3

INSTALATII DE INCALZIRE


CUPRINS Pag.

7.1 Confortul termic in incaperile incalzite 4
7.1.1 Bilantul termic uman si cerintele termice de confort
7.1.2 Evaluarea starii mediului termic interior
7.2 Bazele teoretice ale incalzirii 11
7.3 Elemente de calcul 13
7.3.1 Calculul necesarului de caldura prin metoda simplificata
7.3.2 Consumul anual de combustibil pentru incalzirea cladirilor
7.3.3. Dimensionarea suprafetelor de incalzire
-corpuri de incalzire statice
-instalatii de incalzire cu aer cald
-instalatii de incalzire prin pardoseala radianta
7.3.4 Curgerea agentilor termici prin conducte
7.4 Clasificarea sistemelor de incalzire 23
7.4.1 Instalatii de incalzire cu apa
7.4.2 Instalatii de incalzire cu abur
7.4.3 Incalzirea cu aer cald
7.5 Transferul de caldura in incaperile incalzite 29
7.6 Surse de caldura 33
7.6.1 Centrale termice
7.6.2. Puncte termice
7.7 Siguranta in exploatare a surselor de caldura 44
7.8 Asigurarea sigurantei in functionare a aparatelor de masura 47
7.9 Reglarea sistemelor de incalzire 49
7.9.1 Reglajul calitativ
7.9.2 Reglajul cantitativ
7.10 Reglarea hidraulica a diferitelor tipuri de instalatii de incalzire 66
7.11 Utilizarea resurselor neconventionale de energie 69
7.11.1 Resurse neconventionale de energie la temperatura joasa
7.11.2 Resurse neconventionale de energie la temperatura medie
7.11.3 Resurse neconventionale de energie la temperatura inalta
7.12 Retele termice 80
7.12.1 Clasificarea retelelor termice
7.12.2 Optimizarea proiectarii si exploatarii retelelor termice












Modul de curs. nr. 7

4
7.1 CONFORTUL TERMIC IN INCAPERILE INCALZITE

Caracterul cladirilor si incaperilor incalzite,scopul si modul de utilizare a
acestora sunt foarte diferite.
Cerintele termice si de umiditate pentru interiorul acestora sunt, de asemenea,
diferite.Aceste cerinte sunt stabilite fiecare, pornind de la cerintele asigurarii
senzatiei de confort termic uman al utilizatorilor acestor cladiri, sau de la necesitatea
asigurarii parametrilor interiori termici si de umiditate in conformitate cu activitatile
efectuate, a duratei de viata a constructiei, a instalatiilor, a eventualelor procese
tehnologice.

Sensul confortului termic

Sensul definirii confortului ca si confort interior, este de a stabili parametrii
mediului interior pentru a reflecta multumirea omului fata de acesta.
Confortul uman in ambianta interioara a cladirii, este definit prin urmatoarele
componente ale acesteia :
Temperatura, umiditatea si viteza aerului,
Calitatea aerului interior,
Factorii acustici
Alti factori.
Valoarile parametrilor din interiorul cladirii, respectiv din interiorul incaperii,
depind de debitul agentilor nocivi din spatiu. Agentii nocivi pot avea ori caracter
energetic (aporturi de caldura, pierderi de caldura), ori caracter material (solid, lichid,
gazos).


7.1.1 Bilantul termic uman si cerintele termice de confort

In fiecare corp uman au loc procese biochimice. Productia de energie este un
rezultat al acestor procese. O parte a energiei corpului uman se transmite mediului,
sub forma de caldura, si o alta parte este folosita in scopul efectuarii de lucru
mecanic. Pentru procesele biochimice este necesar oxigen. Cantitatea de oxigen
consumat depinde de intensitatea activitatii realizate.O persoana adulta medie in
repaus consuma in jur la 15. 10
-3
m
3
de oxigen pe ora si produce o putere termica de
aproximativ 88 W.

Clasificarea activitatilor fizice

Activitatile fizice au fost clasificate pe baza consumului de oxigen in urmatoarele
categorii :
Activitati fizice usoare : acele activitati la care consumul de oxigen al unei
persoane adulte nu depaseste multiplul de doi din consumul in repaus,
respectiv pana la 30.10
-3
m
3
.h
-1
iar fluxul de caldura produs de organism nu
depaseste 175 W.
Activitati fizice cu un grad mediu de dificultate : activitati, la care consumul de
oxigen se afla intre multiplii 2-4 din consumul in repaus, respectiv intre 30.10
-3

- 60.10
-3
m
3
.h
-1
iar fluxul de caldura produs de organism va fi intre 175-350
W.

5
Activitati fizice dificile : activitati la care consumul de oxigen este un multiplu
de 4-8 din consumul in repaus, respectiv 30.10
-3
- 60.10
-3
m
3
.h
-1
si fluxul de
caldura produs de organism se incadreaza intre 350-750 W


In tabelul de mai jos sunt prezentate cateva din activitatile umane uzuale si fluxul de
caldura produs de acesta:


Tabelul 7.1-1 Activitatile umane uzuale si caldura produsa de organism in urma
acestora:

Activitatea umana: Fluxul de caldura
produs (W)
Repaus ideal 80
Activitate stand jos 90-95
Cititul pe canapea in liniste, fara sprijin 115
Cititul pe scaun, sprijinit pe birou 120-125
Munca in laborator 140-160
Lectura in sala de biblioteca 160-300
Munca foarte usoara (proiectant) 140
Activitate fizica usoara (lacatus, mecanic, sudor) 140-200
Activitate fizica cu dificultate medie (forjor, laminorist,
topitor)
200-225
Activitate fizica dificila ( hamal) 255-315


Conditia pentru a se asigura confortul termic uman intr-o incapere data este
de a asigura echilibrul termic al organismului uman in vederea pastrarii temperaturii
acestuia.
Transferul de caldura intre om si mediul inconjurator se realizeaza prin :
Conventie si conductie (42-44%)
Radiatie (32-35%)
Evaporare (21-26%)
Alte premize ale unui confort termic sunt : suprafata corpului uman sa fie
uscata si sa se elimine posibilitatile de creere a disconfortului termic local,
datorat :
Radiatiei termice asimetrice
Gradientului de temperatura a aerului pe verticala
Miscarii aerului
Umiditatii aerului

Radiatiile termice asimetrice in spatiu sunt cauzate de temperaturi ale suprafetei
net mai scazuta ale unor elemente de constructii (geamuri, pereti exteriori),
pozitionarea sistemelor de incalzire si tehnologice. Valorile recomandate pentru
radiatiile termice asimetrice, in timpul activitatilor usoare, conform cu ISO 7730, sunt
urmatoarele:
Temperatura radiatiilor asimetrice cauzata de structurile verticale < 10 C,
Temperatura radiatiilor asimetrice ale tavanelor calde <5C.

6


Gradientul de temperatura a aerului pe verticala : in general, temperatura aerului
interior in spatiile incalzite nu este constanta pe verticala de la pardoseala pana la
limita de sus, valoarea sa crescand o data cu inaltimea. In cazul unui gradient termic
exagerat, se poate crea un disconfort termic local ; de aceea ISO 7730 recomanda
un gradient termic mai mic de 3 K pentru o activitate usoara la o inaltime intre 1,1 m
si 0,1 m de la pardoseala.

Miscarea excesiva a aerului interior, poate cauza un disconfort termic local. ISO
7730 recomanda urmatoarele viteze maxime ale aerului :
Activitatea usoara in sezonul care necesita incalzire iar temperatura interioara
20-24 C -sub 0,15 m/s
Activitatea usoara in sezonul de vara si temperatura interioara finala 23-26C-
sub 0,25 m/s.

O evaporare optima a apei de la organismul uman, la mediul interior al cladirii, este o
conditie necesara a confortului termic. De asemenea pentru satisfacerea cerintelor
de confort termic, in general este acceptata o umiditate relativa intre 30-70%.
Valoarea umiditatii relative optime variaza in conformitate cu diferiti parametri, de ex..
temperatura aerului, sau activitatea fizica. Nivelul optim al umiditatii relative, minime
si maxime este posibil de determinat functie de presiunea partiala a vaporilor de apa
din aer intre 700 Pa (nivel minim) si 1850 Pa (nivel maxim).

Determinarea parametrilor termici interiori, in mai multe tari din lume, se bazeaza
pe metode care exprima calitatea climatului interior prin variatia valorilor PMV si
PPD. Aceste valori fac posibil sa se defineasca in general cerintele climatului termic
interior, daca cunoastem concret paramtrii care contribuie la realizeaza schimbului de
caldura intre un om si mediul sau inconjurator. Factorul PPD exprima in %, o valoare
admisa de nemultumiti de o stare a parametrilor termici interiori. Factorul PMV
exprima senzatiile termice asteptate privind mediul interior. Calitatea confortului
termic, functie de valoarea factorilor PMV si PPD, o putem aprecia in functie de cele
trei categorii de cerinte termice de confort (A, B si C)

Tabelul 7.1-2 Valorile factorilor PPD si PMV pentru categoriile A, B si C, de
cerinte interioare :

Valorile factorilor PPD si PMV : Categoriile cerintelor termice
Interioare PPD PMV
A < 6% -0,2 <PMV< +0,2
B <10% -0,5 <PMV< +0,5
C <15% -0,7 <PMV< +0,5


Pentru un spatiu interior se definesc temperatura interioara operativa ca o
medie aritmetica intre temperatura aerului interior si temperaturii medie de radiatie si
temperatura interioara de calcul care este temperatura rezultanta in mijlocul unei
incaperi incalzite (la o inaltime de 0,6-1,6 m), fiind folosita cu scopul de a calcula
pierderile de caldura la proiectare.
.

7
Temperaturile interioare operative si temperaturile interioare de calcul pentru diferite
spatii si activitati, in perioada de iarna, conform STN EN 12831 sunt prezentate in
continuare :

Tabelul 7.1-3:Temperaturile interioare operative si temperaturile interioare de calcul
pentru asigurarea confortului termic :

Tip de cladire/spatiu

Imbracaminte
A
/
Metabolism
B
imb/met
Categorii de
mediu intern
Temperatura
rezultanta
iarna C

Temperatura
de calcul
iarna C
A 21,0 23,0
B 20,0 24,0
Locuinte,
Oficii,
Sali pentru intruniri,

1,0
A
/1,2
B
C 19,0 - 25,0

20,0
A 21,0 23,0
B 20,0 24,0
Restaurante,
Bufete,
Teatre, cinematografe

1,0/1,2
C 19,0 - 25,0

20,0
A 17,5 20,5
B 16,0 22,0
Muzee,
Galerii,
Supermarketuri

1,0/1,6
C 15,0 23,0

18,0
A 16,5 19,5
B 16,0 22,0 Biserici

1,5/1,3
C 15,0 23,0

15,0
A 21,0 23,0
B 20,0 24,0
Sali de clase,
Gradinite,
Sali

1,0/1,2
C 19,0 - 25,0

20,0

In acest tabel s-au notat :
A- rezistenta termica a imbracamintii exprimata in clo (1 clo = 0,155 m
2
.C/W)
B- caldura metabolica la diferite activitati exprimata in met (1 met = 58W/m
2
)


7.1.2 Evaluarea starii mediului termic interior

Temperatura aerului in spatiile ocupate de oameni, in scopul aprecierii starii
termice interioare, se masoara in general la inaltimea de 1,5 m deasupra pardoselii.
In cazul miscarii neglijabile a aerului si daca temperaturile suprafetelor anvelopei se
apropie de temperatura aerului, aceasta masuratoare ofera o informatie suficient de
precisa pentru starea mediului termic interior (diferenta dintre temperatura aerului si
temperatura operativa este mica).
Pentru masurarea temperaturii interioare a aerului se foloseste termometrul cu
mercur (fig. 7.1-1), iar pentru extinderea masurarii acesteia, pot fi folosite
termometrele cu rezistente si termoelectrice. La termometre pot fi adaugate
inregistrari ale valorilor masurate, si echipamente de procesare. Senzorul
termometrului este in mod necesar protejat impotriva influentei efectelor radiatiilor de
inalta temperatura din zonele inconjuratoare si a vitezei ridicate a aerului (peste 0,1
m/s). Pentru determinarea umiditatii si a celorlalti parametri ai aerului poate fi utilizat
Psihrometrul cu aspiratie Assmann (Fig. 7.1-2).



8

Fig. 7.1-1 Termometrul cu mercur




9


Fig. 7.1-2 Psychrometrul cu aspiratie Assmann
1- cap cu ventilator, 2- tub conectat la aspiratia ventilatorului, 3- capat imbracat, 4-
mic rezervor cu apa, t- bulb uscat de temperatura, t
y
- bulb umed de temperatura.


Temperatura operativa, care reprezinta un efect complex al temperaturii
aerului si al temperaturilor suprafetelor inconjuratoare, se poate determina astfel :
Prin montarea elementelor necesare in scopul masurarii directe a acesteia,
Prin calculul acesteia functie de temperatura medie de radiatie a suprafetelor
inconjuratoare si de temperatura aerului din incapere prin utilizarea
urmatoarei relatii :



r c
m r r ai c
o
h h
h h
+
+
=
,
. .

(C)

unde: h
c
- coeficientul de transfer termic superficial (W/(m
2
.K))
h
r -
coeficientulde transfer termic prin radiatie (W/(m
2
.K))

ai
- temperatura aerului interior (C)

r,m
- temperatura medie de radiatie (C)
In cazul temperaturii medii de radiatie aflate sub 50 C si daca aerul nu
depaseste viteza de 0,2 m/s, temperatura operativa poate fi inlocuita cu

10
temperature operativa masurata de termometrul cu glob Vernon-Jokl (Fig.
7.1-3)


Fig. 7.1-3 Termometrul cu glob Vernon-Jokl

1 corpul termometrului, 2 extensia termometrului, 3 invelis din poliuretan, 4
element de fixare


Temperatura medie de radiatie se determina cu relatia:



j
j j si
m r
A
A

=
.
,
,

(C)

unde:
si,j
temperatura suprafetei interioare a structurii j (C)
A
j
- aria structurii j (m
2
)














11
7.2 BAZELE TEORETICE ALE INCALZIRII


In acest capitol vor fi discutate urmatoarele aspecte:
- Calculul puterii termice proiectate conform STN EN 12831
- Estimarea consumului anual de energie termica si de combustibil pentru
incalzire.
- Dimensionarea suprafetelor de incalzire
- Bazele curgerii agentului termic prin conducte


Standardul STN EN 12831 prezinta o metoda de calcul a necesarului de caldura
pentru a asigura temperaturile interioare la cerintele de proiectare standard.
Conditiile cerute la aplicarea metodelor de calcul pentru pierderile de caldura si
necesarul de caldura in cazul general al cladirilor:
- Inaltimea incaperilor pana la 5 m,
- Performantele termice ale cladirilor si instalatiei de incalzire sa fie in asa fel
incat sa se poata aplica metodele statice de calcul pentru distributia caldurii.

Pentru utilizarea acestui standard trebuie sa fie introdusi termeni, definitii si simboluri

Termeni si definitii
Subsol: incapere la care mai mult de 70% din suprafata peretilor exteriori este in
contact cu solul.
Element de constructie: parte a cladirii de exemplu pardoseala, perete, tavan.
Parte construita: intregul volum al spatiilor care se incalzesc printr-o instalatie de
incalzire reglata centralizat
Diferenta de temperature de proiectare: diferenta intre temperatuta interioara
de calcul si temperature exterioara de calcul
Pierderile de caldura de proiectare: caldura totala in unitatea de timp pe care
cladirea o pierde in mediul exterior la parametrii de proiectare.
Coeficientul de pierderi de caldura: pierderile de caldura de proiectare la o
diferenta unitara de temperatura.
Fluxul de caldura proiectat : fluxul de caldura necesar pentru incalzirea
interiorului cladirii sau constructiei.
Debitul de caldura proiectat: debitul de caldura necesar pentru pentru a atinge
parametrii de proiectare specifici.
Coeficientul de pierderi de caldura prin transmisie proiectat :coeficientul pentru
pierderile de caldura spre exterior precum si fluxul termic spre spatiile incalzite
dinauntrul cladirii rezultate din transferul de caldura perpendicular pe suprafetele
inconjuratoare.
Coeficientul de pierderi de caldura prin ventilare proiectat:coeficientul pierderilor
de caldura prin ventilare perpendicular pe anvelopa exterioara a cladirii si caldura
transferata prin ventilare de la un spatiu incalzit la un alt spatiu incalzit.
Temperatura aerului exterior: temperature aerului dinafara spatiului cladirii.
Temperatura exterioara de proiectare: temperature aerului exterior utilizata la
calculul pierderilor de caldura de proiectare.
Spatiu incalzit: spatiu care urmeaza sa fie incalzit la temperature interioara de
proiectare dorita.
Temperatura interioara a aerului: temperature interioara dinauntrul cladirii.

12
Temperatura interioara de proiectare: temperature rezultanta in mijlocul
spatiului incalzit (la o inaltime de 0,6-1,6 m) utilizata pentru calculul pierderilor de
caldura de proiectare.
Temperatura operativa: media aritmetica intre temperature aerului interior si
temperature medie de radiatie.
Temperatura medie exterioara: valoarea medie a temperaturii aerului exterior
pe durata unui an.
Spatiu neincalzit: spatiu fara instalatie de incalzire.

Simboluri si unitati

Tabelul 7.2-1 Simboluri utilizate in STN EN 12831

Simbol

Nume

Unitatea
de
masura
a,b,c,f Diferiti factori de corectie -
A Aria m
2
B Dimensiune caracteristica m
c
p
Caldura specifica la presiune constanta J/(kgK)
d Grosime m
e
i
Factor de protectie a cladirii impotriva vantului -
e
k
, e
l
Factori de corectie pentru orientare -
G
w
Factor de corectie pentru panza de apa freatica -
h Coeficient de transfer de caldura la suprafata structurii W/(m
2
K)
H Coeficient de pierderi de caldura W/K
l Lungime m
n Aportul de aer din exterior 1/h
N
50
Aportul de aer din exterior la o diferenta de presiune intre
interiorul si exteriorul cladirii de 50 Pa

1/h
P Perimetrul pardoselii m
Q Cantitatea de caldura, cantitatea de energie J
T Temperatura absoluta(termodinamica) ( Scala Kelvin) K
U Coeficientul general de pierderi de caldura prin transmisie
valoarea U
W/(m
2
K)
v Viteza vantului m/s
V Volumul m
3


V

Debitul volumic de aer

m
3
/s
Factorul de corectie pentru inaltime -
Pierderile de caldura, necesarul de caldura W

HL
Necesarul de caldura W
Randament %
Coeficientul de conductivitate termica W/(mK)
Temperatura (scala Celsius) C
Densitatea aerului la
int, i
kg/ m
3

Coeficient liniar de pierderi de caldura W/(mK)



13
Simboluri

Tabelul 7.2-2 Simboluri utilizate in STN EN 12831
A : Aer H : Inaltime o : Rezultanta
A : Parte din cladire Inf : Infiltrare r : Radiatie medie
bdg,B : Cladire Int : Interior, inauntru RH : Aprinzator
Bf : Subsol i, j : Spatiu incalzit su : Alimentare
Bw : Perete de fundatie K : Constructie cladiri T : Tranzit
E : Exterior L : Punte termica tb : Gen de constructie
env : Anvelopa M : Mediu anual u : Spatiu neancalzit
equiv : Echivalent mech : Fortat V : Ventilare
ex : Evacuarea aerului Min : Minimal : Cresterea
temperaturii interioare
g : Pamant, sol Nat : Natural W : Apa, fereastra/perete


7.3 ELEMENTE DE CALCUL


Principiul metodei de calcul a necesarului de caldura

Metoda de calcul pentru cazurile de baza presupune urmatoarele ipoteze:
Temperaturi egal distribuite (temperatura aerului si temperatura de proiectare)
Pierderile de caldura sunt calculate pentru conditii statice si parametri constanti,
de exemplu temperaturile, caracteristicile constructiei, etc.
Inaltimea camerei nu va depasi 5 m
Incaperile din cladire sunt incalzite la temperatura necesara.
Temperatura aerului si temperatura operativa sunt egale

Calculul necesarului de caldura porneste de la calculul pierderilor de caldura.
Metodele de calcul sunt :
- Metoda detaliata,
- Metoda simplificata.


7.3.1 Calculul necesarului de caldura prin metoda simplificata

Calculul necesarului de caldura prin metoda simplificata rezulta din pierderile de
caldura prin transmisie calculate functie de dimensiunile exterioare ale cladirii.(vezi
figura 7.3-1)




14



Fig. 7.3-1 Exemple de dimensini exterioare utilizate la metoda simplificata.

Necesarul de caldura datorita pierderilor de caldura prin transmisie pentru spatiul
incalzit (i) se calculeaza cu relatia :


T,i
=
k
f
k
A
k
U
k
(
int,i
-
e
) [W]

Unde: f
k
- factorul de corectie termic pentru constructia (k) luand in considerare
diferenta de temperatura intre spatiul dat si temperatura exterioara de calcul [-].

A
k
- aria constructiei (k) [m
2
]
U
k
- Coeficientul pierderilor de caldura prin transmisie a constructiei (k)
[W/(m
2
K)]

Valorile factorului de corectie termic f
k
se afla in tabelul (7.3-1)
















15
Tabelul 7.3-1 Factorul de corectie al temperaturii f
k
pentru metoda simplificata de
calcul

Pierdere de caldura

f
k


Observatii
Direct spre exterior 1,00
1,40
1,00
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic
Pentru geamuri si usi
Perpendicular spre un
spatiu neancalzit
0,80
1,12
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic
Perpendicular pe sol 0,3
0,42
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic
Perpendicular spre pod
sau mansarda
0,90
1,26
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic
Perpendicular prin
pardoseala deasupra
solului
0,90
1,26
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic
Spre constructiile
invecinate
0,50
0,70
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic
Spre parti din constructiile
invecinate
0,30
0,42
Daca puntile termice sunt izolate termic
Daca puntile termice nu sunt izolate termic



Necesarul de caldura datorita pierderilor de caldura prin ventilatie pentru spatiul
incalzit (i) se calculeaza cu relatia :

V,i
= 0,34 V
min,i
(
int,i
-
e
) [W]

Unde: V
min,i
debitul volumic minim al spatiului incalzit (i) determinat din cerinte
igienice (m
3
/h). Se determina cu ajutorul urmatoarei relatii:

V
min,i
= n
min
V
i
[m
3
/h]

Unde: n
min
numarul minim de schimburi de aer pentru incaperea (1) (l/h).
V
i
volumul spatiului incalzit (i) in (m
3
) calculat functie de dimensiunile
interioare, care este egal cu 0.8 din volumul spatiului calculate functie
de dimensiunile exterioare.
Valorile debitul volumic minim al spatiului incalzit pentru cateva tipuri de incaperi se
afla in tabelul (7.3-2)

Tabelul 7.3-2-Rata minima de aer proaspat- n
min


Room type

n
min
(1/h)
Camere de locuit(predeterminare) 0,5
Bucatarii sau bai cu o fereastra 1,5
Oficii 1,0
Sali de sedinta, Sali de clasa 2,0


16
Debitul volumic de aer proaspat in cazul ventilatiei fortate, depinde de
marimea si forma instalatiei de ventilatie proiectate.

Necesarul de caldura de proiectare pentru spatiul incalzit (i) se calculeaza cu relatia:

HL,i
=
T,i
+
V,i
+
RH,i
[W]

Unde:
RH,i
este necesarul de caldura pentru spatiul incalzit (i) la functionarea
instalatiei de incalzire in regim intermitent sau in regim variabil (W).
Acesta se calculeaza cu relatia:

RH,i
= A
i
f
RH
[W]

Unde: A
i
suprafata pardoselii spatiului incalzit (i) in (m
2
).
f
RH
factorul de incalzire ,care depinde de tipul cladire, modul
de construire a acesteia, durata de functionare a instalatiei de incalzire si
scaderea de temperatura considerata pe perioada reducerii temperaturii de
incalzire.

Valorile factorului de incalzire pentru locuinte sunt date in tabelul 7.3-3 iar pentru alte
cladiri in tabelul 7.3-4.


Tabelul 7.3-3 Factorul de incalzire f
RH
, pentru cladiri de locuit, reducerea
temperaturii de incalzire pe timp de noapte max. 8 h
f
RH
(W/m
2
)
Temperatura interioara planificata in perioada reducerii temperaturii
a)


Timpul de
functionare a
focului
Ore


1 K
Masa suprafetei
construite
High
2 K
Masa suprafetei
construite
High
3 K
Masa suprafetei
construite
High
1 11 22 45
2 6 11 22
3 4 9 16
4 2 7 13
a)
Reducerea temperaturii interioare planificata nu va depasi 2 la 3 K in cladiri
solide si izolate termic. Aceasta depinde de conditiile climatice si masa suprafetei
construite.










17
Tabelul 7.3-4 Factorul de incalzire f
RH
, pentru alte cladiri decat cladirile de locuit,
reducerea temperaturii de incalzire max. 12 h
f
RH
(W/m
2
)
Temperatura interioara planificata in perioada reducerii
temperaturii
a)



Timpul de
functionare a
focului
Ore


1 K
Masa suprafetei
construite

2 K
Masa suprafetei
construite

3 K
Masa suprafetei
construite

1 18 23 25 27 30 27 36 27 31
2 9 16 22 18 20 23 22 24 25
3 6 13 18 11 16 18 18 18 18
4 4 11 16 6 13 16 11 16 16
a)
Reducerea temperaturii interioare planificata nu va depasi 2 la 3 K in cladiri
solide si izolate termic .Aceasta depinde de conditiile climatice si masa
suprafetei construite.

Necesarul de caldura de proiectare total pentru o parte din cladire sau pentru
toata cladirea se calculeaza cu urmatoarea relatie:

HL
=
T,i
+
V,i
+
RH,i
[W]

Unde:

T,i
suma pierderilor de caldura prin transmisie pentru toate spatiile
incalzite cu exceptia propagarii calduri in interiorul cladirii sau a unor parti din cladire

V,i
pierderile de caldura prin ventilatie pentru toate spatilor incalzite cu
exceptia propagarii calduri in interiorul cladirii sau partilor de cladire

RH,i
- suma necesarului de caldura pentru toate spatiile incalzite


7.3.2 Consumul anual de combustibil pentru incalzirea cladirilor

Consumul real de caldura (combustibil) se poate estima cu ajutorul metodei grade-
zile
Consumul real de caldura pentru incalzirea in regim permanent se calculeaza cu
relatia:

( )
( )

=
.
. d . . . 24
Q
e i . int
priem . e i . int
skut
[kWh]

Respectiv


( )

=
.
D . . . 24
Q
e i . int
skut
[kWh]
Unde: pierderile totale de caldura a cladirii conform STN EN 12831 [kW]
24 numarul orelor pe zi [4]

18
coeficient de corectie care nu coincide cu coeficientul pierderilor de
caldura prin infiltrare ( = 0,8 to 0,9) [-]
d numarul zilelor de incalzire pe an [zile]

int,i
temperatura interioara de calcul[C]

e
temperatura exterioara de calcul[C]

e,priem
- temperatura medie exterioara in perioada de incalzire[C]
D grade-zile D=d (
i
-
e, priem.
) [zile/an K]
randamentul sistemului de incalzire[-]


Randamentul sistemului de incalzire se poate calcula cu relatia:


=
Z

O
[-]

Unde:

Z
Randamentul sursei de caldura (la combustibil lichid sau gazos 0,75
0,8;la combustibil solid 0,65 0,75)

R
randamentul sistemului de distributie (0,95 0,98)

O
randamentul corpurilor de incalzire si a instalatiilor de incalzire
interioare(0,91)


Consumul real de caldura la incalzirea in regim intermitent se calculeaza dupa
relatia:

( )

=
.
D . e . . . 24
Q
e i . int
skut
[kWh]

Unde:
e coeficient de corectie care tine seama de reducerea temperaturii interioare
si reducerea timpului de incalzire [-].
e = e

e
d
[-]
Coeficientul de corectie pentru reducerea temperaturii e

poate fi ales intre vlaorile

0,8 0,9 functie de destinatia cladirii, tipul constructiei d.p.v. al inertiei termice si
vatiatiei admise a temperaturii interioare.

Coeficientul de reducere a timpului de incalzire e
d
:
e
d
= 0,9 la cladiri cu o zi nelucratoare pe saptamana
e
d
= 0,8 la cladiri cu 2 zile nelucratoare pe saptamana


Consumul de combustibil, respectiv consumul estimat de combustibil
determina calculul consumului real de caldura conform relatiei:

H
Q
B
skut
= [kg, m
3
]



19
Unde:
H puterea calorica a combustibilului[J/kg, resp. J/m
3
]
Q
skut
consumul real de caldura anual [J]




7.3.3. Dimensionarea suprafetelor de incalzire

Corpuri de incalzire statice

Corpurile de incalzire statice se monteaza in spatiile incalzite, unde pierderile
de caldura sunt mari. Puterea corpului de incalzire, rezultata din necesarul de caldura
a unui spatiu incalzit (
HL,i
) este determinata conform STN EN 12831. Corpurile de
incalzire statice se utilizeaza pentru incalzirea cladirilor de locuit, cladirilor
administrative, scolilor, etc.

Calculul corpurilor de incalzire statice se face cu relatia :

V.T.
= U
V.T.

A
V.T
(
m,str.
-
int,i
) =
HL,i
[W]

Unde:

V.T.
puterea termica a corpului de incalzire [W]
U
V.T.
coeficientul de transfer de la agentul termic la spatiul
incalzit[W/m
2
K]
A
V.T.
suprafata de radiatie a corpului de incalzire [m
2
]

m,str.
temperatura medie a agentului termic [C

]

int,i
temperatura interioara de calcul a spatiului incalzit[C

]


Sisteme de incalzire cu aer cald.

Sistemele de incalzire cu aer cald sunt foarte mult utilizate in special pentru
incalzirea halelor. In cazul general, debitul volumic de aer cald poate fi calculat cu
relatia :

( )

=
i . int ap a
a
HLi
ap .
c
.
V
.
[m
3
/s]

Unde:

HL,i
necesarul de caldura a spatiului incalzit[W]

a
densitatea aerului(1,2 kg/m
3
)

c
a
caldura specifica a aerului (1,01kJ/kg K)

ap
temperatura aerului la iesirea din unitatea de aer cald [C]

int,i
temperatura interioara de calcul a spatiului incalzit [C]

In cazul incalzirii cu sisteme de aer cald in combinatie cu alte sisteme de incalzire, sau
la functionarea lor si ca ventilatie fortata, acest lucru trebuie luat in considerare la calcularea
numarului de guri de refulare si distribuirea optima a acestora.


