,

b ,=

0
0, a =

0 sau

b =

0
este un produs scalar pe V
3
.
Demonstrat ie. Dovedim numai aditivitatea, a,
b + c) = a,
b) + a, c), ntrucat celelalte proprietat i

sunt aproape evidente. Cazul a =

0 este imediat. Pentru a verica proprietatea n ipoteza a ,=

0,
ne folosim de not iunea de marime algebrica a unei proiect ii ortogonale.
Fie e un versor si

b un vector oarecare. Se observa ca pr
e
b = e,
b). Scriem a ,=

0 n forma
a = [[ a[[ e, cu [[ e[[ = 1. Relat ia pr
e
(
b + c) = pr
e
b + pr
e
c este echivalenta cu e,
b + c) = e,
b) + e, c).
Inmult ind cu [[ a[[ si t inand seama de omogenitate, deducem [[ a[[ e,
b + c) = [[ a[[ e,
b) + [[ a[[ e, c),
ceea ce trebuia demonstrat.
Observat ii:
1) Teorema 19 arata ca V
3
este un spat iu vectorial euclidian.
2) Relat ia a, a) = [[ a[[
2
0 este echivalenta cu [[ a[[ =
_
a, a), ultima permit and calculul
lungimii vectorului liber a daca se cunoaste produsul scalar a, a).
3) Relat ia [ cos [ 1 implica inegalitatea Cauchy-Schwarz, [ a,
b)[ [[ a[[ [[
b[[.
4) Doi vectori liberi sunt ortogonali daca si numai daca produsul lor scalar este nul.
Fie a,
b, c o baza n V
3
si u = r
1
a + s
1
b + t
1
c, v = r
2
a + s
2
b + t
2
c. Proprietat ile produsului
scalar implica
u, v)=r
1
a +s
1
b +t
1
c, r
2
a +s
2
b +t
2
c) = = r
1
r
2
a, a) +r
1
s
2
a,
b) +r
1
t
2
a, c)
+s
1
r
2
b, a) +s
1
s
2
b,
b) +s
1
t
2
b, c) +t
1
r
2
c, a) +t
1
s
2
c,
b) +t
1
t
2
c, c).
Deci produsul scalar u, v) este cunoscut daca se da tabelul de nmult ire scalara a vectorilor din
baza a,
b, c, adica
, ) a

b c
a a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c c, a) c,
b) c, c)
21
Pentru calcule este avantajos sa alegem baze pentru care tabelul precedent sa e cat mai simplu
posibil. Un exemplu l constituie baza ortonormata a carei existent a n V
3
este evidenta.
O baza n V
3
formata din versori reciproc ortogonali se numeste baza ortonormata si se noteaza
cu , ,
k. Coordonatele unui vector n raport cu baza ortonormata se numesc coordonate eucli-

diene. Baza ortonormata , ,
k este caracterizata prin relat iile:

, ) = 1, , ) = 0, ,
k) = 0,
, ) = 0, , ) = 1, ,
k) = 0,
k, ) = 0,
k, ) = 0,
k,
k) = 1,
sintetizate n urmatorul tabel:
, )

k
1 0 0
0 1 0
k 0 0 1
Acest tabel conduce la expresia canonica a produsului scalar.

Intr-adevar, pentru a = r
1
+
s
1
+t
1
k si

b = r
2
+s
2
+t
2
k gasim
a,
b) = r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
.
Evident a, ) = r
1
, a, ) = s
1
, a,
k) = t
1
si astfel coordonatele euclidiene ale vectorului a sunt
de fapt proiect iile ortogonale ale lui a pe cele trei axe de coordonate.
Din produsul scalar obt inem norma vectorului a si anume
a = [[ a[[ =
_
a, a) =
_
r
2
1
+s
2
1
+t
2
1
.
In consecint a, unghiul dintre vectorii nenuli a = r

1
+ s
1
+ t
1
k si

b = r
2
+ s
2
+ t
2
k este dat de
formula
cos =
a,
b)
[[ a[[ [[
b[[
=
r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
_
r
2
1
+s
2
1
+t
2
1
_
r
2
2
+s
2
2
+t
2
2
, [0, ].
In particular, vectorii a si

b sunt perpendiculari (ortogonali) daca si numai daca r
1
r
2
+s
1
s
2
+
t
1
t
2
= 0.
1.7 Produs vectorial
Fie V
3
spat iul vectorilor liberi si a,
b V
3
. Pentru a ,=

0 si

b ,=

0, notam cu [0, ] unghiul
dintre a si

b.
Denit ie 20. Vectorul
a
b =
_
[[ a[[ [[
b[[ sin e, a,
b necoliniari
0, a,
b coliniari,
unde e este un versor perpendicular pe a si

b si cu sensul dat de regula mainii drepte pentru
tripletul ( a,
b, e), se numeste produsul vectorial dintre a si

b (gura 16).
22
Fig. 16 Fig. 17
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi genereaza o aplicat ie biliniara denita pe V
3
V
3
cu
valori n V
3
.
Pornind de la denit ie, se deduc urmatoarele proprietat i:
1) a
b =
b a (anticomutativitate);
2) t( a
b) = (t a)
b = a (t
b), t R (omogenitate);
3) a (
b + c) = a
b + a c (distributivitate);
4) a
0 =

0, a a =

0;
5) [[ a
b[[
2
= [[ a[[
2
[[
b[[
2
a,
b)
2
(identitatea Lagrange);
6) produsul vectorial a doi vectori nenuli este nul daca si numai daca vectorii sunt coliniari;
daca a si

b nu sunt coliniari, atunci norma [[ a
b[[ reprezinta aria paralelogramului construit pe

reprezentant ii

OA si

OB ai vectorilor a si

b (gura 16).
Demonstrat ie. Proprietat ile 1), 2), 4) si 6) se demonstreaza fara dicultate. Pentru a demonstra
proprietatea 3) ne folosim de 2), de proprietat ile nmult irii unui vector cu un numar si de proiect ia
unui vector pe un plan. Fara a restrange generalitatea, presupunem ca a este un versor. Notam
cu P un plan perpendicular pe a si cu

b
t
,

c
t
proiect iile lui

b, respectiv c pe planul P. Atunci
a
b = a
b
t
, a c = a

c
t
, iar a
b
t
, a

c
t
si a (
b
t
+

c
t
) sunt obt inute din

b
t
,

c
t
si respectiv
b
t
+

c
t
prin rotat ia de unghi

2
n jurul axei de versor a (gura 17). Deoarece rotat ia sumei este
suma rotat iilor, adica
a (
b
t
+

c
t
) = a
b
t
+ a

c
t
,
rezulta automat
a (
b + c) = a
b + a c.
Pentru a obt ine identitatea Lagrange, pornim de la identitatea trigonometrica
sin
2
= 1 cos
2
,
pe care o nmult im cu [[ a[[
2
[[
b[[
2
.
In raport cu baza ortonormata , ,
k, vectorii a si

b admit respectiv descompunerile
a = r
1
+s
1
+t
1
k si

b = r
2
+s
2
+t
2
k. Folosind denit ia produsului vectorial si proprietat ile 1),

2), 3) si 6), obt inem tabelul

k
0

k

k 0
k 0
care conduce la expresia canonica a produsului vectorial,
a
b = (s
1
t
2
s
2
t
1
) + (r
2
t
1
r
1
t
2
) + (r
1
s
2
r
2
s
1
)
k
23
sau simbolic
a
b =

k
r
1
s
1
t
1
r
2
s
2
t
2
.
Denit ie 21. Vectorul w = a (
b c) se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a,

b si c.
Exprimand pe a,

b si c n baza ortonormata , ,
k si folosind expresiile canonice ale produsului

scalar si vectorial, se poate arata ca
a (
b c) = a, c)
b a,
b) c.
Aceasta relat ie pune n evident a coplanaritatea vectorilor w,

b si c (gura 18), unde

d =

b c si
w a, w

d.
Fig. 18
Observat ii:
1) Avem a (
b c) ,= ( a
b) c.
2) Expresia dublului produs vectorial se ret ine mai usor daca este scrisa sub forma determinan-
tului simbolic
a (
b c) =
b c
a,
b) a, c)
.
Aplicat ii:
1. Dandu-se punctele M
i
( r
i
), i = 1, 3, sa se stabileasca condit ia ca aceste trei puncte sa e
coliniare.
Solut ie. Impunem anularea produsului vectorial

M
1
M
2

M
1
M
3
. Folosind vectorii de pozit ie
ai punctelor si proprietat ile produsului vectorial, obt inem
( r
2
r
1
) ( r
3
r
1
) = 0
sau
r
1
r
2
+ r
2
r
3
+ r
3
r
1
=

0.
2. Fiind dat i vectorii OA = 3
k, AC = 4 +7 , BC = 4 +8 8
k, sa se gaseasca vectorul de
pozit ie al punctului B, respectiv C si sa se calculeze lungimea nalt imii [AA
t
] a triunghiului ABC.
Solut ie. Se constata ca punctele A, B si C nu sunt coliniare, deoarece coordonatele vectorilor
AC si BC nu sunt proport ionale. Mai mult, OC = OA+AC = 4+8 3
k si OB = OCBC = 5
k.
Inalt imea [AA

t
] a triunghiului ABC coincide cu nalt imea paralelogramului construit pe repre-
zentant ii vectorilor

BA si

BC. Gasim:
BABC =

k
0 1 8
4 8 8
= 4(14 8
k),
BABC
= 4
261,
24
AA
t
=
BABC
[[BC[[
=

29.
1.8 Produs mixt
Denit ie 22. Fiind dat i vectorii liberi a,

b si c, numarul a,
b, c) = a,
b c) se numeste produsul
mixt al acestor vectori.
Daca vectorii a,

b si c sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt reprezinta volumul
paralelipipedului care se poate construi pe reprezentant ii cu originea comuna a celor trei vectori
(gura 19).

Intr-adevar, e unghiul dintre vectorii

b si c si e unghiul dintre vectorii a si
d =

b c, atunci
a,
b, c)= a,

d) = [[ a[[ [[
d[[ cos = [[
b c[[ [[ a[[ cos

=
_
[[
b[[ [[ c[[ sin

_
[[ a[[ cos = 1.
Fig. 19
Pornind de la denit ie, se deduc urmatoarele proprietat i:
1) a,
b, c) = c, a,
b) =
b, c, a);
2) a,
b, c) = a, c,
b);
3) t a,
b, c) = a, t
b, c) = a,
b, t c), t R;
4) a
1
+ a
2
,
b, c) = a
1
,
b, c) + a
2
,
b, c);
5) a
b, c

d) =
a, c) a,

d)
b, c)
b,

d)
(identitatea Lagrange);
6) a,
b, c) = 0 daca si numai daca:

i) cel put in unul dintre vectorii a,

b, c este nul;
ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
iii) vectorii a,

b si c sunt coplanari.
Demonstrat ie. Se demonstreaza proprietatea 5), iar restul le lasam ca exercit iu pentru cititor.
Notand m = c

d, obt inem
a
b, c

d)= a
b, m) = a,
b m) = a,
b c

d)) = a,
b,

d) c
b, c)
d)
= a, c)
b,

d) a,

d)
b, c) =
a, c) a,

d)
b, c)
b,

d)
.
25
Fie , ,
k o baza ortonormata. Daca a = r

1
+s
1
+t
1
k,

b = r
2
+s
2
+t
2
k si c = r
3
+s
3
+t
3
k,
atunci produsul mixt capata expresia canonica
a,
b, c) =
r
1
s
1
t
1
r
2
s
2
t
2
r
3
s
3
t
3
In consecint a, proprietat ile produsului mixt se pot justica cu ajutorul proprietat ilor determi-
nant ilor de ordinul 3.
Baza vectoriala a,
b, c se numeste orientata pozitiv (negativ) daca produsul mixt a,
b, c) este
pozitiv (negativ). Prin urmare, baza ortonormata , ,
k, cu = (1, 0, 0), = (0, 1, 0) si

k =
(0, 0, 1) este orientata pozitiv ntrucat , ,
k) = 1.
Aplicat ie. Sa se arate ca vectorii a,

b si c sunt coplanari daca si numai daca determinantul lor
Gram este nul.
Solut ie. Prin determinant Gram al vectorilor a,

b si c nt elegem numarul
G =
a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c, c) c,
b) c, c)
.
Vectorii a,

b si c sunt coplanari daca si numai daca 1 = a,
b, c) = 0 sau daca si numai daca

1
2
= a,
b, c)
2
= 0. Pe de alta parte, relat ia det A = det
t
A conduce la
1
2
=
r
1
s
1
t
1
r
2
s
2
t
2
r
3
s
3
t
3
r
1
r
2
r
3
s
1
s
2
s
3
t
1
t
2
t
3
r
2
1
+s
2
1
+t
2
1
r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
r
1
r
3
+s
1
s
3
+t
1
t
3
r
2
r
1
+s
2
s
1
+t
2
t
1
r
2
2
+s
2
2
+t
2
2
r
2
r
3
+s
2
s
3
+t
2
t
3
r
3
r
1
+s
3
s
1
+t
3
t
1
r
3
r
2
+s
3
s
2
+t
3
t
2
r
2
3
+s
2
3
+t
2
3
a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c, a) c,
b) c, c)
= G.
1.9 Probleme propuse
1. Fie trapezul dreptunghic ABCDn care avem AD[[BC, AD = a, AB =

b si m(
ABC) =
5
6
.
Sa se descompuna vectorii BC, DC, AC si BD dupa vectorii a si

b.
2. Se dau vectorii:
d
1
= a
b + 3 c,

d
2
= a
b + c,

d
3
= 3 a +
b c,
unde a,
b, c este o baza din V

3
. Sa se determine R astfel ncat vectorii

d
i
, i = 1, 3, sa e
coplanari.
Pentru astfel gasit, sa se descompuna vectorul

d
2
dupa vectorii

d
1
si

d
3
.
3. Se dau vectorii a = + 2 +
k,

b = + + 2
k V
3
, unde R.
26
a) Aat i produsul vectorial a
b.
b) Este S = a,
b familie de vectori liniar independenta? Sunt cei doi vectori necoliniari?

Daca da, completat i S la o baza a spat iului V
3
.
c) Pentru = 2 aat i ariile paralelogramului si triunghiului determinate de a si

b ca muchii
adiacente.
4. Se dau vectorii a = + +

k,

b =
k + , c =

k + V
3
, unde R.
a) Calculat i produsul mixt a,
b, c).
b) Sunt cei trei vectori liniar independent i? Dar necoplanari?

In cazul independent ei liniare,
determina acesti vectori o baza pozitiv orientata n V
3
?
c) Pentru = 0 aat i volumele tetraedrului, prismei triunghiulare si paralelipipedului deter-
minate de a,
b si c ca muchii adiacente.
5. Se dau punctele A, B si C prin vectorii lor de pozit ie:
OA = 14 7 + 2
k, OB = 2 + 2 7
k, OC = 2 + 7 + 2
k.
Sa se arate ca triunghiul AOB este dreptunghic si triunghiul BOC este isoscel. Sa se cal-
culeze perimetrul triunghiului ABC si masura unghiului BAC si sa se scrie expresia analitica (n
coordonate) a versorului bisectoarei unghiului BAC.
6. Se dau vectorii:
a = + 2 ( 1)
k,

b = (3 ) + + 3
k, R,
si se cere valoarea lui pentru care a si

b sunt ortogonali. Pentru astfel gasit, sa se calculeze
marimea algebrica a proiect iei vectorului a pe vectorul a +
b.
7. Sa se calculeze aria paralelogramului construit pe reprezentant ii cu originea comuna ai
vectorilor
r
1
=
1 + cos v
cos
2
u
+
sinusinv
cos
2
u
k si r
2
= sinv sinvtgu +
cos v
cos u
k,
folosind identitatea Lagrange.
8. Fiind dat i vectorii:
a = 5 7
k,

b = 2 3 + 6
k, c = + 2 2
k,
sa se calculeze w = a (
b c) si sa se verice liniar dependent a vectorilor w,

b si c.
9. Se dau vectorii a = +

k,
b = + 2 + 3
k, c =

k + .
a) Aat i dublul produs vectorial w = a (
b c).
b) Recalculat i w folosind formula de calcul prescurtat w = a, c)
b a,
b) c =
b c
a,
b) a, c)
.
c) Aratat i ca w este perpendicular pe a si coplanar cu

b si c.
10. Fie triedrul O; a,
b, c. Vectorii denit i prin:
a
t
=

b c
a,
b, c)
,

b
t
=
c a
a,
b, c)
,

c
t
=
a
b
a,
b, c)
se numesc reciprocii vectorilor a,

b si c, iar triedrul O;

a
t
,
b
t
,

c
t
se numeste triedrul reciproc. Sa
se arate ca:
27
a) a

a
t
=
ij
, i, j = 1, 2, 3.
b) ( a +
b + c)(
a
t
+

b
t
+

c
t
) = 3.
c)
a
t

b
t
,

b
t

c
t
,

c
t

a
t
) =
1
a,
b, c)
2
.
11. Demonstrat i urmatoarele identitat i:
a) a
b, a (
b c)) = a,
b) a,
b, c);
b) a (
b c) +
b ( c a) + c ( a
b) = 0;
c) a
b,

b c, c a) = a,
b, c)
2
;
d) a [
b ( c

d)] =
a c a

d
b, c)
b,

d)
.
12. Se dau vectorii:
a = + 3
k,

b = +

k, c = 3 +
k.
Sa se gaseasca valoarea lui astfel ncat vectorii a,

b si c sa e coplanari. Pentru = 2, sa se ae
nalt imea paralelipipedului construit pe reprezentant ii vectorilor a,

b si c, stiind ca ea corespunde
bazei formate de reprezentant ii vectorilor a si

b.
13. Sa se arate ca punctele A(1, 1, 1), B(3, 1, 4), C(0, 7, 3) si D(5, 7, 2) sunt coplanare.
28
Capitolul 2
Dreapta si planul n spat iu
2.1 Reper cartezian
Este cunoscut faptul ca spat iile E
3
si V
3
sunt n corespondent a biunivoca, biject ia ind unic
determinata prin xarea originii, iar spat iile vectoriale V
3
si R
3
sunt izomorfe, izomorsmul ind
unic determinat prin xarea bazelor n cele doua spat ii.

Intr-adevar, n ipoteza ca am xat un punct
O, numit originen E
3
si o baza ortonormata , ,
kn V
3
, ecarui punct M din E
3
i corespunden
mod unic un vector r = OM, numit vector de pozit ie al punctului M. Acestui vector i corespunde
n mod unic tripletul ordonat de numere reale (x, y, z) R
3
, numite coordonatele euclidiene ale
vectorului OM n raport cu baza , ,
k; scriem OM = x +y +z
k.
Ansamblul O; , ,
k se numeste reper cartezian n E

3
. Punctul O se numeste originea reperu-
lui, iar , ,
k se numeste baza reperului. Coordonatele euclidiene (x, y, z) ale vectorului de pozit ie

r = OM se numesc coordonatele carteziene ale punctului M fat a de reperul ortonormat O; , ,
k,
cu x = , r) = pr
r=abscisa, y = , r) = pr

r=ordonata si z =
k, r) = pr
k
r=cota.
Biject ia dintre E
3
si R
3
determinata prin xarea reperului cartezian se numeste sistem de
coordonate cartezian si se noteaza prin M(x, y, z). Aceste biject ii permit deseori identicarea
spat iilor E
3
, V
3
si R
3
.
Versorilor , si

k le atasam axele de coordonate Ox, Oy, respectiv Oz care au acelasi sens
cu sensul pozitiv al acestor versori. Coordonatele carteziene ale punctului M reprezinta marimile
algebrice ale proiect iilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate (gura 1).
Fig. 1
Axele sunt formate din punctele (x, y, z) caracterizate respectiv prin ecuat iile:
Ox:
_
y = 0
z = 0;
Oy:
_
z = 0
x = 0;
Oz:
_
x = 0
y = 0.
29
30
Cele trei axe determina planele xOy, yOz si zOx, numite plane de coordonate. Ele sunt carac-
terizate respectiv prin ecuat iile xOy: z = 0, yOz: x = 0, xOz: y = 0. Cele trei plane de coordonate
mpart spat iul n opt regiuni numite octante (sau octant i).
Uneori reperul cartezian este indicat prin notat ia Oxyz, prin aceasta nt elegandu-se ca s-au
xat originea O si axele reciproc ortogonale Ox, Oy si Oz. Evident, versorii reciproc ortogonali ,
si

k rezulta din context.
In cele ce urmeaza, presupunem cunoscute not iunile elementare din geometria euclidiana ca
punct, dreapta, plan, perpendiculara etc. De asemenea, presupunem ca V
3
este raportat la baza
ortonormata , ,
k, iar E
3
la reperul cartezian O; , ,
k.
2.2 Ecuat iile dreptei n spat iu
O dreapta n spat iu poate determinata de:
a) un punct si un vector nenul;
b) doua puncte;
c) intersect ia a doua plane.
Ne propunem sa transformam aceste condit ii din E
3
n ecuat ii n V
3
sau n R
3
.
2.2.1 Dreapta determinata de un punct si un vector nenul
Punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), r
0
= x
0
+y
0
+z
0
k si un vector nenul a(, m, n) din V

3
xeaza o dreapta
D care trece prin M
0
si are direct ia lui a (gura 2).
Fig. 2
Punctul generic M(x, y, z) apart ine dreptei D daca si numai daca vectorii M
0
M si a sunt
coliniari, adica ( r r
0
) a = 0. Aceasta ecuat ie n V
3
se numeste ecuat ia vectoriala a dreptei
denita de un punct si o direct ie. Vectorul a(, m, n) ,= 0 care da direct ia dreptei D, se numeste
vector director, iar vectorul k a, k ,= 0, joaca acelasi rol ca a.
Coliniaritatea vectorilor r r
0
si a se pune n evident a si prin ecuat ia vectoriala
r = r
0
+t a, t R.
Aceasta ecuat ie vectoriala este echivalenta cu trei ecuat ii n R
3
,
x = x
0
+t, y = y
0
+tm, z = z
0
+tn, t R,
numite ecuat ii parametrice ale dreptei D. Aceste ecuat ii se pot nlocui cu doua ecuat ii carteziene
n R
3
,
x x
0
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
cu convent ia ca daca un numitor este nul, atunci numaratorul respectiv trebuie egalat cu 0.
31
Observat ie. Deoarece a(, m, n) ,=

0(0, 0, 0), cel mult doua dintre numerele , m si n se pot
anula.
1) Daca = 0 si mn ,= 0, atunci ecuat iile carteziene precedente sunt echivalente cu
x = x
0
,
y y
0
m
=
z z
0
n
si reprezinta o dreapta paralela cu planul yOz.
2) Daca = m = 0 si n ,= 0, atunci ecuat iile carteziene precedente se reduc la
x = x
0
, y = y
0
si reprezinta o dreapta paralela cu Oz.
2.2.2 Dreapta determinata de doua puncte
Doua puncte distincte M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) determina o dreapta D si numai una.
Pentru a scrie ecuat iile acestei drepte ne folosim de explicat iile anterioare si anume, vom considera
dreapta ca ind determinata de punctul M
1
si de vectorul director a reprezentate n gura 3.
Fig. 3
Astfel, ecuat iile carteziene ale dreptei D sunt
x x
1
x
2
x
1
=
y y
1
y
2
y
1
=
z z
1
z
2
z
1
.
2.2.3 Dreapta orientata
Fie D o dreapta n spat iu. Pe D se pot stabili doua sensuri de parcurs, corespondente relat iilor
de ordine pe mult imea punctelor dreptei, pe care convenim sa le notam cu (+) si (). O dreapta
D mpreuna cu o alegere a unui sens de parcurs se numeste dreapta orientata.
Daca a este un vector director al dreptei D, atunci se accepta ca sens pozitiv pe D sensul
vectorului director a si vom nota acest sens cu +. De aceea, dreapta orientata este de fapt perechea
(D, a). Acest lucru va admis n continuare.
Fie dreapta orientata (D, a) si punctul M
0
D. Mult imea
D
t
=
_
M[ M
0
M = s a, s 0
_
se numeste partea pozitiva a lui D, iar mult imea
D
tt
=
_
M[ M
0
M = s a, s 0
_
se numeste partea negativa a lui D.
32
Axele de coordonate Ox, Oy si Oz sunt exemple de drepte orientate. Daca O este originea,
atunci
_
M[ OM = t, t 0
_
este semiaxa pozitiva Ox.
Vectorului director a ,=

0 al dreptei D i se poate atasa versorul e = [[ a[[
1
a, numit versor
director sau direct ie orientata. Prin urmare, dreapta D poate gandita ca ind mult imea
D =
_
M[ M
0
M = t e, t R
_
.
Versorul director e formeaza cu axele de coordonate unghiurile , , respectiv , numite
unghiurile directoare ale dreptei D (gura 4).
Fig. 4
Coordonatele lui e fat a de baza ortonormata , ,
k se numesc cosinusurile directoare ale

dreptei D. Putem scrie
e = e, ) + e, )) + e,
k)
k
sau
e = cos + cos + cos

k.
Relat ia [[ e[[ = 1 este echivalenta cu
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1.
Observat ie. Relat ia dintre cosinusurile directoare de mai sus este generalizarea relat iei funda-
mentale a trigonometriei cos
2
+sin
2
= 1.

In plan, n raport cu baza ortonormata , versorul
director e formeaza cu axele de coordonate unghiurile si , acestea ind unghiuri complementare,
=

2
. De aici, cos = cos(
2
) = sin.
Daca a = +m +n
k, atunci
cos =

2
+m
2
+n
2
, cos =
m
2
+m
2
+n
2
, cos =
n
2
+m
2
+n
2
.
2.3 Ecuat ia planului n spat iu
Un plan n spat iu este determinat de condit ii geometrice ca: trei puncte necoliniare, doua
drepte concurente, doua drepte paralele, o dreapta si un punct exterior dreptei, un punct si un
vector normal la plan, precum si distant a de la origine la planmpreuna cu versorul normal la plan.
Impunand condit ii de acest tip, ne propunem sa stabilim ecuat ia planului sub forma vectoriala,
carteziana sau normala.
33
2.3.1 Planul determinat de un punct si un vector normal nenul
Fiind data dreapta D care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care are direct ia vectorului
n(a, b, c), exista un singur plan P perpendicular pe D n M
0
(gura 5).
Fig. 5
Dreapta D se numeste normala la planul P, iar vectorul nenul n se numeste vectorul normal al
planului P. Ecuat iile normalei sunt
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
.
Apartenent a M P este echivalenta cu M
0
M n. De aceea, planul P este mult imea
P =
_
M[ M
0
M, n) = 0
_
.
Folosind M(x, y, z) si
M
0
M = (x x
0
) + (y y
0
) + (z z
0
)
k,
ecuat ia vectoriala M
0
M, n) = 0 se transcrie ca o ecuat ie n R
3
,
a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
numita ecuat ia carteziana a planului care trece prin M
0
, perpendicular pe n.
Prelucrand membrul stang al ecuat iei precedente si notand ax
0
+ by
0
+ cz
0
= d, obt inem
transcrierea ax +by +cz +d = 0.
Reciproc, sa aratam ca orice ecuat ie de forma ax + by + cz + d = 0, cu a
2
+b
2
+c
2
> 0,
reprezinta un plan.

Intr-adevar, o solut ie (x
0
, y
0
, z
0
) a acestei ecuat ii ne da d = ax
0
by
0
cz
0
si renlocuind obt inem
a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
care reprezinta ecuat ia planului care cont ine punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si este perpendicular pe vectorul
nenul (a, b, c).
Ecuat ia ax +by +cz +d = 0 n R
3
, cu a
2
+b
2
+c
2
,= 0, se numeste ecuat ia carteziana generala
a unui plan. Evident, aceasta ecuat ie este atasata funct iei liniar ane
f: R
3
R, f(x, y, z) = ax +by +cz +d.
34
2.3.2 Plane particulare
1) Planul xOy are ecuat ia z = 0 si vectorul normal

k = (0, 0, 1). Orice plan paralel cu xOy are
ecuat ia z = c (gura 6).
Analog, x = 0 reprezinta ecuat ia planului yOz al carui vector normal este = (1, 0, 0). Un plan
paralel cu yOz are ecuat ia x = a. Ecuat ia planului xOz este y = 0, a carei normala are direct ia
= (0, 1, 0). Un plan paralel cu yOz are ecuat ia y = b.
2) Ecuat iile planelor perpendiculare pe planele de coordonate xOy, yOz si xOz sunt de forma
ax +by +d = 0, by +cz +d = 0, respectiv ax +cz +d = 0.
3) Ecuat iile planelor care trec prin axele de coordonate Ox, Oy si Oz sunt de forma by+cz = 0,
ax +cz = 0, respectiv ax +by = 0.
4) Ecuat ia unui plan care trece prin origine este de forma ax +by +cz = 0. Un astfel de plan
este un subspat iu vectorial bidimensional al lui R
3
.
Fig. 6 Fig. 7
2.3.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare
Pentru a stabili ecuat ia planului determinat de punctele necoliniare M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 3
(gura 7), procedam dupa cum urmeaza:
1) Folosim ecuat ia generala a planului si ecuat iile obt inute prinnlocuirea coordonatelor punctelor
M
i
n ecuat ia generala, ca ecuat ii n necunoscutele a, b, c si d. Rezulta sistemul liniar omogen
_
ax +by +cz +d = 0
ax
i
+by
i
+cz
i
+d = 0, i = 1, 3,
cu solut ii nebanale (a, b, c, d), deoarece a, b si c nu se pot anula simultan. Condit ia de solut ii
nebanale,

x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0,
este chiar ecuat ia carteziana a planului (M
1
M
2
M
3
).

Intr-adevar, ecuat ia de mai sus este o ecuat ie
de gradul ntai n x, y, z si oricare dintre punctele (x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 3, o satisface. De asemenea,
aceasta ecuat ie reprezinta condit ia de coplanaritate a punctelor M
1
, M
2
, M
3
si M.
Ca un caz particular, gasim ecuat ia planului prin taieturi (gura 8). Daca taieturile sunt
A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c), atunci ecuat ia planului (ABC) este
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0.
35
2) Fie M un punct care genereaza planul. Condit ia de coplanaritate a vectorilor M
1
M, M
1
M
2
si M
1
M
3
este chiar ecuat ia vectoriala a planului si anume
M
1
M, M
1
M
2
M
1
M
3
) = 0.
Daca introducem vectorii de pozit ie r = x +y +z
k, r
i
= x
i
+y
i
+z
i
k, i = 1, 3, atunci obt inem

transcrierea
r r
1
, ( r
2
r
1
) ( r
3
r
1
)) = 0
sau, sub forma de determinant,
x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
x
3
x
1
y
3
y
1
z
3
z
1
= 0.
Fig. 8 Fig. 9
2.3.4 Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari
Doi vectori necoliniari u = (
1
, m
1
, n
1
), v = (
2
, m
2
, n
2
) si un punct M
0
determina un plan unic
P (gura 9). Ne propunem sa gasim ecuat iile parametrice sau ecuat ia carteziana ale acestui plan.
Fie

M
0
M
1
si

M
0
M
2
reprezentant ii vectorilor u, respectiv v. Un punct M E
3
apart ine planului
P daca si numai daca vectorii M
0
M, M
0
M
1
si M
0
M
2
sunt coplanari. Exprimam coplanaritatea
acestor vectori astfel:
a) M
0
M = r u +s v, adica
_
_
_
x = x
0
+r
1
+s
2
y = y
0
+rm
1
+sm
2
z = z
0
+rn
1
+sn
2
, r, s R.
Aceste relat ii sunt numite ecuat iile parametrice ale planului P, iar numerele arbitrare r si s se
numesc parametri.
b) M
0
M, u v) = 0, adica
x x
0
y y
0
z z
0
1
m
1
n
1
2
m
2
n
2
= 0.
Precizam ca toate ecuat iile carteziene obt inute pentru plan sunt echivalente cu ecuat ia generala
a planului ax+by+cz+d = 0. Se observa ca aceasta ecuat ie depinde de patru parametri neesent iali
a, b, c, d si trei parametri esent iali. Daca a ,= 0, atunci cei trei parametri esent iali sunt
b
a
,
c
a
si
d
a
.
De asemenea, precizam ca numerele a, b si c, adica coecient ii lui x, y si z din ecuat ia generala,
reprezinta coordonatele vectorului normal n.
36
2.3.5 Ecuat ia normala a planului (Hesse)
Putem determina ecuat ia planului atunci cand cunoastem versorul normalei la planul P si
distant a de la origine la planul P. Aceasta ecuat ie ne va conduce la o formula de calcul a distant ei
de la un punct la un plan.
Daca distant a de la origine la planul P este p > 0 si versorul normalei este exprimat cu ajutorul
cosinusurilor directoare, n = cos +cos +cos

k, atunci ecuat ia normala a planului (ecuat ia
lui Hesse) se scrie
xcos +y cos +z cos p = 0.
Notand cu M
0
punctul de intersect ie al direct iei versorului normalei din origine cu planul P si cu
M(x, y, z) un punct generic din planul P atunci M
0
(p cos , p cos , p cos ) iar ecuat ia planului ce
trece prin M
0
si are normala n este chiar ecuat ia cautata.
Ne intereseaza n continuare legatura dintre ecuat ia generala a planului ax +by +cz +d = 0 si
cea normala. Spunem ca normalizam ecuat ia generala a planului atunci ca aceasta o transformam
n ecuat ie normala. Normalizata ecuat iei generale a planului (forma normala dedusa din ecuat ia
generala) este
ax +by +cz +d
a
2
+b
2
+c
2
= 0.
Din punct de vedere practic, obt inem normalizata ecuat iei generale a planului prin nmult irea cu
1
a
2
+b
2
+c
2
, semnul ind semnul opus lui d.
2.3.6 Plan orientat
Referitor la reprezentarea intuitiva a unui plan n spat iu, sunt evidente urmatoarele armat ii:
1) planul are doua fet e;
2) elementul de baza n studiul planului n raport cu spat iul este normala;
3) alegerea unui sens pe normala este echivalenta cu alegerea unei fet e a planului;
4) alegerea unui sens de rotat ie n plan este echivalenta cu alegerea unui sens pe normala.
Un plan P mpreuna cu o alegere a sensului pe normala se numeste plan orientat (gura 10).
Daca sensul pe normala este xat prin vectorul n, atunci perechea (P, n) este un plan orientat.
Evident, este natural sa alegem acel sens pe normala care sa ne conduca la o orientare a planului
coerenta cu orientarea spat iului.

In continuare vom subnt elege o asemenea orientare (acceptam
regula mainii drepte).
In aplicat ii, fat a care corespunde sensului ales pe normala se noteaza cu (+), iar fat a opusa cu
().
Evident, planele de coordonate xOy, yOz si zOx sunt orientate.
Fig. 10 Fig. 11
37
2.3.7 Semispat ii
Fie planul P: f(x, y, z) = ax +by +cz +d = 0. Acest plan separa spat iul n doua submult imi
convexe (gura 11):
P
=
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) 0
_
; P
+
=
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) 0
_
;
P
P
+
= P; P
P
+
= R
3
.
Pentru a dovedi aceasta armat ie, e M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) P si
D: x = x
0
+at, y = y
0
+bt, z = z
0
+ct, t R,
normala la planul P n punctul M
0
. Punctele lui D pot mpart ite n trei submult imi caracterizate
prin t < 0, t = 0, respectiv t > 0. S a ne nchipuim ca punctul M
0
descrie planul P. Regiunea din
spat iu maturata de semidreapta t 0 este caracterizata prin
f(x, y, z) = (a
2
+b
2
+c
2
)t 0
si o notam cu P
. Regiunea din spat iu descrisa de semidreapta t 0 o notam prin P

+
si este
caracterizata prin
f(x, y, z) = (a
2
+b
2
+c
2
)t 0.
Problema convexitat ii o lasam drept tema pentru cititor.
Submult imile P
si P
+
se numesc semispat ii nchise. Avand n vedere ca funct ia f pastreaza
semn constant pentru punctele unui semispat iu, pentru aarea acestui semn este sucient sa alegem
un punct particular (x
1
, y
1
, z
1
) si s a vedem ce semn are numarul f(x
1
, y
1
, z
1
).
2.3.8 Reuniunea si intersect ia a doua plane
Consideram P
1
si P
2
doua plane de ecuat ii a
1
x+b
1
y+c
1
z+d
1
= 0, respectiv a
2
x+b
2
y+c
2
z+d
2
= 0.
Reuniunea celor doua plane este mult imea (cuadrica degenerata)
Q =
_
(x, y, z) [ (a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
)(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0
_
.
Presupunem ca planele P
1
si P
2
nu sunt paralele sau confundate. Intersect ia P
1
P
2
este dreapta
de ecuat ii (gura 12):
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
rang
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
_
= 2.
Fig. 12
Sistemul de ecuat ii liniare prin care este reprezentata dreapta D este simplu nedeterminat.
Sistemul admite o innitate simpl a de solut ii care sunt tocmai punctele dreptei. Un punct M
0
al dreptei D se obt ine xand valoarea uneia dintre variabile si calculandu-le pe celelalte doua.
38
Direct ia dreptei D este data de vectorul n
1
n
2
, unde n
1
(a
1
, b
1
, c
1
) si n
2
(a
2
, b
2
, c
2
) sunt vectorii
normali la planele P
1
si P
2
. Deoarece
n
1
n
2
=

k
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
,
parametrii directori , m si n ai dreptei D sunt:
=
b
1
c
1
b
2
c
2
; m =
c
1
a
1
c
2
a
2
; n =
a
1
b
1
a
2
b
2
.
Daca presupunem ca
a
1
b
1
a
2
b
2
,= 0, atunci sistemul precedent este echivalent cu

_
x = az +p
y = bz +q
(ecuat ii canonice ale dreptei D).
Constatam ca o dreapta n spat iu este exprimata cu ajutorul a doua ecuat ii de gradul unu n
(x, y, z), care depind de patru parametri esent iali, a, b, p si q. Prin urmare, pentru determinarea
unei drepte sunt suciente doua condit ii, care vor produce patru ecuat ii liniare n necunoscutele a,
b, p si q.
Pentru a determina pozit ia relativa a unor drepte sau plane se alcatuieste sistemul format
de ecuat iile lor, se discuta si se rezolva algebric acest sistem si apoi se interpreteaza geometric
rezultatul. De asemenea, precizam ca din punct de vedere topologic, dreptele si planele sunt
submult imi nchise n spat iu.
2.3.9 Fascicule de plane
Printr-o dreapta data trec o innitate de plane. Mult imea tuturor planelor care trec printr-o
dreapta data D se numeste fascicul de plane. Dreapta D se numeste axa fasciculului.
Consideram planele de ecuat ii
P
1
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0 si P
2
: a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0
care determina dreapta D = P
1
P
2
(gura 12). Deoarece orice vector nenul n perpendicular pe
D se scrie n forma n = r n
1
+s n
2
, r
2
+s
2
,= 0, rezulta ca ecuat ia unui plan oarecare din fasciculul
de axa D are ecuat ia
T : r(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
) +s(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0, r
2
+s
2
,= 0.
Cum cel put in unul din coecient ii r si s sunt nenuli putem presupune r ,= 0 si ecuat ia fascicu-
lului se poate scrie:
T
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
+(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0, R, (formal : (P
1
) +(P
2
) = 0).
Mult imea planelor de forma T
]]
: a
1
x+b
1
y +c
1
z + = 0 se numeste fascicul de plane paralele.
Folosind fasciculele de plane, putem justica si pe aceasta cale ecuat iile planelor particulare din
subsect iunea 2.3.2. Astfel, stiind ca axa absciselor este Ox: y = 0, z = 0, ecuat ia unui plan care
trece prin Ox este by +cz = 0, iar ecuat ia unui plan paralel cu acesta este by +cz +d = 0 etc.
39
2.4 Unghiuri n spat iu
In acest paragraf ne propunem sa gasim formule pentru determinarea urmatoarelor unghiuri:

unghiul dintre doua drepte orientate, unghiul dintre doua plane orientate si unghiul dintre o dreapta
orientata si un plan orientat.
2.4.1 Unghiul dintre doua drepte orientate
Fie D
1
si D
2
doua drepte orientate prin vectorii directori a =
1
+m
1
+n
1
k si
b =
2
+m
2
+n
2
k
(gura 13).
Fig. 13
Prin unghiul dintre dreptele orientate (D
1
, a) si (D
2
,
b) vomnt elege unghiul dintre a si

b, adica
unghiul denit prin formula
cos =
a,
b)
[[ a[[ [[
b[[
=

1
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
_
2
1
+m
2
1
+n
2
1
_
2
2
+m
2
2
+n
2
2
, [0, ].
Constatam echivalent ele:
a) D
1
D
2
daca si numai daca a,
b) = 0 sau
1
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
= 0;
b) D
1
[[D
2
daca si numai daca a
b =

0 sau

1
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
.
2.4.2 Unghiul dintre doua plane orientate
Consideram planele P
1
si P
2
av and ecuat iile a
1
x + b
1
y + c
1
z + d
1
= 0, respectiv a
2
x + b
2
y +
c
2
z +d
2
= 0.
Planele P
1
si P
2
sunt paralele sau confundate daca si numai daca vectorii normali n(a
1
, b
1
, c
1
)
si n
2
(a
2
, b
2
, c
2
) sunt coliniari, adica n
1
n
2
= 0. Paralelismul P
1
[[P
2
este caracterizat prin relat iile
(a
1
, b
1
, c
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
) si d
1
,= kd
2
, k R 0,
iar coincident a P
1
= P
2
este descrisa de
(a
1
, b
1
, c
1
, d
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
, d
2
), k R 0.
Doua plane neparalele si neconfundate se intersecteaza dupa o dreapta D si determina un unghi
diedru (gura 14).
Prin denit ia data n manualele de geometrie de liceu, unghiul diedru format de cele doua
plane este masurat prin unghiul plan , care se obt ine sect ionand planele P
1
si P
2
cu un plan
P
3
perpendicular pe D. Unghiul este congruent sau suplementar cu unghiul dintre vectorii
normali n
1
si n
2
, ca unghiuri cu laturile perpendiculare. Pentru comoditatea exprimarii algebrice,
40
acum acceptam ca unghiul diedru determinat de planele orientate (P
1
, n
1
) si (P
2
, n
2
) este masurat
prin unghiul dintre n
1
si n
2
. Acest unghi se determina prin formula
cos =
n
1
, n
2
)
[[ n
1
[[ [[ n
2
[[
=
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
_
a
2
1
+b
2
1
+c
2
1
_
a
2
2
+b
2
2
+c
2
2
, [0, ].
In particular, planele P
1
si P
2
sunt perpendiculare daca si numai daca n
1
, n
2
) = 0 sau n
coordonate, a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
= 0.
Fig. 14 Fig. 15
2.4.3 Unghiul dintre o dreapta orientata si un plan orientat
Fie dreapta orientata (D, a), a = + m + n
k si planul orientat (P, n), n = a + b + c
k.
Presupunem ca dreapta D intersecteaza planul P (gura 15) si notam cu D
t
proiect ia lui D pe
planul P. Prin denit ia din manualele de liceu, unghiul dintre planul P si dreapta D este unghiul
dintre D si D
t
.
Unghiul dintre vectorii a si n este legat de unghiul prin relat ia + = 90
sau prin
relat ia = 90
+ . Unghiul dintre dreapta orientata (D, a) si planul orientat (P, n) este unghiul

_
2
,

2
, denit prin formula

sin =
n, a)
[[ n[[ [[ a[[
=
a +bm+cn
a
2
+b
2
+c
2
2
+m
2
+n
2
.
Dreapta D este paralela cu planul P (caz particular, D P) daca si numai daca n, a) = 0 sau
a +bm+cn = 0.
Dreapta D este perpendiculara pe planul P daca si numai daca vectorii n si a sunt coliniari,
adica n a =

0 sau
a
=
b
m
=
c
n
.
2.5 Distant e n spat iu
In acest paragraf ne propunem sa gasim formule pentru determinarea urmatoarelor distant e:

distant a de la un punct la o dreapta, distant a de la un punct la un plan si distant a dintre doua
drepte.
41
2.5.1 Distant a de la un punct la o dreapta
Fie dreapta D de ecuat ii
x x
0
=
y y
0
m
=
z z
0
n
.
Aceasta dreapta cont ine punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si are vectorul director a(, m, n). Fie A un punct
din E
3
si A
t
proiect ia sa pe dreapta D (gura 16).
Lungimea segmentului [AA
t
] este distant a de la punctul A la dreapta D si se noteaza d(A, D).
Din formula care da aria paralelogramului construit pe reprezentant ii vectorilor a si M
0
A obt inem
d(A; D) =
a M
0
A
[[ a[[
.
Evident, d(A, D) = inf
MD
(A, M).
Fig. 16 Fig. 17
2.5.2 Distant a de la un punct la un plan
Consideram planul P de ecuat ie ax + by + cz + d = 0 si un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), exterior
planului. Notam cu M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) proiect ia lui M
0
pe planul P (gura 17). Distant a de la punctul
M
0
la planul P este [[M
1
M
0
[[ si se noteaza cu d(M
0
, P).
Folosind produsul scalar dintre vectorul normal la plan n(a, b, c) si vectorul
M
1
M
0
= (x
0
x
1
) + (y
0
y
1
) + (z
0
z
1
)
k,
efectuat n cele doua moduri posibile (algebric si sintetic), gasim
a(x
0
x
1
) +b(y
0
y
1
) +c(z
0
z
1
) =
_
a
2
+b
2
+c
2
d(M
0
, P).
Pe de alta parte, apartenent a M
1
P implica ax
1
+ by
1
+ cz
1
+ d = 0.

Inlocuind pe ax
1

by
1
cz
1
= d si luand modulul n ambele part i, deducem formula
d(M
0
, P) =
[ax
0
+by
0
+cz
0
+d[
a
2
+b
2
+c
2
.
Evident, d(M
0
, P) = inf
MP
d(M
0
, M).
Cum formula distant ei de mai sus este chiar ecuat ia normalizata a planului P calculata n
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), deducem ca n cazul n care planul este dat prin ecuat ia sa normala,
xcos +y cos +z cos

k p = 0, distant a de la punctul M
0
la planul P este data de
d(M
0
, P) = [ x
0
cos +y
0
cos +z
0
cos p [.
42
2.5.3 Perpendiculara comuna a doua drepte oarecare din spat iu
Doua drepte din spat iu pot confundate, paralele, concurente sau oarecare. Pentru doua drepte
D
1
si D
2
care admit pe a
1
, respectiv a
2
ca vectori directori, exista o direct ie normala comuna unica
n = a
1
a
2
daca si numai daca dreptele D
1
si D
2
sunt oarecare sau concurente.

In acest caz exista
o dreapta si numai una care se sprijina simultan pe cele doua drepte si avand direct ia n (gura
18), numita perpendiculara comuna a dreptelor D
1
si D
2
.
Pentru a stabili ecuat iile perpendicularei comune D, observam ca aceasta dreapta apare ca
intersect ia a doua plane: planul P
1
care cont ine dreapta D
1
si vectorul n si planul P
2
care cont ine
dreapta D
2
si vectorul n. Presupunand ca D
1
si D
2
cont in punctele M
1
, respectiv M
2
si ca N este
punctul curent n P
1
, iar M este punctul curent n P
2
, ecuat iile perpendicularei comune sunt
D:
_
M
1
N, a
1
n
_
= 0
M
2
N, a
2
n
_
= 0.
Ecuat iile n R
3
ale perpendicularei comune se obt in exprimand vectorii M
1
N, a
1
, M
2
N, a
2
si
n n raport cu baza ortonormata , ,
k si utilizand expresia canonica a produsului mixt.

Fig. 18 Fig. 19
2.5.4 Distant a dintre doua drepte
Fie doua drepte D
1
si D
2
descrise de punctele M, respectiv N. Numarul inf d(M, N) se numeste
distant a dintre dreptele D
1
si D
2
si se noteaza cu d(D
1
, D
2
). Din considerente geometrice rezulta
ca d(D
1
, D
2
) se aa astfel:
1) daca dreptele D
1
si D
2
sunt concurente, atunci d(D
1
, D
2
) = 0;
2) daca D
1
[[D
2
, atunci prin M
0
D
1
se duce un plan perpendicular pe D
1
care taie pe D
2
n
N
0
si avem d(D
1
, D
2
) = d(M
0
, N
0
);
3) daca D
1
si D
2
sunt oarecare, atunci d(D
1
, D
2
) = [[

AB[[, unde punctele A si B reprezinta
intersect ia dintre perpendiculara comuna D si dreptele D
1
, respectiv D
2
(gura 19).
Distant a dintre dreptele oarecare D
1
si D
2
se mai poate aa astfel:
- prin dreapta D
1
ducem un plan P paralel cu dreapta D
2
;
- pe dreapta D
2
selectam un punct M
2
;
- calculam d(M
2
, P) = d(D
1
, D
2
).
Figura 19 arata ca distant a dintre dreptele D
1
si D
2
este lungimea nalt imii paralelipipedului
construit pe vectorii M
1
M
2
, a
1
si a
2
. Din semnicat ia produsului mixt rezulta
d(D
1
, D
2
) =
[M
1
M
2
, a
1
a
2
)[
[[ a
1
a
2
[[
.
43
In termeni de analiza matematica putem scrie

d(D
1
, D
2
) = inf
M
1
D
1
M
2
D
2
d(M
1
, M
2
).
2.6 Probleme rezolvate
1. Sa se determine ecuat ia planului P ce trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) si face un
unghi de 60
cu planul orizontal xOy.

Solut ie.
Consideram planul P dat prin ecuat ia sa normala
xcos +y cos +z cos p = 0.
Din faptul ca planul P trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) rezulta
_
2 cos p = 0
3 cos p = 0.
Unghiul dintre planul P si planul orizontal este unghiul dintre vectorul normal n
p
si versorul
k, adica = 60
. Obt inem cos =

1
2
. Prin urmare p =
3
2
, cos =
3
4
.
Mai ramane sa-l determinam pe cos din relat ia cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1.
Obt inem cos
2
=
3
16
cos =
3
4
.
In concluzie, avem doua solut ii:

3x
3y + 2z 6 = 0.
Observat ie O alta solut ie ar sa scriem ecuat ia dreptei AB, iar din fasciculul planelor ce trec
prin axa AB, T
, sa determinam planul ce formeaza unghi de 60
cu planul orizontal, adica sa

folosim funct ia cos a unghiului dintre plane si sa-l determinam pe (cum vom vedea n exercit iul
urmator).
2. Sa se determine ecuat ia planului P ce trece prin dreapta de intersect ie a planelor
P
1
: x + 5y +z = 0, P
2
: x z + 4 = 0,
stiind ca face un unghi de 45
cu planul
P
3
: x 4y 8z + 14 = 0.
Solut ie.
Vom alege din fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comuna a planelor P
1
si P
2
acel plan
care face un unghi de 45
cu planul P
3
.
Fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comuna a planelor P
1
si P
2
este
T
: x + 5y +z +(x z + 4) = 0 ( + 1)x + 5y + (1 )z + 4 = 0.
Vectorul normal al unui plan din fascicul este n
= ( +1) +5 +(1 )
k. Condit ia ca planul
P sa faca unghi de 45
cu planul P
3
, a carui normala este n
3
= 4 8
k, este data de
(P, P
3
) =

( n
, n
3
) =

4
cos

( n
, n
3
) = cos

4
=
2
2
.
Din
cos

( n
, n
3
) =
n
, n
3
)
[[ n
[[ [[ n
3
[[
=
3
2
2
+ 27
44
rezulta
3
2
2
+ 27
=
2
2

_
2
2
+ 27 =

2( 3) =
3
4
.
In concluzie, planul cautat este

T
=
3
4
: x + 20y + 7z 12 = 0.
3. Aat i perpendiculara comuna a dreptelor
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
si
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1z.
Solut ie.
Metoda I. Ecuat iile carteziene ale celor doua drepte sunt:
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
si respectiv
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
, deci vectorii lor directori sunt v
1
(1, 1, 1), respectiv v
2

_
3
2
, 0, 1
_
.
Perpendiculara comuna a celor doua drepte are direct ia data de vectorul liber
u = v
1
v
2
=

k
1 1 1
3
2
0 1
_
1,
1
2
,
3
2
_
.
Fie
planul ce trece prin

1
(deci cont ine un punct al dreptei
1
, de exemplu A(0, 2, 3)
1
si direct ia lui
1
, data de v
1
(1, 1, 1)) si care cont ine direct ia perpendicularei comune celor
doua drepte, data de n
_
1,
1
2
,
3
2
_
. Atunci:
x 0 y + 2 z 3
1 1 1
1
1
2

3
2
= 0 4x + 5y +z + 17 = 0.
Un punct A
t
al perpendicularei comune se aa la intersect ia lui
cu
2
,
A
t
=
2

:
_
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z
4x + 5y +z + 3 = 0
_
_
_
y = 1
2x + 3z = 4
4x + 5y +z = 3
_
_
_
x =
1
7
y = 1
z =
10
7
,
deci A
t
_
1
7
, 1,
10
7
_
.
Perpendiculara comuna
cont ine punctul A

t
_
1
7
, 1,
10
7
_
si are direct ia n
_
1,
1
2
,
3
2
_
.
Atunci:
:
x +
1
7
1
=
y + 1
1
2
=
z
10
7
3
2
7x + 1
7
=
2y + 2
1
=
14z 20
21
.
Metoda II. Fie v
= v
1
v
2
vectorul liber care da direct ia perpendicularei comune. Perpendiculara
comuna a dreptelor
1
si
2
se aa la intersect ia dintre planul
1
=
ce trece prin
1
si este
paralel cu v
(vezi Metoda I) si planul

2
ce trece prin
2
si este paralel cu v
.
Planul
2
va cont ine un punct al dreptei
2
(consideram B(
1
2
, 1, 1)
2
), direct ia lui
2
data
de
v
2
(
3
2
, 0, 1) si direct ia data de perpendiculara comuna a lui
1
si
2
, deci de v
= (1,
1
2
,
3
2
).
Atunci
2
:
x 1/2 y + 1 z 1
3
2
0 1
1
1
2

3
2
= 0
2
: 2x + 13y 3z + 17 = 0.
45
In concluzie, avem
=
1

2
:
_
4x + 5y +z + 7 = 0
2x + 13y 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuat iile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele
C
1
(t) = (t, t 2, t + 3)
1
, t R, C
2
(s) = (3/2s + 1/2, 1, s + 1)
2
, s R.
Segmentul [C
1
(t)C
2
(s)] este inclus n perpendiculara comuna
1
a celor doua drepte doar n situat ia
n care vectorul w = C
1
(t)C
2
(s) (
3s+1
2
t, t + 1, s +t 2) este ortogonal pe cei doi vectori
directori v
1
si v
2
. Aceasta condit ie se rescrie
_
w v
1
w v
2
_
w, v
1
) = 0
w, v
2
) = 0

_
6t + 5s + 7 = 0
10t + 13s + 11 = 0

_
t = 9/7
s = 1/7.
Punctele corespunzatoare celor dou a valori obt inute pentru s si t sunt respectiv
B
1
= C
1
_
9
7
_
=
_
9
7
,
5
7
,
12
7
_

1
, B
2
= C
2
_
1
7
_
=
_
5
7
, 1,
6
7
_

2
.
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune
, iar dreapta B
1
B
2
este exact perpendiculara
comuna. Obt inem
:
x 5/7
4/7
=
y + 1
2/7
=
z 6/7
6/7

7x 5
4
=
7y + 7
2
=
7z 6
6
.
Se observa ca prin aceasta metoda putem calcula usor si distant a dintre cele doua drepte. Deoarece
B
1

1
si B
2

2
sunt picioarele perpendicularei comune, avem
d(
1
,
2
) = d(B
1
, B
2
) =
_
9
7

5
7
_
2
+
_
5
7
+ 1
_
2
+
_
12
7

6
7
_
2
=
2
14
7
.
Metoda IV. Consideram doua puncte C
1
(t)
1
si C
2
(s)
2
si funct ia f(s, t) = [[
C
1
(t)C
2
(s)[[
2
,
s, t R. Distant a dintre cele doua drepte este data de valoarea minima a funct iei f cand s, t R.
Avem
f(s, t) = (
3s+1
2
t)
2
+ (t + 1)
2
+ (s +t 2)
2
=
=
13
4
s
2
3t
2
5st +
11
2
s 7t +
21
4
.
Punctele critice (s, t) R
2
ale funct iei f (care cont in punctul de minim) se aa rezolvand sistemul
_
_
f
s
= 0
f
t
= 0
_
13
2
s 5t +
11
2
= 0
6t 5s z = 0

_
s = 1/7
t = 9/7,
solut ie unica (v. valorile obt inute prin metoda III).

In continuare, pentru a determina perpendi-
culara comuna a dreptelor
1
si
2
se procedeaza analog cu Metoda III.
46
1. Sa se gureze punctele:
A(5, 0, 0); B(0, 2, 0); C(0, 0, 3); D(3, 2, 0); E(0, 1, 4); F(2, 0, 4); G(3, 5, 8)
si sa se scrie expresia vectorului de pozit ie al punctului G fat a de reperul cartezian O; , ,
k.
2. Fie D
1
si D
2
doua drepte paralele cu vectorii (1, 0, 1), respectiv (1, 1, 2). Sa se scrie ecuat iile
parametrice ale dreptei perpendiculare simultan pe D
1
, D
2
si care trece prin punctul (2, 3, 0).
3. Se considera punctele A(1, 3, 0), B(3, 2, 1), C(, 1, 3) si D(7, 2, 3). Sa se determine
astfel ncat punctele sa e coplanare. Pentru astfel gasit, sa se scrie ecuat ia carteziana a planului
determinat de ele.
4. Sa se scrie ecuat ia planului care trece prin punctul M
0
(1, 3, 3) si cont ine dreapta D, unde:
a)D:
_
x + 2y + 3z 1 = 0
2x y z 3 = 0;
b)D:
x 4
1
=
y + 2
0
=
z + 1
2
;
c)D: x = 1 + 2t, y = 1 +t, z = 1 = 3t, t R.
Indicat ie. Se utilizeaza ecuat ia fasciculului determinat de doua plane a caror intersect ie este
dreapta D.
5. Sa se calculeze unghiul dintre dreptele:
D
1
:
x 1
1
=
y + 2
4
=
z
1
; D
2
:
x
1
=
y
8
=
z
1
si sa se scrie ecuat ia planului determinat de aceste drepte.
Indicat ie. D
1
D
2
=
__
1
2
, 2,
1
2
__
.
6. Se dau punctele A(1, 3, 2), B(1, 2, 1), C(0, 1, 2), D(2, 0, 1) si planul de ecuat ie
P: 2x +y z 1 = 0. Sa se ae care dintre puncte se gasesc de aceeasi parte cu originea
axelor de coordonate fat a de planul dat.
7. Sa se scrie ecuat iile perpendicularei comune dreptelor:
D
1
:
x 1
1
=
y + 2
4
=
z
1
; D
2
:
x
3
=
y
1
=
z 1
1
si sa se calculeze distant a dintre D
1
si D
2
.
8. Fie dreptele:
D
1
:
x 1
2
=
y + 1
3
=
z
; D
2
:
x 2
2
=
y
2
=
z + 1
.
a) Sa se determine astfel ncat dreptele D
1
si D
2
sa e concurente si sa se scrie ecuat ia
planului P n care se aa aceste drepte.
b) Sa se calculeze d(M
0
, P), unde M
0
(5, 4, 1).
Indicat ie. a) Sistemul format din cele patru ecuat ii are solut ie unica sau lungimea perpendicu-
larei comune este 0.
Capitolul 3
Schimbari de repere n spat iu
Mult imea izometriilor formeaza un grup. Cu ajutorul acestui grup, se introduce not iunea de
congruent a a gurilor din spat iul punctual E
3
. Izometriile de baza sunt rotat ia, simetria n raport
cu un plan, simetria n raport cu un punct si translat ia.
Rotat ia si simetriile se mai numesc transformari ortogonale. Pe V
3
ele sunt aplicat ii liniare date
prin matrice ortogonale.
Orice izometrie este de forma I = T , unde T este o translat ie, iar este o transformare
ortogonala.
Fie I =Tizometria care muta reperul R=O; , ,
kn reperul R
t
=O
t
,
t
,
t
,
k
t
. Izometria I
se numeste pozitiva (deplasare) daca baza
t
,
t
,
k
t
este orientata pozitiv si negativa (antideplasare)
n caz contrar.
Principalele izometrii pozitive sunt translat iile si rotat iile, iar principalele izometrii negative
sunt simetria n raport cu un plan si simetria n raport cu un punct.
3.1 Translat ia reperului cartezian
Translat ia unui reper cartezian Oxyz este deplasarea reperului astfel ncat axele noului reper
O
t
x
t
y
t
z
t
sa ramana paralele si de acelasi sens cu axele vechi (gura 1).
Fig. 1
47
48
Prin urmare, reperul O; , ,
k supus translat iei T devine O

t
;
t
,
t
,
k
t
, unde O
t
(a, b, c) si
O
t
= T (O),
t
= T () = ,
t
= T ( ) = ,

k
t
= T (
k) =

k.
Ne propunem sa stabilim relat iile ntre coordonatele x, y si z ale punctului M raportat la
reperul Oxyz si coordonatele x
t
, y
t
si z
t
ale aceluiasi punct raportat la reperul translatat O
t
x
t
y
t
z
t
.
Se observa ca OM = OO
t
+O
t
M. Raportand la baza , ,
k, aceasta relat ie vectoriala devine

x +y +z
k = a +b +c
k +x
t
+y
t
+z
t
k,
de unde obt inem ecuat iile carteziene ale translat iei x
t
= x a, y
t
= y b si z
t
= z c.
Scrierea matriceala a acestor ecuat ii este
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
a
b
c
_
_
.
Evident, translat ia este o izometrie pozitiva.
Caz particular. Translat ia n planul xOy este descrisa de ecuat iile
x
t
= x a si y
t
= y b.
3.2 Rotat ia reperului cartezian
Analizam trecerea de la reperul cartezian O; , ,
k la reperul cartezian O;
t
,
t
,
k
t
, care au
originea comuna O (gura 2). Cunoscand coordonatele versorilor
t
,
t
si

k
t
n raport cu baza
, ,
k si coordonatele (x, y, z) ale punctului M n raport cu primul reper, ne propunem sa gasim

coordonatele x
t
, y
t
si z
t
ale lui M n raport cu al doilea reper.
Fig. 2
Observam ca o asemenea schimbare de reper n E
3
este echivalenta cu trecerea de la baza
ortonormata , ,
k la baza ortonormata
t
,
t
,
k
t
din V
3
. De aceea, n baza rat ionamentelor
anterioare avem:
t
= () =
t
, ) +
t
, ) +
t
,
k)
k

t
= ( ) =
t
, ) +
t
, ) +
t
,
k)
k
t
= (
k) =
k
t
, ) +
k
t
, ) +
k
t
,
k)
k.
Notam a
11
=
t
, ), a
21
=
t
, ), a
31
=
t
,
k), a
12
=
t
, ), a
22
=
t
, ), a
32
=
t
,
k), a
13
=
k
t
, ),
a
23
=
k
t
, ), a
33
=
k
t
,
k) si
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
.
49
Matricea A este matricea de trecere de la baza , ,
k la baza
t
,
t
,
k
t
si este o matrice
ortogonala.

