interviu: Jean-Jacques Wunenburger: Prea multe imagini ucid imaginatia escu

de Muguras Constantin

Jean-Jacques Wunenburger, co-director al Centrului de Cercetare a Imaginarului s i Rationalitatii Gaston Bachelard din Dijon este demnul urmas al lui Gaston Bachel ard si al lui Gilbert Durand n dezvoltarea teoriei imaginarului, att de actuala as tazi, cnd rationalitatea si recunoaste o pereche simetrica si complementara n ceea ce Baudelaire a numit regina nsusirilor . Decan al Facultatii de Filosofie, profesor ul cu o privire albastra si scormonitoare, cu un zmbet retinut dar luminos, ne-a primit cordial n biroul lui de la Universitatea Lyon 3. n acest spatiu favorabil u nei reflectii care ncearca sa mbine rationalitatea si imaginarul, autorul volumelo r Utopia sau criza imaginarului (tradus si la noi), Ratiunea contradictorie, Ima ginatia, Sacrul (tradus n rom.), Imaginaruri ale politicului (tradus n rom.), Omul n epoca televiziunii, a avut amabilitatea sa ne vorbeasca despre dimensiunea dub la a omului si culturii contemporane, despre alarmanta obezitate de imagini n car e traim, ca si despre soarta imaginarului si imaginalului n era internetului. Imaginea trebuie nteleasa la plural

M. C. Domnule Profesor, snteti autorul a numeroase carti despre imaginatie, imagi ne si imaginar dintre care patru au fost deja traduse la noi, iar a cincea, Filo zofia imaginii, a carei fericita traducatoare snt, este acum n curs de aparitie la editura Polirom, constituind capul de serie al unei colectii dedicate imaginii. Pentru dumneavoastra, autorul volumelor Viata imaginilor si Filozofia imaginilo r, imaginea trebuie nteleasa la plural. De ce asadar, imaginile si nu imaginea, d upa cum o traditie ndelungata ne-a obisnuit? J. J. W. Tin ntr-adevar mult la pluralul substantivului imagine pentru doua motive: mai nti pentru ca tipologia imaginilor ne da o mare diversitate de manifestari, n special, diferenta ntre imaginile zamislite de limbaj, vorbit sau scris, adica un iversul comparatiilor si metaforelor si, pe de alta parte, imaginea vizuala. Snt deci doua mari familii, una tinnd de cuvnt, cealalta de iconic si care nu pot fi a similate ntr-o singura categorie. nauntru fiecareia dintre aceste familii snt iaras i multe elemente extrem de eterogene care ne obliga, cred, sa diversificam ntreba rile, descrierile si judecatile de valoare. Apoi, un al doilea mare motiv al ace stui pluralism al imaginilor este transformarea n lumea contemporana a tipurilor de imagini, n special n era electronicului. Acest tumult de imagini noi strneste un anumit numar de probleme fundamentale despre continuitatea sau discontinuitatea cu trecutul; actualitatea chestiunii imaginii este ntr-adevar motivata de nmultir ea de noi suporturi si de noi folosiri ale ei. M. C. Snteti, de asemenea, autorul unui sintetic si foarte edificator volum despr e imaginatie. Ati putea sa definiti n cteva rnduri pentru cititorii unei reviste li terare ca aceasta imaginatia? J. J. W. Imaginatia este o notiune care a fost deja folosita de catre filozofii greci, prin intermediul unui vocabular destul de variat si care, cred eu, trimit e ntotdeauna la doua tipuri de situatii: exista o imagine doar reproducatoare a c eea ce am perceput deja si care se gaseste oarecum n asteptare n memorie si aceast a imaginatie este un fel de reluare ludica a ntregului material disponibil n viata mentala si care poate sa duca la fel de bine la reverii interioare dar si la ma nifestari mediate de catre limbaj, prin amintiri. Este, prin urmare, o mare apro piere ntre imaginatie si memorie si jocul cu imaginile. Cealalta dimensiune a ima ginatiei este cu adevarat creatoare; ea nu mai este limitata de memorie, ci este inovatie, explorare a potentialitatilor. Astfel, de exemplu, cazul imaginatiei