20
Incalzire prin pardoseala radianta.

Elementul principal al incalzirii prin pardoseala il constituie serpentina de
incalzire montata direct in sapa. Acest sistem este utilizat cu precadere la cladirile de
locuit, gradinite, piscine, hale, etc.
Proiectarea suprafetei pardoselii radiante tine cont de cerinte fiziologice,
temperatura suprafetei pardoselii neputand depasi valorile maxime admise iar
puterea termica a pardoselii trebuie sa acopere pierderile de caldura a spatiului
incalzit.
Suprafata pardoselii radiante este conturata de catre serpentinele de incalzire
si poate fi calculata in cazul general (temperatura spatiului de incalzit este egala cu
temperatura spatiului dedesubt) cu relatia:

i
= q

A
pq
= h
p


A
pq


(
sp
-
int,i
) [W]

Unde:

i
- pierderile de caldura prin transmisie si prin aerul infiltrat [W]
q - puterea termica specifica a suprafetei de incalzire orientata in sus
[W/m
2
]
A
pq
- suprafata pardoselii limitata de serpentine [m
2
]
h
p
- coeficientul de transfer termic de la pardoseala in sus (h
p
= 11,6W/m
2

K)

sp
- temperatura medie a suprafetei pardoselii[C]

int,i
- temperatura interioara de calcul a spatiului incalzit [C]

La proiectarea pardoselilor radiante trebuie respectate urmatoarele reguli :
- Temperatura suprafetei pardoselii nu trebuie sa depaseasca temperaturile
fiziologice admise
- Suprafata incalzita de o singura serpentina de incalzire nu trebuie sa
depaseasca 25 m
2
iar lungimea totala a unei serpentine trebuie sa fie pana la
120m


- Gradientul de temperatura trebuie sa fie de 6 K, maximum 10C
- Distanta de la marginea serpentinei pana la perete si pana la corpurile
amplasate pe suprafata pardoselii trebuie sa fie de minim 250-300 mm



















21
7.3.4 Curgerea agentilor termici prin conducte

Curgerea lichidului prin conducte este un fenomen fizic care se bazeaza pe
doua legi principale.Legea conservarii masei, din care rezulta ecuatia de continuitate
si legea conservarii energiei, din care rezulta variatia presiunilor din conducte, care in
hidrodinamica sunt definite de ecuatia lui Bernoulli.

Debitul masic de agent termic pentru transferul termic
HL
(
HL,i
) se determina din
relatia:

h . c
M
HL HL

= [kg/s]

Unde:
HL
puterea termica pentru incalzire proiectata [W]
c caldura specifica a agentului termic [J/kg K]
diferenta de temperatura a agentului termic [K]
h diferenta de entalpie a agentului termic [J/kg]


Ecuatia de continuitate are urmatoarea forma la curgerea stationara intr-un tronson
de conducta:
const v
d V
= = . .
4
2
*

[m
3
/s]

Respectiv

const v M
d
= =

. . .
4
2
[kg/s]


Unde:

V
*
debitul volumic de lichid [m
3
/s]
M debitul de masic de lichid [kg/s]
d diametrul interior al conductei circulare[m]
v viteza de curgere a lichidului[m/s]
densitatea lichidului [kg/m
3
]


Ecuatia lui Bernoulli a fost derivata pentru curgerea lichidelor/fluidelor
incompresibile,dar este aplicabila si pentru debitele masice de aer. Aceasta ecuatie
descrie legea conservarii energiei, ea fiind energia totala data de suma energiilor
datorita presiunii, cinetica, energia potentiala precum si pierderile de presiune la
curgere si care este zero Pentru aplicatii tehnice, aceasta ecuatie este particularizata
pentru doua sectiuni de conducta alese arbitrar (Figura 7.3-2)






22






Fig. 7.3-2 Curgerea lichidului printr-o conducta


p g
h
2
v
p g
h
2
v
p
2 1
2
2
2
2
1
2
1
1
+ + + = + +
[Pa]

Unde:
p
1,
p
2
pesiunea statica in sectiunile 1 si 2 [Pa]
v
1,
v
2
vitezele de curgere a lichidului in sectiunea 1 si 2 [m/s]
h
1,
h
2
inaltimea in sectiunile 1 si 2 in axe masurate de la nivelul
presiunii hidrostatice [m]
p
1-2
pierderea de presiune intre sectiunile 1 2 [Pa]

Scaderea presiunii statice este cauzata de pierderile de presiune care se pot
calcula din ecuatia generala:

=
2
v
d
L
p
2
[Pa]

Aceasta ecuatie se completeaza la curgerea lichidelor cu ajutorul ecuatiei de
continuitate rezultand astfel urmatoarea relatie :



=
d
M
L . 811 , 0
p
5
2
[Pa]


23
Unde:
p pierderile de presiune in conductele cu sectiune circulara[Pa]
L lungimea sectiunii de conducta [m]
M debitului masic de lichid [m
3
/s]
d diametrul conductei [m]
densitatea lichidului [kg/m
3
]

Din aceasta ecuatie rezulta ca, conductele de distributie a instalatiei de incalzire ar
trebui proiectate si executate la fiecare radiator (suprafata de incalzire) astfel incat sa
se asigura debitul de agent termic proiectat la fiecare corp de incalzire



7.4 CLASIFICAREA SISTEMELOR DE INCALZIRE

Spatiile interioare ale cladirilor pot fi incalzite prin diferite metode si sisteme.
Clasificarea generala a sistemelor de incalzire se poate face dupa mai multe criterii:

Dupa sursa de caldura
- Centrala (centrale termice, respectiv puncte termice)
- Locala (sisteme de incalzire directa)

Dupa agentul termic folosit :
- Apa (temperature redusa; calda; fierbinte)
- Abur (presiune-joasa;presiune-medie)
- Aer-cald

Dupa modul de transfer de caldura:
- Convective (radiatoare;aparate de aer-cald; elemente de ventilarea si
conditionarea aerului)
- Radiante(incalzirea prin pardoseala, panouri radiante de tavan si de perete,
panouri radiante suspendate; radianti cu infrarosu)


7.4.1 Instalatii de incalzire cu apa

Avantaje:
Agentul termic este disponibil in cantitati nelimitate
Agentul termic se situeaza la temperaturi in limite rezonabile,
Big heat capacity of water, small of transported medium,
Caldura specifica mare a apei, volum redus al fluidului de transport
Fiabilitate buna in exploatare,
Reglare usoara( reglare centralizate ,prin robineti termostatici pe corpurile de
incalzire)
Dezavantaje:
Inertie termica ridicata, perioada lunga de intrare si de iesire in/din regim
Cost de investitie relativ mare.




24
Instalatiile de incalzire cu apa functie de temperatura apei folosite sunt
clasificate in:
- instalatii cu apa calda cu temperaturi pana la 110 C (temperatura apei uzual
nu depaseste 95 C) si
- instalatii cu apa fierbinte cu temperaturi de peste 110 C.
Instalatiile de incalzire cu apa calda sunt foarte mult utilizate pentru incalzirea
cladirilor de locuit, publice si administrative. Instalatiile de incalzire cu apa fierbinte
sunt folosite in special la halele industriale.

Instalatiile de incalzire cu apa, functie de modul de circulatie a apei se pot
clasifica in:
Instalatii cu circulatie a apei prin gravitatie
Instalatii cu circulatie a apei fortata (asa numitele instalatii cu pompe

Instalatiile cu circulatia apei calde prin gravitatie se foloseau pentru cladiri mici.
Astazi ele sunt utilizate doar exceptional.
Instalatiile de incalzire cu apa functie de numarul de conducte se clasifica in:
Instalatii bitubulare
Instalatii monotubulare(Fig. 7.4-1)






A B C



Fig. 7.4-1 Schemele de functionare ale instalatiilor bitubulare(A) monotubulare in
serie (B) si monotubulare cu by-pass(C)

Instalatiile de incalzire functie de amplasarea conductelor de distributie se clasifica
in:
Instalatii de incalzire cu distributie inferioara(Fig. 7.4-2)
Instalatii de incalzire cu distributie superioara(Fig. 7.4-3)

O solutie optima din punctul de vedere a echilibrarii presiunii de distributie este
asa-numitul instalatie cu distributie bitubulara tip Tichelmann (Fig. 7.4-4)


25






















Fig. 7.4-2 Schema unei instalatii de incalzire cu distributie inferioara
1 radiator, 2-robinet de reglaj, 3 conducte de distributie

























Fig. 7.4-3 Schema unei instalatii de incalzire cu distributie superioara

26

















Fig. 7.4-4 Schema unei instalatii de incalzire cu apa calda,a cu distributie bitubulara
solutia Tichelmann



7.4.2 Instalatii de incalzire cu abur

Sistemele de incalzire cu abur au urmatoarele avantaje si dezavantaje:
Avanataje:
Inertie termica redusa, perioada scurta de intrare in regim
Pericol neglijabil de inghet
Costurile de investitii sunt mai mici decat la cele cu apa calda.
Dezavantaje:
Reglare centralizata dificila,neeconomica
Temperaturi mari ale suprafetei
Pericol de coroziune.

.Aburul ca si agent termic se utilizeaza azi doar in cladiri industriale.
Instalatiile de incalzire cu abur se clasifica dupa presiunea aburului :
De presiune redusa cu presiunea relativa a aburului < 0,5.10
5
Pa
De presiune inalta cu presiunea relativa a aburului > 0,5.10
5
Pa, exceptional
depresiune
Instalatii de abur in depresiune cu presiunea absoluta < 1,0.10
5
Pa.
Instalatiile de incalzire cu presiune redusa sunt cele mai des utilizate.
Instalatiile de incalzire cu abur se clasifica in functie de conductele de distributie
a aburului :
Instalatii de incalzire cu distributie inferioara (Fig. 7.4-5)
Instalatii de incalzire cu distributie superioara (Fig. 7.4-6)






27


Fig. 7.4-5 Schema unei instalatii de incalzire cu
abur de joasa presiune cu distributie inferioara
1- radiator, 2- robinet de reglaj, 3- sifon de condensat


Fig. 7.4-6 Schema unei instalatii de incalzire cu abur
de joasa presiune cu distributie superioara
1- radiator, 2- robinet de reglaj, 3- sifon de condensat

7.4.3 Incalzirea cu aer cald

In perioada incalzirii, aerul cald este transportat in incapere. Aerul este
preparat d.p.v. termic in generatoarele de aer cald. Aceste utilaje se gasesc in
camera de presiune (camera pentru generatorul de aer cald), eventual chiar in
camera incalzita.
Avantajele instalatiilor de incalzire cu aer cald:
Fiabilitate in exploatare,
Inertie termica redusa,
Costuri mici de investitie,
Pot servi si la ventilarea incaperilor.
Dezavantaje:
Ridicarea prafului cauzata de miscarea aerului,
Componenta de radiatie la transferul de caldura lipseste,
Distributia inegala a temperaturii la inprospatarea aerului, gradient de
temperatura ridicat.


28

Sistemele de incalzire cu aer pot functiona cu:
Aer recirculat (Fig. 7.4-7)
Amestec de aer proaspat si aer recirculat
Aer proaspat.
Sistemele de incalzire cu aer sunt utilizate de cele mai multe ori pentru
incalzirea incaperilor tip hala. Din cauza inertiei termice reduse a acestora sunt
recomandate pentru incalzirea halelor industriale, depozite, parcari, sali de sport,
spatii de expozitie si spatii similare incalzite intermitent,
Solutia optima din punct de vedere tehnic si economic este oferita de
sistemele combinate de ventilare si incalzire la incalzirea incaperilor cu degajari de
noxe, de ex. pentru camere cu rata de schimb de aer impusa.
O combinare a sistemelor de incalzire cu aer cald cu cele prin radiatie,
eventual convectie este avantajoasa pentru incalzirea unor tipuri de incaperi.












29

Fig. 7.4-7 Incalzirea cu aer cald a unei sali de sport


7.5 TRANSFERUL DE CALDURA IN INCAPERILE INCALZITE

Transferul de caldura in incaperile incalzite se poate face prin:
Convectie
Radiatie.

Transmiterea caldurii prin convectie se realizeaza la camerele incalzite cu aer cald,
respectiv la incalzirea cu convectoare iar incalzirea preponderent prin convectie
(partial prin radiatie) se intampla la coloane ingrosate pentru incalzire,
convectoradiatoare si registre de incalzire din teava.

Transmiterea caldurii prin radiatie, respectiv cu precadere prin radiatie se intampla
la urmatoarele sisteme de incalzire:
Panouri mari de incalzire,
o Panouri de pardoseala (Fig. 7.5-1)
o Panouri de tavan (Fig. 7.5-2)
o Panouri de perete (Fig. 7.5-3)
Incalzire generala prin panouri radiante suspendate,
Incalzire locala prin panouri radiante suspendate,
Incalzire prin radianti cu infrarosu intunecati sau luminosi.
Din clasificarea prezentata mai sus rezulta ca suprafata de schimb de caldura poate
fi parte integranta a elementului de constructii ca o componenta inseparabila sau

30
poate fi creata ca o parte structurala independenta.. Diferente esentiale intre
sistemele de incalzire individuale prin radiatie este nu doar in proiectarea de
rezistenta diferita ci si in temperatura suprafetei de incalzire, puterea termica specific
si agentul termic folosit.

Tabelul 7.5-1- Puterea termica specifica de incalzire q la incalzirea cu panouri mari:
Temperatura pe suprafata
p
(C) Suprafata utilizata:
25 30 35 40 45 50 55 60
Tavan q (W/m
2
) 126 165 208
Pardoseala q (W/m
2
) 64 120
Perete q (W/m
2
) 352 422 491

















31



Fig 7.5-1 Incalzirea cu panouri radiante montate in pardoseala










32




Fig. 7.5-2 Schema unei instalatii de incalzire cu panouri radiante montate
in tavan



Fig 7.5-3 Schema de incalzire cu panouri radiante montate in
perete



33
7.6 SURSE DE CALDURA

Sursele de caldura pentru sistemele de incalzire centrala sunt :
- centralele termice
- punctele termice

7.6.1 Centrale termice

Prin centrala termica intelegem o cladire independenta, o cladire anexa
speciala; incapere sau spatiu rezervat in care se gasesc unu sau mai multe cazane
cu apa calda, apa fierbinte sau abur pentru incalzire centrala, preparare apa calda de
consum, instalatii de ventilatie si aer conditionat, eventual pentru alte utilizari (ex.
gatit, sterilizare, deshidratare).. In centralele termice inafara de cazane se mai
gasesc si alte echipamente aditionale care asigura o functionare optima a sursei.
Combustibilul, puterea termica instalata, tipul de cazan utilizat si tipul de agent termic
reprezinta parametrii de baza ai centralei termice.

Clasificarea centralelor termice dupa tipul de combustibil:
- Combustibil solid,
- Combustibil gazos,
- Combustibil lichid.

Clasificarea centralelor termice dupa tipul de agent termic:
- Apa caldacu temperatura apei de pana la 115 C
- Apa fierbinte cu temperatura apei peste 115 C
- Abur presiune redusa, presiune medie

Clasificarea centralelor termice dupa presiunea de functionare:
- Presiune redusa: apa calda pana la 115 C,
abur pana la 0,07 Mpa
- Presiune medie: apa fierbinte > 115 C,
abur cu suprapresiune > 0,07 Mpa


Capacitatea nominala totala a cazanelor pentru incalzire, producerea de apa calda si
pentru conditionarea aerului se determina pe baza diagramei de sarcina cu luarea in
consideratie a variatiei sarcinilor in timp. Puterea termica necesara a centralei
termice poate fi determinata conform cu STN EN 12828 prin urmatoarea relatie:

AS AS TUV TUV UK UK PRIP
Q f Q f Q f Q . . . + + =


Unde:
Q
PRIP
- puterea sursei de incalzire (kW),
f
UK
- factorul de proiectare pentru incalzire,,
Q
UK
- necesarul de caldura de proiectare pentru incalzire (kW),
f
TUV
- factorul de proiectare pentru prepararea apei calde menajere,
Q
TUV
- necesarul de caldura pentru prepararea apei calde menajere (kW),
f
AS
- factorul de proiectare al instalatiilor conectate,
Q
AS
- necesarul de caldura a instalatiilor conectate(kW).


34
Capacitatea nominala a cazanului se determina din urmatoarele relatii :


TUVn V UK
I
PRIP
Q Q Q Q 0 , 1 . 8 , 0 . 8 , 0
max max
+ + =

Sau

max max
. 0 , 1 . 0 , 1
V UK
II
PRIP
Q Q Q + =

Unde:
Q
Ukmax
- puterea termica maxima necesara pentru incalzire, (W, kW)
Q
Vmax
- puterea termica maxima necesara pentru ventilatie, (W, kW)
Q
TUVn
- puterea termica necesare pentru prepararea apei calde (W, kW).


Puterea nominala utila totala a centralei termice (asa-numita valoare de
conectare) se determina pe baza necesarului de caldura maxim pentru incalzire
,ventilatie si preparare apa calda menajera in cazul cand exista dificultati la
prelucrarea diagramei de sarcina sau la determinarea factorului de proiectare.

Numarul de cazane ales trebuie sa satisfaca cerintele. El trebuie sa rezulte din
necesarul de caldura pe zi si an si depinde de tipul de combustibil folosit. In cazul
combustibilului solid numarul lor nu trebuie sa depaseasca patru bucati. La
defectarea cazanului cu capacitatea cea mai mare siguranta in functionare a sursei
trebuie sa fie asigurata la 75% din capacitatea maxima in centralele termice cu
incalzire continua. La centralele termice cu incalzire cu functionare intermitenta,
siguranta este la 60%. Aceste conditii sunt obligatorii pentru surse de caldura cu
puterea de pana la 250 kW.

Centralele termice vor fi echipate cu aparate de siguranta, masura si reglare. Fiecare
cazan sau preparator de apa calda va fi echipat cu:
A) Aparatura de siguranta conform STN 0608 30
B) Controlul temperaturii apei sau a presiunii aburului.

Cazanele cu puteri mai mari de 100 KW se recomanda sa se echipeze cu
aparatura pentru masurarea presiunii si temperaturii gazelor de ardere. Pe drumul
gazelor de ardere se vor prevedea orificii acoperite, la care sa se poata conecta
aparate de masura (de ex. analizoare pentru gaze de ardere). Centralele termice pe
combustibil solid cu puterea termica nominala totala mai mare de 3,5 MW vor fi
echipate permanent cu analizoare de gaze de ardere.
Cazanele pe combustibil gazos si lichid si toate cazanele mai mari de 50 KW vor fi
echipate cu apartatura cu dispozitive care sa nu permita scaderea temperaturii apei
care intra in cazan sub 65C.
Pompele de rezerva la instalatiile de incalzire cu apa calda si fierbinte cu o putere
termica utila mai mare de 63 KW vor acoperi, in caz de defectiune, in proportie de
100% puterea pompei in functiune cea mai mare (cu exceptia instalatiilor unde
pompele pot fi inlocuite in mai putin de 8 ore). Pompele de condensat vor asigura in
orice situatie 120% din puterea nominala a echipamentelor racordate la centrala
termica.
La cazanele cu abur de joasa presiune, este necesar sa se asigure ca, cazanul nu se
va supraumple cu condensat sau apa de alimentare si temperatura condensatului la
intrarea in cazan nu va fi sub 75 C.

35

Randamentul centralei termica depinde de diferiti factori, ex: tipul
combustibilului,calitatea si cantitatea procesului de combustie. Proprietatiile fizice ale
celor mai importanti combustibili se afla in tabelul (7.6-1). Pentru realizarea unui
proces de combustie economic este necesar in primul rand sa se realizeze o
combustie cu exces de aer adecvat( Tabelul 7.6-3). Un indicator important al unui
proces de combustie economic este concentratia de CO
2max
din gazele de ardere
(vezi Tabelul 7.6-2).

Tabelul 7.6-1 Parametrii de baza ai unor combustibili:

Caracteristicile combustibilului Gaz
Natura
l
Propa
n
Butan
Comb
ustibil
lichid
EP
Cocs Carbu
ne
Superi
or
Carbu
ne
Brun
Densitate/Greutate specifica
(kg/m
3
,)
0,72 2,02 860 650 850 600
Caldura specifica-c
p
(J/kg.K) 2497 1584 1100 1260 980
Putere calorica **(MJ/m
3
, MJ/kg*) 35,8 92,0 42,01
*
27,0
*
28,1
*
16,0
*
Aer de combustie necesar
(m
3
/m
3
), (m
3
/kg)
*
9,53 28,3 10,5 13,0
*
12,1
*
14,0*
EP combustibil cu continut de sulf redus
** Valori calorice informative

Tabelul 7.6-2 Valori informative ale CO
2max
pentru diferiti combustibili
Caracteristicile
combustibilului
Gaz
Natural
Propan
Butan
Combust
ibil lichid
EP
Cocs Carbune
Superior
Carbune
Brun
CO
2max
12,0-
12,5
13,8-
14,1
15,5-
15,9
20,0-
20,3
18,5-
19,5
18,5-
20,5

Tabelul 7.6-3 Valori informative ale excesului de aer in functie de tipul de combustie
Arzator de gaz Tipul de
combustie
Gratar
(Comb.solid)
Injector ptr.
Combustibil
lichid
Atmosferic Cu aer insuflat
Excesul de aer 1,3-1,5 1,01-1,15 1,10-1,20 1,01-1,10


Tipuri de centrale termice

A) Centrale termice pe combustibil solid.
In ultima decada a secolului XX, combustibilii rafinati au inlocuit combustibilii
solizi (lignit, carbunele brun si cocsul). In zilele noastre a aparut o reinviere
a cazanelor pe combustibilil solid,in special la cei ce folosesc biomasa drept
combustibil alternativ. Aceste centrale termice utilizeaza o noua generatie de surse
de incalzire pe combustibil solid la care exploatarea lor este partial sau complet
automatizata.

Centralele termice mai vechi cu puteri mai mici sunt in mod uzual echipate cu cazane
otel ce folosesc carbunele mentionat mai inainte. In acest caz pentru facilitarea

36
alimentarii cu carbune nivelul pardoselii centralei termice este mai coborat
aproximativ cu inaltimea cazanului in comparatie cu a depozitului de carbune. Modul
de dispunere a centralelor termice dintr-o generatie mai veche este prezentat in
figura 7.6-1. In centralele termice cu puteri mai mari alimentarea cu carbune este
mecanizata. Cazanele moderne utilizand biomasa drept combustibil pot fi
automatizate.




Fig.7.6-1 Dispunerea in plan a unei centrale termice pe combustibil solid

K1, K2, K3 cazane pe combustibil solid, K cos de fum combinat pentru gaze de
ardere si ventilatie
O HW schimbator de caldura, V elevator pentru cenusa, S canal de fum din
zidarie


Consumul de combustibil


Valoarea maxima a consumului de combustibil se determina cu urmatoarea relatie:
k u
k
h
H
Q
P
.
. 3600
= (kg/h)
Unde:
Q
k
- suma puterilor cazanelor instalate in kW
H
u
- puterea calorica a combustibilului in kJ/Nm
3
, kJ/kg.

k
- randamentul mediu al cazanelor
Consumul anual de combustibil se poate calcula din suma consumului anual pentru
incalzire, preparare apa calda de consum, ventilare si eventual consum technologic
din urmatoarea relatie:


37

T V TUV UK R
P P P P P + + + = (kg/an)

Suprafata depozitului de combustibil considerand consumul anual poate fi
determinata din:
l
R
R
S
P
A = (m
2
)
Unde:
S
l
greutatea combustibilului stocat pe un metru patrat de depozit (kg/ m
2
) (aprox
1400 kg/m
2
)
Depozitul de combustibil pentru consumul anual de combustibil se proiecteaza
numai in mod exceptional pentru surse de caldura mai mici. Marimea depozitului
depinde de randament si consumul lunar de combustibil. Repartizarea procentuala a
consumului anual de combustibil pentru incalzire si preparare apa calda se prezinta
in tabelul (7.6-4)

Tabelul 7.6-4 -Consumul procentual lunar de combustibil pentru incalzire si preparare
apa calda %:
Luna: X. XI. XII. I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX.
P
MUK
[%] 3 14 19 20 17 15 9 2 - - - 1
P
MTUV
[%] 8 10 10 10 10 10 8 8 7 7 4 8


B) Centrale termice pe combustibil gazos.

Centralaele termice pe combustibil gazos sunt cele mai utilizate pentru incalzirea
centrala si preparare apa calda menajera din cauza randamentului ridicat si
a neafectarii mediului inconjurator. La realizarea centralelor termice pe gaz trebuie sa
se respecte cerintele economice..In centralele termice pe gaz trebuie prevazute doar
echipamente care indeplinesc cerintele standardelor tehnice, codurilor si avizelor.
Compania locala de gaz stabileste modul si locul de racordare la sistemul public de
distributie a gazului.
Functie de puterea instalata, centralele termice pe gaz se pot clasifica astfel:
a. centrala termica categoria a 3-a cu putere nominala utila pana la 0,5 MW
b. centrala termica categoria a 2-a cu putere nominala utila intre 0,5 3,5
MW
c. centrala termica categoria intai cu putere nominala utila de peste 3,5 MW
Locatia centralei termice:
a. centralele termice clasa a 3-a trebuie amplasate intr-un spatiu delimitat,
cabinet sau incapere separata.
b. centralele termice clasa a 2-a vor fi amplasate in incaperi separate ,cladiri
separate sau cabinete. Este recomandat ca locul centralei termice sa se
afle la nivelul cel mai inalt, daca aceasta se amplaseaza in cladire. In cazul
amplasarii centralei termice sub spatii aglomerate trebuie sa fie respectate
normele de siguranta prescrise si trebuie montate detectoare de gaz.
c. centralele termice categoria intai trebuie amplasate in cladiri separate ,doar
in cazul reabilitarii acestea putandu-se afla in cladiri reabilitate sau sub
spatii aglomerate, conditia pentru aceasta solutie fiind ca puterea nominala
utila a centralei termice sa nu depaseaca 5 MW.

38
Centralele termica din prima si a 2-a categorie ar trebui prevazute cu zone de
evacuare, suprafata, forma si marimea acestora trebuind sa respecte standardele si
reglementarile tehnice. In cazuri exceptionale aceste zone de evacuare vor putea fi
eliminate (conform standardelor tehnice si a cerintelor comisiei de siguranta). Modul
de dispunere a unei centrale termice pe gaz este prezentat in figura (7.6-2)



. Fig. 7.6-2 Amplasarea in plan a unei centrale termice pe gaz

1-Canal de fum, 2- usa de curatire, 3- cos de fum metalic, 4- spatiu
pentru utilaje
O
1
, O
2
, O
3
distante pentru exploatare


Criteriul de baza in evaluarea unui cazan este randamentul acestuia, care este
influentat de pierderile rezultate in procesul de combustie si la distributia caldurii.
Datorita necesitatii cresterii randamentului au fost concepute si executate noi tipuri
de cazane, cu spatii de combustie corespunzatoare. Aceste spatii fac posibila
o scadere a temperaturii la iesirea gazelor de ardere si drept urmare, la reducerea
pierderilor energetice ale cazanului.
Dependenta pierderilor mentionate la temperatura gazelor de ardere este aratata in
figura (7.6-3)

Temperaturile gazelor de ardere la diferite tipuri de cazane pe gaz:
-cazane clasice pe gaz : > 200 C
-cazane pe gaz moderne: 160 180 C
-cazane de temperaturi reduse 110 130 C
-cazane in condensatie: < 60 C





39




Fig. 7.6-3 Diagrama cu pierderile prin gazele de ardere in functie de temperatura
acestora

A cazane in condensatie, B cazane cu temperature scazuta, C cazane
moderne, D cazane clasice Zk pierderile de caldura la
evacuarea gazelor de ardere (%)

In focarul cazanului are loc procesul de oxidare a particulelor de combustibil
rezultand caldura si gaze de ardere. Procesul de oxidare are loc cu participarea
oxigenul O
2
din aer.. Centrala termica trebuie sa fie prevazuta cu sistem de ventilatie
corespunzator pentru asigurarea aerului de combustie si eliminarea particulelor
daunatoare. Acest sistem trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
a. Asigurarea numarului de schimburi de aer necesare pentru a elimina
componentele daunatoare din punct de vedere energetic si material la
orice treapta de functionare,
b. Asigurarea unui debit suficient de aer de combustie la cazanele care sunt
in functiune.
Ventilarea centralei termice poate fi naturala ,fortata sau combinata. Alegerea
tipului de ventilare depinde de puterea cazanelor si de conditiile locale. In centrale
termice mai mici pe combustibil solid se recomanda ventilatia naturala, pe cand la
centralele termica pe combustibil lichid este recomandata ventilatia fortata sau
combinata.
Rata de schimb de aer prescrisa in centralele termice pe gaz:
X = 3 h
-1
- in toate regimurile de functionare, excluzand etapa de separare
X = 6 h
-1
- la centrale termice din prima si a 2-a categorie aflate in cladiri cu
spatii aglomerate si dotate cu aparate de reglare si masura.
X= 10 h
-1
- ventilatia de urgenta

C. Centrale termice pe combustibil lichid

Combustibilii lichizi sunt hidrocarburile rafinate, facand posibila reglarea sursei de
caldura si protectia mediului.
Pentru centrala termica pe combustibil lichid se respecta urmatoarele reguli:
- centralele termice pe apa calda cu puterea utila toatala sub 3,5 MW se pot
instala in aceeasi cladire cu instalatia de incalzire.

40
- centralele termice pe apa calda cu o putere utila de peste 3,5 MW si
centralele termice cu cazane pe apa fierbinte sau abur de presiune medie
se instaleaza in cladiri separate.
- alegerea numarului de cazane rezulta in urma unei analize tehnico-
economice.
Regulile de dispunere ale echipamentelor intr-o centrala termica pe combustibil lichid
sunt aratate in figura (7.6-4)



Figura 7.6-4 Centrala termica cu cazane pe combustibil lichid cu injectoare si
economie de combustibil
1- cazan, 2- rezervor de stocare a combustibilului, 3- conducta de umplere, 4-
conducta de pompare, 5- cond de ventilare, 6- sant de colectare, 7- gura de umplere,
8- grila de ventilare, 9- injector de combustibil, 10- robinet de inchidere
-

Depozitele de combustibil sunt situate in incaperi separate si constituie zone
independente de incendiu. Tipurile de rezervoare de stocare ,marimea si materialul
depind de puterea termica utila, necesarul de combustibil si alte conditii. La
gospodariile de combustibil ca si la centralele termice trebuie luate masuri pentru ca
produsele pe baza de ulei sa nu afecteze mediul inconjurator.