Intr-adevar,
t
,
t
si

k
t
ind versori (coordonatele lor sunt cosinusuri directoare)
reciproc ortogonali, deducem A
t
A =
t
AA = I, adica
t
A = A
1
.
Rezulta ca trecerea de la baza ortonormata , ,
k la baza ortonormata
t
,
t
,
k
t
se face cu
ajutorul matricei ortogonale A, iar trecerea inversa se face cu
t
A.
Pentru a stabili relat ia de legatura ntre coordonatele x, y si z ale punctului M raportat la
sistemul Oxyz si coordonatele x
t
, y
t
si z
t
ale aceluiasi punct raportat la sistemul rotit Ox
t
y
t
z
t
,
observam ca OM[
Oxyz
= OM[
Ox
z
sau echivalent,
x +y +z
k = x
t
t
+y
t

t
+z
t
k
t
.
Inlocuind pe
t
,
t
,

k
t
si identicand dupa , si

k, gasim ecuat ia matriceala
_
_
x
y
z
_
_
= A
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
sau, echivalent
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
A
_
_
x
y
z
_
_
.
Pe de alta parte, aceste ecuat ii caracterizeaza o izometrie care pastreaza originea. O astfel de
izometrie este o transformare ortogonala . Deoarece
t
,
t
,
k
t
) = det A, rezulta ca izometria
este pozitiva daca det A=1 (rotat ie) si negativa daca det A=1 (rotat ie si simetrie).
Exemple:
1) Rotat ia n jurul lui Oz (gura 3).

In reperul cartezian O, , ,
k consideram rotat ia de
axa Oz si de unghi .
Fig. 3
Din gura rezulta:
t
= () = cos + sin;

t
= ( ) = sin + cos ;
k
t
= (
k) =

k.
Astfel, din relat ia x
t
t
+y
t

t
+z
t
k
t
= x +y +z
k, gasim ecuat iile

:
_
_
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos
z = z
t
.
50
Evident, determinantul matricei lui este de 1, deci este o izometrie pozitiva.

In particular,
o rotat ie n planul xOy, de unghi , n jurul originii este caracterizata prin ecuat iile
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos .
Dintre izometriile n plan ret inem roto-translat ia (gura 4), caracterizata prin ecuat iile
_
x = x
t
cos y
t
sin +a
y = x
t
sin +y
t
cos +b.
Fig. 4 Fig. 5
2) Simetria fat a de un plan (gura 5). Fie reperul ortonormat O; , ,
k si o simetria n raport
cu planul (O; , ). Avem relat iile:
t
= o();
t
= o( ) = ;

k
t
= o(
k) =
k.
Astfel, din x +y +z
k = x
t
t
+y
t

t
+z
t
k
t
, gasim ecuat iile
o: x = x
t
, y = y
t
, z = z
t
sau scris matriceal,
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
.
Determinantul matricei o este 1, deci o este o izometrie negativa.
3.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric
Presupunem ca spat iul E
3
este raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M E
3
este
unic determinat de coordonatele sale carteziene (x, y, z).
Fie E
3
= E
3
Oz. Pozit ia unui punct M E
3
poate caracterizata si prin tripletul ordonat
(, , z), unde este distant a de la origine la proiect ia M
t
a punctului M n planul xOy, iar este
masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM
t
(gura 6).
Numerele reale , si z se numesc coordonate cilindrice ale punctului M n spat iu.

Intre
coordonatele cilindrice si coordonatele carteziene exista relat iile:
_
_
_
x = cos
y = sin
z = z.
51
Daca impunem > 0, [0, 2), z R, atunci relat iile precedente asigura corespondent a
biunivoca ntre mult imea R
3
Oz si mult imea (0, ) [0, 2) R.
Fig. 6 Fig. 7
Suprafet e de coordonate
=
0
: cilindru circular cu generatoarele paralele cu Oz.
=
0
: semiplan a carui prelungire trece prin Oz.
z = z
0
: plan paralel cu xOy din care s-a scos punctul (0, 0, z
0
).
Curbe de coordonate
=
0
, z = z
0
: semidreapta paralela cu xOy a carei prelungire trece prin Oz.
z = z
0
, =
0
: cerc cu centrul pe Oz si situat ntr-un plan paralel cu xOy.
=
0
, =
0
: dreapta perpendiculara pe planul xOy.
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafet ele de coordonate sunt reciproc
ortogonale.
Consideram punctul M(, , z). Versorii e
, e
si e
z
tangent i la liniile de coordonate care trec
prin punctul M sunt reciproc ortogonali. De aceea,
_
M(, , z); e
, e
, e
z
_
este un reper ortonormat
mobil, numit reper cilindric (gura 7).
Trecerea de la reperul cartezian O; , ,
k la reperul cilindric
_
M(, , z); e
, e
, e
z
_
este
descrisa de formulele
_
_
_
e
= cos + sin
e
= sin + cos
e
z
=

k.
Aceste formule au la baza regula prin care componentele unui vector fat a de o baza ortonormata
sunt proiect ii ale vectorului respectiv pe versorii bazei. De exemplu,
e
= e
, ) + e
, ) + e
k)
k = cos + sin .
3.4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic
Uneori, pozit ia unui punct M E
3
= E
3
Oz este caracterizata cu ajutorul unui alt triplet ordo-
nat de numere reale (r, , ), unde r reprezinta distant a d(O, M), este unghiul dintre semidreptele
Ox si OM
t
, iar este unghiul dintre semidreptele Oz si OM (gura 8).
52
Numerele r, si se numesc coordonate sferice ale lui M n spat iu.

Intre coordonatele sferice
si coordonatele carteziene ale punctului M exista relat iile
_
_
_
x = r sincos
y = r sinsin
z = z cos .
Daca impunem restrict iile r > 0, (0, ), [0, 2), atunci formulele anterioare asigura
corespondent a biunivoca ntre mult imile R
3
Oz si (0, ) (0, ) [0, 2).
Fig. 8
Observat ie.

In navigat ia maritima sau aeriana, radarele determina pozit ia unei nave (aeronave)
ntr-un reper sferic, avand originea n locul de amplasare a stat iei radar. Marcarea pozit iei gasite
pe o harta corespunde trecerii ntr-un reper ortonormat, avand latitudine, longitudine (t inand cont
si de nalt ime pentru tracul aerian).
Suprafet e de coordonate
r = r
0
: sfera cu centrul n origine din care au fost scosi polii.
=
0
: semiplan a carui prelungire trece prin Oz.
=
0
: semicon fara varf (origine).
Curbe de coordonate
=
0
, =
0
: semidreapta a carei prelungire trece prin origine.
=
0
, r = r
0
: cerc cu centrul pe Oz, situat ntr-un plan paralel cu xOy.
r = r
0
, =
0
: semicerc (mare, deschis).
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafet ele de coordonate sunt reciproc
ortogonale.
Consideram punctul M(r, , ). Versorii e
r
, e
si e
tangent i la liniile de coordonate care trec

prin punctul M sunt reciproc ortogonali. De aceea,
_
M(r, , ); e
r
, e
, e
_
este un reper ortonormat
53
mobil, numit reper sferic (gura 9).
Fig. 9
T inand seama de gura 9, de formulele de trecere de la o baza ortonormata la o alta baza
ortonormata si de proprietat ile proiect iei, gasim legatura ntre reperul cartezian si cel sferic
_
_
_
e
r
= sincos + sinsin + cos
k
e
= cos cos + cos sin sin
k
e
= sin + cos .
1. a) Aat i coordonatele polare (, ) pentru punctul A ale carui coordonate carteziene sunt
(x, y) = (1, 2);
b) Aat i coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale carui coordonate polare sunt
(, ) = (2,
3
4
).
2. a) Aat i coordonatele cilindrice (, , z) pentru punctul C ale carui coordonate carteziene
sunt (x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul D ale carui coordonate cilindrice sunt (, , z) =
(1,
4
3
, 2).
3. a) Aat i coordonatele sferice pentru punctul E ale carui coordonate carteziene sunt (x, y, z) =
(1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul F ale carui coordonate sferice sunt (r, , ) =
(1,
2
3
,
5
3
).
4. Fie reperul cartezian Oxyz fat a de care consideram punctele A(3, 0, 0), B(0, 2, 0) si C(0, 0, 6).
Construim sistemul rotit Ox
t
y
t
z
t
astfel: Oz
t
are direct ia si sensul nalt imii OO
t
a tetraedului
OABC, Oy
t
este paralela cu O
t
A
t
, unde A
t
este piciorul nalt imii dusa din A n triunghiul ABC,
iar axa Ox
t
este aleasa astfel ncat sistemul Ox
t
y
t
z
t
sa e orientat pozitiv.
Sa se scrie matricea rotat iei si sa se determine direct ia invarianta (subspat iul propriu real
unidimensional) fat a de aceasta rotat ie.
5. Se considera dreapta
D:
x
1
=
y
2
=
z
2
.
Fie
t
versorul director al dreptei D,
t
un versor perpendicular pe D care apart ine planului yOz
si

k
t
versorul ales astfel ncat
t
,
t
,
k
t
sa e o baza ortonormata.
Sa se stabileasca formulele de trecere de la baza , ,
k la baza
t
,
t
,
k
t
si sa se compare
orientarile celor doua baze.
54
6. Se dau punctele A
_
5,

3
, 4
_
, B
_
7,
4
3
, 2
_
si C
_
2,
5
6
, 1
_
n coordonate cilindrice. Sa
se arate ca A si B apart in unui plan care trece prin Oz si sa se ae coordonatele carteziene ale
punctelor A si C, precum si distant a dintre ele.
7. Sa se transcrie urmatoarele ecuat ii n coordonate sferice:
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
(x
2
+y
2
); (x
2
+y
2
+z
2
)
2
(x
2
+y
2
) = 4a
2
x
2
y
2
.
8. Sa se verice ca reperul cilindric si reperul sferic sunt orientate pozitiv.
Capitolul 4
Conice
Conicele constituie unul dintre subiectele matematice care au fost studiate sistematic si temeinic
nca din cele mai vechi timpuri.

Inceputurile studierii conicelor se pierde n negura vremurilor. Se
pare ca prima data, conicele sunt ment ionate de catre Menaechmus (375-325 .Hr.), tutorele lui
Alexandru cel Mare. Acesta a ajuns la conice n ncercarea de rezolva cele 3 probleme celebre ale
antichitat ii: trisect ia unghiului, dedublarea cubului si cuadratura cercului. La nceput, conicele au
fost denite ca intersect ie a conului circular drept cu un plan.
Aristaios si Euclid se mai ocupa de studiul conicelor dar Appollonius din Perga (262-190 .Hr.)
este cel care consolideaza si extinde rezultatele anterioare ntr-o monograe Konika,constand
din opt cart i cu 487 rezultate. Appollonius a fost primul care numeste conicele elipsa, parabola si
hiperbola.
In perioada Renasterii, conicele capata o important a majora datorita aplicat iilor n zica (legea
miscarii planetare a lui Kepler, studiul traiectoriilor, Galileo Galilei) dar si dezvoltarii geometriei
analitice (Descartes, Fermat) si geometriei proiective (Desargues, La Hire, Pascal).
Conicele transcend secolelor si ajungem ca n prezent sa gasim noi si noi aplicat ii ale acestora:
telescoape, reectoare, sisteme de captare a energiei solare, antene parabolice, sisteme de navigat ie,
dispozitive medicale de nlaturare a pietrelor de la rinichi, aplicat ii n arhitectura etc.
Interesant este si faptul ca aceste curbe se pot deni n mai multe moduri: ca loc geometric
(asa cum au fost studiate n liceu), ca intersect ie a unui con cu un plan si, asa cum vom vedea n
cele ce urmeaza, ca mult ime de nivel constant zero a unei forme patratice ane.
4.1 Tipuri de conice
Conicele sunt guri (curbe) plane. Pentru a introduce aceste guri, consideram un plan (spat iu
punctual bidimensional) E
2
raportat la un reper cartezian O; , prin care planul E
2
se identica
cu R
2
. Modelul R
2
permite descrierea gurilor cu ajutorul ecuat iilor si inecuat iilor asociate unor
funct ii.
Fie forma patratica ana (polinom de gradul 2 n necunoscutele x si y)
g: R
2
R, g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0.
Denit ie 23. Mult imea de nivel constant zero
=
_
M(x, y) [ (x, y) R
2
, g(x, y) = 0
_
55
56
se numeste conica sau curba algebrica de ordinul al doilea. Se noteaza : g(x, y) = 0.
Din punct de vedere topologic, conicele sunt mult imi nchise n R
2
deoarece 0 este o mult ime
nchisa n R, = g
1
(0) si g: R
2
R este o funct ie continua (teorema de analiza matematica).
Una dintre problemele importante ale geometriei analitice este de a dovedi ca orice conica este
congruenta cu una dintre urmatoarele mult imi: cerc, elipsa, hiperbola, parabola, pereche de drepte
(concurente, paralele, confundate), punct, mult imea vida.
Pentru aceasta se utilizeaza rototranslat ia, care realizeaza trecerea de la reperul cartezian
O; , la un reper adecvat orientat pozitiv (numit reper canonic sau natural) fat a de care ecuat ia
g(x, y) = 0 sa aiba forma canonica.
Dupa cum vom vedea ulterior, n discut ie intervin urmatoarele numere atasate polinomului
g(x, y):
=
a
11
a
12
a
10
a
12
a
22
a
20
a
10
a
20
a
00
,
=
a
11
a
12
a
21
a
22
,
I = a
11
+a
22
K = +
a
11
a
10
a
10
a
00
a
22
a
20
a
20
a
00
.
Prin trecerea de la reperul init ial O; , la reperul canonic O
t
,
t
,
t
,
k
t
, polinomul g(x, y) se
schimba n g
t
(x
t
, y
t
). Se poate arata ca numerele
t
,
t
si I
t
atasate polinomului g
t
sunt respectiv
egale cu numerele , si I. De aceea, , si I se numesc invariat ii metrici ai conicei. Ultimul
numar atasat, K, este invariant doar la rotat ii si se va numi semi-invariant metric al conicei.
Clasicarea conicelor este data n tabelul urmator:
I K CONICA GENUL
,= 0 < 0 ELIPS
A
> 0 ,= 0 > 0 Conica vida GEN
= 0 Punct (dublu) ELIPTIC
< 0
,= 0 HIPERBOL
A GEN
=0 Pereche de drepte concurente HIPERBOLIC
,= 0 PARABOL
A
= 0 < 0 Pereche de drepte paralele GEN
= 0 = 0 Pereche de drepte confundate PARABOLIC
> 0 Conica vida
Invariantul ne da genul conicei ( > 0 - gen eliptic, < 0 - gen hiperbolic, = 0 - gen
parabolic), n timp ce invariantul ne da degenerarea ( ,= 0 - conica nedegenerata, = 0 -
conica degenerata).
In cazul hiperbolic, anularea invariantului I conduce la o hiberbola echilatera (asimptotele sunt

perpendiculare) sau n cazul degenerat ( = 0), la pereche de drepte perpendiculare.
57
Cerc Elipsa Hiperbola
x
2
+y
2
= r
2
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0
Parabola Pereche de drepte concurente Pereche de drepte paralele
y
2
= 2px
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0 x
2
a
2
= 0
Pereche de drepte
confundate
Punct Mult ime vida
x
2
= 0
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0 sau x
2
+a
2
= 0
Un punct critic al funct iei g este descris de sistemul liniar
1
2
g
x
= a
11
x +a
12
y +a
10
= 0,
1
2
g
y
= a
12
x +a
22
y +a
20
= 0.
Determinantul acestui sistem liniar este
=
a
11
a
12
a
12
a
22
.
Daca ,= 0, atunci prezentul sistem liniar are solut ie unica, deci funct ia g are un singur punct
critic. Restul situat iilor le lasam pentru cititor.
Teorema 24. Punctul M
0
(x
0
, y
0
) este centru de simetrie al conicei : g(x, y) = 0 daca si numai
daca M
0
(x
0
, y
0
) este un punct critic al funct iei g.
Demonstrat ie. Efectuand translat ia x = x
0
+x
t
si y = y
0
+y
t
(gura 1), ecuat ia conicei devine
a
11
x
t
2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t
2
+x
t
g
x
0
+y
t
g
y
0
+g(x
0
, y
0
) = 0,
58
unde g
x
0
=
g
x
(x
0
, y
0
) si g
y
0
=
g
y
(x
0
, y
0
).
Fig. 1
Originea M
0
(x
0
, y
0
) a reperului translatat este centru de simetrie al conicei daca si numai
daca odata cu punctul arbitrar (x
t
, y
t
), conica cont ine si punctul (x
t
, y
t
), adica
a
11
x
t
2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t
2
x
t
g
x
0
y
t
g
y
0
+g(x
0
, y
0
) = 0.
Prin scadere rezulta x
t
g
x
0
+y
t
g
y
0
= 0, deci M
0
(x
0
, y
0
) satisface g
x
0
= 0 si g
y
0
= 0, ntrucat (x
t
, y
t
)
este un punct arbitrar pe .
Concluzii:
1) Daca ,= 0, atunci conica : g(x, y) = 0 are un centru de simetrie (punctul critic al funct iei
g, originea reperului canonic). Conicele cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de
drepte concurente, un punct si mult imea vida. Ecuat ia lui redusa la centru este
a
11
x
t
2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t
2
+g(x
0
, y
0
) = 0.
De asemenea, se poate demonstra ca
g(x
0
, y
0
) =

.
2) Daca = 0 si ,= 0, atunci funct ia g nu are punct critic, deci conica nu are centru.
Conica fara centru este parabola.
3) Daca = 0 si = 0, atunci funct ia g are o dreapta de puncte critice, deci conica are o
dreapta de centre. Conicele cu o dreapta de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate
si mult imea vida.
Observat ii:
1) Conica pentru care > 0 (elipsa, conica vida, punct) se numeste conica de gen eliptic.
Conica pentru care < 0 (hiperbola, pereche de drepte concurente) se numeste conica de gen
hiperbolic. Conica pentru care = 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, mult ime vida) se
numeste conica de gen parabolic.
2) Ecuat ia generala a unei conice, g(x, y) = 0, cont ine sase coecient i a
11
, a
12
, a
22
, a
10
, a
20
si a
00
, care se numesc parametri neesent iali. Prin mpart ire cu unul diferit de 0 se obt in cinci
coecient i care se numesc parametri esent iali. De aceea, pentru determinarea unei conice sunt
suciente cinci condit ii (de exemplu, conica sa treaca prin cinci puncte).
59
3) Fie a
12
= 0, a
11
= a
22
= a ,= 0 si =
_
a
10
a
_
2
+
_
a
20
a
_
2
a
00
a
. Daca < 0, atunci = .
Daca > 0, atunci este un cerc cu centrul n C
_
a
10
a
,
a
20
a
_
si de raza

. Daca = 0, atunci
se reduce la punctul C.
4.2 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice
Fie conica descrisa de ecuat ia generala
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0.
Pentru stabilirea ecuat iei canonice avem n vedere urmatoarele situat ii:
a) daca a
12
= 0, atunci se face o translat ie;
b) daca a
12
,= 0, atunci se face mai ntai o rotat ie.

In acest caz se poate proceda e ca n
subsect iunea 4.2.1, e ca n 4.2.2.
4.2.1 Metoda valorilor proprii
Tipul conicei de ecuat ie generala
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0
este determinat de forma patratica
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
.
Matriceal, aceasta forma patratica se scrie
_
x y
_
_
a
11
a
12
a
21
a
22
__
x
y
_
, a
12
= a
21
.
Matricei simetrice
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
i atasam ecuat ia caracteristica
a
11
a
12
a
21
a
22
= 0 sau
2
I + = 0,
ale carei radacini
1
si
2
sunt reale si distincte. Pot aparea urmatoarele situat ii:
i)
1
si
2
au semne contrare, adica < 0, conica ind de gen hiperbolic;
ii)
1
si
2
au acelasi semn, adica > 0, conica ind de gen eliptic;
iii) una dintre radacinii este 0, adica = 0, conica ind de gen parabolic.
Sistemele
_
(a
11
i
)u
i
+a
12
v
i
= 0
a
21
u
i
+ (a
22
i
)v
i
= 0, i = 1, 2
dau coordonatele vectorilor proprii (u
1
, v
1
), respectiv (u
2
, v
2
), care sunt automat ortogonali. Prin
normare gasim versorii e
1
si e
2
.
60
Fie R matricea formata cu coordonatele versorilor e
1
si e
2
asezate pe coloane. Avand n vedere
posibilitatea nlocuirii unuia dintre versorii e
1
si e
2
prin opusul sau sau posibilitatea renumerotarii
valorilor proprii, putem presupune det R = 1. Rotat ia
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
reduce forma patratica a
11
x
2
+2a
12
xy +a
22
y
2
la expresia canonica
1
x
t
2
+
2
y
t
2
. Versorii proprii
e
1
si e
2
dau direct iile noilor axe Ox
t
, respectiv Oy
t
.
Prin rotat ia efectuata, ecuat ia conicei devine
1
x
t
2
+
2
y
t
2
+ 2a
10
t
x
t
+ 2a
20
t
y
t
+a
00
t
= 0.
Restrangand patratele, fort and factorii comuni
1
si
2
, gasim
1
(x
t
+ )
2
+
2
(y
t
+ )
2
+a = 0.
Efectuand translat ia x
tt
= x
t
+ si y
tt
= y
t
+ , obt inem ecuat ia canonica
1
x
tt
2
+
2
y
tt
2
+a = 0.
Cel put in una dintre axele reperului canonic x
tt
O
tt
y
tt
este axa de simetrie a conicei .
4.2.2 Metoda roto-translat iei
Matricea de trecere R, ind o matrice ortogonala cu det R = 1, este matricea atasata unei
rotat ii n raport cu o baza ortonormata. Rotat ia poate xata prin unghiul de rotat ie .
Teorema 25. Fie conica : g(x, y) = 0. Daca a
12
,= 0, atunci unghiul dat de ecuat ia
(a
11
a
22
) sin2 = 2a
12
cos 2
determina o rotat ie n plan,
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos ,
care produce anularea coecientului produsului x
t
y
t
din ecuat ia g (x
t
, y
t
) = 0.
Demonstrat ie. Observam ca dupa efectuarea rotat iei, ecuat ia g(x, y) = 0 trece n g (x
t
, y
t
) = 0.
Coecientul lui x
t
y
t
din ultima ecuat ie este
2a
12
t
= (a
22
a
11
) sin2 + 2a
12
cos 2.
Astfel teorema devine evidenta.
Intrucat noua ecuat ie a conicei nu cont ine termenul n x

t
y
t
, urmeaza sa completam patratele
daca este cazul si n urma unei translat ii sa obt inem ecuat ia canonica.
61
Teoremele care se pot formula relativ la reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice se
rezuma prin tabelul urmator:
Condit ii Curba
Ce transformare se face
pentru a gasi
ecuat ia canonica
>0 = (x
0
, y
0
)
=0 =0
= D
1
D
2
,
unde D
1
si D
2
sunt
drepte paralele sau
confundate, sau =
Daca a
12
= 0, atunci
se face o translat ie
<0
= D
1
D
2
,
unde D
1
si D
2
sunt
drepte concurente;
I =0 implica D
1
D
2
Daca a
12
,= 0, atunci
se face mai ntai rotat ia
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos
I<0
>0
elipsa
unde este unghiul
determinat de ecuat ia
(a
11
a
22
) sin2=2a
12
cos 2
,=0
I>0
=
= 0 parabola
Dupa aceea, daca este
cazul, se face o translat ie
< 0
hiperbola
I = 0 implica
hiperbola echilatera
Observat ii:
1) Conicele sunt reuniuni de grace de funct ii implicite (denite prin ecuat ii).
2) Conicele pot trasate utilizand programe de manipulare simbolica: Mathematica
R
, Maple
R
etc.
4.3 Intersect ia dintre o dreapta si o conica
Fie D o dreapta de ecuat ii parametrice x = x
0
+t, y = y
0
+mt, t R si o conica de ecuat ie
carteziana implicita, g(x, y) = 0. Intersect ia D este descrisa de sistemul
_
x = x
0
+t, y = y
0
+mt
g(x, y) = 0, t R.
Eliminand pe x si y, intersect ia D corespunde radacinilor t
1
si t
2
n R ale ecuat iei
t
2
(, m) +t
_
g
x
0
+m
g
y
0
_
+g(x
0
, y
0
) = 0, (4.1)
unde (, m) = a
11
2
+ 2a
12
m+a
22
m
2
.
In cele ce urmeaza notam

g
x
0
=
g
x
(x
0
, y
0
) = g
x
0
si
g
y
0
=
g
y
(x
0
, y
0
) = g
y
0
.
Discut ie:
62
1) Fie (, m) ,= 0. Atunci ecuat ia (4.1) este de gradul doi.
Daca
q = (g
x
0
+mg
y
0
)
2
4(, m)g(x
0
, y
0
) > 0,
atunci ecuat ia are doua radacini reale si distincte, t
1
si t
2
.

In acest caz, D taie pe n doua puncte
distincte, P
1
si P
2
.
Daca q = 0, atunci ecuat ia are doua radacini reale confundate, t
1
= t
2
.

In acest caz, D taie
pe n doua puncte confundate, P
1
= P
2
si se numeste tangenta la n punctul P
1
. Evident, din
orice punct P
0
, se pot duce cel mult doua tangente la .
In particular, cand P
0
si g
x
0
, g
y
0
nu se anuleaza simultan, observam ca tangenta la n
punctul P
0
are ecuat ia
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
= 0,
obt inuta din condit ia de tangent a g
x
0
+mg
y
0
= 0 si ecuat iile lui D, prin eliminarea parametrilor
t si tm (gura 2).
Conica se numeste neteda daca n ecare punct al sau exista tangenta. Netezirea conicei
elimina punctele critice, adica punctele n care g
x
, g
y
si g se anuleaza simultan.
Fig. 2 Fig. 3
Dreapta care trece prin P
0
(x
0
, y
0
) si este perpendiculara pe tangenta se numeste normala
(gura 3). Ea are ecuat ia
x x
0
g
y
0
=
y y
0
g
x
0
.
Daca q < 0, atunci ecuat ia (4.1) nu are solut ii n R, deci D nu taie pe .
2) Fie (, m) = 0. Ecuat ia (4.1) este de gradul ntai. Daca g
x
0
+ mg
y
0
,= 0, atunci avem o
solut ie unica t
1
, deci D taie pe ntr-un singur punct P
1
. Daca g
x
0
+mg
y
0
= 0 si g(x
0
, y
0
) ,= 0,
atunci ecuat ia (4.1) este o imposibilitate, deci D nu taie pe . Daca g
x
0
+mg
y
0
= 0 si g(x
0
, y
0
) = 0,
ecuat ia este identic satisfacuta, deci D , adica este o pereche de drepte.
Fie o conica nedegenerata si o direct ie n planul conicei descrisa de vectorul nenul

d(, m).
Denit ie 26. Direct ia

d(, m) se numeste direct ie asimptotica pentru daca
(, m) = a
11
2
+ 2a
12
m+a
22
m
2
= 0.
Evident, o dreapta care are o asemenea direct ie taie conica nedegenerata ntr-un singur punct
sau nu taie pe .
Discut ie:
1) Daca < 0 si ,= 0 (hiperbola), atunci ecuat ia (, m) = 0 determina doua direct ii
asimptotice distincte (
1
, m
1
) si (
2
, m
2
).
63
2) Daca > 0 si ,= 0 (elipsa), atunci ecuat ia (, m) = 0 nu admite solut ii reale nebanale.
De aceea elipsa nu admite direct ii asimptotice.
3) Daca = 0 si ,= 0 (parabola), atunci ecuat ia (, m) = 0 da o direct ie asimptotica dubla
(, m), care este de fapt direct ia axei conicei.
Denit ie 27. O dreapta D se numeste asimptota a unei conice nedegenerate , daca direct ia ei
este asimptotica si D = .
Discut ia precedenta justica urmatoarea
Teorema 28. O asimptota a conicei nedegenerate este caracterizata analitic prin ecuat ia g
x
+
mg
y
= 0, unde (, m) este o direct ie asimptotica.
Discut ie:
1) Hiperbola are doua asimptote care trec prin centrul conicei. Asimptotele aproximeaza ra-
murile innite ale hiperbolei.
2) Elipsa nu are direct ie asimptotica si n consecint a nu are asimptota.
3) Parabola admite o direct ie asimptotica pentru care ecuat ia g
x
+mg
y
= 0 reprezinta mult imea
vida, deci parabola nu are asimptota.
4.4 Pol si polara
Fie conica : g(x, y) = a
11
x
2
+2a
12
xy +a
22
y
2
+2a
10
x+2a
20
y +a
00
= 0 si punctul M
0
(x
0
, y
0
).
Substituirile
x
2
xx
0
, y
2
yy
0
, xy
1
2
(xy
0
+x
0
y), x
1
2
(x +x
0
), y
1
2
(y +y
0
)
se numesc dedublari. Prin dedublata ecuat iei de gradul doi g(x, y) = 0 n punctul M
0
(x
0
, y
0
),
nt elegem ecuat ia
a
11
xx
0
+a
12
(xy
0
+x
0
y) +a
22
yy
0
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
00
= 0,
care se transcrie
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
+ 2g(x
0
, y
0
) = 0.
Astfel, dedublata este o ecuat ie de gradul unu, deci reprezinta o dreapta D daca si numai daca
g
2
x
0
+g
2
y
0
> 0.
Denit ie 29. Dreapta D se numeste polara lui n raport cu conica . Punctul M
0
se numeste
polul dreptei D.
La prima vedere, denit ia polarei depinde de sistemul cartezian de coordonate folosit. Acest
neajuns estenlaturat de observat ia ca rototranslat iile nu modica gradul ecuat iilor utilizate pentru
descrierea unei drepte (ecuat ii de gradul unu) sau unei conice (ecuat ii de gradul doi).
Teorema 30. Polara D a punctului M
0
n raport cu conica nu depinde de sistemul cartezian
de coordonate utilizat.
64
Teorema 31. Fie conica : g(x, y) = 0 si punctul M
0
(x
0
, y
0
), care determina polara D.
1) Daca M
1
(x
1
, y
1
) D si D
1
este polara lui M
1
fat a de , atunci M
0
D
1
.
2) M
0
daca si numai daca M
0
D.

In acest caz, polara lui M
0
este tangenta la n
punctul M
0
.
Demonstrat ie. 1) Polara D are ecuat ia
a
11
xx
0
+a
12
(xy
0
+x
0
y) +a
22
yy
0
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
00
= 0.
Simetria acestei ecuat ii n raport cu M
0
(x
0
, y
0
) si M(x, y) probeaza armat ia facuta.
2) Daca M
0
, adica g(x
0
, y
0
) = 0, atunci ecuat ia polarei n M
0
se reduce la ecuat ia tangentei
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
= 0.
Teorema 32. Fie o conica nedegenerata, M
0
un punct din planul conicei si D polara lui M
0
n
raport cu .
1) Corespondent a M
0
D este biunivoca n urmatoarele condit ii: daca ,= 0, atunci se
exclude centrul conicei si mult imea dreptelor care trec prin centru; daca = 0, atunci se exclude
axa parabolei.
2) Fie M
1
(x
1
, y
1
) si M
2
(x
2
, y
2
) doua puncte astfel ncat dreapta M
1
M
2
nu cont ine centrul
conicei, daca ,= 0, sau nu are direct ia axei parabolei, daca = 0. Polarele D
1
si D
2
ale punctelor
M
1
si M
2
se intersecteaza n polul M al dreptei M
1
M
2
.
3) Daca trei puncte, M
1
, M
2
si M
3
, apart in unei drepte D si sunt satisfacute condit iile din 2),
atunci polarele D
1
, D
2
si D
3
sunt concurente n polul dreptei D.
Demonstrat ie. 1) Fie M
0
(x
0
, y
0
) si : g(x, y) = 0 o conica nedegenerata, adica ,= 0. Polara lui
M
0
n raport cu este
D: x(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
) +y(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
) +a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
= 0.
Reciproc, ind data polara (dreapta) D: ax +by +c = 0, polul M
0
(x
0
, y
0
) se gaseste din sistemul
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
a
=
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
b
=
a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
c
.
Corolarul 33. Fie o conica nedegenerata (gura 4). Fie Q
1
, Q
2
astfel ncat dreapta Q
1
Q
2
nu cont ine centrul lui (daca ,= 0) sau nu este axa parabolei (daca = 0). Tangentele la n
punctele Q
1
si Q
2
se intersecteaza n polul P al dreptei Q
1
Q
2
.
Reciproc, daca dintr-un punct P putem duce doua tangente la , atunci dreapta determinata
de punctele de tangent a este polara lui P n raport cu .
Fig. 4
65
Demonstrat ie. Se aplica teorema 32, punctul 2), cu observat ia ca polara unui punct de pe conica
este tangenta la conica n acel punct.
Teorema 34. Fie o conica degenerata, adica = 0.
1) Daca ,= 0, atunci polara oricarui punct trece prin centrul conicei.
2) Daca = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
Teorema 35. Fie o conica nedegenerata, P
0
(x
0
, y
0
) un punct xat si
D
t
: x = x
0
+t, y = y
0
+mt, t R,
o dreapta variabila prin P
0
care taie pe n punctele P
1
(x
1
, y
1
) si P
2
(x
2
, y
2
). Locul geometric al
punctului P D
t
descris prin condit iile
PP
1
PP
2
=
P
0
P
1
P
0
P
2
,
(, m) direct ie variabila, este o parte din polara D a punctului P
0
n raport cu conica (gura 5).
Fig. 5
4.5 Diametru conjugat cu o direct ie data
Fie conica : g(x, y) = 0 si g
x
, g
y
derivatele part iale ale funct iei g. Daca ,= 0, atunci solut ia
sistemului g
x
= 0, g
y
= 0 este centrul conicei . Daca = 0 si ,= 0 (parabola), atunci exista
numerele si cu proprietatea g
y
= g
x
+.
Fie o direct ie n plan, descrisa prin vectorul nenul

d(, m).
Denit ie 36. Dreapta D: g
x
+mg
y
= 0 se numeste diametrul conicei conjugat direct iei (, m).
Teorema 37. Locul geometric al mijloacelor corzilor conicei avand direct ia neasimptotica

d(, m)
este o parte a diametrului
D: g
x
+mg
y
= 0.
Demonstrat ie. Deoarece

d(, m) este o direct ie neasimptotica, locul geometric are sens, existand
drepte cu aceasta direct ie care intersecteaza pe n doua puncte. Dreapta care trece printr-un
punct P
0
(x
0
, y
0
) si are direct ia

d, este descrisa de ecuat iile
x = x
0
+t, y = y
0
+mt, t R.
66
Prin ipoteza, aceasta dreapta taie n doua puncte, P
1
(x
1
= x
0
+t
1
, y
1
= y
0
+mt
1
) si P
2
(x
2
=
x
0
+t
2
, y
2
= y
0
+mt
2
), unde t
1
si t
2
sunt solut iile ecuat iei
t
2
(, m) +t(g
x
0
+mg
y
0
) +g(x
0
, y
0
) = 0.
Mijlocul segmentului [P
1
P
2
] (gura 6) are coordonatele
x
1
+x
2
2
= x
0
+
t
1
+t
2
2
,
y
1
+y
2
2
= y
0
+m
t
1
+t
2
2
si acest punct coincide cu P
0
daca si numai daca t
1
+t
2
= 0, adica g
x
0
+mg
y
0
= 0. Deoarece P
0
este un mijlocul unui segment [P
1
P
2
] arbitrar, rezulta ca teorema este adevarata.
Fig. 6
Observat ii:
1)

In ipoteza ,= 0 (conice cu centru), diametrii conjugat i cu direct ii arbitrare determina un
fascicul de drepte cu varful n centrul conicei.
2) Daca = 0 si ,= 0 (parabola), atunci diametrii conjugat i cu direct ii arbitrare determina
un fascicul de drepte paralele
g
x
+ = 0.
Direct ia acestui fascicul de drepte paralele este (a
12
, a
11
) sau (a
22
, a
12
). Evident, axa de simetrie
a parabolei este un diametru, deci are direct ia (a
12
, a
11
) sau (a
22
, a
12
). Direct ia axei nu-i
corespunde nici un diametru conjugat deoarece ecuat ia a
12
g
x
a
11
g
y
= 0 reprezinta mult imea
vida.
Fie : g(x, y) = 0 o conica cu centru. Diametrul D: g
x
+ mg
y
= 0 are direct ia
_
a
12
+
ma
22
, (a
11
+ ma
12
)
_
. Orice alta pereche de numere reale (
0
, m
0
) reprezinta aceeasi direct ie
daca si numai daca
0
a
12
+ma
22
=
m
0
(a
11
+ma
12
)
sau
a
11
0
+a
12
(m
0
+
0
m) +a
22
mm
0
= 0.
Aceasta relat ie este simetrica n (, m) si (
0
, m
0
). De aceea, diametrul conjugat direct iei (
0
, m
0
)
are direct ia (, m).
Denit ie 38. Doi diametri ale caror direct ii (, m) si (
0
, m
0
) satisfac relat ia precedenta se numesc
diametri conjugat i unul altuia.
67
Observat ie. Ecuat ia care leaga direct iile a doi diametri conjugat i este dedublata ecuat iei
(, m) = a
11
2
+ 2a
12
m+a
22
m
2
= 0,
care determina direct iile asimptotice. De aceea, o asimptota poate privita ca un diametru
autoconjugat.
4.6 Axele unei conice
O dreapta D se numeste axa de simetrie a conicei daca simetricul n raport cu D al ecarui
punct din apart ine tot lui . Ne propunem sa determinam axele de simetrie ale unei conice
data prin ecuat ia generala g(x, y) = 0 (gura 7).
Fig. 7
Presupunem ca

d(, m) reprezinta o direct ie ortogonala pe axa de simetrie. Pe de alta parte,
axa de simetrie este diametrul conjugat direct iei

d(, m), deoarece cont ine mijloacele corzilor de
direct ie

d(, m), deci axa de simetrie are ecuat ia g
x
+ mg
y
= 0, daca vectorul normal la ea de
componente (a
12
+ma
22
, a
11
+ma
12
) este coliniar cu

d, adica
a
11
+a
12
m
=
a
12
+a
22
m
m
.
Prelucrand ultima ecuat ie, gasim ecuat ia care determina direct iile axelor
(a
11
a
22
)m +a
12
(m
2
2
) = 0.
Discut ie:
1) Daca ,= 0, atunci conica are un centru de simetrie M
0
(x
0
, y
0
), care este solut ia sistemului
linar g
x
= 0, g
y
= 0 si doua axe de simetrie de direct ii (
i
, m
i
), i = 1, 2. Ecuat ia unei axe este e
de forma
i
g
x
+ m
i
g
y
= 0, e de forma
x x
0
i
=
y y
0
m
i
.

In fapt, axele sunt diametri conjugat i
ntre ei.
Intersect iile dintre axe si conica se numesc varfuri.
2) Fie = 0 si ,= 0, deci conica este o parabola. Anterior am vazut ca direct ia axei
parabolei este (a
12
, a
11
) sau (a
22
, a
12
). Direct ia parpendiculara pe axa este (a
11
, a
12
) sau
(a
21
, a
22
). De aici rezulta ca ecuat ia axei parabolei este
a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0 sau a
21
g
x
+a
22
g
y
= 0
(diamtru conjugat cu direct ia (a
11
, a
12
) sau (a
21
, a
22
)).
Intersect ia dintre axa si parabola se numeste varf.
68
1. Sa se reduca ecuat ia 3x
2
4xy 2x +4y 3 = 0 la forma canonica si sa se construiasca conica
corespunzatoare.
Solut ie. Matricea formei patratice 3x
2
4xy este
_
3 2
2 0
_
. Ecuat ia caracteristica a
acestei matrice,
3 2
2
= 0 sau
2
3 4 = 0, are radacinile
1
= 1 si
2
= 4.
Coordonatele (u
1
, v
1
) ale vectorului propriu corespunzator lui
1
= 1 constituie solut ia sis-
temului
_
4u
1
2v
1
= 0
2u
1
+v
1
= 0,
adica (k, 2k), k R 0. Prin normalizare obt inem versorul propriu e
1
=
_
1
5
,
2
5
_
. Analog,
pentru
2
= 4, gasim e
2
=
_
2
5
,
1
5
_
.
Matricea R =
_
_
_
_
1
5
2
5
2
5

1
5
_
_
_
_
reprezinta o simetrie deoarece det R = 1. Pentru a nlocui
matricea R cu matricea unei rotat ii, folosim unul dintre urmatoarele procedee:
1) Renumerotam
1
t
=
2
,
2
t
=
1
si corespunzator, e
1
t
= e
2
, e
2
t
= e
1
. Rotat ia
_
x
y
_
=
_
_
_
_
2
5
1
5
2
5
_
_
_
_
_
x
t
y
t
_
sau
_
_
x =
1
5
(2x
t
+y
t
)
y =
1
5
(x
t
+ 2y
t
)
conduce la 4x
t
2
y
t
2
5
x
t
+
6
5
y
t
3 = 0. Realizand patrate perfecte, fort and factorii comuni
4 si 1, transcriem ecuat ia n forma echivalenta
4
_
x
t
5
_
2
_
y
t
5
_
2
2 = 0.
Efectuand translat ia sistemului x
t
Oy
t
n punctul C
1
_
1
5
,
3
5
_
, data de
x
t
= x
tt
+
1
5
si y
t
= y
tt
+
3
5
,
obt inem ecuat ia canonica a hiperbolei
x
tt2
1/2

y
tt2
2
1 = 0. Varfurile acestei hiperbole se aa pe
axa C
1
x
tt
.
69
Fig. 8
Pentru construct ie efectuam o rotat ie a sistemului de axe xOy. Noile axe de coordonate Ox
t
si
Oy
t
au direct iile versorilor e
1
t
, respectiv e
2
t
. Reperul x
t
Oy
t
este translatat n punctul C
1
(g. 8).
2) Convenim sa utilizam versorii e
1
= e
1
si e
2
= e
2
. Rotat ia
_
x
y
_
=
_
_
_
_
5
2
5

1
5
_
_
_
_
_
x
1
y
1
_
conduce la ecuat ia
x
2
1
+ 4y
2
1

6
5
x
1
5
y
1
3 = 0.
Direct iile axelor de coordonate Ox
1
si Oy
1
sunt determinate de versorii e
1
, respectiv e
2
. Sistemul
rotit este translatat n C
2
_
5
,
1
5
_
, folosind formulele
x
1
= x
2
+
3
5
si y
1
= y
2
5
.
Hiperbola are varfurile pe axa C
2
y
2
, iar ecuat ia canonica a hiperbolei raportata la sistemul canonic
x
2
C
2
y
2
(g. 9) este:
x
2
2
2

y
2
2
1/2
+ 1 = 0.
70
Fig. 9
2. Sa se stabileasca natura si genul conicei
: 9x
2
6xy +y
2
+ 20x = 0.
Sa se reduca ecuat ia lui la forma canonica folosind metoda roto-translat iei si sa se construiasca
conica .
Solut ie. Calculam invariant ii:
=
9 3 10
3 1 0
10 0 0
= 100, =
9 3
3 1
= 0,
de unde rezulta ca este o parabola. Avand a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al carei unghi este
solut ia ecuat iei
(a
11
a
22
) sin2 2a
12
cos 2 = 0,
adica 4 sin2 + 3 cos 2 = 0. Aceasta ecuat ie devine 3tg
2
8tg 3 = 0, deci tg 3,
1
3
.
Alegem tg = 3 (aceasta valoare se obt ine si folosind formula tg =
a
11
a
12
= 3). Nu ne
intereseaza solut ia , ci valorile sin =
3
10
si cos =
1
10
. Formulele care descriu rotat ia
sistemului xOy sunt
x =
1
10
(x
t
3y
t
) si y =
1
10
(3x
t
+y
t
).
Fat a de sistemul rotit x
t
Oy
t
, ecuat ia conicei este
y
t
2
+
2
10
x
t
10
y
t
= 0.
Completam patratele si obt inem
_
y
t
10
_
2
=
9
10

2
10
x
t
. Efectuam translat ia x
t
= x
tt
,
71
y
t
= y
tt
+
3
10
si gasim ecuat ia canonica a parabolei y
tt
2
=
2
10
x
tt
+
9
10
(g. 10).
Fig. 10 Fig. 11
Pentru tg =
1
3
obt inem
sin =
1
10
si cos =
3
10
.
Utilizand rotat ia
x =
1
10
(3x
t
y
t
), y =
1
10
(x
t
3y
t
),
ecuat ia conicei devine
x
t
2
10
x
t
+
2
10
y
t
= 0.
Completam patratele, efectuam translat ia
x
t
= x
tt
+
3
10
, y
t
= y
tt
si gasim ecuat ia canonica a parabolei (gura 11),
x
tt
2
=
2
10
y
tt
+
9
10
.
3. Se da conica : x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0. Aat i:
a) polara relativa la A(1, 2) si tangentele duse din A la conica.
b) diametrul conjugat cu v =
i 2
j si tangentele de direct ie v la conica.

c) tangenta dusa n punctul B(1, 1) la conica.
Solut ie. a) Ecuat ia polarei punctului An raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuat iei
conicei cu coordonatele punctului A(1, 2); obt inem
pol,A
: 1 x 2
1
2
(x 2 + 1 y) + 3 2y 4
1
2
(x + 1) + 6
1
2
(y + 2) 4 = 0 y =
3
8
x.
72
Intersect ia dintre polara si conic a este data de
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
y = 3x/8

_
43x
2
112x 256 = 0
y = 3x/8,
deci de punctele T
1,2
(
568
221
43
,
213
221
43
). Atunci cele doua tangente au ecuat iile
1,2
: y 2 = (x 1)
65 3
221
13 8
221
.
b) Diametrul conicei conjugat cu direct ia v =
i 2
j (1, 2) este dat de ecuat ia
conj, v
: 1 (2x 2y 4) + (2)(2x + 6y + 6) = 0 3x 7y 8 = 0.
Daca ducem tangentele de direct ie v (1, 2) la conica, atunci punctele de tangent a A, B le
aam rezolvand sistemul
A, B =
conj
:
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
3x 7y 8 = 0

_
x = (7y + 8)/3
y
2
+y 2 = 0
,
de unde rezulta A(2, 2) si B(5, 1).

In concluzie, ecuat iile tangentelor de direct ie v la conica
sunt respectiv
1
:
x + 2
1
=
y + 2
2
2x +y + 6 = 0
2
:
x 5
1
=
y 1
2
2x +y 11 = 0.
c) Tangenta dusa prin punctul B(1, 1) la conica are ecuat ia obt inuta prin dedublare cu
coordonatele punctului B,
tg,B
: 1 x (x +y) + 3 y 2(x + 1) + 3(y + 1) 4 = 0
sau echivalent 2x 5y + 3 = 0.
1. Sub inuent a unei fort e, punctul material M se misca pe cercul
x
2
+y
2
6x + 4y + 9 = 0.
Act iunea fort ei se ntrerupe n momentul n care M a ajuns n pozit ia (1, 2). Sa se determine
traiectoria pe care o va urma mai departe punctul material.
2. Se dau conicele:
1
: x
2
2xy + 2y
2
4x 6y + 3 = 0;
2
: x
2
2xy y
2
4x 6y + 3 = 0;
3
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 2x + 2y 4 = 0.
Pentru ecare conica, sa se calculeze invariant ii metrici si coordonatele centrului. Sa se gaseasca
ecuat ia conicei redusa la centru.
73
3. Sa se reduca ecuat iile:
5x
2
4xy + 2y
2
16x + 4y 22 = 0;
11x
2
24xy + 4y
2
+ 2x + 16y + 11 = 0;
x
2
2xy +y
2
4y + 6 = 0
la forma canonica si sa se construiasca conicele corespunzatoare.
4. Sa se stabileasca pozit ia dreptei D fat a de conica n cazurile:
a) D: 5x y 5 = 0; : x
2
2xy 3y
2
4x 6y + 3 = 0;
b) D: x = 3 +t, y = 1 + 2t; : x
2
2xy 2y
2
+ 7x + 6y + 132 = 0;
c) D: x = 1 + 8t, y = 1 + 7t; : x
2
+ 2xy 4y
2
+ 3x 2y = 0.
5. Sa se scrie coordonatele polului axei Ox fat a de conica
: x
2
2y
2
3x 7y + 1 = 0.
6. Sa se scrie ecuat ia diametrului conjugat:
a) axei Ox; b) axei Oy; c) direct iei

d(1, 3)
pentru conica 9x
2
+6xy +y
2
5x7y 4 = 0. Sa se scrie ecuat ia axei de simetrie a acestei conice.
7. Sa se determine centrul, axele si varfurile conicei
: 16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 4x 22y 5 = 0.
74
Capitolul 5
Cuadrice
5.1 Sfera
Fie E
3
un spat iu punctual euclidian real tridimensional raportat la un reper cartezian O; , ,
k
si punctele M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 2. Reamintim expresia distant ei,
d(M
1
, M
2
) =
_
(x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
.
Pe de alta parte, funct ia radical nu este diferent iabila peste tot. Acest defect se elimina prin
ridicarea la patrat si utilizarea funct iei polinomiale.
Fie C(x
0
, y
0
, z
0
) un punct xat si r un numar real strict pozitiv xat. Sfera S de centru C si
raza r este mult imea punctelor M(x, y, z) cu proprietatea d(C, M) = r (gura 1).
Fig. 1
Teorema 39. Punctul M(x, y, z) apart ine sferei S de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r daca si numai
daca
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
Demonstrat ie. M S daca si numai daca d(C, M) = r. Echivalent,
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
Astfel avem
S =
_
M(x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
_
75
76
sau mai scurt,
S: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
Ecuat ia
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
, (x, y, z) R
3
,
se numeste ecuat ia carteziana implicita a sferei S de centru (x
0
, y
0
, z
0
) si raza r. Aceasta ecuat ie
este echivalenta cu trei ecuat ii parametrice n R
3
(gura 2):
_
_
_
x = x
0
+r sinucos v
y = y
0
+r sinusinv
z = z
0
+r cos u, u [0, ], v [0, 2] parametri,
sau cu ecuat ia vectoriala n V
3
,
r = r
0
+r(sinucos v + sinusinv + cos u
k).
Fig. 2
Se observa ca (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
este un polinom de gradul doi n x, y si z,
termenul de gradul 2 ind x
2
+y
2
+z
2
. Aceasta observat ie sugereaza sa cercetam mult imea din
R
3
descrisa de o ecuat ie de forma
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0.
Cum ecuat ia lui se transcrie
(x +a)
2
+ (y +b)
2
+ (z +c)
2
= , = a
2
+b
2
+c
2
d,
rezulta:
1) daca > 0, atunci este o sfera cu centrul n x
0
= a, y
0
= b, z
0
= c si de raza r =

;
2) daca = 0, atunci = (a, b, c);
3) daca < 0, atunci = .
Ecuat ia
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0, a
2
+b
2
+c
2
d > 0, (x, y, z) R
3
,
se numeste ecuat ia carteziana generala a sferei.
77
Sfera este o suprafat a particulara. Ca submult ime a lui R
3
, sfera este o mult ime marginita
si nchisa, deci compacta. Ea are proprietatea ca separa spat iul n doua submult imi disjuncte:
interiorul lui S, notat intS si exteriorul lui S, notat extS (gura 3).
Fig. 3
Acestea pot descrise cu ajutorul funct iei polinom
f: R
3
R, f(x, y, z) = (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
r
2
,
unde (x
0
, y
0
, z
0
) este un punct xat, iar r > 0 este xat.

Intr-adevar,
intS =
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) < 0
_
si extS =
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) > 0
_
.
Teorema 40. 1) Mult imea intS este convexa.
2) M
1
intS si M
2
extS, segmentul [M
1
M
2
] intersecteaza pe S.
Demonstrat ie. Fara a scadea generalitatea, putem presupune x
0
= y
0
= z
0
= 0. Fie M
i
(x
i
, y
i
, z
i
),
i = 1, 2, doua puncte din spat iu. Segmentul [M
1
M
2
] este caracterizat prin ecuat iile parametrice
x = (1 t)x
1
+tx
2
, y = (1 t)y
1
+ty
2
, z = (1 t)z
1
+tz
2
, t [0, 1].
1) Daca M
1
, M
2
intS, adica f(x
i
, y
i
, z
i
) = x
2
i
+y
2
i
+z
2
i
r
2
< 0, i = 1, 2, atunci
f(x, y, z) = f[(1 t)x
1
+tx
2
, (1 t)y
1
+ty
2
, (1 t)z
1
+tz
2
]
= [(1 t)x
1
+tx
2
]
2
+ [(1 t)y
1
+ty
2
]
2
+ [(1 t)z
1
+tz
2
]
2
r
2
(1 t)f(x
1
, y
1
, z
1
) +tf(x
2
, y
2
, z
2
) < 0, t [0, 1].
Cu alte cuvinte, [M
1
M
2
] intS.
2) Fie M
1
intS, adica f(x
1
, y
1
, z
1
) < 0 si M
2
extS, adica f(x
2
, y
2
, z
2
) > 0. Rezulta funct ia
denita prin
(t) = f[(1 t)x
1
+tx
2
, (1 t)y
1
+ty
2
, (1 t)z
1
+tz
2
]
= [(1 t)x
1
+tx
2
]
2
+ [(1 t)y
1
+ty
2
]
2
+ [(1 t)z
1
+tz
2
]
2
r
2
, t [0, 1],
cu proprietat ile
(0) = f(x
1
, y
1
, z
1
) < 0 si (1) = f(x
2
, y
2
, z
2
) > 0.
Deoarece este o funct ie continua, exista o valoare t
0
[0, 1] astfel ncat
0 = (t
0
) = [(1 t
0
)x
1
+t
0
x
2
]
2
+ [(1 t
0
)y
1
+t
0
y
2
]
2
+ [(1 t
0
)z
1
+t
0
z
2
]
2
,
78
deci
_
(1 t
0
)x
1
+t
0
x
2
, (1 t
0
)y
1
+t
0
y
2
, (1 t
0
)z
1
+t
0
z
2
_
S.
Numim plan tangent la sfera n punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) locul geometric al tuturor dreptelor
tangente la sfera n punctul M
1
(gura 4). Sfera este o suprafat a neteda n sensul ca n ecare
punct al sau exista planul tangent.
Fig. 4
Ecuat ia planului tangent n punctul M
1
S se obt ine prin dedublarea ecuat iei sferei, adica
(x x
0
)(x
1
x
0
) + (y y
0
)(y
1
y
0
) + (z z
0
)(z
1
z
0
) r
2
= 0
sau
xx
1
+yy
1
+zz
1
+a(x +x
1
) +b(y +y
1
) +c(z +z
1
) +d = 0.
5.2 Elipsoidul
O suprafat a n R
3
este o submult ime a lui R
3
, neteda si cu doua dimensiuni.

Intrucat la acest
nivel de explicat ii nu dispunem nca de aparatul matematic care descrie netezimea si bidimensio-
nalitatea, n sect iunile 2-7 ne mult umim cu descrierea unor suprafet e particulare folosind ecuat ii
de gradul doi n necunoscutele (x, y, z). Asemenea suprafet e au denumirea generica de cuadrice
(vezi sect iunea 7).
Denit ie 41. Suprafat a R
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0, a, b, c > 0,
se numeste elipsoid.
Forma elipsoidului se obt ine analizandu-i simetriile si intersect iile cu axele de coordonate si cu
plane paralele cu planele de coordonate.
Se observa ca schimband pe rand pe x n x, pe y n y si pe z n z, ecuat ia elipsoidului
nu se schimba. Prin urmare elipsoidul este simetric fat a de planele de coordonate, numite din
acest motiv plane principale ale elipsoidului. Suprafat a este simetrica si n raport cu axele de
79
coordonate care se numesc axele suprafet ei, deoarece schimbarile tripletului (x, y, z) n (x, y, z),
(x, y, z), respectiv (x, y, z), nu modica ecuat ia elipsoidului. Rezulta ca originea este centru
de simetrie. Originea se numeste centrul elipsoidului. Punctele n care axele nt eapa suprafat a se
numesc varfuri.
Numerele a, b si c se numesc semiaxe. Intersect iile dintre planele de coordonate si elipsoid sunt
urmatoarele elipse:
(1)
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
z = 0;
(2)
_
_
_
x
2
a
2
+
z
2
c
2
1 = 0
y = 0;
(3)
_
_
_
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0
x = 0.
Fig. 5 Fig. 6
Intersectand elipsoidul cu plane paralele cu xOy, obt inem elipsele (gura 6)
(4)
_
_
x
2
a
2
c
2
(c
2
k
2
)
+
y
2
b
2
c
2
(c
2
k
2
)
1 = 0
z = k, k [c, c],
care sunt asemenea cu elipsa (1). Rezulta ca elipsoidul are alura din gurile 5 si 6.
Teorema 42. Elipsoidul este o mult ime marginita si nchisa (deci compacta) n spat iu.
Demonstrat ie. Din ecuat ia elipsoidului rezulta
x
2
a
2
1,
y
2
b
2
1,
z
2
c
2
1
sau
a x a, b y b, c z c.
Astfel, toate punctele elipsoidului sunt cuprinse n interiorul unui paralelipiped cu laturile de
lungimi nite. Se observa ca n cazul cand a = b sau b = c sau c = a, se obt ine elipsoidul de rotat ie
(generat prin rotirea unei elipse n jurul unei axe).
Elipsoidul este o mult ime nchisa n spat iu deoarece 1 este o mult ime nchisa n R, =
g
1
(1), iar
g: R
3
R, g(x, y, z) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
este o funct ie continua (teorema de analiza matematica).
80
Teorema 43. Intersect ia dintre un elipsoid si un plan arbitrar este o elipsa, un punct sau mult imea
vida.
Demonstrat ie. Intersect ia dintre un elipsoid si un plan este o curba de ordinul al doilea (conica).
Deoarece elipsoidul este o mult ime compacta (nchisa si marginita), intersect ia trebuie sa e
marginita. Singurele conice marginite sunt elipsa, un punct si mult imea vida.
Elipsoidul este utilizat ca suprafat a de referint a n mecanica (elipsoidul de inert ie), geodezie,
topograe (pentru masuratori) si medicina (dispozitivul de distrus calculii renali, unde semnalul
de nalta frecvent a emis dintr-un focar converge n celalalt focar, unde se aa piatra), etc.
5.3 Hiperboloizii
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0, a, b, c > 0,
se numeste hiperboloid cu o panza.
Aceasta suprafat a particulara are aceleasi simetrii cu elipsoidul. Intersect iile hiperboloidului
cu o panza cu planele x = 0 si y = 0 sunt hiperbolele
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
x = 0
si
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
1 = 0
y = 0.
Intersect iile acestei suprafet e cu planele z = k sunt elipse reale asemenea, oricare ar k R.
Rezulta alura din gura 7.
Fig. 7
Se observa ca hiperbolodiul cu o panza este o mult ime nemarginita (cont ine o hiperbola) si
nchisa n R
3
(vezi teoria submult imilor din R
3
).
81
Hiperboloidul cu o panza este folosit n construct ii industriale ca model pentru turnuri de
racire, cosuri de fum etc., deoarece poate realizat din elemente rectilinii mbinate convenabil unei
ecient e maxime, ind o suprafat a dublu riglata (vezi sect iunea 6). Tot datorita acestei proprietat i,
exista modele pentru transmisia rotat iilor ntre doi arbori necoliniari realizat i cu ajutorul a doi
hiperboloizi de rotat ie cu o panza (rot i dint ate hiperbolice).
Suprafat a R
3
de ecuat ie
conas
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0 (5.1)
se numeste conul asimptot al hiperboloidului cu o panza, denumire care decurge din forma acestei
suprafet e n raport cu forma hiperboloidului cu o panza (gura 7). Conul este des folosit n tehnica.
De exemplu, pentru transmiterea miscarii de rotat ie ntre doi arbori (axe) necoliniari se pot folosi
doua conuri de rotat ie, realizand rot i dint ate conice.
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0, a, b, c > 0,
se numeste hiperboloid cu doua panze.
Aceasta suprafat a are aceleasi simetrii ca si hiperboloidul cu o panza. Are numai doua varfuri
situate pe axa Oz. Intersect iile hiperboloidului cu doua panze cu planele x = 0 si y = 0 sunt
hiperbolele
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
x = 0
si
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
y = 0.
Observam ca n regiunea c < z < c nu avem puncte ale hiperboloidului cu doua panze.
Intersect ia suprafet ei cu planele z = k, [k[ c, da elipsele asemenea
_
_
x
2
a
2
c
2
(k
2
c
2
)
+
y
2
b
2
c
2
(k
2
c
2
)
1 = 0
z = k.
Hiperboloidul cu doua panze este schit at n gura 8. Hiperboloidul cu doua panze este o
mult ime nemarginita si nchisa n R
3
.
82
Fig. 8
Suprafat a R
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0, descrisa de ecuat ia (??) se mai numeste si
conul asimptot al hiperboloidului cu doua panze (gura 8).
83
5.4 Paraboloizii
3
de ecuat ie
z =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, a, b > 0,
se numeste paraboloid eliptic.
Planele de simetrie x = 0 si y = 0 se numesc plane principale. Oz este axa de simetrie (axa
principala) si nt eapa suprafat an origine. Acest punct se numeste varf. Intersect iile paraboloidului
eliptic cu planele x = 0 si y = 0 sunt parabolele
_
_
_
z =
y
2
b
2
x = 0
si
_
_
_
z =
x
2
a
2
y = 0,
ceea ce denota ca paraboloidul eliptic este o suprafat a nemarginita. Evident, suprafat a exista
numai pentru z 0. Daca taiem cu planele z = k > 0, atunci se obt in elipsele
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= k
z = k.
Folosind rezultatele de mai sus, obt inem alura din gura 9.
Fig. 9
Pentru a = b obt inem paraboloidul de rotat ie (generat prin rotat ia unei parabole n jurul axei
sale). Paraboloidul eliptic este o mult ime nemarginita si nchisa n R
3
. Paraboloidul eliptic este
folosit n industria de confect ii drept model pentru calapoade de caciuli de iarna, dat ind faptul
ca acest model asigura mularea caciulii pe cap. De asemenea, paraboloidul de rotat ie este utilizat
n proiectarea antenelor parabolice, reectoarelor si stat iilor de captare a energiei solare.
Denit ie 47. Suprafat a de ecuat ie
z =
x
2
a
2

y
2
b
2
se numeste paraboloid hiperbolic sau sa.
84
Aceasta suprafat a are aceleasi simetrii ca si paraboloidul eliptic. Originea este varf al suprafet ei.
Intersect ia suprafet ei cu planul x = 0 da parabola
_
_
_
z =
y
2
b
2
x = 0,
care are concavitatea nspre sensul negativ al axei Oz, ntrucat n mod necesar z 0. Intersect ia
suprafet ei cu planul y = 0 da parabola
_
_
_
z =
x
2
a
2
y = 0,
care are axa de simetrie Oz si este dirijata n sensul pozitiv al acestei axe.
Intersectand saua cu planele z = k > 0, se obt in hiperbolele
_
_
_
x
2
a
2

y
2
b
2
= k
z = k,
care au axa transversa paralela cu Ox.
Intersectand saua cu planele z = k < 0, se obt in hiperbolele
_
_
_
x
2
a
2

y
2
b
2
= k
z = k.
Rezulta ca saua are forma din gura 10. Ca mult ime, n R
3
, saua este nemarginita si nchisa.
Saua (paraboloidul hiperbolic) este folosita n construct ii industriale ca model pentru acoperisuri
ntrucat aceasta suprafat a se poate realiza din elemente rectilinii asezate convenabil unei ecient e
maxime, ind o suprafat a dublu riglata (sect iunea 6).
Fig. 10
5.5 Cilindri, perechi de plane etc.
In acest paragraf completam lista cuadricelor denite prin ecuat ii canonice, lasand ca exercit iu
studiul ecarei suprafet e n parte.
85
Cuadrica de ecuat ie
x
2
+y
2
a
2
= 0
se numeste cilindru circular.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
se numeste cilindru eliptic (gura 11).
Fig. 11 Fig. 12 Fig. 13
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0
se numeste cilindru hiperbolic (gura 12).
y
2
= 2px
se numeste cilindru parabolic (gura 13).
Alte tipuri de cuadrice:
pereche de plane concurente,
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0;
pereche de plane paralele, x
2
a
2
= 0;
pereche de plane confundate, x
2
= 0;
dreapta,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0;
punct,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0;
mult ime vida,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0 sau
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0 sau x
2
+a
2
= 0, (a ,= 0).
86
5.6 Generatoare rectilinii
Exista mai multe moduri de a genera o cuadrica. De exemplu cilindrul circular, cilindrul eliptic,
cilindrul hiperbolic, cilindrul parabolic, conul, hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic
pot generate prin miscarea unei drepte. Elipsoidul si hiperboloizii pot generat i prin familii de
elipse. Paraboloizii sunt generat i de o familie de parabole paralele, cu varfurile pe o parabola xa
situata ntr-un plan perpendicular pe planul parabolei mobile etc.
Denit ie 48. O cuadrica care poate generata prin miscarea unei drepte D care se sprijina pe
o curba C se numeste cuadrica riglata.
Dreapta D se numeste generatoarea rectilinie a cuadricei riglate, iar curba C se numeste curba
directoare.
Curba directoare poate eliminata din denit ia cuadricei riglate.