din domeniul tehnicii, al stiintelor, n care imaginatia inventeaza noi mbinari ale realitatii, precum n science-fiction sau n domeniul traditiilor religioase n care imaginatia vizionara permite continuturi sensibile, vizuale a ceea ce se poate ntm pla dupa moarte ori la sfrsitul lumii. Aici imaginatia dezvaluie alte moduri de e xistenta dect cele pe care lumea ni le permite sa le observam si constatam. numeroase reviste si publicatii snt consacrate imaginarului; nu pomenesc aici dect Caietele Gaston Bachelard si Buletinul Centrelor de Cercetare a Imaginarului, p e care le coordonati. Ce ati putea sa ne spuneti despre aceasta nflorire a cercet arii asupra imaginarului n a doua jumatate a secolului al XX-lea, a starii sale a ctuale a viitorului ei n secolul al XXI-lea? limiteaza problematica imaginarului si ridica un anumit numar de dificultati de traducere linvistica si de transpunere culturala a acestui cuvnt si a acestui cmp de investigatie a artelor si stiintelor umane. Si totusi n productia universitara franceza acest cuvnt a cunoscut n ultimii 40-50 de ani un succes crescnd, proces n care lui Gaston Bachelard i revine un rol de seama, gratie operei sale de poetica si a lucrarilor sale despre cele patru elemente. Imginarul a devenit un fel de sinteza a tot ceea ce are legatura cu imaginea si imaginatia si a tot ce era considerat fictiune, produs, opera a imaginatiei ca f acultate a irealului, ca sa vorbim ca Bachelard. Si tocmai pentru ca acest terme n, imaginarul , a devenit un cuvnt sincretic, el a nceput sa joace rolul de pereche s imetrica a rationalitatii; imaginarul are legatura cu tot ceea ce este proces de reprezentare simbolica, cu toate procesele de naratiune mitica si deci toate de mersurile prin care mintea omeneasca inventeaza si dezvolta sens, ntr-un mod care nu este reglat nici de logica, nici de stiinta. De aceea, cred, imaginarul a de venit un termen care merge dincolo de arta, de creatia artistica, dincolo de lum ea romanului sau a poeziei si ne permite interogatii asupra credintelor n general , asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrica, produc sens si valoa re. Imaginarul permite asadar progresiv sa fie raportat la un mare numar de prob leme nu doar estetice, ci si epistemologice si axiologice, atingnd norme si valor i. Aceasta folosire a lui n domeniul francofon, care a cunoscut un mare succes si n R omnia, cunoaste o nflorire speciala n arii culturale precum America Latina sau Extr emul Orient unde rationalitatea europeana occidentala a ntlnit traditii anterioare autohtone, n care imaginile, afectivitatea si sensibilitatea, corpul joaca un ro l important. De aceea cred ca dezvoltarea Centrelor de Cercetare a Imaginarului n aceste doua mari regiuni, America Latina si Extremul Orient, corespunde n fond c u un fel de autontelegere a culturii de catre aceste populatii iar Imaginarul dev ine termenul federator nu al irationalului ci a altceva dect rationalul si de ace ea este important sa-i cunoastem mai ales continuturile, formele, functiile si c onsecintele asupra vietii umane.

Raporturile ntre filosofie si imaginar

M. C. Credeti ca termenul imaginar (care ca substantiv dateaza doar de la sfrsitul secolului al XIX-lea) este uneori folosit n mod abuziv n limbajul curent, cu un se ns vag, neclar, n care fantezie, imaginatie si evaziune se confunda? Aceasta folo sire abuziva dauneaza teoriei si teoretizarii imaginarului sau, dimpotriva, cree aza un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. Cred ca ntrebarea dumneavoastra permite, n fond, ambele raspunsuri si fie care din aceste raspunsuri este ntemeiat. Ca si alte notiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitara, cuvntul imaginar a devenit acum un fel