7.6.2. Puncte termice


Punctele termice preiau caldura de la o sursa centralizata de energie termica.
Sursa primara de caldura o constituie centralele electrice de termoficare, centrale
termice, eventual centralele termice de zona. Punctele termice servesc pentru
transformarea parametrilor agentului termic primar (transformarea inseamna
schimbarea sau scaderea temperaturii/presiunii/starii). Transferul termic intre agentul
primar si secundar se face prin puncte termice cu racordare indirecta prin

41
schimbtoare de caldura fara amestec, sau prin puncte termice cu racordare directa
cu schimbatoare de caldura cu amestec.

Punctele termice cu racordare indirecta functie de parametrii si starea agentului
termic primar se pot clasifica astfel :
- Puncte termice cu apa fierbinte(temperaturi de peste 120 C), apa calda (temperturi
sub 120C) si cu abur . Transferul termic are loc in schimbatoare de caldura cu placi
sau din teava : apa/apa (figura 7.6-5) sau abur/apa (figura 7.6-6).


Punct termic Modul preparare a.c.m. Stocare a.c.m.

Figura 7.6-5 Schema de functionare a unui punct termic cu schimbatoare de caldura
cu placi apa/apa

1 sch. de caldura cu placi 7 contor de caldura C - circulatie
2 robinet de siguranta 8 filtru S apa rece
3 ventil cu trei cai 9 rezervor accumulare TUV alimentare
cu apa calda
4 contor de caldura 10 supapa de siguranta
5 pompa de circulatie 11 apa fierbinte
ptr incalzire 12 apa calda
6 pompa de circulatie 13 separator de namol
apa calda menajera




42


Figura 7.6-6 Punct termic cu circuite independente de abur/apa

1 robinet de inchidere 7 pompa de recirculatie
2 robinet de siguranta 8 schimbator de caldura cu placi a.c.m.
3 debitmetru pentru abur 9 vana de amestec ptr. incalzire
4 distribuitor de abur 10 distributor de apa calda
5 schimbator de cald.vertical
de abur 11 colector de apa calda
6 supapa de siguranta 12 ventil de reglaj
13 contor de condens

A zona cu abur de medie presiune

B zona cu condensat





Punctele termice cu racordare directa fac posibila alimentarea cu energie
termica prin reglarea presiunii si a temperaturii agentului primar pentru a corespunde
cu cerintele retelei secundare de alimentare cu caldura. Clasificarea punctelor
termice functie de tipul agentului termic primar distribuit (apa sau abur):
- Puncte termice cu apa cu racordare directa cu amestec (Fig. 7.6-7)
- Puncte termice racordare directa cu reducerea parametrilor aburului







43


Figura 7.6-7 Punct termic cu amestec apa fierbinte /apa calda


































44
7.7 SIGURANTA IN EXPLOATARE A SURSELOR DE CALDURA

. Premiza necesara pentru asigurarea functionare in conditii de siguranta a surselor
de caldura este mentinerea la parametri tehnici ridicati a acelor echipamente tehnice
ce pot dauna asupra sanatatii si vietii omului sau pot contribui la distrugerea
proprietatii in caz ca nu se respecta normele de siguranta.
Echipamentele tehnice care au nevoie de intretinere ridicata sunt de exemplu :
recipientele sub presiune, aparatele electrice sau pe gaz.
Echipamentele tehnice mentionate se pot clasifica din punctul de vedere al asigurarii
sigurantei acestora in:
- Clasa A: potential foarte ridicat de pericol
- Clasa B: potential ridicat de pericol
- Clasa C: potential scazut de pericol
Echipamentele tehnice din clasele A si B sunt considerate echipamentele tehnice
inchise.


Activitatea intr-un astfel de domeniu tehnic delicat reprezentat de producerea,
intretinerea, reparatiile, testarile si inspectiile profesionale poate fi efectuata doar de
persoanele juridice si fizice pe baza unei autorizatii eliberata de organizatia pentru
inspectia muncii.
Inspectiile si testele echipamelor tehnice din punctul de vedere al pastrarii sigurantei
in functionare a surselor de caldura se executa:
Inaintea primei porniri a echipamentului tehnic in vederea punerii in functiune.
a. Inaintea repunerii in functiune in caz de :
- O oprire mai mare de un an,
- Dupa demontare si montare repetata,
- Dupa refacerea si repararea a echipamentului electonic(daca intrerupatorul
a fost schimbat)
- Daca utilizarea echipamentului tehnic a fost interzisa de catre un birou
autorizat (inspectia muncii)
b. In timpul functionarii pe perioade determinate de cerintele tehnice de
siguranta.

Rezervoarele sub presiune sunt parti componente ale tuturor surselor de caldura.
Prima testare tehnica oficiala este facuta de catre un inspector tehnic specialist in
cazane pe abur si lichid (clasa A/a) si la recipiente sub presiune (clasa A/b)..Testele
oficiale se repeta la intevale de 6 ani la clasa A/a si la intervale de 10 ani la clasa
A/b. Perioadele pentru teste profesionale si inspectii la rezerevoarele sub presiune
sunt prezentate in tabelul (7.7-1)












45
Tabelul 7.7-1 Recipienti sub presiune perioade ale inspectiilor si verificarilor tehnice
speciale
Grupa: Utilajul Test periods:

Cazane de abur cu o capacitate nominala utila sub 8
to/ora, sau cazane de apa sub 5,8 MW ( clasa IV )
3luni/1an/6ani*-
OP
1)
A


Recipienti sub presiune constanta, cu o presiune de regim
>0,2 MPa si V>10 l
- Structura de siguranta > 500 (clasa IV)*
Structura de siguranta 20 >500 (clasa III)
1a/5a/10a
OP
Cazan cu presiune relativa sub 0,05 MPa inclusiv, cu o
temperatura sub punctul de fierbere la aceasta
temperatura, cu putere >100 kW (clasa V)
1a/1a/10a - OP
Recipiente sub presiune constanta, cu presiune de regim
>2,5 MPa si V>10 l.
- Structura de siguranta < 20
Structura de siguranta >20, V<10 l. inclusiv
1a/5a/10a- OP
Recipienti sub presiune constanta, cu presiune de regim
0,05 < 2,5 MPa dar o structura de siguranta >2
- Structura de siguranta 2 > 20
- Structura de siguranta >20, presiune de regim
0,2 MPa,
V<10 l inclusiv.
1a/5a/10a- OP
B
Conducte de distributie:
- Abur cu presiunea de regim >0,1 MPa sau apa
fierbinte cu
temperatura >120
o
C, diametrul interior >100
mm,(clasa I)
- Conducte cu presiunea de regim
>1 MPa , diametrul interior >100 mm, pentru
transportul de aer: (clasa II)
6l/X/X - O




Accesorii de siguranta:
- Manometru de control a presiunilor mai mari
decat cea din rezervor,
- Termometre de siguranta (in caz de urgenta):
- Nivelmetre de lichid in rezervorul sub presiune,
unde
Scaderea si depasirea nivelului prezinta pericol
- Pentru cazane cu abur si apa cu functionarea
automata cu abur si cazane automate pe
combustibil lichid.
Impreuna cu
recipientul sub
presiune
*Structura de siguranta este un multiplu al volumului rezervorului sub presiune in litri
si cea mai inalta presiune de regim in MPa.
1)
Numerele de la 1-3 verificare externa repetata/verificare interna/test de presiune,
OP muncitor calificat (inspectie tehnica), O persoana responsabila.

Echipamentele tehnice inchise aferente centralelor electricede termoficare sunt
clasificate in clasa A si clasa B in felul urmator:
Echipamentele tehnice din clasa A:

46
a) Echipamete pentru producerea energiei electrice cu o putere utila >3MW
b) Transformatoare cu putere utila > 250 kVA
c) Retelele de transport si distributie ale unui sistem electric
d) Echipamente electrice in spatii cu pericol de explozie
e) Echipamente electrice in mediu coroziv
f) Echipamente electrice in spatii cu pericol din punct de vedere al
accidentelor cu curent electric
g) Echipamente tehnice ce servesc la protectia impotriva efectelor electricitatii
atmosferice si statice, daca ele sunt componente ale echipamentelor a) - f)
Echipamentele tehnice electrice din clasa B:
Echipamente electrice cu un curent si o tensiune ce depasesc valorile de
siguranta si nu sunt inscrise la punctul A.
Tipurile de inspectii si perioadele de verificari tehnice si electrice pe durata
functionarii sunt prezentate in tabelul (7.7-2)


Tabelul 7.7-2 Inspectii si teste ale echipamentelor electrice pe durata exploatarii
Tipul de ambianta Test and
inspection
period
De baza 5
Standard 5
Rece 3
Fierbinte 3
Umed 3
Ud 1
Cu intensificarea atacului coroziv 3
Cu atac coroziv extreme 1
Murdarie cu praf necombustibil 3
Cu vibratii 2
Cu daunatori biologici 3
Pasiv cu risc de foc 2
Pasiv cu risc de explozie 2
Extern 4
Sub magazine, hangar 4
Echipamente de protectie impotriva efectului electricitatii
atmosferice si statice:
- Cladiri cu risc de foc sau explozie
- Cladiri de materiale combustibile C1, C2, C3.
- Alte cladiri

2
2
5



Echipamentele tehnice pe gaz care sunt montate pe sursa de caldura depind de
caracterul acestora. Acestea echipamentele sunt :
Echipamente tehnice pe gaz din clasa A:
- A/fcu reducerea presiunii gazului, avand presiunea absoluta de
alimentare cu gaz de peste 0,4 MPa.

47
- A/gconductele de distributie a gazului cu presiunea absoluta a gazului de
peste 0,4 MPa, tevi de acetilena si toate tipurile de tevi nemetalice pentru
gaz.
- A/hutilizatori de gaze combustibile cu un singur aparat sau cu mai multe
aparate, avand puterea termica utila de peste 0,5 MW
Echipamente tehnice pe gaz din clasa B:
- B/f - reductoare de presiune pentru gaz, cu presiunea relativa la iesirea
gazului, de peste 0,4 MPa inclusiv
- B/gsistemul de distributie a gazului cu presiunea relativa a gazului de
peste 0,4 Mpa inclusiv, cu exceptia tevilor de acetilena si a celor din
materiale nemetalice,
- B/h A/hutilizatori de gaze combustibile cu un singur aparat sau cu mai
multe aparate, avand puterea termica utila de la 5kW la 0,5 MW
Perioadele de inspectie si testare a echipamentelor tehnice pe gaz sunt prezentate in
tabelul (7.7-3)


Tabelul 7.7-3 Inspectii tehnice si verificari periodice ale echipamentelor de gaz pe
durata exploatarii:
Operation:
Inspectiii si testari
Grupa
echipamentului
de gaz:
Verificare care
se repeat in
mod oficial
Verificare dupa
reparatie
4)
Inspectie Testare
f TI/10a OP/TI
3)
OP/6l OP/1a
g TI
3)
OP/TI
3)
OP/1a OP/5a
A
h TI/6a OP/TI
3)
OP/3l OP/3a
f X OP OP/6l OP/1a
g X OP OP/3a OP/6a
B
h X OP OP/1a OP/3a
1)
Inspectii si verificari de regim in conformitate cu instiintarea agentiei slovace pentru
siguranta in functionare avand codul Nr. 86/1978, in legatura cu inspectiile,
verificarile si testele echipamentelor de gaz
2)
Verificarea oficiala repetata dupa 10 ani este ceruta doar pentru acetilena,
3)
Doar pentru repararea prin lipire a echipamentelor sub presiune,
4)
O interventie la echipamentul de gaz este considerata ca si reparatie,
X nu este cerut, TPV in concordanta cu cerintele tehnice ale producatorului de
echipament, TI inspectie tehnica, OP muncitor calificat, O persona
responsabila, m luna, y an.



7.8 ASIGURAREA SIGURANTEI IN FUNCTIONARE A APARATELOR DE
MASURA

Functionarea sigura a aparatelor de masura utilizate in instalatiile de incalzire
are o importanta extraordinara atat din punctul de vedere al functionarii optime a
instalatiilor de incalzire cat si din punctul de vedere al generarii unui climat pozitiv
asupra consumatorilor. O conditie necesara a functionarii sigure a acestor aparate
este respectarea inspectiei metrologice conform normativului Nr. 210/2000.

48
Perioadele de verificare a aparatelor de masura utilizate la sursele de caldura se
gasesc in tabelul (7.8-1)

Tabelul 7.8-1 - Perioadele de verificare a aparatelor de masura :


Tip de aparat: Tipul
aprobat
Prima
atestare
Timpul de validitate
atestat
Aparat volumetric pentru un lichid, cu
masurare proportionala
Da Da 5 ani
Debitmetru pentru apa:
- Pentru apa rece
- Pentru apa calda
- Baterie apa rece - apa calda

Da

Da

6 ani
Contoare de gaz cu membrana inclusiv
contoare cu corectie termica:
- Pana la marimea G6 inclusiv,
la un consum mediu annual
pana la 500 m
3

- Alte contoare de gaz cu
membrana :



Da

Da



Da

Da



15 ani

10 ani
Contoare de gaz rotative si cu turbine Da Da 5 ani
Contoare de caldura si componentele lor:
- Contoare de caldura compacte
- Debitmetru
- Senzori din rezistenta de
platina si senzori de
temperatura cu termistor
- Contor electronic de caldura
- Traductor de presiune

Da
Da

Da
Da
Da

Da
Da

Da
Da
Da

4 ani
4 ani

4 ani
4 ani
1 ani
Senzori combinati de temperatura Da Da 1 ani
Detectoare de scurgere de gaze Da Da 1 ani
Contoare de energie electrica de current
alternativ monofazice si trifazice dinamice
(inductive) (incluzand doua tarife) pentru :

- Masurarea directa a
consumului de energie
electrica
- Masurarea indirecta a
consumului de energie
electrica





Da

Da




Da

Da




16 ani

12 ani

49
7.9 REGLAREA SISTEMELOR DE INCALZIRE

Pentru realizarea parametrilor termici ai spatiilor incalzite si a functionarii economice
este necesar sa se asigure:
Parametri tehnici corespunzatori ai sursei de caldura
Distributia energiei termice de la sursa la consumator cu pierderi minime
Posibilitatea reglarii alimentarii cu caldura functie de cererea
consumatorului prin control adecvat.
Clasificarea generala a reglarii agentului termic :
Reglaj calitativ
Reglaj cantitativ

Reglajul calitativ asigura variatia calitativa a agentului termic (in acest caz este
vorba de temperatura agentului termic). La iesirea din cazan in cele mai multe cazuri
se cere o temperatura constanta. Puterea cazanului va putea fi reglata variind
temperatura de intrare in cazan (returul instalatiei).
Reglajul cantitativ asigura variatia cantitativa a agentului termic (in acest caz
este vorba de debitul agentului termic). O variatie a debitului de agent termic
(micsorare) la consumatori, implica o racire mai accentuata a acestora. Racirea la
o temperatura medie mai scazuta are drept rezultat reducerea puterii termice.
Reglarea cantitativa are influenta asupra hidraulicii instalatiei.

Factorii care influenteaza alegerea modului de reglare :
Tipul si marimea cladirii
Modul de utilizare a cladirii
Parametrii privind inertia termica a cladirilor
Inertia si tipul sistemului de incalzire
Cheltuielile de investitie pentru reglaj
Pretentiile utilizatorilor cu privire la confortul si calitatea climatului interior.


7.9.1 Reglajul calitativ

Reglarea instalatiei se face prin variatia simultana a valorii parametrilor de
intrare si de iesire. Capacitatea de reglare a instalatiei este infuentata de
amplitudinea reglarii. Instalatia poate fi reglata functie de urmatorii parametri :

Temperatura medie de plecare de la sursa (in general la temperatura
constanta = reglarea de baza)
Temperatura aerului interior
Temperatura aerului exteriorechitermic (F.09)#


50
Reglarea functie de temperatura de plecare de la sursa

Reglarea este denumita de baza. Sursa de caldura (cazanul) are un reglaj la
temperatura constanta. Aceasta temperatura este mentinuta printr-un termostat.
Acesta metoda de reglare nu ofera suficient confort. Este folosita in cazurile in care la
sursa sunt conectati mai multi consumatori, cu cerinte diferite de temperatura.
Fiecare consumator trebuie sa aiba o reglare independenta.

Reglarea functie de temperatura aerului interior

Principiul reglarii se bazeaza pe un senzor de temperatura montat intr-o incapere de
referinta si prin controlul acestuia asupra sursei. Pentru acest tip de reglare se
stabileste un spatiu pentru termostat sau unitatea de control cu senzor integrat
de temperatura. Functie cerinte se poate monta un cronotermostat care ofera
posibilitatea de varia regimul de incalzire functie de timpul programat.
Modul de reglaj, prin comanda asupra sursei, ar trebui sa aiba ca efect o incalzire la
temperatura dorita. Un factor important este alegerea potrivita a incaperii de referinta
Aceasta ar trebui sa fie o incapere cu stabilitate termica. Este necesar sa se evite
incaperile unde sa existe alte surse de caldura decat instalatia de incalzire.
Termostatul nu va fi montat in urmatoarele locuri :
- Pereti exteriori,
- Vecinatataea geamurilor si usilor,
- Locuri amplasate langa sau deasupra radiatorului,
- Locuri cu aporturi de caldura de la alte surse,
- Locuri izolate.

Foarte important este: in aceeasi incapere nu trebuie sa existe alte elemente de
reglare (ex. cap termostatic la robinetul de radiator), din cauza efectelor mutuale ale
acestora.
Avantajul acestei metode este flexibilitatea ei la cerinte de reglaj instantaneu.
Este indicata pentru cladiri mici, echipate cu instalatie de incalzire cu
radiatoare

Reglarea functie de temperatura aerului interior se poate face :
In mod direct asupra sursei de caldura reglata
Reglarea puterii utile a sursei (cazan pe gaz) se poate clasifica astfel :
- O treapta - arzatorul functioneaza la parametrii maximi, sau se opreste
- Mai multe trepte - arzatorul functioneaza la parametrii la care a fost reglat, sau
se opreste
- Modulare - modularea asigura o modificare continua a puterii utile conform
cerintelor. In acest fel, randamentul se pastreaza la nivelul maxim.
Puterea utila poate varia intre 20-100%.

51
- In cascada - reglarea puterii utile a centralei termice se rezolva prin pornirea
sau oprirea secventiala a cazanelor.

Temperatura noaptea
Temperatura ziua


Puterea cazanului Puterea cazanului

O treapta de reglare deschis inchis Modularea puterii utile
conform cerintelor

Fig. 7.9-1 Reglarea functie de temperatura aerului interior
T
e
m
p
e
r
a
t
u
r
a

i
n
c
a
p
e
r
i
i

C


T
e
m
p
e
r
a
t
u
r
a

i
n
c
a
p
e
r
i
i

C



52

In mod indirect se regleaza temperatura medie de
ducere(tur) (t2) a instalatiei de incalzire reglata (ex. prin
amestec, o sursa de caldura reglata separat) functie de
temperatura aerului interior ( t1)












a) ventil de reglaj cu amestec cu trei cai













b) ventil de reglaj cu amestec cu patru cai


Fig. 7.9-3 Reglarea cu ventil de reglaj cu amestec
1 Sursa de caldura (punct termic, centrala termica, schimbator de
caldura, cazan)
2 Consumator (cladire, zona din cladire, ramura,).


Locala reglarea individuala a puterii consumatorului
(radiatoare, o sursa reglata separat)
1 2
t2
t1
1
2
t2
t1

53
Aceasta solutie este folosita la reglarea puterilor mai mari, iar pentru radiatoare
uzuale este remarcabila.

























Fig. 7.9-4 Reglarea individuala
1 surse termice cu reglare independenta
tw-1, tw-2 temperaturile de intrare in radiatorul reglat, functie de temperaturile ti-1, ti-
2 ale incaperilor.


Reglare functie de temperatura aerului exterior curbe echitermice
Reglarea se face functie de temperatura aerului exterior. Unitatea de reglare se afla
pe o pozitie oarecare. Ea primeste informatia de la senzorul de temperatura
exterioara. Prin reglare, pe baza acestei valori se da comanda pentru a corecta
temperatura apei din instalatia de incalzire alegand, din graficul de reglaj, curba
echitermica dorita pentru incalzire.
O foarte importanta sarcina este selectarea curbei de incalzire potrivita. Curba pentru
incalzire indica dependenta temperaturii apei din instalatia de incalzire de
temperatura aerului exterior.
Calitatea elementelor de constructie exterioare influenteaza alegerea curbei de
temperatura, la fel ca si parametrii privind inertia termica si gradientul de temperatura
tw-2 ti-2
tw-1 ti-1

54
al instalatiei de incalzire aferente cladirii proiectate. O cladire fara izolatie termica
suplimentara are nevoie de alte curbe pentru incalzire fata de o cladire dupa
restaurare sau cu incalzire prin pardoseala.
O alegere a curbei potrivite se face deseori prin metoda de testare: experiment
eroare. Prima ajustare a curbei temperaturii dorite a apei din instalatia de incalzire
se face la o temperatura fixata a aerului exterior. Aceasta valoare este data prin
proiectul instalatiei de incalzire. Prin mai multe reglari inteligente se memoreaza
parametrii cladirii si se ajusteaza curbele. In incaperea de referinta este nevoie de
senzorul de temperatura interioara. Prin sistemul de reglaj se compara o temperatura
reala si o temperatura ajustata si conform acestor valori, se va alege curba potrivita
si corectiile acesteia.



Curba echitermica Deplasarea paralela a curbei Deplasarea curbei pentru
regimul redus
Fig. 7.9-5 Curbele echitermice

Deplasarea paralela a curbei de incalzire este necesara cand apar corectii. Reglarea
tebuie de asemenea rezolvata, pentru regimurile reduse, care au propriile lor
deplasari paralele, in cazul mai multor reglari sofisticate avand de asemenea
posibilitatea de a utiliza alte curbe echitermice.

Moduri de reglare prin curbe echitermice:

Directa prin reglare asupra sursei
Reglarea echitermica utilizeaza temperatura agentului termic la plecarea de la sursa.


Temperatura se determina pe baza urmatorilor parametri :
o Temperatura exterioara te
o Temperatura interioara din incaperea de referinta (nu
este necesar)ti

55
o Temperatura agentului termic apa la plecarea de la
sursa tw

Marimea reglata este:
o Puterea cazanului verificata prin temperatura apei pe
conducta de ducere


















Fig. 7.9-6 Reglarea directa pe curbele echitermice

T Regulator echitermic
ti- Temperatura interioara
te- Temperatura exterioara
tw- Temperatura la plecarea de la sursa


Indirect temperatura agentului termic la intrarea in
instalatie (tur)

Reglarea echitermica presupune reglarea temperaturii prin vana de amestec.

Temperatura se determina pe baza urmatorilor parametri :
o Temperatura exterioara te
o Temperatura interioara din incaperea de referinta ( nu
este necesar ) ti
o Temperatura agentului termic la iesirea de la sursa
tw

Marimea reglata este:
o Prin pozitia in care este localizata vana de amestec se
asigura temperatura dorita a apei din instalatie tw
te ti
tw

56


















Fig. 7.9-7 Reglarea indirecta pe curbele echitermice

R- Regulator echitermic
ti- Temperatura interioara
te- Temperatura exterioara
tw- Temperatura la intrarea in instalatia de incalzire



7.9.2 Reglajul cantitativ

Clasificarea dupa capacitatea de adaptare la conditii variabile este urmatoarea :
Elemente de reglare pasive
.Ele functioneaza static, fara posibilitatea de adaptare la conditii de
functionare schimbate.

Elemente active de reglare fara sursa externa de energie
Ele functioneaza activ; ele stiu sa-si schimbe starea de functionare functie de
mediul inconjurator, a temperaturii, a presiunii, sau a nivelului.

Elemente active de reglare cu sursa externa de energie
Pentru functionarea lor (schimbarea starii lor) acestea au nevoie de o
sursa de energie externaelectrica, de presiune sau actionare mecanica.

Elemente de reglare pasive

Dintre elementele de reglare pasiva fac parte :

Robinetii si ventilele de reglare

te ti
tw

57
Robinetul de radiator (fara cap termostatic) serveste la reglarea sau inchiderea
curgerii agentului termic.Se numeste si ventil cu dublu reglaj. Micsorarea sectiunii de
curgere prin montare de diafragme, este importanta din punct de vedere hidraulic.
Avantajul robinetului cu dublu reglaj rezida din posibilitatea variatiei locale mari a
debitului pentru fiecare astfel de ventil.
Reglarea la punerea in functiune (prereglarea) se face functie de constructia
robinetului:
- Prin rasucirea in mod continuu sau in trepte a diafragmei.
- Schimbarea dimensiunii conului
- Determinarea pozitiei conului de reglaj







Fig. 7.9-8 Sectiune printr-un ventil de reglare cu diafragma gradata un mod de
setare a robinetului



Unghiular direct axial perpendicular











Cu racord la baza radiatorului Cu racord la
radiator intr-un singur punct
Fig 7.9-9Tipuri constructive de robineti cu doua cai


58
Robinetul de reglare echilibrare. Se monteaza pe coloane (ramificatii) si exista
posibilitatea ca, prin prereglarea robinetului unei singure coloane sa se
interactioneze si asupra celorlalte. Prereglarea este facuta prin stabilirea pozitionarii
conului (prin potrivirea numarului de rotiri pe scala).
Functie de armatura este posibila o prereglare, masurare, inchidere, alimentare, si
scurgere. Manipularea robinetului nu schimba setarea. Pierderea de presiune la
armatura este masurabila intr-un mod precis de catre robinetii de masura.
La masurarea debitului sunt folosite caracteristicile robinetului (date de catre
producator) si presiunile diferentiale inainte si dupa robinetul de masura. Robinetul
este caracterizat prin valoarea k
v
, care este data de debitul apei la curgerea prin
robinet (m
3
/h), la o pierdere de presiune 10
5
Pa. Schema caracteristicilor robinetului
arata valoarea kv pentru diferite reglari de presetare.



Robinetul de reglare masurarea debitului cu ajutorul P Posibilitati de
prereglare
Fig. 7.9-10 Robinetul de reglare-echilibrare





Fig. 7.9-11 Metoda de masurare si
determinare a debitului la curgerea
prin robinet :

1. Se determina DN si tipul
robinetului

2. Se masoara presiunea
diferentiala P cu ajutorul
unor mici robineti mici (inainte
si dupa ventilul robinetului)
P=12kPa
3,0
DN 20

59
3. Se citeste din nomograma debitul real care trece prin armatura de reglaj.


Diafragme de reglare si masurare
Diafragmele de reglare si masurare sunt echipamente tip manson si servesc la
masurarea presiunii diferentiale de laminare sau la masurarea debitului de curgere.
Diafragmele sunt inserate intre mansoanele armaturii . Ele sunt confectionate dintr-
un metal rezistent la mediu.








Fig. 7.9-12 Diafragme de masura


Avantaje:
- Costuri de investitie scazute
- Simplu de montat
- Posibil de produs pentru fiecare DN si rezistanta hidraulica
- Calculul simplu conform nomogramelor.
Dezavantaje:
- Posibilitatea de infundare la diametere mici, este necesara spalarea instalatiei
sau instalarea unui filtru,
- La traseele orizontale ale conductelor, este dificil sa se elimine aerul sau sa
se scurga apa,
-
- Posibilitati reduse de control a diafragmei construite si a conditiilor de
exploatare,
- Imposibilitatea de a face corecturi de parametri la diafragmele montate.

Posibilele zgomote aparute la diafragme pot fi eliminate prin instalarea unei
diafragme cu mai multe orificii (cel mai bine cu trei orificii). Problema este sa se

60
stabileasca parametrii orificiilor si presiunea de reglare. Se recomanda sa
se combine diafragma cu robineti de reglare cu posibilitatea de masurare precisa
a debitului de curgere.



Elemente active de reglare fara sursa externa de energie

Ele functioneaza activ, fiind capabile sa-si schimbe starea de functionare in raport
cu parametrii mediului inconjurator, ca temperatura, presiunea, sau a nivelul.
Robineti termostatici Robinetii de la radiator in combinatie cu capul termostatic, sunt
elemente cu reglare direct proportionala. Ei au un ecart de proportionalitate Xp =
2C. Aceasta inseamna ca robinetul este deschis la debitul nominal de curgere la 20
C in mediul ambiant si capul termostatic se seteaza tot la 20 C , iar la 22 C in
mediul ambiant, acesta se inchide.
Face posibila o reglare a capului pentru un interval de temperatura intre limitele
minime si maxime. La robinet este conectat printr-un capilar un senzor termostatic
pentru a sesiza si regla mai precis temperatura incaperii.









Fig. 7.9-13 Exemple de buna si rea practica la instalarea capului termostatic





61

Bazin
Toaleta
Incapere de locuit, sufragerie
Magazin, dormitor
Reducere in timpul noptii
Pivnita, protectie antiinget

Fig. 7.9-14 Intervale recomandate intre temperaturi si setarea capului termostat

Robineti automati de descarcare Ei au functia de a mentine o presiune diferentiala
constanta in instalatia de incalzire prin descarcarea apei din instalatie mai ales prin
locul de umplere cu apa de pe conducta de retur. Activitatea celorlalte armaturi
(robineti termostatici) este pusa in valoare in acest fel, deoarece ei functioneaza in
conditii stabile.Robinetul este format din:
- Corpul robinetului
- Scala reglabila (setarea presiunii in pozitia deschis)
- Arcul care produce si regleaza contrapresiunea (cand contrapresiunea este
mai mica, robinetul se deschide si are loc descarcarea)
Se instaleaza la baza coloanelor, langa pompe, la intrarea in sector sau in cladire.
Se utilizeaza pentru cantitati mici de apa din cauza constructiei acestora.
Intervalul de presiune este 5 50 kPa.