Intr-adevar, o cuadrica este
riglata daca si numai daca prin ecare punct al sau trece cel put in o dreapta cont inuta n cuadrica.
O cuadrica se numeste dublu riglata daca prin ecare punct al sau trec doua drepte distincte
cont inute n cuadrica.
Teorema 49. Hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Demonstrat ie. Hiperboloidul cu o panza
1
are ecuat ia
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0.
Deoarece aceasta ecuat ie se transcrie
_
x
a

z
c
__
x
a
+
z
c
_
=
_
1
y
b
__
1 +
y
b
_
,
familiile de drepte:
D
:
_
_
x
a
+
z
c
=
_
1 +
y
b
_
_
x
a

z
c
_
= 1
y
b
;
D
:
_
_
x
a

z
c
= 0
1 +
y
b
= 0;
D
:
_
_
x
a
+
z
c
=
_
1
y
b
_
_
x
a

z
c
_
= 1 +
y
b
;
D
:
_
_
x
a

z
c
= 0
1
y
b
= 0
sunt incluse n hiperboloidul cu o panza si
1
=
_
R
D
=
_
R
D
.
Cu alte cuvinte, familiile precedente de drepte sunt generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu
o panza (gura 14).
87
Fig. 14
Daca generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o panza sunt translatate paralel n origine,
atunci obt inem generatoarele rectilinii ale conului
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0.
Evident, conul este o suprafat a simplu riglata.
Analog, paraboloidul hiperbolic
2
: z =
x
2
a
2

y
2
b
2
poate generat de doua familii de drepte. Pentru a gasi aceste familii de drepte, transcriem ecuat ia
paraboloidului hiperbolic n forma
z =
_
x
a

y
b
__
x
a
+
y
b
_
.
De aici rezulta ca familiile de drepte:
D
:
_
_
x
a
+
y
b
= z
_
x
a

y
b
_
= 1;
D
:
_
_
_
x
a

y
b
= 0
z = 0;
D
:
_
_
x
a

y
b
= z
_
x
a
+
y
b
_
= 1;
D
:
_
_
_
x
a
+
y
b
= 0
z = 0
sunt incluse n paraboloidul hiperbolic si
2
=
_
R\0]
D
=
_
R\0]
D
.
Teorema 50. Cele doua familii de generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza sau ale
paraboloidului hiperbolic au urmatoarele proprietat i:
Hiperboloidul cu o panza
1) orice doua drepte din aceeasi familie sunt necoplanare;
2) o dreapta din familia D
si o dreapta din familia D
sunt coplanare;
3) oricare trei drepte din aceeasi familie nu sunt paralele cu acelasi plan;
88
Paraboloidul hiperbolic
1) orice doua drepte din aceeasi familie sunt necoplanare;
2) o dreapta din familia D
si o dreapta din familia D
sunt concurente;
3) oricare trei drepte din aceeasi familie sunt paralele cu acelasi plan.
In general, o suprafat a generata prin miscarea unei drepte D care se sprijina pe o curba C se
numeste suprafat a riglata. Daca generatoarea D are ecuat iile parametrice
_
_
_
x = x
0
+v
y = y
0
+vm
z = z
0
+vn, v R,
atunci suprafat a riglata are ecuat ii parametrice de gradul 1 n v, adica
_
_
_
x = x
0
(u) +v(u)
y = y
0
(u) +vm(u)
z = z
0
(u) +vn(u), (u, v) I R,
unde I este un interval din R.
Teorema 51. Orice suprafat a dublu riglata este un plan, un hiperboloid cu o panza sau un
paraboloid hiperbolic.
Demonstrat ie. O suprafat a riglata este dublu riglata daca si numai daca ecuat iile ei parametrice
sunt ecuat ii de gradul 1 n v si de gradul 1 n u, adica
_
_
_
x = a
0
+a
1
u +v(
0
+
1
u)
y = b
0
+b
1
u +v(m
0
+m
1
u)
z = c
0
+c
1
u +v(n
0
+n
1
u), (u, v) R
2
.
Notam
=
a
1

0

1
b
1
m
0
m
1
c
1
n
0
n
1
.
Daca = 0, atunci exista numerele reale , si astfel ncat
(x a
0
) +(y b
0
) +(z c
0
) = 0
si astfel suprafat a dublu riglata este un plan (suprafat a riglata ntr-o innitate de feluri).
Daca ,= 0, atunci prin eliminarea lui u si v obt inem o ecuat ie de gradul doi n (x, y, z).
In acest caz, suprafat a dublu riglat a este o cuadrica si singurele cuadrice dublu riglate sunt cele
ment ionate n teorema.
5.7 Cuadrice descrise prin ecuat ia generala
Cuadricele sunt guri (suprafet e) n spat iu. Descrierea analitica a acestor guri reclama identi-
carea spat iului punctual tridimensional E
3
cu mult imea R
3
, utilizand reperul cartezian O; , ,
k.
Modelul R
3
permite descrierea gurilor cu ajutorul ecuat iilor si inecuat iilor asociate unor funct ii.
Fie forma patratica ana g: R
3
R
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz
+2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
,
cu a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0.
89
Denit ie 52. Mult imea de nivel constant zero
=
_
M(x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, g(x, y, z) = 0
_
,
se numeste cuadrica sau suprafat a algebrica de ordinul al doilea. Se noteaza
: g(x, y, z) = 0.
Din punct de vedere topologic, cuadricele sunt mult imi nchise n spat iu deoarece 0 este
o mult ime nchisa n R, = g
1
(0) si g: R
3
R este o funct ie continua (teorema de analiza
matematica).
Prin trecerea de la reperul cartezian O; , ,
k la un reper cartezian adecvat orientat pozitiv

O
t
;
t
,
t
,
k
t
(numit reper canonic sau natural) fat a de care ecuat ia g(x, y, z) = 0 sa aiba forma cea
mai simpla posibila (numita ecuat ia redusa sau canonica), se dovedeste ca este congruenta cu una
dintre mult imile: sfera, elipsoid, hiperboloid cu o panza, hiperboloid cu doua panze, paraboloid
hiperbolic, con, cilindru circular, cilindru eliptic, cilindru hiperbolic, cilindru parabolic, pereche
de plane secante, pereche de plane paralele, pereche de plane confundate, dreapta, mult ime care
cont ine un singur punct, mult ime vida.
Fat a de roto-translat ii, ecuat ia g(x, y, z) = 0 are urmatorii invariant i:
= det

A, = det A, J =
a
11
a
12
a
21
a
22
a
11
a
13
a
31
a
33
a
22
a
23
a
32
a
33
, I = trA,
unde
A =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
10
a
21
a
22
a
23
a
20
a
31
a
32
a
33
a
30
a
01
a
02
a
03
a
00
_
_
_
_
si A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
,
cu a
ij
= a
ji
, i ,= j, i, j = 0, 3.
Acesti invariant i sunt folosit i pentru clasicarea cuadricelor. De exemplu, determinantul
descrie natura cuadricei:
daca = 0, atunci cuadrica se numeste degenerata (reuniune de doua plane);
daca ,= 0, atunci cuadrica se numeste nedegenerata.
Dintre cuadricele nevide, sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii sunt cuadrice nedegene-
rate, iar conul, cilindrii si perechile de plane sunt cuadrice degenerate.
Sfera este o cuadrica pentru care a
11
= a
22
= a
33
= m ,= 0, a
12
= a
13
= a
23
= 0 si
=
_
a
10
m
_
2
+
_
a
20
m
_
2
+
_
a
30
m
_
2
a
00
m
> 0.
Centru sferei este punctul
_
a
10
m
,
a
20
m
,
a
30
m
_
si raza sferei este numarul r =

.
90
Centrul unei cuadrice
Analog cu conicele, centrul de simetrie al unei cuadrice este punct critic al funct iei g, adica
solut ia sistemului liniar
_
_
1
2
g
x
= a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
10
= 0
1
2
g
y
= a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
20
= 0
1
2
g
z
= a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
30
= 0.
Pot interveni urmatoarele situat ii:
1) Daca det A = ,= 0, atunci sistemul liniar precedent este compatibil unic determinat.
Prin urmare, cuadrica admite un singur centru de simetrie la distant a nita. Este cazul sferei,
elipsoidului, hiperboloidului cu o panza, hiperboloidului cu doua panze si conului.
2) Daca
= 0,
a
11
a
12
a
12
a
22
,= 0
si unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul, atunci sistemul este incompatibil. Cele
trei plane reprezentate de cele trei ecuat ii formeaza o prisma triunghiulara. Este cazul paraboloidu-
lui eliptic si paraboloidului hiperbolic.
3) Daca
= 0,
a
11
a
12
a
12
a
22
,= 0
si unicul determinant caracteristic este nul, sistemul linar este compatibil simplu nedeterminat.
Cele trei plane reprezentate de cele trei ecuat ii din sistem se intersecteaza dupa o dreapta
numita dreapta de centre. Este cazul cilindrilor circulari, eliptici si hiperbolici.
4) Daca = 0 si rangul sistemului este 1, iar cei doi determinant i caracteristici nu sunt nuli,
sistemul este incompatibil. Planele sunt paralele. Este cazul cilindrului parabolic.
5) Daca = 0, rangul sistemului este 1 si cei doi determinant i caracteristici sunt nuli, atunci
sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Cele trei plane sunt confundate. Cuadrica are un
plan de centre. Este cazul planelor paralele distincte sau confundate.
Exemplu. Fie cuadrica , care cont ine punctele A(1, 2, 3), B(1, 1, 1), axa Oy si cercul
care are centrul n C(0, 0, 3) si este tangent axei Ox n origine.
Sa se scrie ecuat ia cuadricei , sa se calculeze invariant ii ei si coordonatele centrului.
Solut ie. Cercul se aa n planul xOz si are ecuat iile x
2
+z
2
6z = 0, y = 0. Ecuat ia cuadricei
este de forma
x
2
+z
2
6z +y(x +y +z +) = 0,
ntrucat intersect ia acestei suprafet e cu planul xOz este cercul .
Deoarece cuadrica cont ine axa Oy, ecuat ia ei devine identitate pentru x = 0 si z = 0, de
unde rezulta = = 0.
Condit iile A si B sunt echivalente cu sistemul
_
3 = 4
+ = 8,
deci = 7 si = 1.

In
concluzie,
: x
2
+z
2
+ 7xy +yz 6z = 0.
91
Invariant ii cuadricei sunt
= det
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
7
2
0 0
7
2
0
1
2
0
0
1
2
1 3
0 0 3 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
441
4
(cuadrica nedegenerata),
=
25
2
(cuadrica cu centru), J =
23
2
si I = 2.
Centrul de coordonate
_
21
50
,
3
25
,
147
50
_
reprezinta solut ia sistemului
_
_
_
2x + 7y = 0
7x +z = 0
2z +y 6 = 0.
5.8 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice
Pentru stabilirea ecuat iei canonice a unei cuadrice se poate proceda astfel:
a) daca a
12
= a
13
= a
23
= 0, se face o translat ie si eventual o rotat ie;
b) daca cel put in unul dintre numerele a
12
, a
13
si a
23
este nenul, atunci tipul cuadricei de
ecuat ie
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz + 2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0
este determinat de forma patratica
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz.
Matricea simetrica atasata acestei forme patratice este
_
_
a
11
a
12
a
13
a
13
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
Pentru matricea A se determina valorile proprii
1
,
2
si
3
care sunt reale si vectorii proprii
corespunzatori care sunt sau se aranjeaza a ortogonali. Prin normare obt inem versorii e
1
, e
2
si e
3
.
Se noteaza cu R matricea formata cu coordonatele versorilor e
1
, e
2
si e
3
, asezate pe coloane. Avand
n vedere posibilitatea nlocuirii unuia dintre versorii e
1
, e
2
si e
3
prin opusul sau sau posibilitatea
renumerotarii valorilor proprii, putem presupune det R = 1.
Rotat ia
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
reduce forma patratica la expresia canonica
1
x
t
2
+
2
y
t
2
+
3
z
t
2
.
92
Direct iile noilor axe de coordonate sunt date de direct iile versorilor proprii e
1
, e
2
, respectiv e
3
.
In nal, daca este cazul, se face o translat ie.

Exemplu. Sa se reduca ecuat ia
z
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0
la forma canonica si sa se construiasca cuadrica corespunzatoare.
Solut ie. Matricea formei patratice x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz este
A =
_
_
1 3 1
3 1 1
1 1 5
_
_
.
Valorile proprii ale matricei A sunt solut iile ecuat iei caracteristice
1 3 1
3 1 1
1 1 5
= 0.
Obt inem valorile proprii reale si distincte
1
= 2, = 3 si
3
= 6. Vectorii proprii co-
respunzatori vor automat ortogonali, deoarece matricea A este simetrica si are valori proprii
distincte.
Coordonatele (u, v, w), ale vectorului propriu corespunzator valorii proprii , satisfac sistemul
_
_
_
(1 )u 3v +w = 0
3u + (1 )v w = 0
u v + (5 )w = 0.
Pentru
1
= 2, gasim vectorul propriu u = 1, v = 1 si w = 0. Normalizand, obt inem versorul
propriu
e
1
=
_
1
2
,
1
2
, 0
_
.
Pentru
2
= 3, deducem vectorul propriu (1, 1, 1) si prin normalizare obt inem versorul
e
2
=
_
3
,
1
3
,
1
3
_
.
Procedam analog pentru
3
= 6 si obt inem
e
3
=
_
1
6
,
1
6
,
2
6
_
.
Matricea ortogonala R ale carei coloane sunt formate din componentele versorilor proprii are
determinantul 1. Prin rotat ia
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
sau explicit
_
_
x =
1
2
x
t
3
y
t
+
1
6
z
t
y =
1
2
x
t
+
1
3
y
t
6
z
t
z =
1
3
y
t
+
2
6
z
t
,
93
ecuat ia carteziana generala devine
2x
t
2
+ 3y
t
2
+ 6z
t
2
+
4
2
x
t
36
6
z
t
+ 14 = 0.
Completam patratele perfecte n x
t
, y
t
si z
t
fort and factorii comuni 2, 3, 6 si obt inem
2
_
x
t
2
_
2
+ 3y
t
2
+ 6
_
z
t
6
_
2
+ 6 = 0.
Efectuam translat ia
x
t
=
1
2
+x
tt
, y
t
= y
tt
, z
t
=
3
6
+z
tt
si gasim ecuat ia canonica a hiperboloidului cu doua panze ale carei varfuri se aa pe axa absciselor
Cx
tt
(gura 15),
x
tt
2
3
+
y
tt
2
2
+
z
tt
2
1
+ 1 = 0.
Fig. 15
Observat ie. Cuadricele pot reprezentate grac utilizand pachete software care cont in module
de calcul simbolic, precum Mathematica
R
sau Maple
R
.
5.9 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan
Fie D o dreapta de ecuat ii
_
_
_
x = x
0
+t
y = y
0
+mt
z = z
0
+nt, t R
si o cuadrica de ecuat ie g(x, y, z) = 0. Intersect ia D corespunde radacinilor t
1
si t
2
ale
ecuat iei n R,
t
2
(, m, n) +t(g
x
0
+mg
y
0
+ng
z
0
) +g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, (5.2)
unde
(, m, n) = a
11
2
+a
22
m
2
+a
33
n
2
+ 2a
12
m+ 2a
13
n + 2a
23
mn,
94
iar g
x
0
= g
x
(x
0
, y
0
, z
0
) etc.
Discut ie:
1) Fie (, m, n) ,= 0.

In acest caz, ecuat ia (5.2) este o ecuat ie de gradul 2.
Daca q = (g
x
0
+mg
y
0
+ng
z
0
)
2
4(, m, n)g(x
0
, y
0
, z
0
) > 0, atunci ecuat ia are doua radacini
reale distincte, t
1
si t
2
. Astfel, dreapta D intersecteaza cuadrica n doua puncte, M
1
si M
2
.
Daca q = 0, atunci t
1
= t
2
. Corespunzator, D va intersecta pe n doua puncte confundate.
In acest caz, dreapta D se numeste tangenta la .

Daca q < 0, rezulta ca ecuat ia (5.2) nu are radacini, deci D nu intersecteaza pe (gura 16).
Fig. 16
2) Fie (, m, n) = 0. Ecuat ia (5.2) devine o ecuat ie de gradul ntai.
Daca g
x
0
+ mg
y
0
+ ng
z
0
,= 0, atunci exista o solut ie unica, deci D intersecteaza cuadrica
ntr-un singur punct.
Daca g
x
0
+ mg
y
0
+ ng
z
0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0, atunci ecuat ia (5.2) nu are solut ii.

In aceste
condit ii D nu intersecteaza cuadrica .
Daca g
x
0
+mg
y
0
+ng
z
0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, atunci (5.2) este o identitate si astfel D .
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct pentru care cel put in unul dintre numerele g
x
0
, g
y
0
si g
z
0
este
diferit de 0. Aceasta ipoteza este folosita implicit n teoremele care urmeaza.
Teorema 53. Dreapta D de parametri directori (, m, n) este tangenta la cuadrica n punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) daca si numai daca g
x
0
+mg
y
0
+ng
z
0
= 0.
Demonstrat ie. Intersect ia dintre dreapta
D:
_
_
_
x = x
0
+t
y = y
0
+mt
z = z
0
+nt, t R
si cuadrica corespunde la radacinile t
1
si t
2
ale ecuat iei (5.2).
Deoarece M
0
, avem g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0. Ecuat ia (5.2) va avea radacina dubla t = 0 daca si
numai daca g
x
0
+mg
y
0
+ng
z
0
= 0.
Teorema 54. Locul geometric al tuturor tangentelor la cuadrica n punctul M
0
este planul
de ecuat ie
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
+ (z z
0
)g
z
0
= 0.
Acest plan se numeste planul tangent la cuadrica n punctul M
0
.
95
Demonstrat ie. Dreapta D este tangenta la n M
0
daca si numai daca g
x
0
+mg
y
0
+ng
z
0
= 0.
Eliminand parametrii , m, n si t, gasim
(x x
0
)g
x
0
+ (y y
0
)g
y
0
+ (z z
0
)g
z
0
= 0.
Ment ionam ca ecuat ia planului tangent ntr-un punct M
0
se poate obt ine si prin dedublarea
ecuat iei g(x, y, z) = 0 n punctul M
0
. Deci ecuat ia planului tangent se transcrie
a
11
xx
0
+a
22
yy
0
+a
33
zz
0
+a
12
(x
0
y +xy
0
) +a
13
(x
0
z +xz
0
) +a
23
(y
0
z +yz
0
)
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
30
(z +z
0
) +a
00
= 0.
Cuadrica se numeste neteda daca n ecare punct al sau exista planul tangent. Netezimea
cuadricei elimina punctele critice, adica punctele n care g
x
, g
y
, g
z
si g se anuleaza simultan (de
exemplu varful unui con).
Dreapta care trece prin M
0
si este perpendiculara pe planul tangent se numeste normala
la n punctul M
0
si are ecuat iile (gura 17)
x x
0
g
x
0
=
y y
0
g
y
0
=
z z
0
g
z
0
.
Intersect ia dintre un plan P: ax +by +cz +d = 0 si o cuadrica : g(x, y, z) = 0 este descrisa
de sistemul
_
ax +by +cz +d = 0
g(x, y, z) = 0.
In ipoteza c ,= 0, din ecuat ia planului obt inem z = x + y + si nlocuim n g(x, y, z) = 0.

Astfel, intersect ia P se reduce la intersect ia dintre planul P si cilindrul de gradul doi, de ecuat ie
g(x, y, x +y +) = 0 si cu generatoarele paralele cu Oz, deci P este o conica .
Proiect ia conicei = P pe planul xOy: z = 0 este conica
t
descrisa de sistemul (gura
18)
_
z = 0
g(x, y, x +y +) = 0.
Fig. 17 Fig. 18
96
1. Se da cuadrica:
1
: x
2
y
2
+z
2
2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0.
a) Calculat i invariant ii , , J, I;
b) Aat i centrul C
s
de simetrie al cuadricii;
c) Aducet i la forma canonica folosind metoda rototranslat iei: obt inet i matricea de rotat ie folosind
metoda valorilor proprii;
d) reprezentat i grac cuadrica.
Solut ie. a) Pentru cuadrica
1
, obt inem g (x, y, z) = x
2
y
2
+z
2
2xy 2yz 2zx.
Matricea formei patratice asociate este: A =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
, deci (A) = 1, 2, 2.
Invariant ii cuadricei sunt:
=
1 1 1 5/2
1 1 1 0
1 1 1 0
5/2 0 0 1
=
33
2
, = det A =
1 1 1
1 1 1
1 1 1
= 4
J =
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
= 2 + 0 2 = 4,
I = Tr A = 1 1 + 1 = 1.
In concluzie, cuadrica este nedegenerata ( ,= 0) si admite centru de simetrie (deoarece ,= 0).

b) Centrul de simetrie al cuadricei este solut ia sistemului:
_
_
_
g
x
= 0
g
y
= 0
g
z
= 0
_
_
_
2x 2y 2z = 5
2y 2x 2z = 0
2z 2y 2x = 0
_
_
_
x = 5/4
y = 5/4
z = 0,
deci C
s
(5/4, 5/4, 0).
c) Valorile proprii ale matricei sunt
1
= 1,
2
= 2 si
3
= 2. Vectorii proprii v = (a, b, c)
atasat i valorii proprii
1
= 1 i aam rezolvand sistemul:
(A
1
I) v = 0
_
_
0 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
b c = 0
a 2b c = 0
a b = 0,
cu solut ia v = (t, t, t) = t (1, 1, 1) , t R, deci un generator al spat iului propriu este v
1
=
(1, 1, 1).
Analog gasim vectorii proprii v
2
= (1, 2, 1) si v
3
= (1, 0, 1). Normand, obt inem baza ortonor-
mata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
, e
t
2
=
_
1
6
,
2
6
,
1
6
_
, e
t
3
=
_
2
, 0,
1
2
,
__
.
97
Relat iile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
_
x =
1
3
x
t
+
1
6
y
t
2
z
t
y =
1
3
x
t
+
2
6
y
t
z =
1
3
x
t
+
1
6
y
t
+
1
2
z
t
.
Inlocuind expresiile obt inute ale coordonatelor x, y, z n ecuat ia cuadricei, rezulta ecuat ia cuadricei
relativ la noul sistem de coordonate:
t
: x
t2
2y
t2
+ 2z
t2
3
x
t
6
y
t
+
5
2
z
t
1 = 0
_
x
t
5
2
3
_
2
2
_
y
t
5
4
6
_
2
+ 2
_
z
t
+
5
4
2
_
2
33
8
= 0.
T inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de for-
mulele:
_
_
_
x
tt
= x
t
5
_
2
3
y
tt
= y
t
5
_
4
6
z
tt
= z
t
+ 5
_
4
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
5
_
2
3
5
_
4
6
5
_
4
2
_
_
.
Prin nlocuirea coordonatelor (x
t
, y
t
, z
t
) n ecuat ia cuadricei rezulta ecuat ia relativ la reperul
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
,
x
tt2
2y
tt2
+ 2z
tt2
33
8
= 0,
de unde rezulta ecuat ia canonica
(1)
x
tt2
33/8

y
tt2
33/16
+
z
tt2
33/16
1 = 0,
deci cuadrica este un hiperboloid cu o panza.
Alta metoda. Deoarece = 4 ,= 0, avem o cuadrica cu centru de simetrie C
s
(5/4, 5/4, 0) si
putem efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate Oxyz O
t
x
t
y
t
z
t
, (O
t
= C
s
) de
vector OO
t
= (5/4, 5/4, 0), descrisa de relat iile:
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
5/4
5/4
0
_
_
_
_
_
x = x
t
+ 5/4
y = y
t
5/4
z = z
t
.
Rezulta ecuat ia cuadricei relativ la Ox
t
y
t
z
t
,
: x
t2
y
t2
+z
t2
2x
t
y
t
2x
t
z
t
2y
t
z
t
1 = 0.
Efectuam o rotat ie de sistem Ox
t
y
t
z
t
O
t
x
tt
y
tt
z
tt
de matrice C, data de relat iile X
t
= CX
tt
;
determinam matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obt ine n nal ecuat ia
canonica (redusa) a cuadricei , data de ecuat ia canonica (1).
98
1. Sa se gaseasca ecuat ia ecareia dintre urmatoarele sfere:
a) sfera care are centrul n C(2, 0, 3) si este tangenta planului
3x + 2y + 4z 45 = 0;
b) sfera care trece prin punctele A(1, 0, 0), B(0, 2, 1), C(0, 1, 1) si D(3, 1, 1);
c) sfera care are centrul n C(1, 1, 0) si este tangenta interior sferei
: x
2
+y
2
+z
2
x 3y + 3z 2 = 0.
2. Sa se determine coordonatele centrului cuadricei
x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.
Sa se efectueze o translat ie a reperului cartezian n centrul cuadricei si sa se scrie ecuat ia cuadricei
raportata la sistemul translatat O
t
x
t
y
t
z
t
.
3. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele cuadrice:
a) 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
b) 2y
2
7z
2
+ 112x 16y 14z 87 = 0;
c) xy +z
2
2 = 0.
4. Sa se calculeze distant a dintre punctele de intersect ie ale dreptei
D:
_
_
_
x = t
y = 2 t
z = 3 + 2t, t R
cu cuadrica
x
2
y
2
+z
2
4y + 6z + 9 = 0.
5. Fiind dat hiperboloidul cu o panza
:
x
2
9
+
y
2
4
z
2
1 = 0
si planul P: 4x 3y 12z 6 = 0, sa se studieze curba P folosind proiect iile acestei curbe pe
planele de coordonate.
6. Fiind dat paraboloidul hiperbolic
:
x
2
9

y
2
4
= z
si punctul M
0
(0, 2, 1), sa se scrie ecuat iile generatoarelor rectilinii care trec prin M
0
si sa se
calculeze masura unghiului dintre aceste generatoare.
7. Sa se arate ca planul 6x + 3y 2z + 6 = 0 intersecteaza hiperboloidul cu o panza x
2
y
2
4
+
z
2
9
1 = 0 dupa doua generatoare ale caror ecuat ii se cer.
Partea II
Geometrie diferent iala
99
Capitolul 6
Not iuni introductive
6.1 Funct ii diferent iabile
1.1.

In aceasta carte, prin funct ie diferent iabila vom nt elege o funct ie de clasa C
. Clasa de
indice minim impusa de context va poatea usor recunoscuta.
1.2. Fie f : R
n
R
m
. Funct iile f
i
= y
i
f : R
n
R, unde y
i
sunt funct iile coordonate ale lui
R
m
, se numesc componentele euclidiene ale lui f; se scrie f = (f
1
, . . . , f
m
).
Mult imea
G(f) = (x
1
, . . . , x
n
, f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)) [ (x
1
, . . . , x
n
) R
n

R
n
R
m
R
n+m
se numeste gracul funct iei f = (f
1
, . . . , f
m
). Evident G(f) coincide cu mult imea valorilor funct iei
(x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
, f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)).
Funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) este diferent iabila daca si numai daca f
i
sunt funct ii diferent iabile.
Unei funct ii diferent iabile f i se asociaza matricea Jacobiana
J(f) =
_
_
_
_
_
f
1
x
1
f
1
x
2
. . .
f
1
x
n
. . . . . . . . . . . .
f
m
x
1
f
m
x
2
. . .
f
m
x
n
_
_
_
_
_
.
Daca n = m, atunci determinantul [J(f)[ se numeste Jacobianul lui f si se noteaza cu
D(f
1
, . . . , f
n
)
D(x
1
, . . . , x
n
)
.
1.3. Funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) se numeste:
1) injectiva daca relat iile P, Q R
n
, f(P) = f(Q) R
m
implica P = Q;
2) surjectiva daca Q R
m
, P R
n
astfel ncat f(P) = Q;
3) bijectiva daca este injectiva si surjectiva;
101
102
4) imersie daca J(f) are rangul n, P R
n
(n m);
5) submersie daca J(f) are rangul m, P R
n
(m n);
6) regulata daca este imersie sau submersie;
7) difeomorsm daca n = m, daca este diferent iabila si daca poseda inversa diferent iabila.
1.4. Daca funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) nu este regulata ntr-un punct P, atunci P se numeste
punct singular sau punct critic, iar f(P) se numeste valoare singulara sau valoare critica .
1.5. Fie f : R
n
R o funct ie diferent iabila; vom nota prin
d
2
f(P)(dx) =
n
i,j=1
2
f
x
i
x
j
(P)dx
i
dx
j
hessiana sa (diferent iala de ordinul doi).
Fie P un punct critic al lui f. Daca forma patratica d
2
f(P) este nedegenerata, adica
det
_

2
f
x
i
x
j
(P)
_
,= 0,
atunci P se numeste punct critic nedegenerat.

In caz contrar P se numeste punct critic degenerat.
Punctele critice nedegenerate ale unei funct ii diferent iabile f : R
n
R sunt izolate.
1.6. Teorema funct iei inverse. Fie f : R
n
R
n
o funct ie diferent iabila. Daca P R
n
este
un punct n care det J(f) ,= 0, atunci exista o vecinatate deschisa D a lui P astfel ncat restrict ia
lui f la D sa e un difeomorsm.
1.7. Teorema funct iei implicite. Fie f = (f
1
, . . . , f
m
) : R
n+m
R
m
o funct ie diferent iabila.
Daca n (A, B) R
n+m
avem f(A, B) = 0 si
D(f
1
, . . . , f
m
)
D(y
1
, . . . , y
m
)
(A, B) ,= 0,
atunci exista o vecinatate D a lui A si o funct ie diferent iabila (unica) g : D R
m
astfel ncat
g(A) = B si f(P, g(P)) = 0, P D, unde prin y
1
, . . . , y
m
s-au notat coordonatele ultime din
R
n+m
.
1.8. Pentru denit ia diferent iabilitat ii nu este necesar ca domeniul de denit ie al funct iei sa
e toata mult imea R
n
, dar este necesar ca acest domeniu sa e o mult ime deschisa n R
n
.
Fie S o mult ime oarecare din R
n
. O funct ie f : S R
m
se numeste diferent iabila pe S daca
poate e extinsa diferent iabil la un interval deschis din R
n
care cont ine pe S.
1.9. Fie I un interval din R si f : I R
m
.

In acest caz not iunea de derivata part iala se reduce
la not iunea de derivata de la funct iile de o singura variabila. De asemenea, au sens si not iunile de
derivata la stanga si la dreapta.
Exemplu. Fie funct ia F : D R
3
, unde F(u, v) = (u
2
, uv, v
2
), iar D : u > 0, v > 0.
Deoarece, (u, v) D, matricea
J(F) =
_
_
2u 0
v u
0 2v
_
_
are rangul doi, aplicat ia F este o imersie.
Din (u
2
1
, u
1
v
1
, v
2
1
) = (u
2
2
, u
2
v
2
, v
2
2
) rezulta u
1
= u
2
si v
1
= v
2
, adica (u
1
, v
1
) = (u
2
, v
2
). Deci
F este injectiva.
103
Notand x = u
2
, y = uv, z = v
2
, observam ca F(D) este port iunea din cuadrica de ecuat ie
y
2
= xz cuprinsa n primul octant. Rotat ia
_
_
x =
2
2
(z
t
x
t
)
y = y
t
z =
2
2
(x
t
+z
t
)
ne conduce la ecuat ia canonica
x
t2
2
+y
t2
z
t2
2
= 0
si deci cuadrica y
2
= xz este un con.
Daca ne restrangem la F(D) R
3
, atunci F : D F(D) este o biject ie. Expresia inversei
F
1
: F(D) D se obt ine din
u
2
= x, uv = y, v
2
= z.
Gasim u =

x, v =

z si deci
F
1
: F(D) D, F
1
(x, y, z) = (
x,
z),
care este o funct ie diferent iabila.
6.2 Vectori tangent i. Campuri vectoriale
Fie R
n
spat iul vectorial (real) euclidian canonic cu dimensiunea n, produsul scalar ind notat
, ). Ca orice spat iu vectorial euclidian, R
n
este implicit un spat iu punctual euclidian, adica
orice punct P al sau poate identicat cu vectorul sau de pozit ie OP, unde O este un punct
arbitrar xat (originea spat iului).
Fie P si Q doua puncte oarecare din R
n
. Perechea ordonata (P, Q) se numeste vector tangent
la R
n
n punctul P si se noteaza cu

PQ.

In spat iile R, R
2
, R
3
acesta se reprezinta grac printr-o
sageata care ncepe din punctul P si se termina n punctul Q (g.1).
Vectorul v = Q P se numeste partea vectoriala a vectorului tangent PQ si n loc de (P, Q)
putem nota v
P
sau chiar v daca punctul de aplicat ie P se subnt elege.
Doi vectori tangent i v
P
si w
Q
se numesc egali daca au acceasi parte vectoriala, v = w, si acelasi
punct de aplicat ie, P = Q. Doi vectori v
P
si w
Q
care au aceeasi parte vectoriala, v = w, dar care
au puncte de aplicat ie diferite se numesc paraleli (g.2).
Fig. 1 Fig. 2
Fixam un punct P R
n
si consideram tot i vectorii tangent i la R
n
n P. Mult imea tuturor
vectorilor tangent i la R
n
n P se numeste spat iul tangent la R
n
n P si se noteaza cu T
P
R
n
(g.3).
104
Spat iul tangent se organizeaza ca spat iu vectorial cu operat iile
v
P
+ w
P
= (v + w)
P
rv
P
= (rv)
P
.
Fig. 3 Fig. 4
Astfel, ca spat iu vectorial, T
P
R
n
este izomorf cu R
n
, izomorsmul ind dat de corespondent a
v v
P
. Deseori vom identica cele doua spat ii prin intermediul acestui izomorsm.
Produsul scalar n T
P
R
n
se deneste prin produsul scalar din R
n
,
v
P
, w
P
) = v, w).
In particular, norma (lungimea) vectorului v

P
este numarul |v
P
| = |v|, obt inut din norma eu-
clidiana pe R
n
. Un vector de lungime unu se numeste vector unitate sau versor. Daca (v, w) = 0,
atunci vectorii tangent i v
P
, w
P
se numesc ortogonali.
Din inegalitatea Cauchy-Schwarz rezulta
1
v, w)
|v|| w|
1.
De aceea putem deni unghiul dintre doi vectori tangent i nenuli v
P
si w
P
prin (g.4)
cos =
v, w)
[v[[ w[
, [0, ].
Un sistem ordonat de n vectori unitate, reciproc ortogonali, tangent i la R
n
n P, se numeste
reper n punctul P. Daca e
1
, e
2
, . . . , e
n
este un reper n punctul P R
n
- adica o baza ortonor-
mata n T
P
R
n
, atunci v T
P
R
n
putem scrie
v = v, e
1
)e
1
+v, e
2
)e
2
+. . . +v, e
n
)e
n
.
Numerele reale r
i
= v, e
i
), i = 1, 2, . . . , n, se numesc componentele (coordonatele) lui v n raport
cu reperul xat si sunt marimi algebrice ale unor proiect ii.
Reperul (1, 0, . . . , 0)
P
, (0, 1, . . . , 0)
P
, . . . , (0, 0, . . . , 1)
P
se numeste reper natural, iar coordo-
natele unui vector n raport cu acest reper se numesc coordonate euclidiene.
Fie
v
2
= r
21
e
1
+ r
22
e
2
+. . . + r
2n
e
n
,
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
v
n
= r
n1
e
1
+ r
n2
e
2
+. . . + r
nn
e
n
,
n 1 vectori din T
P
R
n
.
2.1. Denit ie. Vectorul
v
2
. . . v
n
=
e
1
e
2
. . . e
n
r
21
r
22
. . . r
2n
. . . . . . . . . . . .
r
n1
r
n2
. . . r
nn
T
P
R
n
,
105
unde membrul doi este un determinant simbolic ce se dezvolta dupa prima linie, se numeste produsul
vectorial dintre v
2
, . . . , v
n
.
Evident, v
2
. . . v
n
este perpendicular pe ecare dintre vectorii v
2
, . . . , v
n
.
2.2. Denit ie. Consideram acum n vectori v
i
T
P
R
n
. Numarul
v
1
, v
2
. . . v
n
)
se numeste produsul mixt al celor n vectori.
Daca
v
1
= r
11
e
1
+. . . r
1n
e
n
(r
11
, r
12
, . . . , r
1n
),
v
2
(r
21
, r
22
, . . . , r
2n
), . . . , v
n
(r
n1
, r
n2
, . . . , r
nn
),
atunci
v
1
, v
2
. . . v
n
) =
r
11
r
12
. . . r
1n
r
21
r
22
. . . r
2n
. . . . . . . . . . . .
r
n1
r
n2
. . . r
nn
.
Modulul acestui numar reprezinta volumul n-paralelipipedului construit pe vectorii de mai sus.
Reperul natural din R
3
(g.5) este
P
= (1, 0, 0)
P
,
P
= (0, 1, 0)
P
,

k
P
= (0, 0, 1)
P
.

In acest caz
se poate vorbi despre produsul vectorial a doi vectori tangent i (g.6)
v
P
= v
1
P
+v
2
P
+v
3
k
P
si w
P
= w
1
P
+w
2
P
+w
3
k
P
,
v
P
w
P
=
P

P

k
P
v
1
v
2
v
3
w
1
w
2
w
3
.
Fig. 5 Fig. 6
2.3. Denit ie. O funct ie

V care asociaza ecarui punct P al lui R
n
un vector

V (P) tangent
la R
n
n P se numeste camp vectorial.
Mult imea n care ia valori un camp vectorial

V este spat iul tangent
TR
n
=
_
PR
n
T
P
R
n
.
Cu alte cuvinte, avem
V : R
n
TR
n
,

V (P) T
P
R
n
.
Daca funct ia

V este constanta, atunci campul se numeste paralel. Mult imea valorilor unui camp
paralel consta dintr-un singur element si se identica cu un vector liber.
106
Campurile paralele

U
1
,

U
2
, . . . ,

U
n
denite prin
U
1
(P) = (1, 0, . . . , 0)
P
,

U
2
(P) = (0, 1, . . . , 0)
P
, . . . ,

U
n
(P) = (0, 0, . . . , 1)
P
,
se numesc campuri fundamentale, iar ansamblul lor se numeste campul reperului natural.
2.4. Teorema. Daca

V este un camp vectorial pe R
n
, atunci exista n funct ii reale v
i
: R
n
R, i = 1, 2, . . . , n, astfel ncat
V = v
1
U
1
+v
2
U
2
+. . . +v
n
U
n
.
Funct iile v
i
se numesc coordonatele (componentele) euclidiene ale campului

V .
Demonstrat ie. Prin denit ie

V asociaza lui P un vector

V (P) tangent la R
n
n P. Deoarece
partea vectoriala a lui

V (P) depinde de P, ea poate scrisa n forma (v
1
(P), v
2
(P), . . . , v
n
(P)) si
astfel obt inem funct iile v
i
: R
n
R, i = 1, 2, . . . , n.
In plus, P R
n
, avem
V (P) = (v
1
(P), v
2
(P), . . . , v
n
(P))
P
= v
1
(P)(1, 0, . . . , 0)
P
+
+v
2
(P)(0, 1, . . . , 0)
P
+. . . +v
n
(P)(0, 0, . . . , 1)
P
=
= v
1
(P)
U
1
(P) +v
2
(P)
U
2
(P) +. . . +v
n
(P)
U
n
(P).
Deci

V =
n
i=1
v
i
U
i
. Evident funct iile v
i
sunt unic determinate.
In particular, orice vector tangent v

P
se reprezinta n forma
v
P
=
n
i=1
r
i
U
i
(P).
Algebra campurilor vectoriale se construieste pe baza urmatoarelor operat ii denite ca la funct ii:
(
V +

W)(P) =

V (P) +

W(P),
(f
V )(P) = f(P)
V (P).
De asemenea produsul scalar al campurilor vectoriale

V si

W se deneste prin
V ,

W)(P) =
V (P),

W(P)).
Produsul vectorial al campurilor

V
2
, . . . ,

V
n
se deneste prin
(
V
2
. . .

V
n
)(P) =

V
2
(P) . . .

V
n
(P).
Produsul mixt al campurilor

V
1
,

V
2
, . . . ,

V
n
se deneste prin
V
1
,

V
2
. . .

V
n
)(P) =
V
1
(P),

V
2
(P) . . .

V
n
(P)).
Operat iile asupra campurilor vectoriale se pot exprima prin operat ii asupra funct iilor coordo-
nate ale campurilor respective. De asemenea facem observat ia ca n baza teoremei 2.4, orice camp
vectorial

V din R
n
este echivalent cu o aplicat ie de tipul F : R
n
R
n
. De aceea apare naturala
urmatoarea
107
Denit ie. Campul

V se numeste camp vectorial diferent iabil daca coordonatele sale sunt
diferent iabile.

In continuare presupunem ca folosim numai campuri vectoriale diferent iabile.
Sa presupunem ca ne situam n R
3
.

In acest caz campul reperului natural (, ,
k) este denit
prin (g.5)
(P) =
P
= (1, 0, 0)
P
, (P) =
P
= (0, 1, 0)
P
,

k(P) =
k
P
= (0, 0, 1)
P
.
Orice camp vectorial pe R
3
are n punctul (x, y, z) R
3
forma (g.7)
V = v
1
(x, y, z) +v
2
(x, y, z) +v
3
(x, y, z)
k.
Fig. 7
In spat iul R
3
se poate deni produsul vectorial a doua campuri

V si

W si anume
(
V

W)(P) =

V (P)

W(P).
2.5. Exemplu (g.8). Fie q
0
o sarcina electrica situata n punctul O. Fort a

E cu care sarcina
q
0
act ioneaza asupra sarcinii q = +1 (unitate de sarcina electrica n SI, 1 Coulomb = 1A s)
situata n punctul arbitrar P este (legea Coulomb)
E(P) =
1
4
q
0
|r|
3
r,
unde r este vectorul de pozit ie al punctului P n raport cu O, iar este permitivitatea mediului
n care sunt plasate sarcinile.
Fig. 8
Funct ia P

E(P) se numeste camp electrostatic produs de sarcina q
0
. Domeniul de denit ie al
acestui camp este R
3
O.
108
6.3 Derivata covarianta
Presupunem ca toate funct iile utilizate sunt diferent iabile de clasa C
.
I. Fie D o mult ime deschisa din R
n
si f : D R o funct ie reala. Fie P D si v un vector
tangent la D n punctul P. Fixam intervalul I astfel ncat P + tV D, t I, unde V este
punctul corespunzator vectorului v. Evident t P + tV reprezinta restrict ia unei drepte si daca
f este diferent iabila, atunci funct ia compusa t f(P +tV ) este tot diferent iabila.
3.1. Denit ie. Numarul
D
v
f(P) =
d
dt
f(P +tV )
t=0
se numeste derivata lui f n raport cu v. Numarul D
v
f(P) indica cantitativ schimbarea valorii
f(P) cand P se misca n sensul si direct ia lui v. Daca v este un versor, atunci D
v
f poarta numele
de derivata lui f dupa direct ia v.
3.2. Lema. Daca v
P
= (v
1
, . . . , v
n
)
P
, atunci
D
v
f(P) = v
1
f
x
1
(P) +. . . +v
n
f
x
n
(P) = v, f(P)) = df(P)(v),
unde f este gradientul lui f, iar df este diferent iala lui f.
Demonstrat ia este imediata ca urmare a teoremei de derivare a unei funct ii compuse.
Utilizand inegalitatea Cauchy-Schwarz
[D
v
f(P)[ = [(v, f(P))[ |v||f(P)|,
n care egalitatea are loc daca si numai daca v si f(P) sunt coliniari, rezulta ca v D
v
f(P) are
un minim (maxim) egal cu |v||f(P)| (respectiv |v||f(P)|) daca v are sensul si direct ia lui
f(P) (respectiv f(P)). Astfel, f(P) (respectiv f(P)) indica local direct ia si sensul n
care f descreste (creste) cel mai repede.
3.3. Teorema. Fie f, g : D R, v, w T
P
D si a, b R. Avem
D
av+b w
f(P) = aD
v
f(P) +bD
w
f(P)
D
v
(af +bg)(P) = aD
v
f(P) +bD
v
g(P)
D
v
(fg)(P) = g(P)D
v
f(P) +f(P)D
v
g(P).
Demonstrat ia se bazeaza pe lema 3.2 si pe proprietat ile gradientului.
Folosind not iunea precedenta putem deni act iunea unui camp vectorial

V asupra unei funct ii
f (ambele denite pe D) ca ind funct ia cu valori reale notata cu D
V
f si a carei valoare n ecare
punct P D este numarul D
V (P)
f(P). Funct ia D
V
f se numeste derivata funct iei f n raport cu
campul

V .

In particular, pentru cazul n = 3, avem
D
f =
f
x
, D
f =
f
y
, D
k
f =
f
z
.
In baza teoremei 3.3 deducem ca derivata D
V
f are urmatoarele proprietat i
D
f
V +g

W
h = fD
V
h +gD
W
h
D
V
(af +bg) = aD
V
f +bD
V
g
D
V
(fg) = fD
V
g +gD
V
f.
109
II. Not iunea pe care o introducem acum generalizeaza derivata D
V
f(P) si reprezinta o operat ie
asupra campurilor vectoriale. Fie

W un camp vectorial denit pe mult imea deschisa D din R
n
si
v un vector tangent la D n punctul x. Consideram funct ia compusa t

W(P +tV ), t I, unde
I este determinat de condit ia P +tV D.
3.4. Denit ie. Vectorul
D
v

W(P) =
d
dt
W(P +tV )
t=0
tangent la D n punctul P se numeste derivata covarianta a lui

W n raport cu v.
Derivata covarianta D
v

W(P) masoara rata init iala a schimbarii lui

W(P) cand P se misca n
sensul lui v (g.10).
Fig. 9
3.5. Lema. Daca

W = w
1
U
1
+ . . . + w
n
U
n
si v este un vector tangent la D n punctul P,
atunci
D
v

W(P) = D
v
w
1
(P)
U
1
(P) +. . . +D
v
w
n
(P)
U
n
(P).
Demonstrat ie. Se observa ca
W(P +tV ) = w
1
(P +tV )
U
1
(P +tV ) +. . . +w
n
(P +tV )
U
n
(P +tV ).
Pentru a deriva un astfel de camp n t = 0, se deriveaza coordonatele sale n t = 0. T inand seama
de denit ia 3.1, lema devine evidenta.
Proprietat ile derivatei covariante rezulta din lema 3.5 si din proprietat ile derivatei D
v
f(P) date
n teorema 3.3.
3.6. Teorema. Fie

W si

W doua campuri vectoriale pe D, e v, w T
P
D si a, b R. Avem
D
av+b w

W = aD
v

W +bD
w

W
D
v
(a
V +b
W) = aD
v
V +bD
v

W
D
v
(f

W) = (D
v
f)
W +fD
v

W
D
v
V ,

W) = D
v
V ,

W) +
V , D
v

W).
Not iunea de mai sus se poate extinde considerand derivata covarianta a unui camp vectorial
W n raport cu campul vectorial

V . Rezultatul este un camp vectorial care se noteaza cu D
W si
a carui valoare n P este D
V (P)
W(P). Daca

W = w
1
U
1
+. . . +w
n
U
n
, atunci
D
W = (D
V
w
1
)
U
1
+. . . + (D
V
w
n
)
U
n
.
110
In baza celor precedente rezulta ca D
V
are urmatoarele proprietat i
D
f
V +g

W
Y = fD
Y +gD
Y
D
V
(a
Y +b
Z) = aD
Y +bD
Z
D
V
(f
Y ) = (D
V
f)
Y +fD
Y
D
Y ,

Z) = D
Y ,

Z) +
Y , D
Z).
Observat ii. 1)

In derivata covarianta D
W, rolul lui

V este algebric, iar

W se deriveaza.
2) Derivatele covariante ale campurilor fundamentale

U
i
, i = 1, . . . , n, sunt nule.
1. Fie P = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
. Sa se arate ca
max[x
i
[, i = 1, . . . , n |P|
2

n max[x
i
[, i = 1, . . . , n.
2. Sa se arate ca pe R
n
nu exista nici o distant a diferent iabila.
3. Fie
P = (x
1
, . . . , x
n
), f(P) = a
1
x
1
1
+. . . +a
n
x
n
n
,
unde
i
> 0, iar
1
, . . . ,
n
este o progresie geometrica cu rat ia r. Sa se calculeze D
v
f(Q) pentru
v =
_
1
1
, . . . ,
1
n
_
si Q = (1, . . . , 1).
4. Fie campurile vectoriale

X = x
1
U
1
+ . . . + x
n
U
n
si

Y =

X
|
X|
. Sa se determine D
Y pe
domeniul maxim de denit ie.
Capitolul 7
Curbe n R
n
7.1 Denit ii si exemple
Fie E
n
R
n
spat iul euclidian canonic cu n dimensiuni, T
O
R
n
spat iul tangent n punctul O (origine)
la R
n
si
O
: R
n
T
O
R
n
izomorsmul canonic. Notam cu I un interval deschis (alteori nchis,
seminchis) sau o reuniune de intervale din R.
Fig. 10 Fig. 11
1.1. Denit ie. O funct ie diferent iabila : I R
n
se numeste curba si se noteaza cu
. Uneori numai imaginea (I) este numita curba.

In acest caz se numeste parametrizare
(sau drum parametrizat), iar t I se numeste parametru. Noi vom folosi ambele accept iuni
ale cuvantului curba, semnicat ia decurgand din context. De asemenea ment ionam ca desi
considerat iile teoretice se fac n R
n
imaginile grace se realizeaza n R, R
2
sau R
3
.
Observam compunerea marcata prin g.10. Rezulta ca lui putem sa-i atasam o funct ie si
numai una de tipul : I T
O
R
n
, ceea ce permite sa privim mult imea (I) ca ind descrisa de
extremitatea unui vector variabil cu originea xata n originea O a lui R
n
(g.11).
Din denit ia lui (I) rezulta echivalent a:
P (I) t I, P = (t).
Daca raportam pe R
n
la baza canonica, atunci funct iile si sunt caracterizate prin coordonatele
lor euclidiene:
(t) = (x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)), t I
(t) = x
1
(t)e
1
+x
2
(t)e
2
+. . . +x
n
(t)e
n
, t I.
Curba (I) poate descrisa prin ecuat iile parametrice
x
1
= x
1
(t), x
2
= x
2
(t), . . . , x
n
= x
n
(t)
111
112
sau prin ecuat ia vectoriala parametrica
= (t).
1.2. Denit ie. Un punct P al lui (I) se numeste simplu daca exista o singura valoare t I
asa ca (t) = P. Daca exista mai multe valori distincte t astfel ncat (t) = P, atunci punctul P
se numeste multiplu.
De exemplu, daca exista numerele t
1
,= t
2
si numai acestea (din I) pentru care (t
1
) = (t
2
) =
Q, atunci punctul Q se numeste dublu (g.12).
Daca exista trei numere distincte t
1
, t
2
, t
3
si numai acestea (din I) pentru care (t
1
) = (t
2
) =
(t
3
) = Q, atunci punctul Q se numeste triplu (g.12).
Fig. 12
In general, cardinalul mult imii

1
(P) se numeste multiplicitatea punctului P.
Funct ia poate injectiva sau surjectiva.
Daca toate punctele unei curbe (I) sunt simple, atunci dupa denit iile anterioare, aplicat ia
este injectiva. Daca o componenta a funct iei este injectiva, atunci funct ia este injectiva.
1.3. Denit ie. O funct ie diferent iabila si injectiva : I R
n
se numeste curba simpla.
Sa presupunem acum ca avem o funct ie de tipul : [a, b] R
n
. Aceasta funct ie se numeste
diferent iabila daca poate extinsa diferent iabil la un interval deschis ce cont ine pe [a, b].
Sa analizam semnicat ia geometrica a neinjectivitat ii funct iei .
1.4. Denit ie. O funct ie diferent iabila : [a, b] R
n
pentru care (a) = (b) se numeste
curba nchisa (g.13). Aceasta denit ie nu are acelasi cont inut cu denit ia topologica a unei
mult imi nchise.

Intr-adevar, pentru orice curba : [a, b] R
n
, imaginea ([a, b]) este nchisa n
R
n
in sens topologic, deoarece este automat o funct ie continua, dar aceasta nu are nici o legatura
cu condit ia (a) = (b).
Fig. 13
O curba nchisa pentru care restrict ia la [a, b) este injectiva se numeste curba simpla si nchisa.
O curba : I R
n
se numeste periodica daca exista un numar T > 0 astfel ncat
t +T I, (t +T) = (t), t I.
Cel mai mic numar T care se bucura de aceasta proprietate se numeste perioada lui . Se observa
ca o curba periodica este nchisa. De asemenea se poate demonstra ca imaginea unei curbe inchise
admite o reprezentare parametrica periodica.
Evident, din faptul ca (t) = (x
1
(t), . . . , x
n
(t)), t R este o curba periodica rezulta ca ecare
componenta x
i
(t) este periodica avand eventual alta perioada principala. Reciproc, daca ecare
113
componenta x
i
(t) este periodica si are perioada T
i
, iar p
j
T
i
= p
i
T
j
, i ,= j, p
i
, p
j
Z, atunci este
periodica si are perioada T = pT
1
, unde p = c.m.m.m.c. p
i
[i 1.
1.5. Exemple.
1) Fie P = (p
1
, . . . , p
n
) R
n
un punct xat si v = (q
1
, . . . , q
n
) ,= (0, . . . , 0) un vector nenul.
Curba : R R
n
,
(t) = P +tv = (p
1
+tq
1
, . . . , p
n
+tq
n
),
se numeste dreapta determinata de punctul P = (0) si direct ia data de vectorul v.
Cele n ecuat ii parametrice x
i
= p
i
+ tq
i
, i = 1, 2, . . . , n, sunt echivalente cu n 1 ecuat ii
carteziene n R
n
,
x
1
p
1
q
1
= . . . =
x
n
p
n
q
n
,
cu convent ia ca daca un numitor este nul, atunci numaratorul respectiv este nul.
Submult imea lui R
n
caracterizata prin ecuat ia carteziana implicita
n
i=1
q
i
(x
i
p
i
) = 0
este hiperplanul ce trece prin punctul P si pentru care v este o direct ie normala.
2) Gracul unei funct ii diferent iabile de tipul f : I R este o curba n plan (g.14-g.17)
deoarece acest grac poate privit ca imaginea funct iei : I R
2
, (t) = (t, f(t)). O curba de
acest tip nu poate avea puncte multiple, nu poate nchisa si deci nici periodica, deoarece t
1
,= t
2
implica existent a punctelor (t
1
, f(t
1
)) si (t
2
, f(t
2
)) care nu pot identice (au abscise diferite).
Ecuat ia y = f(x) se numeste ecuat ia carteziana explicita a curbei
: I R
2
, (t) = (t, f(t)), t I.
Fig. 14 Fig. 15
Fig. 16 Fig. 17
114
In practica se ntalnesc si curbe de tipul : I R

2
, (t) = (g(t), t), t I, carora le corespund
ecuat ii carteziene explicite de forma x = g(y) (vezi 7).
3) Fie curba : [0, 2] R
2
, (t) = (cos t, sint). Deoarece (0) = (2) = (1, 0), curba este
nchisa.
Imaginea ([0, 2]) este cercul cu centrul n origine si de raza unu (g.18). Restrict ia lui la
[0, 2) este injectiva si deci cercul este o curba simpla si nchisa.
Sa consideram acum funct ia : R R
2
, (t) = (cos t, sint). Evident, imaginea (R) este tot
cercul de raza unu si cu centrul n origine. Observam nsa ca n acest caz, (t) = (t + 2) si de
aceea, cercul poate privit ca o curba periodica cu perioada T = 2.

In acest sens toate punctele
cercului sunt puncte multiple.
Fig. 18
4) Ne situamn spat iul cu trei dimensiuni si consideram curbe pentru care cel put in una dintre
coordonate este funct ia identitate (grace ale funct iilor de tipul f : I R
2
) sau funct ia liniara.
Ne oprim la cazul : I I R
3
, (t) = (x(t), y(t), bt) unde b ,= 0, deoarece celelalte situat ii sunt
analoage. O curba de acest tip nu poate avea puncte multiple, nu poate nchisa si nici periodica
deoarece t
1
,= t
2
implica (t
1
) ,= (t
2
), acestea ind puncte cu cote diferite.
Pentru concretizare sa consider am curba descrisa de un punct situat pe o suprafat a cilindrica
de rotat ie si avand o miscare compusa dintr-o rotat ie n jurul axei cilindrului si o translat ie de-a
lungul acestei axe, cele doua miscari ind proport ionalentre ele, curba ce se numeste elice circulara
(g.19).
Fig. 19
Presupunand ca mobilul pleaca din A(a, 0, 0) gasim ecuat iile parametrice ale curbei, x = a cos t, y =
a sin t, z = bt, t R, unde z reprezinta translat ia, t rotat ia, iar b=const. Curba ntalneste ecare
generatoare a suprafet ei cilindrice x
2
+ y
2
= a
2
ntr-o innitate de puncte. De exemplu, genera-
toarea ce trece prin punctul A este ntalnita n punctele de cota z = 2nb, unde n este ntreg.
Arcul de curba ntre doua puncte consecutive A(a, 0, 0) si A
t
(a, 0, 2b) se numeste spira a
elicei, iar lungimea AA
t
se numeste pasul elicei.
115
7.2 Tangenta si hiperplanul normal la o curba
Fie : I R
n
o curba. Notam cu t variabila din I a.. t +h I, (t) = P, (t +h) = Q. Folosind
vectorii liberi (t +h), (t) , PQ, construim derivata
lim
h0
(t +h) (t)
h
= lim
h0
PQ
h
=
t
(t)
al carei reprezentant
t
(t) cu originea n (t) = P apare ca limita vectorului

PQ, cand Q (I)
se apropie de P. Vectorul
t
(t) legat in (t) = P se numeste vector viteza sau vector tangent la
curba n punctul P. Evident
t
(t) T
(t)
R
n
(g.20).
Fig. 20
Daca raportam pe R
n
la baza canonica e
1
, . . . e
n
, atunci

t
(t) = x
t
1
(t)e
1
+x
t
2
(t)e
2
+. . . +x
t
n
(t)e
n
.
2.1. Denit ie. Un punct P = (t) al curbei n care
t
(t) ,=

0 se numeste punct regulat.
Daca
t
(t) ,=

0, t I, atunci curba se numeste regulata, iar funct ia t I [[
t
(t)[[ [0, )
se numeste viteza curbei.
Daca P este un punct regulat, atunci punctul P si vectorul
t
(t) determina o dreapta care
apare ca limita dreptei PQ cand P = (t) este x, iar Q tinde catre P de-a lungul curbei.
2.2. Denit ie. Fie P un punct regulat al curbei . Dreapta care trece prin P si are ca vector
director pe
t
(t) se numeste tangenta la curba n P.
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
t
(t) se numeste hiperplan normal
la curba n P (g.21 si g.22).
Fig. 21 Fig. 22
Pentru elementele descrise anterior avem urmatoarele ecuat ii:
- pentru tangenta la curba n punctul (t):
x
1
x
1
(t)
x
t
1
(t)
=
x
2
x
2
(t)
x
t
2
(t)
= . . . =
x
n
x
n
(t)
x
t
n
(t)
.
- pentru hiperplanul normal la curba n punctul (t):
(x
1
x
1
(t))x
t
1
(t) + (x
2
x
2
(t))x
t
2
(t) +. . . + (x
n
x
n
(t))x
t
n
(t) = 0.
116
Un punct al unei curbe poate sa nu e regulat. De aceea admitem urmatoarea
2.3. Denit ie. Un punct (t) = P (I) corespunzator unei valori a lui t pentru care
t
(t) =
0 se numeste punct singular. Observam ca daca
t
(t) =
0, t J I, atunci (t) = c, t J, si
astfel restrict ia lui la J se reduce la un punct.

In consecint a, daca admite puncte singulare si
nu se reduce la constante pe port iuni, atunci aceste puncte sunt n general izolate. Daca m > 1
astfel ncat
t
(t) =
tt
(t) = . . . =
(m1)
(t) =
0,
(m)
(t) ,= 0, atunci punctul P = (t) se numeste
punct singular de ordinul m.

In vecinatatea unui punct singular de ordinul m se ntrebuint eaza
formula Taylor
(t +h) = (t) +
h
m
m!
[
(m)
(t) + (h)],
cu
lim
h0
(h) =

0,
adunarea avand sens doar n contextul vectorilor liberi si nun contextul vectorilor legat i n puncte
diferite.
Notand P = (t) si Q = (t +h) avem
lim
h0
m!
(t +h) (t)
h
m
= lim
h0
m!
PQ
h
m
=
(m)
(t).
Vectorul
(m)
(t) se numeste vector tangent la curba n punctul singular P = (t). Punctul
P si vectorul
(m)
(t) denesc o dreapta care este limita dreptei PQ cand P = (t) este x, iar Q
tinde catre P de-a lungul curbei.
2.4. Denit ie. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta determinata de punctul P si
vectorul
(m)
(t) se numeste tangenta curbei n punctul P.
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
(m)
(t) se numeste hiperplan normal
la curba n P (g.23).
Fig. 23 Fig. 24
Ecuat iile tangentei n P = (t) sunt:
x
1
x
1
(t)
x
(m)
1
(t)
=
x
2
x
2
(t)
x
(m)
2
(t)
= . . . =
x
n
x
n
(t)
x
(m)
n
(t)
,
iar ecuat ia hiperplanului normal n P = (t) este:
(x
1
x
1
(t))x
(m)
1
(t) + (x
2
x
2
(t))x
(m)
2
(t) +. . . + (x
n
x
n
(t))x
(m)
n
(t) = 0.
Fie
1
,
2
: I R
n
doua curbe care au punct regulat comun P corespunzator valorii t din
interiorul intervalului I, adica
1
(t) =
2
(t) = P. Acestor doua curbe le asociem curba =
1
2
.
Daca (t) = P este un punct singular de ordinul m+ 1 pentru curba , adica
(k)
(t) = 0, k = 0, 1, . . . , m;
(m+1)
(t) ,= 0,
117
atunci spunem ca
1
si
2
au n punctul P un contact de ordinul m. Denumirea provine din faptul
ca relat iile anterioare descriu un zerou multiplu de ordinul m + 1 pentru curba ceea ce este
echivalent cu m+ 1 puncte confundate comune n P pentru curbele
1
si
2
.
2.5. Teorema. Fie Q
1
=
1
(t + h), Q
2
=
2
(t + h). Contactul n P dintre curbele
1
si
2
este de ordinul m daca si numai daca (g.24)
lim
h0
Q
1
Q
2
h
i
_
=

0, pentru i = 1, . . . , m
,=

0, pentru i = m+ 1.
Demonstrat ie. Se folosesc formulele Taylor pentru
1
si
2
:

i
(t +h) =
i
(t) +
h
1!

t
i
(t) +. . . +
h
m
m!