de cuvnt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academica. Multe luc rari ajung sa capteze cuvntul Imaginar drept cuvnt-cheie pentru a beneficia de o r eceptare valorizata si valorizanta, astazi, ceea ce duce ntr-adevar la un fel de confuzie totodata metodologica si teoretica pentru ca imaginarul se lasa surprin s prin anumite structuri, reguli bine determinate de functionare, dupa cum o ara ta toate studiile de mitologie si deci este nepotrivit sa utilizam termenul imagi nar pentru a desemna orice productie mentala fantezista. Totusi, si dumneavoastra ati subliniat-o, aceasta permeabilitate a termenului, aceasta plasticitate a lu i si aceasta receptare oarecum supradeterminata astazi a fost ceva favorabil, a suscitat conditii oportune pentru a permite tuturor acestor lucrari care au domi nat mijlocul secolului al XX-lea, fie ale lui Bachelard, Eliade, sau ale unor mi tologi ca Lvi-Strauss, sa fie mai bine ntelese si sa produca noi instrumente si no i rezultate. Asa cum se ntmpla adesea, moda are o parte buna si una rea. M. C. Termenul imaginal , propus din cte stiu eu, ntr-un sens restrns de Henri Corbin, s-ar putea impune si ar putea intra n limbajul curent? J. J. W. Vin tocmai de la un colocviu din Madrid, consacrat operei lui Corbin, n care multi participanti, specialisti n opera lui Corbin au avut n aceasta privinta atitudini destul de ambivalente; unii doresc sa respecte opera lui Corbin si so cotesc ca trebuie limitata folosirea termenului imaginal la unele traditii spiritu ale si metafizice foarte precise n care imaginal trimite la imagini care nu snt doar independente de subiectul imaginant dar trimit si la imagini care au o existent a ontologica, care au un fel de suport ntr-o realitate, invizibila corporal, mate rial dar care este o veritabila lume existenta. Astazi nsa majoritatea utilizator ilor nu fac aceasta referire la ordinea metafizica. Dimpotriva, altii, printre c are ma numar si eu, cred ca termenul imaginal nu are dect de cstigat daca este expor tat si ar fi oarecum eliberat de aceasta ancorare istorica pentru a ncerca sa ntar easca anumite proprietati ale imaginarului, proprietati pe care lucrarile de pes te un secol de cercetare au permis sa fie descrise si fundamentate si care ne pe rmit sa vedem tocmai ca imaginile pe care le punem n actiune n viata mentala, pe c are le proiectam n opera sau care anima mari miscari colective, aceste imagini nu snt doar individuale ci transpersonale si au o semnificatie care nu este proiect iva, nu este reductibila doar la niste trairi si prin aceasta regasim sensul ori ginar al cuvntului imaginal. Este vorba ntr-adevar de imagini independente de psih ologie si care vorbesc, ni se adreseaza fara ca sa le putem modifica, fara ca sa le putem utiliza n mod fantezist. M. C. Care snt, dupa dumneavoasta, raporturile ntre filozofie si imaginar, ntre lit eratura si imaginar? J. J. W. O prima constatare se impune astazi, si anume, raporturile ntre filozofi e si literatura s-au schimbat mult n secolul al XX-lea, pentru ca filozofia, mai mult ca nainte, a considerat ca operele literare, textele romanesti n special, era u o alta modalitate de a spune totodata adevarul, de a produce sens si, poate ch iar de a problematiza chestiuni fundamentale ca si filozofia. Deci literatura a devenit un fel de mod narativ, mai concret, al gndirii filozofice. Or, punctul ca re ar permite sa ntelegem, nu as spune reconcilierea, ci apropierea, ntre narativ si teoretic, este tocmai imaginarul, n sensul n care, asa cum a aratat hermeneutic a, gndirea umana nu poate sa conceptualizeze totul, nu poate sa modelizeze totul n mod abstract, ci trebuie uneori sa treaca prin naratiuni, sa treaca prin simbol izari, lucru constatat nca de la aparitia filozofiei n Grecia.