S
e
t
t
i
n
g

v
a
l
u
e

R
o
o
m

t
e
m
p
e
r
a
t
u
r
e



62
Fig. 7.9-15 Robinetul de descarcare
capacul pentru setarea
manuala
Scala pentru setare Arc de reglare
Corpul robinetului




Vedere a robinetului de descarcare Sectiunea prin robinetul de descarcare
Fig 7.9-16 Locul de montaj al robinetilor de descarcare
1-cazan pe ulei/gaz; 2-cazan pe gaz; 3-circuit de incalzire; 4- radiator; 5- robinet de
amestec cu 3/4-cai; 6-distributor

63

Regulatorul volumetric de debit pastreaza in mod automat un debit de curgere (debit
constant ) la valoarea reglata.
El regleaza diferenta de presiune de pe conul micului robinet la marimea constanta.
O diafragma controleaza diferenta dintre presiunea dinaintea conului valvei ( prin
sonda capilara ) si presiunea dupa acesta.
Este posibila in acest mod o echilibrare hidraulica, de ex. pe ramificatiile individuale
instalatiei de incalzire indiferent de distributia presiunii in echipament si fara alte
interventii hidraulice. In practica acest model nu este folosit in mod uzual, din pricina
cerintei de gradient de presiune constanta.

a) Schema de functionare si racordare b) Vedere a regulatorului volumetric de debit

Fig. 7.9-17 Regulatorul volumetric de debit

Regulatorul de presiune diferential pastreaza automat in reteaua data o diferenta de
presiune constanta, la valoare reglata (presiune diferentiala constanta).
El asigura conditii optime pentru reglarea precisa a temperaturii in incaperile
incalzite, si de asemenea pentru functionarea robinetilor termostatici la radiatoare,
sub limita de zgomot.
Robinetul de reglare (diafragma de reglare) se deschide functie de presiunea
sesizata in conducta de tur (prin sonda capilara) si de presiunea dinaintea conului
robinetului la conducta de retur. Prin intermediul diafragmei etalon, aceasta este in
permanenta comparata cu valoarea de reglare dorita. Daca o curgere se intrerupe (la
inchiderea robinetilor termostatici) diferenta de presiune din retea se mareste. Conul
cel mic inchide robinetul, diferenta de presiune de la regulatorul de presiune
diferential creste si aceasta scade in ramificatie la valoarea reglata. Conul deschide
un robinet cand diferenta de presiune din retea scade.




64













Schema de functionare si racordare Vedere cu regulatorul de presiune
Fig. 7.9-18 Regulatorul de presiune diferential


Elemente active de reglare cu sursa externa de energie

Reglarea si inchiderea robinetelor cu ventil electromagnetic Sunt formate dintr-un
robinet de inchidere sau reglare pe care se monteaza un mecanism de
actionare.Acest mecanism poate avea urmatoarele functii:
- De reglare
- De inchidere
- De siguranta (inchidere in caz de urgenta)

Pentru diverse scopuri si obiective se alege o combinatie potrivita ventil-mecanism
de actionare de pentru a asigura functionarea dorita a ventilului.












Schema de functionare si racordare Robinet cu ventil electromagnetic
Fig. 7.9-19 Robinetul cu ventil electromagnetic

65

Pompele cu convertor de frecventa asigura reducerea functionarii pompei la
suprasarcina, in timp ce alte elemente de reglare reduc in diferite moduri
functionarea pompei. Exista un echipament electronic care transforma tensiunea de
alimentare de la retea la o frecventa constanta in tensiune de iesire la o frecventa
variabila in acest fel putand fi schimbata viteza electromotorului.
Debitul variaza liniar prin variatia de asemenea liniara a turatiei pompei, dar puterea
consumata a motorului variaza la cub. Reglarea se face pe baza masurarii
temperaturii, presiunii diferentiale, debitului, etc.
Posibilitatile de reglare a convertorului
de frecventa a electromotorului
pompei:
- Energia specifica (kWh/m
3
) scade
la reglarea debitului prin eliminarea
intoarcerilor,
- Motoarele supradimensionate se
pot optimiza prin reglarea
corespunzatoare a capacitatii,
- Robinetii de presiune de pe
conducte sunt eliminati la pornirea
si oprirea pompei,
- Corpul este protejat (motor, cuplaj,
pompa) prin pornire si incetinire
continue,
- Un convertor de frecventa se poate
utiliza pentru mai multe motoare,
daca acestea nu este necesar sa
functioneze simultan,

Fig. 7.9-20 Dependenta consumului electromotorului de variatia debitului prin
variatia turatiei
Este necesar sa se ia in considerare o scadere a randamentului pompei la turatii
reduse, datorita unor pierderi mecanice, atunci cand se determina economiile la
pompele centrifugale. Convertorul functioneaza cu un randament total de aproximativ
96-97%.


50% 100% 0
15%
100%
[m
3
/h]
[kW]

66
7.10 REGLAREA HIDRAULICA A DIFERITELOR TIPURI DE INSTALATII DE
INCALZIRE

Reglarea hidraulica generala si reglarea individuala (in fiecare incapere incalzita)
sunt necesare din motive de economie dar si pentru eliminarea neajunsurilor in
exploatarea instalatiilor de incalzire. Prin reglare trebuie sa se poata pastra aporturile
de caldura si sa se asigure o incalzire echilibrata in toate incaperile in timpul
diferitelor situatii de exploatare.
Pentru asigurarea stabilitatii hidraulice si termice se pot aplica urmatoarele doua
metode:
- reglararea pasiva (reglarea statica)
- reglarea activa (reglarea dinamica)


Metode de reglare hidraulica
Reglarea corpurilor de incalzire
Cerinta de reglare a corpurilor de incalzire este de asigura temperatura dorita in toate
incaperile incalzite. Reglararea trebuie sa respecte urmatorele elemente:
A starea si calitatea anvelopei si etansietatii constructiilor
B locatia incaperii (orientarea fata de punctele cardinale, inaltimea cladii si
locatia)
C destinatia incaperii ( efect asupra temperaturii)
D conditii climatice (temperatura exterioara, vantul,)
E functionarea si tipul sursei (functionare redusa noaptea, debransarea de la
incalzire)
F influenta aporturilor asupra cladirii (radiatia solara, aporturi interioare)
G tipul si marimea corpului de incalzire
H tipul coloanei de incalzire


Moduri de reglare
1 Reglarea de baza
- Reglarea cu robinet de radiator cu dublu reglaj fara cap termostatic
Reglare uniforma in toate incaperile, eliminarea supraincalzirii, posibilitatea de a
inchide un radiator
2 Reglare comuna
- robinet cu cap termostatic cu presetare
Ca si in 1 + eliminarea supraincalzirii, posibilitatea de setare a temperaturii dorite

67
3 Reglare superioara
- Robinet de radiator cu cap termostatic cu presetare+ regulator de
presiune cu arc
Ca si in 2 + posibilitatea demontarii radiatorului in timpul functionarii, zgomot la
inchiderea robinetului ( reglare prin reducerea presiunii)







Reglare de baza Reglare comuna Reglarea superioara
Fig. 7.10-1 Reglarea corpurilor de incalzire

Reglarea coloanelor
Scopul acestei reglari este de a asigura debitul de apa calda cerut la coloane
(rezultat din necesarul la radiatoare).
Reglarea trebuie sa ia in considerare:
I radiatorele care asigura puterea termica
J tipul si proprietatile conductei de distributie orizontala

Moduri de reglare
1 Reglare STATICA de baza
- Robinetul de reglare pe coloana cu prereglare cu posibilitate de
masurare
Asigura debitul de apa cerut pentru fiecare coloana a instalatiei de incalzire, prin
prereglarea robinetului. Este posibila o masurare a debitului (control). Aceasta nu
asigura o protectie impotriva variatiei parametrilor.
2 Reglarea DINAMICA comuna
- Ca si la 1
a
+ robinetul de descarcare
Ca si in 1
a
+ eliminarea presiunii diferentiale a coloanelor inalte, prin descarare,
reducerea zgomotului la robinetul de radiator, reducerea economiilor prin cresterea
temperaturii pe conducta de retur.
3 Reglarea DINAMICA supeioara

68
- Ca si la 1
a
+ regulator de presiune diferential racordat prin tub capilar
Ca si la 1
st
+ presiunea diferentiala a coloanei mentinuta de reglarea prin laminare,
reducerea zgomotului robinetului de radiator, cresterea economicitatii tevilor prin
mentinerea de temperatura scazuta pe conductele de retur


















Reglare statica Dinamica comuna Dinamica superioara
Fig. 7.10-2 Reglarea coloanelor
Reglarea pe traseele retelei de distributie
Obligativitatea reglarii traseelor retelei de distributie este de a asigura debitul de
agent termic necesar in cladire (dat de necesarul de caldura a cladirii)
Reglarea trebuie sa respecte:
K necesarul de caldura pentru incalzirea cladirii de unde rezulta debitul de
agent termic.
L presiunea diferentiala a cladirii
M pierderea de presiune locala maxima permisa (in asa fel incat armaturile
sa nu faca zgomot)
N functionarea instalatiei cu debit variabil a agentului termic trebuie sa poata
avea loc fara probleme

Moduri de reglare
1 Reglarea STATICA de baza
- Robinet de reglare a coloanei cu prereglare cu posibilitate de masurare
Asigura distributia dorita de apa pentru incalzire la cladiri individuale prin prereglarea
robinetului. Face posibila masurarea debitului (control). Nu asigura protectie
impotriva variatiei parametrilor.
2 Reglarea DINAMICA comuna
- ca si la 1
a
+ robinet de descarcare

69
Ca si in 1
a
+ eliminarea presiunii diferentiale la cladirile inalte prin descarcare,
reducereea zomotului la robinetul de radiator, scaderea economiei la conducte prin
cresterea temperaturii pe teava de retur.
3 Reglarea DINAMICA superioara
- Ca si la 1
a
+ regulator de presiune diferentiala racordat prin capilare.
Ca si la 1
a
+ presiune diferentiala la coloane mentinuta prin reglare, reducerea
zgomotului la robinetii de radiator, cresterea economiei la conducte prin mentinerea
te
mp
era
turi
i
sc
az
ute
pe
ret
ur



Reglare statica Dinamica comuna Dinamica superioara

Fig. 7.10-3 Reglarea retelei de distributie


7.11 UTILIZAREA RESURSELOR NECONVENTIONALE DE ENERGIE

Reducerea poluarii mediului inconjurator este o cerinta necesara pentru o dezvoltare
sustinuta si face parte din cele mai importante prioritati ale politicilor energetice si de
mediu ale UE.
Cele mai importante elemente ale acestei politici in domeniul productiei sunt:
Cresterea randamentului de transformare a resurselor energetice primare, in
special cele fosile.
Sporirea resurselor regenerabile in detrimentul celor fosile.

Sursele neconventionale utilizate la alimentarea cu caldura pentru incalzire si
prepararea de apa calda de consum se pot clasifica in functie de originea lor:
- Surse regenerabile de energie,
- Energie termica din deseuri.

Sursele de caldura din deseuri rezultate din diverse procese industriale fac parte din
categoria resurselor secundare. Cel mai adesea se foloseste producerea combinata
de electricitate si caldura cu cogenerare, caldura fiind folosita pentru incalzire
centrala, dar se foloseste si la incalzirea locala. Aceste surse sunt integrate in
sistemul de incalzire in acelas fel cu sursele conventionale de caldura pe baza de
combustibili fosili.

70
Resursele regenerabile sunt resurse energetice de nu depind de timp,ceea ce este
interesant pentru civilizatia umana.
Resursele neconventionale sunt interesante din punct de vedere al incalzirii si se pot
clasifica in trei categorii in functie de nivelul temperaturii de utilizare:
Resurse la temperatura scazuta
Resurse la temperatura medie
Resurse la temperaturi inalte
Clasificarea surselor alternative in aceste trei categorii nu este data explicit de
temperatura ,deoarece procesul de transfer de caldura de la sursa la spatiul incalzit
depinde de proprietatiile concrete ale sistemului de incalzire.

Resurse la temperatura scazuta
Trasatura caracteristica a acestor resurse este urmatoarea : temperatura lor
este sau mai scazuta decat temperatura care asigura confortul termic, sau este mai
ridicata doar cu putin, astfel incat utilizarea directa este imposibila. Fluxul termic
necesar pentru incalzire, care sa acopere pierderile de caldura, se obtine de la acest
tip de surse in mod indirect pe baza a doua procese opuse din punct de vedere
termodinamic. In primul proces termodinamic caldura este adusa de la un nivel
scazut de temperatura la un nivel mai inalt. Pentru a efectua o asemenea inversare
a directiei naturale de transfer de caldura se utilizeaza ciclul unei pompe de caldura.
Transferul de caldura in al doilea proces de la acest nivel ridicat de temperatura la
nivelul de temperatura al consumatorului se realizeaza deja in mod spontan.

Resurse de temperatura medie
Caldura pentru incalzirea spatiilor este posibil sa se obtina in mod direct.
Transferul de caldura de la sursa la consumatori se face in mod natural. Nivelul
termic al acestor surse de regula nu este corespunzator pentru a fi utilizate in alte
scopuri, cum ar fi prepararea apei calde sau a aerului cald pentru incalzire sau
alimentarea cu apa calda.
Resurse de temperatura inalta
Aceste resurse au un nivel de temperatura care face posibila utilizarea lor atat
pentru incalzirea cu apa calda cat si pentru producerea combinata de electricitate si
caldura sau in scopuri tehnologice.


7.11.1 Resurse neconventionale de energie la temperatura joasa

Utilizarea pompelor de caldura este o cerinta necesara pentru utilizarea
resurselor de energie neconventionale la temperatura joasa.

Pompe de caldura
Pompele de caldura se utilizeaza pentru producerea frigului. De la instalatiile
frigorifice folosim doar frigul, iar de la pompele de caldura- caldura. Transferul de
caldura in ambele cazuri este efectuat prin intermediul unui agent de lucru, de
exemplu frigorific, care circula prin instalatie, si isi schimba ciclic starea de agregare.
Pentru a se analiza eficienta energetica a pompelor de caldura, este necesar sa se
scrie bilantul energetic


Relatia de bilant a celor mai multe pompe de caldura cu actionare electrica se
poate exprima prin urmatoarea ecuatie:

71
K K
P Q Q + =
0
&


[W]
Unde
0
Q
&
- puterea termica primita de instalatie

K
Q
&
- puterea termica cedata de instalatie
P
k
- puterea electrica de actionare necesara.
Eficienta energetica a unei pompe de caldura se calculeaza prin valoarea raportului :
In aplicatii normale aceasta are valori intre 2,5 si 4, adica dintr-un kWh energie
electrica se pot obtine de la 2,5 la 4 kWh energie termica. Inlocuirea cazanelor cu
carbune prin pompe de caldura este sigura d.p.v. al consumului de energie primara ,
daca valoarea eficientei este mai mare decat o valoare de referinta determinata:

e
k
ref t

=
,

Unde :

k
- randamentul cazanului.

e
- randamentul de producere a energiei electrice.
In tara noastra
ref t ,
este in jur de 3. Din cauza componentelor daunatoare,
posibilitatea de utilizare a pompelor de caldura este limitata pentru eficiente mai
scazute, deoarece majoritatea energiei electrice consummate pentru actionare este
produsa in centrale hidro si nuclearoelectrice, acestea fiind mai favorabile pentru
mediul inconjurator decat resursele fosile.Puterea electrica in exces din timpul noptii
utilizata pentru actionarea pompelor de caldura are un efect benefic pentru sistemul
energetic national.








Tabelul 7.11-1 Clasificarea de baza a pompelor de caldura

Agent termic
Sursa de caldura Pe partea
sursei
Pe partea
incalzita
.Destinatia pompelor
Apa
Apa
Aer
Aer
Energie geotermala
Energie geotermala
Energie solara
Energie solara
Apa
Apa
Aer
Aer
Saramura
Saramura
Saramura
Saramura
Apa
Aer
Apa
Aer
Apa
Aer
Apa
Aer
Apa Apa
Apa Aer
Aer Apa
Aer Aer
Sol Apa
Sol Aer
Soare Apa
Soare Aer


k
P
k
Q
t

&
=

72

Clasificarea pompelor de caldura dupa modul de racordare la instalatie :

Monovalent (pompele de caldura lucreaza in instalatie in mod independent)
Bivalent (pompele de caldura lucreaza in instalatie impreuna cu alte surse de
incalzirecazane pe gaz, cazane electrice)
Polivalent (pompele de caldura sunt racordate la instalatie impreuna cu mai
multe surse de caldura cazan, captator solar)


Clasificarea pompelor de caldura in functie de ciclul de functionare:
Cu compresie
Cu sorptie
Absorbtie
Resorptie
Adsorbtie
Ejectie de abur
Gaz
Termoelectric.










Pompa de caldura cu compresie

Pompa de caldura utilizand ciclul cu
compresie mecanica de vapori este
cel mai utilizat la fabricarea
aparatelor pentru incalzire.
Compresorul mecanic de vapori
creaza presiune inainte de intrarea
in condensator, iar ventilul de
laminare produce destinderea
lichidului inainte de vaporizator.

Fig. 7.11-1 Schema pompei de caldura cu compresie
Legenda :

V - vaporizator
K condensator
ventil de laminare
C compresor
Schema de principiu a procesului este prezentata in figura 7.11-1.

73
Agentul frigorific se evapora in vaporizator si absoarbe debitul de caldura Q0 de la
sursa de temperatura scazuta.
Vaporii creati sunt absorbiti si adusi la presiunea de condensare prin compresor. La
aceasta presiune agentul frigorific din condensator condenseaza si se trimite un debit
de caldura de Qk catre mediul incalzit.Agentul frigorific in stare lichida trece de la
presiunea de condensare la cea de vaporizare, prin intermediul ventilului de
laminare, care incheie ciclul.

Surse de energie pentru pompele de caldura
Putem folosi urmatoarele surse de temperatura joasa:
Pamantul (solul) (Fig. 7.11-2)
Aerul atmosferic (B.7)#
Apa (Fig. 7.11-3)
Caldura deseu (B.9)#
Caldura prin recuperare (B.10)#

Sursa de energie pentru pompa de caldura:

Pamantul (solul)

Solul este un "acumulator
periodic" de caldura provenita de
la radiatia solara. Aceasta
caldura se acumuleaza in timpul
sezonului de vara in straturile
superioare ale solului. Ea poate
fi folosita in perioada sezonului
de incalzire.
Din punct de vedere tehnic caile
de obtinere a caldurii din sol
sunt :
1. Transferul de caldura
are loc cu ajutorul unui
agent termic intermediar Fig. 7.11-2 Pompa de caldura avand sursa
termica pamantul
2. Pompe de caldura cu circulatia directa a agentului frigorific. Prin tevile
montate in sol circula agent frigorific.
Este nevoie de o suprafata colectoare de aproximativ 100 m
2
pentru a obtine o
putere termica utila de 1 kW.
Utilizarea solului ca si sursa de caldura depinde
de existenta unor suprafete disponibile. Caldura prin sol este
obtinuta montarea de conducte orizontale (colectoare montate in sol).
Pentru aceasta este necesar ca aria colectorului, sa fie de la 1 la 1,5 mai mare decat
aria
incalzita. Astazi, din acest motiv sunt folosite colectoare ingropate cu schimbator de
caldura vertical (sonde in pamant) avand o adancime de la 50 la 100 metri.



74
Aerul exterior


Pentru a alege aerul exterior ca sursa de caldura este necesar sa fie cunoscute
conditiile climatice si meteorologice pentru localitatea respectiva Trebuie sa fie
cunoscute variatiile de umiditate precum si variatiile zilnice si lunare de temperatura.
Marele avantaj al aerului este ca se gaseste oriunde. Dezavantaj - aerul exterior
mai rece este cel mai prost din punctul de vedere al eficientei pompei de caldura.
Debitul de aer necesar pentru 1kW caldura extrasa este ~1200m
3
/h.



Apa


Apa freatica este in adecvata ca si
sursa de caldura la pompele de
caldura, pentru ca are o adancime
si un nivel al temperaturii relativ
stabile (de la 7C la 12C ).
Dezavantaje nu exista
pretutindeni si are diferite
caracteristici. La pompele de
caldura, la care energia termica se
obtine prin forare, este necesar sa
se faca analiza apei. Rezultatul
analizelor se recomanda sa se
discute cu producatorul de pompe Fig. 7.11-3 Pompa de caldura avand sursa
de caldura si cu proiectantul instalatiei termica apa freatica
de incalzire, pentru a se putea preveni
coroziunea.
Sondele trebuie sa fie in numar de doua, cu un spatiu intre ele de la 10 la 15 metri.
O sonda se utilizeaza pentru consum iar cea de-a doua este folosita pentru
reinfiltrarea apei utilizate. In astfel de cazuri circulatia apei trebuie sa fie asigurata de
pompe montate in serie.
Debitul de apa subterana necesar pentru extragerea unei puteri de 1 kW,este de
0,02~0,03 1/s.


Caldura deseu

Pompele de caldura sunt foarte potrivite pentru utilizarea caldurii deseu. La
temperaturi de la 10C la 20C, aceasta caldura se afla la parametri inutilizabili in
mod direct. Prin utilizarea pompelor de caldura aceasta temperatura poate sa
creasca la peste 55C.






75
Recuperarea caldurii

Foarte sofisticata este instalarea de pompe de caldura la ventilarea mecanica a
cladirilor si la recuperarea caldurii. La ventilarea organizata a spatiilor, introducerea
aerului proaspat se face cu ventilatoare.
Aerul uzat nu este evacuat direct in exterior, ci este trecut printr-un schimbator de
caldura, iar o parte a caldurii este extrasa si transferata la aerul proaspat venit de
afara. Din cauza ecartului de temperatura necesar, la aceste schimbatoare de
caldura aerul proaspat nu poate ajunge la temperatura dorita. Din acest motiv,
schimbatorul de caldura este adesea combinat cu o pompa de caldura.


7.11.2 Resurse neconventionale de energie la temperatura medie

In cazul surselor neconventionale de energie de temperatura medie, utilizarea
caldurii se face direct, prin intermediul schimbatoarelor de caldura.Din aceasta
categorie fac parte:
- Energia solara transformata in cele mai multe cazuri in caldura,
- Energia geotermala daca temperatura apei geotermale este suficient de
ridicata
- Caldura deseu la temperatura mai ridicata


Energia solara

Caldura obtinuta din conversia fototermica a energiei solare in captatoare solare
poate fi transportata la spatiul incalzit direct, fara o supraancalzire.
Instalatiile solare pentru incalzirea cladirilor in conditiile de la noi ar trebui sa fie
proiectate cu sursa de caldura aditionala.
Instalatia solara poate acoperi din consumul anual doar 25-30% in lunile de inceput
si sfarsit ale sezonului de incalzire. In perioadele cu temperaturi exterioare scazute, o
sursa suplimentara acopera necesarul de caldura proiectat pentru necesarul de
caldura maxim. La instalatie poate fi cuplata si o instalatie de incalzire alternativa.
Utilizarea energiei solare la instalatii de incalzire la temperaturi reduse este optima
pentru o folosire mai intensiva a energiei solare.
Din cauza variatiei energiei solare in timpul zilei si a anului, instalatiile solare sunt
proiectate cu acumulare de caldura. Aceasta poate fi:
- Pe timp scurt,pentru 1- 2 zile
- Pe timp lung,pentru tot sezonul de iarna,eventual pentru o mare parte din
el.



Instalatii de incalzire solara bivalente
Instalatiile de incalzire solare bivalente (Fig. 7.11-4) folosesc pe langa energia solara
o sursa de caldura suplimentara. Acesta sursa poate fi:
- Cazane utilizand combustibil fosil
- Cazane sau sisteme de incalzire locala (seminee, cuptoare) utilizand
combustibil regenerabil, ex:biomasa
- Schimbatoare de caldura utilizand energie geotermala

76
- Pompe de caldura utilizand resurse regenerabile de joasa temperatura
- Caldura obtinuta prin cogenerare de la sistemul de alimentare centralizata
cu caldura
- Energia electrica



Instalatie solara bivalenta
Instalatia solara tip bivalent pentru incalzire si preparare apa calda de consum este o
instalatie combinata de utilizare a energiei solare si a combustibilului solid intr-un
cazan, conform schemei de mai jos

Fig. 7.11-4 Instalatie solara bivalenta cu pompa de caldura
1 captatori solari, 2 rezervor de apa pentru incalzire, 3 schimbator de caldura
apa-apa, 4 cazan de apa calda, 5 vas de expansiune deschis, 6 pompa de
caldura, 7 instalatie de incalzire, 8 preparator de apa calda , 9 alimentarea cu
apa rece, 10 iesire apa calda.



Sisteme solare de incalzire trivalente
Energia solara poate fi folosita si in combinatie cu doua surse de caldura
suplimentare. Cele mai potrivite combinatii sunt:
Captatori solari +pompa de caldura + cazan pompele de caldura pot folosi
surse interne sau externe iar cazanele combustibili fosili sau biomasa,
respectiv energie electrica
Captatoare solare + seminee, sisteme de incalzire pe aer cald sau apa calda +
cazan pe combustibili fosili sau energie electrica.

Energia geotermala
Apa geotermala sau pietrele sunt agentii termici pentru energia geotermala. Apa
freatica este considerata geotermala daca temperatura ei la suprafata este mai mare
de 15C Din aceasta cauza o mare parte din sursele geotermala cu temperaturi mai
mici de 40-50C apartin resurselor regenerabile de temperaturi joase ce se utilizeaza
la pompele de caldura.

77
Tehnologia Hot-Dry-Rock pentru pietre ca si agent termic este bazata pe extragerea
energiei prin agenti geotermali secundari (apa geotermala secundara) Aceasta poate
fi utilizata dupa aceea in procese normale.
Energia geotermala cu temperatura de peste 50-60C este aplicabila functie de
parametrii concreti ai instalatiei de incalzire direct prin schimbator de caldura (Fig.
7.11-5). Utilizarea cu ajutorul pompelor de caldura (B.13)#. poate fi folositoare pentru
marirea potentialului termic al resurselor geotermale.
Sursele de energie geotermale de temperatura medie pot sa acopere tot consumul
de caldura al cladirilor incalzite ,dar este recomandata utilizarea lor in combinatie cu
alte surse de caldura (combustibili fosili), de asemenea impreuna cu sursele de
caldura de joasa temperatura.

Enegia geotermala

Principiul folosirii directe a sursei geotermale pentru incalzirea cladirilor este aratat in
schemele urmatoare :


Fig. 7.11-5 Utilizarea directa a energiei geotermale prin schimbator de caldura



Principiul folosirii directe si indirecte a sursei geotermale pentru incalzirea cladirilor
este aratat in figura 7.11-6.

78


Fig. 7.11-6 Utilizarea indirecta a energiei geotermale prin schimbator de caldura si
pompa de caldura


Caldura deseu
Caldura deseu de temperatura medie se utilizeaza utilizand acelasi reguli cu cele
pentru energia geotermala de acelasi nivel de temperatura.


7.11.3 Resurse neconventionale de energie la temperatura inalta

Din aceasta categorie fac parte :
Toate tipurile de combustibili regenerabili si combustibili solizi
Gazele deseu din procesele tehnologice
Energie geotermala si caldura deseu la temperaturi peste 100 C.

Biomasa combustibil solid regenerabil
Biomasa ca resursa regenerabila este cea mai importanta din punctul de vedere al
incalzirii. Biomasa reprezinta de fapt energie solara legata chimic prin fotosinteza in
plante. Eliberarea acestei energii prin combustie si utilizarea ei ulterioara realizeaza
doar circuitul natural al oxigenului si al acidului carbonic gazos.
Biomasa ar fi ideal sa inlocuiasca in intregime combustibilul fosil la incalzirea locala
sau la alimentarea centralizata cu caldura, ca sursa combinata de producere a
electricitatii si caldurii.

Avantajele biomasei in comparatie cu combustibilul fosil:
Este o sursa permanenta si regenerabila de energie.
Concentratia de CO
2
in atmosfera nu creste.
Reduce oxidul de sulf si alti agenti daunatori.
Este disponibila pe scara larga.

79
Este o sursa de energie stabila, ceea ce face sa scada consumul si costul
combustibilului solid.
Cheltuielile pentru energie si cele pentru exploatare se fac in regiunea
respectiva.
Creaza noi locuri de munca in mediul rural.
Dezavantajele energiei stocate in biomasa sunt:
Productia de biomasa in scopuri energetice concureaza alte cai de utilizare a
acesteia in agricultura si industrie.
Disponibilitate sezoniera.


Arderea directa a biomasei este cea mai veche tehnologie termo-chimica cunoscuta.
Exista doua moduri de utilizare a biomasei:
Incalzirea individuala
Producerea centralizata de caldura


Incalzirea individuala utilizand biomasa

Pentru incalzirea individuala sunt folosite urmatoarele:

Seminee,
Cuptoare,
Focare de producere a aerului cald
Focare de producere a apei calde,
Cazane de incalzire
Soba cu lemne.

Productia centralizata de caldura utilizand biomasa

Pentru producerea centralizata de caldura, centralele termice utilizeaza in principal
masa de lemn si paie. Sistemele generale de combustie sunt :
Focare cu ardere mai scazuta,
Focare cu gratar
Ardere in strat fluidizat
Focare rotative.
Producerea combinata de electricitate si caldura se face tot mai mult centralizat.
Astfel, arderea biomasei se face intr-un cazan de abur. Acesta este utilizat intr-o
turbina, care produce simultan atat energie electrica cat si energie termica pentru
incalzire. Foarte promitatoare sunt rezultatele experimentale obtinute pe
echipamente bazate pe motorul Stirling.


Biomasa combustibil gazos regenerabil.

Este mai putin valoros in comparatie cu gazul natural. Se poate crea prin:
Gazificarea biomasei (gaz de lemn),

80
Tratarea anaeroba si aeroba a excrementelor,
Din stocurile de deseuri solide comunale (gaze de stoc)
De la statiile de epurare a apelor uzate menajere (biogaz).
Acesti combustibili gazosi pot fi folositi, cu unele limitari, la fel ca si gazele naturale
fie doar pentru producerea de caldura in cazane fie pentru utilizarea pentru
producere combinata de energie electrica si termica prin cogenerare.


Caldura geotermala si caldura deseu

Daca energia geotermala sau deseu se gaseste in agenti termici la temperaturi mai
mari de 100 C acestea se pot utiliza in sistemele de alimentare cu caldura in
combinatie cu caldura obtinuta prin arderea combustibilului solid si a biomasei. O
utilizare directa a acestor resurse prin schimbatoare de caldura este posibila prin
combinarea in acelasi fel ca si in cazul temperaturilor medii cu folosirea indirecta prin
pompe termice..In acest fel gradul de folosire a sursei este mai mare. Costurile de
investitie ale pompei de caldura sunt mari.