(m)
i
(t) +
h
m+1
(m+ 1)!
[
(m+1)
i
(t) +
i
(h)],
lim
h0

i
(h) = 0, i = 1, 2.
2.6. Observat ii.
1) Daca (t) = P este un punct regulat, rezulta ca pe o vecinatate a lui t funct ia : I R
n
este injectiva.
2) Un punct al unei curbe poate simplu si regulat sau simplu si singular sau multiplu si
regulat sau multiplu si singular.
3) Fie : I R
n
, : J R
n
doua curbe astfel ncat (I) (J) ,= si e P (I) (J)
un punct regulat sau singular de ordinul m. Unghiul dintre vectorii tangent i al cele doua curbe in
P se numeste unghiul celor doua curbe. Daca cei doi vectori sunt perpendiculari curbele se numesc
ortogonale. Daca unghiul dintre cei doi vectori este zero sau , atunci curbele se numesc tangente.
4)

In cinematica o curba : I R
n
este privita ca ind drumul descris de un punct material
n miscare.

In acest caz variabila t se numeste timp, (I) se numeste traiectorie,
t
(t) se numeste
viteza curbei la momentul t, iar
tt
(t) se numeste accelerat ia curbei la momentul t.
5) Derivatele
(3)
(t),
(iv)
(t), . . . se numesc accelerat ii de ordin superior la momentul t.

In
general accelerat iile pot tangente la curba doar n puncte izolate.
6) Doua curbe au un contact de ordinul 1 ntr-un punct regulat comun daca si numai daca au
aceeasi tangenta.
2.7. Orientare.
Pe o curba data (I), presupusa mult ime conexa, se pot stabili numai doua sensuri de parcurs
(ordine a punctelor curbei care corespunde ordinei din I) pe care convenim sa le notam cu + si .
O curba mpreuna cu o alegere a unui sens de parcurs pe (I) se numeste curba orientata.
Fig. 25 Fig. 26
118
Fie o curba regulata. Daca
t
(t) este vectorul tangent la n (t), atunci este natural sa
consideram drept pozitiv acel sens de parcurs pe (I) care sa e coerent cu sensul lui
t
(t) si deci
cu sensul pozitiv pe tangenta (vezi orientarea unei drepte).
Convenim sa precizam orientarea unei curbe si a tangentei sale prin saget i (g.25).
Daca curba poseda puncte singulare, atunci exista situat ii cand nu este posibil sa alegem pe
curba un sens de parcurs coerent cu cel de pe tangenta (g.26).
2.8. Exemple.
1) Curbele din R
2
care se pot reprezenta printr-o ecuat ie carteziana explicita y = f(x) sunt
regulate.

Intr-adevar, din egalitatea (t) = (t, f(t)) construim = t +f(t) si deci
t
= +f
t
(t)
nu se anuleaza, t I.
2) Fie curba plana (g.27)
(t) =
_
_
(0, exp
1
t
) t < 0
(0, 0) t = 0
(exp
1
t
, 0) t > 0.
Observam ca n t = 0, funct ia (t) nu este o imersie. De aceea punctul O(0, 0) este un punct
singular. Mai mult, observam ca n acest punct singular avem

t
(0) =
tt
(0) = . . . =
(m)
(0) = . . . = (0, 0).
Pentru ecare mntreg, putem considera curba (g.28 pentru m = 1)
m
(t) =
_
_
(t
m
, exp
1
t
) t < 0
(0, 0) t = 0
(t
m
+ exp
1
t
, 0) t > 0.
Observam ca n acest caz avem

t
m
(0) =
tt
m
(0) = . . . =
(m1)
m
(0) =
(m+1)
m
(0) = . . . = (0, 0),
si
(m)
m
(0) = (m!, 0).
Pentru m = 1, originea este un punct regulat (g.28). Pentru m > 1, originea este un punct
singular de ordinul m.
Fig. 27 Fig. 28
3) Aplicat ia : R R
2
denita prin
(t) =
_
_
(exp
1
t
, exp
1
t
sinexp
1
t
) t > 0
(0, 0) t = 0
(exp
1
t
, exp
1
t
sin exp
1
t
) t < 0
119
are o imagine cuprinsantre dreptele y = x, avand o innitate de tangente n (0, 0). De asemenea,
observam ca este diferent iabila si

t
(0) =
tt
(0) = . . . =
(m)
(0) = . . . = (0, 0).
De aceea originea este un punct singular (g.29). Punctele (1, sin 1), (1, sin 1) sunt puncte asimp-
totice (vezi 4).
Fig. 29
4) Uneori n R
3
consideram curbe de tipul : I R
3
, (t) = (x(t), y(t), t). Aceste curbe sunt
regulate.

Intr-adevar, avem = x(t) + y(t) + t
k si deci
t
(t) = x
t
(t) + y
t
(t) +
k, care nu se
anuleaza, t I.
Aceeasi proprietate o au si curbele : I R
3
, (t) = (x(t), t, z(t)) sau (t) = (t, y(t), z(t)).
Pentru exemplicare e curba data prin
(t) =
_
_
(t, 0, exp
1
t
) t < 0
(0, 0, 0) t = 0
(t, exp
1
t
, 0) t > 0.
Fig. 30
Arcul t 0 este situat n planul xOz, iar arcul t 0 este situat n planul xOy (g.30). Observam
ca este o curba regulata pentru care

t
(0) = (1, 0, 0),
tt
(0) = . . . =
(m)
(0) = . . . = (0, 0, 0).
7.3 Campuri vectoriale pe o curba
Not iunea de camp vectorial pe o curba este o varianta a not iunii generale de camp vectorial. Fie
: I R
n
o curba si P = (t), t I, un punct arbitrar al sau.
3.1. Denit ie. O funct ie Y care asociaza ecarui t I un vector

Y (t) tangent la R
n
n
punctul (t) se numeste camp vectorial pe curba (g.31).
120
Fig. 31
Funct iile reale si campurile vectoriale pe curbe apar deseori ca restrict ii. De exemplu, daca

X
este un camp vectorial pe R
n
si : I R
n
este o curba, atunci

X este un camp vectorial pe
curba . Orice camp vectorial pe o curba se poate identica cu o alta curba.
Evident, viteza
t
este un camp vectorial pe curba . Acest camp se mai numeste si camp
tangent la curba (g.32).
Fig. 32
Precizam nsa ca spre deosebire de
t
, campurile vectoriale arbitrare pe pot sa cont ina sau nu
vectori ale caror suporturi sa e tangente la curba (g.31).
In general
t
nu poate privit ca o funct ie pe (I) ntrucat ar urma ca punctului dublu
P = (t
1
) = (t
2
), t
1
,= t
2
, i se ataseaza simultan doi vectori diferit i
t
(t
1
) si
t
(t
2
). Aceasta
remarca impune n mod necesar denit ia 3.1.
Proprietat ile campurilor vectoriale denite pe curbe sunt analoage cu cele ale campurilor vec-
toriale pe R
n
. Astfel, n raport cu reperul ortonormat e
1
, . . . , e
n
, avem
Y (t) = y
1
(t) e
1
((t)) +y
2
(t) e
2
((t)) +. . . +y
n
(t) e
n
((t)),
funct iile y
i
: I R numindu-se coordonatele (componentele) euclidiene ale lui

Y .
Funct iile compuse e
1
((t)), . . . , e
n
((t)) sunt campuri vectoriale pe . Aceste campuri vor
notate pe scurt cu e
1
, e
2
, . . . , e
n
.
Pentru campurile vectoriale pe o curba introducem operat iile
(
Y +

Z)(t) =

Y (t) +

Z(t)
(f
Y )(t) = f(t)
Y (t)
Y ,

Z)(t) =
Y (t),

Z(t))
(
Y

Z)(t) =

Y (t)

Z(t) pe R
3
.
Evident aceste operat ii se traduc prin operat ii asupra coordonatelor campurilor.
3.2. Denit ie. Fie o curba regulata si

Y un camp vectorial pe . Daca
Y ,
t
) = 0, atunci
Y se numeste camp normal la . Daca

Y (t) = (t)
t
(t), atunci

Y se numeste camp tangent la .
Deoarece

Y (t) = y
1
(t)e
1
+y
2
(t)e
2
+. . . +y
n
(t)e
n
, deducem ca orice camp

Y este echivalent cu
o funct ie de tipul F : I R
n
. De aceea apare naturala denit ia:

Y se numeste camp diferent iabil
121
daca coordonatele sale sunt diferent iabile. De asemenea precizam ca derivata unui camp

Y ,
Y
t
=
dy
1
dt
e
1
+
dy
2
dt
e
2
+. . . +
dy
n
dt
e
n
,
este tot un camp vectorial pe curba .

In particular, derivata
tt
a campului viteza
t
asociat lui
da campul accelerat ie.

In general accelerat ia nu este dirijata dupa tangenta la curba. Avem
(a
Y +b
Z)
t
= a
Y
t
+b
Z
t
, a, b R
(f
Y )
t
= f
t
Y +f
Y
t
Y ,

Z)
t
=
Y
t
,

Z) +
Y ,

Z
t
)
(
Y

Z)
t
=

Y
t

Z +

Y

Z
t
pe R
3
.
Penultima formula arata ca daca
Y ,

Z) = constant, atunci
Y
t
,

Z) +
Y ,

Z
t
) = 0.
In particular, daca

Y are lungimea constanta, atunci

Y si

Y
t
sunt ortogonali n orice punct (g.33).
Intr-adevar relat ia |
Y |
2
=
Y ,

Y ) = constant, implica
Y ,

Y
t
) = 0.
De aceea daca ne imaginam ca este traiectoria unui punct material ce se deplaseaza cu o
viteza de modul constant, atunci accelerat ia este un camp vectorial normal la (dirijata dupa
normala la curba).
Fig. 33
3.3. Denit ie. Un camp

Y se numeste paralel daca coordonatele sale sunt constante (g.34).
Fig. 34
3.4. Teorema. Fie curba : I R
n
, unde I este un interval deschis din R.
1) Curba este constanta (se reduce la un punct) daca si numai daca campul viteza
t
este
identic nul.
2) Curba neconstanta este o dreapta daca si numai daca campul accelerat ie este identic nul
(campul viteza este paralel).
3) Un camp

Y pe este paralel daca si numai daca

Y
t
=
0.
122
Demonstrat ie. 1) Fie curba (t) = x
1
(t)e
1
+x
2
(t)e
2
+. . . +x
n
(t)e
n
. Daca x
1
(t) = a
1
, x
2
(t) =
a
2
, . . . , x
n
(t) = a
n
, t I, atunci (t) = a
1
e
1
+ a
2
e
2
+ . . . + a
n
e
n
si
t
(t) = (0, 0, . . . , 0), t.
Reciproc, din
t
(t) =

0, t I, rezulta x
t
1
(t) = 0, x
t
2
(t) = 0, . . . , x
t
n
(t) = 0, t I si deci
x
1
(t) = a
1
, x
2
(t) = a
2
, . . . , x
n
(t) = a
n
.
2) Fie
t
(t) = (x
0
1
+ l
1
t)e
2
+ . . . + (x
0
n
+ l
n
t)e
n
. Gasim
t
(t) = l
1
e
1
+ . . . + l
n
e
n
si
tt
(t) =
(0, 0, . . . , 0). Reciproc, din x
tt
1
(t) = 0, x
tt
2
(t) = 0, . . . , x
tt
n
(t) = 0, t I, obt inem x
1
= x
0
1
+
l
1
t, x
2
= x
0
2
+l
2
t, . . . , x
n
= x
0
n
+l
n
t.
3) Fie

Y = b
1
e
1
+b
2
e
2
+. . . +b
n
e
n
. Rezulta

Y
t
= (0, . . . , 0). Reciproc, din

Y
t
=
0, rezulta
dy
1
dt
= 0,
dy
2
dt
= 0, . . . ,
dy
n
dt
= 0, t I,
sau y
1
= b
1
, y
2
= b
2
, . . . , y
n
= b
n
(g.34).
7.4 Ramuri innite
Fie I un interval deschis (a, b), unde a poate si , iar b poate si + si : I R
n
o curba.
Mult imea (I) poate marginita sau nu n R
n
, dar n acest paragraf ne ocupam numai de cazul
n care (I) este o mult ime nemarginita.
4.1. Denit ie. Daca ntr-o extremitate t
0
a intervalului deschis I avem lim
tt
0
| (t)| = ,
atunci spunem ca poseda o ramura innita. Este evident ca poseda o ramura innita n
extremitatea t
0
daca si numai daca cel put in una dintre coordonatele lui tinde catre pentru
t t
0
(adica mult imea (I) nu este marginita n R
n
).
4.2. Denit ie. Fie o curba care poseda o ramura innita pentru o extremitate t
0
a lui I si
P = (t). Dreapta D se numeste asimptota la ramura innita daca (g.35)
lim
tt
0
d(P; D) = 0,
unde d(P; D) este distant a de la punctul P la dreapta D.
Uneori se spune ca ramura innita se apropie asimptotic de D. De asemenea, observam ca
proprietatea lim
tt
0
d(P; D) = 0 care deneste asimptota D este echivalenta cu a spune ca paralela
dusa prin P = (t) la D tinde catre D pentru t t
0
(g.35).
Fig. 35
4.4. Teorema. Daca D este o asimptota a unei ramuri innite, atunci direct ia lui D este
data de versorul
lim
tt
0
(t)
| (t)|
.
123
Demonstrat ie. Fie o curba care poseda o ramura innita ntr-o extremitate t
0
a lui I.
Presupunem ca aceasta ramura poseda o asimptota D (g.35). Notam cu Q proiect ia lui P pe D
si punem PQ = (t). Prin ipoteza avem
lim
tt
0
| (t)| = 0 lim
tt
0
(t) =

0.
De asemenea notam cu R proiect ia originii O a spat iului R
n
pe D si punem

RO = a. Segmentul
orientat

RQ reprezinta pe

(t) = a + (t) + (t) si
|
(t)| | a + (t)| | (t)| |
(t)| +| a + (t)|.
Astfel din lim
tt
0
| (t)| = rezulta lim
tt
0
|
(t)| = . Aceasta nseamna ca n vecinatatea lui t

0
avem |
(t)| > 0 si deci putem construi versorul

(t)
|
(t)|
.
Daca n inegalitat ile anterioare mpart im cu |
(t)| si trecem la limita, atunci gasim

lim
tt
0
| (t)
|
(t)|
= 1.
Versorul asimptotei D este
lim
tt
0
(t)
|
(t)|
= lim
tt
0
(t)
| (t)|
= lim
tt
0
(t) + a + (t)
| (t)|
= lim
tt
0
(t)
| (t)|
.
Din unicitatea limitei rezulta ca daca asimptota exista, atunci ea este unica.
4.5. Denit ie. Versorul
u = lim
tt
0
(t)
| (t)|
,
(n caz ca limita exista se numeste direct ia asimptotica a ramurii innite a lui .
4.6. Observat ii.
1) Studiul anterior arata ca pentru a decide daca o ramura innita poseda o asimptota trebuie
mai ntai sa vedem daca ea admite o direct ie asimptotica.
Daca ramura nu admite o direct ie asimptotica, atunci ea nu admite nici asimptota.
Daca ramura admite o direct ie asimptotica u, atunci prin P = (t), se duce o dreapta D
P
care are direct ia u. Daca D
P
are o limita D pentru t t
0
, atunci dreapta D este asimptota
ramurii considerate. Daca D
P
nu are o limita pentru t t
0
, atunci ramura innita studiata nu
are asimptota.
Daca este o curba regulata avand o ramura innita ce admite asimptota, atunci asimptota
este limita tangentei.
2) Pentru studiul ramurilor innite ale curbelor plane C : f(x, y) = a recomandam lucrarea
[20].
3) Fie : I R
n
o curba si t
0
o extremitate a intervalului deschis I. Daca
lim
tt
0
(t) = A,
atunci A se numeste punct asimptotic al curbei . Punctele asimptotice pot sa apart ina sau nu
imaginii (I).
124
4.7. Exemple.
1) Sa cercetam ramurile innite ale foliului lui Descartes,
= (x, y) : (, 1) (1, ) R
2
, x =
3at
1 +t
3
, y =
3at
2
1 +t
3
,
unde a > 0 este xat. Pentru aceasta calculam limitele:
lim
t
x(t) = 0, lim
t,1
x(t) = , lim
t1
x(t) = .
lim
t
y(t) = 0, lim
t,1
y(t) = , lim
t1
y(t) = .
De aici rezulta ca O(0, 0) este un punct asimptotic al curbei care este efectiv atins pentru t = 0.
De asemenea pentru t 1 se obt in doua ramuri innite. Deoarece
lim
t1
y(t)
x(t)
= 1,
deducem ca ambele ramuri innite admit aceeasi direct ie asimptotica (1, 1). Pe de alta parte
lim
t1
(y(t) x(t)) = lim
t1
3at
t
2
t + 1
= a
si astfel avem asimptota oblica y +x +a = 0 (g.36).
Fig. 36
2) Sa cercetam ramurile innite ale elicei (g.19), = (x, y, z) : R R
3
, x = a cos t, y =
a sin t, z = bt. Deoarece lim
t
z(t) = , rezulta ca elicea admite doua ramuri innite. Ambele
ramuri au direct ia asimptotica (0, 0, 1), direct ia axei Oz, ntrucat
lim
t
x(t)
z(t)
= lim
t
y(t)
z(t)
= 0.
Evident, dreapta ce trece prin punctul (a cos t, a sin t, bt) si este paralela cu Oz nu admite o
pozit ie limita pentru t . De aceea cele doua ramuri innite ale elicei nu admit asimptote.
7.5 Abscisa curbilinie
Fiind data o curba : I R
n
putem construi alte curbe care au aceeasi imagine cu dar care
parcurg aceasta imagine cu viteze diferite.
5.1. Denit ie. Fie I, J doua intervale deschise ale dreptei reale, : I R
n
o curba si
h : J I o funct ie diferent iabila. Funct ia compusa = h : J R
n
este o curba care se
numeste reparametrizarea lui prin h (g.37).
125
Fig. 37
In orice moment u din intervalul J, curba este localizata n punctul (u) = (h(u)), care este
atins de curba la momentul h(u) din intervalul I. Astfel si urmeaza aceeasi traiectorie dar,
n general, cu viteze diferite. Practic, pentru a obt ine coordonatele lui se substituie t = h(u) in
coordonatele lui .
Observam ca trecerea de la la pastreaza multiplicitatea punctelor lui (I) daca si numai
daca h este o biject ie.
5.2. Exemple
1) Fie arcul de cerc (t) = (r cos t, r sin t), t (0, 2). Punand u = ctg
t
2
gasim
reparametrizarea
(u) =
_
r
u
2
1
u
2
+ 1
, r
2u
u
2
+ 1
_
, u R.
2) Fie curba
(t) = (2 cos
2
t, sin2t, 2 sint), t
_
0,

2
_
.
Observam ca se obt ine intersectand cilindrul (x1)
2
+y
2
= 1 cu sfera x
2
+y
2
+z
2
= 4 (g.38).
Fig. 38
Punem u = sint. Reparametrizarea lui prin u este
(u) = (2(1 u
2
), 2u
_
1 u
2
, 2u), u (0, 1).
5.3. Lema . Daca este reparametrizarea lui prin h, atunci
d
du
(u) =
d
dh
(h(u))
dh
du
(u).
Pe scurt,

t
= (
t
h)h
t
. Astfel observam ca daca h
t
nu se anuleaza, atunci punctele regulate ale
lui sunt puncte regulate pentru , iar punctele singulare ale lui sunt puncte singulare de acelasi
fel pentru . De asemenea rezulta ca denit ia tangentei ntr-un punct regulat ca si ntr-un punct
singular de ordinul m nu depinde de parametrul ales (direct ia ei ramane invarianta, iar punctul
prin care trece este x).
Pentru ca biject ia h : J I sa e un difeomorsm este necesar si sucient ca derivata h
t
sa nu
se anuleze; acest lucru rezulta din proprietat ile de existent a si de diferent iabilitate ale funct iilor
126
inverse
_
se stie : (h
1
)
t
=
1
h
t
h
1
_
. Daca h este un difeomorsm, atunci curbele si se numesc
echivalente.
Precizam ca daca h
t
> 0, atunci h pastreaza orientarea.
Fie : I R
n
o curba regulata data prin ecuat ia vectoriala = (t), t I,

AB un arc
regulat al curbei, corespunzator lui t [a, b] I si
t
(t) vectorul viteza la momentul t. Lungimea
v(t) = |
t
(t)| se numeste viteza curbei la momentul t. Se considera o diviziune a intervalului [a, b]:
d : a = t
0
< t
1
< < t
i1
< t
i
< < t
n
= b.
Punctele M
0
= A, M
1
, , M
i1
, M
i
, , M
n
= B corespunzatoare acestei diviziuni determina o
linie poligonala cu varfurile pe acest arc, care se numeste linie poligonala nscrisa n arcul

AB.
Inlocuind diviziunea d cu una mai na se va obt ine o linie poligonala cu o lungime mai mare.
5.4. Arcul de curba

AB se numeste recticabil daca mult imea lungimilor liniilor poligonale
nscrise n acest arc este marginita superior, iar marginea sa superioaa se numeste lungimea arcului.
In zica, distant a parcursa de un mobil este determinata prin integrarea vitezei sale n raport
cu timpul. Geometric, denim lungimea arcului curbei regulate de la t = a la t = b ca ind
numarul
=
_
b
a
v(t) dt, a < b,
iar elementul de arc prin ds = v(t) dt.
Exista probleme n care ne intereseaza numai imaginea curbei si nu ne intereseaza viteza cu care
punctul curent parcurge aceasta imagine. Cu alte cuvinte ne intereseaza imaginea din spat iul R
n
si nu parametrizarea particulara t (t) care reprezinta aceasta imagine.

In asemenea probleme
se obisnuieste ca sa se nlocuiasc a printr-o parametrizare echivalenta pentru care viteza sa e
egala cu unitatea.
5.5. Teorema. Daca : I R
n
este o curba regulata, atunci exista o reparametrizare
echivalenta cu astfel ncat sa aiba viteza unu.
Curba din teorema se numeste reprezentare normala a lui .
Demonstrat ie. Fie : I R
n
o curba regulata, adica
t
(t) ,=

0, t I. Fixam t
0
I si
consideram funct ia care da lungimea arcului
s : I J = s(I), s(t) =
_
t
t
0
|
t
(t)|dt.
Acesta funct ie se numeste abscisa curbilinie sau parametru natural (g.39).
Fig. 39
127
Observam ca
ds
dt
= |
t
(t)| > 0, adica s este strict crescatoare si deci bijectiva; teorema funct iei
inverse asigura ca funct ia inversa s
1
: J I denita prin t = t(s) are derivata
dt
ds
(s) =
1
ds
dt
(t(s))
> 0.
Mai mult, inversa t = t(s) este un difeomorsm. De aceea, funct ia compusa = s
1
: J R
n
sau (s) = (t(s)) este o reparametrizare a lui , prin funct ia t = t(s), echivalenta cu (vezi g.37
pentru u = s). Sa aratam ca viteza lui este unu. Avem
_
_
_
_
_
d
ds
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
d
dt
dt
ds
_
_
_
_
= |
t
(s)|
1
ds
dt
= 1.
Astfel abscisa curbilinie a unei curbe regulate se utilizeaza pentru obt inerea unei reparametrizari
de viteza unu. Precizam ca daca este o curba orientata, atunci prin trecerea la reprezentarea
normala orientarea nu se schimba deoarece
dt
ds
> 0.
Fig. 40
5.6. Exemple.
1) Fie spirala logaritmica (g.40)
: R R
2
, (t) = (ae
t
(cos t sin t), ae
t
(cos t + sin t)), a > 0.
Din
t
(t) = 2ae
t
cos t 2ae
t
sint, rezulta ca este o curba regulata cu viteza v(t) = 2ae
t
.
Daca xam t = 0, atunci abscisa curbilinie este data de
s =
_
t
0
v(t)dt = 2ae
t
[
t
0
= 2a(1 e
t
).
De aici gasim t = ln
2a
2a s
, s (, 2a) si astfel reprezentarea normala a lui este
: (, 2a) R
2
, (s) = (x(s), y(s)),
unde
_
_
_
x(s) =
2as
2
_
cos ln
2a
2as
sinln
2a
2as
_
,
y(s) =
2as
2
_
cos ln
2a
2as
+ sinln
2a
2as
_
.
128
2) Sa consideram acum elicea : R R
3
, (t) = (a cos t, a sin t, bt). Deoarece ecuat ia
vectoriala a curbei este (t) = a cos t +a sin t +bt
k, gasim
t
(t) = a sin t +a cos t +b
k si
deci |
t
(t)| =

a
2
+b
2
= c. Daca masuram lungimea arcului de la t = 0, atunci
s =
_
t
0
c dt = ct.
Astfel t =
s
c
si reprezentarea normala a elicei este
: R R
3
, (s) =
_
s
c
_
=
_
a cos
s
c
, a sin
s
c
,
bs
c
_
.
1. Fie curba : [0, ] R
4
, (t) = (sint, cos
2
t, 5 sint, 1 3 cos
2
t). Sa se arate ca este nchisa,
iar prelungirea ei : R R
4
este periodica.
2. Fie curba : R R
4
, (t) = (sint, 1 + cos
2
t, sint + cos
2
t, sin
2
t). Sa se arate ca punctul
4
_
este regulat, iar tangenta la curba n acest punct este perpendiculara pe dreapta de direct ie
d = (1, 1,
2 2, 1). Sa se determine hiperplanul normal la n punctul

_
4
_
.
3. Fie

Y un camp vectorial pe curba (t) = (sint, 1+cos t, sint+cos
2
t, sin
2
t).

In ecare dintre
cazurile urmatoare, sa se exprime

Y n forma

Y = y
1
e
1
+y
2
e
2
+y
3
e
3
+y
4
e
4
.
1)

Y (t) este vectorul de origine n (t) si cu extremitatea n originea lui R
4
.
2)

Y (t) =
t
(t)
tt
(t).
3)

Y (t) are lungimea unu si este perpendicular pe
t
(t),
tt
(t) si pe
ttt
(t).
4)

Y este vectorul cu originea n (t) si cu extremitatea n (t +).
4. Sa se cerceteze ramurile innite si sa se determine asimptotele curbelor (daca exista)
1) = (x, y) : (R1) R
2
, x(t) =
t
3
+ 2
t
3
1
y(t) =
3t
t
3
1
;
2) = (x, y) : R R
2
, x(t) =
2 +t
2
1 +t
2
, y(t) =
t
3
1 +t
2
.
5. Consideram curba
= (R1, 1 R
5
, (t) =
_
1
t 1
,
2t
t
2
1
,
t
2
+ 1
t
2
1
,
2
t + 1
,
t
t + 1
_
.
a) Sa se arate ca punctul (1, 0, 1, 2, 0) se aa pe curba si sa se determine tangenta si hiper-
planul normal la curba n acest punct.
b) Sa se cerceteze ramurile innite ale curbei si sa se determine asimptotele (daca acestea exista)
Capitolul 8
Curbe n R
2
8.1 Tangenta si normala unei curbe plane
Raportam planul la reperul natural si consideram curba
: I R
2
, (t) = (x(t), y(t)).
Fie P = (t) un punct regulat al curbei. Se stie (2) ca dreapta care trece prin P si are ca
vector director pe
t
(t) se numeste tangenta la curba n P. Deoarece suntemn plan, hiperplanul
normal se reduce la o dreapta, numita normala curbei.
6.1. Denit ie. Dreapta care trece prin punctul regulat P = (t) si este perpendiculara pe

t
(t) se numeste normala curbei n punctul P (g.21).

Intr-un punct regulat xat, P = (t),
tangenta si normala la curba au respectiv ecuat iile:
x x(t)
x
t
(t)
=
y y(t)
y
t
(t)
,
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) = 0.
Daca P = (t) este un punct singular de ordinul m, atunci dreapta care trece prin P si are ca
vector director pe
(m)
(t) se numeste tangenta curbei n punctul P.
6.2. Denit ie. Fie P = (t) un punct singular de ordinul m pentru curba . Dreapta care
trece prin punctul P si este perpendiculara pe
(m)
(t) se numeste normala curbei n punctul P.
Intr-un punct singular de ordinul m, P = (t), tangenta si normala la curba au respectiv

ecuat iile
x x(t)
x
(m)
(t)
=
y y(t)
y
(m)
(t)
,
(x x(t))x
(m)
(t) + (y y(t))y
(m)
(t) = 0.
6.3. Observat ie. Segmentul de pe tangenta (normala) determinat de punctul de pe curba si
de intersect ia acestei tangente (normale) cu Ox, se numeste segment tangenta (normala). Proiect ia
129
130
acestui segment pe Ox se numeste subtangenta (subnormala) (g.41, PT-segment tangenta, PN-
segment normala, ST-subtangenta, SN-subnormala).
Fig. 41
8.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite
Curbele plane pot introduse pornind de la funct ii diferent iabile de tipul f : R
2
R, (x, y)
f(x, y). Deoarece
J(f) =
_
f
x
,
f
y
_
,
punctele critice ale funct iei f (daca exista!) se aa rezolvand sistemul:
f
x
(x, y) = 0,
f
y
(x, y) = 0.
Punctele n care cel put in una dintre aceste derivate nu se anuleaza sunt puncte regulate.
Mult imea
C = f
1
(c) = (x, y) [ (x, y) R
2
, f(x, y) = c, c = xat
se numeste mult ime de nivel constant c sau mult ime de ecuat ie carteziana implicita f(x, y) = c.
Pe scurt se scrie
C : f(x, y) = c.
Precizam ca n general C cont ine atat puncte regulate cat si puncte critice ale lui f.
Fie (x
0
, y
0
) C. Mult imea tuturor punctelor din C a caror distant a fat a de (x
0
, y
0
) este mai
mica decat un numar > 0 se numeste vecinatate a lui (x
0
, y
0
) in C.
7.1. Teorema. Daca o solut ie (x
0
, y
0
) a ecuat iei f(x, y) = c este un punct regulat al funct iei
f, atunci exista o vecinatate a acestui punct n care ecuat ia f(x, y) = c deneste o curba simpla
si regulata (g.42).
Fig. 42
131
Demonstrat ie. Se subnt elege ca C nu este vida. Ipoteza ca P(x
0
, y
0
) este un punct regulat
asigura ca n P, cel put in una dintre derivatele
f
x
,
f
y
nu se anuleaza. Fie
f
y
(P) ,= 0. Teorema
funct iei implicite denita de o ecuat ie de forma f(x, y) = c arata ca exista o vecinatate I a lui x
0
n R si o funct ie diferent iabila x y(x) astfel ncat pentru orice x I sa avem
f(x, y(x)) = c,
dy
dx
=
f
x
f
y
.
Rezulta ca port iunea din C din vecinatatea punctului P este reprezentata de gracul funct iei
x y(x) sau de imaginea aplicat iei : I C, (t) = (t, y(t)) si deci aceasta port iune este o
curba simpla si regulata.
In general, mult imea Cpunctele critice ale lui f consta din arce simple si regulate. Daca
mult imea punctelor critice ale lui f care sunt incluse n C nu este prea ciudata, atunci C : f(x, y) =
c se numeste curba de ecuat ie carteziana implicita f(x, y) = c.
Daca f(x, y) este un polinom de gradul n, atunci curba C se numeste curba algebrica de
ordinul n.

In particular avem urmatoarele denumiri: curbe algebrice de ordinul unu (drepte), curbe
algebrice de ordinul doi (conice), curbe algebrice de ordinul trei (cubice), curbe algebrice de ordinul
patru (cuartice) etc.
Reprezentarea analitica explicita a unei curbe plane este:
C : y = y(x), x J R (8.1)
7.2. Tangenta. Fie P(x
0
, y
0
) un punct regulat al curbei C. Tangenta la curba C n punctul
P are ecuat ia
(x x
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0,
iar normala la curba C n punctul P are ecuat ia
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
Pentru o curba plana reprezentata explicit prin C : y = y(x) tangenta n punctul regulat P(x
0
, y
0
)
are ecuat ia
y y
o
= y
t
(x
0
)(x x
0
),
iar normala n P este:
y y
0
=
1
y
t
(x
0
)
(x x
0
).
7.3. Observat ii
1)

In situat ii concrete curba C poate data printr-o ecuat ie si prin inecuat ii n x, y care
precizeaza o anumita port iune din plan.
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei port iuni din C) n forma (t) = (x(t), y(t)), se poate
face prin intermediul teoremei 7.1 sau prin articii de calcul.
Fie (I) R
2
traiectoria unui punct material n miscare si f(x, y) = c ecuat ia carteziana
implicita a lui (I). Aceasta ecuat ie nu descrie faptul ca (I) poate parcursa de mai multe ori.
132
De aceea n problemele n care drumul parcurs este esent ial se prefera informat ia mai bogata data
de funct ia
: I R
2
.
3) Fie curba : I R
2
, (t) = (x(t), y(t)).

In general trecerea de la reprezentarea parametrica
la reprezentarea carteziana explicita se poate face numai local.

Intr-adevar, daca x
t
(t
0
) ,= 0 atunci
teorema funct iei inverse arata ca n vecinatatea punctului x
0
= x(t
0
) restrict ia lui x = x(t) admite
inversa t = t(x). Astfel restrict ia lui y = y(t) apare ca o funct ie compusa de tipul
y = y(t(x)).
4)

In general daca exista o funct ie f astfel ncat
f(x(t), y(t)) = c, t I,
atunci f(x, y) = c este ecuat ia carteziana implicita a curbei
(t) = (x(t), y(t)), t I.
5) Fie C : f(x, y) = c o curba regulata. Gradientul f =
f
x
i +
f
y
j, denit pe C, este un
camp vectorial normal la C.
7.4. Exemple.
1) Dreapta. Ecuat ia cartezina implicita a unei drepte din plan este ax + by + c = 0, iar
ecuat iile parametrice ale unei drepte sunt x = x
0
+lt, y = y
0
+mt, t R.
2) Cercul. Cercul de raza r si cu centrul in (x
0
, y
0
) are ecuat ia carteziana implicita (x
x
0
)
2
+(y y
0
)
2
= r
2
. Obisnuit cercul se reprezinta prin ecuat iile parametrice y = x
0
+r cos t, y =
y
0
+r sint, t [0, 2).
3) Elipsa are ecuat ia carteziana implicita (canonica)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0. Ea se poate parametriza
n forma x = a cos t, y = b sint, t [0, 2).
4) Hiperbola are ecuat ia carteziana implicita (canonica)
x
2
a
2
y
2
b
2
1 = 0. Ramura din dreapta
a hiperbolei se poate reprezenta prin
x = acht, y = bsht, t R.
5) Parabola are ecuat ia carteziana (canonica) x =
y
2
2p
. De aceea ea se poate parametriza in
forma
x =
t
2
2p
, y = t, t R.
8.3 Forma unei curbe in vecinatatea unui punct al sau
Fie curba : I R
n
si P un punct din (I). Mult imea tuturor punctelor din (I) a caror distant a
fat a de P este mai mica decat un numar > 0 se numeste vecinatate a lui P in (I).
Fie : I R
2
o curba din plan, ipoteza care va subnt eleasa n cele ce urmeaza. Consideram
un punct particular P (I) asa ca (t) = P si cercetam care este aspectul curbei n vecinatatea
lui P.

In particular cercetam care este pozit ia curbei n raport cu tangenta n acest punct.
133
Pentru un h din vecinatatea lui zero, punctul Q = (t + h), t + h I, este n vecinatatea
punctului P. De aceea putem folosi formula Taylor
(t +h) = (t) +
h
1!

t
(t) +
h
2
2!

tt
(t) +. . . +
h
n
n!
[
(n)
(t) + (h)]
cu lim
h0
(h) = 0. Evident, avem
PQ = (t +h) (t).
Vom face studiul urmarind dou a cazuri: cazul n care P este un punct regulat si cazul n care
P este singular.
a) P este un punct regulat.
Prin ipoteza n P avem
t
(t) ,=

0 si tangenta n P este denita de punctul P si de vectorul

t
(t).
8.1. Presupunem ca
t
(t) si
tt
(t) determina o baza n T
P
R
2
. Formula Taylor de ordinul doi
da
PQ = h
t
(t) +
h
2
2

tt
(t) +
h
2
2
(h), lim
h0
(h) =
0.
Astfel pentru [h[ sucient de mic, perechea
_
h,
h
2
2
_
constituie cu aproximat ie coordonatele vec-
torului

PQ fat a de baza
t
(t),
tt
(t). Daca h trece prin zero, atunci prima coordonata isi schimba
semnul, iar a doua si-l pastreaza . De aceea arcul se aa n semiplanul ce cont ine pe
tt
(t) si
traverseaza n P dreapta determinata de P si de
tt
(t). T inand cont ca dreapta determinata de P
si
t
(t) este tangenta la n P, deducem ca arcul are aspectul din g.43.
Fig. 43
8.2. Presupunem ca
tt
(t) este coliniar cu
t
(t) si ca
t
(t) mpreuna cu
ttt
(t) constituie o baza
n T
P
R
2
. Prin ipoteza r R asa ca
tt
(t) = r
t
(t). Astfel formula Taylor de ordinul trei da
PQ =
_
h +r
h
2
2
_

t
(t) +
h
3
6

ttt
(t) +
h
3
6
(h), lim
h0
(h) =
0.
Pentru [ h [ sucient de mic h+r
h
2
2
h, iar
_
h,
h
3
6
_
constituie cu aproximat ie coordonatele lui
PQn baza
t
(t),
ttt
(t). Daca h trece prin zero, atunci ambele coordonate si schimba semnul.
De aceea, la trecerea prin P, punctul Q traverseaza si tangenta si dreapta denita de P si
ttt
(t).
Astfel, n vecinatatea lui P, curba are aspectul din g.44, iar P se numeste punct de inexiune.
134
Fig. 44
8.3. Sa generalizam situat iile anterioare. Presupunem ca derivatele de ordinele 2, 3, . . . , n 1,
sunt coliniare cu
t
(t), iar
t
(t) si
(n)
P
R
2
.
Deoarece k, 1 < k < n, r
k
R astfel ncat
(k)
(t) = r
k

t
(t), formula Taylor de ordinul n
da
PQ =
_
h +r
2
h
2
2
+. . . +r
n1
h
n1
(n 1)!
_

t
(t) +
h
n
n!

(n)
(t) +
h
n
n!
(h),
lim
h0
(h) =
0.
De aceea pentru [ h [ sucient de mic, perechea
_
h,
h
n
n!
_
realizeaza cu aproximat ie coordonatele
lui

PQn raport cu baza
t
(t),
(n)
(t).
Rezulta ca n vecinatatea lui P avem: daca n este par, atunci curba are aspectul din g.45;
daca n impar, atunci curba are aspectul din g.44.
8.4. Observat ii.
1) Fie P = (t) un punct regulat al unei curbe . Daca toate derivatele de ordinul 2, 3, . . . , n
sunt coliniare cu
t
(t), n particular daca toate sunt nule, atunci nu putem preciza pozit ia curbei
n raport cu tangenta n P cu ajutorul acestor derivate. Tot ce putem spune este ca n vecinatatea
lui P abaterea curbei de la tangenta este mica.
2) Forma unei curbe C : f(x, y) = c n vecinatatea unui punct regulat (x
0
, y
0
) este data de
forma gracului funct iei x y(x) n vecinatatea lui x
0
.
b) P este un punct singular
Prin ipoteza, n P = (t) avem
t
(t) =
0.
8.5. Presupunem ca
tt
(t) si
ttt
(t) determina o baza in T
P
R
2
.

In acest caz tangenta este
determinata de P si de
tt
(t). Formula Taylor de ordinul trei arata ca
PQ =
h
2
2

tt
(t) +
h
3
6

ttt
(t) +
h
3
6
(h), lim
h0
(h) =
0.
In vecinatatea lui h = 0, cuplul

_
h
2
2
,
h
3
6
_
constituie cu aproximat ie coordonatele vectorului
PQ. Prima coordonata

h
2
2
ind pozitiva, arcul apart ine semiplanului marginit de dreapta denita
de P si
ttt
(t) si care cont ine pe
tt
(t). A doua coordonata
h
3
6
isi schimba semnul cand h trece
prin zero. Astfel, n P, arcul traverseaza tangenta. Se zice ca P este un punct de ntoarcere de
prima spet a (g.45).
135
Fig. 45
8.6. Presupunem ca
ttt
(t) este coliniar cu
tt
(t) si ca
tt
(t) si
(4)
(t) formeaza o baza in T
P
R
2
.
In acest caz tangenta n P este denita de P si de

tt
(t). Deoarece prin ipoteza r R asa ca

ttt
(t) = r
tt
(t), formula Taylor de ordinul patru da
PQ =
_
h
2
2
+r
h
3
6
_

ttt
(t) +
h
4
24

(4)
(t) +
h
4
24
(h), lim
h0
(h) =
0.
Astfel pentru [ h [ sucient de mic, perechea
_
h
2
2
,
h
4
24
_
reprezinta cu aproxi-mat ie coordonatele
lui

PQn raport cu baza
tt
(t),
(4)
(t). Deoarece, ambele coordonate sunt pozitive, curba trebuie
sa arate ca n g.46 (o ramura pentru h negativ, o ramura pentru h pozitiv).

In acest caz se spune
ca P este un punct de ntoarcere de spet a a doua.
Fig. 46
8.7. Generalizand situat iile anterioare presupunem

t
(t) = . . . =
(m1)
(t) =
0,
(m)
(t) ,=
0.
De asemenea presupunem ca derivatele de ordinul m+1, m+2, . . . , n1 sunt coliniare cu
(m)
(t)
iar
(m)
(t) mpreuna cu
(n)
P
R
2
. Deoarece prin ipoteza, k, m < k <
n, r
k
R asa ca

(k)
(t) = r
km

(m)
(t),
formula Taylor de ordinul n da
PQ =
_
h
m
m!
+r
1
h
m+1
(m+ 1)!
+. . . +r
n1
h
n1
(n 1)!
_

(m)
(t) +
h
n
n!
[
(n)
(t) +(h)],
lim
h0
(h) =
0.
Pentru [ h [ sucient de mic,
_
h
m
m!
,
h
n
n!
_
constituie cu aproximat ie coordonatele lui

PQn baza
aleasa de noi. De aceea situat iile din punctul singular P se pot rezuma n tabelul
136
m n Forma curbei
impar par gura 100
impar gura 101
par impar gura 102
par gura 103
8.8. Observat ii
1) Daca n punctul singular P nu sunt ndeplinite condit iile din 8.7, atunci nu putem preciza
care este forma curbei n vecinatatea acestui punct cu ajutorul accelerat iilor.
2) Fie mult imea de nivel constant C : f(x, y) = c si (x
0
, y
0
) C un punct critic al lui f n care
hessiana lui f nu este indic nula. Daca detd
2
f(x
0
, y
0
) > 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct izolat n
C (g.47, a); daca det d
2
f(x
0
, y
0
) < 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct dublu pentru C (g.47. b);
daca det d
2
f(x
0
, y
0
) = 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct de ntoarcere pentru C (g.47, c).

Intr-un
punct dublu sau de ntoarcere direct iile (l, m) ale tangentelor la C sunt date de
l
2
2
f
x
2
(x
0
, y
0
) + 2lm

2
f
xy
(x
0
, y
0
) +m
2
2
f
y
2
(x
0
, y
0
) = 0.
Fig. 47
Punctul izolat si punctul dublu n C sunt puncte critice izolate pentru f.
8.4 Trasarea curbelor plane
Fie : I R
2
, (t) = (x(t), y(t)) o curba plana. Pentru a desena imaginea (I) R
2
n raport
cu reperul cartezian xOy este necesar sa se urmareasca urmatorii pasi:
9.1. Stabilirea domeniului de denit ie I, precizarea punctelor de acumulare ce nu apart in lui I
si calculul limitelor funct iilor t x(t), t y(t) n aceste puncte. Precizarea punctelor asimptotice
(daca exista!).
9.2. Intersect ii cu axele.
9.3. Se cerceteaza simetriile lui (I). Daca t I, t
t
I astfel ncat (1) x(t
t
) = x(t),
y(t
t
) = y(t), (2) x(t
t
) = x(t), y(t
t
) = y(t), (3) x(t
t
) = x(t), y(t
t
) = y(t), (4) x(t
t
) =
y(t), y(t
t
) = x(t) etc, atunci curba este respectiv simetrica fat a de (1) axa Ox, (2) axa Oy, (3)
origine, (4) prima bisectoare etc. Se observa ca sistemele (1), (2), si (3) cont in ca un caz particular
studiul paritat ii si imparitat ii funct iilor t x(t), t y(t).
Daca r R astfel ncat, t I, punctul (r t) se deduce din (t) printr-o simetrie (n raport
cu un punct sau o dreapta), atunci rezulta t
t
= r t ceea ce este echivalent cu
t +t
t
2
=
r
2
. Astfel
137
t si t
t
sunt simetrice n R fat a de
r
2
.

In acest caz trasam port iunea din (I) corespunzatoare lui
I [r/2, ), iar restul se completeaza prin simetrie.
Daca
_
1
t
_
se duce din (t) printr-o simetrie, atunci rezulta t
t
=
1
t
sau tt
t
= 1.

In acest caz
trasam port iunea din (I) corespunzatoare lui I ([1, 0) (0, 1]), iar restul se completeaza prin
simetrie.
9.4. Stabilirea punctelor regulate. Dintre punctele regulate trebuie precizate punctele de
inexiune si punctele n care
(n)
, n = 2, 3, . . . sunt coliniari cu
t
.
Stabilirea punctelor singulare (c and exista!) si a tangentelor n aceste puncte. Dintre acestea
trebuie precizate punctele de inexiune, punctele de ntoarcere, punctele singulare de ordinul n
n care
(m)
, m = n + 1, n + 2, . . . sunt coliniari cu
(n)
,=

0 si punctele singulare n care

(k)
=
0, k = 1, 2, . . .
9.5. Determinarea punctelor multiple si a tangentelor n aceste puncte. Daca sistemul t
1
,=
t
2
, x(t
1
) = x(t
2
), y(t
1
) = y(t
2
) este compatibil (determinat sau nedeterminat), atunci solut iile sale
dau punctele multiple. Daca sistemul este incompatibil, atunci curba are numai puncte simple.
Daca cel put in una dintre componentele funct iei este injectiva, atunci este injectiva.
9.6. Se cerceteaza daca este o curba periodica, adica T > 0, (t + T) = (t), t I.
Daca este periodica, de perioada T, atunci este sucient sa consideram restrict ia : [0, T] R
2
.
Din faptul ca este o curba periodica rezulta ca t x(t), t y(t) sunt periodice avand
eventual alte perioade decat . Daca t x(t) este periodica si are perioada T
1
, t y(t) este
periodica si are perioada T
2
, iar
T
1
T
2
=
p
q
Q, p, q N
, atunci este periodica si are perioada

T = qT
1
= pT
2
.
9.7. Alcatuirea tabelului de variat ie pentru funct iile t x(t), t y(t).
9.8. Stabilirea ramurilor innite si a asimptotelor (daca exista!). Putem ntalni situat iile:
1) lim
tt
0
x(t) = , lim
tt
0
y(t) = b.

In acest caz asimptota are ecuat ia y = b. Pentru a decide
pozit ia ramurii fat a de asimptota, din tabel se citeste semnul lui y(t) b n vecinatatea lui t
0
.
2) lim
tt
0
x(t) = a, lim
tt
0
y(t) = .

In acest caz asimptota are ecuat ia x = a.
3) lim
tt
0
x(t) = , lim
tt
0
y(t) = .
Daca lim
tt
0
y(t)
x(t)
= 0, atunci (1, 0) este direct ie asimptotica. Curba nu admite asimptota (ramura
parabolica).
Daca lim
tt
0
x(t)
y(t)
= 0, atunci (0, 1) este direct ie asimptotica. Curba nu admite asimptota (ramura
parabolica).
Daca lim
tt
0
y(t)
x(t)
= m, atunci (1, m) este direct ie asimptotica. Daca, lim
tt
0
(y(t) mx(t)) = n,
atunci curba admite asimptota y = mx + n. Daca lim
tt
0
(y(t) mx(t)) = , atunci curba nu
admite asimptota (ramura parabolica).
9.9. Exemplu
Curba de ecuat ie x
3
+y
3
3axy = 0, a > 0, se numeste foliul lui Descartes.
a) Sa se gaseasca o reprezentare parametrica a curbei.
b) Sa se construiasca aceasta curba.
Solut ie.
138
a) Axa Oy taie curba n origine. Intersectam cu dreapta y = tx.

Inlocuind n ecuat ia curbei
obt inem x
2
(x +t
3
x 3at) = 0. Mai ntai avem x
2
= 0, ceea ce corespunde punctului dublu (0, 0).
Apoi, pentru t ,= 1, gasim
x =
3at
1 +t
3
, y =
3at
2
1 +t
3
.
b) Pentru a construi curba, parcurgem urmatorii pasi:
1) Domeniul de denit ie. Simetrii. Se vede ca t (, 1) (1, ).

In punctele de
acumulare care nu fac parte din domeniul de denit ie trebuie sa calculam limite. Astfel avem:
lim
t
x(t) = 0, lim
t,1
x(t) = , lim
t1
x(t) =
lim
t
y(t) = 0, lim
t,1
y(t) = , lim
t1
y(t) = .
Observam ca O(0, 0) este punct asimptotic atat pentru t cat si pentru t . Acest
punct se confunda cu punctul obisnuit t = 0.
Sistemul
_
_
3at
t
1 +t
t3
=
3at
2
1 +t
3
3at
t2
1 +t
t3
=
3at
1 +t
3
este compatibil nedeterminat deoarece este satisfacut pentru orice t si t
t
din relat ia tt
t
= 1. Astfel
curba este simetrica fat a de prima bisectoare. De aceea este sucient sa construim port iunea
t (1, 0) (0, 1], iar restul sa completam prin simetrie.
2) Puncte regulate. Puncte singulare. Avem
x
t
=
3a 6at
3
(1 +t
3
)
2
, y
t
=
6at 3at
4
(1 +t
3
)
2
.
Din x
t
= 0 gasim t =
1
3
2
. Din y
t
= 0 deducem t
1
= 0, t
2
=
3
2. Aceasta nseamna ca foliul lui

Descartes este o curba regulata.
3) Puncte multiple.
Avand n vedere semnicat ia lui t (panta unei drepte), t si t dau acelasi punct
(0, 0) pe curba (punct asimptotic) care corespunde intersect iei curbei cu axa Oy(x = 0). Pe de
alta parte t = 0 da punctul (0, 0). Astfel originea este punct dublu.
Sistemul
_
_
t
1
,= t
2
3at
1
1 +t
3
1
=
3at
2
1 +t
3
2
3at
2
1
1 +t
3
1
=
3at
2
2
1 +t
3
2
arata ca nu mai avem si alte puncte multiple.
Tangentele n O(0, 0) sunt axele Ox si Oy.
4) Tabelul de variat ie pentru x(t) si y(t)
139
1 0 1/
3
2
3
2 +
x
t
+ [ + 0
x 0 [ 0 a
3
4 a
3
2 0
y
t
[ 0 + + 0
y 0 [ 0 a
3
2 a
3
4 0
5) Ramuri innite. Asimptote.
Pentru t 1 si t 1 avem ramuri innite. Deoarece
lim
t1
y(t)
x(t)
= 1,
rezulta ca ambele ramuri innite admit direct ia asimptotica (1, 1). Pe de alta parte
lim
t1
(y(t) +x(t)) = lim
t1
3at
1 +t
2
t
= a
si astfel avem asimptota oblica y +x +a = 0.
6) Trasarea curbei (g.36).
8.5 Formule Frenet n plan
Fie : J R
2
, (s) = (x(s), y(s)) o curba cu viteza unu. Versorul tangent este

T(s) =

t
(s) =
(x
t
(s), y
t
(s)), iar versorul normal

N(s) este denit prin rotirea lui

T(s) cu /2 (g.48). Astfel,
N(s) = (y
t
(s), x
t
(s)) si apare reperul ortonormat mobil
T,

N numit reper Frenet.
Fig. 48
Deoarece
T,

T) = 1, rezulta
T
t
,

T) = 0 si deci

T
t
= (x
tt
, y
tt
) este perpendicular pe

T. Cum avem
si

N
T rezulta ca

T
t
si

N sunt coliniari. Funct ia s k(s) denita prin ecuat ia Frenet (condit ie
de coliniaritate)
T
t
= k

N
se numeste curbura lui . Pentru curbele din plan, k(s) poate negativ, nul sau pozitiv si semnul
sau arata cum se ncovoaie (J).
10.1. Teorema. Daca : J R
2
este o curba cu viteza unu care are curbura k, atunci
a) sunt satisfacute formulele Frenet:

T
t
= k

N,

N
t
= k
T;
b) expresia curburii este k =
d
ds
, unde este unghiul care da panta tangentei lui n punctul
curent.
140
Demonstrat ie. a) Exprimam vectorul

N
t
n raport cu reperul ortonormat
T,

N, adica
N
t
= (
N
t
,

T)
T +
N
t
,

N)
N.
Derivand n
N,

N) = 1 gasim
N
t
,

N) = 0 si derivand n
N,

T) = 0 deducem
N
t
,

T) =
N,

T
t
) = k.
b) Folosim g.49 si observat ia ca

T = cos + sin si deci

N = sin
i +cos
j. Prin urmare
T
t
=
d
ds
N, adica k =
d
ds
.
10.2. Teorema. Curbura k determina pe abstract ie facand de pozit ia sa n plan (de o
izometrie).
Fig. 49
Demonstrat ie. T inand cont de teorema 10.1 avem
d
ds
= k(s) si deci =
0
+
_
s
s
0
k(s)ds,
unde
0
este unghiul pe care-l face tangenta la curba cautata n punctul s = s
0
cu axa Ox. Pe de
alta parte
dx
ds
= cos ,
dy
ds
= sin
si astfel
x = x
0
+
_
s
s
0
cos ds, y = y
0
+
_
s
s
0
sinds,
unde (x
0
, y
0
) este punctul corespunzator lui s = s
0
.
Constantele
0
, x
0
, y
0
depind de alegerea axelor de coordonate. Notand
x
t
=
_
s
s
0
cos ds, y
t
=
_
s
s
0
sinds, =
_
s
s
0
k(s)ds
observam ca
_
x = x
0
+x
t
cos
0
y
t
sin
0
y = y
0
+x
t
sin
0
+y
t
cos
0
si deci
0
determina o rotat ie, iar (x
0
, y
0
) determina o translat ie.
Daca
0
= 0, x
0
= y
0
= 0, atunci punctul de la care se masoara abscisele curbilinii coincide cu
originea coordonatelor, iar sensul tangentei n acest punct coincide cu sensul lui Ox.
10.3. Teorema. Daca (t) = (x(t), y(t)), t I este o curba regulata din plan, atunci curbura
are expresia
k =

tt
, (
t
))
[[
t
[[
3
=
x
t
y
tt
x
tt
y
t
(x
t2
+y
t2
)
3/2
,
141
unde am notat [[w[[ =
_
w, w) si este operatorul rotat iei de unghi

2
, adica (t
1
, t
2
) = (t
2
, t
1
),
iar
t
nseamna derivata n raport cu t.
Funct ia
1
[ k [
: It [ t I, k(t) = 0 (0, ) se numeste raza de curbura.
Demonstrat ie. Avem
t
= v
T, (
t
) = v(
T) = v

N,
tt
=
dv
dt
T + kv
2

N si deci

tt
, (
t
)) = kv
3
. Evident am t inut seama ca rotat ia este o funct ie liniara.
Pentru o curba plana C : y = y(x), reprezentata explicit, curbura are expresia
k =
y
tt
(1 +y
t2
)
3/2
.
8.6 Not iuni de teoria contactului a doua curbe
11.1. Teorema. Curbele
1
: y = f
1
(x),
2
: y = f
2
(x) au n punctul comun M
0
(x
0
, y
0
) un
contact de ordinul m daca si numai daca
f
(k)
1
(x
0
) = f
(k)
2
(x
0
), k = 0, 1, . . . , m,
f
(m+1)
1
(x
0
) ,= f
(m+1)
2
(x
0
).
Demonstrat ie. Curbele
1
si
2
aun M
0
un contact de ordinul m daca si numai daca ecuat ia
f
1
(x) f
2
(x) = 0 admite pe x
0
drept radacina multipla de ordinul m+1, adica daca si numai daca
f
(k)
1
(x
0
) f
(k)
2
(x
0
) = 0, k = 0, 1, . . . , m,
f
(m+1)
1
(x
0
) f
(m+1)
2
(x
0
) ,= 0.
11.2. Teorema. Curbele
1
: x = x(t), y = y(t), C : f(x, y) = 0 au n punctul comun
regulat t
0
M
0
(x
0
, y
0
) un contact de ordinul m daca si numai daca funct ia compusa t (t) =
f(x(t), y(t)) satisface
(k)
(t
0
) = 0, k = 0, 1, . . . , m;
(m+1)
(t
0
) ,= 0.
Demonstrat ie. Putem presupune
f
y
(x
0
, y
0
) ,= 0. Atunci C este reprezentatantr-o vecinatate
a lui (x
0
, y
0
) de arcul simplu si regulat : x = x, y = y(x), x I. Restrangand eventual pe I
reparametrizam pe prin x = x(t) si gasim
2
: x = x(t), y = y(x(t)) = u(t).
Deoarece f(x(t), u(t)) = 0 este o identitate ntr-o vecinatate a lui t
0
, prin derivare deducem
identitat ile:
()
_

x
dx
dt
+

u
du
dt
_
(k)
f(x(t), u(t)) = 0, k 1.
In particular acestea sunt adevarate pentru t = t

0
.
Presupunem ca
1
si
2
au n t
0
M
0
(x
0
, y
0
) un contact de ordinul m, adica
()
d
k
y(t)
dt
k
t=t
0
=
d
k
u(t)
dt
k
t=t
0
, k = 0, 1, . . . , m,
142
d
m+1
y(t)
dt
m+1
t=t
0
,=
d
m+1
u(t)
dt
m+1
t=t
0
.
Din (**) si (*) rezulta ca funct ia t (t) = f(x(t), y(t)) satisface
( )
(k)
(t
0
) =
_

x
dx
dt
+

y
dy
dt
_
(k)
f(x(t), y(t))[
t=t
0
= 0
(m+1)
(t
0
) =
_

x
dx
dt
+

y
dy
dt
_
(m+1)
f(x(t), y(t))[
t=t
0
,= 0
Reciproc, relat iile (***) si (*) implica pe (**), adica
1
si
2
au n t
0
M
0
(x
0
, y
0
) un contact de
ordinul m.
11.3. Curbe osculatoare. Fie
1
: x = x(t), y = y(t), t I o curba xata si e C
a
:
f(x, y; a
1
, a
2
, . . . , a
m+1
) = 0 o familie de curbe care depind de m+ 1 parametri sau de parametrul
vector a = (a
1
, . . . , a
m+1
), unde f este o funct ie diferent iabila de m+ 3 variabile.
Se pune problema sa determinam din familia C
a
o curba care sa aiba cu
1
, ntr-un punct
regulat dat, un contact de ordinul m, adica m + 1 puncte confundate. Aceasta curba se numeste
curba osculatoare a curbei
1
.
Problema gasirii curbei osculatore se rezolva prin nlocuirea lui x(t) si y(t) n f, aplicarea
teoremei 11.2 si gasirea celor m + 1 necunoscute a
i
ce determina curba osculatoare. Daca n
punctul considerat curba obt inuta are cel put in un contact de ordinul m + 1 cu
1
, atunci ea se
numeste supraosculatoare.
Deoarece curba osculatoare a unei curbe
1
este de fapt pozit ia limita a unei curbe din familia
C
a
care trece prin m+1 puncte ale lui
1
, atunci cand aceste puncte tind de-a lungul lui
1
catre
punctul dat init ial, putem arma c a:
a) daca m = 2k + 1, atunci curba osculatoare nu traverseaza pe
1
n punctul regulat M
0
(g.50),
Fig. 50
b) daca m = 2k, atunci curba osculatoare traverseaza pe
1
n punctul regulat M
0
(g.51).
Fig. 51
143
11.4. Exemple.
1) Dreapta osculatoare. Dreptele din plan ax + by + c = 0 formeaza o familie de curbe cu
doi parametri esent iali. De aceea, ind data o curba : I R
2
se poate determina, ntr-unul din
punctele sale regulate, e o dreapta osculatoare (contact ordinul ntai 2 puncte confundate) e
o dreapta supraosculatoare (de exemplu contact de ordinul al doilea 3 puncte confundate) care
este de fapt tangenta la curba (g.52). Pentru determinarea acestei drepte ne folosim de teorema
11.2, adica impunem condit iile
ax(t) +by(t) +c = 0
ax
t
(t) +by
t
(t) +c = 0.
Rezulta solut ia (a, b, c).

In punctele singulare de ordin m ale lui se gasesc drepte supraosculatoare.
In punctele singulare de ordinul se gaseste o dreapta supraosculatoare pe care o putem numi

tangenta la curba.
Fig. 52
2) Cerc osculator. Cercurile din plan, (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= R
2
sau [[r c[[
2
R
2
= 0,
formeaza o familie de curbe cu trei parametri esent iali (coordonatele centrului si raza). Fiind data
o curba (t) = (x(t), y(t)) si un punct regulat pe ea se poate determina un cerc osculator (contact
ordinul al doilea 3 puncte confundate) sau un cerc supraosculator (de exemplu contact de ordinul
al treilea 4 puncte confundate). Pentru determinarea acestui cerc ne folosim de teorema 11.2
adica impunem condit iile:
[[ c[[
2
R
2
= 0

t
, c) = 0

tt
, c) +
t2
= 0.
Ecuat ia a doua da c = +
N, unde

N este campul normal unitar, iar ultima ecuat ie implica
=
1
k
, unde k este curbura lui . Ultimele doua ecuat ii arata ca n punctul (t) n care lucram,
accelerat ia
tt
(t) nu poate coliniara cu viteza
t
(t) caci daca ar asa, atunci (t) ar trebui sa e
punct singular. Deci k(t) ,= 0. Centrul cercului osculator c = +
1
k
N se aa pe

N si se numeste
centrul de curbura. Raza cercului osculator R =
1
[ k [
se obt ine din prima ecuat ie si se numeste
raza de curbura a lui . Cercul osculator se mai numeste si cerc de curbura (g.53).
144
Fig. 53
Explicit, centrul cercului osculator este dat de formulele
x
0
= x y
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
tt
x
tt
y
t
, y
0
= y +x
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
tt
x
tt
y
t
,
iar raza cercului osculator este
R =
(x
t2
+y
t2
)
3/2
[ x
t
y
tt
x
tt
y
t
[
.
Curba = +
1
k
N, care este de fapt locul geometric al centrelor de curbura ale lui , se

numeste evoluta sau desfasurata lui .
3) Fie o curba si un punct regulat pe aceasta curba.