Imaginea este totodata prezenta si absenta

M. C.

Vorbeati n cartile dumneavoastra, mai ales n cea pe care am tradus-o recent,

despre un entre-deux , termen de altfel greu de tradus, al imaginii, despre statut ul ambiguu, mixt, intermediar al imaginii. Ati putea sa comentati n cteva rnduri ac easta idee? J. J. W. Da, de obicei un substantiv ca imagine presupune ca exista o realitate ca re are o identitate clara, precisa si el poate da nastere la o definitie ce este imaginea? si asteptam ca raspuns o definitie care sa ne trimita la o realitate us or de distins de altele, cum ar fi, de exemplu, un concept, o realitate concreta desemnata de cuvnt. Or, de la nceputul gndirii occidentale ne dam seama ca imaginea trimite la un tip de reprezentare vizuala sau verbala care este mixta, care, pe de o parte, este autonoma, iar, pe de alta parte, nu este pe de-a-ntregul acel a nume la care ea trimite. Imaginea este mixta pentru ca ea este totodata prezenta , orice imagine are o functie de re-prezentare a ceva la care ea trimite (o imag ine este ntotdeauna a ceva sau a cineva) , si indice de absenta, fiindca imaginea nu este niciodata lucrul, realitatea sau ideea. Avem, asadar, nevoie de un cuvnt dublu pentru a defini imaginea, totodata sensibila si inteligibila, totodata pre zenta si absenta, nici o caracteristica unilaterala nu permite cu adevarat sa sp unem ce este imaginea. M. C. Care va fi, dupa dumneavoastra, n epoca noastra si n viitor soarta imaginii vizuale? Va fi ea oare invadatoare si dominatoare n raport cu alte imagini? J. J. W. Vorbeam adineaori de transformarile culturale, tehnice si chiar economi ce ale iconosferei noastre, datorate n principal dezvoltarii vertiginoase a imagi nii electronice, omniprezenta prin mass-media, prin cinema, televiziune si retea ua internet, ceea ce ne conduce la o constatare evidenta, si anume ca niciodata omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca n epoca noastra. Ne scaldam e fectiv ntr-un flux vizual perpetuu si care se gaseste totodata n spatiu intim, pri vat, domestic dar si n spatiu public, chiar n spatiul de lucru. Dar cred ca acest fenomen de proliferare a imaginii risca sa ajunga, ca n alte cazuri asemanatoare de dezvoltare anarhica si tehnica, la un fel de poluare, de saturare. Vom avea n evoie de o dieta, de o igiena care se apropie, la urma urmei, de ceea ce s-a num it iconoclasm, adica o disparitie, o distrugere de imagini, fiindca acesta va fi singurul mod, mai nti de a restaura o temporalitate reflexiva, o temporalitate a vietii interioare care acum o duce greu din cauza acestei omniprezente de imagin i si apoi, va fi poate singurul mijloc de a redescoperi adevaratul raport cu ima ginea, un raport care necesita conditii de receptare, ca si conditii de mpartasir e pe care acest consum individual poluat si poluant nu le mai permite astazi. Snt gata sa cred ca tehnica va continua sa ne nconjoare de un flux de imagini, n numa r tot mai mare, dar ca, pentru ratiuni psihologice si etice, trebuie sa devenim constienti de pericolul pe care aceasta bombardare cu imagini o reprezinta, pent ru ca, pur si simplu, creierul nostru, sau sufletul nostru nu snt capabile sa mai ramna n acest fel de obezitate de imagini.

Proximitatea culturii romne cu imaginarul

M. C. Omul zilelor noastre este mai degraba un om al imaginilor sau un om al ima ginarului? J. J. W. Problema este importanta ntr-adevar; am devenit mari consumatori de imag ini dar asta risca sa ne inhibe capacitatea de a crea noi nsine imagini, sub form a de reverii si creatii poetice sau sub forma de opere de arta. Criza din arta e ste poate tocmai un simptom al acestei dificultati de a-i da adevaratul loc imag inatiei artistice, fiindca multe productii artistice snt foarte conceptuale astaz i, ele se sprijina pe programe teoretice, necesita comentarii filozofice sau spe culative si arata bine secatuirea imaginatiei onirice sau poetice. ntr-un cuvnt, p

rea multe imagini ucid imaginatia. M. C. Snteti n relatii cu mai multi cercetatori si mai multe centre ale imaginarul ui din Romnia (Craiova, Cluj, Bucuresti). Cum vedeti acest interes, de fapt, dest ul de recent pentru teoretizarea si cercetarea imaginarului din Romnia? J. J. W. Snt foarte impresionat de bogatia, diversitatea si dinamismul cercetator ilor romni n domeniul pluridisciplinar al imaginii si imaginarului. Mi se pare ca aceasta proximitate a culturii romne cu imaginarul are radacini culturale si isto rice foarte vechi si care fac ca Romnia sa fie, poate, n Europa, tara care a pastr at un substrat mitologic unic, care nu a fost acoperit, as spune betonat, de cul tura rationalista, asa cum am cunoscut-o noi n Europa occidentala. Si, pe de alta parte, istoria recenta a Romniei, prin sterilizarea ei ideologica, a suscitat, p robabil, n tinerele generatii o dorinta puternica de a provoca tocmai imaginatia si de a dezvolta o autontelegere a omului, urmnd cei doi versanti, numiti de Bache lard diurn si nocturn, autontelegere, deci, poetica si mitologica. Istoria contem porana a provocat paradoxal, prin catastrofele ei, un fel de urgenta a chestiuni i dimensiunii duble a omului si a culturii. M. C. n ncheiere, o ntrebare traditionala: care snt proiectele dumneavoastra actuale , care va snt cartile n lucru din domeniul imaginii si al imaginarului? J. J. W. n luna mai a aparut la P. U. F. un volum cu titlul Imaginarul, simetric cu volumul mai vechi Imaginatia, n care clarific problemele pe care le-am evocat acum si n care acord un anume loc si imaginarului romnesc. Apoi, n anii urmatori, m a voi ocupa de imaginarul medical, si, n special, de cel al medicinilor paralele si alternative pe care ncerc sa le abordez prin prisma unor dimensiuni mitice si simbolice. Am n proiect o alta lucrare ce se va referi la clarificarea imaginilor care snt sursele, schemele si matricele filozofiei, o lucrare deci despre matric ialul conceptelor.