7.12 RETELE TERMICE

7.12.1 Clasificarea retelelor termice

a) In functie de locatia sursei de caldura si a schimbatorului de caldura :
Primare
Secundare
b) In functie de numarul conductelor de incalzire:
Cu o singura conducta
Mai multe conducte
c) In functie de agentul termic:
Apa
Abur
d) In functie de amplasament:
Supraterane
Subterane.


Reteaua termica supraterana se poate amplasa pe :
Stalpi sau pasarele pentru sustinere a tevilor
Suporti amplasati suprateran
Console fixate de peretii cladirilor
Clasificarea constructiilor retelei termice :
Fara canale
Plasate in spatii neventilate,suspendate sau prin canale
Intr-un spatiu cu alte retele

Exemple de amplasare a retelelor termice :
a) bitubulare montate aerian, cu apa, amplasate pe structura de stalpi din otel (Fig.
7.12-1)

81
b) in canale subterane nevizitabile (Fig. 7.12-2)
c) in canale subterane vizitabile fara spatiu de deplasare Fig. 7.12-3) #
d) in canale subterane vizitabile cu spatiu de deplasare (Fig. 7.12-4) #
e) retele termice montate direct in sol (Fig. 7.12-5)



Fig 7.12-1 Retele termice cu apa bitubulare, montate aerian pe stalpi din otel

Fig 7.12-2 Retele termice cu apa bitubulare, montate in canal termic subteran
nevizitabil


82

Fig 7.12-3 Retele termice cu apa bitubulare, montate in canale subterane vizitabile
fara spatiu de deplasare


Fig 7.12-4 Retele termice cu apa bitubulare, montate in canale subterane vizitabile
cu spatiu de deplasare


Fig. 7.12-5 Retea termica montata direct in sol
Reteaua termica primara transporta agentul termic de la sursa primara la sursa
secundara ..Agentul termic este fie apa fierbinte cu temperatura de peste 110 C, fie
aburul cu presiunea relativa peste 0,05 Mpa. Retelele termice primare sunt cele
descrise mai jos.
Retelele termice secundare transporta agentul termic (in cantitatea si calitatea
cerute) de la sursa secundara la consumator. Tipurile de retele termice secundare
sunt cele descrise mai jos in acest capitol, cu exceptia retelelor monotubulare(cu
o singura conducta).


83
Retele cu apa calda

Apa ca si agent termic in comparatie cu aburul are urmatoarele avantaje:
O mai mare posibilitate de reglare centralizata a caldurii prin variatia
parametrilor termici si hidraulici
Posibilitatea unei acumulari mai mari de caldura in sistem
O productie specifica de electricitate mai mare in instalatiile termice

Retelele termice functie de temperaturile de proiectare la iesirea din sursele de
caldura sunt urmatoarele:
Apa calda cu temperatura de pana la 110 C
Apa fierbinte cu temperatura de peste 110 C.
La ambele tipuri temperatura de calcul a apei pe conductele de retur nu trebuie sa
depaseasca 70 C.

Retelele termice cu abur sunt de obicei folosite la cladiri cu consum de caldura mai
mare.
Aburul are in general urmatoarele avantaje in comparatie cu apa:
Este transportat de propria presiune
Incarcarea neglijabila a tevilor prin greutatea aburului si presiunea
hidrostatica.
Retelele cu abur sunt mai ieftine din cauza diametrelor mai mici a tevilor.
Localizarea simpla a conductelor sparte.

7.12.2 Optimizarea proiectarii si exploatarii retelelor termice :

Pentru transportul efectiv de caldura prin retelele termice este necesar sa se
respecte urmatoarele conditii si reguli principale:
Alegerea celei mai eficace si moderne retele termice, in concordanta cu
conditiile concrete.
Calcul hidraulic corect (la cost de investitie minim si cost de exploatare in
timp)
Alegerea tipului de izolatie termica si a grosimii optime;
Proiectarea corecta a instalatiei de distributie pentru a asigura conditii
optime de presiune la fiecare regim de exploatare.
Executarea corecta a calculelor de rezistenta a retelei termice

Sisteme de montare a retelelor termice

Alegerea solutiei de executare a retelelor termice este influentata de urmatorii factori:
Modul de amplasare ( suprateran, subteran)
Nivelul retelelor subterane
Intersectia retelelor termice cu cele de comunicatii sau alte tipuri de retele:
Suprateran
Subteran
o In canale
o Direct in sol
Costurile de investitie si de exploatare


84
Calculul hidraulic al retelelor termice
Diametrul optim al conductelor retelelor termice reiese din ecuatia de
continuitate ( se alege debitul de agent termic)
o Apa (w
v
= 0,5 2 m/s)
o Abur (w
p
= 10 60 m/s)
Diametrul optim al conductelor retelelor termice reiese din presiunea
disponibila in locul de conectare a retelei termice.
.Reglajul hidraulic este o parte a calculului hidraulic pentru a asigura echilibrarea
hidraulica a retelei.

Proiectarea grosimii si a tipului de izolatie termica a retelelor termice

Scopul izolatiei termice a conductelor retelelor termice este asigurarea urmatorilor
parametri :
Temperatura suprafetei conductelor izolate termic nu trebuie sa deapaseaca
50 C (un criteriu de siguranta)
Temperatura aerului in canale sau spatii comune sa nu depaseaca 25 C
Reducerea pierderilor de caldura.
Alegerea izolatiei, din punct de vedere termic trebuie sa respecte urmatoarele
cerinte:
Conductivitate termica redusa
Rezistenta la temperatura agentului termic
Rezistenta la impact mecanic, vibratii si agenti chimici
Nu trebuie sa prezinte agresivitate asupra materialului conductelor
Sa respecte criteriile privind igiena
Sa fie rezistenta la microorganisme
Sa aiba durata de viata suficienta
Izolatia termica trebuie protejata cu materiale corespunzatoare impotriva distrugerilor
mecanice ,deformarilor permanente si a umezirii permanente.

Proiectarea echipamentelor pentru asigurarea presiunii in scopul functionarii stabile
a retelelor termice.

Scopul acestui echipament este de a mentine o presiune stabila in retelele termice in
orice regim de exploatare, de exemplu in regim critic la putere termica utila maxima si
chiar si la intreruperea alimentarii cu agent termic.
Proiectarea acestor echipamente rezulta din diagrama de presiune a retelei termice :
Vase de expansiune
Pompe de umplere

Calculele de rezistenta

Calculele de rezistenta se fac in vederea proiectarii elementelor de structura si pentru
a prelua in mod adecvat dilatarea tevilor din cauza variatiilor termice .:Dilatarile
termice trebuie compensate prin :
Compensatoare naturale sau proiectate de tip (L, Z, U),
Compensatoare proiectate pentru acest scop(axiale, articulate)
Un principiu de baza a calculelor de rezistenta : Dilatarea tevilor in sectiunea dintre
doua puncte fixe se poate realiza de catre teava, respectiv de compensator functie
de marimile deformatiilor si tensiunilor admise in peretii tevilor.
INSTALATII DE VENTILARE SI CLIMATIZARE


Modul de curs nr. 6


CUPRINS


6.1.Principalele elemente ale unei instalatii de ventilare 4
6.1.1 Clasificarea instalatiilor de ventilare 4
6.1.2 Elementele instalatiei de ventilare locala 6
6.1.3 Instalatii de ventilare generala 7
6.1.4 Instalatia de aer conditionat de inalta presiune 15
6.1.5 Racirea locala 16
6.1.6 Perdelele de aer 21
6.1.7 Ventilarea teatrelor, salilor de concert si cinematografelor 23
6.1.8 Ventilarea salilor pentru piscine 24
6.2. Moduri de distributie a aerului in incaperi 25
6.2.1 Ventilatia ca inlocuire 26
6.2.2 Ventilatia ca deplasare 27
6.2.3 Solutia zonala 30
6.2.4 Ventilatia prin amestecare 32
6.3. Elemente ale instalatiilor de ventilare si conditionarea aerului 41
6.3.1 Ventilatoare 41
6.3.2 Baterii de incalzire si racire 51
6.3.3 Recuparatoare de caldura 54
6.3.4 Filtre 58
6.3.5 Canale 60
6.3.6 Atenuatoare de zgomot 60












4
6.1.PRINCIPALELE ELEMENTE ALE UNEI INSTALATII DE VENTILARE

6.1.1. Clasificarea instalatiilor de ventilare

Rolul instalatiilor de ventilare din punctual de vedere al confortului este de a aduce
aer curat, proaspat in interiorul incaperilor si a spatiilor ocupate. Ventilarea, care are
ca scop principal asigurarea necesarului de aer proaspat, poate avea si alte roluri, in
acest fel fiind identificate urmatoarele instalatii:
instalatii de ventilare care asigura racirea aerului
instalatii de ventilare care asigura incalzirea aerului
instalatii de ventilare care asigura umidificarea aerului
instalatii de ventilare care asigura uscarea aerului
Instalatiile de ventilare mai pot fi clasificate in functie de diferenta de presiune dintre
camera ventilata si exterior (imprejurimi).

Daca nu se doreste aer infiltrat din exterior pentru aria ventilata deoarece calitatea
aerului dinafara este necorespunzatoare presiunea ariei ventilate este superioara cu
20-30 Pa. Acesta este sistemul de ventilare in suprapresiune. Exemple standard
pentru aceasta solutie sunt laboratoarele, incaperile destinate fabricarii de produse
farmaceutice, salile de spectacole si centralele termice. Acest tip de ventilare poate
fi aplicat si la restaurante pentru a preveni micile inconveniente.

Fan
Inlet air

Figura 6.1.1. Instalatia de ventilare in suprapresiune

La instalatiile de ventilare in suprapresiune, ventilatorul este instalat in canalul de
aer proaspat. Instalatia de evacuare poate sa nu existe, si in acest caz aerul iese prin
anvelopa cladirii.

Daca calitatea aerului din spatiul ventilat poate dauna spatiilor invecinate, se poate
utiliza sistemul de ventilare in depresiune. Exemple tipice: baile, wc-urile, piscinile,
halele industriale, bucatariile, spalatoriile. Depresiunea spatiului ventilat este de 20-
30Pa.



5
Exhaust air
Fan


Figura 6.1.2. Instalatia de ventilare in depresiune

Daca nu exista instalatie pentru introducerea aerului proaspat, instalatia este de
ventilare pentru evacuarea aerului.

In instalatia de ventilare echilibrata, debitele de aer proaspat si de aer viciat sunt
egale, neexistand o diferenta de presiune intre aria ventilata si exterior. Cu o mica
diferenta de debit de aer, se poate optine o diferenta de presiune mica.

Fan
Exhaust air
Fan
Inlet air


Figura 6.1.3. Instalatia de ventilare echilibrata

In functie de amplasarea echipamentelor de ventilare, instalatiile pot fi clasificate in
instalatii de ventilare locala si generala. In centrala de climatizare intra urmatoarele
canale (Figura 6.1.4.):
canal de aer proaspat, cu admisia aerului din exterior;
canal de aspiratie, cu evacuarea in exterior;
canal de transport la spatiul ventilat
canal de evacuare din spatiul ventilat



6
Air handling unit
Inlet air
outlet air
Ventilated area
Fresh air Exhaust air


Figura 6.1.4. Instalatie de ventilare generala cu o centrala de climatizare

Elementele principale ale centralei de ventilare sunt : filtrele, ventilatoarele, bateriile
de incalzire si recire, recuperatorul de caldura si camera de umidificare.


6.1.2 Elementele instalatiei de ventilare locala

Instalatia de ventilare locala se reduce de obicei la evacuare. In acest caz aerul
proaspat intra in spatiul ventilat prin anvelopa cladirii sau printr-un ventilator montat
in peretele exterior.
Volumul de aer care intra depinde de densitatea aerului de pe anvelopa cladirii.
Energia din aerul evacuat nu este recuperata. Presiunea spatiului ventilat este mai
scazuta decat cea exterioara. Costurile investitiei sunt mici.



7


Figura 6.1.5. Exemplu de aplicare a ventilatiei locale cu priza de perete si
ventilatoare montate in canal



Figura 6.1.6. Ventilator de perete si ventilator montat in canal


Date tehnice privind ventilatoarele de perete si fereastra si ventilatoarele pentru canal
Ventilatoare mici pentru canal: 100mm-200mm, 100-1000m
3
/h, 15-100W,
Ventilatoare de perete si fereastra: 100mm-250mm, 60-600m
3
/h, 15-50W


6.1.3 Instalatii de ventilare generala

Utilizarea acestui tip de instalatie este avantajoasa unde nu exista solicitare
de caldura si este nevoie de o functionare continua.




8


Figura 6.1.7. Instalatie de evacuare cu ventilator de acoperis

Daca este nevoie de reglare, este posibila instalarea unei clapete actionata cu
electromotor, care inchide circuitul de aer cand nu este nevoie de ventilatie. In acest
caz motorul electric al ventilatorului are convertor de frecventa astfel incat debitul
volumic sa fie reglabil.



Ventilatoare pentru ventilarea generala

Ventilatorul de acoperis: Aceste tipuri de ventilatoare sunt montate la capatul
canalului in zidarie sau intr-o rama de metal exterioara. Exista doua tipuri de
ventilatoare de acoperis functie de directia aerului evacuat : orizontale si verticale (
Figura 6.1.8. ). Din punct de vedere acustic, tipul vertical e mai bun deoarece
distributia radiala a zgomotului emis este mai mare. Marimi conventionale:
Diametru: 200mm-630mm,
Debitul volumic de aer: 200-25000m
3
/h,
Putere ceruta: 0.1-6kW.









9



.
Figura 6.1.8. Ventilatorul de acoperis evacuare orizontala si verticala

Ventilatoare pentru ventilarea generala

Ventilatoare de canal: Pentru o presiune mai mica se utilizeaza ventilatoare axiale,
pentru o presiune mai mare sunt ventilatoarele radiale. Ventilatoarele axiale sunt
utilizate indeosebi la instalatiile mici. Datorita faptului ca in instalatiile mari este
necesara o presiune mai mare, in aceste cazuri se utilizeaza ventilatoare radiale.
Pentru instalatiile mici este bine sa se utilizeze ventilatoare montate in canal
deoarece nu este nevoie de o camera separata pentru ventilatie. Dezavantajele
venilatoarelor montate in canal rezida din nivelul de zgomot emis in mediul exterior.
Ventilatoarele de canal sunt potrivite pentru evacuare, admisie ca si pentru instalatiile
de ventilare echilibrata.


Figura 6.1.9. Ventilatorul radial cu si fara cutie pentru atenuarea zgomotului


10

In Figura 6.1.9 sunt doua tipuri de ventilatoare de canal. In partea stanga este
prezentat unul obisnuit, in dreapta un ventilator cu atenuator de zgomot care reduce
zgomotul emis in mediul inconjurator.
Marimi conventionale:
Diametru: 100mm-630mm,
Debit volumic de aer: 100-10000m
3
/h,
Putere electrica: 0.05-2kW.

Instalatia de ventilare echilibrata cu centrala de ventilare

Exhaust air Fresh air
Ventilated area
Outlet air
Inlet air
Air handling unit
Fan
for exaust air
Fan
inlet air
Heating
coil
Heat recovery Filter
Silencer
Silencer


Figura 6.1.10. Schema de baza a unei instalatii de ventilare generala.

Instalatia de introducere si instalatia de evacuare sunt racordate la recuperatorul de
caldura. Rolul recuperatorului de caldura este de a utiliza continutul de energie din
aerul evacuat. Rolul atenuatorului de zgomot este de a reduce nivelul zgomotului din
instalatie.


Instalatia de incalzire cu aer cald
In instalatiile de incalzire cu aer temperatura de refulare a aerului este mai ridicata
decat in incapere. Puterea termica, proportionala cu diferenta de temperatura
acopera pierderile de caldura ale spatiului incalzit.



11
Recirculation
box
Exhaust air Fresh air
Air handling unit
Ventilated area
Inlet air
Outlet air
Silencer Filter Heat recovery Heating
coil
Fan
inlet air
Silencer Fan
for exaust air


Figura 6.1.11. Schema de baza a instalatiei de incalzire cu aer cald


Schema instalatiei de incalzire cu aer cald este extinsa de o camera de amestec
(Figura 6.1.11). Scopul camerei de amestec este de a asigura flexibilitate
instalatiei.Temperatura aerului refulat este cu 15-30C mai mare decat cea a
camerei incalzite .

Instalatia de racire cu aer

Instalatia de racire cu aer este asemanatoare cu cea de incalzire cu aer. Agentul de
racire este apa racita. Daca temperatura suprafetei bateriei de racire este mai mica
decat temperatura de roua, care depinde de temperatura ambientala si de umiditatea
relativa, pe suprafata va apare condensul ( de exemplu t=20C, RH=50% t
punctului de
roua=9.3C ). In acest caz in afara de indepartarea caldurii din aer e indepartata si
caldura latenta si continutul de umiditate al aerului la intrare devine de asemenea
mai scazut. Daca temperatura suprafatei bateriei de racire scade sub zero, apa
ingheata pe suprafata lucru care trebuie evitat.



12
Ventilated area
Inlet air
Outlet air
Silencer
Air handling unit
Exhaust air Fresh air
Heat recovery Recirculation
box
Heating
coil
Filter Fan
inlet air
Silencer
Fan
for exaust air
Cooling
coil


Figura 6.1.12. Schema de baza a instalatiei de racire cu aer

De obicei temperatura aerului refulat in incapere este mai mica cu 5-10C decat
temperatura acesteia.

Dezumidificarea aerului

Scopul dezumidificarii aerului este de a mentine umiditatea relativa si continutul de
umiditate interioara sub nivelul cerut. Prin acest proces, continutul apei din aer se
reduce.

Instalatii centralizate:

Exhaust air Fresh air
Fan
for exaust air
Air handling unit
Ventilated area
Inlet air
Outlet air
Silencer Fan
inlet air
Filter Cooling
coil
Heating
coil
Recirculation
box
Heat recovery
Silencer


Figura 6.1.13. Schema instalatiei de ventilare cu dezumidificarea aerului



13
Instalatia de ventilare cu dezumidificarea aerului

Daca este necesara doar dezumidificarea si nu este necesar aport de aer proaspat,
se poate utiliza schema urmatoare (Figura 6.1.14)
Ventilated area
Inlet air
Outlet air
Silencer Fan
for exaust air
Air handling unit
Silencer Fan
inlet air
Filter Heating
coil
Cooling
coil



Figura 6.1.14. Instalatia de ventilare cu dezumidificare fara aport de aer proaspat.


Instalatia de dezumidificare a aerului

Dezumidificarea locala a aerului. Instalatia de dezumidificare locala a aerului are
o structura similara cu dezumidificarea centrala fara aport de aer proaspat. Dar
echipamentul contine intr-o carcasa toate elementele necesare inclusiv pentru
incalzire si racire.




Figura 6.1.15. Dezumidificatorul individual de aer si principalele sale aplicatii




14


Figura 6.1.16. Schema dezumidificatorului individual de aer fara aport de aer
proaspat


Instalatia de climatizare

Aerul conditionat inseamna reglarea temperaturii si a umiditatii. Toti parametrii pot sa
fie stabiliti.

Heating
coil
(after heating)
Humidifyer
Ventilated area
Inlet air
Outlet air
Silencer Fan
for exaust air
Air handling unit
Exhaust air Fresh air
Heat recovery Recirculation
box
Cooling
coil
Heating
coil
Filter Fan
inlet air
Silencer


Figura 6.1.17. Centrala de climatizare


Elementul suplimentar pentru tratarea aerului este instalatia de umidificare. Poate fi:
Generatorul de abur: este format dintr-un rezervor de apa care este conectat la
canalul de aer. Bateriile de temperatura ridicata sau energia electrica sau gazele de


15
ardere incalzesc apa din rezervor. Apa din rezervor se evapora si aburul este
directionat spre curentul de aer care trece deasupra rezervorului.
Jetul de abur: Aburul produs de o sursa externa pozitionata aproape de centrala este
injectat in aer.
Spalatorul de aer: Este alcatuit dintr-o camera care contine o instalatie de pulverizare
a apei, un rezervor de colectare si o sectiune pentru evacuare.
Deoarece umiditatea relativa nu influenteaza asa de mult confortul termic cit
temperatura mediului ambiant si deoarece toate problemele legate de instalatia
pentru umidificarea aerului de mai sus nu se regasesc prea des in zona confortului,
doar in unele situatii din ventilatiile industriale este necesar aerul umed (de exemplu
in industria electrica), pentru umidificarea aerului in situatiile curente se utilizeaza
centrala de ventilare.

6.1.4 Instalatia de aer conditionat de inalta presiune

Principalele caracteristici ale unei instalatii de inalta presiune sunt urmatoarele:
Viteza mare de miscare a aerului in conducta (15-50 m/s). La viteza mare pierderea
de presiune pe canal va fi de asemenea mare, presiunea produsa de ventilator este
si ea mare (1 000-3 000 Pa) ;
Diferenta de temperatura mai mare intre temperatura camerei si temperatura aerului
din canal (10-30 C) ;
Tipuri speciale de difuzoare de aer care nu produc zgomot la viteza mare.
In instalatiile cu viteza mare, sectiunea ramificatiilor perpenduculare a canalelor este
de doar 10-20% fata de instalatiile obisnuite. Canalele pentru instalatiile de inalta
presiune pot fi fixate in pereti, pardoseli si in tavane. Viteza in canalele principale
este de 20-50m/s, iar in canalele secundare de 10-25m/s.
In instalatia de ventilare de inalta presiune se poate aplica sistemul cu una sau doua
canale.

Instalatia cu un canal Aceasta este similara cu instalatia de climatizare.



Figura 6.1.18. Schema instalatiei de inalta presiune cu un canal si mai multe zone
(1-filtru, 2-baterie de incalzire, 3- umidificator, 4-baterie de racire, 5-ventilator, 6-
baterie de racire/reincalzire, 7-difuzoare, 8-aer recirculat, 9-aer proaspat, 10-canal de
aspiratie )


16

La instalatiile de inalta presiune unde se aplica solutia cu un canal, se mareste viteza
de la 5m/s (viteza instalatiei la presiune joasa) la 20m/s, diferenta dintre temperatura
aerului refulat si temperatura camerei, de la 5C la 20C, astfel incat sectiunea
ramificatiei este redusa la 10 15 % fata de sectiunea la instalatia de joasa
presiune.

Instalatia cu doua canale.

Pentru a obtine o instalatie cat mai flexibila este recomandata aplicarea sistemului cu
doua canale. Instalatia de inalta presiune cu doua canale este adecvata acolo unde
este necesara racirea si incalzirea in acelasi timp. Aerul este separat in doua parti in
centrala de aer. O parte din aer trece prin bateria de incalzire iar cealalta prin bateria
de racire. Aceste doua feluri de aer circula prin cele doua canale.




Figura 6.1.19. Repartizarea aerului pentru instalatia de una si de doua canale
1-senzorul de temperatura, 2-canalul de aer rece, 3-regulatorul de debit pentru aer,
4- canalul de aer cald



6.1.5 Racirea locala

Sistemul split

In sistemele de racire locala, sarcina de racire este preluata de un echipament local
care e situat in spatiul unde racirea e necesara. In instalatiile tip split exista un circuit
inchis de racire. Aceasta instalatie poate fi inversata, adica echipamentul interior este
capabil sa incalzeasca.




17
Cooling media
(vapour)
Fan
Evaporator
Orifice
(pressure reducer)
Compressor
Cooling media
(liquid)
Condenser
Fan


Figura 6.1. 20. Aparatul de fereastra




Figura 6.1.21. Componentele sistemului: Aparat de fereastra (echipamentele interne
si externe sunt introduse intr-o singura cutie) si unitate interna si unitate externa)


In functie de numarul de unitati interne conectate la cele externe se pot distinge
sisteme monosplit si sisteme multisplit. In primul caz fiecare unitate interna este
conectata la o unitate externa. Distanta dintre unitatea interna si externa este
limitata.

Intr-un aparat de fereastra, partile interne si externe se afla intr-un singur corp (Fig.
61.20, 6.1.21.) si asa cum precizeaza si numele, aparatul de fereastra se monteaza
in partea de sus a ferestrei. Avantajul e instalarea si manevrarea simpla.




18
Fan
Condenser
Cooling media
(liquid)
Compressor
External unit
Internal unit
(side wall type)
Orifice
(pressure reducer)
Evaporator
Fan
Cooling media
(vapour)


Figura 6.1.1. Sistemul split cu o unitate interna si o unitate externa


Pentru eliminarea dezavantajelor aparatului de fereastra, compresorul si
condensatorul sunt situate intr-o unitate separata unitatea externa. Unitatea interna
se amplaseaza sub fereastra, pe peretele lateral sau in tavanul fals .




Figura 6.1.23. Sistemul split cu unitatea interna montata in tavanul fals sau sub
fereastra


Marimea uzuala a unitatii interne pentru tavanul fals este de 600x600 mm. Inaltimea
necesara este de 300mm. Acest tip de unitate este echipat pentru aport de aer
proaspat (Fig 6.1.23.). O unitate interna poate deservi mai multe camere prin
sistemul split cu tubulatura.



19

Figura 6.1.24. Sistemul split cu tubulatura


Instalatia de racire locala ventiloconvectorul

Capacitatea necesara de racire si de incalzire este transferata in ventiloconvector
prin apa racita sau incalzita care are o capacitate mai buna de trasfer ca si aerul.
Debitul de apa si temperatura de racire este de exemplu 7/12C si pentru incalzire de
80/60C. Exista urmatoarele racorduri:
La conductele de racire
La conductele de incalzire
Alimentarea cu aer proaspat
Legatura cu canal pentru eliminarea condensului
Energie electrica pentru ventilator si reglaj.
Daca nu exista racord la apa calda echipamentul sefoloseste doarpentru racire. Mai
exista si cazul cand aerul proaspat nu este cerut.



Figura 6.1.25. Racitorul de apa(chillerul) si modulul hidraulic


Fan
Condenser
Cooling media
(Fluid)
Compressor
Orifice
(pressure reducer)
Heat exhanger
Evaporator
Cooling media
(vapour)
Water chillier module
Hydraulic module
Buffer tank
Safety valve
Pump
Chilled water
Main flow (7C)
Chilled water
Main return (12C)
Closed expansion tank


20




Figura 6.1. 26.Ventiloconvectorul montat vertical (de perete) , sau orizontal (de
tavan)


Diferenta intre ventiloconvectorul montat vertical si cel montat orizontal (Fig. 6.1.26.)
este ca ultimele nu sunt echipate cu racord de aer proaspat. Prin modificari minore
asupra carcasei, aparatele de perete sau de tavan pot fi utilizate si montate in
tavanul fals: ventiloconvector cu canale de aer. In acest caz aparatul va avea atasata
un canal cu o cutie distribuitoare si colectoare pentru instalarea canalelor de
introducerea si evacuarea aerului (Fig. 6.1.27.).



Figura 6.1.27. Ventiloconvectorul cu cutii distribuitoare si colectoare





21

Fig. 6.1. 2.





Figura 6.1.29. Ventiloconvector amplasat in tavanul fals ( Inaltime 30cm)



6.1.6 Perdelele de aer

Perdelele de aer sunt dispozitive de ventilare locala folosite la cladirile publice si
industriale pentru a reduce curentii de aer prin deschiderile din peretii exteriori ai
constructiilor. Operatia se bazeaza pe efectul de amortizare a jeturilor de aer la
suprafata deschiderilor. In cazul perdelelor de aer nu este necesar ca deschiderile sa
fie inchise. Avantajele perdelelor de aer sunt:
Imbunatatirea conditiilor de munca in apropierea deschiderilor libere
Reducerea consumului de caldura (racire) si a energiei electrice pentru
incalzirea/racirea cladirilor
Reducerea pierderilor de caldura in cladiri prin folosirea aerului cald din zona
superioara a incaperii
Reducerea suprafetei inutilizabile din apropierea portilor, datorita admisiei de aer
exterior in cladire

Perdelele de aer traditionale, care folosesc doar aerul interior incalzit in incalzitoarele
perdelelor, nu sunt intotdeauna economice (datorita consumului considerabil de
energie termica). Reducerea consumului de caldura este realizata de perdele prin
utilizarea aerului interior si exterior neincalzit. si prin combinarea de aer mixte, care


22
incalzesc doar aerul proaspat. Perdelele de aer care utilizeaza aer neincalzit
economisesc 30-70% din energia termica.
Conform modelului aerodinamic se disting urmatoarele tipuri de perdele:
Perdele de aer cu aer interior neincalzit
Perdele de aer cu aer interior incalzit
Perdele de aer mixte cu aer interior
Aceste tipuri de perdele sunt intotdeauna instalate in deschiderile exterioare ale
portilor incaperilor incalzite, ca si in camerele neincalzite unde temperatura standard
trebuie mentinuta in spatiul de lucru. Sunt proiectate pentru prevenirea patrunderii
aerului exterior in perioada rece a anului. Cele pentru incaperile racite sunt proiectate
pentru impiedicarea intrarii aerului cald din exterior.


2
1
3
4 4
3
1
2


Figura 6.1.30. Perdea de aer cu aer interior neincalzit, cu dublu jet orizontal (1.grila
de admisie, 2.ventilator, 3.canal de aer , 4.difuzoare de refulare)


2 1 3 4

4 3
1
2
5 6


Figura 6.1.31. Perdea de aer cu aer interior neincalzit cu refulare veticala (1. grila de
admisie, 2.ventilator, 3.canal de aer , 4.difuzoare de refulare, 5.difuzoare de refulare
montate in pardoseala, 6.spatiu in pardoseala pentru canalul de aer)








23




Figura 6.1. 32. Perdea de aer mixta cu aer interior



6.1.7 Ventilarea teatrelor, salilor de concert si cinematografelor



Ventillation room
Air handling unit
Ventillated area
Inlets
Outlets
Fresh air Exhaust air



Figura 6.1.33. Prepararea si distributia aerului in teatre, cinematografe si sali de
concert




24

6.1.8 Ventilarea salilor pentru piscine



Figura 6.1.34. Sistemul de ventilare pentru salile piscinelor


Parametrii proiectati ai piscinelor sunt:

Temperatura ambientala 28-30C
Temperatura apei 25-27C
Umiditatea relativa in interior pe timp de iarna: max 65%, pe timp de vara : max 70%
Temperatura aerului refulat pe timp de iarna: max 40-45C
La intrarea in sala, in fata bazinului, exista un spatiu adecvat Refularea aerului in
interior se face pe la partea superioara a salii.