In acest punct se poate determina o
parabola osculatoare care sa aiba cu un contact de ordinul trei; o elipsa sau hiperbola osculatoare
care sa aiba cu un contact de ordinul patru etc. Curbele osculatoare se folosesc n teoria
aproximarii.
Fie C
a
o familie de curbe din plan reprezentata prin ecuat ia f(x, y; a) = 0, unde f este o funct ie
diferent iabila n raport cu cele trei argumente.
11.5. Denit ie. O curba : I R
2
, (a) = (x(a), y(a)) se numeste nfasuratoarea familiei
C
a
daca satisface condit iile:
1) P (I) se poate indica o curba unica a familiei care sa cont ina punctul P ca un punct
regulat si care sa aiba n P un contact de ordinul n 1 cu (I).
2) curba din familia C
a
, exista un punct regulat P al sau, care sa apart ina si lui (I) si n
care cele doua curbe sa aiba un contact de ordinul n 1.
3) Nici o curba a familiei C
a
sa nu aiba un arc comun cu (I).
Cu alte cuvinte, nfasuratoarea este curba la care sunt tangente curbele din familia C
a
(g.54).
Fig. 54
11.6. Teorema.

Infasuratoarea familiei C
a
este inclusa n curba denita prin sistemul
_
_
_
f(x, y; a) = 0
f
a
(x, y; a) = 0.
Demonstrat ie. Fie ecuat ia (1) f(x, y; a) = 0 n necunoscuta a si parametrul M(x, y). Locul
geometric al punctelor M(x, y) cu proprietatea ca ecuat ia (1) are o radacina cel put in dubla este
curba descrisa de sistemul
f(x, y; a) = 0,
f
a
(x, y; a) = 0.
145
Fiecare curba C
a
este tangenta la curba ntrucat intersect ia C
a
corespunde la radacina
dubla a. De aceea curba cont ine nfasuratoarea familiei de curbe C
a
.
Curba mai cont ine si punctele critice ale lui f.

Intr-adevar daca x = x(a), y = y(a) sunt
ecuat iile parametrice ale lui , atunci f(x(a), y(a)) = 0, a.
Derivand rezulta identitatea
f
x
dx
da
+
f
y
dy
da
+
f
a
= 0.
11.7. Exemplu. Sa se determine nfasuratoarea curbelor
C
a
: f(x, y; a) = (y a)
2
(x a
2
)
3
= 0.
Solut ie. Alcatuim sistemul
f(x, y; a) = (y a)
2
(x a
2
)
3
= 0
f
a
(x, y; a) = 2(y a) + 6a(x a
2
)
2
= 0,
care conduce la y
2
x = 0, de unde rezulta
(a) =
_
9a
4
+ 1
9a
2
,
27a
4
+ 1
27a
3
_
.
Observam nsa ca punctele pentru care y
2
x = 0 sunt puncte critice pentru familia C
a
adica
puncte n care avem
f(x, y; a) = 0,
f
x
(x, y; a) = 0,
f
y
(x, y; a) = 0.
De aceea numai curba este nfasuratoarea familiei C
a
.
11.8. Denit ie.

Infasuratoarea normalelor unei curbe plane se numeste evoluta curbei.
Fie o curba C data prin ecuat iile ei parametrice
C :
_
x = x(t)
y = y(t), t I R.
Normala n punctul curent, M, al curbei C are ecuat ia:
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) = 0.
Atunci cand punctul M parcurge curba, normalele la curba formeaza o familie de drepte ce depinde
de parametrul t. Sistemul de ecuat ii care determina nfasuratoarea normalelor curbei plane C este:
_
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) = 0
(x x(t))x
tt
(t) + (y y(t))y
tt
(t) = x
t2
(t) +y
t2
(t).
(8.2)
Din acest sistem se obt in ecuat iile parametrice ale evolutei curbei C:
_
_
x = x(t)) y
t
(t)
x
t2
(t) +y
t2
(t)
x
t
(t)y
tt
(t) y
t
(t)x
tt
(t)
y = y(t)) +x
t
(t)
x
t2
(t) +y
t2
(t)
x
t
(t)y
tt
(t) y
t
(t)x
tt
(t)
.
(8.3)
146
11.9 Exemplu. Fie elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, cu ecuat iile parametrice: x = a cos t, y = b sint, t
[0, 2). Evoluta ei este astroida, reprezentata parametric prin ecuat iile:
C :
_
_
x =
a
2
b
2
a
cos
3
t
y =
a
2
b
2
b
sin
3
t
11.10. Denit ie. Fie o curba plana data C. Curba a carei evoluta este curba C se numeste
evolventa curbei C.
Fie curba C, parametrizata normal, prin ecuat iile:
C :
_
x = x(s)
y = y(s)
si P punctul corespunzator punctului curent al curbei C, M C.
Tangenta n punctul M la curba C are ecuat ia:
x x(s)
x
t
(s)
=
y y(s)
y
t
(s)
= (s)
echivalente cu:
_
x = x(s) +(s)x
t
(s)
y = y(s) +(s)y
t
(s).
(8.4)
Impunem condit ia ca tangenta la curba C n punctul M sa e normala curbei n punctul P, ceea
ce implica
y
t
(s)
x
t
(s)
=
(x(s) +(s)x
t
(s))
t
(y(s) +(s)y
t
(s))
t
(1 +
t
)(x
t2
+y
t2
) +(x
t
x
tt
+y
t
y
tt
) = 0.
Dar
T
2
= 1 x
t2
+y
t2
= 1, x
t
x
tt
+y
t
y
tt
= 0.
Vom obt ine:
1 +
t
= 0
t
= 1 = s +c, c = const.
Ecuat iile parametrice ale evolventei sunt:
_
x = x(s) + (c s)x
t
(s)
y = y(s) + (c s)y
t
(s).
(8.5)
Constanta arbitrara k din ecuat iile evolventei indica faptul ca unei curbe C i corespund o innitate
de evolvente.
11.11. Exemplu. Fie cercul x
2
+y
2
= a
2
, care are reprezentarea parametrica x = a cos t, y =
a sint, t [0, 2). Evolventele acestui cerc au reprezentarea parametrica
(t) = a cos t
i +a sint
j + (c at)(sint
i + cos t
j).
147
8.7 Curbe plane n coordonate polare
12.1. Presupunem ca planul xOy a fost raportat la un reper polar si ca perechii (x, y) i corespunde
perechea (, ).

In aceasta ipotez a, o curba plana mai poate data si prin ecuat ia polara,
= f().
12.2. Fie (, ) un punct al unei curbe date, diferit de pol. Unghiul V dintre tangenta n
acest punct si raza vectoare corespunzatoare este dat de tgV =

t
. Daca consideram un reper
cartezian adecvat XOY , unde OX este pe raza vectoare corespunzatoare punctului (, ), iar OY
este perpendiculara pe OX astfel ncat XOY sa e un reper orientat pozitiv, atunci tangenta si
normala n (, ) au respectiv ecuat iile (g.55)
Y =

t
(X ) si

t
Y +X = 0.
Subtangenta polara OT si subnormala polara ON au respectiv lungimile

2
[
t
[
si [
t
[ (g.55).
Fig. 55
Daca curba considerata trece prin pol, atunci tangenta n pol face cu Ox unghiul
1
care anuleaza
pe = f().
12.3. Punctele multiple ale unei curbe date prin ecuat ia polara = f() se gasesc rezolvand
ecuat iile
f(
1
) = f(
2
+ 2k), f(
1
) = f(
2
+ + 2k), k Z.
12.4. Alura curbei se stabileste cu ajutorul semnului curburii
k =

2
+ 2
t2
tt
(
2
+
t2
)
3/2
.
Pentru k < 0 corespund punctele n vecinatatea carora curba se ncovoaie n sens opus polului,
pentru k > 0 corespund puncte n vecinatatea carora curba se ncovoaie catre pol, iar pentru k = 0
obt inem de obicei puncte de inexiune.
12.5. Punctele de acumulare
0
pentru care limita lui = f() este innita, dau direct iile
asimptotice.
Fie
0
o direct ie asimptotica. Notam d = lim
0
f() sin(
0
). Daca d este nit, atunci curba
admite o asimptota D a carei ordonata la origine este d (g.56). Daca d = , atunci curba are o
ramura parabolica.
148
Fig. 56
12.6. Cerc asimptot, punct asimptot
Daca exista lim
() = a atunci cercul = a se numeste cerc asimptot pentru curba data.

Cand a = 0 cercul asimptot se reduce la un punct si anume polul si n acest caz polul se numeste
punct asimptot.
12.7. Trasarea curbelor plane n coordonate polare
Pentru trasarea curbei C : = () se urmaresc etapele:
1. Determinarea domeniului natural de denit ie al funct iei = (), daca nu a fost precizat
2. Cercetarea periodicitat ii funct iei = () si restrangerea domeniului la un interval de
lungime egala cu perioada.

In coordonate polare, dupa reprezentarea graca pe o perioada, se
roteste gracul cu un multiplu de perioada pana se suprapune cu el nsusi.
3. Cercetarea unor simetrii. Daca () = () sau ( ) = () simetria este fat a de axa
polara, () = () sau ( ) = () simetrie fat a de perpendiculara n pol pe axa polara,
daca ( + ) = () simetrie fat a de pol. Dupa depistarea simetriilor se reduce corespunzator
domeniul pe care trebuie facut gracul.
4. Cercetarea funct iei . Studiul semnului primei derivate.
5. Studiul concavitat ii cu ajutorul funct iei E =
2
+ 2
t2
tt
.
6. Depistarea arcelor innite si cercetarea existent ei asimptotelor. Pozit ia fat a de asimptote;
cercuri asimptote
7. Tabelul de variat ie al funct iei si semnul expresiei E si valorile funct iei tgv =

t
8. Trasarea asimptotelor si a gracului curbei.
12.8. Exemplu
Sa se traseze curba =
_
sin 3
cos
.
Vom urma pasii de mai sus
1. Funct ia este denita pe mult imea
sin3
cos
0, mai put in punctele de tipul
(2k+1)
2
, k Z,
unde se anuleaza numitorul.
2. Numaratorul este periodic cu perioada
2
3
, iar numitorul cu perioada 2, deci fract ia este
periodica cu perioada 2. Este sucient sa se cerceteze domeniul pe [0, 2).
0

3
2
2
3

5
3
3
2
4
3
2
sin3 0 + 0 - - 0 + 0 - 0 + + + 0 O
cos 1 + + + 0 - - - - - - - 0 + + + +
sin3
cos
0 + 0 - [ + 0 - 0 + 0 - [ + 0 0
149
Din tabel

_
0,

3
_
2
,
2
3
_
_
,
4
3
_
_
3
2
,
5
3
_
.
3. Se observa ( + ) = (), prin urmare curba are o simetrie fat a de pol.Este sucient sa
facem gracul pentru
_
0,

3
2
,
2
3
si apoi sa-l simetrizam fat a de pol.

4. Pe domeniul considerat este de clasa C
=
2 cos 3 cos + cos 2
2
cos
3
sin3
t
= 0 cos 4 + 2 cos 2 = 02 cos
2
2 + 2 cos 2 1 = 0.
Aceasta ecuat ie conduce la cos 2 =
1
5
4
.

In domeniul considerat este doar solut ia cos 2 =
1 +
5
4
, adica 34
.
5. Datorita calculelor laborioase renunt am la semnul funct iei E.
6. Observam ca lim
2
() = , deci =

2
este direct ie asimptotica.
d = lim
2
() sin(

2
) = lim
2
_
sin3
cos
cos = 0.
Deci semidreapta =

2
este asimptota.
7. Cu datele obt inute ntocmim tabelul
0

6
34

4
2
2
3
t
+ + + + 0 - - - [ [ - -
0
_
2
3
3
1,116 1 0[ [ 0
tgv =

t
0 0[ [ 0
Gracul este n gura de mai jos.
Fig. 57
150
1. Sa se arate ca
: R R
2
, (t) =
_
2 +t
2
1 +t
2
,
t
3
1 +t
2
_
este o curba simpla. Sa se determine punctele singulare ale curbei, tangentele si normalele n aceste
puncte.
2. Curba descrisa de un punct M aat pe un cerc de raza r ce se rostogoleste (fara alunecare)
de-a lungul unei drepte se numeste cicloida. Sa se gaseasca ecuat iile parametrice ale cicloidei
(g.58). Sa se determine abscisa curbilinie si lungimea primei arcade a curbei. Sa se calculeze
lungimile segmentelor tangenta, subtangenta, normala si subnormala ntr-un punct oarecare al
cicloidei.
R :
_
x = r(t sint)
y = r(1 cos t)
, t R.
Fig. 58
3. Sa se gaseasca o parametrizare globala pentru ecare dintre urmatoarele curbe, orientate
prin
f
|f|
, unde f este funct ia denita de membrul stang al ecarei ecuat ii:
1) ax +by = c, c ,= 0.
2)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ,= 0, b ,= 0.
3) y ax
2
= c, a ,= 0.
4) x
2
y
2
= 1, x > 0.
4. Fie curba
: [0, 2) R
2
, (t) = (2 cos t cos 2t, 2 sint sin2t).
Sa se determine abscisa curbilinie corespunzatoare originii t = 0 si reprezentarea normala.
5. Sa se arate ca astroida : [0, 2] R
2
, (t) = (4r cos
3
t, 4r sin
3
t), (g.59), are puncte de
ntoarcere si sa se determine tangentele n aceste puncte.
Fig. 59
6. Fie astroida C = f
1
(0) unde f(x, y) = y
2
x+ay
2
+x
2
ax
2
(g.60). Sa se arate ca originea
este punct dublu pentru curba. Sa se determine tangentele la curba n acest punct.
151
Fig. 60
7. Fie curba C = f
1
(0), f(x, y) = x
3
x
2
y
2
(g.61). Sa se arate ca originea este punct
izolat al curbei C.
Fig. 61
8. Sa se arate ca originea este punct de ntoarcere pentru curba cisoida lui Diocles C =
f
1
(0), f(x, y) = x
3
+xy
2
2ay
2
(g.62).
Fig. 62
9. Sa se traseze urmatoarele curbe
1) Curba Gauss: y = e
x
2
(g.15).
2) Lant isorul: y =
a
2
(e
x/a
+e
x/a
(g.16).
3) Parabola cubica: y = ax
3
(g.17).
4) Curba Agnesi: x
2
y = 4a
2
(2a y) (g.63).
Fig. 63
5) Lemniscata Bernoulli: (x
2
+y
2
)
2
+ 2a
2
(y
2
x
2
) = 0 (g.64).
152
Fig. 64
6) Curba Lissajous: x = cos 2t, y = sin3t (g.65).
Fig. 65
7) x =
cht
t
, y =
sht
t
, t ,= 0 (g.66).
Fig. 66
8) x = t t
3
, y = t
2
t
4
(g.67).
Fig. 67
10. Sa se determine nfasuratoarea urmatoarelor familii de curbe:
1) (x a)
2
+y
2
a
2
2
= 0.
2)
x
+
y
1 = 0, cand
m
m
a
m
= 0 (a = const.).
3) xcos a +y sina 1 = 0.
4) y = ax +
p
2a
.
11. Sa se determine evoluta pentru ecare curba:
1)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0,
153
2) x = a(t sint), y = a(1 cos t).
12. Sa se construiasca curbele (rozete cu trei foi),
= a sin3, = a cos 3
Fig. 68
154
Capitolul 9
Curbe n R
3
9.1 Tangenta si planul normal al unei curbe n spat iu
Raportam spat iul la reperul natural O;
i,
j,
k Oxyz si consideram curba

: I R
3
, (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Curbele din spat iu se pot mpart i n doua categorii: curbe strambe si curbe plane.
O curba din spat iu se numeste curba plana daca t I, a, b, c, d R nu tot i nuli, astfel ncat
ax(t) +by(t) +cz(t) +d = 0.
Fie P = (t) un punct regulat al curbei. Se stie (7) ca dreapta care trece prin P si are ca
vector director pe
t
(t) este tangenta la curba n P.
Ecuat ia vectoriala a tangentei n punctul regulat, xat, P, al curbei , este:
t
: (r (t))
t
(t) =
0, (9.1)
iar ecuat iile carteziene ale tangentei n punctul P, sunt de forma:
t
:
x x(t)
x
t
(t)
=
y y(t)
y
t
(t)
=
z z(t)
z
t
(t)
.
1.1. Denit ie. Planul care trece prin P si are drept vector normal pe
t
(t) se numeste plan
normal la curba n P.
Toate dreptele care trec prin punctul P si sunt cont inute n planul normal al curbei C construit
n punctul P se numesc normale la curba C n punctul P.
Folosind faptul ca vectorul director al tangentei la curba n punctul regulat, xat P, este
vectorul normal al planului normal la curba n P, se obt ine ecuat ia vectoriala a planului normal
la curba :
r (t),
t
(t)) = 0, (9.2)
sau ecuat ia carteziana:
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) + (z z(t))z
t
(t) = 0.
Daca P = (t) este un punct singular de ordinul m, se stie ca dreapta care trece prin P si are ca
vector director pe
(m)
(t) este tagenta curbei n punctul P.
155
156
Ecuat ia vectoriala a tangentei n punctul singular de ordinul m, xat, P, al curbei , este:
t
: (r (t))
(m)
(t) =
0, (9.3)
iar ecuat iile carteziene ale tangentei n punctul P, sunt de forma:
t
:
x x(t)
x
(m)
(t)
=
y y(t)
y
(m)
(t)
=
z z(t)
z
(m)
(t)
1.2. Denit ie. Planul care trece prin P si are drept vector normal pe
(m)
(t) se numeste plan
normal la curba n P.

Intr-un punct singular de ordinul m, P = (t), planul normal la curba
are ecuat ia vectoriala:
r (t),
(m)
(t)) = 0 (9.4)
si ecuat ia carteziana:
(x x(t))x
(m)
(t) + (y y(t))y
(m)
(t) + (z z(t))z
(m)
(t) = 0.
9.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite
Curbele din R
3
mai pot introduse si pornind de la funct ii diferent iabile de tipul
F = (f, g) : R
3
R
2
, F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)).
Deoarece
J(F) =
_
_
_
_
f
x
f
y
f
z
g
x
g
y
g
z
_
_
_
_
punctele critice ale lui F se aa rezolvand sistemul de ecuat ii
D(f, g)
D(y, z)
=
f
y
f
z
g
y
g
z
= 0,
D(f, g)
D(z, x)
=
f
z
f
x
g
z
g
x
= 0,
D(f, g)
D(x, y)
=
f
x
f
y
g
x
g
y
= 0.
Punctele n care cel put in unul din acesti determinant i este diferit de zero sunt puncte regulate.
Mult imea
C = F
1
(a, b) = (x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b,
se numeste mult ime de ecuat ii carteziene implicite f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b.
Mult imea C este de fapt intersect ia a doua mult imi de nivel constant. Ea poate sa cont ina atat
puncte regulate cat si puncte critice ale lui F.
Fie P(x
0
, y
0
, z
0
) C. Mult imea tuturor punctelor din C a caror distant a fat a de P(x
0
, y
0
, z
0
)
este mai mica decat un numar > 0 se numeste vecinatate a lui P(x
0
, y
0
, z
0
) n C.
2.1. Teorema. Daca P(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct regulat din C, atunci exista o vecinatate a
acestui punct n care ecuat iile
f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b
157
denesc o curba simpla si regulata.
Demonstrat ie. Prin ipoteza mult imea C nu este vida.
In ipoteza
D(f, g)
D(y, z)
(P) ,= 0, teorema funct iilor implicite asigura ca sistemul f(x, y, z) = a, g(x, y, z) =
b deneste doua funct ii x y(x), x z(x), ntr-o vecinatate I a punctului x
0
, pentru care
dy
dx
=
D(f, g)
D(z, x)
D(f, g)
D(y, z)
,
dz
dx
=
D(f, g)
D(x, y)
D(f, g)
D(y, z)
Astfel port iunea din C din jurul punctului P(x
0
, y
0
, z
0
) poate gandita n mai multe moduri
(g.69):
Fig. 69
- ca intersect ie a doua suprafet e cilindrice (vezi Cap.3),
- ca grac al unei funct ii h : I R
2
, h(x) = (y(x), z(x)),
- ca imagine a lui I printr-o funct ie cu valorile (t) = (x(t) = t, y(t), z(t)).
De aceea acesta port iune este o curba simpla si regulata.
In ipotezele teoremei 2.1, mult imea C este reuniunea imaginilor unor curbe simple si regulate,
numindu-se curba de ecuat ii carteziene implicite f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b. Aceasta denumire se
pastreaza uneori chiar daca C cont ine si puncte critice, cu condit ia ca mult imea punctelor critice
ale lui F sa nu e prea ciudata.
Daca f si g sunt polinoame, atunci C se numeste curba algebrica.
2.2. Tangenta. Fie P(x
0
, y
0
, z
0
) un punct regulat al lui C.
Tangenta la C n P are ecuat iile carteziene
t
:
x x
0
D(f, g)
D(y, z)
(P)
=
y y
0
D(f, g)
D(z, x)
(P)
=
z z
0
D(f, g)
D(x, y)
(P)
,
iar planul normal corespunzator are ecuat ia carteziana
(x x
0
)
D(f, g)
D(y, z)
(P) + (y y
0
)
D(f, g)
D(z, x)
(P) + (z z
0
)
D(f, g)
D(x, y)
(P) = 0.
158
2.3. Observat ii
1)

In situat ii concrete curba C poate data prin doua ecuat ii si prin mai multe inecuat ii n
x, y, z (inecuat iile precizeaza o anumita port iune din spat iu).
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei port iuni din C) n forma (t) = (x(t), y(t), z(t)) se poate
face prin intermediul teoremei 15.1 sau prin articii de calcul.
3) Fie o curba din spat iu data n forma (t) = (x(t), y(t), z(t)). Daca pentru t = t
0
avem
x
t
(t
0
) ,= 0, atunci teorema funct iei inverse permite sa spunem ca funct ia x = x(t) are inversa
t = t(x) n vecinatatea lui t
0
. Astfel y = y(t), z = z(t) apar ca funct ii compuse sau pe scurt ca
funct ii de tipul
_
y = y(x)
z = z(x)
si deci, n vecinatatea punctului ales, curba apare ca intersect ie a doua suprafet e cilindrice. Aceasta
reprezentare a curbei se numeste explicita.
4)

In general, daca exista o funct ie F = (f, g) : R
3
R
2
astfel ncat
f(x(t), y(t), z(t)) = a, g(x(t), y(t), z(t)) = b, t I,
atunci f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b sunt ecuat iile carteziene implicite ale curbei (t) = (x(t), y(t), z(t)), t
I.
5) Fie C : f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b o curba regulata . Gradient ii
f =
f
x
+
f
y
+
f
z
k, g =
g
x
+
g
y
+
g
z
k,
denit i pe C, sunt campuri normale la C (exercit iu!).
2.4. Exemple
1) Dreapta. Ecuat iile carteziene implicite ale unei drepte din spat iu (intersect ie de plane)
sunt
D :
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0
, unde rang
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
_
= 2,
iar ecuat iile parametrice sunt
: x = x
0
+lt, y = y
0
+mt, z = z
0
+nt, t R,
unde rang (l, m, n) = 1.
2) Cercul. De obicei un cerc din spat iu este privit ca ind intersect ia dintre o sfera de centru
C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r si un plan avand ecuat iile carteziene implicite:
C :
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
ax +by +cz +d = 0
, unde
[ ax
0
+by
0
+cz
0
+d [
a
2
+b
2
+c
2
< r.
3) Conicele.

In general, intersect ia dintre un plan si o cuadrica este o conica n spat iu; astfel
daca f este un polinom de gradul doi pe R
3
, atunci o conica C din spat iu are ecuat iile carteziene
implicite:
C :
_
f(x, y, z) = 0
ax +by +cz +d = 0.
159
9.3 Planul osculator si binormala
Init ial vom face cateva observat ii n legatura cu studiul formei unei curbe din spat iu n vecinatatea
unui punct al sau, studiu care se face n acelasi mod si la curbele plane. Precizam ca n acest caz,
gurile 44-47 ne dau forma proiect iei curbei (n general proiect ie oblica) pe planul determinat de
cele doua derivate necoliniare.
O mai buna aproximare a formei unei curbe din spat iu se poate obt ine utilizand trei derivate
liniar independente. De exemplu, presupunem ca P este un punct regulat si ca
t
(t),
tt
(t),
ttt
(t)
determina o baza n T
p
R
3
. Utilizand formula Taylor de ordinul trei,
PQ =
h
1!

t
(t) +
h
2
2!

tt
(t) +
h
3
3!

ttt
(t) +
h
3
3!
(h), lim
h0
(h) =
0,
ajungem la concluzia ca pentru [ h [ sucient de mic, tripletul
_
h,
h
2
2
,
h
3
6
_
da cu aproximat ie
coordonatele lui

PQn baza aleasa. Cand h trece prin zero prima si ultima coordonata si schimba
semnul, iar cea din mijloc si-l pastreaza. Astfel, n vecinatatea lui P, arcul se aa n acelasi
semispat iu cu
tt
(t), traverseaza pe
tt
(t),
ttt
(t) si planul determinat de P,
t
(t) si
tt
(t) (g.70).
Fig. 70
Planul determinat de P,
t
(t) si
tt
(t) se numeste plan osculator. Ecuat ia vectoriala a planului
osculator n punctul P este:
P
O
: r (t),
t
(t)
tt
(t)) = 0, (9.5)
iar ecuat ia carteziana a lui
P
O
:
x x(t) y y(t) z z(t)

x
t
(t) y
t
(t) z
t
(t)
x
tt
(t) y
tt
(t) z
tt
(t)
= 0. (9.6)
Normala la curba C n punctul P, perpendiculara pe planul osculator al curbei n P se numeste
binormala la curba C n punctul P. Vectorul director al binormalei curbei C n punctul P = (t),
este

t
(t)
tt
(t) = A
i +B
j +C
k.
Ecuat ia vectoriala a binormalei este:
bn
: ( r (t)) (
t
(t)
tt
(t)) =
0. (9.7)
Ecuat iile carteziene ale binormalei la curba C n punctul P = (t), sunt:
bn
:
x x(t)
A
=
y y(t)
B
=
z z(t)
C
. (9.8)
160
Astfel, n vecinatatea lui P, curba considerata are o abatere de la tangenta (curbare) si o abatere
de la planul osculator (torsionare).
Se observa ca daca toate punctele curbei regulate C se aa n acelasi plan, adica este o curba
plana, atunci planul osculator este acelasi n toate punctele curbei si coincide cu planul curbei.
9.4 Normala principala si planul recticator
Fie o curba C din spat iu R
3
, reprezentata analitic prin ecuat ia sa vectoriala:
: I R
3
, (t) = (x(t), y(t), z(t)),
si P = (t) un punct regulat, n vecinatatea caruia curba este de clasa C
2
si
t
(t)
tt
(t) ,=
0.
Normala la curba C n punctul P, cont inuta n planul osculator corespunzator punctului P se
numeste normala principala la curba C n punctul P. Normala principala se aa la intersect ia
dintre planul normal si cel osculator construite n punctul P, deci va avea ecuat iile:
np
:
_
r (t),
t
(t)) = 0
r (t),
t
(t)
tt
(t)) = 0,
(9.9)
sau echivalent
np
: (r (t)) [(
t
(t)
tt
(t))
t
(t))] =
0. (9.10)
Planul care trece prin punctul P si este perpendicular pe normala principala la curba C n punctul
P se numeste plan recticator al curbei C n punctul M. Ecuat ia vectoriala a planului recticator
este:
P
r
: r (t), (
t
(t)
tt
(t))
t
(t)) = 0, (9.11)
echivalenta cu
P
r
: r (t),
t
(t) (
t
(t)
tt
(t))) = 0. (9.12)
9.5 Triedrul lui Frenet
Fie curba C din spat iu R
3
, reprezentata analitic prin ecuat ia vectoriala:
C : = (t), t I
si P = (t) C un punct regulat, n vecinatatea caruia curba este de clasa C
2
si
t
(t)
tt
(t) ,=
0.
In punctul P se pot construi cele trei drepte perpendiculare: tangenta, binormala, normala
principala si cele trei plane perpendiculare: planul normal, planul osculator si planul recticator.
Fixand pe ecare dreapta un sens pozitiv se obt ine un triedru drept de referint a cu aplicat ii n
cinematica si n teoria diferent iala a curbelor. Acesta este un triedru mobil, atasat n ecare punct
regulat al curbei, care se numeste triedrul lui Frenet.
Versorul tangentei la curba C n punctul P se va nota cu

T si este:
T =

t
(t)
|
t
(t)|
.
Dar ds = |
t
(t)| dt, de unde rezulta:
T =
d
dt
dt
ds

T =
d
ds
.
161
Vectorul
d
2

ds
2
T, adica
d
2

ds
2
este cont inut n planul normal.
Deoarece
T
2
= 1
_
d
ds
_
2
= 1,
derivand n raport cu s obt inem
d
ds

d
2

ds
2
= 0. De asemenea, are loc:
d
2

ds
2
=
d
ds
_
d
dt
dt
ds
_
=
d
2

dt
2
_
dt
ds
_
2
+
d
dt
d
2
t
ds
2
=
tt
(t)
_
dt
ds
_
2
+
t
(t)
d
2
t
ds
2
de unde rezulta ca
d
2

ds
2
este n planul osculator.
Vectorul
d
2

ds
2
este coliniar cu normala principala. Vom alege versorul normalei principale

N
N =
d
2

ds
2
|
d
2

ds
2
|
.
Versorul binormalei

B se alege astfel ncat triedrul
_
T,

N,

B
_
sa e orientat pozitiv, adica:
B =

T

N.
Versorii

T,

N,

B se numesc versorii triedrului Frenet n punctul P la curba C.
Calculam
d
ds

d
2

ds
2
=

t
(t)
|
t
(t)|

_

tt
(t)
|
t
|
2
+
t
(t)
d
2
t
ds
2
_
=
1
|
t
|
3
(
t

tt
) ,
de unde rezulta ca

B are acelasi sens si aceeasi direct ie cu
t

tt
.
Versorul

B se va calcula cu formula:
B =

t

tt
|
t

tt
|
. (9.13)
Versorul normalei principale se va calcula prin:
N =

B

T. (9.14)
9.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu
Ne propunem sa gasim elementele matematice care masoara curbarea si torsionarea unei curbe
regulate din R
3
.
6.1. Fie : J R
3
o curba cu viteza unu, adica |
t
(s)| = 1, s J. Campul

T =

t
se numeste camp tangent unitar al lui . Derivand pe
t
,

t
) = 1 deducem
tt
,

t
) = 0 si deci
T
t
=

tt
,

tt

t
. Dupa rat ionamentul facut n 8, curba se nconvoaie n acelasi sens cu
T
t
=

tt
. Pe masura ce |
tt
| creste, nconvoierea lui creste.

In acest fel

T
t
=

tt
controleaza
162
curbura lui , iar lungimea lui

T
t
da o masura numerica a cestei curburi. De aceea

T
t
se numeste
camp curbura, iar funct ia k : J [0, ), k(s) = |
T
t
(s)|, se numeste curbura lui (g.71).
Fig. 71
Presupunem k > 0.

In aceasta ipoteza campul vectorial

N =
1
k
T
t
se numeste campul normal
principal al lui . Campul

N indic a n ecare punct sensul n care se curbeaza . Evident

T(s) si
N(s) determina planul osculator al curbei . Pentru controlul abaterii curbei de la planul osculator
(torsionare) n vecinatatea punctului (s) se utilizeaza unul dintre versorii normali ai acestui plan.
De aceea se introduce campul unitar

B =

T

N care se numeste camp binormal pe . Evident
campurile vectoriale

T,

N,

B denite pe sunt ortonormate. Ansamblul

T,

N,

B poarta numele
de campul reperului Frenet pe , iar ansamblul

T(s),

N(s),

B(s) se numeste reper Frenet atasat
punctului (s) de pe curba.
Fig. 72
Folosirea campului reperului Frenet n studiul unei curbe regulate da mai multe informat ii
despre curba decat ar da folosirea oricarui alt camp de repere. Ideea de baza care pune n evident a
utilitatea acestui camp de repere constan posibilitatea exprimarii derivatelor

T
t
,

N
t
,

B
t
cu ajutorul
lui

T,

N,

B. Stim ca

T
t
= k

N
t
. Apoi

B
t
=
B
t
,

T)
T +
B
t
,

N)
N +
B
t
,

B)
B. Sa aratam ca

B
t
este coliniar cu

N. Pentru aceasta este sucient sa dovedim ca
B
t
,

B) = 0 si
B
t
,

T) = 0. Prima
relat ie este adevarata deoarece

B(s) este un versor. Pentru a demonstra a doua relat ie derivam pe
B,

T) = 0 si gasim
B
t
,

T) +
B,

T
t
) = 0 sau
B
t
,

T) =
B, k

N) = 0.
Ramane

B
t
=
B
t
,

N)
N. Funct ia reala : J R denita prin
B
t
=

N
se numeste torsiunea curbei (semnul minus este pus prin convent ie si corespunde altor justicari
ale formulelor Frenet). (s) poate un numar negativ, nul sau pozitiv. Ulterior vom arata modul
n care masoara abaterea curbei de la planul sau osculator.
Sa exprimam acum pe

N
t
, n raport cu

T,

N,

B. Avem
N
t
=
N
t
,

T)
T +
N
t
,

N)
N +
N
t
,

B)
B.
163
Deoarece

N(s) este un versor rezulta ca
N
t
,

N) = 0. Pentru evaluarea lui
N
t
,

T) si
N
t
,

B)
pornim de la
N,

T) = 0 si
N,

B) = 0 pe care le derivam n raport cu s. Gasim
N
t
,

T) =
N,

T
t
) =
N, k

N) = k,
N
t
,

B) =
N,

B
t
) =
N,

N) = .
Astfel am demonstrat urmatoarea
6.2. Teorema (formulele Frenet). Daca : J R
3
este o curba cu viteza unu, curbura
k > 0 si torsiunea , atunci
T
t
= k

N
N
t
= k
T +

B
B
t
=

N.
6.3. Aproximarea Frenet. Ne propunem sa gasim o aproximare a unei curbe n vecinatatea
unui punct al sau cu ajutorul elementelor lui Frenet. Utilizand aceasta aproximare, aratam n ce
mod curbura si torsiunea inuent eaza forma curbei. Pentru aceasta pornim de la aproximarea
Taylor
(s)

(0) +
s
1!
t
(0) +
s
2
2!
tt
(0) +
s
3
3!
ttt
(0)
pe care o exprimam cu ajutorul reperului Frenet n punctul considerat. Avem
t
(0) =

T
0
,

B
tt
(0) = k
0

N
0
.
Pe de alta parte,
ttt
= (k

N)
t
=
dk
ds
N +k

N
t
si folosind formula lui Frenet pentru

N
t
gasim
ttt
(0) = k
2
0
T
0
+
dk
ds
(0)
N
0
+k
0
B
0
.
Inlocuindn aproximarea Taylor si ret inand numai partea principalan ecare componenta (puterile
cele mai mici ale lui s) obt inem
(s)

(0) +s
T
0
+k
0
s
2
2

N
0
+k
0
0
s
3
6

B
0
.
Notand partea dreapta cu (s) obt inem o curba : J R
3
numita aproximarea Frenet a lui
n vecinatatea lui s = 0 (g.73). Precizam ca are aproximari Frenet diferite n puncte diferite.
Daca nlocui s = 0 cu un punct arbitrar s = s
0
, atunci n expresiile anterioare nlocuim s cu ss
0
.
Fig. 73
164
Sa examinam aproximarea Frenet data anterior. Primul termen n expresia lui (s) este chiar
punctul (0). Primii doi termeni dau tangenta lui n (0),
s

(0) +s
T
0
.
Aceasta este cea mai buna aproximare liniara a lui n vecinatatea lui (0). Primii trei termeni
dau parabola
s

(0) +s
T
0
+k
0
s
2
2

N
0
,
care este cea mai buna aproximare patratica a lui n vecinatatea lui (0). Observam ca aceasta
parabola se aa n planul osculator al lui n punctul (0), are aceeasi forma ca si parabola
y = k
0
x
2
2
din planul xOy si este complet determinata prin curbura k
0
. Astfel k
0
masoara abaterea
curbei de la tangenta n (0) n sensul lui

N
0
.
In nal, torsiunea
0
, care apare n ultimul si cel mai mic termen al lui , controleaza abarea
lui de la punctul sau osculator, n (0), n direct ia lui

B
0
.
9.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara
Elementele Frenet pentru o curba regulata cu viteza arbitrara se denesc prin elementele Frenet
atasate reprezentarii normale a curbei respective.
7.1. Fie : I R
3
, t (t), o curba regulata care nu are viteza unu si : J R
3
, s
(s), reprezentarea sa normala. Daca s : I J este abscisa curbilinie, atunci
t I, (t) = (s(t)).
Formulele lui Frenet dau reprezentarea derivatelor versorilor triedrului Frenet n raport cu s, funct ie
de acesti versori, adica exprima
d
T
ds
,
d
N
ds
,
d
B
ds
funct ie de

T,

N,

B. Fie P(s) un punct nesingular
al curbei si reperul Frenet n punctul P,
_
P;

T,

N,

B
_
.
Exprimam
d
T
ds
,
d
N
ds
,
d
B
ds
n raport cu baza reperului, adica:
d
T
ds
= a
11
T +a
12

N +a
13
B; (9.15)
d
N
ds
= a
21
T +a
22

N +a
23
B; (9.16)
d
B
ds
= a
31
T +a
32

N +a
33
B. (9.17)
Stim ca

T este versor,

T
2
= 1. Derivam aceasta relat ie n raport cu s si obt inem 2
T,
d
T
ds
) = 0.
Inmult im scalar relat ia (9.15) cu

T:
_
T,
d
T
ds
_
= a
11
T
2
+a
12

N

T +a
13
B

T = a
11
.
165
Folosind ortogonalitatea vectorilor bazei triedrului Frenet, se obt ine a
11
= 0.
Analog, din (9.16) si (9.17) se obt ine a
22
= a
33
= 0.
Vom nmult i scalar (9.15) cu

N si (9.16) cu

T, vom aduna cele doua relat ii si se obt ine
a
12
+a
21
= 0.
Analog, se obt in:
a
13
+a
31
= 0; a
23
+a
32
= 0.
Astfel:
d
T
ds
= a
12

N +a
13
B; (9.18)
d
N
ds
= a
12
T +a
23
B; (9.19)
d
B
ds
= a
13
T a
23

N. (9.20)
Dar
d
T
ds
=
d
2
ds
2
=
_
_
_
_
_
d
2
ds
2
_
_
_
_
_
N si din (9.18) va rezulta a

13
= 0.
Se noteaza a
12
= k =
_
_
_
_
_
d
2
ds
2
_
_
_
_
_
0, a
23
= si se obt in formulele lui Frenet:
_
_
d
T
ds
= k

N
d
N
ds
= k
T +

B
d
B
ds
=

N.
Scalarii k, care apar n relat iile lui Frenet au o semnicat ie geometrica deosebita. Scalarul k se
numeste curbura n punctul P a curbei, iar se numeste torsiunea curbei n punctul P. Inversul
curburii se numeste raza de curbura si inversul modulului torsiunii se numeste raza de torsiune
n punctul P. Daca k
> 0,
,

T
,

N
si

B
sunt elementele Frenet pentru , atunci pentru

denim:
- funct ia curbura: k = k
s,
- funct ia torsiune: =
s,
- campul tangent unitar:

T =

T
s,
- campul normal principal:

N =

N
s,
- campul binormal:

B =

B
s (g.74).
Fig. 74
166
7.2. Lema. (Formulele Frenet pentru o curba cu viteza arbitrara). Daca : I R
3
este o
curba regulata cu viteza scalara v si curbura k > 0, atunci
T
t
= kv

N
N
t
= kv
T +v
B
t
= v

N,
unde
t
Demonstrat ie. Fie reprezentarea normala a lui . Prin denit ie
T(t) =

T
(s(t)), t I, si prin derivare gasim

d
T
dt
(t) =
d
ds
(s(t))
ds
dt
(t).
Pe de alta parte, teorema 6.2 d a
d
ds
(s) = k
(s)
(s).
Inlocuind pe s cu s(t) si revenind la

T
t
(t) deducem
T
t
(t) = s
t
(t)k
(s(t))
N(s(t)) = v(t)k(t)
N(t).
Celelalte formule se demonstreaza analog.
Sa exprimam acum campul viteza
t
si campul accelerat ie
tt
n raport cu reperul ortonormat
T,

N,

B.
7.3. Lema. Daca este o curba regulata cu viteza v, atunci campurile viteza si accelerat ie
ale lui sunt date de

t
= v
T,
tt
=
dv
dt
T +kv
2

N.
Demonstrat ie. Deoarece (t) =

(s(t)) gasim

t
(t) = s
t
(t)
t
(s(t)) = v(t)
(s(t)) = v(t)
T(t).
O noua derivare da (g.75)

tt
=
dv
dt
T +v
T
t
=
dv
dt
T +kv
2

N.
Fig. 75
Formula care da accelerat ia este mai complicata decat formula care da viteza. Prin denit ie
tt
este variat ia vitezei
t
n unitatea de timp si n general se schimba atat lungimea cat si direct ia lui

t
.
167
Componenta tangent iala
dv
dt
T indica variat ia lungimii lui

t
, iar componenta normala kv
2

N
indica variat ia direct iei lui
t
.
Ne propunem acum sa dam formulele explicite pentru determinarea elementelor Frenet ale unei
curbe regulate arbitrare.
7.4. Teorema. Daca : I R
3
este o curba regulata, atunci
T =

|
,

N =

B

T,

B =

|
,
k =
|
|
|
|
3
, =

)
|
|
2
,
unde
t
Demonstrat ie. Deoarece v = |
t
| > 0, formula

T =

t
|
t
|
este echivalenta cu
t
= v
T.
Folosind lema anterioara gasim

t

tt
= kv
3
B.
Deoarece |
B| = 1, k 0 si v > 0, obt inem

kv
3
= |
t

tt
|.
Aceasta relat ie arata ca pentru curbele regulate condit ia k > 0 este echivalenta cu |
t

tt
| > 0.
De aceea, pentru k > 0, vectorii
t
si
tt
sunt liniar independent i si determina planul osculator n
ecare punct, ca si

T si

N. Rezulta
B =

t

tt
kv
3
=

t

tt
|
t

tt
|
.
Pentru obt inerea produsului
t

tt
,
ttt
) este sucient sa exprimam pe
ttt
cu ajutorul lui
T,

N,

B. Avem

ttt
=
_
dv
dt
T +kv
2

N
_
t
= kv
3

B +. . .
Ceilalt i termeni nu ne intereseaza deoarece
B,

T) = 0,
B,

N) = 0.
Rezulta

t

tt
,
ttt
) = k
2
v
6
si t inand seama ca |
t

tt
| = kv
3
, gasim formula pentru .
7.6. Exemplu. Sa se determine versorii, muchiile si fet ele triedrului lui Frenet pentru curba
:
_
y
2
= x
x
2
= z.
n punctul M
0
(1, 1, 1) C.
Parametrizam curba alegand funct ia y(t) = t. Din ecuat iile implicite ale curbei rezulta x(t) =
t
2
, z(t) = t
4
. Parametrul t n punctul M
0
are valoarea t
0
= 1.
Asadar, (t) = t
2
i +t
j +t
4
k,
t
(1) = 2t
i +
j + 4t
3
k,
tt
(t) = 2
i + 12t
2
k, iar n t
0
obt inem

t
(1) = 2
i +

j + 4
k,
tt
(t) = 2
i + 12
k.
Scriem versorii triedrului Frenet n punctul M
0
:
T
0
=

t
(1)
|
t
(1) |
=
2
i +
j + 4
21
;

B
0
=

t
(1)
tt
(1)
|
t
(1)
tt
(1) |
=
6
i 8
101
;
168
N
0
=

B
0

T
0
=
31
i 26
j + 22
21 101
.
Putem scrie acum ecuat iile muchiilor triedrului Frenet n M
0
:
-tangenta
x 1
2
=
y 1
1
=
z 1
4
;
-binormala
x 1
6
=
y 1
8
=
z 1
1
;
-normala principala
x 1
31
=
y 1
26
=
z 1
22
.
Ecuat ia planului normal n M
0
este
2(x 1) + (y 1) + 4(z 1) = 0 2x +y + 4z 7 = 0;
ecuat ia planului osculator
6(x 1) 8(y 1) (z 1) = 0 6x 8y z + 3 = 0;
si ecuat ia planului recticator
: 31(x 1) 26(y 1) + 22(z 1) = 0 31x 26y + 22z + 35 = 0.
7.6. Observat ie. Din punct de vedere al calculului este sucient sa folosim aceeasi litera
atat pentru curba data init ial cat si pentru reprezentarea ei normala si analog aceleasi notat ii
pentru elementele Frenet.
7.7. Interpretarea geometrica a curburii
Vom considera curba reprezentata normal, de clasa C
2
n vecinatatea unui punct regulat
P(s) . Fie P
t
(s + s) un punct vecin cu punctul P si versorii tangentelor

T(s) si
T(s+s) n punctele P respectiv P

t
. Unghiul dintre cei doi versori se numeste unghi de contigent a
al tangentelor la curba n punctele P si P
t
, notat cu . Construind cu reprezentant ii acestor
versori un triunghi se obt ine
T =

T(s + s)

T(s) = 2 sin

2
Din prima formula a lui Frenet se obt ine:
k =
_
_
_
_
_
d
T
ds
_
_
_
_
_
= lim
s0
_
_
_
_
_
T
s
_
_
_
_
_
.
Avand n vedere denit ia derivatei se obt ine
k = lim
s0
2 sin

2
= lim
s0
.
Curbura unei curbe ntr-un punct regulat al curbei P este limita modulului raportului dintre
unghiul de contigent a al tangentelor n punctul P si P
t
si arcul
PP
t
cand P
t
tinde catre P pe
curba. Acest raport se numeste curbura medie a arcului MM
t
. Pentru curbele plane reprezinta
variat ia unghiului dintre tangenta si axa Ox.
169
Curbura unei curbe indica gradul de abatere de la tangenta al curbei.
7.8.Interpretarea geometrica a torsiunii
Unghiul dintre versorii binormalelor construite n punctele P si P
t
la curba, adica versorii

B(s)
si

B(s + s) se numeste unghi de contigent a al binormalelor si se va nota cu .
Facand un rat ionament analog cu cel din cazul curburii si folosind a treia formula a lui Frenet
rezulta:
[[ =
_
_
_
_
_
d
B
ds
_
_
_
_
_
= lim
s0
_
_
_
_
_
B
s
_
_
_
_
_
= lim
s0
2 sin

2
= lim
s0
.
Modulul torsiunii unei curbe ntr-un punct regulat P este limita modulului raportului dintre
unghiul de contigent a al binormalelor n punctul P si P
t
si lungimea arcului
PP
t
cand P
t
tinde
catre P pe curba.
Torsiunea unei curbe indica gradul de abatere de la planul osculator al curbei (gradul de rasucire
al curbei).
9.8 Aplicat ii ale formulelor Frenet
In baza rezultatelor din 15 si 16 este sucient sa facem rat ionamente numai pentru curbele cu
viteza unu (n loc de curbe regulate) si preferam aceste rat ionamente deoarece sunt mai simple.
8.1. Teorema. O curba cu viteza unu : J R
3
este o parte a unei drepte daca si numai
daca k = 0.
Demonstrat ie. Deoarece k(s) = |
tt
(s)|, relat ia k = 0 este echivalenta cu

tt
(s) =
0, s
J.
8.2. Teorema. Fie : J R
3
o curba cu viteza unu pentru care k > 0. este o curba plana
daca si numai daca = 0.
Demonstrat ie. Fie planul rr
0
, a) = 0. Daca se aan acest plan, atunci (s)r
0
, a) = 0.
Derivand, obt inem
t
, a) =
tt
, a) = 0.
Rezulta ca a este perpendicular pe T =
t
si

N =

tt
k
. Astfel
B =
a
|a|
,
adica

B
t
=
0 si deci = 0.
Invers, presupunem = 0. Din teorema 6.2 rezulta

B
t
=
0 si deci

B = a
0
. Vom arata ca se
aa n planul care trece prin (0) si este perpendicular pe (g.76). Pentru aceasta consideram
funct ia
f : J R, f(s) =
(s)

(0),

B).
170
Fig. 76
Avem
df
ds
=
t
,

B) = 0 si deci f(s)=const. Cum f(0) = 0, gasim f(s) = 0. Astfel
(s)

(0),

B) = 0, s.
3
o curba cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea .
Curba este o parte a unui cerc (de raza r) atunci si numai atunci cand k=const si = 0.

In
acest caz raza cercului este r =
1
k
.
Demonstrat ie. Presupunem = 0, adica este o curba plana. Consideram curba
=

+
1
k
N.
Gasim
t
=

t
+
1
k
N
t
=

T +
1
k
(k
T) =
0.
Astfel curba se reduce la un punct, adica
s J,

(s) +
1
k
N(s) =

C si deci |
(s)

C| =
_
_
_
_
1
k
N
_
_
_
_
=
1
k
.
Rezulta ca se aa pe cercul cu centrul n C si de raza
1
k
(g.77).
Fig. 77
Invers, e o parte a unui cerc de raza r. Deoarece cercul este o curba plana avem

(s) =cr

N(s)
si = 0. De aici si din teorema 6.2 rezulta

t
(s) = rk
T(s), adica rk = 1 sau k =

1
r
.
In continuare ne vom ocupa de elici cilindrice.

8.4. Denit ie. O curba regulata : I R
3
, t (t) al carui vector tangent unitar

T(t)
face n ecare punct un unghi constant cu un versor dat u, adica
T(t), u) = cos , t I, se
numeste elice cilidrica.
Condit ia impusa nu este afectata de reparametrizare. De aceea ne vom ocupa de elicea cilindrica
: J R
3
care are viteza unu.
Fie o curba cu viteza unu pentru care
T, u) = cos . Luand pe (0) drept origine, funct ia

h(s) =
(s)

(0), u) arata cum se ridica (s) n direct ia lui u (g.78). Pe de alta parte,
dh
ds
=
t
, u) =
T, u) = cos
si astfel
h(s) = s cos .
171
Fig. 78
Daca prin ecare punct al lui ducem o dreapta paralela cu u, atunci obt inem o suprafat a
cilindrica pe care se aa . Considerentele de mai sus arata ca pentru orice elice cilindrica exista
o curba astfel ncat
(s) = (s) +s cos u,

unde abcisa curbilinie s este masurata, de exemplu, de la zero. Curba se numeste curba sect iunii
transversale a suprafet ei cilindrice pe care se aa . Ea se aa n planul determinat de punctul
(0) si de vectorul normal u (g.79). De asemenea, daca curbura lui este k, atunci un calcul
simplu arata ca funct ia curbura a lui este
k
sin
2
.
Fig. 79
8.5. Observat ie. Pentru o parametrizare arbitrara, avem
(0) = (t) +s(t) cos u,
unde s = s(t) este abscisa curbilinie.
3
o curba cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea .
Curba este o elice cilindrica daca si numai daca

k
=const.
Demonstrat ie. Daca este o elice cilindrica cu
T, u) = cos , atunci
0 =
T, u)
t
=
T
t
, u) = k

N, u)
N, u) = 0.
Astfel s J, u se aa n planul lui

T(s) si

B(s). Deoarece u este un versor, avem u =

T cos +
Bsin si prin derivare gasim

0 = (k cos sin)
N

k
= ctg = const.
Invers, e

k
=const. Alegem pe astfel ncat

k
= ctg si construim campul

U =

T cos +

Bsin.
Deoarece

U
t
= (k cos sin)
N =
0, rezulta ca

U este un camp de vectori paraleli si deci el se
reprezinta prin vectorul u, deci
T, u) = cos . De aceea este o elice cilindrica.

Un caz particular al elicei cilindrice este elicea circulara.

In acest caz, suprafat a cilindrica este
un cilindru circular drept, iar sect iunea transversala este un cerc de raza
sin
2
k
.
172
8.7. Exemplu. Fie : R R
3
o curba cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea
,= 0. Sa se arate ca este o (parte dintr-o) elice circulara daca si numai daca k=const si =const.
Solut ie. Pentru implicat ia directa vom da o demonstrat ie care poate servi ca model pentru
determinarea elementelor Frenet pentru o curba cu viteza unu.
Fie elicea circulara

(s) =
_
a cos
s
c
, a sin
s
c
,
bs
c
_
, unde c =

a
2
+b
2
, a > 0, b ,= 0. Avem
T(s) =

t
(s) =
_
a
c
sin
s
c
,
a
c
cos
s
c
,
b
c
_
,
T
t
(s) =

tt
(s) =
_
a
c
2
cos
s
c
,
a
c
2
sin
s
c
, 0
_
si deci
k(s) = |
T
t
(s)| =
a
c
2
=
a
a
2
+b
2
> 0.
Deoarece

T
t
= k

N, gasim
N(s) =
_
cos
s
c
, sin
s
c
, 0
_
.
Astfel, sensul lui

N este spre axa cilindrului (g.80). Din

B =

T

N, rezulta
B(s) =
_
b
c
sin
s
c
,
b
c
cos
s
c
,
a
c
_
si deci
B
t
(s) =
_
b
c
2
cos
s
c
,
b
c
2
sin
s
c
, 0
_
.
Din B
t
=

N rezulta
(s) =
b
c
2
=
b
a
2
+b
2
,= 0.
Fig. 80
Invers, e o curba cu viteza unu pentru care k=const > 0 si = const ,= 0. Deoarece
k
= ctg=const, este o elice cilindrica. Deoarece k=const, rezulta ca sect iunea transversala
este un cerc de raza
sin
2
k
. De aceea este o elice circulara. Luand
u =
k, k =
a
a
2
+b
2
, =
b
a
2
+b
2
,
gasim reprezentarea
(s) =
_
a cos
s
c
, a sin
s
c
,
bs
c
_
.
173
8.8. Observat ii.
1) Curbura si torsiunea determina o curba din spat iu abstract ie facand de pozit ie (adica de o
izometrie) [34]. Ipoteza esent iala care permite demonstrat ia acestei armat ii este k > 0.
Chiar daca curbura k se anuleaz a ntr-un singur punct, caracterul geometric al curbei se poate
schimba radical n acest punct. Pentru a pune n evident a acest lucru e f : R R o funct ie
diferent iabila care satisface condit iile f(t) = 0 pentru t 0, f(t) > 0, f
tt
(t) > 0 pentru t > 0 si
curbele
1
(t) =
_
_
_
(t, 0, f(t)), t < 0
(0, 0, 0), t = 0
(t, f(t), 0), t > 0;
2
(t) =
_
_
_
(t, f(t), 0), t < 0
(0, 0, 0), t = 0
(t, f(t), 0), t > 0.
Observam ca ambele curbe au aceeasi curbura care se anuleaza numai n t = 0.

In t = 0 nu
putem deni torsiunea, dar pentru t ,= 0 ambele curbe au torsiunea nula.

Intr-adevar, arcul t < 0
al lui
1
se aa n planul xOz, iar arcul t > 0 se aa n planul xOy (g.81). Curba
2
este n
ntregime situata n planul xOy (g.82). Evident cele doua curbe nu pot suprapuse printro
izometrie.
Fig. 81 Fig. 82
2) Curbele din plan pot privite ca niste curbe particulare din spat iu. Mai restrictiv, orice
curba regulata din spat iu pentru care k > 0 este curba plana daca si numai daca = 0. De
aceea am putea obt ine elemente Frenet pentru curbele regulate din plan doar prin particularizarea
not iunilor introduse n paragrafele precedente. Acest punct de vedere este nsa prea restrictiv si
nu ofera libertatea de care dispunem n plan (vezi 8).
1. Fie curba : (0, 4) R
4
, (t) = (
t, t
t, 1 t). Sa se reparametrizeze prin h : (0, 2)

R, h(u) = u
2
.
2. Fie curba
(s) =
_
(1 +s)
3/2
3
,
(1 s)
3/2
3
,
s
2
_
, s (1, 1).
Sa se determine

T,

N,

B, k, .
3. Sa se determine abscisa curbilinie a ecarei curbe
1) : R R
3
, (t) = (cos t, sint, t
2
/2),
2) : R R
3
, (t) = (acht, asht, at),
3) : R R
3
, (t) = (t cos t, t sint, t
2
/2),
luand ca origine punctul n care curba intersecteaza planul xOy. Sa se gaseasca elementele Frenet
T,

N,

B, k, si sa se scrie ecuat iile muchiilor si fet elor triedrului Frenet n acest punct.
174
4. Se numeste curba Tit eica, curba pentru care
1
d
2
= const, unde este torsiunea ntr-un
punct arbitrar al curbei, iar d distant a de la un punct x la planul osculator al curbei.
Sa se arate ca C : xyz = 1, y
2
= x este o curba T it eica.
5. Se considera curba : (t) = 2t
i +t
2
j + lnt
k, t (0, +).
a) Sa se verice ca P(2, 1, 0) si Q(4, 4, ln2) apart in curbei si sa se calculeze lungimea arcului
PQ;
b) Sa se scrie triedrul lui Frenet n punctul P si sa se calculeze curbura si torsiunea.
Capitolul 10
Suprafet e
10.1 Not iunea de suprafat a
Fie spat iul R
3
si T
O
R
3
spat iul tangent n origine la spat iul R
3
. Spat iile R
3
si T
O
R
3
sunt izomorfe
si de aceea de cele mai multe ori le vom identica.
Fig. 83
O suprafat a din spat iu este o submult ime M a lui R
3
, neteda si cu doua dimensiuni. Descrierea
matematica a unei suprafet e este data n denit iile care urmeaza.
Fie D o mult ime deschisa din R
2
. De exemplu interiorul unui dreptunghi, al unui cerc etc.
1.1. Denit ie. O funct ie diferent iabila, regulata si injectiva r : D R
3
se numeste harta (de
coordonate).
Imaginea r(D) a unei hart i r este o submult ime neteda si cu doua dimensiuni a lui R
3
(g.84).
Pe baza diagramei 84, unde
O
este izomorsmul canonic dintre R
3
si T
O
R
3
, hart ii r putem sa-i
atasam o funct ie si numai una de tipul r : D T
O
R
3
, ceea ce ne permite sa privim mult imea r(D)
ca ind descrisa de extremitatea unui vector variabil r cu originea xata n O (g.84).
Din denit ia lui r(D) rezulta echivalent a
P r(D) (u, v) D, P = r(u, v).
175
176
Fig. 84
Evident, funct iile anterioare sunt caracterizate prin coordonatele lor euclidiene
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) D,
r = r(u, v) = x(u, v) +y(u, v) +z(u, v)
k, (u, v) D.
Ipoteza de regularitate se face pentru a asigura netezimea lui r(D), iar ipoteza ca aplicat ia r
este injectiva asigura ca r(D) nu se intersecteaza cu ea nsasi.
Pentru a deni suprafat a plecam de la ideea ca orice regiune sucient de mica dintr-o suprafat a
M trebuie sa semene cu o regiune din plan.

In particular, la mult imi deschise din plan trebuie sa
corespunda mult imi deschise din suprafat a M si invers. Acest lucru este asigurat daca presupunem
ca n vecinatatea oricarui punct al sau, M se poate exprima ca imaginea unei hart i proprii. O
harta r : D R se numeste proprie daca funct ia inversa r
1
: r(D) D este continua (imaginea
concreta pentru D poate aceea a unei fsii de cauciuc; n acest caz r(D) se obt ine prin ntinderea
si ndoirea lui D). Pentru precizare, denim vecinatatea U n M a punctului P M ca ind
mult imea tuturor punctelor lui M a caror distant a euclidiana fat a de P este mai mica decat un
numar > 0. O parte a lui M se numeste deschisa daca odata cu ecare punct al sau cont ine si o
vecinatate U din M a acestui punct.
Hart ile ale caror imagini sunt cont inute n M se numesc hart i n M.
1.2. Denit ie. O submult ime M a lui R
3
, care se bucura de proprietatea ca P M exista
o harta proprie n M a carei imagine sa cont ina o vecinatate a lui P din M, se numeste suprafat a
(g.85).
Observam ca imaginea M = r(D) a unei hart i proprii satisface denit ia 1.2 si deci este o
suprafat a. O asemenea suprafat a se numeste simpla. Denit ia 1.2 arata ca orice suprafat a din R
3
poate conceputa ca reuniunea unor suprafet e simple.
Fig. 85
177
1.3. Exemple.
1) Sfera este o suprafat a n sensul denit iei 1.2. Pentru a pune n evident a acest lucru este
sucient sa dovedim armat ia pentru sfera cu centrul n origine si de raza unu (g.86)
M : x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Fig. 86
Ne propunem sa gasim o harta proprie n M care sa acopere o vecinatate a polului nord (0, 0, 1).
Prin proiect ia ecarui punct (x, y, z) al emisferei nordice a lui M pe planul xOy n (x, y, 0) gasim
o corespondent a biunivoca a acestei emisfere cu un disc D de raza unu din planul xOy. Daca
identicam planul xOy cu R
2
prin (x, y, 0) (x, y), atunci D devine un disc din R
2
care consta
din punctele (u, v) pentru care u
2
+v
2
< 1. Exprimand corespondent a dintre D si emisfera nordica
ca o funct ie pe D gasim
r : D R
3
, r(u, v) = (u, v,
_
1 u
2
v
2
).
Sa aratam ca r este o harta proprie. Mai ntai observam ca r este o funct ie diferent iabila si
injectiva. De asemenea r este si regulata deoarece transpusa matricii Jacobian,
1 0
f
u
0 1
f
v
, unde f =
_
1 u
2
v
2
,
are rangul doi, (u, v) D. Funct ia inversa r
1
: r(D) D, r
1
(x, y, z) = (x, y), este continua.
Deci r este o harta proprie. Facem observat ia ca harta r acopera o vecinatate a lui P(0, 0, 1) din
M.

In mod necesar ea acopera o vecinatate a oricarui alt punct Q din emisfera nordica.
Analog, putem gasi alte cinci hart i proprii, care sa acopere celelalte cinci emisfere ale sferei si
astfel vericam ca sfera este o suprafat a n sensul denit iei 1.2.
Sfera este o mult ime compacta n R
3
. De aceea, din orice acoperire a sa se poate extrage o
acoperire nita. Numarul minim de hart i care acopera sfera este 2, de exemplu hart ile stereograce.
2) Suprafat a M : z = f(x, y). Fie f : D R o funct ie diferent iabila. Gracul sau M =
(x, y, z) [ z = f(x, y), (x, y) D este o suprafat a a simpla (g.87) deoarece poate acoperit de
imaginea lui D prin harta proprie r : D R
3
, r(u, v) = (u, v, f(u, v)).
Fig. 87
178
O harta de acest tip se numeste harta Monge, iar despre M se spune ca este data prin ecuat ia
carteziana explicita z = f(x, y).
3) Dam acum un exemplu din care sa rezulte necesitatea ca o harta sa e proprie.
Presupunem ca avem o fasie dreptunghiulara de cauciuc cu ajutorul careia construim congurat ia
M din g.88. Congurat ia M nu este o suprafat a n sensul descris anterior deoarece nu satisface
cerint a ca n vecinatatea oricarui punct sa semene cu o port iune din plan.