Gurile de evacuare sunt amplasate in zona tavanului.
Toate elementele sistemului de ventilare sunt facute din otel inoxidabil sau aluminiu
pentru a se evita corodarea acestora.
Canalele amplasate in exterior vor fi izolate, pentru evitarea fenomenului de
condensare in interiorul canalului.
Toate problemele privind umiditatea la evacuare trebuie luate in considerare.











25

6.2. MODURI DE DISTRIBUTIE A AERULUI IN INCAPERI
Clasificarea de mai jos nu este facuta cu scopul de a opta pentru o solutie in
defavoarea celeilalte. Fiecare are avantaje si dezavantaje si este la latitudinea
proiectantilor de a selecta cea mai potrivita solutie pentru fiecare caz in parte. In
practica, pentru un anumit tip de incapere, solutia de climatizare poate fi aleasa
folosind diferite tipuri de instalatii si echipamente pentru introducerea aerului. In
cazurile concrete, realizarea parametrilor instalatiei nu depinde doar de instalatia
propriu-zisa ci si de parametrii de functionare si in aceeasi masura si de
caracteristicile altor surse interne care influenteaza modul de introducere al aerului,
cum ar fi sursele de caldura si de noxe, curentii de aer rece si modurile de incalzire si
racire a incaperii. De aceea este important a separa solutiile ideale de cele concrete
in ceea ce priveste aerul conditionat din incaperi. O clarificare a solutiei ideale va
ajuta la evaluarea metodelor de distributie a aerului in incapere, pentru diferite
conditii de expoatare. Modul de distributie a aerului in incapere este prezentat printr-o
schema de principiu care descrie temperatura propusa, umiditatea si distributia
noxelor precum si evacuarea aerului din incaperea ventilata. Sistemul de ventilare al
incaperii poate consta in diferite procedee de functionare si controlul asupra lor,
creand un sistem performant. Performanta sistemului este evaluata comparand
performante atinse aferente solutiei alese. Ambele metode (distributia aerului in
incapere, evacuarea, incalzirea si racirea incaperii, etc.), procesele si factorii
perturbatori din interiorul incaperiii influenteaza conditiile rezultante.



Figura6.2.1 Moduri de distributie a aerului


26
6.2.1 Ventilatia ca inlocuire

Ventilatia ca inlocuire in plus poate fi divizata in submetodele: deplasare termica,
inlocuirea tip piston si inlocuirea prin amestec.
Motivul aceastei clasificari este din cauza termenului inlocuirefolosit de obicei
pentru metoda de distributie a aerului in incaperi in care fluxul de aer introdus in
incapere este mai intai ridicat prin intermediul surselor de caldura din interiorul
camerei si nu de debitul de aer proaspat care este introdus pentru a inlocui aerul
evacuat.
Ideea principala inabordarea ventilatiei ca inlocuire este urmatoarea: in intreaga
suprafata, aerul introdus intra cu o viteza mica si energie potentiala scazuta.
Suprafata de intrare poate fi o parte sau intreaga suprafata a tavanului sau suprafata
pardoselii.Viteza de intrare variaza intre 0.1-0.5m/s.Chiar daca introducerea aerului
se face in spatii ocupate, aceasta nu are influente negative asupra corpului uman.
Aerul uzat nu se amesteca cu aerul proaspat.
Ventilatia ca inlocuire 1/3
Distributia in camera rezulta prin efectul de piston (curgere unidirectionala a aerului).
Efectul cel mai inalt poate fi atins prin solutia pistonului. Concentratia contaminantilor,
temperatura sau umiditatea, si eficienta locala sunt in functie de locatie si de puterea
surselor in relatie cu orificiile de admisie si evacuare. Cand exista surse de noxe
uniform distribuite, contaminantul, concentratia si temperatura variaza liniar intre
gurile de aspirare si de evacuare situate in capetele opuse ale camerei. Daca exista
surse locale, concentratia inafara curentului este foarte scazuta.
Avantajele acestei solutii constau in urmatoarele:intregul aer evacuat poate fi
controlat, zonele dinafara curentului pot fi pastrata curate, contaminantul mare poate
fi inlaturat si temperature efectiva poate fi atinsa.Dezavantajele sunt nevoia unui
debit de aer proaspat mai mare si de suprafete mai mari pentru aer proaspat.
Criteriul de proiectare la utilizarea solutiei pistonului este de a infrange toti curentii de
aer opusi directiei aerului evacuat creat in camera.
Volumele de aer proaspat pentru miscarea aerului pe o singura directie este de
cateva ori mai mare (10-100) decat in cazul incaperilor ventilate in mod conventional.
De aceea cheltuielile de investitie si exploatare sunt mult mai mari. Din aceasta
cauza este de obicei folosit numai in aplicatiile in care este nevoie, cum ar fi
camerele curate din industria semiconductorilor.




Figura 6.2.2.Exemple de metode de distributie a aerului pentru solutia pistonului
(piston orizontal si vertical)



27
Metoda curgerii unidirectionale a aerului este folosita cand se cere o concentratie
mica de particule sau bacterii. Aceasta curgere este pe o singura directie, deobicei
orizontala sau verticala, la o viteza uniforma cuprinsa intre 0.3 si 0.45m/s si in intreg
spatiul. Viteza aerului sugerata este suficienta pentru a misca particule relativ mari
inainte ca acestea sa se aseze pe suprafete.
Curgerea aerului pe o directie este corect definita in prin viteza aerului si s-a
descoperit ca gradul de curatenie al unei camere ventilata unidirectional este direct
proportionala cu viteza aerului. Schimbul de aer in unitatea de timp este asociat cu
volumul camerei care in general nu are nici un efect asupra performantei sistemului.

Fan Fan
HEPA filter ceiling
Return plenium
Supply plenium


Figura 6.2 3. Exemple ale solutiei pistonului pe directia verticala de circulatie
(aplicate in industria microcipurilor)


Ceea ce se vede in figura 6.2.3 este un exemplu tipic de evacuare pe verticala a unei
camere curate. Aerul este preluat printr-o baterie de filtre de inalta eficienta montate
in tavan curge vertical prin camera si este evacuat printr-o grila montata in
pardoseala.
Aerul va iesi prin intreaga suprafata a pardoselii. Aerul evacuat va fi recirculat,
amestecat cu o cantitate de aer proaspat si introdus in camera prin filtre de inalta
eficienta inalta amplasate in tavanul camerei. Majoritatea camerelor curate ventilate
unidirectional sunt construite pe verticala astfel incat particulele generate in camera
vor fi repede evacuate afara prin pardoseala.


6.2.2 Ventilatia ca deplasare

O distributie a temperaturii si a noxelor relativ uniforma in intreaga incapere este
atinsa atit prin stratificare cat si prin utilizarea solutiei pistonului.Fortele de deplasare
in cazul celor doua solutii sunt, complet diferite si distributia parametrilor este diferita
si ea. Grafice tip pentru distributia verticala a temperaturii si noxelor sunt prezentate
in figura 6.2.4. In timp ce in cazul solutiei pistonului curgerea uniforma de exemplu
este creata de aerul introdus, in stratificare aceasta este creata numai de diferentele
de densitate din interiorul camerei, adica evacuarea aerului din camera este
controlata de fortele gravitationale.


28
Ca urmare, inlaturarea noxelor si eficienta temperaturii sunt mult mai ieftine decat in
cazul utilizarii solutiei pistonului.




Figura 6.2.3. Temperatura pe verticala si distributia noxelor la ventilatia ca
deplasare,
(T
o
- temperatura aerului la intrare , T temperature la nivelul pardoselii, T
R

temperature camerei, C
o
si C
R
-concentratia noxelor din aer la intrare si in incapere
mai sus de inaltimea zonei stratificate, Y
st
-este inaltimea zonei stratificate.)

Avantajele solutiei deplasarii sunt: concentratie joasa in zona ventilata, retinerea
relativ mare a noxelor si eficienta termica poate fi atinsa.Oricum,solutia stratificarii
este sensibila la turbulente si sunt posibile suprafete stagnante cu o concentratie
locala mare.De asemenea functioneaza corespunzator numai cand conditiile sunt
favorabile.


Figura 6.2.5 Un exemplu de ventilatie ca deplasare.

In cadrul solutiei ventilatiei ca deplasare, aerul introdus este folosit pentru a inlocui
aerul evacuat din zona ventilata (in cele mai multe cazuri ocupata), pentru a preveni
circulatia de exemplu intre zone.Aerul introdus trebuie distribuit in asa masura incat
sa nu fie deranjata miscarea ascensionala a aerului.


29
Gurile de evacuare trebuie sa fie situate mai jos in scopul a evita curentii inversi din
camera. Locatia surselor contaminante si a surselor de caldura care cauzeaza
diferente de densitate trebuie sa fie aceleasi pentru a evacua contaminantul cu
densitate egala sau mai mare decat a aerului.

Stratificarea este o solutie esentiala pentru o ventilare eficienta a incaperilor, cu mult
mai putin efort decat folosind solutia pistonului. O aplicabilitate esentiala in ventilarea
incaperilor este metoda deplasarii termice. Oricum,ea poate fi de asemenea aplicata
pentru contaminanti fara vreo sursa termica, care genereaza densitate diferita fata
de aerul din camera. Oricum, datorita naturii sale fizice, aerul de ventilare avand o
foarte mica autoritate asupra camerei ventilate, dincolo de debitul de aer din
incapere, solutia stratificarii depinde foarte mult de stabilitatea diferentelor de
densitate si a echilibrului debitului de aer si de aceea este foarte sensibila la
turbulentele din camera.




Figura 6.2.6.Plasarea difuzoarelor si a gurilor de refulare a aerului pentru ventilatia
ca deplasare (marginea peretelui, coltul incaperii in interiorul incaperii si difuzorul cu
palete rotative)


In ventilatia ca deplasare sistemele de introducere a aerului sunt intotdeauna plasate
in zone ocupate, astfel incat este garantat cel mai mic nivel de noxe pentru ocupanti.
Solutia ventilatiei ca deplasare poate fi aplicata in sali de clase, cinematografe, teatre
si in toate suprafetele care necesita un anumit grad de confort unde inaltimea este
peste 3m.





30



Figura 6.2.7 Guri de refulare pentru ventilatia ca deplasare ( perete, coltul peretelui,
in incapere)

Aceasta solutie de ventilare este indicata in spatii ocupate unde exista surse de
caldura interna si externa, dar nu este utilizata pentru incalzirea aerului.




Figura 6.2.8. Efectul fortei ascensionale datorat incalzirii aerului


In acest caz, aerul refulat se directioneaza in sus, nu se dezvolta nici o stratificare.
Aerul admis paraseste in mod direct incaperea. Rata de ventilare este intotdeauna
mai mare decat se cere in mod normal pentru ocupanti. Ventilatia ca deplasare nu
este convenabila pentru indepartarea particulelor mai grele decat aerul (ex. fumul
rece)






31
6.2.3. Solutia zonala

Ideea impartirii zonale a aerului climatizat este de a avea controlul asupra unei
anumite suprafete sau volum al incaperii, in timp ce restului incaperii ii este acordata
mai putina atentie. In majoritatea cazurilor sunt oportune si utilizate si acumularea de
caldura, concentratia sau umiditatea din afara zonei controlate. Curentii de aer din
incapere sunt controlati atat prin jeturile de aer introduse cat si de fortele
ascensionale generate de temperatura. Eficacitatea ventilarii (temperatura,
eliminarea noxelor, umiditatea) utilizand modul de climatizare pe zone are ca scop
alegerea solutiei de climatizare dintre cea cu amestecare si cea cu stratificare.
Oricum, eficienta este puternic influentata de metodele folosite si de conditiile de
exploatare. Concentratia si temperatura sunt mai omogen distribuite utilizand solutia
cu zone controlate decat utilizand solutia cu stratificare.

Impartirea pe zone poate fi atat verticala cat si orizontala. Zonarea verticala este
tipica incaperilor inalte, cand aerul introdus este distribuit aproape de zona ocupata
la nivelul pardoselii iar gurile de evacuare sunt situate aproape de tavan. Zonarea
orizontala poate fi aplicata, de exemplu, utilizand aer sau perdele de aer mobile
(plastic) cu scopul de a imparti spatiul incaperii in diferite sectoare. In aceste
sectoare este posibil sa se aplice in continuare diferite solutii semi-independente in
directia verticala.

Solutia zonala ofera o mai buna indepartare a noxelor si o mai buna eficienta termica
decat solutia prin amestec, reglare limitata a modului de curgere in zona ventilata si
capacitatea de a evita formarea de zone stagnante cu concentratii locale mari in
zona ventilata. Oricum, amestecul partial al noxelor in zona ventilata scade eficienta
ventilarii.

Fiecare solutie are propriul sau criteriu de proiectare, dar ce este comun la
majoritatea solutiilor este ca debitul de aer este localizat aproape sau in interiorul
zonei controlate si gurile de evacuare sunt localizate in interiorul zonei necontrolate.
Amplasarea si puterea fortelor ascensionale genarate de temperatura impreuna cu
debitele jeturilor de aer au o mare influenta asupra acumularii de caldura, asupra
noxelor si asupra umiditatii din incapere .

O gama variata de solutii poate fi utilizata pentru impartirea pe zone, cum ar fi jeturile
inclinate, jeturile reci orizontale, jeturile verticale, jeturile la nivelul pardoselii, canalele
cu ajutaj si la miscarea turbionara. Cheia elementelor curgerii in solutia zonala o
constituie alimentarea utilizand jeturi de aer, generarea fortelor ascensionale, plutirea
aerului de-a lungul suprafetei si amestecul in regim turbulent dintre zonele controlate
si cele necontrolate, ca in fig. 6.2.9.


32


Figura 6.2.9.Exemplu de solutie zonala (T-temperatura incaperii,C-concentratia
noxelor aerului din incapere, SU-introducere, EX-evacuare)


Aceste elemente de curgere au o importanta semnificativa asupra eficientei
sistemului. Exista patru idei principale in atingerea conditiilor omogene in zona
controlata si obtinerea unei eficiente mari de incalzire si de indepartare a noxelor:

Aerul introdus este distribuit omogen in zona controlata. Impulsul jeturilor este
suficient de mare pentru a asigura conditii omogene, dar de asemenea suficient de
scazut pentru a evita amestecarea in regim turbulent in intreaga incapere.
Aceasta inseamna ca de obicei numarul gurilor de refulare este ridicat.
Efectul impulsului asupra zonei interioare este suficient de mare pentru ca aerul
refulat sa aiba forma impusa. Penetrarea depinde de noxele care plutesc in raport cu
forma aerului refulat.

Rata de aer introdus in relatie cu rata de aer evacuat din zona necontrolata este
suficient de scazuta pentru a evita o nedorita reintoarcere de la zona necontrolata la
cea controlata.
Ar trebui evitate perturbarile de curgere in zona de granita datorita nedoritei
reintoarceri a curentului de aer din zona necontrolata in cea controlata.

Acumularea de caldura, de noxe si de umiditate sunt de obicei verticale in incapere,
dar impartirea pe orizontala este de asemenea posibila. Aceleasi idei ar trebui
urmate in principiu si in acele cazuri.


6.2.4. Ventilatia prin amestecare

Scopul solutiei de ventilare cu amestec este de a asigura conditii uniforme in intreaga
incapere ventilata. Indepartarea noxelor si eficienta temperaturii in solutia cu
amestecare sunt egale cu 1. In practica instalatiilor, amestecul incomplet in incapere
si gradientul de temperatura nefavorabil si locatia gurilor de evacuare impreuna cu
aerul introdus, pot cauza scurt-circuite ale aerului introdus spre gurile de evacuare si
eficienta poate scadea.

Folosind solutia cu amestec, in timpul perioadei de incalzire se pot evita zonele


33
stagnante cu concentratie locala ridicata si gradient de temperatura nefavorabil.In
acelasi timp, are loc scaderea concentratilor noxelor si a eficientei temperaturii si
viteza mare a aerului poate cauza curenti de aer.

Jeturile de aer sunt folosite pentru a crea o miscare a aerului suficienta in interiorul
incaperii pentru a circula si a amesteca intregul volum de aer din incapere. Aceasta
solutie este adeseori denumita ventilatie prin dilutie, deoarece noxele create in
interiorul incaperii sunt amestecate cu volumul de aer din intreaga incapere,
rezultand o concentratie locala redusa de impuritati.
Curentii de aer ai incaperii sunt in special controlati de aerul refulat sau/si circulatia
jeturilor de aer, folosind, de exemplu, jeturi concentrate, introducerea aerului prin
tavan, sau ajutaje de refulare cu impuls mare. Oricum, folosirea altor metode de
distributie a aerului in incapere impreuna cu anumite tipuri de evacuare, incalzire si
raciere, va conduce de asemenea (intentionat sau neintentionat) la aplicarea solutiei
de climatizare prin amestec.

Jeturi de aer tangentiale.Gurile de refulare sunt plasate pe marginea peretelui, pe
tavan sau sub fereastra.Viteza de admisie este mare, aceasta este forta
conducatoare a dezvoltarii zonelor de amestec primare si secundare. Nivelul de
amestec din incapere este ridicat. Aceasta inseamna distributie uniforma a
temperaturii si noxelor.


Admisia aerului prin ventiloconvectoare de pardoseala. Ventiloconvectorul este
amplasat sub fereastra. El introduce aer in incapere in pozitia verticala.
Jetul de aer format aspira aer din incapere prin bateria de incalzire si de racire.
Depinde care dintre baterii este in functiune.

Primary air
supply
Mixed Air
Recircualting
room's air
Outlet
Heating coil
Air jet
Cooling coil


Figura 6.2.10. Introducerea aerului prin ventiloconvectoare de pardoseala

Aerul amestecat urca, apoi circula orizontal sub tavan. Exista o continua amestecare
intre aerul din camera si aerul proaspat.Numai amestecul secundar al aerului ajunge
in zona principala.



34
Datorita eficientei amestecului, diferenta de temperatura in/dintre temperatura
ambianta si temperatura aerului admis de la ventiloconvector poate fi chiar 10 -
15C.Acest tip de sistem de distributie este folosit in birouri, camere de sedinte,
magazine si in toate spatiile care au inaltimea sub 3m.






Figura 6.2.11. Ventiloconvector de pardoseala



Difuzia aerului bazata pe efectul Coanda.

Cand aerul este introdus parallel cu o margine (ex. un tavan), apare o presiune
negativa intre jetul de aer si tavan, cauzand infigereajetului in tavan, efect cunoscut
sub numele de efectul Coanda. Acest efect este de o mare importanta, in mod
special la introducerea de aer rece. Pentru a atinge cel mai mare efect Coanda
posibil, aerul trebuie sa fie introdus in mici cantitati pe fiecare unitate, cu cea mai
larga raspandire posibila pe tavan si cea mai mare viteza posibila. Efectul dispare
complet la viteza mai mica de 0.35m/s.

Ventiloconvectorul pentru aer conditionat de acest tip este instalat in capatul
incaperii. Aerul este filtrat apoi incalzit sau racit printr-o baterie de schimb de caldura
avand ca agent termic apa calda sau racita si impinsa in incapere prin mai multe guri
de refulare orientabile.



35


Figura 6.2.12.Ventiloconvector de tavan cu difuzia aerului bazata pe efectul Coanda
(1.Guri orientabile de refulare a aerului, 2.Grila de intoarcere a aerului cu filtru de
aer,3.Panou inferior,4.Cutie pentru conexiuni electrice,5.Baterie de schimb termic,
6.Tava de colectare a condensului,7.Regulator)



Caseta Coanda rezolva problemele de calitate a aerului din incapere printr-o
abordare tip confort prin imbunatatirea difuziei aerului si minimizarea puterii
consumate. Intregul sistem de difuzie a aerului este inclus in panoul de intrare/iesire,
fara canale sau grilaje suplimentare. Pentru a imbunatati difuzia aerului, este folosit
un ajutaj cu un coeficient de admisie mare, astfel incat aerul din incapere sa fie
aspirat datorita aerului insuflat. Aceasta opreste directionarea aerului in tavan prin
efectul Coanda, evitand curentii de aer spre suprafata ocupata a incaperii. Aparatele
tip Coanda sunt create pentru birouri cu lungimea intre 5 si 6 metri.


Guri de refulare si de evacuare amplasate pe perete.

In cazul unor guri de refulare si evacuare amplasate pe perete, nivelul de amestec al
aerului in zona ocupata este ridicat. Problema principala in proiectarea sistemului de
amestec consta in a nu avea scurt-circuite de aer. Ceea ce inseamna ca tot aerul
paraseste zona ventilata fara a se amesteca cu aerul din incapere. O alta dificultate
este dezvoltarea zonelor de stagnare locala in care aerul sa nu se amestece cu cel
intrat.
Este mult mai periculos cand zona stagnanta se formeaza in zone rezidentiale.In
zonele stagnante aerul este mult mai impurificat. O posibila solutie de amplasare a
gurilor de refulare si evacuare poate fi observata in figura 6.2.13.Nivelul maxim al
sarcinii termice al acestui tip de distributie a aerului este mai mic de 80 W/m
2
si rata
maxima de schimb de aer este de 8 1/h. Aceste modele de distributie a aerului sunt
dependente de aporturile de caldura.

Sarcina termica determina schimbari ale pozitiei zonelor stagnante. De exemplu, in
cazul gurilor de refulare si evacuare plasate pe aceeasi parte a peretelui, viteza de
intrare fiind prea scazuta, o sarcina termica mai ridicata va intoarce curentii de aer in
gura de evacuare.



36





Figura 6.2.4. Modul de amplasare a gurilor de introducere si evacuare pe pereti




Figura 6.2.5. Tipuri de difuzoare de aer pentru montaj pe perete




Figura 6.2.6. Tipuri de difuzoare de perete cu montare pe canalele de aer


37



Figura 6.2.16. Difuzor de tavan cu directie de refulare reglabila, instalat la capatul
canalului.

Tipuri de difuzoare de aer de tavan. In cazul unor difuzoare de tavan directia aerului
refulat depinde de diferenta dintre temperatura din camera si cea de intrare. In timpul
iernii, cand temperatura aerului intrat este mai ridicata decat temperatura din
interior,curentul de aer se intoarce pararel cu suprafata tavanului si prin incalzirea
peretelui se deplaseaza in jos. In acest caz cel mai bun loc pentru amplasarea gurilor
de evacuare este suprafata pardoselii. Al doilea curent de aer se formeaza
independent de primul curent de aer. Datorita nivelului inalt de amestec, viteza in
zona rezidentiala este relativ joasa. De asemenea unul dintre cele mai critice
consideratii de proiectare este pericolul unui scurt-circuit intre gurile de aspirare si
cele de refulare.

Acest tip de ventilare cu amestecare este relativ neafectat de influente exterioare si
poate fi folosit si pentru incalzire si pentru racire. Aerul incalzit este mai usor decat
aerul din camera, fiind necesara mult mai multa energie pentru a forta acest aer sa
coboare in zona ocupata. Aceasta inseamna ca viteza necesara pentru aerul creste
odata cu inaltimea incaperii si cu cresterea temperaturii pentru incalzire. Daca exista
un tavan inalt in mod normal este necesar sa se sufle aerul vertical in jos.
Aerul rece mai greu refulat prin tavan poate conduce la viteza excesiva a aerului in
zona ocupata daca incarcarea termica este mare. Radiatia de la unitati (in mod
normal orizontala) si fluxul convectiv de la sursele de caldura (oameni, lumini, masini)
implica o viteza in zona ocupata care (in plus fata de viteza de refulare a unitatii)
depinde de sarcina termica transferata pe unitate de suprafata(W/m
2
) in unitatile
individuale de distributie si de modelul de difuzie a unitatilor. Introducerea de aer cald
si rece prin aceste unitati din tavan nu poate in mod normal respecta cerintele in
termenii gradientului de temperatura, eficienta ventilatiei si viteza in zona ocupata in
acelasi timp.

Solutia la aceasta problema poate fi folosirea unitatilor actionate electric care pot
schimba modul de introducere a aerului. O alta optiune este de a dimensiona
unitatile pentru a se potrivi situatiei de racire si apoi indreptarea jeturilor auxiliare
adaugate intr-o directie verticala cand este introdus aerul cald.



38
Outlet
Ceiling diffuser Circular duct Suspended ceiling


Figura 6.2.17 Distributia aerului prin guri de refulare de tavan si guri de evacuare la
nivelul pardoselii.

Acest tip de distributie a aerului este adesea folosit in birouri, Sali de sedinte si in
toate locurile in care plafonul camerei este jos.


Distributia aerului bazata pe difuzoare rotative.

Ventilarea prin amestec include sisteme de distributie bazata pe guri de refulare
rotative, implicand introducerea aerului la viteza relativ mare in afara zonei ocupate
(in general de la tavan sau perete). Viteza mare a aerului refulat inseamna ca o mare
parte a aerului din incapere circula la randul lui. Viteza aerului refulat ar trebui sa fie
suficient de mare pentru a asigura amestecarea efectiva, dar destul de joasa incat sa
asigure ca viteza aerului a scazut la nivelul cerut cand a ajuns in zona
ocupata.Aceasta implica mari cerinte asupra eficientei vitezei aerului refulat si a
capacitatii de amestecare a unitatea utilizate. Crescand viteza aerului refulat se
ajunge la o crestere corespunzatoare a nivelului zgomotului. Astfel, cerintele pentru
un nivel scazut al zgomotului tind sa restrictioneze eficienta echipamentelor de
ventilatie.

Temperatura si concentratia noxelor sunt aproximativ la fel, atat la introducerea de
aer la aceeasi temperatura cat si la introducerea de aer racit.
Modelul de introducere a aerului turbionar asigura un inalt grad de inductie, facand
ca difuzoarele de aer turbionar sa asigure atat introducerea de aer rece cat si de aer
cald.
Pentru a obtine proportia optima, este recomandata folosirea cutiei de distributie cu
canale conectate orizontal sau vertical. Cutia de distributie poate fi de asemenea
prevazuta cu un orificiu reglabil plat cu o clapeta de aer pentru alimentarea cu aer
sau exhaustarea aerului.


39





Figura 6.2.7. Difuzoare rotative patrate si circulare cu deflectoare variabile.




Figura 6.2.19. Guri de refulare turbionare,cu si fara cutie de distributie

In unele cazuri mai speciale forma jetului de aer este mai usor de reglat rotindu-l din
interior decat din exterior. In plus, aerul refulat poate fi reglat la diferite grade de
deviatie fata de pe verticala.


40

Bataia jetului turbionar este intre 2 si 7 m. Bataia jetului definit ca cea mai mare
distanta dintre centrul gurii de refulare si punctul unde viteza este 0.2 m/s.
Gurile de refulare turbionare numite guri de refulare de rotatie sunt special proiectate
pentru incaperi cu tavane inalte.De asemenea sunt echipati cu palete rotative,facand
posibila refularea aerului alternativ de pe verticala pe orizontala. De asemenea este
posibila echiparea unitatii cu un motor, modificarea facandu-se automat. Bataia
maxima poate fi chiar de 15m cand paletele sunt in pozitie verticala. Acest
echipament este utilizat pentru a furniza caldura in exces sau sarcina de racire
scazute in zona rezidentiala.
Se pot obtine chiar si sarcini de incalzire sau racire de 60W/m
2
, cu un debit ridicat de
aer fara influente neplacute in suprafata ocupata.

Distributia aerului bazata pe jeturi de refulare a aerului.
Introducerea aerului utilizand jeturi de aer este un sistem folosit la ventilarea
incaperilor mari. Este aplicabila cu un model de refulare difuz sau concentrat si
pentru canale sau montarea inzidita. De asemenea este aplicabila cu un ajutaj
suplimentar de aer pentru refularea aerului in incaperile mari, cum ar fi salile de
sport, halele industriale etc.unde se cere un jet cu bataie lunga.



Figura 6.2.8. Introducerea aerului prin jet si evacuarea prin tavan.


Caldura dintr-o camera creeaza o miscare ascensionala convectiva a aerului cald
careia ii corespunde o miscare descendenta convectiva a aerului rece cauzata de
refularea aerului. Viteza maxima calculata in zonele ocupate se bazeaza pe aceste
miscari datorate temperaturii. Aceste miscari depind de sarcina termica din incaperea
in discutie (W/m
2
) si de distributia aerului introdus (numarul de unitati si modelul
aerului), dar nu si de miscarea aerului refulat.Viteza maxima in zonele ocupate poate
fi calculata folosind un model empiric bazat pe sarcina termica(W/m
2
).
Viteza aerului refulat, asigurand un grad inalt de inducere, trebuie sa fie destul de
mare pentru a asigura amestecul efectiv. Cresterea vitezei aerului refulat conduce la
o crestere corespunzatoare a nivelului de zgomot. Zona rezidentiala este direct
afectata de curentul de aer.




41



Figura 6.2.9. Tip de difuzor si tip de ajutaj pentru refulare cu jet de aer
v-33


6.3. Elemente ale instalatiilor de ventilare si conditionarea aerului


6.3.1 Ventilatoare

Ventilatorul este elementul aerodinamic activ al unui sistem de ventilatie. Un
ventilator este un dispozitiv dinamic rotativ si reprezinta partea care pune in miscare
toate sistemele de ventilare mecanica. Energia de rotatie aplicata axului ventilatorului
este transformata intr-o diferenta de presiune facand ca aerul, gazul sau o particulele
de praf sa pluteasca prin tub sau sa fie evacuate intr-un spatiu liber.
Ventilatoarele sunt impartite in doua categorii generale:
Ventilator axial in care aerul pluteste axial prin rotor intr-un cilindru sau cerc.

Ventilator centrifugal sau radial in care aerul pluteste radial prin rotor intr-o carcasa
tip spirala.
Ventilatoarele cu jet axial sunt impartite in doua sub-categorii differentiate in principal
de carcasa lor si rafinamentul rotorului si al accesoriilor. Toate tipurile variaza in
forma, numar si unghi al lamelor; proportie a butucului rotii fata de diametrul rotorului,
materiale si metode de fabricatie, depinzand de model si preferinta producatorului.

Ventilatoare cu propagare axiala.
Ventilatoarele cu propagare axiale folosite de obicei pentru transport liber, sau
impotriva unei rezistante scazute, pot prezenta de asemenea o varietate de forme,
dar sunt simple din punctul de vedere al constructiei. Acest tip consta intr-un
propagator sau o roata de tip disc in interiorul unui panou circular sau carcase. Roata
sau carcasa este fie din folii de metal, mulaj de aluminiu, sau material imbracat in
plastic.