Intr-adevar, de-a lungul
lui Oz ea seamana cu intersect ia a doua plane. Mai mult, trecerea de la fasia plana la M este
continua n timp ce trecerea inversa nu este continua deoarece M trebuie rupta de-a lungul lui Oz.
Fig. 88
Matematic, construct ia anterioara se prezinta astfel: e D dreptunghiul deschis < u < , 0 <
v < 1 din R
2
si r : D R
3
aplicat ia denita prin r(u, v) = (sinu, sin2u, v). Se verica usor ca
r este o harta (aplicat ie diferent iabila, injectiva si regulata). Notam M = r(D). Observam ca
D = D
1
D
2
D
3
, unde
D
1
=
_
,
2
_
(0, 1), D
2
=
_
2
,

2
_
(0, 1), D
3
=
_
2
,
_
(0, 1)
si deci M = M
1
M
2
M
3
, unde M
i
= r(D), i = 1, 2, 3. Gasim
r
1
(x, y, z) =
_
_
( arcsinx, z) pentru (x, y, z) M
1
(arcsinx, z) pentru (x, y, z) M
2
( arcsinx, z) pentru (x, y, z) M
3
.
Funct ia r
1
nu este continua n punctele (0, 0, z), 0 < z < 1. Astfel r nu este o harta proprie si
deci M = r(D) nu este o suprafat a n sensul denit iei 2.1.
4) Suprafet e denite prin ecuat ii carteziene implicite.
Consideram o funct ie diferent iabila de tipul f : R
3
R. Deoarece
J(f) =
_
f
x
,
f
y
,
f
z
_
,
punctele critice ale acestei funct ii f (daca exista) se aa rezolvand sistemul
f
x
(x, y, z) = 0,
f
y
(x, y, z) = 0,
f
z
(x, y, z) = 0.
Punctele n care cel put in una dintre aceste derivate nu se anuleaza sunt puncte regulate.
Cu ajutorul lui f construim mult imea
M = f
1
(c) = (x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, f(x, y, z) = c, c R,
care se numeste mult ime de nivel constant c sau mult ime de ecuat ie carteziana implicita f(x, y, z) =
c. Pe scurt, se scrie M : f(x, y, z) = c. Presupunem ca M nu este vida si precizam ca, n general,
M cont ine atat puncte regulate cat si puncte critice ale lui f.
179
1.4. Teorema. Daca M = f
1
(c) este nevida si daca funct ia f este regulata (submersie) n
punctele lui M = f
1
(c), atunci M este o suprafat a.
Demonstrat ie. Pentru ecare P(x, y, z) M, trebuie sa gasim o harta proprie care sa acopere
o vecinatate a lui P din M (g.89). Ipoteza ca f este regulata n punctele lui M este echivalenta
cu presupunerea ca cel put in una dintre derivatele part iale
f
x
,
f
y
,
f
z
nu este zero n P; e,
de exemplu,
f
z
(P) ,= 0.

In acest caz, teorema funct iei implicite spune ca n vecinatatea lui P
ecuat ia f(x, y, z) = c deneste pe z ca funct ie de x si y. Mai precis, exista o funct ie diferent iabila
g denita pe o vecinatate D a lui (x, y) astfel ncat (g.89)
Fig. 89
(1) (u, v) D, (u, v, g(u, v)) M, adica f(u, v, g(u, v)) = c,
(2) punctele de forma (u, v, g(u, v)) cu (u, v) D constituie o vecinatate a lui P n M.
Rezulta ca harta Monge r : D R
3
, r(u, v) = (u, v, g(u, v)) satisface cerint ele din denit ia
1.2. Deoarece P este arbitrar n M, tragem concluzia ca M este o suprafat a.
Daca M : f(x, y, z) = c este o suprafat a, atunci spunem ca M este denita prin ecuat ia
carteziana implicita f(x, y, z) = c (denumirea de suprafat a pentru M : f(x, y, z) = c se pastreaza
uneori chiar daca M cont ine si puncte critice ale lui f).
Daca f este un polinom de gradul n, atunci M se numeste suprafat a algebrica de ordinul n.
In particular, avem urmatoarele denumiri: suprafet e algebrice de ordinul unu (plane), suprafet e
algebrice de ordinul doi (cuadrice) etc.
1.5. Observat ii.
1)

In situat ii concrete M poate data printro ecuat ie si prin mai multe inecuat ii n x, y, z
(inecuat iile precizeaza o anumita port iune din spat iu).
2) Reprezentarea lui M (sau a unei port iuni din M) n forma
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
se poate face prin intermediul teoremei 1.4 sau prin articii de calcul.
3) Fie suprafat a simpla
M : x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) D.
In general, trecerea de la aceasta reprezentare la reprezentarea carteziana explicita se poate face

numai local. De exemplu, daca
D(x, y)
D(u, v)
(u
0
, v
0
) ,= 0, atunci teorema funct iei inverse arata ca
n vecinatatea lui (u
0
, v
0
) restrict ia lui x = x(u, v), y = y(u, v), admite inversa u = u(x, y), v =
v(x, y), . Astfel, restrict ia lui z = z(u, v) apare ca o funct ie compusa de tipul z = z(u(x, y), v(x, y)).
4)

In general, daca exista o funct ie f(x, y, z) astfel ncat
f(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = c, (u, v) D,
180
atunci f(x, y, z) = c este o ecuat ie carteziana implicita a suprafet ei M : x = x(u, v), y =
y(u, v), z = z(u, v), (u, v) D.
10.2 Curbe coordonate
In acest paragraf, vor prezentate unele proprietat i ale hart ilor care sunt necesare la studiul unei
suprafet e date.
Fie r : D R
3
, (u, v) r(u, v), o harta. Funct iile part iale u r(u, v) si v r(u, v)
sunt curbe cu imaginea n r(D). Explicit, (u
0
, v
0
) D, curba u r(u, v
0
) se numeste curba de
parametru u sau curba v = v
0
; curba v r(u
0
, v) se numeste curba de parametru v sau curba
u = u
0
(g.90). Astfel imaginea r(D) este acoperita de aceste doua familii de curbe, care sunt
imaginile prin r ale liniilor orizontale si verticale din D. Prin orice punct al lui r(D) trece o
curba din familia (u) si una din familia (v). De aceea uneori pentru aceste curbe se ntrebuint eaza
denumirea de curbe coordonate.
Fig. 90
Daca r : D R
3
este o harta si (u
0
, v
0
) D, atunci
(1) vectorul viteza, n u
0
, al curbei de parametru u se noteaza r
u
(u
0
, v
0
);
(2) vectorul viteza, n v
0
, al curbei de parametru v se noteaza r
v
(u
0
, v
0
).
Vectorii r
u
(u
0
, v
0
), r
v
(u
0
, v
0
) se numesc vitezele part iale ale lui r n (u
0
, v
0
) (g.90).
Astfel r
u
si r
v
, sunt funct ii denite pe D ale caror valori n ecare punct (u
0
, v
0
) D sunt
vectori tangent i la R
3
n r(u
0
, v
0
). Indicii u si v sunt scrisi pentru a sugera derivarea part iala.
Daca harta este data cu ajutorul coordonatelor sale,
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci vitezele part iale sunt date de
r
u
= (x
u
, y
u
, z
u
), r
v
= (x
v
, y
v
, z
v
),
cu precizarea ca punctul de aplicat ie al lui r
u
si r
v
este prin convent ie r(u, v).
Pentru a testa daca o submult ime M a lui R
3
este o suprafat a, denit ia 1.2 cere hart i proprii.
Dar dendata ce stim ca M este o suprafat a aceasta condit ie este de la sine ndeplinita.

Intradevar,
daca M este o suprafat a si daca r : D M este o harta n M, atunci se demonstreaza ca r este o
harta proprie.
In unele probleme restrict ia ca r sa e injectiva poate lasata deoparte. De aceea admitem

2.1. Denit ie. O funct ie diferent iabila si regulata r : D R
3
a carei imagine se aa ntro
suprafat a M se numeste parametrizare a regiunii r(D) din M (astfel o harta este o parametrizare
injectiva).
In acest context u si v se numesc parametri, relat iile

x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
181
se numesc ecuat iile parametrice ale lui r(D) M, iar r = r(u, v) se numeste ecuat ia vectoriala a
lui r(D) M.

In unele cazuri r(D) poate ntreaga suprafat a M.
Deoarece parametrizarile au o mare important a n aplicat ii, vom pune n evident a un mod prin
care putem stabili daca o funct ie diferent iabila r : D R
3
este o parametrizare a unei regiuni din
suprafat a M.

In primul rand imaginea lui D prin r trebuie sa e n M. Daca suprafat a M este
data implicit prin f(x, y, z) = c, atunci funct ia compusa f(r) trebuie sa aiba valoarea constanta
c.
Pentru a proba ca r este regulata, consideram vitezele part iale r
u
si r
v
si produsul vectorial
r
u
r
v
=

k
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
.
Se observa ca ultimele doua linii dau transpusa matricei Jacobian a lui r. Astfel regularitatea lui
r este echivalenta cu r
u
r
v
,=

0, (u, v) D, adica cu faptul ca vectorii viteze part iale sunt
liniar independent i (u, v) D.
10.3 Suprafet e riglate
Exista mai multe moduri de a genera o suprafat a.

In acest paragraf ne vom referi la unul dintre
aceste moduri ce este convenabil pentru anumite suprafet e. Mai ntai reamintim ca o dreapta
D ce trece printr-un punct P
0
si are direct ia
0
poate reprezentata prin ecuat ia vectoriala
r =
0
+v
0
, v R (g.91).
Fig. 91
3.1. Denit ie. O suprafat a care poate generata prin miscarea unei drepte D care se sprijina
pe o curba : I R
3
se numeste suprafat a riglata.
Dreapta D se numeste generatoarea suprafet ei riglate (g.92).
Fig. 92
Avandn vedere ecuat ia vectoriala a unei drepte, rezulta ca o suprafat a riglata poate parametrizata
ntotdeauna sub forma
r(u, v) = (u) +v
(u), (u, v) D = I R,
182
cu precizarea ca punctele n care r
u
r
v
=

0 sunt excluse prin denit ia parametrizarii.
In cazurile concrete v se poate restrange la un anumit interval si de aceea n aceste cazuri

generatoarele sunt segmente de dreapta. De asemenea, uneori se convine ca

sa e privit ca un
camp vectorial denit pe curba .
1) Suprafet e cilindrice. Daca generatoarea D se misca pastrand aceeasi direct ie, atunci
suprafat a riglata se numeste suprafat a cilindrica. Curba pe care se sprijina D se numeste curba
directoare (g.93).
O suprafat a cilindrica admite o parametrizare de forma
r(u, v) = (u) +v
,
unde

este un vector cu coordonatele constante.
In continuare, prin P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) vom nt elege polinoame de gradul unu n
trei variabile .
Fig. 93
3.2. Teorema. O suprafat a cilindrica cu generatoarea paralela cu dreapta D : P(x, y, z) =
0, Q(x, y, z) = 0 este caracterizata printro ecuat ie de forma f(P, Q) = 0.
Demonstrat ie. Mult imea dreptelor paralele cu dreapta D este reprezentata analitic prin
(1)
_
P = u
Q = w,
(u, w) R
2
.
Condit ia ca dreptele (1) sa se sprijine pe curba
(2) x = x(t), y = y(t), z = z(t), t I
se obt ine eliminand pe x, y, z, t ntre cele cinci ecuat ii (1) si (2). Se deduce
(3) f(u, w) = 0.
Regandim suprafat a cilindrica ca ind locul geometric al dreptelor (1) supuse la condit ia (3).
Ecuat ia acestui loc geometric se obt ine eliminand pe parametrii u si v ntre (1) si (3). Gasim
(4) f(P, Q) = 0.
Reciproc, e M submult imea punctelor din spat iu caracterizate printro ecuat ie de tipul (4).
Daca planele P = 0 si Q = 0 determina o dreapta si daca M nu cont ine puncte critice ale lui f,
atunci M este o suprafat a cilindrica.

Intradevar, pentru orice solut ie reala (x, y, z) a lui (4) exista
doua numere reale u si w asa ca P(x, y, z) = u, Q(x, y, z) = w. Aceasta intersect ie reprezinta o
183
dreapta paralela cu D : P = 0, Q = 0, iar u si w verica condit ia f(u, w) = 0. Deoarece w este
funct ie de u (teorema funct iilor implicite!), rezulta ca M admite parametrizarea
r(u, v) = (u) +v
,
unde

da direct ia lui D.
3.3. Observat ie. Suprafet ele cilindrice cu generatoarele paralele cu axele Oz, Ox, Oy se pot
caracteriza, respectiv, astfel
M : f(x, y) = 0, M : f(y, z) = 0, M : f(z, x) = 0.
3.4 Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei cilindrice care are ca directoare curba
:
_
2x
2
+y
2
2z = 0,
y 2z = 0
,
stiind ca generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei directoare.
Generatoarele suprafet ei cilindrice ind perpendiculare pe planul curbei y2z = 0, ele vor avea
vectorul director a =

N(0, 1, 2). Ecuat iile generatoarelor vor D :
xu
0
=
yw
1
=
z
2
, u, w
R. Punem condit ia ca generatoarele sa se sprijine pe curba . Sistemul format din ecuat iile
generatoarei si curbei trebuie sa e compatibil, obt inandu-se astfel legatura dintre cei doi parametrii
u, w sub forma:
25u
2
+ 8w
2
10w = 0.
Inlocuind expresiile lui u = x si w = y +

z
2
, obt inute din ecuat iile generatoarei, n condit ia de
compatibilitate va apare ecuat ia suprafet ei cilindrice
M : 25x
2
+ 2(2y +z)
2
5(2y +z) = 0.
2) Suprafet e conice. Daca generatoarea D se misca trecand printr-un punct x V , atunci
suprafat a riglata se numeste suprafat a conica. Curba pe care se sprijina D se numeste curba
directoare, iar punctul V se numeste varf (g.94).
Fig. 94
O suprafat a conica admite o parametrizare de forma
r(u, v) = +v
(u),
unde este un vector cu coordonatele constante a carui extremitate este varful V (varful nu
apart ine mult imii pe care o numim suprafat a conica, ind exclus de denit ia parametrizarii).
3.5. Teorema. Fie M o suprafat a conica cu varful
V : P(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) = 0, R(x, y, z) = 0.
184
Mult imea M (x, y, z) [ R(x, y, z) = 0, este caracterizata analitic printro ecuat ie de forma
f
_
P
R
,
Q
R
_
= 0.
Demonstrat ie. Mult imea dreptelor ce trec prin punctul x V si care nu apart in planului
R(x, y, z) = 0 este reprezentata prin
(5) P uR = 0, QwR = 0, (u, w) R
2
.
Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe o curba de ecuat ii (2) se obt ine eliminand pe x, y, z, t
ntre cele cinci ecuat ii (2) si (5). Se deduce
(6) f(u, w) = 0.
Regandim suprafat a conica ca ind locul geometric al dreptelor (5), supuse la condit ia (6).
Ecuat ia locului geometric se obt ine eliminand parametrii u, w ntre (5) si (6). Gasim
(7) f
_
P
R
,
Q
R
_
= 0.
Reciproc, e M mult imea punctelor din spat iu caracterizate printro ecuat ie de tipul (7). Daca
planele P = 0, Q = 0, R = 0 determina un punct si daca M nu cont ine puncte critice ale lui f,
atunci M este o suprafat a conica.

Intradevar, pentru orice solut ie reala (x, y, z) a lui (7) exista
doua numere reale u si w asa ca P(x, y, z) uR(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) wR(x, y, z) = 0, iar u si
w sunt legat i prin relat ia f(u, w) = 0. Deoarece w se exprima local prin u, rezulta ca suprafat a
admite parametrizarea
r(u, v) = +v
(u),
unde este un vector constant a c arui extremitate indica varful.
3.6. Observat ie. Din ecuat ia (5) se poate deduce o ecuat ie omogena n trei variabile
g(P, Q, R) = 0. Reciproc, o ecuat ie omogena de tipul g(P, Q, R) = 0, unde P = 0, Q = 0, R = 0
determina un punct, reprezinta o suprafat a conica.
3.7. Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conice, care are varful dat de intersect ia planelor P : x y +z =
1, Q : x+yz = 0, R : xz = 0, iar curba directoare are ecuat iile C :
_
x
2
+y
2
2x 2y 2 = 0
z = 0.
Mult imea dreptelor ce trec prin punctul x V este reprezentata prin
D : x y +z 1 u(x z) = 0, x +y z w(x z) = 0, (u, w) R
2
.
Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe curba C se obt ine eliminand x, y, z ntre cele patru
ecuat ii ale sistemului format cu ecuatiile dreptelor D si ale curbei C. Se obt ine
(w + 1)
2
2(u 2)
2
2uw + 1.
Eliminam the parametrii u, w ntre aceasta relat ie si ecuat iile dreptelor D se obt ine ecuat ia
suprafet ei conice
M : (2x +y 2z)
2
2(x y + 3z 1)
2
2x
2
+ 2(y z)
2
+ 2y 2z + 1 = 0.
185
3) Suprafet e conoide. O suprafat a riglata generata de o dreapta D care se sprijina pe o
dreapta xa (axa) si pe o curba (curba directoare), se numeste conoid (g.95).
Fig. 95
Daca este luata drept axa Oz, atunci conoidul admite parametrizarea
r(u, v) = (ucos (v), usin(v), h(v)).
Un conoid a carui generatoare ramane paralela cu un plan x P se numeste conoid cu plan director.
Acest conoid admite o parametrizare de forma
r(u, v) = (u) +v
(u),
unde

| P si (

) | .
3.8. Teorema. Fie M conoidul cu planul director P = 0 si cu axa : Q = 0, R = 0.
Mult imea M(x, y, z) [ P(x, y, z) = u, R(x, y, z) = 0 este caracterizata analitic printro ecuat ie
de forma
f
_
P,
Q
R
_
= 0.
Demonstrat ie. Abstract ie facand de dreptele D : P = u, R = 0, mult imea dreptelor paralele
cu P si care ntalnesc pe este reprezentata analitic prin
(8)
_
P = u
QwR = 0.
Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe o curba de ecuat ii (2) se obt ine eliminand pe x, y, z, t
ntre cele cinci ecuat ii (2) si (8). Se deduce f(u, w) = 0, si deci conoidul cu plan director are
ecuat ia
(9) f
_
P,
Q
R
_
= 0.
Reciproc, e N submult imea punctelor din spat iu caracterizate printr-o ecuat ie de tipul (9). Daca
P = 0 este ecuat ia unui plan care taie dreapta : Q = 0, R = 0 si daca N nu cont ine puncte
critice ale lui f, atunci N este un conoid.

Intradevar, pentru orice solut ie reala (x, y, z) a lui (9)
exista doua numere reale u, w asa ca P = u, QwR = 0 cu f(u, w) = 0.
3.9. Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conoid generata de o dreapta care se sprijina pe axa Oz, ramane
paralela cu planul xOy si se sprijina pe dreapta
d :
_
x z = 0
x + 2y 3 = 0
186
Mult imea dreptelor D, paralele cu planul xOy si care se sprijina pe dreapta d, este determinata
de intersect ia a doua fascicule de plane: unul format din plane paralele cu xOy si celalalt determinat
de axa Oz. Deci
D :
_
z = u
x +wy = 0
Din condit ia ca dreptele D sa se sprijina pe dreapta d, se obt ine sistemul
_
_
z = u
x +wy = 0
x z = 0
x + 2y 3 = 0
Eliminam x, y si z din sistem vom obt ine condit ia de compatibilitate
2u +w(3 u) = 0.
Eliminand u si v din aceasta ecuat ie si ecuat iile generatoarei se deduce ecuat ia suprafet ei conoid
M : 2x
x
y
(3 z) = 0.
10.4 Suprafet e de rotat ie
4.1. Denit ie. O suprafat a care poate generata prin rotat ia unei curbe C n jurul unei drepte
xe D, numita axa de rotat ie, se numeste suprafat a de rotat ie.
Fie P(x, y, z) = 0 un plan perpendicular pe axa D si

(x, y, z) = 0 o sfera cu centrul pe D.
Avem
4.2. Teorema. O suprafat a de rotat ie cu axa D este caracterizata printro ecuat ie carteziana
implicita de forma f(P,
) = 0.
Demonstrat ie. Orice punct de pe curba C se va deplasa ntrun plan perpendicular pe axa,
P = u si va descrie un cerc cu centrul pe axa de rotat ie (g.96, unde axa de rotat ie este Ox). De
aceea suprafat a de rotat ie poate privita ca ind locul geometric al cercurilor cu centrele pe D,
care trec prin C si ale caror plane sunt perpendiculare pe D. Astfel sistemul
_
(x, y, z) = w, w > 0
P(x, y, z) = u
x = x(t), y = y(t), z = z(t)
trebuie sa e compatibil. Eliminand pe x, y, z, t rezulta
(10) f(u, w) = 0.
Regandim suprafat a de rotat ie ca ind locul geometric al cercurilor

(x, y, z) = w, P(x, y, z) = u
supuse la condit ia (10). Eliminand parametrii w si u gasim
M : f(P, ) = 0.
187
Fig. 96
Reciproca este evidenta.
Cazul cel mai simplu este acela n care C este o curba plana cu axa D cont inuta n planul
curbei.

In acest caz, cercurile din M generate prin rotat ia ecarui punct al lui C n jurul axei
D se numesc paralele, iar diversele pozit ii ale lui C se numesc meridiane. Pentru simplicare sa
presupunem ca C este n planul xOy, iar D este Ox (g.96).
1) Daca C : f(x, y) = 0, z = 0, y > 0, atunci M : f(x, y
2
+z
2
) = 0.
2) Daca C este data prin parametrizarea
(u) = (g(u), h(u), 0), h(u) > 0, u I,
atunci M admite parametrizarea
r(u, v) = (g(u), h(u) cos v, h(u) sinv), u I, v R.
4.2. Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei ce se obt ine prin rotirea dreptei Ox n jurul dreptei D : x = y = z
Cercurile generatoare al suprafet ei au centrul pe axa de rotat ie D, raza variabila si planul
ecarui cerc este perpendicular pe D. Familia cercurilor se va scrie ca intersect ia dintre o sfera
cu raza variabila, cu centrul pe axa de rotat ie cu un fascicul de plane perpendicular pe axa de
rotat ie. Luand originea ca un punct al dreptei D, rezulta
:
_
x
2
+y
2
+z
2
= w, w > 0
x +y +z = u.
Din condit ia ca sa se sprijine pe axa Ox, obt inem sistemul:
_
_
x
2
+y
2
+z
2
= w
2
x +y +z = u
y = 0
z = 0,
care trebuie sa e compatibil.
Eliminam x, y si z din sistem vom obt ine condit ia de compatibilitate:
u
2
= w
2
.
Eliminand parametrii w si u din aceasta ecuat ie si ecuat iile cercurilor generatoare se obt ine ecuat ia
suprafet ei de rotat ie
M : xy +xz +yz = 0.
188
10.5 Vectori tangent i la o suprafat a
Ne propunem sa aratam ca pe orice suprafat a M se poate introduce un calcul diferent ial asemanator
calculului diferent ial obisnuit din R
2
. Elementele acestui calcul: funct ii, campuri vectoriale tan-
gente etc, apart in suprafet ei si nu spat iului euclidian R
3
n care este scufundata suprafat a.
Presupunem ca f este o funct ie reala denita numai pe suprafat a M, adica f : M R. Daca
r : D M este o harta, atunci f r : D R se numeste expresia lui f n coordonate. Daca f r
este diferent iabila n sens obisnuit, oricare ar r, atunci f se numeste diferent iabila; mai general,
f : M R
3
R se numeste diferent iabila daca se poate extinde diferent iabil la o mult ime deschisa
n R
3
care cont ine pe M.
Fie acum funct ia F : R
n
M. Orice harta r n M da o expresie n coordonate r
1
F pentru
F. Evident aceasta funct ie compusa este denita numai pe mult imea (deschisa) U R
n
pentru
care F(U) r(D). Daca r
1
F este diferent iabila n sens obisnuit, oricare ar r, atunci funct ia
F se numeste diferent iabila.
Fie M si N doua suprafet e, r
1
o harta n M si r
2
o harta n N. O funct ie F : M N se
numeste diferent iabila daca funct ia compusa r
1
2
F r
1
este diferent iabila n sens obisnuit, oricare
ar r
1
si r
2
.
In particular, o funct ie diferent iabila de tipul : I M, unde I este un interval deschis al

dreptei reale, se numeste curba n M.
5.1. Teorema. Fie curba : I M si harta r : D M. Daca (I) r(D), atunci exist a o
pereche de funct ii diferent iabile u, v denite pe I astfel ncat
(t) = r(u(t), v(t)), t I sau = r(u, v).
Demonstrat ie. Prin ipoteza, expresia n coordonate r
1
: I D este diferent iabila. Ea
este o curba plana a carei imagine se aan domeniul de denit ie D al lui r (g.97). Daca (u, v) sunt
coordonate euclidiene ale lui r
1
adica r
1
((t)) = (u(t), v(t)), atunci = r(r
1
) = r(u, v).
Funct iile u si v sunt unic determinate.

Intradevar, din presupunerea = r(u
1
, v
1
), rezulta
(u, v) = r
1
= r
1
(r(u
1
, v
1
)) = (u
1
, v
1
).
Fig. 97
Funct iile u, v sunt numite coordonatele curbei n raport cu harta r.
Dam fara demonstrat ie
5.2. Teorema. Fie M o suprafat a. Daca F : R
n
R
3
este o funct ie diferent iabila a carei
imagine se aa n M, atunci funct ia F : R
n
M este diferent iabila n sensul dat n acest paragraf.
Aceasta teorema arata legatura stransa ntre calculele din R
3
si calculele de pe suprafat a M.
De exemplu, ea implica faptul ca o curba din R
3
care se aa n M este o curba a lui M.
189
Fie M o suprafat a si r o harta n M. Deoarece harta r este o funct ie diferent iabila denita pe
D R
2
si cu valori n R
3
, rezulta c a r este diferent iabila si ca funct ie n M.
5.3. Consecint a. Daca r
1
si r
2
sunt hart i ntr-o suprafat a M ale caror imagini se suprapun,
atunci funct iile compuse r
1
1
r
2
si r
1
2
r
1
sunt aplicat ii diferent iabile denite pe mult imi deschise
din plan (g.98).
Fig. 98
De exemplu, funct ia r
1
2
r
1
este denita numai pentru acele puncte (u, v) din D
1
pentru care
r
1
(u, v) se aa n imaginea r
2
(D
2
) a lui r
2
(g.98).
Dupa un rat ionament analog celui folosit pentru demonstrat ia teoremei 5.1, consecint a 5.3
poate retranscrisa astfel
5.4. Consecint a. Daca r
1
si r
2
sunt hart i ale caror imagini se suprapun n M, atunci exista
o pereche unica de funct ii diferent iabile f si g astfel ncat r
2
(u, v) = r
1
(f(u, v), g(u, v)), (u, v)
din domeniul de denit ie al lui r
1
1
r
2
.
Analog se poate exprima r
1
n funct ie de r
2
.
Consecint a 5.3 sugereaza o metoda concreta de a stabili daca o funct ie este sau nu diferent iabila
pe M. Daca f : M R, atunci n loc sa vericam ca toate expresiile sale n coordonate f r sunt
diferent iabile n sens euclidian, este sucient sa facem aceasta pentru un anumit numar de hart i
care sa acopere pe M. Adesea este sucienta o singura harta. Demonstrat ia este un exercit iu din
calculul cu funct ii compuse.

Intradevar, e r
2
o harta arbitrara; din faptul ca f r
1
si r
1
1
r
2
sunt diferent iabile rezulta ca f r
1
r
1
1
r
2
este diferent iabila.

In general ultima funct ie este o
restrict ie a lui f r
2
. Daca nsa imaginea lui r
1
acopera pe M, atunci f r
1
r
1
1
r
2
reprezinta
pe f r
2
si astfel diferent iabilitatea este demonstrata.
Din punct de vedere intuitiv este clar ce nseamna un vector tangent la o suprafat a M. Denit ia
formala se bazeaza pe ideea ca o curba din M trebuie sa aiba tot i vectorii viteza tangent i la M.
5.5. Denit ie. Fie M o suprafat a si P un punct oarecare din ea. Un vector w tangent la R
3
n P se numeste tangent la M n P daca este vectorul viteza al unei curbe din M ce trece prin P.
Mult imea tuturor vectorilor tangent i la M n P se numeste planul tangent al lui M n P si se
noteaza cu T
P
M (g.99). Imaginea concreta a lui T
P
M n R
3
poarta aceeasi denumire.
Fig. 99
Teorema urmatoare arata ca T
P
M este un subspat iu vectorial bidimensional al spat iului tangent
T
P
R
3
.
5.6. Teorema. Fie P un punct al unei suprafet e M si r o harta n M astfel ncat r(u
0
, v
0
) = P.
Un vector w tangent la R
3
n P este tangent la M daca si numai daca w poate scris ca o
190
combinat ie liniara a lui r
u
(u
0
, v
0
) si r
v
(u
0
, v
0
).
Demonstrat ie. Vitezele part iale r
u
si r
v
sunt vectori tangent i la M n orice punct al lui r(D)
deoarece curbele coordonate ale lui r sunt curbe n M (g.100).
Fig. 100
Sa presupunem ca w este tangent la M n P, daca exista o curba pe M pentru care (0) = 0 si
t
(0) = w. Dupa teorema 5.1, curba poate scrisa n forma = r(u, v) sau (t) = r(u(t), v(t)).
Regula de derivare a funct iilor compuse da

t
= r
u
(u, v)
du
dt
+r
v
(u, v)
dv
dt
.
Deoarece (0) = P = r(u
0
, v
0
), avem u(0) = u
0
, v(0) = v
0
si deci, pentru t = 0, gasim
w =
t
(0) =
du
dt
(0)r
u
(u
0
, v
0
) +
dv
dt
(0)r
v
(u
0
, v
0
).
Observat ie.

0
P
T
P
M, deoarece punctul P poate gandit ca ind curba constanta (t) =
P, t I si
t
(t) =
0.
Invers sa presupunem ca vectorul w T
P
R
3
poate scris n forma w = c
1
r
u
(u
0
, v
0
) +
c
2
r
v
(u
0
, v
0
). Calculul anterior arata ca w este vectorul viteza al curbei (t) = r(u
0
+tc
1
, v
0
+tc
2
)
din M la momentul t = 0. Astfel w este tangent la M n P.
Deoarece vitezele part iale sunt vectori liniari independent i, teorema anterioara arata ca, P
r(D) M, vitezele part iale formeaza o baza a planului tangent T
P
M.

X care asociaza ecarui punct P M un vector

X(P) tangent la
R
3
n P se numeste camp vectorial euclidian pe suprafat a M.
Fie

X = f(x, y, z) +g(x, y, z) +h(x, y, z)
k un camp vectorial euclidian pe suprafat a M. Daca

funct iile coordonate f, g, h sunt diferent iabile pe M, atunci campul

X se numeste diferent iabil.
Un camp vectorial euclidian

Y pentru care, P M,

Y (P) este tangent la M n P se numeste
camp vectorial tangent la M. Dac a

Y este un camp vectorial tangent la M, atunci oricare ar
harta r : D M, avem
Y (r(u, v)) = F(u, v)r

u
+G(u, v)r
v
.
De aceea

Y este diferent iabil daca si numai daca funct iile F si G sunt diferent iabile pe D.
In continuare presupunem ca lucram numai cu campuri diferent iabile si precizam ca de cele

mai multe ori campurile pe M sunt denite local (numai n anumite regiuni ale lui M).
5.8. Observat ie. Campurile vectoriale tangente la M apart in calculului din M, deoarece
conform denit iei 5.5 ele dau n ecare punct vitezele unor curbe din M.
191
10.6 Normala si planul tangent la o suprafat a
Fie M o suprafat a si P un punct al sau. Un vector z cu originea n P care este ortogonal planului
tangent T
P
M, adica ortogonal oricarui vector tangent la M n P, se numeste vector normal la M.
Un camp vectorial euclidian

Z denit pe M se numeste camp normal pe M daca ecare vector
Z(P) este normal la M.

Deoarece T
P
M este un subspat iu bidimensional al lui T
P
R
3
, exista numai o direct ie normala
la M n P, adica tot i vectorii z normali n P sunt coliniari. Astfel, daca z nu este zero, rezulta
ca T
P
M consta numai din vectorii lui T
P
R
3
care sunt ortogonali lui z. Dreapta ce trece prin P
si este perpendiculara pe planul tangent T
P
M se numeste normala suprafet ei n punctul P. Fie
r(D) regiunea din M acoperita de harta r : D M. Funct ia vectoriala
Z(u, v) = r
u
r
v
ataseaza ecarui punct din D un vector normal la M n r(u, v) (g.100). De aceea

Z(u, v) poate
privit ca un camp normal denit local pe M.
Daca gandim T
P
M ca ind determinat de punctul P(x
0
, y
0
, z
0
) si de vectorul normal

Z(u
0
, v
0
),
atunci planul tangent la suprafat a M n punctul P are ecuat ia
x x
0
y y
0
z z
0
x
u
0
y
u
0
z
u
0
x
v
0
y
v
0
z
v
0
= 0,
unde
x
0
= x(u
0
, v
0
), x
u
0
= x
u
(u
0
, v
0
) etc.
Normala la M n P are ecuat iile
x x
0
D(y, z)
D(u
0
, v
0
)
=
y y
0
D(z, x)
D(u
0
, v
0
)
=
z z
0
D(x, y)
D(u
0
, v
0
)
.
Daca suprafat a M este data prin ecuat ia carteziana implicita, atunci este usor sa punem n
evident a campul normal si campurile tangente.
6.1. Teorema. Daca M : f(x, y, z) = c este o suprafat a, atunci gradientul
f =
f
x
+
f
y
+
f
z
k,
denit pe M, este un camp vectorial normal care nu se anuleaza n nici un punct al lui M (g.101).
Demonstrat ie. Gradientul nu se anuleaza pe M deoarece prin ipoteza derivatele part iale
f
x
, f
y
, f
z
nu se pot anula simultan n nici un punct al lui M (1).
Sa aratam acum ca f(P), w) = 0, w T
P
M. Pentru aceasta observam ca daca este o
curba pe M, atunci f() = f(x(t), y(t), z(t)) 0. Deci
f
x
()
dx
dt
+
f
y
()
dy
dt
+
f
z
()
dz
dt
= 0.
192
Alegand pe astfel ncat sa aiba viteza init iala

t
(0) = w = w
1
+w
2
+w
3
k,
n (0) = P, gasim
0 = f
x
((0))
dx
dt
(0) +f
y
((0))
dy
dt
+f
z
((0))
dz
dt
(0) =
= f
x
(P)w
1
+f
y
(P)w
2
+f
z
(P)w
3
= f(P), w).
Fig. 101
Din punct de vedere analitic, ecuat ia planului tangent la M n P(x
0
, y
0
, z
0
) este
(x x
0
)f
x
0
+ (y y
0
)f
y
0
+ (z z
0
)f
z
0
= 0,
iar ecuat iile normalei sunt
x x
0
f
x
0
=
y y
0
f
y
0
=
z z
0
f
z
0
.
In particular, pentru reprezentarea carteziana explicita z = f(x, y) avem: planul tangent,

z z
0
= p(x x
0
) +q(y y
0
),
si normala,
x x
0
p
0
=
y y
0
q
0
=
z z
0
1
.
6.2. Observat ii. 1) Planul tangent T
P
M este aproximat ia liniara a suprafet ei Mn vecinatatea
lui P.
2) Campurile vectoriale normale apart in calculului din R
3
. Ele sunt folosite n studiul lui M
din punctul de vedere al unui observator din R
3
.
6.3. Exemplu Sa se scrie ecuat ia planului tangent si ecuat iile normalei n punctul P(1,
1
2
, 2)
la suprafat a M : z =
1
xy
Se poate scrie reprezentarea implicita a suprafet ei M : xyz = 1. Vectorul perpendicular pe
planul tangent pentru aceasta reprezentare a suprafet ei este gradf(P) = f
x
(P)
i +f
y
(P)
j +f
z
(P)
k.
Se obt ine gradf(x, y, z) = yz
i +xz
j +xy
k.
Planul tangent la suprafat a n punctul P va :
(x 1) + 2(y
1
2
) +
1
2
(z 2) = 0
iar normala la suprafat a n punctul P va avea ecuat iile:
x 1
1
=
y
1
2
2
=
z 2
1
2
.
193
Suprafet e conexe. Fie : I M o curba de pe suprafat a M si [a, b] I. Restrict ia
: [a, b] M se numeste segment de curba sau 1-segment pe suprafat a M.
7.1. Denit ie. O suprafat a M se numeste conexa (dintr-o bucata) daca P, Q M exista
un segment de curba : [a, b] M, cel put in continua, astfel ncat (a) = P si (b) = Q, adica
imaginea ([a, b]) M uneste punctele P si Q (g.102).
Fig. 102
O suprafat a conexa M este dintr-o singura bucata. De exemplu, exceptand hiperboloidul cu
doua panze care nu este conex, toate cuadricele nedegenerate sunt conexe.
7.2. Teorema. Fie M
1
si M
2
doua suprafet e. Daca M
1
este conexa iar F : M
1
M
2
este o
aplicat ie surjectiva si diferent iabila, atunci M
2
este conexa.
Demonstrat ie. Fir R, S doua puncte arbitrare din M
2
. Deoarece F este surjectiva exista
P, Q M astfel ncat F(P) = R, F(Q) = S. Dar, prin ipoteza M
1
este conexa si deci exista
un segment de curba care uneste pe P cu Q. Imaginea lui prin funct ia continua F este un
segment de curba ce uneste pe R cu S, adica M
2
este conexa.
7.3. Consecint a. Daca D este o mult ime deschisa si conexa din plan, iar r : D M este o
parametrizare, atunci regiunea r(D) M este conexa.
7.4. Exemplu. Hiperboloidul cu o panza este conex deoarece el este mult imea valorilor
funct iei diferent iabile
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (x, y, z),
x = a chucos v, y = b chusinv, z = c shu (a, b, c > 0),
denita pe mult imea conexa R
2
.
Analog putem stabili ca ecare dintre panzele hiperboloidului cu doua panze este conexa.
Deoarece aceste doua panze sunt mult imi disjuncte, rezulta ca hiperboloidul cu doua panze nu este
conex.
7.5. Teorema. Fie M o suprafat a conexa si f : M R o aplicat ie diferent iabila.
(1) Daca df = 0, atunci f=const.
(2) Daca f nu se anuleaza pe M, atunci f > 0 sau f < 0 peste tot.
Demonstrat ie. Fie P, Q M doua puncte arbitrare. Prin ipoteza acestea pot unite
printr-un segment de curba : [a, b] M. Utilizand funct ia diferent iabila f : [a, b]
[f((c)), f((d))], c, d [a, b], careia i aplicam teorema cresterilor nite si proprietatea lui Dar-
boux, deducem f=const, si respectiv f > 0 sau f < 0 peste tot.
7.6. Observat ie. O suprafat a M poate privita ca un spat iu topologic.

In acest sens, M
este conexa daca verica una din condit iile:
(1) M nu este reuniunea a doua mult imi nevide, disjuncte si deschise;
(2) singurele submult imi nchise si deschise ale lui M sunt M si M.
Suprafet e simplu conexe. Suprafat a M se numeste simplu conexa (fara gauri) daca orice
curba nchisa de pe M poate deformata prin continuitate (fara a parasi punctele suprafet ei)
astfel ncat sa se reduca la un punct (g.103). De exemplu, sfera este (conexa si) simplu conexa;
194
cilindrul circular drept (este conex dar) nu este simplu conex, deoarece cercurile situate n plane
perpendiculare pe axa cilindrului nu se pot reduce la un punct fara a iesi din cilindru; hiperboloidul
cu doua panze (nu este conex dar) este simplu conex etc.
Fig. 103
Suprafet e compacte. Fie (u, v) R
2
si intervalul bidimensional nchis (dreptunghi nchis)
D
0
: a u b, c v d.
Fie M o suprafat a. O funct ie diferent iabila de tipul r : D
0
M se numeste 2segment (placa)
n M, g.104. (Atributul diferent iabila este folosit n sensul ca r se poate extinde diferent iabil la
un interval bidimensional deschis ce cont ine pe D
0
).
Fig. 104
7.7. Denit ie. Suprafat a M se numeste compacta daca poate acoperita prin imaginile unui
numar nit de 2segmente.
De exemplu sfera este o suprafat a compacta deoarece este acoperita de imaginea 2segmentului
r(u, v) = (x
0
+ a cos usinv, y
0
+ a sinusinv, z
0
+ a cos v), (u, v) D
0
= [0, 2] [0, ]. De
asemenea torul de rotat ie este o suprafat a compacta.
Se stie ca orice funct ie (reala) continua pe un dreptunghi nchis D
0
si atinge maximul (minimul)
ntrun punct din D
0
. Acest rezultat l folosim pentru a demonstra teorema urmatoare.
7.8. Teorema. Daca f este o funct ie continua denita pe o suprafat a compacta M, atunci f
si atinge maximul (minimum) ntrun punct din M.
Demonstrat ie. Fie r
i
: D
0i
M, 1 i k, 2segmentele ale caror imagini acopera pe
M. Deoarece aplicat iile r
i
sunt diferent iabile, iar f este continua rezulta ca f r
i
: D
0i
R sunt
funct ii continue. De aceea, pentru ecare i, exista punctul (u
i
, v
i
) D
0i
n care f r
i
ia valoarea
maxima. Fie f(r
1
(u
1
, v
1
)) cel mai mare dintre numerele f(r
i
(u
i
, v
i
)). Sa aratam ca P = r
1
(u
1
, v
1
)
este punctul n care f are valoarea maxima.

Intradevar, deoarece r
i
sunt n numar nit, Q M,
exista un indice i asa ca Q = r
i
(u, v) si avem
f(P) = f(r
1
(u
1
, v
1
)) f(r
i
(u
i
, v
i
)) f(r
i
(u, v)) = f(Q),
ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema anterioara poate folosita pentru a proba ca o suprafat a nu este compacta. De
exemplu, cilindrul M cu generatoarele paralele cu Oz nu este o suprafat a compacta deoarece
funct ia coordonata z da cota z(P), P M, si astfel ea nu are valoare maxima pe M.
195
O submult ime M din R
3
se numeste nchisa n R
3
daca complementara sa R
3
M este deschisa
n R
3
.
O submult ime M din R
3
se numeste marginita daca distant a euclidiana dintre doua puncte
oarecare ale sale este mai mica dec at un numar real dat. Cu alte cuvinte, M este marginita daca
poate inclusa ntro sfera de raza nita. Astfel problema marginirii lui M se reduce la cercetarea
existent ei maximului funct iei f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
pe M sau la existent a minimelor si maximelor
funct iilor f(z, y, z) = x, y, z pe M.
7.9. Teorema HeineBorel. O submult ime din R
3
este compacta daca si numai daca ea este
nchisa si marginita.
Fie f : R
3
R o funct ie diferent iabila. O suprafat a de tipul M : f(x, y, z) = c este nchisa
deoarece ea consta din punctele f
1
(c), mult imea c este o submult ime nchisa din R, iar f
este o funct ie continua. Astfel, o suprafat a M : f(x, y, z) = c este compacta daca si numai daca
ea este marginita n R
3
. De exemplu elipsoidul este compact, dar hiperboloizii nu sunt compact i.
7.10. Teorema. Daca f(x, y, z) este un polinom omogen de gradul n 1 care are cel put in
o valoare strict pozitiva, atunci M : f(x, y, z) = 1 este o suprafat a. Daca f(P) > 0 exceptand
P(0, 0, 0), atunci M este compacta si reciproc.
Demonstrat ie. Prin ipoteza exista un punct P(x, y, z) R
3
asa ca f(x, y, z) = a > 0. Astfel
M cont ine punctul
1
n
a
(x, y, z) si deci M nu este vida. Din formula lui Euler pentru funct iile
omogene rezulta ca orice punct Q care satisface f
x
(Q) = 0, f
y
(Q) = 0, f
z
(Q) = 0 satisface si
f(Q) = 0. De aceea Q / M si astfel M este o suprafat a regulata.
Sa presupunem f > 0 exceptand originea. Fie sfera S si i : S R
3
inject ia naturala. Funct ia
compusa f i : S R este continua. Deoarece S este compacta funct ia f i are o valoare minima
b si b > 0. Daca Q R
3
, avem
f(Q) = |Q|
n
f
_
Q
|Q|
_
|Q|
n
b.
De aceea pentru f(Q) = 1 gasim |Q|
1
n
b
. Rezulta ca M = f
1
(1) este cont inuta n sfera
nchisa cu centrul n O si de raza
1
n
b
. Astfel M este marginita si deci M este compacta.
Reciproc, presupunem ca M este o suprafat a compacta. Rezulta ca M este marginita si deci
f(Q) |Q|
n
b. De aceea f > 0, exceptand originea.
Suprafet e orientabile.

In aceasta sect iune ne propunem sa aratam ca suprafet ele pot avea
doua fet e sau numai o fat a.
7.11. Denit ie. O suprafat a M se numeste orientabila daca poseda un camp vectorial normal
Z care nu se anuleaza n nici un punct al lui M.

Din sect iunea 6 rezulta ca:
- orice suprafat a simpla este orientabila;
- orice suprafat a M : f(x, y, z) = c (care nu poseda puncte critice ale lui f) este orientabila. De
exemplu planul, sfera, cuadricele nedegenerate etc sunt suprafet e orientabile.

In particular, orice
suprafat a data cartezian explicit este orientabila.
Dam fara demonstrat ie urmatoarea teorema.
7.12. Teorema. Orice suprafat a simplu conexa si conexa este orientabila.
Pe de alta parte, are loc urmatorul rezultat:
196
7.13. Teorema. Orice suprafat a conexa si compacta M este orientabila.
Intr-adevar, daca M este o suprafat a conexa si compacta, atunci R

3
se descompunen doua part i
conexe, una marginita si alta nemarginita. Suprafat a M admite doua campuri vectoriale normale
unitare opuse dintre care unul indica regiunea nemarginita. Prin urmare M este orientabila.
7.14. Teorema. Daca M
2
este o suprafat a orientabila, iar F : M
1
M
2
este o aplicat ie
regulata, atunci suprafat a M
1
este orientabila.
Demonstrat ie. Presupunem ca M
2
admite campul normal nenul
(v, w) =
Y (Q), v w), v, w T
Q
M
2
, Q = F(P), P M
1
.
Fie F
aplicat ia liniara asociata matricei Jacobian a reprezentarii n coordonate a lui F. Daca a,
b
sunt doi vectori liniari independent i din T
P
M
1
, atunci F
a, F
b sunt doi vectori liniari independent i

din T
Q
M
2
deoarece F este regulata. Denim
(F
)(a,
b) = (F
a, F
b).
Deoarece F este regulata rezulta F
,= 0. Construim
Z(P) =
a
b
(F
)(a,
b)
.
Aceasta expresie este independenta de alegerea lui a si

b si da n ecare punct un vector normal
nenul. De aceea P

Z(P) este un camp normal cu valori nenule pe M
1
, adica M
1
este orientabila.
Un camp vectorial normal unitar pe o suprafat a orientabila M se numeste orientare pe M.
7.15. Teorema. Orice suprafat a conexa si orientabila admite exact doua orientari.
Demonstrat ie. Fie

Z un camp normal (global) denit pe M cu valori nenule. Cu ajutorul lui
putem construi pe
U =
Z
|
Z|
care sunt campuri normale unitare. Sa aratam acum ca orice alt
camp normal unitar trebuie sa e +
U sau
U. Fie

V un camp normal unitar arbitrar denit pe
M. Evident avem

V =
V ,

U)
U, unde f =
V ,

U) are n ecare punct valorile 1 sau +1. Rezulta
ca f are peste tot e valoarea 1 e valoarea +1, c.c.t.d.
Intuitiv, teorema 7.15 arata ca, suprafet ele conexe si orientabile au doua fet e. O suprafat a
orientabilampreuna cu o alegere a unei orientari(alegerea unei fet e) se numeste suprafat a orientata.
Convent ional fat a care corespunde alegerii sensului dat de +
U se noteaza cu + (fat a pozitiva), iar

fat a opusa se noteaza cu (fat a negativa); g.105; orientare n concordant a cu regula burghiului
drept.
Fig. 105
Pentru suprafet ele orientabile ce marginesc un volum nit sensul pozitiv pe normala se ia prin
convent ie din interior catre exterior (g.106).
197
Daca M nu este conexa, dar se compune din port iuni conexe si orientabile (de exemplu hiper-
boloidul cu doua panze), atunci orientarea componentelor determina o orientare a lui M.
Fig. 106
Sa ne referim acum la suprafet ele neorientabile, adica la suprafet ele care au o singura fat a. Cel
mai simplu exemplu este banda lui Mobius. Un model al ei se poate obt ine daca rasucind o data
bucat ica dreptunghiulara de hartie ABCD, se lipesc capetele ei n asa fel ncat punctul A sa
coincida cu C, iar B cu D.
Banda lui Mobius (g.107) nu este global orientabila deoarece orice camp normal

Z denit pe
M trebuie sa se anuleze ntrun punct al lui M si sasi schimbe sensul la trecerea prin acest punct.
Pentru a vedea acest lucru e : [0, 1] M o curba nchisa pe M cu (0) = (1) ca n g.107.
Fig. 107
Daca presupunem ca

Z nu se anuleaza n nici un punct, atunci rasucirea n M da contradict ia
Z((0)) =
Z((1)), deoarece funct ia

Z((t)) este prin ipoteza diferent iabila (continua).
7.16. Teorema. Orice punct P al unei suprafet e neorientabile M este cuprins ntro regiune
conex a si orientabila.
Demonstrat ie. Fie D o mult ime deschisa si conexa din plan si r : D M o hartan M. Dupa
teorema 7.3, r(D) este conexa. Mai mult, imaginea r(D) este orientabila deoarece

Z = r
u
r
v
este un camp normal nenul.
Teorema anterioara arata ca pe suprafet ele neorientabile exista numai campuri normale locale
cu valori nenule.

In sprijinul acestei informat ii vom da un exemplu folosind modelul riglat al benzii
Mobius. Fie (u) = (cos u, sinu, 0) un cerc de raza unu situat n planul xOy si [PQ] un segment
de lungime unu asezat radial cu mijlocul pe cercul . Presupunem ca mijlocul segmentului descrie
cercul si simultan segmentul se roteste n jurul mijlocului sau (momentan n planul normal al
cercului), astfel ncat n momentul cand mijlocul segmentului ncheie o rotat ie de 360
o
, segmentul
ncheie o rotat ie de 180
o
. Suprafat a riglata care ia nastere este o banda Mobius particulara de
ecuat ie vectoriala
r(u, v) = (u) +v
(u), v
_
1
2
,
1
2
_
,
unde
(u) =
_
cos
u
2
_
+
_
sin
u
2
_
k.
Deoarece

Z = r
u
r
v
,=

0 da local un camp vectorial normal cu valori nenule, rezulta ca banda
Mobius riglata este local orientabila.
198
10.7 Aplicat ia Weingarten
In acest paragraf si n paragrafele urmatoare introducem elementele matematice ce caracterizeaza

forma suprafet ei ntro vecinatate a unui punct al sau. Toate aceste elemente au la baza o transfor-
mare liniara denita pe planul tangent si cu valori n planul tangent numita aplicat ia Weingarten.
Fie M o suprafat a,

X un camp vectorial euclidian denit pe M si v un vector tangent la M
n punctul P. Vectorul D
w

X se numeste derivata covarianta a lui

X pe suprafat a M. Aceasta
derivata se poate calcula n doua moduri: (1) luam o curba de pe suprafat a M astfel ncat
(0) = P si
t
(0) = w. Explicitam compunerea

X si
D
w
X =
d
dt
X((t))
t=0
.
(2) exprimam pe

X n forma

X = f +g +h
k si atunci
D
v

X = D
v
f +D
v
g +D
v
h
k.
Chiar daca

X este un camp tangent la M, derivata covarianta D
w

X nu este n general tangenta
la M (g.108).
Fig. 108
Presupunem acum ca M este o port iune orientabila dintro suprafat a conexa si ca ea a fost
orientata prin alegerea campului normal unitar

U.
8.1. Denit ie. Fie P un punct din M si T
P
M spat iul tangent la M n P. Funct ia denita
prin
S
P
( w) = D
w
U, w T
P
M,
se numeste aplicat ia lui Weingarten a lui M n punctul P.
Deoarece T
P
M consta din vectorii ortogonali lui

U, derivata D
w
U indica variat ia planelor

tangente n sensul lui w si aceasta da o descriere innitezimala a modulului n care se curbeaza M.
8.2. Teorema. Aplicat ia Weingarten este o transformare liniara a spat iului tangent n el
nsusi (g.109).
Fig. 109
199
Demonstrat ie. Pentru a arata ca S
P
are valorile n T
P
M trebuie sa demonstram ca S
P
( w)
U(P). Pornim de la relat ia 1 =
U,

U) pe care o derivam n raport cu w.

In baza proprietat ilor
derivatei covariante avem
0 = D
w
(1) = D
w
U,

U) = 2D
w
U,

U) = 2S
P
( w),

U(P)),
c.c.t.d.
Liniaritatea lui S
P
este o consecint a a liniaritat ii derivatei covariante
S
P
(av +b w) = D
av+b w
U = aD
v
U bD
w
U = aS
P
(v) +bS
P
( w).
Funct ia P S
P
va numita aplicat ia Weingarten a suprafet ei M si va notata cu S.
Sa presupunem acum ca t (t) este o curba din M, iar

U este restrict ia campului normal
unitar la .

In acest caz, observam ca
S(
t
) =
U
t
.
8.3. Teorema. Aplicat ia Weingraten este simetrica, adica
S
P
(v), w) = v, S
P
( w)), v, w T
P
M.
O demonstrat ie simpla a acestei teoreme este data n 12.
Teorema 8.3 este echivalenta cu faptul ca matricea atasata transformarii liniare S
P
n raport
cu o baza ortonormata a lui T
P
M este simetrica.
Elementele intriseci ale transformarii liniare simetrice S
P
si anume determinantul, urma, valorile
proprii (care sunt reale deoarece S
P
este simetrica) si vectorii proprii au semnicat ii geometrice
pe care le vom pune n evident a n paragrafele urmatoare. Pentru explicitarea acestor elemente
este sucient sa alegem o baza v, w n planul tangent, sa explicitam matricea atasata lui S
P
n
raport cu aceasta baza,
S
P
(v) = av +b w,
S
P
( w) = cv +d w,
[S]
v, w]
=
_
a c
b d
_
si sa determinam determinantul, urma, valorile proprii si vectorii proprii ai acestei matrice.
8.4. Exemple
1) Fie M : ax + by + cz + d = 0 un plan din R
3
. Evident, aceasta este o suprafat a conexa si
orientabila. Orientam pe M alegand
U =
a +b +c
a
2
+b
2
+c
2
.
Deoarece campul

U este paralel avem S( w) = D
w
U = 0, w T
P
M = M. Operatorul
Weingarten este identic zero ceea ce corespunde faptului intuitiv ca planele nu se ndoaie (g.110).
Fig. 110
200
2) Fie M : x
2
+ y
2
= r
2
un cilindru circular drept din R
3
. Aceasta este o suprafat a conexa si
orientabila. Orientam pe M alegand
U =
x +y + 0
k
r
.
Fie P un punct din M, e e
1
un versor tangent la generatoarea ce trece prin P si e
2
un versor
tangent la cercul de sect iune ce trece prin P. Alegand e
1
= (0, 0, 1)
P
, gasim S
P
(e
1
) = 0, P,
adica dea lungul generatoarei,

U ramane paralel cu el nsusi. Analog e
2
= (y, x, 0)
P
si gasim
S
P
(e
2
) = D
e
2
x +De
2
y
r =
y +x
r
=
e
2
r
, P M.
Aceasta arata ca dea lungul cercului de sect iune cilindrul se curbeaza uniform (g.111).
Fig. 111
3) Fie sfera M : x
2
+y
2
+z
2
= r
2
. Orientam pe M alegand
U =
x +y +z
k
r
.
Gasim
S( w) = D
w
U =
1
r
(D
w
x +D
w
y +D
w
z
k) =
w
r
, w T
P
M; P M.
Astfel n acest caz aplicat ia Weingarten se reduce la multiplicarea cu
1
r
. Aceasta uniformitate
a lui S reecta rotunjirea sferelor, adica faptul ca n ecare punct al sau P, sfera se curbeaza n
acelasi mod n toate direct iile (g.112).
Fig. 112
10.8 Curbura normala
Forma unei suprafet e inuent eaza forma oricarei curbe de pe suprafat a respectiva. Reciproc,
folosind forma curbelor de pe o suprafat a ce trec printr-un punct xat putem determina forma
201
suprafet ei n jurul acestui punct. Presupunem ca lucramntr-o regiune a unei suprafet e conexe M
orientata prin alegerea campului normal unitar

U.
9.1. Lema. Daca este o curba din M, iar

U este restrict ia campului normal unitar la ,
atunci
S(
t
),
t
) =
tt
,

U).
Demonstrat ie. Deoarece
t
este tangent la M avem
t
,

U) = 0. Prin derivare gasim
tt
,

U)+

t
,

U
t
) = 0. Stim nsa ca S(
t
) =
U
t
si astfel formula din lema este adevarata.
Formula din lema precedenta arata ca componenta normala a accelerat iei lui , componenta
care apare din cauza ndoirii suprafet ei, depinde numai de
t
si S(
t
). Cu alte cuvinte componenta
normala a accelerat iei n punctul P este aceeasi pentru toate curbele de pe suprafat a ce trec prin
P cu aceeasi viteza w (g.113).
Fig. 113
Aceasta observat ie ne sugereaza sa caracterizamncovoierea suprafet ei dupa o direct ie prin funct ia
din denit ie urmatoare.
9.2. Denit ie. Fie e un versor tangent la M n P. Numarul k
n
(e) = S(e), e) se numeste
curbura normala a lui M n direct ia lui e.
Deoarece avem
k
n
(e) = S(e), e) = S(e), e) = S(e), e) = k
n
(e),
numarul k
n
(e) este denit pe direct ia tangenta la M n P generata de versorul e. Astfel, desi
evaluam pe k
n
pe versori, avem totusi dea face cu o funct ie reala pe mult imea direct iilor tangente
la M n punctul P.
Fie e un versor tangent la M n P. Consideram o curba de viteza unu pe M astfel ncat
(0) = P si
t
(0) = e. Utilizand lema 9.1 si formulele lui Frenet pentru curba , gasim
k
n
(e) = S(e), e) = S(
t
(0)),
t
(0)) =
tt
(0),

U(P)) =
= k
(0)
N(0),

U(P)) = k
(0) cos ,
unde k
(0) 0 este curbura lui n punctul P, iar este unghiul dintre normala principala a
curbei si normala suprafet ei (g.114).
Fig. 114
202
Aceasta formula arata ca: (1) dac a vectorul

N(0) este coliniar cu vectorul

U(P), atunci k
n
(e) =
k
(0); (2) dintre toate curbele lui M tangente la versorul e n punctul P, cea mai mica curbura o
are intersect ia dintre M si planul determinat de P,

U(P), e, curba ce se numeste sect iunea normala
a lui M n direct ia lui e.
Pentru sect iunea normala , de viteza unu, avem (g.115):
t
(0) = e, accelerat ia
tt
(0) =
k
(0)
N(0) apart ine planului de sect iune si este perpendiculara pe

t
(0) = e,

N(0) =
U(P), k
n
(e) =
k
(0).
Astfel, am demonstrat teorema lui Meusnier:
Centrul de curbura al unei curbe de pe o suprafat a este proiect ia pe planul sau osculator a
centrului de curbura a sect iunii normale.
Fig. 115
Fie P un punct din suprafat a M, e e un versor tangent la M n P si k
n
(e) curbura normala
corespunzatoare. Utilizand sect iunea normala a lui M n direct ia lui e si t inand cont ca normala
principala

N a unei curbe din spat iu arata sensul n care aceasta se curbeaza, putem da urmatoarele
interpretari geometrice ale semnului lui k
n
(e) relativ la alegerea campului normal unitar

U.
1) Presupunem k
n
(e) > 0. Rezulta ca

U(P) si

N(0) au acelasi sens. De aceea n vecinatatea
lui P si n direct ia lui e suprafat a se ncovoaie n sensul indicat de

U(P) (g.116).
Fig. 116
2) Presupunem k
n
(e) < 0. Rezulta ca

U(P) si

N(0) au sensuri opuse. De aceea n vecinatatea lui
P si n direct ia lui e suprafat a se curbeaza contrar sensului lui

U(P) (g.117).
Fig. 117
3) Fie k
n
(e) = 0. Rezulta k
(0) = 0 si

N(0) nu este denit. Nu putem spune precis care este
forma suprafet ei n vecinatatea punctului considerat pe direct ia e. Putem nsa arma ca ntro
vecinatate a lui P pe direct ia e suprafat a se curbeaza foarte put in.
Presupunem acum ca xam punctul P si ca extremitatea lui e descrie un cerc n planul tangent.
Diversele sect iuni normale ce se pot face ne dau informat ii despre forma suprafet ei n vecinatatea
lui P n diferite direct ii (g.118).
203
Fie
k
1
= min
|e|=1
k
n
(e) si k
2
= max
|e|=1
k
n
(e).
Aceste numere exista deoarece mult imea determinata de relat ia |e| = 1 este compacta (cerc), iar
funct ia e k
n
(e) este continua.
Fig. 118
9.3. Denit ie. Numerele k
1
si k
2
se numesc curburile principale ale lui M n punctul P.
Direct iile pentru care se gasesc aceste valori extreme se numesc direct ii principale ale lui M n P.
Versorii acestor direct ii se numesc vectori principali ai lui M n punctul P.
Daca n punctul P avem k
1
= k
2
, atunci rezulta k
n
(e) = const, adica M se curbeaza la fel n
toate direct iile si toate direct iile ce trec prin P sunt principale.
9.4. Denit ie. Daca k
n
(e) = const, e T
P
M, |e| = 1, atunci punctul P se numeste punct
ombilical.
9.5. Teorema.
(1) Daca P este un punct ombilical, atunci operatorul Weingartenn P se reduce la multiplicarea
cu k
1
= k
2
.
(2) Daca P nu este un punct ombilical (k
1
,= k
2
), atunci exista doua (si numai doua) direct ii
principale ortogonale. Daca e
1
si e
2
sunt vectorii principali, atunci
S(e
1
) = k
1
e
1
, S(e
2
) = k
2
e
2
.
Formulare alternativa: curburile principale ale lui M n P sunt valorile proprii ale lui S.
Vectorii principali ai lui M n P sunt vectori proprii ai lui S.
Demonstrat ie. Varianta 1.
Fixam o baza ortonormata
f
1
,

f
2
n planul tangent T
P
M (g.119). Avem
Fig. 119
S(
f
1
) = S
11
f
1
+S
21
f
2
, S(
f
2
) = S
12
f
1
+S
22
f
2
,
unde
S
ij
= S(
f
i
),

f
j
) =
f
i
, S(
f
j
)) = S
ji
.
204
Determinam valorile proprii si vectorii proprii ai lui S. Deoarece [S
ij
] este simetrica valorile proprii
sunt reale:

S
11
k S
12
S
21
S
22
k
= 0, k
2
(S
11
+S
22
)k +S
11
S
22
S
2
12
= 0
= (S
11
+S
22
)
2
4(S
11
S
22
S
2
12
) = (S
11
S
22
)
2
+ 4S
2
12
0.
k
1
= k
2
S
11
= S
22
, S
12
= 0 n acest caz versorii proprii sunt nedeterminat i (orice versori sunt
versori proprii). Aplicat ia S se reduce la multiplicarea cu S
11
.
Presupunem k
1
< k
2
. Sa vericam relat iile k
1
= min
]]e]]=1
k
n
(e), k
2
= max
]]e]]=1
k
n
(e). Avem
S(e
1
) = k
1
e
1
, S(e
2
) = k
2
e
2
, e = cos e
1
+ sine
2
,
k
n
(e) = (S(e), e) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
.
Deci
k
1
k
n
( e) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
k
2
, [0, 2].
Valoaarea k
1
se atinge pentru = 0; = (minim), k
2
se atinge pentru =

2
; =
3
2
(maxim).
Deci valorile proprii ale lui S sunt extremele (globale) ale curburii normale.
Varianta II. (extreme cu legaturi). Fie
f
1
,

f
2
baza ortonormata si (S
ij
) matrice simetrica.
Atunci avem
e =
1
f
1
+
2
f
2
, |e| = 1,
2
i=1
2
i
= 1.
Dar k
n
(e) =
i,j
S
ij
j
este o forma patratica si avem
=
i,j
S
ij
j
k(
2
i
1).
Rezulta sistemul
_

i
= 2(
S
ij
j
k
i
) = 0
2
i
= 1
Acesta este compatibil nedeterminat (deci admite solut ii nebanale d.n.d.
S
11
k S
12
S
12
S
22
k
= 0,
adica
k
2
(S
11
+S
22
)k +S
11
S
22
S
2
12
= 0,
ecuat ie de gradul doi al carei discriminant este
= (S
11
S
22
)
2
+ 4S
2
12
0.
In cazul k
1
,= k
2
(deci > 0), rezulta vectori proprii ortogonali; i normam si i notam e
1
, e
2
.
Atunic
k =
i,j
S
ij
j
;

2
2
i
= 2(S
ii
),

2
j
= 2S
ij
, i ,= j
205
1
2
d
2
= (S
11
k)d
2
1
+ 2S
12
d
1
d
2
+ (S
22
k)d
2
2
si
1
d
1
+
2
d
2
= 0. Fie
1
,= 0 d
1
=
1
d
2
. Atunci
1
2
d
2
=
(S
11
k)
2
2
2S
12
2
+(S
22
k)
2
1
2
1
d
2
2
=
=
S
11
(1
2
1
)2S
12
2
+S
22
(1
2
2
)k
2
1
d
2
2
=
=
S
11
+S
22
(S
11
2
1
+2S
12
2
+S
22
2
2
)k
2
1
d
2
2
=
S
11
+S
22
2k
2
1
d
2
2
.
Dar
k
1,2
=
S
11
+S
22
_
tr(S)
2
4
2
si deci S
11
+S
22
2k este sau pozitiv sau negativ.
Ca o consecint a avem
9.6. Formula Euler. Fie k
1
, k
2
curburile principale si e
1
, e
2
vectorii principali ai lui M n P.
Daca e = cos e
1
+ sine
2
, atunci (g.119)
k
n
(e) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
.
Vom utiliza acum curburile principale k
1
(P) si k
2
(P) pentru a construi o aproximat ie patratica
a suprafet ei M n vecinatatea punctului P. Pentru aceasta presupunem ca:
(1) P este originea lui R
3
,
(2) T
P
M xOy,
(3)
P
= (1, 0, 0)
P
si
P
= (0, 1, 0)
P
sunt vectori principali.
In vecinatatea lui P suprafat a M poate reprezentata n forma z = f(x, y) pe care o orientam

cu ajutorul campului normal unitar (g.120)
U =
f
x
f
y
+
k
_
1 +f
2
x
+f
2
y
.
Fig. 120
Din (1) si (2) rezulta f(0, 0) = f
x
(0, 0) = f
y
(0, 0) = 0. De aceea avem urmatoarea aproximare
Taylor
z
1
2
(x
2
f
x
2(0, 0) + 2xyf
xy
(0, 0) +y
2
f
y
2(0, 0)).
Prin calcul direct gasim
S() = f
x
2(0, 0) +f
xy
(0, 0),
S() = f
xy
(0, 0) +f
y
2(0, 0).
206
Din (3) si din teorema 9.5 deducem f
xy
(0, 0) = 0, f
x
2(0, 0) = k
1
si f
y
2(0, 0) = k
2
. Aceste
rat ionamete arata ca n vecinatatea punctului P suprafat a M are aproximativ aceeasi forma cu
suprafat a
z =
1
2
(k
1
x
2
+k
2
y
2
),
pe care o vom numi aproximarea patratica a lui M n vecinatatea lui P.
Denit iile 9.3, 9.4 si teoremele 9.5, 9.6 au fost formulate pentru punctul P. Ele sunt valabile
n toate punctele din regiunea orientata a lui M, unde este denit campul vectorial normal unitar
U. De aceea
P k
i
(P), i = 1, 2,
vor doua funct ii reale k
1
, k
2
denite pe aceeasi regiune cu

U. Aceste funct ii se numesc curburile
principale ale lui M.
9.7. Exemplu. Fie elicoidul drept M : x = ucos v, y = usinv, z = v, (u, v) R
2
. Ne
propunem sa gasim curbura normala si curburile principale n punctul curent al lui M. Pentru
aceasta reprezentam pe M n forma r = ucos v +usinv +v
k. Vitezele part iale sunt

r
u
= cos v + sinv, r
v
= usinv +ucos v +
k.
Deoarece r
u
r
v
, o baza ortonormata a planului tangent n punctul curent al suprafet ei este
formata din
e
1
=
1
|r
u
|
r
u
= cos v + sinv,
e
2
=
1
|r
v
|
r
v
=
usin v+ucos v+
1+u
2
.
Orientam pe M prin campul normal unitar
U =
r
u
r
v
|r
u
r
v
|
=
sinv
1 +u
2

cos v
1 +u
2
+
u
1 +u
2
k.
Avem
S(e
1
) =
d
du
U =
usin v
(1+u
2
)
3/2

ucos v
(1+u
2
)
3/2

1
(1+u
2
)
3/2
k.
S(e
2
) =
1
|r
v
|
d
dv
U =
1
1+u
2
_
cos v
1+u
2
+
sin v
1+u
2
_
.
De aceea gasim
S
11
= S(e
1
), e
1
) = 0, S
22
= S(e
2
), e
2
) = 0,
S
12
= S(e
1
), e
2
) = e
1
, S(e
2
)) =
1
1+u
2
.
Fie
e = cos e
1
+ sine
2
.
Obt inem
f() = k
n
(e()) =
sin2
1 +u
2
si deci
1
1 +u
2
k
n
(e())
1
1 +u
2
,
adica
k
1
= k
n
_
2
2
(e
1
e
2
)
_
=
1
1+u
2
,
k
2
= k
n
_
2
2
(e
1
+e
2
)
_
=
1
1+u
2
.
207
10.9 Curbura Gauss
Fie M o suprafat a si S aplicat ia Weingarten.

In acest paragraf vom da semnicat iile geometrice
ale determinantului si urmei operatorului S.
10.1. Denit ie. Funct ia K = det S : M R se numeste curbura Gauss a suprafet ei M.
Funct ia H =
1
2
urma S : M R se numeste curbura medie a suprafet ei M.
Curbura Gauss K si curbura medie H se exprima cu ajutorul curburilor principale k
1
si k
2
.
10.2. Lema. Curbura Gauss si curbura medie au respectiv expresiile
K = k
1
k
2
, H =
k
1
+k
2
2
.
Demonstrat ie. Fie P un punct din M. Toate matricele ce se pot atasa aplicat iei S
P
au
acelasi determinant si aceeasi urma. De aceea pentru gasirea determinantului si urmei lui S
P
este
sucient sa alegem n planul tangent T
P
M o baza convenabila n raport cu care aplicat ia S
P
sa
e reprezentata de o matrice simpla. Alegand drept baza vectorii principali e
1
, e
2
din teorema 9.5
rezulta ca lui S
P
i corespunde matricea
_
k
1
(P) 0
0 k
2
(P)
_
si astfel lema este evidenta.
Observat ie. Daca

U se schimba n
U, atunci k
1
si k
2
se schimba respectiv n k
1
, k
2
,
curbura medie H se schimba n H, iar curbura Gauss K ramane neschimbata.
In continuare vom da interpretarea geometrica a semnului curburii Gauss.

10.3. Interpretarea semnului lui K(P)
1) Presupunem ca n punctul P M avem K(P) > 0. Din K = k
1
k
2
rezulta ca k
1
(P) si
k
2
(P) au acelasi semn. Din formula Euler rezulta k
n
(e) > 0 sau k
n
(e) < 0. Aceasta nseamna ca
n vecinatatea lui P suprafat a se nconvoaie e n sensul lui

U, e n sens contrar. Aproximarea
patratica a lui M n vecinatatea lui P este paraboloidul eliptic 2z = k
1
(P)x
2
+k
2
(P)y
2
(g.121).
Fig. 121
2) Presupunem K(P) < 0. Din K = k
1
k
2
rezulta ca k
1
(P) si k
2
(P) au semne opuse. Aproxi-
marea patratica a lui M, n vecinatatea lui P este paraboloidul hiperbolic 2z = k
1
(P)x
2
+k
2
(P)y
2
.
De aceea n vecinatatea lui P suprafat a arata ca o sa (g.122).
208
Fig. 122
3) Presupunem K(P) = 0. Deoarece K = k
1
k
2
, consideram urmatoarele doua cazuri:
(a) numai una dintre curburile principale este zero, de exemplu k
1
(P) ,= 0, k
2
(P) = 0.

In acest
caz, aproximarea patratica este cilindrul parabolic
2z = k
1
(P)x
2
si deci, n vecinatatea lui P, suprafat a M arata ca o albie (g.123);
Fig. 123
(b) ambele curburi principale sunt zero
k
1
(P) = k
2
(P) = 0.
Aproximarea patratica se reduce la planul z = 0 si nu putem obt ine nici o informat ie cu privire la
forma lui M n vecinatatea lui P. Un punct P M pentru care k
1
(P) = 0, k
2
(P) = 0 se numeste
punct planar.
10.4. Exemple
1) Torul de rotat ie este un exemplu de suprafat a pe care avem dea face cu cazurile 1), 2) si
3) (a).
In punctele regiunii A (g.124) avem K > 0 deorece n aceste puncte torul se ndeparteaza
fat a de planul tangent.

In punctele regiunii B avem K < 0 deoarece n vecinatatea oricarui punct
din aceasta regiune torul semana cu o sa. Pe cele doua cercuri care separa regiunile A si B avem
K = 0 deoarece dea lungul acestor cercuri torul seamana (local) cu o albie.
Fig. 124
209
2) Punctul O(0, 0, 0) de pe suprafat a (g.125)
z = x
3
3xy
2
= Re(x +iy)
3
este un punct planar.
Punctul de ntalnire a trei vai separate de trei dealuri este un punct planar.
Fig. 125
In continuare vom da formule pentru calculul funct iilor K si H.

10.5. Lema. Daca v
1
si v
2
sunt doi vectori liniar independent i tangent i la suprafat a M n
punctul P, atunci
S(v
1
) S(v
2
) = K(P)v
1
v
2
,
S(v
1
) v
2
+v
1
S(v
2
) = 2H(P)v
1
v
2
.
Demonstrat ie. Deoarece v
1
si v
2
formeaza o baza a planului tangent T
P
M putem scrie
S(v
1
) = av
1
+bv
2
S(v
2
) = cv
1
+dv
2
.
Astfel
_
a c
b d
_
este matricea lui S n raport cu baza v
1
, v
2
. Gasim
K(P) = detS = ad bc, H(P) =
1
2
urma S =
1
2
(a +d).
Folosind proprietat ile produsului vectorial deducem
S(v
1
) S(v
2
) = (av
1
+bv
2
) (cv
1
+dv
2
) = (ad bc)v
1
v
2
= K(P)v
1
v
2
.
Analog se gaseste relat ia n care intra H(P).
Fie acum

V
1
si

V
2
doua campuri vectoriale liniar independente denite pe o regiune orientata
a lui M si tangente la M.

In baza lemei precedente avem
S(
V
1
) S(
V
2
) = K
V
1

V
2
,
S(
V
1
)

V
2
+

V
1
S(
V
2
) = 2H
V
1

V
2
.
Deoarece campurile

V
1
si

V
2
sunt liniar independente, adica |
V
1
V
2
|
2
> 0, nmult ind scalar ambii
membri ai acestor ecuat ii cu campul normal

V
1

V
2
si utilizand identitatea Lagrange
a
b, c

d) =
a, c) a, d)
b, c) b, d)
,
210
gasim
K =
S(
V
1
),

V
1
) S(
V
1
),

V
2
)
S(
V
2
),

V
1
) S(
V
2
),

V
2
)
V
1
,

V
1
)
V
1
,

V
2
)
V
2
,

V
1
)
V
2
,

V
2
)
H =
S(
V
1
),

V
1
) S(
V
1
),

V
2
)
V
2
,

V
1
))
V
2
,

V
2
)
V
1
,

V
1
)
V
1
,

V
2
)
S(
V
2
),

V
1
) S(
V
2
),

V
2
)
V
1
,

V
1
)
V
1
,

V
2
)
V
2
,

V
1
)
V
2
,

V
2
)
.
Evident funct iile K si H astfel obt inute sunt diferent iabile. Daca funct iile K si H sunt cunoscute,
atunci curburile principale sunt date de formulele din consecint a urmatoare.
10.6. Consecint a. Pe o regiune orientata din M curburile principale sunt date de
k
1
, k
2
= H
_
H
2
K.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta din faptul ca
K = k
1
k
2
, H =
k
1
+k
2
2
si deci
H
2
K =
(k
1
k
2
)
2
4
.
Formulele precedente arata ca funct iile k
1
si k
2
sunt continue pe . Aceste funct ii nu sunt
diferent iabile n punctele n care H
2
K = 0, adica n punctele ombilicale. Daca nu poseda
puncte ombilicale, atunci funct iile k
1
si k
2
sunt diferent iabile.
Sa prezentam acum unele tipuri de suprafet e.
10.7. Denit ie. O suprafat a pentru care K = const se numeste suprafat a cu curbura con-
stanta.

In particular suprafet ele pentru care K = 0 se mai numesc si local euclidiene.
10.8. Exemple.
1) Suprafat a de rotat ie
z =
_
1 x
2
y
2
+ sech
1
_
x
2
+y
2
, z > 0
numita pseudosfera (g.126) are curbura K = 1.
Fig. 126
211
2) Planul, cilindrul circular drept, conul fara varf, banda riglata Mobius etc sunt exemple de
suprafet e local euclidiene.
Suprafet ele desfasurabile (adica suprafet ele riglate pentru care campul normal este paralel n
R
3
dea lungul ecarei generatoare) sunt local euclidiene.
Reciproc, suprafet ele conexe, nchise (ca submult imen R
3
) si local euclidiene sunt desfasurabile.
De asemenea ele sunt local izometrice cu planul, adica exista o aplicat ie denita pe suprafat a
respectiva si cu valori n plan care pastreaza produsul scalar al vectorilor tangent i (izometrie
locala).
3) Sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1 are curbura K = 1.
10.9. Denit ie. O suprafat a pentru care H = 0 se numeste suprafat a minimala.
Facem observat ia ca suprafet ele minimale au curbura Gauss K cel mult zero, deoarece din
H =
k
1
+k
2
2
= 0 rezulta k
1
= k
2
.
Exemplu. Elicoidul cu plan director (g.127) este o suprafat a minimala.
Denumirea de suprafat a minimala provine din aceea ca, dintre toate suprafet ele ce trec printro
curba nchisa, suprafat a de arie minima are curbura medie nula.
Fig. 127
10.10 Formele fundamentale ale unei suprafet e
Fie V un spat iu vectorial euclidian real si T : V V o transformare liniara simetrica.
Funct iei T i se poate atasa forma biliniara simetrica
/ : V V R, / (v, w) = T(v), w)
si deci implicit forma patratica
Q : V R, Q(v) = /(v, v) = T (v), v).
Forma biliniara simetrica / (implicit forma patratica Q) atasata unei transformari liniare simetrice
T cont ine exact aceeasi informat ie ca si T deoarece T poate recuperata din formula
T (v), w) =
1
2
[Q(v +w) Q(v) Q(w)],
care este adevarata pentru orice vector v, w din V .
Fie M o suprafat a, P un punct din M si T
P
M spat iul tangent la M n punctul P. Forma
biliniara simetrica I
p
asociata identitat ii pe T
P
M, adica funct ia reala denita prin
I
P
(v, w) = v, w), v, w T
P
M,
212
se numeste prima forma fundamentala a suprafet ei M n punctul P. Se observa ca I
P
nu este
altceva decat un produs scalar ind restrict ia produsului scalar din R
3
la subspat iul bidimensional
T
P
M. Funct ia P I
P
se numeste prima forma fundamentala a suprafet ei M si se noteaza cu
I. Geometria pe M derivata din prima forma fundamentala se numeste geometrie intrinseca.
Cont inutul acesteia rezulta din faptul ca funct ia I, si deci cunoasterea produsului scalar pe ecare
T
P
M, permite calcularea lungimii unui arc de curba de pe suprafat a M, a unghiului dintre doi
vectori tangent i la suprafat a M, a ariei unei port iuni din suprafat a M etc. De exemplu, daca
: [a, b] M este o curba regulata, atunci lungimea lui este data prin
l() =
_
b
a
_
_
_
_
d
dt
_
_
_
_
dt.
Presupunem ca M este o suprafat a conexa si notam cu mult imea curbelor regulate : [a, b] M
care unesc punctul P = (a) cu punctul Q = (b). Distant a de la P la Q se deneste prin
d(P, Q) = inf
l().
Aceasta expresie deneste o distant a (metrica) d pe M si deci o suprafat a conexa este un exemplu
de spat iu metric. Mai mult, topologia lui M determinata de metrica d coincide cu topologia
originala a lui M (ca subvarietate).
Fie M o suprafat a orientata, P un punct din M si T
P
M spat iul tangent la M n punctul P.
Forma biliniara simetrica
P
asociata aplicat iei Weingarten S
P
, adica funct ia reala denita prin
II
P
(v, w) = S
p
(v), w), v, w T
P
M,
se numeste a doua forma fundamentala a suprafet ei M n punctul P. Forma patratica core-
spunzatoare se poate exprima prin
II
P
(v, v) = S
P
(v), v) =
tt
(t
0
),

U(P)),
unde : I M este o curba din M pentru care (t
0
) = P,
t
(t
0
) = v, iar

U este campul vectorial
unitar normal la M.

In particular, pentru |v| = 1, numarul II
P
(v, v) este egal cu curbura normala
a lui M n punctul P, n direct ia v. Funct ia P II
P
se numeste a doua forma fundamentala a
suprafet ei M si se noteaza cu II. Cunoasterea acesteia este echivalenta cu cunoasterea aplicat iei
Weingarten. De aceea geometria pe M produsa de a doua forma fundamentala cont ine elemente
matematice ce permit descrierea formei suprafet ei local sau global: curbura normala, curburi
principale, curbura Gauss, curbura medie etc. Desi toate acestea sunt introduse pornind de la
campul vectorial unitar normal pe suprafat a M, adica de la un element care apart ine calculului
din R
3
, totusi Gauss a demonstrat ca curbura care azi i poarta numele este un element intrinsec
(se poate exprima cu coecient ii primei forme fundamentale). Proprietat ile suprafet ei M care nu
depinde numai de prima forma fundamentala se numesc proprietat i rigide.
Primele doua forme fundamentale mpreuna cu anumite relat ii ntre coecient ii lor xeaza
suprafat a M pana la o izometrie n R
3
.
Forma biliniara simetrica III
P
asociata patratului aplicat iei lui Weingarten S
P
, adica funct ia
reala denita prin
III
P
(v, w) = S
2
P
(v), w) = S
P
(v), S
P
( w)), v, w T
P
M
se numeste a treia forma fundamentala a suprafet ei M n punctul P. Aceasta determina funct ia
P III
P
, notata cu III si numita a treia forma fundamentala a suprafet ei M.
Formele fundamentale I, II, III, curbura medie H si curbura Gauss K sunt legate prin relat ia
III 2H II +K I = 0.
213
10.11 Formule de calcul
Fie M o suprafat a. Ne propunem sa exprimam curbura Gauss K, curbura medie H si curburile
principale k
1
, k
2
cu ajutorul unei hart i n M. Fie r : D M o harta cu ajutorul careia reprezentam
o port iune r(D) din M. Acestei hart i i atasam trei funct ii reale
E = r
u
, r
u
), F = r
u
, r
v
), G = r
v
, r
v
)
denite pe D. Funct iile E si G sunt strict pozitive deoarece reprezinta patratele lungimilor vitezelor
part iale. Unghiul dintre r
u
si r
v
depinde de F (g.128) deoarece
F = |r
u
| |r
v
| cos =

EGcos .
Fig. 128
Funct iile E, F si G masoara modul n care r ndoaie regiunea plana D pentru a realiza din
ea regiunea curba r(D) din M. Aceste funct ii determina complet prima forma fundamentala a
suprafet ei.

Intradevar, daca a si
b sunt doi vectori tangent i la M n punctul r(u, v), atunci avem

() a = a
1
r
u
+a
2
r
v
,

b = b
1
r
u
+b
2
r
v
si deci
I(a,
b) = a,
b) = Ea
1
b
1
+F(a
1
b
2
+a
2
b
1
) +Ga
2
b
2
.
In particular, vectorul dr = r
u
du +r
v
dv este tangent la r(D) si deci patratul elementului de arc
(al unei curbe de pe r(D)) este
ds
2
= dr, dr) = Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
Acesta este indus de patratul elementului de arc din R
3
, ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
, via dx = x
u
du+x
v
dv,
etc.
Fie o curba de pe suprafat a M, data prin ecuat iile:
: u = u(t), v = v(t), t I
cu u si v funct ii derivabile.
Ecuat ia curbei n spat iu va :
: r = r(u(t), v(t)), t I. (10.1)
Abscisa curbilinie pe curba este:
s(t) =
t
_
t
0
[[ r
u
(u(t), v(t))u
t
(t) + r
v
(u(t), v(t))v
t
(t)[[dt, (10.2)
214
unde am notat [[w[[ =
_
w, w).
Elementul de arc al curbei va :
ds =
_
E(u(t), v(t))u
t2
(t) + 2F(u(t), v(t))u
t
(t)v
t
(t) +G(u(t), v(t))v
t2
(t)dt. (10.3)
Lungimea unui arc de curba de pe curba , corespunzator lui t [a, b] este:
l
AB
=
b
_
a
_
E(u(t), v(t))u
t2
(t) + 2F(u(t), v(t))u
t
(t)v
t
(t) +G(u(t), v(t))v
t2
(t)dt. (10.4)
Pentru o curba coordonata
v
si arcul ei

A
1
A
2
, cu v [v
1
, v
2
], se obt ine:
l
A
1
A
2
=
v
2
_
v
1
Gdv, (10.5)
deoarece din ecuat ia curbei
v
: u = u
0
rezulta du = 0.
Analog, pentru un arc de curba al curbei
u
, cu u [u
1
, u
2
], se obt ine:
l
A
1
A
2
=
u
2
_
u
1
Edu. (10.6)
Sa aratam ca si unghiul dintre doua curbe se poate exprima prin prima forma fundamentala.
Fie doua curbe oarecare de pe suprafat a M, notate cu
1
si
2
, date prin ecuat iile:
1
:
_
u = u
1
(t)
v = v
1
(t)
,
2
:
_
u = u
2
(t)
v = v
2
(t)
care se intersecteaza n punctul P(t
0
), cu u
0
= u
1
(t
0
) = u
2
(t
0
), v
0
= v
1
(t
0
) = v
2
(t
0
).
Unghiul dintre vectorii tangent i la cele doua curbe n punctul lor comun de intersect ie se
numeste unghiul dintre cele doua curbe.
Vectorul tangent la curba
1
n punctul P este
d r
1
dt
(t
0
) = r
t
u
0
du
1
dt
(t
0
) + r
t
v
0
dv
1
dt
(t
0
).
Insa vectorul d r(t

0
) = r
t
u
0
du + r
t
v
0
dv, cu du = u
t
1
(t)dt, dv = v
t
1
(t)dt este colinear cu r
t
1
(t
0
).
Vectorul tangent la curba
2
n punctul P este
d r
2
dt
(t
0
) = r
t
u
0
du
2
dt
(t
0
) + r
t
v
0
dv
2
dt
(t
0
).
Pe curba
2
vom nota simbolul diferent ialei cu , deci r(t
0
) = r
t
u
0
u+ r
t
v
0
v, cu u = u
t
2
(t)t, dv =
v
t
2
(t)t este colinear cu r
t
2
(t
0
).
Notam unghiul dintre curbe cu si vom obt ine:
cos =
d r(t
0
), r(t
0
))
| d r(t
0
) || r(t
0
) |
(10.7)
215
cos =
r
t
u
0
du + r
t
v
0
dv, r
t
u
0
u + r
t
v
0
v)
ds
cos =
E
0
duu +F
0
(duv +dvu) +G
0
dvv
E
0
du
2
+ 2F
0
dudv +G
0
dv
2
E
0
u
2
+ 2F
0
uv +G
0
v
2
, (10.8)
unde E
0
= E(u
0
, v
0
), F
0
= F(u
0
, v
0
), G
0
= G(u
0
, v
0
).
Condit ia ca doua curbe de pe aceasta suprafat a sa e ortogonale este:
Eduu +F(duv +dvu) +Gdvv = 0. (10.9)
In particular, unghiul format de curbele de coordonate ale suprafet ei este

cos =
F
EG
. (10.10)
Curbele de coordonate ale unei suprafet e reprezentata parametric sunt ortogonale daca si numai
daca F(u, v) = 0, (u, v) D. O parametrizare a suprafet ei cu aceasta proprietate se numeste
ortogonala.
12.1. Traiectorii ortogonale. Fie C
: (u, v, ) = 0 o familie de curbe pe suprafat a

considerata. Vom determina o alta familie de curbe de pe aceasta suprafat a,
, astfel ncat orice

curba a familiei C
sa e ortogonala pe orice curba din familia
. Folosim ecuat ia familiei de

curbe data si o vom deriva n raport cu u. Se obt ine sistemul de ecuat ii:
_
(u, v, ) = 0
u
+
v
v
t
= 0,
din care se elimina parametrul si se obt ine ecuat ia diferent iala F(u, v, v
t
) = 0 care se poate scrie
sub forma explicita v
t
=
dv
du
= f(u, v). Condit ia de ortogonalitate a familiilor de curbe, (10.9) se
poate scrie sub forma:
G
dv
du
v
u
+F
_
v
u
+G
dv
du
_
+E = 0
si folosind ecuat ia diferent iala vericata de curbele C
putem scrie:
Gf(u, v)
v
u
+F
_
v
u
+f(u, v)
_
+E = 0
adica ecuat ia diferent iala:
v
u
=
Ff +E
Gf +F
. (10.11)
Solut iile acestei ecuat ii diferent iale este familia de curbe
: (u, v; ) = 0.
Cu ajutorul vitezelor part iale r
u
si r
v
se construieste funct ia vectoriala
Z = r
u
r
v
care ataseaza ecarui punct (u, v) D un vector perpendicular pe r
u
, r
v
n punctul
r(u, v) r(D). Avem
|
Z| = |r
u
r
v
| =
_
EGF
2
> 0 (identitatea Lagrange).
Din punct de vedere local, funct ia

Z poate privita ca un camp vectorial normal pe r(D) M si
cu ajutorul ei construim campul normal unitar
U =
r
u
r
v
|r
u
r
v
|
.
216
Conform observat iile anterioare, calculul derivatelor covariante ale campurilor vectoriale denite
pe M n punctele curbelor parametrice ale hart ii r se reduce la calculul derivatelor part ialen raport
cu u si v. Daca
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci
r
u
= (x
u
, y
u
, z
u
), r
v
= (x
v
, y
v
, z
v
)
si
r
u
2 = (x
u
2, y
u
2, z
u
2) = D
r
u
r
u
,
r
uv
= (x
uv
, y
uv
, z
uv
) = D
r
u
r
v
= D
r
v
r
u
,
r
v
2 = (x
v
2, y
v
2, z
v
2) = D
r
v
r
v
sunt vectori legat i n r(u, v).
Fie S aplicat ia Weingarten atasata lui

U. Cu ajutorul ei denim pe D alte trei funct ii reale
l = S(r
u
), r
u
),
m = S(r
u
), r
v
) = r
u
, S(r
v
)),
n = S(r
v
), r
v
).
Deoarece r
u
, r
v
constituie o baza a lui T
P
M, P r(D) M, aceste funct ii determina unic a doua
forma fundamentala.

Intradevar, daca a si

b sunt doi vectori tangent i la M n punctul r(u, v),
atunci avem exprimarile (*) si deci
II(a,
b) = S(a),
b) = la
1
b
1
+m(a
1
b
2
+a
2
b
1
) +na
2
b
2
.
In particular
S(dr), dr) = ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
.
Coordonatele lui S(r
u
) si S(r
v
) n raport cu r
u
, r
v
nu sunt simple din cauza faptului ca baza
r
u
si r
v
nu este n general ortonormata. Avem nsa avantajul ca obt inem expresii simple pentru
curbura Gauss si curbura medie.
12.1. Teorema. Daca r este o harta n M, atunci
K(r) =
lnm
2
EGF
2
,
H(r) =
Gl2Fm+En
2(EGF
2
)
.
Demonstrat ie. Expresiile lui K(P) si H(P) n funct ie de vectorii

V
1
(P) si

V
2
(P) tangent i
la M n P sunt date n 10, lema 10.5. Daca vectorii

V
1
(P) si

V
2
(P) sunt nlocuit i cu vectorii
r
u
(u, v), r
v
(u, v) tangent i la M n r(u, v), atunci gasim pe K(r(u, v)) si H(r(u, v)).
Daca harta r reiese din context, atunci funct iile compuse K(r) si H(r) vor scrise pe scurt K
si H.
Determinarea funct iilor l, m si n pornind de la denit ie este complicata. De aceea, urmand
ideea din lema 9.1, vom stabili niste formule mai avantajoase din punctul de vedere al calculelor.
Deoarece
U, r
u
) = 0
derivarea part iala n raport cu v (derivarea obisnuita de-a lungul curbei de parametru v) ne da
0 =

v
U, r
u
) =
U
v
, r
u
) +
U, r
uv
).
217
Pe de alta parte stim ca
U
v
= S(r
v
)
si astfel gasim
m = S(r
v
), r
u
) =
U, r
uv
) =
U, r
vu
) = r
v
, S(r
u
)).
Astfel am pus n evident a o noua formula pentru calculul lui m (g.129) si am demonstrat ca
operatorul S este simetric.
Fig. 129
12.2. Teorema. Daca r este o harta n M, atunci
l = S(r
u
), r
u
) =
U, r
u
2),
m = S(r
u
), r
v
) = r
u
, S(r
v
)) =
U, r
uv
),
n = S(r
v
), r
v
) =
U, r
v
2),
adica
ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
=
U, d
2
r).
Demonstrat ie. Pentru l se deriveaza 0 =
U, r
u
) n raport cu u, iar pentru n se deriveaza
0 =
U, r
v
) n raport cu v.
Nota. Daca M : z = f(x, y), atunci
U =
f
x
i f
y
j +
k
_
1 +f
2
x
+f
2
y
, S
P
(v) = D
v
U, S
P
(v), v) =
1
_
1 +f
2
x
+f
2
y
d
2
f(v, v),
v ind un vector tangent la M.
Daca M : f(x, y, z) = 0, atunci
U =
f
x
i +f
y
j +f
z
k
_
f
2
x
+f
2
y
+f
2
z
, S
P
(v) = D
v
U, S
P
(v), v) =
1
_
f
2
x
+f
2
y
+f
2
z
d
2
f(v, v),
v ind un vector tangent la M.
218
10.12 Curbe speciale pe o suprafat a
Curbe principale
13.1. Denit ie. O curba regulata de pe suprafat a M se numeste curba principala sau linie
de curbura daca viteza sa
t
determina n ecare punct al curbei o direct ie principala.
Astfel curbele principale sunt traiectorii n direct iile n care curbura normala a lui M devine
maxima sau minima.
13.2. Teorema. Direct iile principale ale unei suprafet e netede, ntr-un punct nesingular P al
suprafet ei sunt denite de ecuat ia diferent iala:
E F G
l m n
dv
2
dudv du
2
= 0 (10.12)
Demonstrat ie. Curbura normala n punctul P, cu except ia semnului, are expresia:
k
n
=
ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
Notam panta tangentelor la curbele care trec pe suprafat a prin punctul P, cu w =
dv
du
si atunci
putem scrie:
k
n
=
l + 2mw +nw
2
E + 2Fw +Gw
2
.
Curbura normala variaza n funct ie de w, este deci o funct ie cu variabila w, funct ie continua pe un
compact si si atinge marginile.
Vom determina punctele critice ale funct iei k
n
; vom calcula derivata ei n raport cu variabila
sa w si o vom egala cu 0:
k
n
t
(w) = 0 k
n
t
(w) =
m+nw
F +Gw
=
l +mw
E +Fw
. (10.13)
Vom obt ine ecuat ia:
EmFl + (En Gl)w + (Fn Gm)w
2
= 0. (10.14)
Aceasta ecuat ie are doua solut ii reale n toate punctele care nu sunt ombilicale si se poate scrie
sub forma:

E F G
l m n
w
2
w 1
= 0,
echivalenta cu cea din enunt ul teoremei.
13.3.Direct iile principale ale unei suprafet e, cu except ia sferei si planului, sunt ortogonale.
Demonstrat ie. Condit ia de ortogonalitate a doua curbe ale unei suprafet e este:
Eduu +F(duv +dvu) +Gdvv = 0,
care se poate scrie sub forma:
E +F
_
v
u
+
dv
du
_
+G
v
u
dv
du
= 0 (10.15)
219
Din ecuat ia (10.14):
w
1
+w
2
=
v
u
+
dv
du
=
En Gl
Fn Gm
,
w
1
w
2
=
v
u
dv
du
=
EmFl
Fn Gm
care verica condit ia de ortogonalitate (10.15).
Prin orice punct al unei suprafet e, cu except ia sferei si planului trec cate doa linii de curbura,
reale si ortogonale.
13.4. Liniile de curbura sunt curbe coordonate pe o suprafat a daca si numai daca F = 0 si
m = 0.
13.5. Teorema. Fie o curba regulata din M si

U restrict ia campului normal unitar la .
1) Curba este principala daca si numai daca U
t
si
t
sunt coliniari n ecare punct.
2) Daca este o curba principala, atunci
k
n
_

t
|
t
|
_
=

tt
,

U)

t
,
t
)
.
Demonstrat ie.
1) Curba este principala dac a si numai daca S(
t
) si
t
sunt coliniari. Pe de alta parte
S(
t
) =
U
t
si astfel armat ia devine evidenta.
2) Deoarece

t
|
t
|
este un vector principal avem
k
1
sau k
2
= k
n
_

t
|
t
|
_
=
_
S
_

t
|
t
|
_
,

t
|
t
|
_
=
S(
t
),
t
)
|
t
|
2
=

tt
,

U)

t
,
t
)
(vezi si lema 9.1).
Curbe asimptotice
Direct iile tangente la suprafat a M pe care curbura normala este zero se numesc direct ii asimp-
totice. Cu alte cuvinte un vector v tangent la M este asimptotic daca si numai daca k(v) = 0,
adica S(v), v) = 0.
Se mai poate spune ca direct iile tangente ntr-un punct al suprafat a M, care anuleaza a doua
forma patratica a suprafet ei sunt direct ii asimptotice ale suprafet ei n acel punct.
13.6. Teorema. Fie P un punct din suprafat a M.
1) Daca K(P) > 0, atunci n P nu exista direct ii asimptotice.
2) Daca K(P) < 0, atunci exista exact doua direct ii asimptotice n P. Bisectoarele acestor
direct ii sunt direct iile principale. Unghiul dintre o direct ie principala si o direct ie asimptotica este
dat de (g.130)
tg
2
=
k
1
(P)
k
2
(P)
.
220
Fig. 130
3) Fie K(P) = 0. Daca P este un planar, atunci orice direct ie care trece prin P este asimp-
totica. Daca P nu este planar, atunci exista o singura direct ie asimptotica care este si direct ie
principala.
Demonstrat ie. Totul rezulta din formula Euler
k
n
(u) = k
1
(P) cos
2
+k
2
(P) sin
2
, [0, 2).
(1) Deoarece k
1
, k
2
au acelasi semn rezulta k
n
(u) ,= 0.
(2) Deoarece k
1
si k
2
au semne contrare, din ecuat ia
k
1
cos
2
+k
2
sin
2
= 0
obt inem doua direct ii asimptotice.
(3) Daca P este planar, adica k
1
(P) = k
2
(P) = 0, atunci rezulta k
n
(u) = 0 si deci direct iile
asimptotice sunt nedeterminate.
Daca k
1
(P) ,= 0, k
2
(P) = 0, atunci k
n
(u) = k
1
(P) cos
2
se anuleaza numai pentru =

2
,
3
2
si deci u = e
2
.
13.7. Denit ie. O curba regulata din M se numeste curba asimptotica daca viteza sa
t
da n ecare punct o direct ie asimptotica.
13.8. Teorema. Fie o curba regulata din M si

U restrict ia campului normal unitar la .
(1) Curba este asimptotica daca si numai daca

U
t
si
t
sunt ortogonali n orice punct.
(2) Curba este asimptotica daca si numai daca accelerat ia sa
tt
este tangenta la M.
Demonstrat ie.
(1) Curba este asimptotica k
n
(
t
) = 0 S(
t
),
t
) = 0, si t inand cont ca S(
t
) =
U
t

U
t
,
t
) = 0.
(2) Derivand pe
U,
t
) = 0 gasim
U
t
,
t
) +
U,
tt
) = 0
si deci
U
t
,
t
) = 0
U,
tt
) = 0.
Ecuat ia diferent iala a curbelor asimptotice este:
ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
= 0
sau echivalent:
n
_
dv
du
_
2
+m
dv
du
+l = 0,
221
unde l, m, n sunt coecient ii celei de a doua forme fundamentale a suprafet ei.
Vom rezolva aceasta ecuat ie de gradul al doilea n
dv
du
, notam cu f
1
(u, v), f
2
(u, v) solut iile ei si
prin integrarea ecuat iilor diferent iale
dv
du
= f
1
(u, v) si
dv
du
= f
2
(u, v) se vor obt ine doua familii de
curbe asimptotice.
- Daca discriminantul ecuat iei de gradul al doilea m
2
ln > 0, atunci liniile asimptotice sunt
reale.
- Daca m
2
ln = 0, atunci liniile asimptotice sunt reale confundate.
- Daca m
2
ln < 0, atunci liniile asimptotice sunt imaginare.
Folosind coecient ii celei de a doua forme patratica fundamentala a suprafet ei, putem clasica
punctele acesteia astfel:
1. Daca m
2
ln > 0 n punctul P al unei suprafet e, atunci prin P trec doua direct ii asimptotice
distincte si P se numeste punct hiperbolic.
2. Daca m
2
ln > 0n punctul P al unei suprafet e, atunci direct iile asimptotice sunt confundate
n acest punct. Punctul P se numeste parabolic.
3. Daca m
2
ln > 0, direct iile asimptotice nu sunt realen acest punct, sunt imaginare conjugate
si punctul se numeste eliptic.
4. Daca
E
l
=
F
m
=
G
n
, atunci punctul se numeste ombilical.
5. Daca l = m = n = 0, atunci punctul se numeste planar.
13.9.Observat ie Daca o suprafat a neteda are puncte eliptice si hiperbolice, atunci ele vor
despart ite printr-o linie de puncte parabolice, numita linia parabolica a suprafet ei, de ecuat ie
m
2
ln = 0.
13.10. Propozit ie Orice punct ombilical al unei suprafet e netede este punct eliptic
Demonstrat ie. Pentru un punct ombilical al suprafet ei, conform denit iei are loc egalitatea:
E
l
=
F
m
=
G
n
=
1
a
adica se obt ine lnm
2
= a
2
(EGF
2
). Cum suprafat a nu are puncte singulare, rezulta lnm
2
> 0
si deci punctul este eliptic.
13.11. Teorema. O suprafat a M este minimala daca si numai daca n ecare punct al sau
exista doua direct ii asimptotice ortogonale.
Demonstrat ie. H(P) = 0 k
1
(P) = k
2
(P) (1)P este planar (si criteriul este banal) sau
(2) K(P) < 0 cu =

4
,

4
+

2
ceea ce nsemna ca cele doua direct ii asimptotice sunt ortogonale.
13.12. Teorema. Daca M este o suprafat a riglata, atunci K 0. Suprafat a riglata M este
local euclidiana (K = 0) daca si numai daca

U este paralel dea lungul ecarei generatoare a lui
M (dea lungul generatoarei avem si acelasi plan tangent).
Demonstrat ie. O dreapta =a+t
b situata pe o suprafat a este o curba asimptotica deoarece

tt
=

0 este un vector tangent la M. Prin denit ie, prin ecare punct al unei suprafet e riglate
222
trece o dreapta care este cont inuta n suprafat a. Astfel n ecare punct avem cel put in o direct ie
asimptotica si n baza teoremei 13.3 rezulta K 0.
Fie o generatoare oarecare a lui M. Daca

U este paralel dea lungul lui , atunci S(
t
) =
U
t
=

0. Astfel este o curba principala cu curbura normala k
n
(
t
) = 0 si deci K = k
1
k
2
= 0.
Invers, pentru K = 0, din cazul (3) al teoremei 13.3 rezulta ca direct iile asimptotice (si curbele)
din M sunt si principale. Astfel ecare generatoare este atat o curba principala, adica
S(
t
) = k
n
(
t
)
t
,
cat si o curba asimptotica, adica k
n
(
t
) = 0. Rezulta
U
t
= S(
t
) =
0.
Geodezice
13.13. Denit ie. O curba regulata din M se numeste geodezica a lui M daca accelerat ia
sa
tt
este normala la M.
Deoarece
tt
este normala lui M, un observator din M nu sesizeaza nici o accelerat ie dea lungul
lui , adica pentru un astfel de observator geodezica este ca linia dreapta pentru un observator
din spat iu. Se poate demonstra ca arcul de curba care da minimul distant ei ntre doua puncte pe
o suprafat a este o geodezica (si reciproc).
Fie o geodezica a lui M. Deoarece
tt
este normala la M, n particular avem

tt
,
t
) = 0
t
,
t
) = const.
si deci viteza unei geodezice este constanta.
Desi denit ia geodezicei unei suprafat e este independenta de aplicat ia Weingarten, totusi ntre
elementele Frenet atasate unei geodezice si aplicat ia Weingraten exista o stransa legatura. Pentru
a pune n evident a acest lucru, e o geodezica cu viteza unu. Deoarece

N =

k
este un vector
normal la M, avem
N
t
= S(
t
) = S(
T)
si n baza formulelor Frenet, gasim
S(
T) = k
T

B.
10.13 Aria unei port iuni de suprafat a
Fie o port iune dintro suprafat a M R
3
reprezentata de imaginea funct iei r : D
0
M, adica
= r(D
0
), unde D
0
este un dreptunghi nchis, iar r : D M, D = intD
0
este o harta. Dorim
sa denim aria lui = r(D
0
). Fie r = r(u, v), (u, v) D
0
ecuat ia vectoriala a lui r(D
0
) = .
Liniile de coordonate mpart pe n patrulatere curbilinii. Dintre acestea alegem pe cel marginit
de curbele (u), (v), (u + u), (v + v) (g.131).
223
Fig. 131
Aria patrulaterului curbiliniu PQRS se aproximeaza cu aria paralelogramului rectiliniu construit
n planul tangent T
P
M pe vectorii r
u
u si r
v
v. Astfel
Aria PQRS = |r
u
u r
v
v| = |r
u
r
v
|uv
si
Aria =
Aria PQRS =
|r
u
r
v
|uv.
Aceste observat ii ne permit sa spunem ca simbolul
d = |r
u
r
v
|dudv =
_
r
2
u
r
2
v
(r
u
, r
v
)
2
dudv =
_
EGF
2
dudv
este elementul de arie al port iunii . Aria lui se deneste ca ind integrala
A =
__
d =
__
D
0
_
EGF
2
dudv.
Daca este data cartezian explicit prin z = f(x, y), atunci
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy
si
A =
__
D
0
_
1 +p
2
+q
2
dxdy.
Fie M o suprafat a si
i
M un numar nit de imagini de tipul r
i
(D
0i
) care nu au n comun
decat frontierele
i
.
Prin denit ie, avem
Aria (
1

2
. . .
k
) =
k
__
k
d.
14.1. Exemple.
1) Fie sfera de raza R. Ea poate privita ca ind imaginea lui
D : 0 , 0 2 prin
_
_
_
x = Rsincos
y = Rsinsin
z = Rcos
224
si

EGF
2
= R
2
. Astfel
A =
_

0
_
2
0
R
2
sindd = 4R
2
.
2) Fie torul de raze R > r > 0:
_
_
_
x = (R +r cos u) sinv
y = (R +r cos u) sinv
z = r sinu, (u, v) [, ] [, ].
Sa se arate ca
A = 4
2
Rr.
10.14 Subvarietat i ale lui R
n
Fie R
n
spat iul euclidian canonic cu n dimensiuni.
15.1. Fie m n doua numere naturale. Incluziunea canonica R
m
R
n
este (x
1
, . . . , x
m
)
(x
1
, . . . , x
m
, 0, . . . , 0). Uneori se scrie R
n
= R
m
R
nm
.
O submult ime M a lui R
n
se numeste subvarietate de dimensiune m daca satisface una dintre
urmatoarele condit ii (echivalente):
(1) pentru x M exista o mult ime deschisa D din R
n
care cont ine pe x si un difeomorsm
f : D f(D) R
n
astfel ncat f(D M) = f(D) R
m
;
n
care cont ine pe x si n m funct ii
diferent iabile f
i
: D R, i = 1, 2, . . . , nm astfel ncat vectorii gradf
i
(x) sa e liniar independent i
si
M D = x [ x D, f
1
(x) = 0, .., f
nm
(x) = 0;
n
care cont ine pe x si o submersie
f : D R
nm
astfel ncat M D = x [ x D, f(x) = 0;
n
care cont ine pe x = (x
1
, . . . , x
n
), o
mult ime deschisa E din R
m
care cont ine pe x = (x
1
, . . . , x
m
) si n m funct ii diferent iabile h
i
:
E R, i = 1, 2, . . . , nm, astfel ncat, abstract ie facand eventual de o permutare a coordonatelor,
M D sa e gracul aplicat iei (h
1
, . . . , h
nm
) : E R
nm
;
n
care cont ine pe x, o mult ime deschisa
E din R
m
si o imersie injectiva g : E R
n
cu imaginea M D si cu inversa g
1
: M D E
continua.
Daca n ecare dintre aceste denit ii utilizam funct ii de clasa C
p
, atunci M se numeste subva-
rietate de clasa C
p
.
Numarul natural n m se numeste codimensiunea subvarietat ii M.
15.2. Subvarietat ile de dimensiune 0 sunt mult imile de puncte izolate din R
n
. Subvarietat ile
de dimensiune 1 se numesc curbe, iar subvarietat ile de dimensiune 2 se numesc suprafet e.
Subvarietat ile de codimensiune 0 sunt mult imile deschise din R
n
. Subvarietat ile de codimensi-
une 1 se numesc hipersuprafet e.
15.3. Fie M o subvarietate a lui R
n
de dimensiune m. O funct ie diferent iabila h : D R
n
cu
proprietat ile
225
1) D este o submult ime deschis a din R
m
,
2) h(D) M,
3) h este o imersie injectiva,
se numeste harta n M.
Daca h este numai imersie, atunci h se numeste parametrizare a regiunii h(D) din M. Conform
lui 15.1 (5) orice punct x M admite hart i h : D M astfel ncat x h(D).
n
. Un vector v din R
n
se numeste tangent n x la M daca
exista o curba din M (o aplicat ie diferent iabila : I M, I =interval deschis din R) pentru care
(t
0
) = x,
t
(t
0
) = v, t
0
I.
Mult imea vectorilor din R
n
tangent i la M n x este un subspat iu vectorial al lui R
n
de dimen-
siune m, numit spat iul tangent la M n x si notat cu T
x
M.
Mult imea TM =
xM
T
x
M se numeste brarea tangenta a lui M. Aceasta este o subvarietate
a lui R
2n
de dimensiune 2m.
n
si : I M o curba din M. Restrict ia : [a, b]
M, [a, b] I, se numeste segment de curba n M.
O subvarietate M de clasa C
p
, p 1, se numeste conexa daca x, y M exista un segment
de curba n M care uneste pe x cu y.
15.6. O submult ime M a lui R
n
se numeste subvarietate de dimensiune m, cu frontiera,
daca pentru x M exista o mult ime deschisa D din R
n
care cont ine pe x si un difeomorsm
f : D f(D) R
n
astfel ncat
f(D M) = f(D) (H
m
c),
unde
H
m
= (x
1
, . . . , x
m
) R
m
, x
m
a si c R
nm
.
Mult imea M = x [ x M, f(x) R
m1
a c, numita frontiera lui M, este o
subvarietate de dimensiune m1. Mult imea MM, numita interiorul lui M, este o subvarietate
de dimensiune m.
Spat iul tangent T
x
M se deneste ca si pentru o varietate fara frontiera.
15.7. Hipersuprafet e cu frontiera. Fie

M o hipersuprafat a n R
n
. O hipersuprafat a cu
frontiera n R
n
poate denita astfel
M = x

M [ g
1
(x) c
1
, . . . , g
k
(x) c
k
, unde g
1
, . . . , g
k
:

M R
sunt funct ii diferent iabile cu proprietat ile g
1
i
(c
i
) g
1
j
(c
j
) = , i ,= j si gradg
i
(x) ,= 0, x
g
1
i
(c
i
). Frontiera lui M este
M =
k
_
i=1
g
1
i
(c
i
)
M.
Daca hipersuprafat a

M este caracterizata prin ecuat ia
f(x) = 0 (grad f(x) ,= 0, x

M),
atunci
M = f
1
(c)
k
i=1
g
1
i
(, c
i
]
226
si
T
x
M = v T
x
R
n
[ (v, f(x)) = 0.
Un vector v T
x
M, x M M (adica x g
1
i
(c
i
) pentru anumit i i) se numeste
1) orientat catre exterior daca v, g
i
(x)) > 0,
2) orientat catre interior daca v, g
i
(x)) < 0,
3) tangent la frontiera daca v, g
i
(x)) = 0,
4) normal la frontiera daca v, w) = 0, w T
x
M T
x
M.
15.8. Fie M o hipersuprafat a a lui R
n
cu sau fara frontiera. Un camp vectorial normal unitate
U pe M se numeste orientare a lui M.
Not iunea generala de orientare va data n capitolul 4, 10.
1. Fie funct ia r : D R
3
, r(u, v) = (cos 2u, sin2u, v). Sa se arate ca r este o harta proprie si
ca r(D) este suprafat a
M : x
2
+y
2
= 1, 1 < x < 1, y > 0, z R.
2. Fie imersia
r : x = ucos v, y = sinv, z = a ln(u +
_
u
2
a
2
, a > 0, u [a, ), v R.
Sa se determine curbele de pe suprafat a r([a, ) R) care intersecteaza curbele v = v
0
sub un
unghi constant.
3. Se considera funct ia
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (1 +uv, u +u
2
v, u
2
+u
3
v).
1) Sa se arate ca r(R
2
) este o suprafat a conica;
2) Sa se gaseasca ecuat ia carteziana a lui r(R
2
).
4. O suprafat a care admite simultan parametrizarile
r(u, v) = (u) +v
(u) si r(u, v) = (v) +u(v)

se numeste dublu riglata.
1) Sa se arate ca orice suprafat a dublu riglata este o cuadrica;
2) Se considera harta r denita prin
x = a
_
u +
1
v
_
, y = b
_
u
1
v
_
, z =
2u
v
, u R, v R0.
Sa se arate ca imaginea r(R (R0)) este o suprafat a dublu riglata. Sa se determine curbele
coordonate ale suprafet ei si ecuat ia carteziana a suprafet ei.
5. Sa se construiasca mult imile de nivel M = f
1
(c), pentru f(x, y, z) = x
2
+ y
2
z
2
si
c
1
= 1, c
2
= 0, c
3
= 1. Pentru ecare dintre ele sa se cerceteze n care puncte P spat iul tangent
este [f(P)]
.
227
6. Fie suprafat a M : x
= 1, , , R. Planul tangent la M n punctul (x

0
, y
0
, z
0
)
intersecteaza axele de coordonate respectiv n punctele A, B, C. Sa se arate ca punctul (x
0
, y
0
, z
0
)
este centrul de greutate al maselor , , aplicate respectiv n A, B, C.
7. Fie D R
2
mult ime deschisa si conexa, iar r : D R
3
o parametrizare. Sa se arate ca
daca normala la suprafat a r(D) are direct ia xa, atunci suprafat a este o parte a unui plan. Sa se
verice acest rezultat pentru
1) r : R
2
(0, 0) R
3
, r(u, v) = (u
2
+v
2
, uv, (u +v)
2
),
2) r : R
2
(u, v)/u > 0, v > 0, u v > 0, u 3v > 0 R
3
,
r(u, v) =
_
(u v)
2
, u
2
3v
2
,
v
2
(u 2v)
_
.
8. Suprafat a generata prin rotirea unui cerc n jurul unei axe cont inuta n planul cercului (care
nu intersecteaza cercul) se numeste tor.
Fie a > b > 0 si funct ia r : R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = ((a +b cos v) cos u, (a +b cos v) sinu, b sinv).
1) Sa se arate ca r este o parametrizare a torului, dublu periodica si sa se determine ecuat ia
carteziana implicita..
2) Sa se arate ca torul este o suprafat a conexa si compacta.
9. Fie suprafat a M : z = f(x, y) orientata prin alegerea campului normal unitar
U =
f
x
f
y
+
k
_
1 +f
2
x
+f
2
y
.
Presupunem ca f(0, 0) = f
x
(0, 0) = f
y
(0, 0) = 0.
1) Sa se arate ca si sunt vectori tangent i la M n (0, 0, 0).
2) Sa se arate ca
S() = f
x
2(0, 0) +f
xy
(0, 0)
S() = f
xy
(0, 0) +f
y
2(0, 0).
10. Fie M = f
1
(1) unde f(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
. Sa se orienteze suprafat a M. Sa se
determine curbura normala a suprafet ei n punctul P(0, 0, 1), n direct ia v, unde v este un vector
unitar, v T
P
M. Cazuri particulare:
1) v = = (1, 0, 0);
2) v = = (0, 1, 0);
3) v =
_
1
2
,
1
2
, 0
_
.
11. Fie k
1
, k
2
, curburile principale ale suprafet ei S de separat ie a unui lichid. Presiunea normala
p, pe elementul de suprafat a, ntrun punct oarecare, este data de ecuat ia Laplace (k
1
+k
2
) = p,
unde este tensiunea superciala, considerata constanta. Sa se ae presiunea p cand S este:
1) Suprafat a Enneper
x = Re
_
(1 t
2
)dt, y = Im
_
(1 +t
2
)dt, z = Re
_
2tdt, (t = u +iv, i
2
= 1).
228
2) Saua: z = xy.
12. Fie suprafet ele
1) M : z = e
x+y
1, 2) M : z = lncos x lncos y, 3) M : z = (x + 3y)
3
. Sa se determine
curburile principale si aproximarea patratica a suprafet ei M n jurul lui (0, 0, 0).
13. Fie harta Monge r : x = u, y = v, z = f(u, v). Sa se arate ca
E = 1 +f
2
u
, F = f
u
f
v
, G = 1 +f
2
v
,
l =
f
uu
W
, m =
f
uv
W
, n =
f
vv
W
,
unde W =
_
1 +f
2
u
+f
2
v
.
14. Sa se arate ca lungimea imersiei (suprafat a Enneper)
r : R
2
R
3
, r(u, v) =
_
u
u
3
3
+uv
2
, v
v
3
3
+u
2
v, u
2
v
2
_
,
este o suprafat a minimala.
15. Pseudosfera. Fie (u) = (x(u), y(u)), unde
x(u) =
u
_
0
_
1 e
2t
, y(u) = e
u
, u > 0
si e M suprafat a de rotat ie obt inuta prin rotirea lui n jurul lui Ox. Sa se arate ca M are
curbura Gauss K = 1.
16. O suprafat a pentru care K/d
4
= const, unde K este curbura Gauss pe suprafat a, iar d
este distant a de la un punct x la planul tangent ntrun punct oarecare al suprafet ei, se numeste
suprafat a Tit eica. Sa se arate ca M : xyz 1 = 0 este o suprafat a T it eica si ca este conexa.
17. Se considera imersia denit a prin
x = cos ucos v, y = cos usinv, z = sinu lntg
_
4
+
u
2
_
, u
_
0,

2
_
, v R.
Sa se determine liniile de curbura si liniile asimptotice al suprafet ei
r
__
0,

2
_
R
_
.
18. Fie P centrul masei punctiforme m, care se misca pe o suprafat a cu accelerat ia a si e

N
react iunea (normala n P la suprafat a). Daca asupra particulei P nu act ioneaza fort e exterioare,
atunci sa se arate ca P descrie o curba , care este o geodezica a suprafet ei.
19. Sa se gaseasca aria benzii Mobius riglate:
x = cos u +v cos ucos
u
2
, y = sinu +v sinucos
u
2
, z = sin
u
2
,
u [0, 2], v
_
1
2
,
1
2
_
.
229
20. (Fibrarea tangenta). Fie M o hipersuprafat a a lui R
n
orientata prin campul normal unitar
U. Sa se arate ca
TM = (x, v) [ x M, (v, U) = 0
este o subvarietate de dimensiune 2n 2 n R
2n
.
21. (Fibrarea sferica). Fie M o hipersuprafat a a lui R
n
orientata prin campul normal unitar
U. Sa se arate ca
TM = (x, v) [ x M, (v, U) = 0, (v, v) = 1
este o varietate cu 2n 3 dimensiuni n R
2n
.
22. Sa se verice ca semisfera
S = (x
1
, x
2
, x
3
) [ (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
= 1, x
3
0
este o suprafat a cu frontiera n R
3
. Fie
_
1
2
,
1
2
, 0
_
un punct de pe frontiera. Sa se scrie ecuat ia
planului tangent la S n acest punct si apoi sa se expliciteze un vector tangent la S orientat catre
exterior, unul orientat catre interior, unul tangent si unul normal la frontiera.
230
Capitolul 11
Algebra si analiza tensoriala
11.1 Vectori contravariant i si vectori covariant i
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune n. Elementele lui V se numesc vectori contravariant i
si se noteaza cu v
1
, v
2
, . . .
In raport cu o baza B = e
i
, i = 1, . . . , n orice vector v V se scrie unic
n forma v = v
i
e
i
(regula Einstein de nsumare). Numerele reale v
i
se numesc componentele con-
travariante ale lui v. Izomorsmul, sistem de coordonate liniar, f : V R
n
, f(v) = (v
1
, . . . , v
n
)
da nastere la o structura diferent iabila tipica pe V .
Trecerea de la baza B = e
i
la baza B
t
= e
i
este descrisa de relat iile
e
i
= A
i
i
e
i
, i
t
= 1, . . . , n.
Daca v
i
sunt componentele vectorului contravariant v n raport cu baza B si v
i
sunt componentele
lui v n raport cu baza B
t
, atunci
v
i
= A
i
i
v
i
,
unde
A
i
i
A
i
j
=
i
j
, A
i
i
A
j
i
=
j
,
i
j
= simbolul Kronecker,
adica matricele [A
i
i
] si [A
i
i
] sunt inverse una alteia. O transformare liniara : V R se numeste
1-forma sau vector covariant. Reamintim ca liniaritatea funct iei nsemna
(u +v) = (u) +(v), (ku) = k(u), u, v V, k R.
Spat iul vectorial L(V, R) al tuturor 1-formelor denite pe V si cu valori n R se numeste dualul lui
V si se noteaza cu V
. Elementele lui V
se noteaza cu
1
,
2
, . . ..
Fie B = e
i
o baza a lui V . Orice transformare liniara V
este unic determinata unic de

n numere reale
i
= (e
i
). De fapt v = v
i
e
i
si (v) = (v
i
e
i
) = v
i
(e
i
) = v
i
i
. Mai mult, cele n
1-forme e
i
denite prin
e
i
(e
j
) =
i
j
,
constituie o baza B
= e
i
a lui V
si =
i
e
i
. Prin urmare spat iul vectorial V
are dimensiunea
n. Mult imea B
se numeste baza duala bazei B V . Numerele reale

i
se numesc compo-
nentele covariante ale lui . Trecerea de la baza B
= e
i
la baza B
t
= e
i
este descrisa de
formulele
e
i
= A
i
i
e
i
, i, i
t
= 1, . . . , n.
231
232
Daca
i
sunt componentele vectorului covariant n raport cu baza B
, iar
i
sunt componentele
lui n raport cu baza B
t
, atunci
i
= A
i
i

i
.
Fie v un vector din V si un vector din V
. Daca xam pe v, atunci funct ia f

v
: V

R, f
v
() = (v) este o 1forma pe V
si deci un element din V
.

Intradevar, k
1
, k
2

R,
1
,
2
V
, gasim
f
v
(k
1
1
+k
2
2
) = (k
1
1
+k
2
2
)(v) =
= k
1
1
(v) +k
2
2
(v) = k
1
f
v
(
1
) +k
2
f
v
(
2
).
Fiecarui vector v V i se poate atasa 1forma f
v
din V
. Sa aratam ca funct ia v f
v
este un
izomorsm de la V la V
. Mai ntai observam ca este o transformare liniara,

f
k
1
v
1
+k
2
v
2
() = (k
1
v
1
+k
2
v
2
) = k
1
(v
1
) +k
2
(v
2
) =
= k
1
f
v
1
() +k
2
f
v
2
() f
k
1
v
1
+k
2
v
2
= k
1
f
v
1
+k
2
f
v
2
.
De asemenea se observa ca f
v
= 0 v = 0, iar dim V = dim V
= dim V
. Astfel funct ia,

v f
v
este o biject ie si deci un izomorsm de la V la V
.

In consecint a, daca f este o 1forma
pe V
, atunci exista un vector unic v V astfel ncat f() = (v), V
.
Deoarece v f
v
este un izomorsm canonic de la V la V
se obisnuieste ca f
v
sa se identice
cu v si deci V
sa se identice cu V .

In acest sens spunem ca V este dualul lui V
sau ca V si V
sunt duale unul altuia.