Rotirea poate fi directa cu axul pe vibrochenul motorului sau rotire prin curea.


42

Figura 6.3.10 Ventilator axial


Avantaje si utilizari uzuale:

Gama larga de volume
Cost de exploatare scazut
Necesar de spatiu si greutate reduse
Ventilatie de diluare pentru indepartarea toxicului si a mirosurilor

Dezavantaje:

Limita de rezistenta la 250 kPa
Probleme ale nivelului sunetului in cazul vitezelor mari
Nerecomandate in cazul mediilor corozive sau abrasive, cerinte de protejare
Ventilatoarele cu actionare directa nu trebuie folosite in spatii in care ventilatorul
transporta gaze sau vapori explozibili
Limitari ale temperaturii de exploatare
Ventilatoare axiale.
Ventilatoarele axiale sunt impartite in doua sub-categorii: cu tub axial si cu turbina
axiala, folosite de obicei impotriva rezistentei apreciabile, in mod normal au butucul
rotii relativ mare si palete elicoidale (unghiul variind radial de-a lungul paletei).
Paletele pot fi de grosime uniforma, fie plate fie indoite, compacte sau formate din
discuri; sau mai pot fi formate din foaie de tabla decupata si indoita, compacta sau
din tabla de grosime dubla.
Un ventilator cu tub axial este in principal este un ventilator cu elice plasat intr-o
carcasa cilindrica scurta, gazul curgand in directie axiala.
Un ventilator cu turbina axiala incorporeaza turbine proiectate special, care sunt
pozitionate fie in sensul fie in contrasens cu curentul de aer al ventilatorului





43

Guide vanes
Impeller


Figura 6.3.11 Ventilatorul cu tub axial si ventilatorul cu turbina axiala.

Ventilatorul axial consta dintr-un rotor prevazut cu palete din tabla indoita si
decupata montate pe un butuc rotitor. Butucul este pozitionat intr-un carcasa
cilindrica aliniata cu directia de curgere a gazului. Daca sunt utilizate gaze ce nu
prezinta un pericol, motorul este plasat direct in curentul de aer. Daca totusi sunt
transportate gaze explozive, abrazive, inflamabile sau corozive, este folosit un
ventilator bifurcat, cu motorul pozitionat inafara jetului de aer. Un motor localizat
inafara casetei permite ventilatorului sa functioneze actionat de o curea, asigurand
schimbari usoare de viteza, daca acestea sunt necesare. Datorita progreselor in
controlul electronic a vitezei motorului, folosirea curelelor pentru controlul vitezei
este in scadere. Un ventilator cu cu palete din tabla indoita si decupata poate avea
eficienta de pana la 80%. Are avantajele de a fi compact si capabil de a se ingloba in
tubul de ventilatie. Dezavantajele constau in faptul ca nu poate fi capabil sa dezvolte
presiunile ridicate cerute de multe sisteme de ventilatii industriale. Scopul paletelor
este sa reduca gradul de spiralare a jetului si sa transforme o parte din viteza in
presiune statica utilizabila. Ventilatoarele cu turbina axiala dezvolta o mai mare
presiune statica decat ventilatoarele cu tub axial. Acestea sunt construite dintr-o
varietate de materiale, depinzand de utilizare. Acestea pot fi actionate fie direct fie
prin curea.Modele mai scumpe sunt dotate cu palete cu unghi ajustabil, ce permit
unui ventilator cu actionare directa sa asigure aceleasi caracteristici tehnice ca si un
ventilator cu actionare prin curea, de acelasi diametru.

Avantaje si utilizari uzuale:

Functioneaza cu debite mici si mari de aer.
Gama actuala de presiuni a unor ventilatoare cu turbina axiala este similara cu
eficienta ridicata a ventilatoarelor centrifugale curbate in sens invers. Montand
ventilatoarele in serie, presiunea de functionare poate fi marita.
Sunt compacte, ocupa putin spatiu si au o greutate mica.
Aplicatiile includ asigurarea conditiilor de confort, aerisire, racire, etc

Dezavantaje:

Prin constructie nivel ridicat de zgomot fata de cele mai multe ventilatoare
centrifugale de inalta eficienta care indeplinesc aceeasi sarcina
Nepotrivite in atmosfere abrazive sau corozive
Probleme in protectia rulmentilor


44
Nepotrivite in cazul gazelor inflamabile sau explozibile sau a vaporilor, decat in cazul
folosirii unui ventilator cu actionare prin curea.
Probleme ale curbelor ventilatorului la inchidere clapetelor


Ventilatoarele centrifugale. Ventilatoarele centrifugale sunt in continuare clasificate in
tipuri, functie de incovoierea sau panta paletelor rotorului, unghi care determina in
principal caracteristicile tehnice de functionare. Ventilatoarele centrifugale pot fi
clasate in trei clase foarte generale (Figura 6.3.3):
Cu varful paletelor incovoiat in directia de rotatie
Cu palete radiale drepte,
Cu varful paletelor inclinat in sens invers fata de directia de rotatie


Figura 6.3.3 Trei tipuri de ventilatoare centrifugale (paleta inapoi, paleta radiala,
paleta inainte)


Sunt de asemenea clasificate in urmatoarele tipuri: de viteza redusa, medie sau
ridicata. Diferentierea in incovoiere este intotdeauna varful lamei, de vreme ce lama
intrand, daca este inclinata, este intotdeauna curbata inainte pentru a minimiza socul
pierdut la intrare. Paletele radiale drepte se intalnesc cel mai adesea in ventilatoarele
de presiune si ventilatoarelor folosite la lucrul cu materiale.
Ventilatoarele centrifugale produc presiune din doua surse independente:
-de la forta centrifuga creata prin rotatia coloanei de aer inchise
-de la energia cinetica cedata aerului prin transformarea energiei cinetice cu
care paraseste rotorul. Aceasta viteza la randul ei este o combinatie dintre viteza de
rotatie a rotorului si viteza relativa a aerului la rotor.

La paletele cu varful indoit inainte, aceste doua viteze se cumuleaza, iar cand varful
este indoit inapoi, se scad.
In acest fel, un ventilator cu palete incovoiate inainte depinde mai putin de forta
centrifuga pentru realizarea presiunii, depinzand mai mult de conversia viteza -
presiune din carcasa, cu rezultatul ca poate functiona la viteze relativ joase.

Dimpotriva, un ventilator avand lame incovoiate inapoi creeaza mai multa presiune
prin forta centrifugala ( o forma mult mai eficienta de transfer de energie) si mai
putina presiune prin conversia vitezei, de aceea trebuie sa functioneze la o viteza
mai mare. Astfel, un ventilator cu paletele incovoiate inainte va avea caracteristici
mai bune fata de oricare alt tip, de aceleasi caracteristici, cand functioneaza fara nici
o rezistenta.



45
Unpainterd
canvas
Ductwork
Resilient base
Spiral casing
Inlet
V-belt
Motor
Base frame
Outlet


Figura 6.3.4 Ventilatorul centrifugal actionat de motor electric

Ventilatoarele pentru instalatiile ventilatie si aer conditionat sunt actionate de obicei
de motoare electrice, desi pot fi actionate si prin alte metode. Gama de ventilatoare
de dimensiuni mici si in special cele care functioneaza cu viteze mari, sunt echipate
cu motoare cu actionare directa. Ventilatoare de dimensiuni mai mari si cele care
functioneaza cu viteze mici, in general sunt actionate prin curea tip V.


Figura 6.3.5 Rotirea in sensul acelor de ceasornic a ventilatoarelor actionate cu
curea in V (orizontal-sus, orizontal-jos, evacuare in sus)




Figura 6.3.6 Rotirea in sens invers acelor de ceasornic a ventilatoarelor actionate cu
curea in V (orizontal-sus, orizontal-jos, evacuare in sus)

Racordurile tubulaturii la ventilatoare ar trebui proiectate fara restrictii si cu minim de
perturbare a curentului de aer deoarece defectele unuia sau a amandurora vor afecta
nefavorabil performanta ventilatorului. Tubulatura de ventilatie trebuie racordata la
ventilator cu ajutorul unui burduf elastic nevopsit sau a altor materiale flexibile.
Accesul la racorduri ar trebui sa prevazut pentru indepartari periodice a acumularilor


46
care ar impiedica functionarea normala a rotorului. In cazul functionarii impotriva unei
rezistenta aeraulice inalte, sau cand zgomotele ambientului sunt mici, ventilatorul
este preferabil sa se monteze intr-o camera al carei spatiu este neocupat sau este
izolata acustic pentru a preveni propagarea zgomotului. La cladirile realizate din
materiale de constructie mai usoare, este preferabil montarea ventilatorului si a
motorului de actionare pe un postament elastic, astfel proiectat incat sa impiedice
transmisia vibratiilor prin intermediul pardoselii elementelor structurale ale
constructiei.

Ventilatoare centrifugale de tubulatura.

Ventilatoarele centrifugale de tubulatura rectangulara si circulara combina avantajele
ventilatoarelor axiale de conducta, de aceea rezulta o instalare simpla si eficienta ca
si cost, realizand o presiune ridicata, specifica unui ventilator centrifugal.




Figura 6.3.7 Ventilator centrifugal de tubulatura circulara


Avantaje ale ventilatoarelor centrifugale de tubulatura:

Foarte compacte in forma
Instalare rapida si ieftina
Nivel scazut al zgomotelor si al vibratiilor
Presiune inalta realizata, pana la 300 Pa
Gama diversificata a debitelor de aer, pana la 3000m3/h,
Aplicatie universala in scopuri casnice, comerciale si industriale




47


Figura 6.3.8 Ventilator centrifugal de conducta rectangulara fara si cu atenuator de
zgomot montat in interior

Rotorul centrifugal curbat inapoi, realizat din polimer sau metal, care este in mod
direct cuplat la motor, generand un nivel scazut al zgomotului si eficienta ridicata.
Instalarea este intotdeauna posibila in orice pozitie.
Una dintre aplicatiile tipice este ventilatia cu evacuare centralizata a toaletelor si
camerelor de baie. Ventilatorul centrifugal de tubulatura este instalat in tavanul fals,
conectat la o retea de evacuare realizata din tuburi de sectiune circulara sau
rectangulara.

Ventilatoare centrifugale de acoperis.

Conform directiei de descarcare a aerului, pot fi identificate doua tipuri de
ventilatoare centrifugale de acoperis: orizontale si verticale. Corpul ventilatorului
trebuie sa fie rezistent la intemperii si coroziune. In acest fel, placile de baza sunt
intotdeauna confectionate din otel galvanizat. Are de asemenea grile de protectie
confectionate din otel galvanizat.
Marimile nominale ale tuburilor racordate variaza intre 200-700 mm.
Motorul electric trebuie sa fie in totalitate protejat conform cerintelor minime impuse
de IP 54. Este de preferat sa se asigure functionarea nesupravegheata (durata de
viata a rulmentului interior de minimum 30 000 de ore de functionare).
Eficienta este optimizata datorita rotoarelor centrifugale curbate inapoi, facute din otel
galvanizat. Ventilatoarele de acoperis nu ocupa spatiu interior.

Evacuarea verticala ofera urmatoarele avantaje:
Impact redus asupra zonei inconjuratoare prin evacuarea aerului viciat departe si
dispersarea lui in atmosfera.
Minimizarea murdaririi acoperisurilor locale si ale lucarnelor.
Indepartarea mirosurilor neplacute, a vaporilor etc care ar fi altfel purtate spre
cladirile vecine si inauntrul lor prin ferestre, lucarne deschise sau alte ventilatoare de
acoperis.



48


Figura 6.3.9 Ventilatoare centrifugale de acoperis cu evacuare orizontala sau
verticala

Ventilatoarele de acoperis sunt folosite in evacuarea aerului din garaje, bucatarii.

Ventilatoare centrifugale de perete. Acest tip de ventilator este deseori utilizat in
evacuarea aerului in exterior din camere de baie si toalete. El este un mic ventilator
instalat in fiecare incapere care necesita aerisire. In fiecare ventilator de perete exista
un sistem de obturare a aerului care circula in sens invers pentru a evita o circulatie
nedorita a aerului din alte camere.




Figura 6.3.10 Evacuarea aerului bazata pe ventilatoare centrifugale de perete


Selectarea ventilatoarelor

Pentru a selecta tipul si marimea potrivita a ventilatorului sunt necesare urmatoarele
informatii:


49
1.Capacitatea in metru cub pe secunda.
2.Presiunea statica sau pierderile de presiune a sistemului.
3.Densitatea aerului, daca este alta decat cea standard.
4.Tipul de aplicatie sau utilizare.
5.Dispunerea sistemului.
6.Nivel predominant al zgomotului sau utilizarea spatiului deservit.
7.Natura incarcaturii.
8.Tipul de energie disponibila.

Pentru a facilita alegerea aparatului, diferiti producatori de ventilatoare pun la
dispozitie tabele sau curbe caracteristice ale ventilatoare care arata de obicei
urmatorii parametri pentru fiecare tip de ventilator, ce actioneaza asupra unei game
largi de presiune statica:

1.Debitul de aer in metru cub pe minut.
2.Viteza de iesire
3.Turatia in rotatii pe minut.
4.Puterea electrica necesara.
5.Presiunea statica.

Cel mai eficient punct de functionare este de obicei aratat ori de de numere inclinate
ori ingrosate, in tabelele cu caracteristici. Deseori, asigurarea service-ului determina
tipul ventilatorului. Cand functionarea este cu o rezistenta aeraulica scazuta sau
inexistenta, si in mod particular fara tubulatura, ventilatorului cel mai propice este
indicat pentru comoditate si cost scazut. Cand rezistenta este scazuta, necesarul de
energie este si el scazut si eficienta are o importanta secundara. Cand este vorba de
un sistem de ventilare avand tubulatura, se alege de obicei intre ventilator centrifugal
si un ventilator axial sau ventilator cu turbina axiala. In general, ventilatoarele
centrifugale sau axiale sunt comparabile in eficienta si nivel de zgomot, dar cele din
urma sunt mai usoare si necesita considerabil mai putin spatiu, in special daca sunt
implicate direct in proces. Comparatia nu poate fi facuta doar prin costul
ventilatoarelor, ci si prin diferenta in costul conductelor, trebuind incluse montarea si
reparatiile.
Un ventilator cu turbina axiala este mai eficient si mai silentios decat un vetilator axial
cu tub, dar este mai scump si necesita frecvent mai mult spatiu. In timp ce necesita
mai putin spatiu decat cel centrifugal ventilatorul axial este in prin natura sa mai putin
accesibil pentru service. Cand este transmis aer la temperatura ridicata sau aer
continand elemnte corozive, motoarele si legaturile trebuie plasate inafara curentului
de aer. Aceasta necesitate poate determina tipul de ventilator ce trebuie folosit.
Acolo unde rezistenta sistemului este indefinita sau variabila, presiunea, energia
electrica si caracteristicile de zgomot ale ventilatoarelor centrifugale indica de obicei
selectia lor.

Curbele de performanta ale ventilatoarelor si caracteristicile sistemului

Curbele de performanta ale variatelor tipuri de ventilatoare sunt prezentate grafic
(pentru viteza si densitate a aerului constante) a relatiei dintre presiunea totala,
presiunea statica, necesarul de energie si eficienta mecanica si statica la debitul de
aer existent, pentru gama de debite dorita (uneori numita caracteristica). Orice sistem


50
de ventilatie ce consta din tubulatura, baterii de incalzire, dispozitive de curatare a
aerului, filtre etc, are un sistem caracteristic care individualizeaza acel sistem si este
independent de orice ventilator care poate fi aplicat sistemului. Aceasta caracteristica
poate fi exprimata in forma de curba exact acelasi mod ca si caracteristicile
ventilatorului.
Caracteristicile unui sistem tipic sunt prezentate in Fig. 6.3.11.

Aceste curbe sunt trasate urmand legea parabolica simpla in care presiunea statica
sau rezistenta la curgerea aerului variaza odata cu curgerea debitului prin sistem.
Instalatiile de incalzire si ventilatie urmeaza foarte fidel aceasta lege si nici o eroare
serioasa nu este introdusa prin folosirea ei. Singurul punct comun celor doua curbe
este punctul de la intersectia curbei caracteristicilor sistemului si curba
caracteristicilor ventilatorului si acesta este punctul de functionare al celor doua
sisteme .
P
[Pa]
V' [m3/h] V'
P


Figura 6.3.11 Caracteristicile parabolice ale instalatieii si curbele caracteristice ale
ventilatorului



Puterea necesara a ventilatorului.

Puterea solicitata de un ventilator in functiune poate fi estimata cu urmatoarea
ecuatie:

] [
2 , 1
W
p V
P
t
o

=
In care:
] / [
3
s m V
o
-Debitul
] [Pa P
t
-Presiunea totala

] [ -randamentul ventilatorului
1,2 este un coeficient de siguranta care acopera inacuratetea calculului.


51

Tipul de ventilator Randament
Axial 0,55 0,66
Ventilator centrifugal cu gama de presiune scazuta (aplicat
in ventilatia de confort)
0,65 0,85


6.3.2 Baterii de incalzire si racire

Sunt posibile multe metode diferite de incalzire a aerului in scopul ventilarii.
Intr-o aplicatie proiectata pentru aer cald, trebuie data atentie efectelor stratificarii in
cladirile inalte. Stratificarea mareste pierderile de caldura prin acoperis si pereti inalti
precum si rata schimbului de aer din cauza efectului de piramida si prin urmare apar
pierderi in sistemul de ventilatie. In multe cazuri, incalzirea cu aer cald este mai
ieftina din punctul de vedere al costului initial, costurile de functionare, totusi, vor fi
mai mari decat pentru alt sistem de incalzire care asigura aceleasi conditii.
Sistemul de ventilatie poate fi folosit foarte avantajos in timpul lunilor de vara cu
bateria de incalzire inchisa pentru a introduce aer exterior si pentru a ajuta la
indepartarea aporturilor de caldura. Aerul poate fi incalzit dintr-unul sau mai multe din
urmatoarele motive:
Incalzirea materialelor
Aer incalzit de completare pentru a suplini pierderile de ventilatie
Incalzirea pentru confort
Incalzire pentru a reduce incidenta condensarii
Baterii de incalzire si racire a aerului
Pentru incalzirea aerului, bateriile sunt folosite ca si baterii de atenuare, de
preincalzire, reincalzire sau incalzitoare rapide. Aburul sau apa calda sunt de obicei
agentii termici folositi. Bateriile sunt de obicei folosite pentru racirea aerului insotite
sau nu de dezumidificare. O mare parte a echipamentului bateriilor este proiectat
pentru a suporta atat racirea sensibila cat si dezumidificarea. Ansamblul include de
obicei modalitati de curatare a aerului pentru a proteja bateria de acumularile de
mizerie si pentru a tine praful si materiile straine inafara spatiului unde are loc
conditionarea aerului. Agentul de racire pentru bateriile de racire este de obicei apa
racita.
Pentru o racire si dezumidificare combinata, la bateriile de suprafata exista o
alternativa in a pulveriza dezumidificatori. In putine cazuri sunt folosite atat
pulverizatorii cat si bateriile. Bateriile pot fi apoi instalate in camerele de umidificare,
ori in serie cu acestea ori dedesuptul lor. La alegerea intre pulverizatori si
dezumudificatori de suprafata, trebuie luate in considerare avantajele fiecaruia.
Folosirea bateriilor face de multe ori posibil ca aceeasi suprafata sa serveasca pentru
racire in timpul verii sau incalzire in timpul iernii prin circulatia de apa rece intr-un
sezon si de apa calda in celalalt, cu economii de durata in aparat si instalatie.

Bateriile sunt in principal de doua tipuri, acelea ce sunt realizate din tuburi si tevi
simple si acelea cu suprafete extinse. Transferul de caldura de la aerul trecand peste
suprafata unei tevi la un fluid curgand in aceasta este impiedicat de trei rezistente.
Prima este aceea dintre aer si suprafata conductei si este denumita de obicei
rezistenta de suprafata exterioara. A doua este rezistenta la transferul de caldura prin


52
conductie prin metalul in sine. In final exista o alta rezistenta termica intre suprafata
interioara a conductei si fluidul care curge prin aceasta.
Pentru aplicatii sunt considerate atat rezistenta peretelui metalic la transferul de
caldura cat si rezistenta termica la suprafata interioara sau rezistenta stratului, desi
acestea sunt de obicei mici in comparatie cu rezistenta pe partea aerului.
Economia in ceea ce priveste spatiul, greutatea si costurile este avantajoasa in cazul
scaderii rezistentei termice a suprafetei exterioare. Aceast lucru poate fi rezolvat prin
cresterea suprafetei exterioare cu ajutorul aripioarelor.




Figura 6.3.12 Tipuri de baterii cu aripioare (aripioare plate continue, aripioare
ondulate plate, aripioare plate patrate)

Pentru ca bateriile sa actioneze eficient, ele trebuie sa fie proiectate astfel incat sa
aiba o viteza a aerului uniforma pe intreaga suprafata frontala a bateriei de racire sau
a bateriei de incalzire. Aceasta este de importanta majora si trebuie cunoscute
specificatiile producatorului in ceea ce priveste minimul si maximul vitezei aeruluie.
Din punctul de vedere al energiei si al zgomotului, trebuie avut grija sa se previna
rezistenta curentului de aer exagerata. Aceasta se obtine prin folosirea in mod
normal a cel mult cinci randuri de tevi.
Viteza normala a aerului pe suprafata frontala de-a lungul bateriilor cu suprafata
extinsa prin aripioare este in mod normal mai mica decat 3,5 m/s. In anumite cazuri
este posibila utilizarea de viteze mai mari.



Figura 6.3.13 Baterii de tubulatura pentru incalzire sau racire (pentru canale
rectangulare si circulare)


53

In sisteme de incalzire pentru confort sunt folosite numai bateriile de temperatura
mica si de obicei nu au mai mult de unul sau doua randuri de tevi. Sunt posibile
diverse trasee in circuitul agentului primar, depinzand de metodele de reglare si
pompare folosite. Pierderea de presiune proiectata pe circuitul de apa care trece prin
baterie in mod normal nu depaseste niciodata valoarea de 4 kPa intr-o retea de
conducte de presiune scazuta. In cazul unui echipament amplasat pe tubulatura,
inaintea bateriei exista o teava striata de un metru pentru a asigura o viteza uniforma
pe suprafata frontala a bateriei. De asemenea trebuie evitate mariri si reduceri bruste
de sectiune.


Incalzitoare de aer electrice

Acestea au avantajul de a fi unitati cu costuri de instalare reduse, costurile de
functionare, depinzand totusi de sursa de electricitate, sunt de obicei mai mari decat
cele utilizand alte surse de energie. Viteza aerului printr-o baterie de incalzire trebuie
sa fie pentru a asigura puterea indicata de producator, incadrandu-se in gama de
temperaturi de siguranta. La unitatile mari, sarcina electrica este echilibrata pe cele
trei faze de alimentare cu energie.



Figura 6.3.14 Incalzitoare electrice de linie (pentru tubulatura rectangulara si
circulara)

Incalzitoarele sunt de obicei impartite intr-un numar de sectiuni pentru a putea
asigura reglarea echipamentelor pe etape. Trebuie acordata o atentie deosebita la
izolarea electrica a fiecarei sectiuni, inaintea indepartarii ei din carcasa .Incalzitoarele
trebuie sa fie interconectate electric cu motorul ventilatoarelor, pentru a permite ca
incalzitorul electric sa fie inchis cand ventilatorul se opreste sau cand viteza aerului
este mai redusa decat nivelul pentru care incalzitorul a fost proiectat. Riscul de
incendiu in conditii de functionare anormale trebuie sa fie contracarat prin folosirea
unui intreruptor pozitionat potrivit, sensibil la temperatura, cu resetare manuala.



54
Incalzitoare de aer cu combustie directa

Acestea pot fi:
- Cu gaz
- Cu combustibil lichid
- Cu combustibil solid

Indiferent de combustibilul folosit, cerintele cosul de fum trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte :
Cosurile trebuie sa aiba o sectiune corect dimensionata pentru a putea indeparta
produsele arderii intr-o maniera eficienta si sigura. Trebuie acordata atentie
deosebita pentru ca gazele si produsele arderii sa nu ajunga in spatiul de locuit.
Pentru a reusi acest lucru este esential inaltimea cosului sa fie suficient de mare,
incat bataia vantului influentata si de constructiile din zona sa nu influenteze
evacuarea libera a produselor rezultate in urma combustiei. Dispozitivele trebuie
pozitionate intr-un spatiu care are o suprafata de explozie de o marime adecvata,
priza de aer sa nu se infunde cu moloz pentru a nu se reduce astfel cantitatea de aer
proaspat necesar combustiei.

Cerinte pentru racire si incalzire

Pentru a determina necesarul de caldura pentru incalzirea aerului, pot fi folosite
urmatoarele relatii:
] [
3600
kW
h V
Q
o

=


unde:

o
V - Debitul de aer [mc/h]
- Densitatea aerului (~1.2) [kg/m]
h - Diferenta de entalpie a aerului [kj/kg]
sau o ecuatie simplificata ce poate fi folosita in conditii normale:

] )[ ( 36 . 0
3600
kW t t V
t c V
Q
o i
o
o

=


unde:

c - Caldura specifica a aerului
ti-te - Temperatura inainte si dupa racirea sau incalzirea aerului ( C)


6.3.3 Recuparatoare de caldura
Recuparatorul de caldura este un echipament care este folosit pentru realizarea
confortului. Este un schimbator de caldura aer-aer. In aplicatii pentru realizarea
confortului schimbatorul de caldura aer - aer scade entalpia aerului proaspat in timpul
sezonului cald si o mareste in timpul sezonului reci prin transferarea energiei intre
aerul proaspat introdus si aerul evacuat.


55
In paralel cu echipamentele din comert de recuperare a energiei, pentru utilizari
rezidentiale sau comerciale la scara mica sunt disponibile ventilatoare prefabricate
de marime mica cu elemente de recuperare a caldurii asamblate in interiorul lor
(Fig.6.15). Dispozitivele de recuperare a caldurii aer-aer, pentru realizarea
confortului, pot fi dispozitive de recuperare a caldurii sensibila (transferand doar
energie sensibila) sau dispozitive de recuperare a caldurii totale (transferand atat
energie sensibila cat si umiditatea).



Figura 6.3.15. Ventilatoare prefabricate de marime mica, cu recuparator de energie
montat in interior

Schimbul ideal de caldura aer-aer indeplineste urmatoarele functiuni:
- Permite modificarea temperaturii intre curentii de aer participanti
- Permite transferul umezelii datorita presiunii partiale intre cei doi curenti
- Blocheaza total transferul de aer intre cei doi curenti incrucisati, contaminati biologic
sau cu impuritati

Recuperatoarele de caldura sunt recunoscute ca echipamente importante in
recuperarea energiei din aerul evacuat, care altfel ar fi irosita

Doua tipuri generice de schimbatoare de caldura aer-aer sunt considerate pentru
recuperarea caldurii sau caldurii si umiditatii. Unul dintre acestea este schimbatorul
de caldura regenerativ, numit in mod uzual schimbator de caldura rotativ. Celalalt
este recuperatorul de caldura cu placi plate. Cele mai obisnuite tipuri folosite pentru
realizarea confortului la cladirile publice sunt cu placi fixe, rotativ si cu tuburi termice.

Schimbatoarele tip placa fixa pe suprafata nu au parti de miscare. Straturi de placi
alternante, separate si etanse formeaza coridoare pentru introducerea aerului
proaspat si aerului viciat. Caldura este transferata direct din curentul de aer cald in
curentul de aer rece prin placile de separare ale schimbatorului.




56


Figura 6.3.16 Recuperator de caldura cu placi fixe

In mod normal, atat caldura latenta de condensare cat si caldura sensibila sunt
recuperate prin placa de separare in curentul de aer rece (proaspat). Astfel, energia
este tranferata, dar nu si umiditatea. Placile de schimb de caldura fixe pot transfera in
mod economic caldura recuperata si o energie totala mare pentru ca ele au doar
suprafata de transfer elementara pentru separarea curentilor de aer. Se poate atinge
o recuperare a 80 % sau mai mult din caldura evacuata care in mod normal ar fi
irosita. Simplitatea si lipsa partilor in miscare, se adauga la trainicia, durata de viata
mare, energie mica consumata auxiliar si siguranta in exploatare a acestor
recuperatoare.

Un schimbator de caldura rotativ aer aer are un cilindru rotativ umplut cu un mediu
permeabil la aer avand o suprafata interioara mare. Aerul introdus respectiv aerul
evacuat, curg fiecare printr-o jumatate a schimbatorului, in contracurent (Fig. 6.3.17).
Suprafata de schimb termic poate fi selectata sa recupereze doar caldura sensibila
sau caldura totala (caldura sensibila si caldura latenta).
Caldura sensibila este transferata in momentul in care schimbatorul de caldura rotativ
acumuleaza caldura de la curentul de aer cald cedand-o celui rece. Caldura latenta
este transferata in momentul in care in schimbatorul de caldura condenseza
umiditatea din curentul de aer cu proportia de umiditate cea mai mare (fie ca
temperatura mediului este sub punctul de roua, fie prin mijloace de absortie pentru
medii lichide sau adsorbtie pentru medii solide), cu o eliberare simultana de caldura,
si elibereaza umiditatea prin evaporare (si cresterea caldurii) curentului de aer cu
proportia de umidate mai mica. Intr-un schimbator de caldura rotativ, un strat de
substanta absorbanta de umiditate aplicat pe suprafata cilindrului rotativ absoarbe
umiditatea in timp ce acesta trece prin curentul de aer mai umed. Odata absorbita de
stratul aplicat, umiditatea se deplaseaza impreuna cu cilindrul rotativ in miscare pana
cand ajunge in curentul de aer mai putin umed, unde se evapora din stratul aplicat in
curentul de aer. Astfel, curentul de aer umed este uscat in timp ce aerul uscat capata
umiditate. In transferul de caldura total, atat caldura sensibila cat si caldura latenta
functioneaza simultan. Deoarece schimbatoarele de caldura rotative functioneaza pe
principiul contracurentului si in mod normal utilizeaza guri de trecere a aerului cu
diametre mici, sunt destul de compacte si pot avea randamente de transfer ridicate.