Avand n vedere identicarea lui V
cu V , bazele B = e
i
si B
= e
i
sunt duale una alteia.
11.2 Tensori
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune n si V
dualul sau. Elementele lui V le notam cu

v
1
, v
2
, . . . , iar elementele lui V
le notam, cu
1
,
2
, . . .. Ne propunem sa extindem not iunile de
vector contravariant si vector covariant. Pentru aceasta notam
V
. . . V
(p factori) = V
p
, V . . . V (q factori) = V
q
.
2.1. Denit ie. Un tensor de tipul (p, q) pe V , unde p, q N, este o funct ie
T : V
p
V
q
R,
(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
) T(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
)
liniara n ecare argument (multiliniara). Numarul p se numeste ordin de contravariant a, q se
numeste ordin de covariant a, iar p +q se numeste ordinul tensorului.
Mult imea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe V se noteaza cu T
p
q
(V ) si este un spat iu vectorial
real de dimensiune n
p+q
(pentru dimensiune vezi teorema 2.3). Tensorul zero din T
p
q
(V ) se deneste
prin
0(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
) = 0,
1
, . . . ,
p
V
, v
1
, . . . , v
q
V.
Evident T
0
1
(V ) = V
si se accepta identicarile T
0
0
(V ) = R, T
1
0
(V ) = V , adica tensorii de ordinul
zero sunt numere reale, iar tensorii de ordinul unu sunt vectori contravariant i (elementele lui V )
sau vectorii covariant i (1forme, elementele lui V
). Spat iul vectorial al tuturor formelor biliniare

se identica cu T
0
2
(V ).
233
Identicarea T
1
0
(V ) = V impune denit ia v() = (v), v V, V
.
2.2. Denit ie. Fie T
p
q
(V ), T
r
s
(V ), T
p+r
q+s
(V ). Funct ia
: T
p
q
(V ) T
r
s
(V ) T
p+r
q+s
(V )
denita prin
S T(
1
, . . . ,
p+r
, v
1
, . . . , v
q+s
) =
= S(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
)T(
p+1
, . . . ,
p+r
, v
q+1
, . . . , v
q+s
)
se numeste produs tensorial.
Se observa ca produsul tensorial este o aplicat ie biliniara si asociativa, adica
(k
1
S
1
+k
2
S
2
) T = k
1
S
1
T +k
2
S
2
T,
S (k
1
T
1
+k
2
T
2
) = k
1
S T
1
+k
2
S T
2
, k
1
, k
2
R,
S (T R) = (S T) R.
Asociativitatea permite extinderea denit iei produsului tensorial la un numar nit de factori.
In continuare determinam dimensiunea spat iului vectorial utilizand baza obt inuta prin produs
tensorial din bazele B V si B
.
2.3. Teorema. Daca e
i
, i = 1, . . . , n este o baza a lui V , iar e
j
, j = 1, . . . , n este baza
duala n V
, atunci mult imea

e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
, i
1
, . . . , i
p
, j
1
, . . . , j
q
= 1, . . . , n
este o baza a lui T
p
q
(V ), numita baza produs. Deci dimT
p
q
(V ) = n
p+q
.
Demonstrat ie. Mult imea din teorema este liniar independenta.

Intradevar, relat ia
T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
= 0 (tensorul zero)
scrisa cu convent ia Einstein de nsumare, implica
0 = T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
(e
k
1
, . . . , e
k
p
, e
l
1
, . . . , e
l
q
) =
= T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
e
i
1
(e
k
1
) . . . e
i
p
(e
k
p
)e
j
1
(e
l
1
) . . . e
j
q
(e
l
q
) =
= T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
k
1
i
1
. . .
k
p
i
p
j
1
l
1
. . .
j
q
l
q
= T
k
1
...k
p
l
1
...l
q
, k
1
, . . . , k
p
, l
1
, . . . , l
q
= 1, . . . , n.
Sa aratam ca mult imea din teorema genereaza pe T
p
q
(V ). Pentru aceasta e T T
p
q
(V ) si
numerele reale T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
= T(e
i
1
, . . . , e
i
p
, e
j
1
, . . . , e
j
q
). Gasim T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . .
e
j
q
(e
k
1
, . . . , e
k
p
, e
l
1
, . . . , e
l
q
) = T(e
k
1
, . . . , e
k
p
, e
l
1
, . . . , e
l
q
). Deoarece T este multiliniar, iar e
i
, e
j
sunt baze duale, ultima relat ie implica

T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
) =
= T(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
),
1
, . . . ,
p
V
, v
1
, . . . , v
q
V.
Deci
T = T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
,
234
unde numerele reale
T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
= T(e
i
1
, . . . , e
i
p
, e
j
1
, . . . , e
j
q
)
sunt componentele (coordonatele) tensorului T n raport cu baza produs.
Fie S
i
1
...i
p
j
1
...j
q
componentele lui S, e T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
componentele lui T si e k R. Componentele
tensorilor kS, S +T si S T sunt respectiv
kS
i
1
...i
p
j
1
...j
q
, S
i
1
...i
p
j
1
...j
q
+T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
, S
i
1
...i
p
j
1
...j
q
T
k
1
...k
p
l
1
...l
q
.
Fie e
i
, i = 1, . . . , n si e
i
, i
t
= 1, . . . , n doua baze n V si respectiv bazele duale e
i
si e
i
n V
. Schimbarea bazelor este descrisa de relat iile

e
i
= A
i
i
e
i
, e
i
= A
i
i
e
i
,
unde
A
i
i
A
i
j
=
i
j
, A
i
i
A
i
j
=
i
j
.
Corespunzator,
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
=
A
i
1
i
1
. . . A
i
p
i
p
A
j
1
j
1
. . . A
j
q
j
q
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
.
Aceasta implica
v
i
= A
i
i
v
i
,
j
= A
j
j
j
si n general
T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
= A
i
1
i
1
. . . A
i
p
i
p
A
j
1
j
1
. . . A
j
q
j
q
T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
.
Aceasta din urma poarta numele de regula de schimbare a componentelor unui tensor la o schimbare
a bazei. Se observa ca schimbarea pentru indicii de covariant a se face cu ajutorul elementelor
matricei A = [A
i
i
] n timp ce schimbarea pentru indicii de contravariant a se face cu ajutorul
matricei A
1
= [A
i
i
].
Fie : V . . . V R, (v
1
, . . . , v
q
) (v
1
, . . . , v
q
), un tensor de tipul (0, q). Acesta se
numeste
1) simetric daca valoarea sa ramane aceeasi pentru toate permutarile posibile ale argumentelor,
2) antisimetric daca valoarea sa dupa orice permutare a argumentelor este produsul dintre
valoarea nainte de permutare si semnul permutarii.
2.4. Denit ie. Fie p > 0, q > 0, s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q. Aplicat ia
tr
i
j
: T
p
q
(V ) T
p1
q1
(V )
denita prin
(tr
i
j
T)(
1
, . . . ,
p1
, v
1
, . . . , v
q1
) =
n
k=1
T(
1
, . . . ,
s1
, e
k
,
s
, . . . ,
p1
,
v
1
, . . . , v
t1
, e
k
, v
t
, . . . , v
q1
),
unde e
i
este baza lui V , iar e
j
este baza duala din V
, se numeste contract ie.

235
Pe componente contract ia act ioneaza astfel
(tr
i
j
T)
i
1
...i
p1
j
1
...j
q1
=
n
k=1
T
i
1
...i
s1
ki
s
...i
p1
j
1
...j
t1
kj
t
...j
q1
.
Exemple. 1) Daca T
i
j
sunt componentele unui tensor mixt de ordinul doi, atunci T
i
i
= T
1
1
+
. . . + T
n
n
este un tensor de ordinul zero (numar real). Evident T
i
i
este urma matricei ale carei
elemente sunt componentele T
i
j
.
2) Fie T
i
jk
un tensor de tipul (1, 2). Contractand pe i cu j obt inem vectorul covariant T
i
ik
;
contractand pe i cu k obt inem vectorul covariant T
i
ji
.
11.3 Ridicarea si coborarea indicilor
Presupunem ca V este un spat iu euclidian. Produsul scalar (, ) pe V este un tensor covariant de
ordinul doi (forma biliniara), simetric si pozitiv denit. Aceasta se numeste metrica riemanniana
pe V . Metrica induce transformarea liniara nesingulara (izomorsm) ( : V V
, ((u)(v) =
(u, v), v V . Fie (
1
inversa lui (; daca V
, atunci ((
1
w, v) = (v).
Fie e
i
o baza ortonormata n V . Daca notam ((e
i
) = e
i
, i = 1, . . . , n, atunci ((e
i
)(e
j
) =
e
i
, e
j
) =
ij
, adica e
i
(e
j
) =
ij
= (
i
j
). Rezulta ca mult imea e
i
este baza duala n V
.
Fie e
k
e
l
baza n T
0
2
(V ). Metrica riemanniana si transformarea liniara nesingulara asociata
( sunt caracterizate prin matricea [g
kl
] simetrica si pozitiv denita. Inversa lui (g
kl
) este o matrice
simetrica, pozitiv denita, si se noteaza cu (g
kl
); deci g
kl
g
kj
=
j
l
. Daca v
k
este un vector din V ,
atunci g
kl
v
k
este un vector din V
; daca
k
este un vector din V
, atunci g
kl
k
este un vector din
V . Acestea se extind prin denit iile care urmeaza.
3.1. Denit ie. Fie s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q si T T
p
q
(V ). Funct ia denita prin
(
s,t
: T
p
q
(V ) T
p1
q+1
(V ),
((
s,t
T)(
1
, . . . ,
p1
, v
1
, . . . , v
q+1
) = T(
1
, . . . ,
s1
, ((v
t
),
s
, . . . ,
p1
,
v
1
, . . . , v
t
, . . . , v
q+1
),
unde semnul nseamna ca argumentul respectiv lipseste, se numeste coborarea indicilor.
Pe componente,
((
s,t
T)
i
1
...i
p1
j
1
...j
t1
sj
t+1
...j
q+1
= g
st
T
i
1
...i
s1
ti
s
...i
p1
j
1
...j
t1
j
t+1
...j
q+1
.
Analog, utilizand pe (
1
, se deneste ridicarea indicilor.
Izomorsmul ( permite identicarea lui V cu V
. De asemenea prin intermediul coborarii si

ridicarii indicilor el induce un izomorsm ntre T
p
q
(V ) si T
q
p
(V ).

In acest context vorbim despre
componentele contravariante, mixte sau covariante (dupa caz) ale aceluiasi tensor. De exemplu,
g
li
g
mk
T
ik
, g
li
T
ik
, T
ik
sunt respectiv componentele contravariante, mixte si covariante ale tensorului de ordinul doi T =
T
ik
e
i
e
k
.
236
11.4 Campuri vectoriale
Fie M o mult ime deschisa din R
n
. Mult imea T(M) a tuturor funct iilor reale (campurilor scalare)
diferent iabile de clasa C
denite pe M este un spat iu vectorial real. Deoarecenmult irea funct iilor

reale este o operat ie Rbiliniara, comutativa, mult imea T(M) este o algebra comutativa.
Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) M si f T(M). Unui vector X
x
tangent la M n punctul x i se asociaza
numarul
X
x
(f) =
d
dt
f(x +tX)
t=0
numit derivata lui f n raport cu X
x
sau derivata lui f dupa direct ia X
x
. Derivata dupa o direct ie
are urmatoarele proprietat i
X
x
(af +bg) = aX
x
(f) +bX
x
(g)
X
x
(fg) = (X
x
(f))g(x) +f(x)X
x
(g)
(aX
x
+bY
x
)(f) = aX
x
(f) +bY
x
(f),
unde X
x
, Y
x
sunt vectorii tangent i la M n punctul x, a si b R, f, g T(M).
Sa privim acum lucrurile dintrun alt punct de vedere. Se observa ca daca dam regula f
X
x
(f), atunci X
x
este bine determinat. Astfel suntem condusi la urmatoarea denit ie care este
potrivita pentru teoria campurilor vectoriale.
4.1. Denit ie. O funct ie X
x
: T(M) R cu proprietat ile
X
x
(af +bg) = aX
x
(f) +bX
x
(g)
X
x
(fg) = (X
x
(f))g(x) +f(x)X
x
(g),
unde a, b R, f, g T(M), se numeste vector tangent la M n punctul x.
In acest context se observa ca funct ia denita prin O

x
(f) = 0, f T(M) deci vectorul zero,
ca si operatorii de derivare part iala

x
1
x
, . . . ,

x
n
x
sunt vectori tangent i la M n punctul x. De
asemenea, daca f = g = 1, atunci X
x
(1) = 2X
x
(1) si deci X
x
(1) = 0.

In plus X
x
(c) = cX
x
(1) = 0,
pentru orice funct ie constanta c. Identicand funct iile constante cu valorile lor putem spune ca
valorile oricarui vector tangent pe scalari sunt nule.
Fie T
x
M mult imea tuturor vectorilor tangent i la M n punctul x. Elementele lui T
x
M sunt
funct ii reale denite pe T(M) si deci are sens suma a doi vectori tangent i si produsul dintre un
numar real si un vector tangent. Mai mult, pentru ecare x M, mult imea T
x
M este un spat iu
vectorial real.
4.2. Teorema. Mult imea
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x
0
este o baza a spat iului vectorial T
x
0
M
(reper n punctul x
0
).
Demonstrat ie. Evident

x
i
x
0
, i = 1, . . . , n, fac parte din T
x
0
M. Sa aratam ca ei sunt
liniar independent i. Pentru aceasta pornim de la relat ia a
i

x
i
x
0
= 0 si folosim funct iile coordo-
nate x
j
: M R, j = 1, . . . , n.

In baza denit iei 4.1, a faptului ca T
x
0
M este un spat iu vectorial
237
si a observat iei
x
j
x
i
=
j
i
rezulta
0 = a
i

x
i
x
0
(x
j
) = a
i
x
j
x
i
x
0
= a
i
j
i
= a
j
, j = 1, . . . , n.
A ramas sa demonstram ca
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x
0
genereaza pe T
x
0
M. Pentru aceasta observam
ca pe o vecinatate convexa a lui x
0
si pentru orice f T(M) avem
f(x) = f(x
0
) +
_
1
0
d
dt
f(x
0
+t(x x
0
))dt =
= f(x
0
) +
_
1
0
n
i=1
f
x
i
(x
0
+t(xx
0
))
(x
i
x
i
0
)dt
= f(x
0
) +
n
i=1
(x
i
x
i
0
)g
i
(x),
unde
g
i
(x
0
) =
f
x
i
(x
0
).
Conform denit iei 4.1 si a observat iei ca valorile lui X
x
pe constante sunt nule, gasim
X
x
(f) =
n
i=1
X
x
(x
i
x
i
0
)g
i
(x) +
n
i=1
(x
i
x
i
0
)X
x
(g
i
) =
=
n
i=1
X
x
(x
i
)g
i
(x) +
n
i=1
(x
i
x
i
0
)X
x
(g
i
).
Inlocuirea x = x
0
, implica
X
x
0
(f) =
n
i=1
X
x
0
(x
i
)
f
x
i
(x
0
).
T inand seama ca f T(M) este arbitrara si notand X
x
0
(x
i
) = a
i
, deducem
X
x
0
= a
i

x
i
x
0
.
Numerele X
x
0
(x
i
) = a
i
se numesc componentele lui X
x
0
, iar reperul
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x
0
se
numeste reper natural.
Daca raportam pe T
x
0
M la reperul natural, atunci adunarea a doi vectori se reduce la adunarea
componentelor corespunzatoare, iar nmult irea unui vector cu un numar real se reduce lanmult irea
componentelor vectorului cu acel numar.
Exemplu. Pentru
X = 2

x

y
, Y =

x
+ 7

y
si k R
gasim
X +Y = 3

x
+ 6

y
, kX = 2k

x
k

y
.
4.3. Denit ie. Reuniunea TM =
xM
T
x
M se numeste spat iul tangent al lui M. O funct ie
X : M
xM
T
x
M, X(x) T
x
M,
238
se numeste camp vectorial pe M.
Adunarea dintre doua campuri vectoriale si produsul dintre o funct ie reala si un camp vectorial
se denesc punctual.
Campurile vectoriale denite prin
x

x
i
x
, i = 1, . . . , n
si notate cu

x
i
, i = 1, . . . , n, se numesc campuri fundamentale (operatori de derivare part iala).
Ansamblul lor se numeste campul reperului natural.
4.4. Teorema. Daca X este un camp vectorial pe M, atunci exista n funct ii reale X
i
: M
R, i = 1, . . . , n astfel ncat
X = X
i

x
i
.
Demonstrat ie. Prin denit ie X asociaza lui x M un vector X(x) tangent la M n punctul
x. Dar X(x) = X
i
(x)

x
i
x
si regulile x X
i
(x), x M denesc (unic) funct iile X
i
: M R.
Funct iile reale X
i
se numesc componentele (coordonatele) campului vectorial X. Campul vecto-
rial X = X
i

x
i
se numeste diferent iabil (de clasa C
) daca componentele sale sunt diferent iabile

(de clasa C
).
Exemplu. X(x, y) = 2x

x
+e
y

y
este un camp vectorial de clasa C
.
Alternativ, campul vectorial X poate privit ca ind aplicat ia X : T(M) T(M) cu pro-
prietat ile
X(af +bg) = aX(f) +bX(g)
X(fg) = (X(f))g +fX(g),
unde a, b R, iar f, g T(M).
4.5. Denit ie. Fie X si Y doua campuri vectoriale diferent iabile de clasa C
pe M. Campul
vectorial [X, Y ] denit prin f [X, Y ](f) = X(Y (f)) Y (X(f)) se numeste crosetul campurilor
X si Y .
Evident [X, Y ] = [Y, X]. De asemenea pentru oricare trei campuri vectoriale diferent iabile
X, Y, Z se satisface identitatea Jacobi
[X, [Y, Z]] + [Y, [Z, X]] + [Z, [X, Y ]] = 0.
Mult imea A(M) a tuturor campurilor vectoriale diferent iabile de clasa C
pe M este un
spat iu vectorial real innit dimensional. Deoarece crosetul [, ] : A(M) A(M) A(M) este
biliniar peste campul numerelor reale, mult imea A(M) este ceea ce se cheama o algebra; crosetul
ind anticomutativ si vericand identitatea Jacobi, algebra A(M) se numeste algebra Lie.
Fie T
x
M spat iul tangent la M n punctul x si
x
o 1forma n x, adica o transformare liniara
x
: T
x
M R. Mult imea tuturor 1formelor n x este un spat iu vectorial real de dimensiune n,
dualul lui T
x
M. Acest spat iu vectorial se numeste spat iul cotangent la M n x si se noteaza cu
T
x
M.
4.6. Denit ie. Fie f T(M). Funct ia df
x
: T
x
M R denita prin df
x
(X
x
) = X
x
(f) se
numeste diferent iala lui f n punctul x.
239
Aceasta denit ie mpreuna cu denit ia vectorilor tangent i arata ca df
x
este o 1forma n x.
4.7. Teorema. Fie x
j
: M R, j = 1, . . . , n, funct iile coordonate pe M. Mult imea
dx
j
, j = 1, . . . , n
x
0
este o baza a lui T
x
0
M (reper n punctul x
0
).
Demonstrat ie. Evident dx
j
[
x
0
, j = 1, . . . , n, apart in lui T
x
0
M. Fie
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x
0
reperul natural n T
x
0
M. T inand seama de denit ia 4.6 deducem
dx
j
[
x
0
_

x
i
_
x
0
=

x
i
x
0
(x
j
) =
x
j
x
i
x
0
=
j
i
, i, j = 1, . . . , n,
si deci dx
j
, j = 1, . . . , n
x
0
este baza duala.
Reperul dx
j
, j = 1, . . . , n
x
0
se numeste coreper natural n x
0
.
Fie X
x
= a
i

x
i
x
. Rezulta dx
j
[
x
(X
x
) = a
i
dx
j
[
x
_

x
i
_
x
= a
j
. De asemenea orice 1forma
x
T
x
M se scrie
x
=
j
dx
j
[
x
,
j
ind componentele lui
x
n raport cu coreperul natural.
Rezulta
x
_

x
i
_
x
=
i
, adica componentele 1-formei
x
sunt valorile lui
x
pentru vectorii
reperului natural n x.
Fie T(M) algebra funct iilor reale diferent iabile pe M si A(M) algebra Lie a campurilor vecto-
riale diferent iabile pe M.
4.8. Denit ie. O funct ie : A(M) T(M), T(M)liniara, (X)diferent iabila X
A(M), se numeste 1forma diferent iala pe M.
Adunarea a doua 1forme si produsul dintre o funct ie reala si o 1forma se denesc punctual.
Fie o 1forma diferent iala. Valorile
x
sunt 1forme n punctele x. De aceea expresia
locala a unei 1forme diferent iale este
x
=
j
(x)dx
j
[
x
. Mai scurt, putem scrie =
j
dx
j
deoarece 1formele diferent iale dx
1
, . . . , dx
n
sunt duale campurilor fundamentale

x
1
, . . . ,

x
n
.
Ansamblul dx
j
, j = 1, . . . , n se numeste campul coreperului natural. Mult imea tuturor 1
formelor diferent iale pe M va notata cu A
(M).
Precizare. X
x
este un vector contravariant, X este un camp vectorial contravariant;
x
este
un vector covariant, este un camp vectorial covariant.
O mult ime ordonata X
1
, . . . , X
n
de campuri vectoriale se numeste camp de repere pe M
daca X
1
(x), . . . , X
n
(x) este o baza n T
x
M, x M. Analog se deneste campul de corepere
1
, . . . ,
n
. Acestea se numesc duale unul altuia daca
b
(X
a
) =
b
a
.

In general, campurile de
repere (sau de corepere) nu exista decat pe o vecinatate a punctului x din M.
Daca X
a
, a = 1, . . . , n este un camp de repere pe M, atunci orice alt camp vectorial V se
exprima n forma V = V
a
X
a
. Analog, daca
b
[ b = 1, . . . , n este un camp de corepere, atunci
orice alta 1forma diferent iala se exprima n forma =
b
b
.
Fie x un punct din M caracterizat de doua randuri de coordonate (x
i
) = (x
1
, . . . , x
n
) si (x
i
) =
(x
1
, . . . , x
n
). Schimbarea de coordonate, denita pe o vecinatate din M a lui x, se scrie x

i
=
x
i
(x
i
) si admite inversa x
i
= x
i
(x
i
). Bazele
_

x
i
_
x
, dx
i
x
se schimba n
_

x
i
_
x
, dx
i
x
cu legaturile
x
i
x
=
x
i
x
i
(x
i
)

x
i
x
, dx
j
[
x
=
x
j
x
j
(x
j
)dx
j
x
.
240
si
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
,
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
.
Daca
X = X
i

x
i
= X
i

x
i
, =
i
dx
i
=
i
dx
i
,
atunci regulile de schimbare a componentelor campurilor vectoriale la o schimbare de coordonate
sunt respectiv
X
i
=
x
i
x
i
X
i
,
j
=
x
j
x
j
j
.
11.5 Campuri tensoriale
Not iunea de tensor de tipul (p, q) pe spat iul vectorial T
x
M este cunoscuta. Utilizand aceasta
not iune introducem campurile tensoriale.
p
q
(T
x
M) mult imea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe spat iul tangent
T
x
M. O funct ie
T : M
_
xM
T
p
q
(T
x
M), T(x) T
p
q
(T
x
M),
se numeste camp tensorial de tipul (p, q) pe M.
Fie T
p
q
(M) mult imea tuturor c ampurilor tensoriale pe M de tipul (p, q). Adunarea a doua
elemente din aceasta mult ime ca si produsul dintre o funct ie reala si un camp vectorial se denesc
punctual. Mult imea T
p
q
(M) este un spat iu vectorial real innit dimensional. Identicari: T
0
0
(M) =
T(M), T
1
0
(M) = A(M), T
0
1
(M) = A
(M).
Deoarece baza canonica n T
p
q
(T
x
M) este
_

x
i
1
. . .

x
i
p
dx
j
1
. . . dx
j
q
_
x
,
expresia n coordonate a lui T este
T(x) = T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
(x)

x
i
1
. . .

x
i
p
dx
j
1
. . . dx
j
q
.
Campul T se numeste diferent iabil daca funct iile componente (coordonate) T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
sunt diferent iabile.
Echivalent, un camp tensorial de tipul (p, q) este o funct ie
T : A
(M) .. A
(M)
. .
p factori
A(M) .. A(M)
. .
q factori
T(M),
(
1
, . . . ,
p
, X
1
, . . . , X
q
) T(
1
, . . . ,
p
, X
1
, . . . , X
q
),
T(M)liniaran ecare argument. Identicarea T
1
0
(M) = A(M) impune denit ia X() = (X), X
A(M), A
(M).
Denit iile campurilor tensoriale simetrice respectiv antisimetrice ca si denit iile produsului
tensorial si contract iei pentru campuri tensoriale sunt evidente.
241
Fie S
i
1
...i
p
j
1
...j
q
componentele campului tensorial S, e T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
componentele campului tensorial T
si e f T(M). Componentele campurilor fS, S +T si S T sunt respectiv
fS
i
1
...i
p
j
1
...j
q
, S
i
1
...i
p
j
1
...j
q
+T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
, S
i
1
...i
p
j
1
...j
q
T
k
1
...k
p
l
1
...l
q
.
Fie x un punct din M caracterizat pe de o parte prin coordonatele (x
1
, . . . , x
n
), iar pe de alta
parte prin coordonatele (x
1
, . . . , x
n
) = (x
i
), schimbarea de coordonate ind x

i
= x
i
(x
i
) cu
inversa x
i
= x
i
(x
i
), pe o vecinatate a lui x cont inuta n M. Baza

_

x
i
_
x
se schimba n
_

x
i
_
x
cu legatura

x
i
x
=
x
i
x
i
(x
i
)

x
i
x
; corespunzator baza duala se schimba n dx
j
x
cu legatura
dx
j
[
x
=
x
j
x
j
(x
j
)dx
j
[
x
. Evident,
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
,
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
.
Corespunzator
x
i
1

x
i
p
dx
j
1
dx
j
q
=
x
i
1
x
i
1

x
i
p
x
i
p
x
j
1
x
j
1
. . .
. . .
x
j
q
x
j
q
x
i
1

x
i
p
dx
j
1
dx
j
q
Aceasta implica regula de schimbare a componentelor unui camp tensorial de tipul (p, q) la o
schimbare de coordonate,
T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
=
x
i
1
x
i
1
. . .
x
i
p
x
i
p
x
j
1
x
j
1
. . .
x
j
q
x
j
q
T
i
1
...i
p
j
1
...j
q
.
Observat ie.

In acest paragraf, ca si n 3, 4, 5, mult imea deschisa M poate nlocuita cu
orice subvarietate de dimensiune m 1, cu sau fara frontiera, a lui R
n
.
11.6 Conexiune liniara
Fie Y un camp vectorial diferent iabil denit pe mult imea deschisa M din R
n
si X
x
un vector
tangent la M n punctul x. Vectorul
D
X
x
Y =
d
dt
Y (x +tX)
t=0
tangent la M n punctul x se numeste derivata covarianta a lui Y n raport cu X
x
. Daca Y =
Y
i

x
i
, atunci D
X
x
Y = X
x
(Y
i
)

x
i
x
. Aceasta not iune se extinde la derivata covarianta a unui
camp vectorial Y n raport cu un camp vectorial X. Rezultatul este un camp vectorial care se
242
noteaza cu D
X
Y si a carui valoare este D
X(x)
Y ; pe coordonate, D
X
Y = X(Y
i
)

x
i
. Aceasta
derivata are urmatoarele proprietat i
(1)
D
fX+gY
Z = fD
X
Z +gD
Y
Z
D
X
(aY +bZ) = aD
X
Y +bD
X
Z
D
X
(fY ) = X(f)Y +fD
X
Y.
6.1. Denit ie. O funct ie D : A(M) A(M) A(M), (X, Y ) D
X
Y cu proprietat ile (1)
se numeste conexiune liniara sau derivare covarianta pe M.
Fie D o conexiune liniara pe M. Funct iile reale
h
ij
: M R, h, i, j = 1, . . . , n, denite prin
D
x
i
x
j
=
h
ij
x
h
se numesc componentele conexiunii D. Aceste n
3
funct ii reale determina unic pe D
X
Y .

Intr
adevar, daca X = X
i

x
i
, Y = Y
j

x
j
, atunci
D
X
Y = D
X
i
x
i
_
Y
j
x
j
_
= X
i
D
x
i
_
Y
j
x
j
_
=
= X
i
_
Y
j
x
i
x
j
+Y
j
D
x
i
x
j
_
=
_
Y
j
x
i
x
j
+Y
j
h
ij
x
h
_
X
i
=
=
_
Y
j
x
i
+
j
ih
Y
h
_
X
i
x
j
= Y
j
,i
X
i
x
j
,
unde s-a notat
Y
j
,i
=
Y
j
x
i
+
j
ih
Y
h
.
O conexiune D determina urmatoarele doua campuri tensoriale:
1) unul de tipul (1,2),
T : A(M) A(M) A(M), T(X, Y ) = D
X
Y D
Y
X [X, Y ],
numit campul tensorial de torsiune;
2) altul de tipul (1,3),
R : A(M) A(M) A(M) A(M),
R(X, Y )Z = D
X
(D
Y
Z) D
Y
(D
X
Z) D
[X,Y ]
Z,
numit campul tensorial de curbura.
Coordonatele lui T si R n raport cu bazele canonice sunt respectiv
T
i
jk
=
i
jk

i
kj
,
R
h
ijk
=

h
ki
x
j

h
ji
x
k
+
r
ki
h
jr

r
ji
h
kr
.
Conexiunea liniara D se numeste simetrica daca T = 0 sau echivalent
i
jk
=
i
kj
.
La o schimbare a bazei n punctul x, componentele conexiunii se schimba dupa legea locala
2
x
i
x
j
x
k
=
i
x
j
x
j
x
k
x
k
+
h
jk
x
i
x
h
.
243
Fie D o conexiune liniara pe M si X A(M). Conexiunea liniara D induce derivarea covarianta
n raport cu X, notata D
X
care aplica pe T
p
q
(M) n el nsusi. Operatorul D
X
se deneste prin
D
X
f = X(f), pentru f T(M), iar D
X
T este produs de derivarea covarianta folosind conexiunea
de pe M, mai exact
(D
X
)(Y ) = X((Y )) (D
X
Y ), T
0
1
(M),
iar
(D
X
T)(
1
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , Y
q
) = X(T(
1
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , Y
q
))
T(D
X
1
,
2
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , Y
q
) . . . T(
1
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , D
X
Y
q
), T T
p
q
(M).
Se verica relat ia
D
X
(S T) = D
X
S T +S D
X
T, S, T.
Daca D
X
T = 0, X A(M), atunci T se numeste camp tensorial paralel n raport cu conexiunea
liniara D.
Operatorul D
X
induce un operator general de derivare covarianta care aplica pe T
p
q
(M) n
T
p
q+1
. Acesta comuta cu contract ia.
Iata cateva reguli de derivare covarianta pe componente:
Y
j
,i
=
Y
j
x
i
+
j
ih
Y
h
,
j,i
=

j
x
i

h
ij
h
,
T
i
j,k
=
T
i
j
x
k
+
i
kh
T
h
j

h
kj
T
i
h
, (Y
i
j
)
,k
= Y
i
,k
j
+Y
i
j,k
.
11.7 Metrici riemanniene
Reamintim ca un produs scalar pe T
x
M se numeste metrica riemanniana pe T
x
M.
7.1. Denit ie. Un camp tensorial g de tipul (0, 2) pe M cu proprietatea ca pentru ecare
x M tensorul g(x) este o metrica riemanniana pe T
x
M se numeste camp tensorial metric sau
metrica riemanniana pe M. Perechea (M, g) se numeste varietate Riemann. Fie X si Y doua
campuri vectoriale pe M. Cu ajutorul lui g putem deni produsul scalar g(X, Y ), norma |X|
2
=
g(X, X), si unghiul (daca X si Y nu au zerouri pe M)
cos =
g(X, Y )
|X| |Y |
, [0, ].
De asemenea metrica riemanniana g induce un produs scalar, o norma, un unghi pe T
p
q
(M), precum
si operat iile de ridicare si coborare a indicilor pentru orice camp tensorial pe M. Un camp de repere
local X
1
, . . . , X
n
pe M se numeste ortonormat daca g(X
a
, X
b
) =
ab
, adica X
1
(x), . . . , X
n
(x)
este o baza ortonormata n T
x
M, x M.
Local, avem exprimarea g = g
ij
dx
i
dx
j
, unde g
ij
= g
_

x
i
,

x
j
_
. De asemenea, reamintim
ca daca coordonatele (x
i
) ale punctului x se schimba n (x
i
), atunci funct iile g

ij
se schimba dupa
legea (locala)
g
i
j
=
x
i
x
i
x
j
x
j
g
ij
.
7.2. Teorema. Pe spat iul riemannian (M, g) exista o singura conexiune liniara simetrica D
cu proprietatea
D
X
(g(Y, Z)) = g(D
X
Y, Z) +g(Y, D
X
Z), X, Y, Z A(M),
244
numita conexiune riemanniana.
Demonstrat ie. Mai ntai observam ca relat ia din teorema este echivalenta cu D
X
g = 0, X
A(M), adica cu faptul ca g este un camp tensorial paralel n raport cu D. Pentru simplicarea
demonstrat iei vom lucra direct pe componente; e g
ij
componentele lui g si
h
ij
componentele lui
D. Prin ipoteza
h
ij
=
h
ji
, g
ij,k
=
g
ij
x
k

h
ki
g
hj

h
kj
g
hi
= 0.
Rezulta
g
jk
x
i
+
g
ik
x
j

g
ij
x
k
= 2g
hk
h
ij
si deci
h
ij
=
1
2
g
hk
_
g
jk
x
i
+
g
ik
x
j

g
ij
x
k
_
.
Astfel conexiunea riemanniana este caracterizata prin simbolurile Christoel.
Exemple de metrici riemanniene. 1) Metrica uzuala pe R
n
, g(X
x
, Y
x
) = X
x
, Y
x
) =
produsul scalar canonic; g
ij
(x) =
ij
.
2) Metrica stereograca pe R
n
,
g(X
x
, Y
x
) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
X
x
, Y
x
), k 0; g
ij
(x) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
ij
.
3) Metrica pe o bila deschisa,
M =
_
x R
n
[|x|
2
<
1
k
, k < 0
_
, g(X
x
, Y
x
) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
X
x
, Y
x
);
g
ij
(x) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
ij
.
4) Metrica Poincare pe semiplanul superior,
M = (x, y) R
2
, y > 0; g
ij
(x, y) =
1
y
2
ij
.
Facem precizarea ca n unele lucrari, metrica este data prin patratul elementului de arc, ds
2
=
g
ij
dx
i
dx
j
.
Fie g
ij
=
ij
metrica uzuala pe M = R
n
si (x
i
) coordonatele euclidiene (sistem de coordonate
ortonormat) ale punctului x R
n
.

In acest caz, pentru orice camp tensorial, coordonatele co-
variante, mixte sau contravariante coincid.

In particular pentru un camp vectorial coordonatele
contravariante coincid cu cele covariante si cu cele obisnuite din geometria analitica elementara
numite deseori coordonate zice.
Presupunem ca de la coordonatele euclidiene (x
i
) trecem la alte coorodonate (x
i
), tot ale
punctului x. Rezulta
g
i
j
=
x
i
x
i
x
j
x
j
ij
=
n
i=1
x
i
x
i
x
i
x
j
.
Sistemul de coordonate (x
i
) se numeste ortogonal daca g

i
j
= 0 pentru i
t
,= j
t
.

In acest caz
g
i
i
(x) > 0, x R
n
si funct iile h
i
=

g
i
i
, i
t
= 1, . . . , n, se numesc coecient ii Lame.
245
Fixam un sistem de coordonate (x
i
) ortogonal. Fie campul vectorial X = X

i

x
i
. Coordo-
natele covariante ale lui X sunt
X
j
=
n
=1
g
i
j
X
i
= h
2
j
X
j
(fara sumare dupa j

t
). Pe de alta parte observam ca ansamblul format din campurile vectoriale
t
i
=
x
1
x
i
x
1
+. . . +
x
n
x
i
x
n
, i
t
= 1, . . . , n,
este un camp de repere pe R
n
. Ortonormand acest camp de repere n raport cu metrica uzuala,
obt inem
e
1
=
1
h
1
t
1
, . . . , e
n
=
1
h
n
t
n
.
Cu aceasta, obt inem exprimarea
X = X
i

x
i
= X
i
x
j
x
i
x
j
= X
1
t
1
, . . . +X
n
t
n
= (h
1
X
1
)e
1
+. . . + (h
n
X
n
)e
n
,
coordonatele
X
x
1
= h
1
X
1
, . . . , X
x
n
= h
n
X
n
numindu-se componente (coordonate) zice ale campului vectorial X.

11.8 Operatori diferent iali
Fie (M, g) o varietate riemaniana, e T(M) algebra funct iilor diferent iabile de clasa C
pe M si
A(M) algebra Lie a campurilor vectoriale diferent iabile de clasa C
pe M.
Gradient. Fie f T(M). Campul vectorial grad f denit prin
g(X, gradf) = X(f) = df(X), X A(M)
se numeste gradientul lui f.
In coordonate,
gradf = g
ij
f
x
j
x
i
; (gradf)
i
= g
ij
f
x
j
.
Din denit ie se observa ca grad f este ortogonal hipersuprafet elor de nivel constant atasate lui f.
Se verica urmatoarele relat ii
grad(a
1
f
1
+a
2
f
2
) = a
1
gradf
1
+a
2
gradf
2
grad(f
1
f
2
) = f
1
gradf
2
+f
2
gradf
1
grad
f
1
f
2
=
f
2
gradf
1
f
1
gradf
2
f
2
2
.
Demonstrat ie. g(X, grad(f
1
f
2
)) = X(f
1
f
2
) = f
1
X(f
2
) + f
2
X(f
1
) = f
1
g(X, gradf
2
) +
f
2
g(X, gradf
1
) = g(X, f
1
gradf
2
+ f
2
gradf
1
), X A(M). Rezulta grad(f
1
f
2
) = f
1
gradf
2
+
f
2
gradf
1
.
246
Operatorul grad: T(M) A(M) denit prin f gradf se numeste gradient.
Hessiana. Fie f T(M). A doua derivata covarianta a lui f n raport cu conexiunea
riemanniana se numeste hessiana lui f si se noteaza prin Hess f. Alternativ, hessiana este campul
tensorial de tipul (0,2) denit prin
Hessf(X, Y ) = D
X
(df)(Y ) = X(df(Y )) df(D
X
Y ), X, Y A(M).
In coordonate,
Hessf =
_

2
f
x
j
x
k

h
jk
f
x
h
_
dx
j
dx
k
, (Hessf)
jk
=

2
f
x
j
x
k

h
jk
f
x
h
.
Operatorul Hess: T(M) T
0
2
(M) denit prin f Hessf se numeste hessiana.
Divergent a. Fie X A(M), X = X
i

x
i
si derivata sa covarianta X
i
,j
n raport cu conexiunea
riemanniana. Campul scalar divX denit prin contract ia
divX = X
i
,i
=
X
i
x
i
+
i
ij
X
j
se numeste divergent a lui X.
Fie g = g
ij
dx
i
dx
j
. Daca notam G = det[g
ij
], atunci
divX =
1
G
(
GX
i
)
x
i
cu suma dupa i.
Intr-adevar, se observa ca
i
ij
=
1
2
g
ik
_
g
jk
x
i
+
g
ik
x
j

g
ij
x
k
_
=
1
2
g
ik
g
ik
x
j
si t inand seama de regula de derivare a unui determinant,
G
x
j
=
G
g
ik
g
ik
x
j
= Gg
ik
g
ik
x
j
,
deducem
i
ij
=
1
2G
G
x
i
=
1
G
x
j
.
Deci
divX =
X
i
x
i
+
1
G
x
j
X
j
=
1
G
(
GX
i
)
x
i
.
Aceasta expresie a divergent ei este des utilizata si permite dovedirea imediata a relat iei
div(fX) = X(f) +fdivX, f T(M), X A(M).
Operatorul div: A(M) T(M) denit prin X = X
i
x
i
X
i
,
i
, se numeste divergent a.
Laplacian. Operatorul denit prin
f = div(grad)f
247
se numeste laplacian. Explicit
f =
1
x
i
_
Gg
kl
f
x
k
_
= g
kl
_

2
f
x
k
x
l

f
x
h
h
kl
_
,
adica este urma hessianei.
Rotor. Fie campul vectorial X = X
i
x
i
si = g
ij
X
i
dx
j
,
j
= g
ij
X
i
, 1-forma diferent iala
asociata. Campul tensorial rot X de tipul (0,2) denit prin
rotX = (
j,i
i,j
)dx
i
dx
j
=
_
(g
h
hj
X
)x
i
(g
h
hi
X
)x
j
_
dx
i
dx
j
se numeste rotorul lui X. Operatorul rot: A(M) T
0
2
(M), X rotX, se numeste rotor.
Evident
rot(gradf) = 0,
Se dovedeste ca daca M R
3
, atunci campul tensorial rot X este echivalent cu un camp vectorial
contravariant denit prin componentele
(rotX)
i
=
1
G
_
(g
h
hk
X
)x
j
(g
h
hj
X
)x
k
_
,
unde i, j, k este o permutare ciclica a mult imii 1, 2, 3. Tot n acest context se verica si relat iile
rot(rotX) = grad(divX) X
div(rotX) = 0.
11.9 Forme alternate
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune n.
9.1. Denit ie. O q-forma sau forma alternata de ordinul q pe V este o funct ie
: V . . . V
. .
q factori
R, (v
1
, . . . , v
q
) (v
1
, . . . , v
q
)
care satisface urmatoarele condit ii.
1) multiliniara: pentru ecare i 1, . . . , q si v
1
, . . . v
i1
, v
i+1
, . . . , v
q
V restrict ia v
(v
1
, . . . , v
i1
, v, v
i+1
, . . . , v
q
) este liniara,
2) antisimetrica: pentru ecare v
1
, . . . , v
q
V si pentru ecare permutare a mult imii
1, . . . , q se satisface (v
(1)
, . . . , v
(q)
) = (sign)(v
1
, . . . , v
q
).
Cu alte cuvinte, o q-forma pe V nu este altceva decat un tensor antisimetric de tipul (0,q) pe
V . Mult imea tuturor q-formelor pe V se noteaza cu T
q
(V ) si este un spat iu vectorial real cu (vezi
teorema 9.3)
dimT
q
(V ) =
_
C
q
n
daca 0 q n
0 daca q > n
.
Evident, T
0
(V ) = R, T
1
(V ) = V
.
p
(V ), T
q
(V ) si T
p+q
(V ). Funct ia
: T
p
(V ) T
q
(V ) T
p+q
(V )
248
denita prin
(
1

2
)(v
1
, . . . , v
p+q
) =
=
1
(p +q)!
(sign)
1
(v
(1)
, . . . , v
(p)
)
2
(v
(p+1)
, . . . , v
(p+q)
),
suma ind luata dupa toate permutarile ale lui 1, . . . , p +q, se numeste produs exterior.
Se observa ca produsul exterior este o aplicat ie biliniara si asociativa. Asociativitatea permite
extinderea denit iei produsului exterior la un numar nit de factori.
Evident,
1

2
= (1)
pq
2

1
.
9.3. Teorema. Daca e
j
, j = 1, . . . , n este o baza a lui V si e
i
, i = 1, . . . , n este o baza
duala n V
, atunci mult imea

e
i
1
. . . e
i
q
, 1 i
1
< . . . < i
q
n
este o baza a lui T
q
(V ), numita baza produs.
Demonstrat ie. Mult imea din teorema este liniar independenta.

Intradevar, relat ia
i
1
<...<i
q
i
1
...i
q
e
i
1
. . . e
i
q
= 0 (q forma zero),
implica
0 =
i
1
<...<i
q
i
1
...i
q
e
i
1
. . . e
i
q
(e
j
1
, . . . , e
j
q
) =
=
i
1
<...<i
q
i
1
...i
q
(sign)e
i
1
(e
(j
1
)
) . . . e
i
q
(e
(j
q
)
) =
=
i
1
<...<i
q
i
1
...i
q
(sign)
i
1
(j
1
)
. . .
i
q
(j
q
)
=
j
1
...j
q
,
unde j
1
< . . . < j
q
.
Sa aratam ca mult imea din teorema sau mai general mult imea e
i
. . . e
i
q
, i
1
, . . . , i
q
=
1, . . . , n genereaza pe T
q
(V ). Pentru aceasta, e T
q
(V ) si numerele reale
i
1
...i
q
= (e
i
1
, . . . , e
i
q
).
Gasim
i
1
...i
q
e
i
1
. . . e
i
q
(e
j
1
, . . . , e
j
q
)
=
i
1
...i
q
1
q!
(sign)e
i
1
(e
(j
1
)
) . . . e
i
q
(e
(j
q
)
)
=
1
q!
i
1
...i
q
(sign)
i
1
(j
1
)
) . . .
i
q
(j
q
)
) =
j
1
...j
q
= (e
j
1
, .., e
j
q
).
Deoarece este multiliniara, ultima relat ie implica
i
1
...i
q
e
i
1
. . . e
i
q
(v
1
, . . . , v
q
) = (v
1
, . . . , v
q
).
Deci
=
i
1
...i
q
e
i
1
. . . e
i
q
= q!
j
1
<...<j
q
j
1
...j
q
e
j
1
. . . e
j
q
,
unde numerele reale q!
j
1
...j
q
, j
1
< . . . < j
q
, sunt coordonatele stricte ale q-formei .
249
11.10 Forme diferent iale alternate
Fie M o mult ime deschisa din R
n
, e T
x
M spat iul tangent la M n punctul x si T
q
(T
x
M) mult imea
tuturor q-formelor pe T
x
M.
: M
xM
T
q
(T
x
M), (x) T
q
(T
x
M),
se numeste q-forma diferent iala sau forma diferent iala alternata de ordinul q pe M.
Cu alte cuvinte, o q-forma diferent iala este un camp tensorial antisimetric de tipul (0,2) pe M.
Fie T
q
(M) mult imea tuturor q-formelor diferent iale pe M. Adunarea a doua elemente din aceasta
mult ime ca si produsul dintre o funct ie reala si o q-forma se denesc punctual.
Fie T
x
M dualul spat iului tangent. Baza canonica n T
x
M este
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x
,
iar duala sa, baza n T
x
M este dx
i
, i = 1, . . . , n
x
. Baza indusa n T
q
(M) este dx
i
1
. . .
dx
i
q
, 1 i
1
< . . . < i
q
n
x
. Folosind sistemul de generatori dx
i
1
. . . dx
i
q
, expresia n
coordonate a lui este
(x) =
i
1
...i
q
(x)dx
i
1
. . . dx
i
q
.
Funct iile x
i
1
...i
q
(x) se presupun diferent iabile de clasa C
pe M.
Fie T(M) algebra funct iilor reale si A(M) algebra Lie a campurilor vectoriale. O q-forma
diferent iala pe M poate privita ca ind funct ia
: A(M) . . . A(M) T(M), (X
1
, . . . , X
q
) (X
1
, . . . , X
q
),
T(M)-liniara n ecare argument si cu proprietatea
(X
(1)
, . . . , X
(q)
) = (sign)(X
1
, . . . , X
q
),
unde este o permutare a mult imii 1, . . . , q.
Denit ia produsului exterior pentru q-forme diferent iale este evidenta.
Fie X A(M) si T
q
(M). Prin contract ia dintre X si nt elegem (q1)-forma diferent iala
X denita prin
(X )(X
1
, . . . , X
q1
) = (X, X
1
, . . . , X
q1
), X
1
, . . . , X
q1
A(M).
q
(M) si T
q+1
()M. O funct ie R-liniara d : T
q
(M) T
q+1
(M) cu
proprietat ile
d
2
= 0
d(
1

2
) = d
1

2
+ (1)
q
1
d
2
X(d) = d(X()), X A(M)
X() = X d +d(X )
se numeste diferent iala exterioara.
Utilizand derivata covarianta si crosetul putem scrie
d(X
1
, . . . , X
q+1
) =
1iq+1
(1)
i1
D
X
i
(X
1
, . . . , X
i1
, . . . , X
q+1
)+
250
+
1ijq+1
(1)
i+j
([X
i
, X
j
], X
1
, . . . , X
i1
, X
i+1
, . . . , X
j1
, X
j+1
, . . . , X
q+1
).
Pe T(M) = T
0
(M) diferent iala exterioara se reduce la diferent iala obisnuita. Mai mult,
d(x) = d
i
1
...i
q
(x) dx
i
1
. . . dx
i
q
.
O q-forma diferent iala cu proprietatea d = 0 se numeste forma nchisa. O (q + 1)-forma
diferent iala cu proprietatea ca exista o q-forma astfel ncat = d se numeste forma exacta.
Observat ii. 1) Mult imea deschisa M poate nlocuita cu orice subvarietate de dimensiune
m 1, cu sau fara frontiera, a lui R
n
.
2) Fie M o subvarietate a lui R
n
, de dimensiune m, cu sau fara frontiera. O forma volum pe M
este o m-forma diferent iala pe M cu proprietatea (v
1
, . . . , v
m
) = 1 ori de cate ori v
1
, . . . , v
m
este o baza ortonormata a lui T
x
M. O alegere a unei forme volum pe M se numeste orientare a
lui M; despre M se zice ca este orientata.
Fie M o subvarietate de dimensiune m 2, cu frontiera. O orientare pe M induce o orientare
pe M.
3)
In (R
3
,
ij
), 1-formele si 2-formele pot convertiten campuri vectoriale prin corespondent ele
f
i
dx
i
(1)
f
i
U
i
(2)
f
1
dx
2
dx
3
+f
2
dx
3
dx
1
+f
3
dx
1
dx
2
df
(1)
gradf
(1)
V d
(2)
rotV,
(2)
V d = (divV )dx
1
dx
2
dx
3
.
1. Sa se expliciteze sumele
i
v
i
, T
i
ij
,
i
T
i
j
, T
i
j
v
j
.
2. Sa se verice ca (, ) : T
1
1
(V ) T
1
1
(V ) R, (S, T) = S
i
j
T
j
i
este un produs scalar pe T
1
1
(V ).
3. Fie T T
2
(V ) si [T
ij
] matricea coordonatelor sale. Sa se verice ca la o schimbare a bazei,
avem
det[T
i
j
] = (det[A
i
i
])
2
det[T
ij
].
4. Se dau X = 2x

x
+ y
2

y
, Y = sinx

x
+ xy

y
. Sa se gaseasca [X, Y ]. Apoi, luand
= xdx +ydy, sa se calculeze (X) si (Y ).
5. Pe M : x > 0, y > 0, consideram campul tensorial
T = (x
2
+y
2
)

x

x
+ arccos
x
_
x
2
+y
2
y

y
.
Sa se gaseasca componentele lui T n coordonate polare.
251
6. Pe R
3
Oz se considera campul vectorial
X = x

x
+y

y
+z

z
.
Sa se gaseasca componentele lui X n coordonate sferice.
7. Pe R
2
se dau: conexiunea D de componente
i
jk
(x) =
_
1 pentru i = j = 1, k = 2 sau i = k = 1, j = 2
0 n rest
si
X = x

z
y

y
, Y =

x
e
x

y
, = xydx +e
y
dy.
Sa se calculeze D
X
Y, D
X
(Y ).
8. Se da varietatea riemanniana (R
3
Oz,
ij
). Sa se expliciteze componentele metricii,
coecient ii Lam
pr e si simbolurile Christoel, n coordonate cilindrice si sferice.
9. Fie
M = (x, y) R
2
, y > 0, g
ij
(x, y) =
1
y
2

ij
,
f(x, y) =
_
x
2
+y
2
, X = y

x
+x
2
y

y
.
Sa se determine grad f, Hess f, div X, f, rot X.
10. Sa se calculeze d pentru ecare din formele diferent iale
= x
2
dx +y
2
dy +z
2
dz, = e
xy
dx dz, =
1
x +y +z
(dx +dy +dz),
= (1 + 2xyz
2
)dy dz y
2
z
2
dz dx +xy
2
dx dy.
11. Sa se arate ca algebra operatorilor diferent iali part iali cu coecient i constant i este izomorfa
cu algebra multiplicativa a polinoamelor.
Indicat ie.

x
i
x
i
este un izomorsm.
252 Bibliograe
Bibliograe
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie analitica si
diferent iala, Editura All, Bucuresti, 1994.
[2] V. Balan, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Ed. Fair Partners, 1999.
[3] V. Balan, I.R. Nicola, Applications of linear algebra, analytic & dierential geometry, dier-
ential equations. Solved problems and software programs, Printech Editors, Bucharest 2011.
[4] R.M. Bowen, C.C. Wang, Introduction to vectors and tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[5] V. Brnzanescu, O. Stanasila, Matematici speciale, Editura All, Bucuresti, 1994.
[6] M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie ana si euclidiana, Editura Facla, Timisoara, 1982.
[7] V. Cruceanu, Elemente de algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1973.
[8] J. Dieudonne, Linear algebra and geometry, Paris, Hermann, 1969.
[9] B. Dubrovin, S. Novikov, A. Fomenko, Geometria contemporanea, Editori Riuniti, Edizioni
Mir, 1987.
[10] Gh. Galbura, F. Rado, Geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[11] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu, Varietat i diferent iale nit si innit dimensionale, Editura
Academiei, 1976.
[12] Gh.Th. Gheorghiu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala si programare, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
[13] E. Grecu, Geometrie diferent iala, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1997.
[14] W. Klingenberg, Lineare algebra und geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[15] I.A. Kostrikin, I.Yu. Manin, Linear algebra and geometry, Gordon and Breach Science Pub-
lishers, 1989.
[16] L. Nicolescu, Lect ii de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1990.
[17] V. Obadeanu, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Editura Facla, Timisoara,
1981.
253
254 Bibliograe
[18] V. Oproiu, Geometrie, Universitatea Iasi, 1980.
[19] A.V. Pogorelev, Analytic geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[20] C. Radu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura All, Bucuresti, 1996.
[21] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale,
Editura Didactica si Pedagogic a, Bucuresti, 1991.
[22] C. Radu, L. Dragusin, C. Dragusin, Algebra liniara, Analiza matematica, Geometrie analitica
si diferent iala, Culegere de probleme, Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[23] N. Soare, Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1996.
[24] L. Stoica, Elemente de varietat i diferent iabile, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Romania
1998.
[25] I. Teodorescu, St. Teodorescu, Probleme de geometrie superioara, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1975.
[26] A. Turtoi, Geometrie, Universitatea Bucuresti, 1985.
[27] C. Udriste, Probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti 1976.
[28] C. Udriste, Problems in algebra, geometry and dierential equations I, II, University Po-
litehnica of Bucharest, 1992.
[29] C. Udriste, Aplicat ii de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Peda-
[30] C. Udriste, Algebra liniara, Geometrie analitica, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Ed. I -
1996, Ed. II - 2000.
[31] C. Udriste, V. Balan, Analytic and dierential geometry, Geometry Balkan Press, Bucuresti,
Romania, 1999.
[32] C. Udriste, O Dogaru, Algebra liniara, Geometrie analitica, Universitatea Politehnica Bu-
curesti, 1991.
[33] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Probleme de algebra, geometrie si ecuat ii
diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[34] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[35] Gh. Vranceanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent iala, Editura Didactica si Peda-
[36] Gh. Vranceanu, G. Margulescu, Geometrie analitica, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1973.
[37] ***, Matlab
R
software, http://www.mathworks.com/products/matlab/index.html
[38] ***, Maple
R
software, http://www.maplesoft.com/products/maple/
[39] ***, Mathematica
R
software, http://www.wolfram.com/products/
Index de not iuni
1-forma diferent iala, 239
a doua forma fundamentala a suprafet ei, 213
abscisa, 29
abscisa curbilinie, 126
accelerat ia curbei, 117
accelerat ii de ordin superior, 117
algebra Lie, 238
aplicat ia Weingarten, 198
aria unei port iuni de suprafat a, 222
asimptota, 63, 122
axa de simetrie, 66
axa principala, 84
axa unui fascicul, 38
baza duala, 239
binormala, 159
camp normal la o curba, 120
camp paralel, 121
camp tangent la o curba, 120
camp tensorial, 240
camp vectorial, 105, 119, 238
camp vectorial diferent iabil, 107, 238
camp vectorial pe o curba, 119
campul coreperului natural, 239
campul reperului natural, 106, 238
campuri fundamentale, 106, 238
campuri scalare, 236
cerc osculator, 143
cilindru circular, 85
cilindru eliptic, 85
cilindru hiperbolic, 85
cilindru parabolic, 85
coborarea indicilor, 235
componente contravariante, 231
componente covariante, 231
componentele unui vector, 104
con asimptot, 81, 82
conexiune liniara, 241
conica, 55
conica de gen eliptic, 58
conica de gen hiperbolic, 58
conica de gen parabolic, 58
conica neteda, 62
contactul a doua curbe, 141
contract ie, 234
coordonate carteziene, 29
coordonate cilindrice, 50
coordonate euclidiene, 104
coordonate sferice, 52
coordonatele carteziene ale punctului, 29
coordonatele euclidiene ale unui camp, 106
coreper natural, 239
cosinusuri directoare, 32
cota, 29
crosetul a doua campuri vectoriale, 238
cuadrica, 89
cuadrica degenerata, 89
cuadrica dublu riglata, 86
cuadrica nedegenerata, 89
cuadrica neteda, 95
cuadrica riglata, 81
cuadrice, 85
curba, 111
curba algebrica, 157
curba directoare, 86
curba inchisa, 112
curba periodica, 112
curba regulata, 115
curba simpla, 112
curbe coordonate, 180
curbe plane, 129
curbura, 242
curbura, 164
curbura Gauss, 207
curbura normala, 201
255
256 Index de not iuni
derivata covarianta, 109, 241
derivata covarianta, 108
diametri conjugat i, 66
diametrul unei conice, 65
difeomorsm, 102
diferent iala unei funct ii, 238
direct ie asimptotica, 62
direct ie normala, 62
divergent a, 246
dreapta orientata, 31
dreapta suport, 11
drum parametrizat, 111
dublu produs vectorial, 23
ecuat ia normala a planului, 36
ecuat ia vectoriala a unei curbe, 112
ecuat ie vectoriala, 30
ecuat ii carteziene, 30
ecuat ii parametrice, 30
ecuat ii parametrice ale unei curbe, 111
elipsoid, 78
extremitate, 11
fascicul de plane, 38
forma alternata, 247
forme alternate, 247
forme diferent iale alternate, 249
formulele Frenet, 162
funct ie diferent iabila, 101, 102, 188
generatoare rectilinie, 86
gradient, 245
gracul unei funct ii, 101
harta proprie, 176
hessiana, 246
hessiana unei funct ii, 102
hiperboloid cu doua panze, 81
hiperboloid cu o panza, 80
hiperplan normal la curba, 115
identitatea Jacobi, 238
imersie, 102
inegalitatea Cauchy-Schwarz, 104, 108
invariant i metrici, 56
Jacobianul unei funct ii, 101
laplacian, 247
legea Coulomb, 107
lungime, 11
lungimea unui vector, 104
matricea Jacobiana, 101
metrica Riemann, 235, 243
Metrica Poincare, 244
mult ime convexa, 77
multiplicitatea unui punct multiplu, 112
normala principala, 160
octante, 30
ordin de contravariant a, 232
ordin de covariant a, 232
ordinul unui tensor, 232
ordonata, 29
origine, 11
originea spat iului, 103
paraboloid eliptic, 83
parametri esent iali, 58
parametri neesent iali, 58
parametrizare, 111
parametru, 111
perioada, 112
plan normal, 156
plan osculator, 159
plan recticator, 160
plan tangent, 191
plane de coordonate, 30
plane principale, 83
pol, 63
polara, 63
prima forma patratica a suprafet ei, 212
produs mixt, 24, 106
produs mixt generalizat, 105
produs scalar, 106
produs tensorial, 233
produs vectorial, 21, 106, 107
produs vectorial generalizat, 105
produsul vectorial, 105
proiect ie ortogonala, 29
punct critic, 102
punct dublu, 112
punct multiplu, 112
punct regulat, 115
punct singular, 102, 116
Index de not iuni 257
punct singular de ordinul m, 116
punct triplu, 112
ramura innita, 122
raza de torsiune, 165
reper, 104
reper cartezian, 29
reper natural, 104, 237
reprezentarea normala a unei curbe, 126
ridicarea indicilor, 235
rotat ie, 48
rotor, 247
segment orientat, 11
segmente congruente, 11
segmente echipolente, 11
semispat iu, 37
sfera, 75
simbolul Kronecker, 231
simbolurile Christoel, 244
simetria n raport cu un plan, 50
simetria n raport cu un punct, 47
spat iu dual, 232
spat iul cotangent, 238
spat iul tangent, 105, 237
spat iul tangent ntr-un punct, 104
suprafat a de rotat ie, 186
suprafat a riglata, 88
suprafat a conoid, 185
suprafet e, 175
suprafet e cilindrice, 183
suprafet e conice, 183
suprafet e de rotat ie, 186
suprafet e riglate, 181
tangenta, 62
tangenta la curba, 115
tensor, 232
tensor antisimetric, 234
tensor simetric, 234
teorema funct iei implicite, 102
torsiune, 165, 242
traiectorii ortogonale, 215
translat ie, 47
triedrul lui Frenet, 161
unghiul dintre doi vectori, 104
unghiuri directoare, 32
varfuri, 67
varietate Riemann, 243
vector covariant, 231
vector de pozit ie, 29
vector director, 30
vector liber, 12
vector normal, 32, 33
vector nul, 12
vector tangent, 236
vector unitate, 104
vectori coliniari, 13
vectori contravariant i, 231
vectori coplanari, 13
vectori opusi, 13
vectori ortogonali, 104
versor, 12, 104
viteza curbei, 117
viteza unei curbe parametrizate, 126
viteza unei curbe regulate, 115

Geometrie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prefat a

Cartea de fat a a fost elaboratan cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor

CD. Se dovedeste usor ca

b sau OB = OA+AB (gura 5).

b sunt vectori coplanari. De asemenea, ment ionam ca regula cuprinsa

b este o lege de compozit ie interna bine

b nu depinde de alegerea punctului O (Tema!).

OB este reprezentantul sumei a+

AC este reprezentantul lui a +

b si pe care o numim diferent a dintre vectorul a si vectorul

b este o mult ime liniar independenta

b, c este o baza xat a n V

AB un vector liber. Prin A si B ducem drepte perpendiculare pe planul

0, notam cu [0, ] unghiul

b) + a, c), ntrucat celelalte proprietat i

Inmult ind cu [[ a[[ si t inand seama de omogenitate, deducem [[ a[[ e,

k. Coordonatele unui vector n raport cu baza ortonormata se numesc coordonate eucli-

k este caracterizata prin relat iile:

In consecint a, unghiul dintre vectorii nenuli a = r

b, e), se numeste produsul vectorial dintre a si

b[[ reprezinta aria paralelogramului construit pe

In raport cu baza ortonormata , ,

k. Folosind denit ia produsului vectorial si proprietat ile 1),

b c) se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a,

k si folosind expresiile canonice ale produsului

Inalt imea [AA

b c[[ [[ a[[ cos

b[[ [[ c[[ sin

b, c) = 0 daca si numai daca:

k o baza ortonormata. Daca a = r

b, c se numeste orientata pozitiv (negativ) daca produsul mixt a,

k, cu = (1, 0, 0), = (0, 1, 0) si

b, c) = 0 sau daca si numai daca

b, c este o baza din V

b familie de vectori liniar independenta? Sunt cei doi vectori necoliniari?

b c) si sa se verice liniar dependent a vectorilor w,

b, c. Vectorii denit i prin:

k se numeste reper cartezian n E

k se numeste baza reperului. Coordonatele euclidiene (x, y, z) ale vectorului de pozit ie

k si un vector nenul a(, m, n) din V

k se numesc cosinusurile directoare ale

k, i = 1, 3, atunci obt inem

. Regiunea din spat iu descrisa de semidreapta t 0 o notam prin P

,= 0, atunci sistemul precedent este echivalent cu

In acest paragraf ne propunem sa gasim formule pentru determinarea urmatoarelor unghiuri:

b) vomnt elege unghiul dintre a si

k si planul orientat (P, n), n = a + b + c

, denit prin formula

In acest paragraf ne propunem sa gasim formule pentru determinarea urmatoarelor distant e:

k si utilizand expresia canonica a produsului mixt.

In termeni de analiza matematica putem scrie

cu planul orizontal xOy.

. Obt inem cos =

In concluzie, avem doua solut ii:

, sa determinam planul ce formeaza unghi de 60

cu planul orizontal, adica sa

In concluzie, planul cautat este

planul ce trece prin

cont ine punctul A

(vezi Metoda I) si planul

k supus translat iei T devine O

k, aceasta relat ie vectoriala devine

k si coordonatele (x, y, z) ale punctului M n raport cu primul reper, ne propunem sa gasim

k, gasim ecuat iile