57



Figura 6.3.12 Schimbator de caldura rotativ


Constructie:

Impuritatile aerului, punctul de roua, temperatura aerului evacuat, si proprietatile
aerului introdus influenteaza in alegerea materialelor pentru carcasa, structura
rotorului, si a materialului schimbatorului de caldura rotativ. Aluminiul, otelul si
polimerii sunt elementele de constructie uzuale ale carcasei rotorului pentru
sistemele de ventilatie destinate asigurarii confortului. Suprafata de schimb termic
este fabricata din metal, minerale sau materiale produse de om si asigura prin
constructia ei fie curgere aleatoare fie curgere controlata.

Contaminarea incrucisata sau amestecarea curentilor de aer introdusi si evacuati are
loc in toate schimbatoarele de caldura rotative prin doua procese: transfer si
dispersie. Transferul apare atunci cand aerul este prins in interiorul volumului
mediului de rotatie si este transportat in celalalt curent de aer. Dispersia apare pentru
ca presiunea statica diferentiala dintre cei doi curenti de aer duce la migrarea aerului
de la o zona cu presiune statica mai mare la una cu presiune statica mai mica.
Contaminarea incrucisata a curentilor de aer poate fi redusa prin plasarea
exhaustoarelor in asa fel incat sa nu influenteze curentul de aer introdus.

Un schimbator de caldura cu tuburi termice este un dispozitiv de recuperare a
energiei pasive. In exterior arata ca o teava normala cu aripioare sau spirale, doar ca
tevile nu sunt interconectate si tubul termic este impartit in doua sectiuni: de
evaporare si de condensare de catre o lamela despartitoare (Fig.6.3.18.). Aerul cald
trece prin sectiunea de evaporare a tubului termic iar aerul rece trece prin sectiunea
de condensare a tubului termic. Transferul de caldura se face prin vaporizarea
lichidului in partea calda, de unde preia caldura, si condensarea acestuia la partea
rece a recuperatorului, unde cedeaza caldura de condensare. Lichidul condensat se
intoarce in zona calda prin gravitatie, in cazul pozitiei verticale si prin capilaritate in
cazul pozitiei orizontale, dupa care ciclul se repeta.


58
Tuburile termice orizontale (Figura 6.3.18) sunt fabricate cu o structura capilara
integrala, umpluta cu un lichid corespunzator si in permanenta inchis. Fluidul de lucru
este in mod normal un agent frigorific de clasa I, dar alti fluorucarbonati, apa, si alti
compusi chimici sunt folositi pentru aplicatii in functie de cerintele de temperatura.
Modelele cu aripioare includ lamele continue ondulate, lamele continue netede, si
aripioare in spirala. Modificand forma aripioarelor si dimensiunile tevii se schimba
pierderea de presiune la o viteza frontala data.


Figura 6.3.13 Schimbatorul de caldura cu tuburi termice


Principiul de functionare

Debitul de aer cald plutind deasupra capatului sectiunii de evaporare a tubului termic
vaporizeaza fluidul de lucru. Diferenta de presiune conduce vaporii rezultati in
sectiunea de condensare a tubului termic unde vaporii se condenseaza.


6.3.4 Filtre

Aerul inconjurator CONTINE diferite impuritati aflate in aer care sunt un amestec de
fum, ceata, vapori, particule granulate uscate, bio aerosoli precum si fibre naturale si
sintetice. Ar putea de asemenea sa contina organisme vii, ca si spori de mucegai,
bacterii si polen de plante, care pot cauza boli sau reactii alergice.
Dimensiunea aerosolilor sunt de la 0.01 m si mai mici pentru particule proaspat
formate; pana la 0.1 m pentru particulele existente si fum de tigara; de la 0.1 la 10
m pentru particulele de praf, microorganisme; si pana la 1 00 m si mai mare
pentru particulele de praf din aer, polen. Aceasta varietate de dimensiuni de particule
si concentratii face imposibila proiectarea unui epurator de aer care sa serveasca la
toate aplicatiile.
Domenii diferite de aplicare cer diferite randamente si diferite trepte de curatire a
aerului. Cele mai mici particole ale parfului atmosferic sunt cele mai rele elemente in
murdarirea si decolorarea interioarelor constructiilor. Filtrele de aer electrice sau
filtrele uscate de randament mediu sau inalt sunt necesare pentru inlaturarea
particolelor mici in special cele respirabile, care trebuie controlate din motive de
sanatate. Ca si in majoritatea dispozitivelor de filtrare a aerului, tubulatura care intra
si iese dintr-un filtru obisnuit trebuie pozitionata in asa fel incat debitul de aer sa fie
distribuit uniform pe suprafata frontala a filtrului.


59
Exista doua tipuri generale de filtre de aer in functie de cerintele de confort; filtre
casetate si filtre electrice.



Figura 6.3.14 Caseta pentru filtre cu saci, cu o suprafata de trecere mare, pentru
retinerea particulelor mari, cu fibre din material plastic, care pot fi spalate.

Dintre cele doua tipuri de filtre panou (filtru umed si filtru uscat cu suprafata extinsa)
doar filtrul uscat cu suprafata extinsa este folosit in domeniul confortului.
Materialul in filtrele de aer uscate sunt: fibre de tesaturi de diferite grosimi,
dimensiuni, si densitati. Fibrele de sticla, de celuloza si alte materiale sunt folosite in
comert. Materialul din filtrele de aceasta clasa sunt deseori sustinute de o retea in
forma de buzunar sau in forma de V sau cu cute radiale. Cutele materialului ofera un
raport ridicat a suprafetei de filtrare fata de zona de intrare a aerului permitand in
acelasi timp pierderi de presiune mici si viteze reduse ale aerului. La unele modele
materialul filtrant poate fi curatit si montat inapoi pe reteaua de sustinere. La
majoritatea modelelor filtrul este schimbat dupa ce a juns la capacitatea maxima de
retinere a prafului.


Filtre electrostatice

Filtrele electrostatice pot fi filtre de inalta eficienta folosind precipitatia electrostatica
pentru a inlatura si colecta particulele contaminate cum ar fi: praful, fumul, polenul.
Filtrul se compune dintr-o sectiune de retinere si o sectiune de ionizare.
In sectiunea de ionizare electrozi de dimensiuni mici incarcati pozitiv cu 6 si 25 kV
sunt suspendati echidistant intre placi. Incarcatura electrica din electrozi creaza un
camp de ionizare pentru incarcarea electrica a particulelor. Ionii pozitivi creati in
acest camp plutesc prin campul de aer si incarca pozitiv particulele de praf din
campul de aer. Particulele de praf astfel incarcate trec in sectiunea colectoare
formata din placi.
Sectiunea colectoare este formata dintr-un numar de placi paralele pozitionate la o
distanta egala una de cealalta, incarcate pozitiv cu un curent de 4 - 10 kV .
Particulele de praf trecand in aceasta sectiune de colectare sunt impinse pe placi de
catre campul electric pozitiv cu care sunt incarcate in acest fel fiind inlaturate din
curentul de aer si colectate de catre placi.


60
Celulele filtrelor electrice necesita o curatare periodica cu detergent si apa calda.
Unele modele sunt prevazute cu dispozitiv automat de spalare iar altele necesita
inlaturarea si curatarea celulelor filtrante.


6.3.5 Canale

La proiectarea tubulaturii de ventilatie obiectivul este realizarea unui sistem care,
intre limitele admise de spatiu si zgomot pentru tuburi transmite eficient un debit de
aer catre toate destinatiile mentinand in acelasi timp un echilibru intre costurile de
investitie si intretinere. Problema este ca debitul de aer introdus sa poata fi distribuit
uniform.
Tubulatura impune pierderea de presiune pe circuitul aerului care trebuie sa fie
invinsa de consumul de energie mecanica. Aceasta energie este de obicei data de
catre un ventilator.

Canalele de introducere si evacuare poate fi din otel, aluminiu. Tubulatura din tabla
de metal trebuie sa fie aiba o grosime minima de la 0.3 mm la 3mm. Elementele de
rigidizare exterioare sunt formate din foi de metal sau din elemente structurale.
Grosimea tablei pentru sectiunea rectangulara depinde de distanta maxima dintre
elementele de rigidizare. Fitingurile trebuie sa fie intarite similar conductelor drepte.
La reductii sectiunea cea mai mare determina grosimea materialului. Acolo unde
piesele de schimbare de directie sau alte elemente interne ale conductelor asigura
rigiditatea necesara, aceste elemente pot fi considerate ca si elemente de rigidizare.
Tuburile de sectiune circulara sunt prin constructie rigide si tari si sunt in general cele
mai eficiente si economice canale pentru sistemele de ventilare. Factorul dominant la
alegerea tipului de tubulatura este capabilitatea materialului de a face fata la
conditiile de utilizare a instalatiei si la cerintele de presiune.
Tuburile flexibile fac legatura intre difuzoare, camere de amestec, si alte terminale la
sistemul de distributie a aerului. Din cauza lungimii in plus, a distantelor si a
comprimarii acestor conducte, creste rezistenta aeraulica la curgere. Tuburile flexibile
trebuie mentinute la lungimi cat mai mici, sa fie drepte pe cat posibil, si sa aiba un
minim de curburi.
Tubulatura din metal este deseori dotata cu materiale fonoabsorbante pentru a
reduce zgomotul aerodinamic. Desi multe materiale sunt fonoabsorbante tubulatura
trebuie sa fie totodata rezistenta si la eroziune si foc si sa aiba proprietati compatibile
procesului tehnologic unde urmeaza a fi folosita. Pentru viteze mari a debitului de
aer, este indicata folosirea peretilor dubli, dintr-un material performant.

6.3.6 Atenuatoare de zgomot

Transmiterea sunetului este o problema importanta la sistemele de ventilatii pentru
cladiri rezidentiale si publice. O instalatie corect proiectata asigura proiectantul ca nu
vor exista plangeri ulterioare privind nivelul de zgomot.
Urechea umana, cand simte variatii de presiune ca si zgomot, il transfera creierului
unde este interpretat ca si sunet. De aceea, sunetul ca si fenomen, este o variatie a
presiunii intr-un punct fixat in aer sau in alt mediu elastic, cum ar fi apa, gazul sau
solidele.


61
Cand un sunet este redus, energia suntelui trebuie convertita int-un alt tip de energie,
cum ar fi energia cinetica a unui mediu, sau caldura.
Tonul pur consta intr-o singura frecventa, desi in mod normal toate sunetele sunt un
amestec de mai multe frecvente. Pe scara auditiva, frecventele pot fi normal intre 20
Hz si 16000 Hz. Scara auditiva depinde de gradul de sensibilitate a urechii
ascultatorului. Daca frecventa este sub 20 Hz, se numesc infrasunete iar pentru
frecvente mai mari de 16000 Hz, se numesc ultrasunete.



Figura 6.3 15 Atenuator de zgomot rectangular si circular


Daca nivelul de zgomot al unui ventilator depaseste limitele admise, se pot lua
masuri suplimentare pentru a-l reduce. Folosirea de atenuatoare de zgomot,
functionand pe principiul absortiei, este o metoda foarte eficienta. Aceste tipuri de
atenuatoare asigura reduceri mari de zgomot, generand in acelasi timp, cresteri mici
ale rezistentei aeraulice. Atenuatoarele de zgomot circulare si rectangulare sunt
disponibile teoretic in orice dimensiuni. Toate atenuatoarele pot fi desigur folosite
impreuna cu orice tip de ventilator pentru a reduce zgomotul radiant produs.


Atenuatoarele de zgomot sunt fabricate din otel galvanizat, prevazut cu vata
minerala, acoperite cu panza, pentru prevenirea coroziunii.
Cantitatea de zgomot redusa se determina folosind principiul compararii. Se compara
reducerea zgomotului intr-o conducta cu si fara atenuatorul de zgomot. Cand va fi
masurata fara atenuator, atenuatorul va fi inlocuit de o bucuta de tubulatura, rigida,
dreapta si sensibila la zgomot. Atenuarea este calculata la:
D
e
=L
o
-L
m
[dB]
L
o
nivel sonor fara atenuator
L
m
nivel sonor cu atenuator
Randamentul unui atenuator depinde in mare parte de frecventa sunetului sursa, de
aceea atenuarea se stabileste be baza spectrului octav. Zgomotul de joasa
frecventa este mai dificil de atenuat decat frecventele ridicate. De aceea este
necesara un atenuator mai mare sau mai eficient.

Este necesar sa se cunoasca nivelul de zgomot produs de catre un ventilator pentru
a alege atenuatorul.


62

La alegerea atenuatorului pentru o instalatie de ventilatii trebuie sa sa tina cont si de
celelalte elemente componente ale sistemului (coturi, reductii, etc). Pentru a evita
regenerarea sunetului datorita vitezei aerului pe suprafata conductei, viteza aerului ar
trebui sa fie minima.
Pentru a calcula sunetul relevant, atenuatorul de zgomot trebuie sa fie scazut din
nivelul de zgomot produs de ventilator. Aceasta ar trebui facuta in banda de
frecventa. Pentru o mai buna atenuare a zgomotului, se pot instala mai multe
atenuatoare de acelasi diametru unul dupa altul.







5
INSTALAII DE GAZ

Modul de curs nr. 8

Cuprins

8.1 Introducere i prezentare general 5
8.1.1 Origine i istoric 5
8.1.2 Utilizri 5
8.1.3 Caracteristici 7
8.1.4 Tratarea gazului natural 8
8.1.5 Consumul de gaz natural 9
8.2 Arderea gazelor 11
8.2.1 Ecuaiile arderii 11
8.2.2 Produse secundare periculoase 11
8.2.3 Probleme referitoare la arztoare 13
8.2.4 Explozii 14
8.3 Proiectarea i execuia instalaiilor de utilizare a gazelor naturale 15
8.3.1 Scheme de principiu 15
8.3.2 Montajul conductelor 16
8.4 Aparate de utilizare, dispozitive de msur i control 21
8.4.1 Aparate de utilizare a gazului metan 21
8.4.2 Contoare de gaz 22
8.4.3 Dispozitive de siguran i control 24
8.5 Aerul necesar combustiei, canale de ventilare i couri de fum 27
8.5.1 Asigurarea aerului necesar procesului de ardere 27
8.5.2 Couri de fum 29
8.5.3 Montarea segmentelor terminale ale courilor de fum 32
8.6 Recepia, verificarea i punerea n funciune a instalaiei de gaz
metan 34
8.7 Exploatarea i ntreinerea instalaiilor de gaz metan 37
8.8 Exemple de rea practic 47
Anexe 55
A. Glosar 55
B. Proprietile fizice ale gazelor naturale combustibile 58
C. Documentaie pentru cartea tehnic a construciei 61
Bibliografie 64

6




7

CAP. 8.1 INTRODUCERE I PREZENTARE GENERAL

8.1.1 Origine i istoric

Descoperirea gazelor naturale dateaz din timpuri strvechi i este localizat
n Orientul Mijlociu. Cu mii de ani n urm s-a observat c gazul natural se infiltreaz
printre roci la suprafaa terenului i n urma trznetelor d natere unor izvoare care
ard. n Persia, Grecia sau India, oamenii au ridicat temple n jurul acestor flcri
eterne, pentru practicile religioase. Totui, ei nu au sesizat valoarea energetic a
gazului natural. Acest lucru a fost fcut n China, undeva n jurul anului 900 .e.n.
Chinezii au spat primul pu de exploatare a gazului natural n anul 211 .e.n.
n Europa, gazul natural nu era cunoscut pn la descoperirea lui n Marea
Britanie n anul 1659, dar comercializarea lui a fost fcut abia dup 1790. n anul
1821, n Fredonia (Statele Unite ale Americii), locuitorii au observat bule de gaz
ridicndu-se la suprafaa unui pru. William Hart, considerat drept printele gazului
natural, a spat acolo primul pu de exploatare a gazului natural din America de
Nord.
De-a lungul secolului al 19-lea, gazul natural a fost utilizat aproape exclusiv ca
surs de lumin, iar utilizarea lui a rmas local din cauza lipsei dezvoltrii
structurilor de transport, care nu permiteau atunci vehicularea unor cantiti mari de
gaz pe distane lungi. O schimbare important s-a produs n anul 1890, odat cu
inventarea mbinrii etane a conductelor. Totui, acele tehnologii nu permiteau
gazului s parcurg distane mai mari de 160 km, aa c exploatarea nu se fcea pe
scar larg. Transportul la distane mari a gazului natural a nceput dup 1920, dar
abia dup Al Doilea Rzboi Mondial utilizarea gazului natural a cunoscut o dinamic
rapid, odat cu dezvoltarea reelelor de conducte i a sistemelor de stocare.
Carbonul i hidrogenul din gazul natural se presupune c provin din resturile
plantelor i animalelor, care s-au acumulat pe fundul lacurilor i oceanelor de-a
lungul a milioane de ani. Dup ce a fost ngropat sub imense straturi de alte
sedimente, materialul organic s-a transformat n iei i gaz natural, ca urmare a
presiunii importante exercitate de straturile de sedimente i a cldurii generate de
nucleul Pmntului. ieiul i gazul au fost apoi comprimate de ctre rocile istoase
n care erau depozitate i mpinse n straturi cu roci sedimentare poroase. Prin
aceste roci poroase, ieiul i gazul au migrat ncet spre suprafa, fiind mai uoare
dect apa care le lua locul n pori.
n epoca de nceput a extraciei ieiului, gazul natural era adesea vzut ca un
produs secundar nedorit, deoarece strpungerea unei pungi cu gaz necesita
ntreruperea forajului, acesta nefiind reluat dect dup ce tot gazul era eliberat n
atmosfer. Dup criza energetic din anii 70, gazul natural a devenit una dintre cele
mai importante surse de energie la nivel mondial.
Industria gazului a fost meninut sub un control strict de-a lungul anilor,
deoarece era considerat monopol natural. n ultimii 30 de ani, s-a observat o
tendin de eliminare a controlului preurilor i de liberalizare a pieei gazului natural.
Ca urmare, a crescut competiia i s-a dezvoltat o industrie a gazului dinamic i
inovatoare. n plus, ca urmare a avansului tehnologic, gazul natural este extras i
transportat la consumatori mai eficient. Inovaiile au dus la creterea randamentului
folosirii gazului natural i au aprut noi utilizri ale acestuia.

8.1.2 Utilizri

Gazul natural a cunoscut dup anii 70 cea mai rapid cretere n utilizare
dintre toi combustibilii fosili. Datorit avantajelor sale economice i ecologice, dar i
siguranei n utilizare (domeniul ngust de inflamabilitate), gazul natural este o surs
8
tot mai atractiv de energie n multe ri. n prezent ocup locul doi mondial, dup
petrol. Potrivit organismului Energy Information Administration, n 1999, 23% din
producia mondial de energie s-a datorat gazului natural. Exist perspective foarte
bune pentru creterea cererii n viitor, gazul natural fiind considerat combustibilul
secolului, la fel cum fusese petrolul n secolul trecut, iar crbunele n urm cu dou
secole.

Figura 8.1: Structura produciei de energie primar pe tipuri de combustibili
(surs: World Energy Outlook 2000, International Energy Agency)

Gazul natural prezint avantaje competitive asupra altor surse de energie: s-a
observat c doar aproximativ 10% din gazul natural produs este irosit pe traseul
pn la consumator, ceea ce l face eficient din punct de vedere economic. n plus,
noile descoperiri tehnologice cresc eficiena de extracie, transport i stocare, precum
i randamentul echipamentelor de utilizare a gazului natural.
Gazul natural este considerat un combustibil curat, care nu polueaz mediul
nconjurtor. Spre deosebire de ceilali combustibili fosili (crbune, petrol), la gaz se
remarc emisii de SO
2
neglijabile, iar emisiile de NO
x
i CO
2
sunt mai reduse. Acest
lucru ajut la meninerea sub control a unor fenomene precum ploile acide,
distrugerea stratului de ozon sau efectul de ser.
Dei gazul natural nu este o surs de energie regenerabil, totui el se
gsete n cantiti suficiente la nivel mondial. Rezervele cresc an de an, ca urmare
a descoperirii unor noi zcminte i a perfecionrii tehnologiilor de extracie la mare
adncime.
Creterea importanei de care se bucur gazul natural este demonstrat i de
mrimea investiiilor din industria de profil. Cererea de gaz n cretere conduce la un
dinamism fr precedent al proiectelor de exploatare a gazului, noi reele fiind
proiectate i executate peste tot n lume. Fiind o surs de energie curat, sigur i
economic, gazul natural este utilizat n principal pentru nclzirea locuinelor, pentru
producerea de energie electric, dar i n scop industrial.

Utilizatori
casnici
Aplicaiile domestice constituie cea mai cunoscut form de
utilizare a gazului natural. Acesta poate fi folosit pentru gtit,
pentru splat i uscat, pentru prepararea apei calde menajere,
pentru nclzire sau pentru condiionarea aerului. Aparatele de
utilizare cu gaz se perfecioneaz an de an, fiind tot mai sigure
i mai economice, iar costurile de funcionare sunt mai sczute
n comparaie cu alte surse de energie.

Surse regenerabile
Hidro
Nuclear
Gaze naturale
Petrol
Crbune
9
Utilizatori
comerciali

Principalii utilizatori comerciali de gaz natural sunt furnizorii de
preparate culinare, hotelurile, sistemul sanitar i cldirile de
birouri. Aplicaiile comerciale includ gtitul, nclzirea sau rcirea
(aer condiionat sau frigotehnic).

Utilizatori
industriali

Gazul natural este utilizat ca materie prim la fabricarea hrtiei,
n industria metalurgic, industria chimic, industria materialelor
de construcii, industria farmaceutic, industria alimentar, etc.
De asemenea, el este utilizat la tratarea deeurilor, pentru
procese de incinerare, uscare, nclzire, rcire i cogenerare.

Producerea de
energie electric

Companiile de electricitate i productorii independeni de
energie electric utilizeaz tot mai mult gazul natural ca energie
primar n centralele lor. n general, aceste centrale bazate pe
gaz au costuri de investiie mai reduse, se construiesc mai
repede, lucreaz cu randamente sporite i prezint mai puine
emisii poluante. Progresul tehnologic nregistrat n proiectarea i
exploatarea eficient a turbinelor cu gaz cu ciclu combinat i a
proceselor de cogenerare favorizeaz utilizarea gazelor naturale
la producerea de energie electric: ciclul combinat utilizeaz
cldura rezidual pentru a produce curent electric, iar
cogenerarea produce att energie termic, ct i energie
electric, reducnd substanial emisiile poluante.

Alte utilizri Vehicule care funcioneaz pe baz de gaze naturale
Gazul natural poate fi folosit pe post de combustibil la motoarele
autovehiculelor, sub dou forme: comprimat sau lichefiat. Se
estimeaz c n lume ar exista aproximativ 1,5 milioane de
vehicule propulsate cu gaz. Preocuprile privind calitatea aerului
n orae au stimulat interesul pentru acest tip de combustibil.
Motoarele care utilizeaz gaz natural emit cu 20% mai puine
gaze cu efect de ser dect cele clasice pe baz de benzin
sau motorin. Gazul natural fiind ieftin i convenabil, n multe ri
este folosit la propulsarea mijloacelor de transport n comun.
Pile de combustie
Pila de combustie este un dispozitiv electrochimic care folosete
hidrogenul i oxigenul din aer pentru a produce electricitate,
cldur i ap. Pilele de combustie funcioneaz fr ardere,
deci sunt practic nepoluante. Deoarece combustibilul este
transformat direct n electricitate, pila de combustie lucreaz cu
randamente mult mai mari dect motoarele cu combustie
intern. Pila de combustie nu are pri n micare, deci este o
surs de energie silenioas i fiabil. Gazul natural este unul
dintre numeroii combustibili care pot fi utilizai ntr-o pil de
combustie.

8.1.3 Caracteristici

Gazul natural este lipsit de culoare i miros. El se afl n stare gazoas la
temperaturi de peste -161
o
C i este mai uor dect aerul. Din considerente de
siguran, pentru ca utilizatorii s poat detecta o eventual scurgere de gaz, n
gazul metan se introduce o substan chimic numit mercaptan, cu un miros
specific asemntor celui de ou stricate.
Gazul natural este un amestec de hidrocarburi uoare: metan, etan, propan,
butan i pentan. Alte elemente componente sunt dioxidul de carbon, heliul,
hidrogenul sulfurat i azotul. Compoziia gazului natural nu este constant, dar se
10
remarc o prezen masiv a metanului (cel puin 90%), care este o hidrocarbur cu
o structur simpl, un atom de carbon fiind nconjurat de 4 atomi de hidrogen (CH
4
).
Tabelul 8.1 prezint compoziia aproximativ a gazului natural, variabil n
funcie de zcmnt.
Tabelul 8.1: Compoziia gazului natural

Procentaj aproximativ (%)
Constitueni Zcmnt de gaz din
Marea Nordului
Zcmnt de gaz
din Transilvania
Metan 94.70 99.72
Etan 3.00 0.08
Azot 1.30 -
Propan 0.51 0.02
Butan 0.04 -
Dioxid de carbon 0.05 -
Heliu 0.03 -
Alte hidrocarburi 0.37 0.18

Metanul este un gaz inflamabil, care arde uor i aproape complet, poluarea
atmosferei fiind foarte redus. Gazul natural nu este coroziv i nici toxic, temperatura
sa de aprindere este nalt, iar domeniul de inflamabilitate este restrns. Cu o
densitate relativ de circa 0.6, gazul natural se ridic n atmosfer, disipndu-se din
zona n care apare o scurgere din conducte. Gazul natural nu este otrvitor, dar
poate cauza sufocare ntr-un spaiu nchis, deoarece ia locul oxigenului.
Dac gazul natural este rcit la o temperatur de aproximativ -161
o
C la
presiune atmosferic, el condenseaz, obinndu-se gazul natural lichefiat (GNL).
Fa de starea gazoas, reducerea n volum este de ordinul 1/600. Greutatea GNL
este aproximativ 45% din greutatea apei. GNL este lipsit de culoare i miros,
necoroziv i netoxic. n momentul n care este vaporizat, GNL arde n combinaie cu
aerul doar n concentraii cuprinse ntre 5% i 15%. Nici GNL, nici vaporii si nu
explodeaz ntr-un spaiu nenchis.
Aa cum s-a amintit deja, gazul natural este considerat un combustibil curat:
fiind practic lipsit de sulf, nu produce SO
2
, iar emisiile de NO
x
i CO
2
sunt cu 40-50%
mai reduse fa de crbune i cu 25-30% mai reduse fa de petrol.
Cantitile de gaz natural se msoar n metri cubi (n aa-numitele condiii
normale de presiune i temperatur) sau n picioare cubice (cubic feet = cf).
Cantitatea de energie care se obine prin arderea unui volum de gaz natural
se msoar n kJ, kcal sau Btu (British Thermal Unit, vezi definiia n Glosar, Anexa
A). Deci valoarea energetic a gazului natural poate fi calculat prin intermediul Btu:
1 cf de gaz natural produce ntre 500 i 1500 Btu, valoarea medie fiind considerat
1000 Btu. Prezena unor constitueni necombustibili n gazul natural scade cantitatea
de Btu, iar prezena unor hidrocarburi cu un numr mare de atomi de carbon n
molecul duce la creterea valorii energetice.

8.1.4 Tratarea gazelor naturale

Gazul natural se gsete n zcminte situate la adncime sub scoara
terestr i sub fundul oceanelor. El este prins n formaiuni de roci poroase sau se
prezint sub forma unor pungi deasupra zcmintelor de petrol.
n mod normal, gazul natural extras nu poate fi direct transportat i
comercializat fr a suferi unele operaii de prelucrare i tratare. De obicei, gazul
pregtit pentru distribuie conine aproape n ntregime metan i etan, iar vaporii de
ap i ali constitueni au fost ndeprtai.
Prelucrarea gazelor naturale este relativ simpl. Gazele sunt extrase din
pmnt sau de sub oceane prin sonde i apoi sunt transportate prin conducte spre
facilitile de prelucrare, dup care intr n reele de distribuie sau n rezervoare de
11
stocare. Staiile de comprimare asigur presiunea nalt de pe magistralele de
transport. n plus, gazele naturale trec printr-un proces de odorizare (cu mercaptan),
care permite detectarea eventualelor scurgeri de gaz din instalaii.

Figura 8.2: Lanul tehnologic al gazului natural

8.1.5 Consumul de gaz natural

Un sfert din consumul mondial de energie se bazeaz pe gaze naturale. Dup
cum se vede i n graficul din fig. 8.3, consumul de gaz a crescut considerabil n
ultimii 30 de ani.

Figura 8.3: Consumul de gaz natural (exprimat n miliarde de metri cubi)
(surs: BP Amoco, Statistical Review of World Energy 2000)

n anul 2000, consumul mondial de gaze naturale a fost de 2404.6 miliarde
metri cubi. Cele mai importante ri consumatoare de gaz sunt Statele Unite ale
Prospeciuni
geologice
Conducte
Utilizatori
finali
Tancuri GNL
Extracie
Tratare
Transport
Distribuie
Stocare
12
Americii (27.2%) i Federaia Rus (15.7%). Europei i revine un procent de 19.1%
din consumul total. Creterea consumului n anul 2000 a fost de 4.8%, cu cele mai
mari rate n Africa (12.8%) i Asia (7.8%).
Statele Unite ale Americii ocup primul loc n lume i la nivelul produciei de
gaze naturale, avnd peste 288000 puuri de extracie. n Europa de Vest, cele mai
importante ri productoare sunt Olanda, Norvegia i Marea Britanie. Mai mult de
30% din cantitatea de gaz consumat n Europa provine din importuri din fosta
Uniune Sovietic (care deine cele mai mari rezerve mondiale), Algeria i Africa de
Nord.
Rezervele mondiale de gaz, dei finite, sunt enorme, iar estimrile cresc n
fiecare an, ca urmare a progreselor fcute n domeniul prospeciunilor geologice i a
tehnicilor de extracie.

Figura 8.4: Distribuia rezervelor de gaze naturale n anul 2000
(surs: BP Amoco, Statistical Review of World Energy 2001)

n ultimii 20 de ani, rezervele mondiale s-au dublat. Dac consumul de gaz se
menine la nivelul actual i nu se mai descoper alte zcminte, se estimeaz c ele
ajung pentru urmtorii 60-70 ani.
13

CAP. 8.2 ARDEREA GAZELOR

8.2.1 Ecuaiile arderii

Pentru a nelege ct mai bine procesul de ardere al gazelor naturale, este
bine a studia mai nti cteva dintre proprietile hidrocarburilor care compun acest
combustibil: puterea caloric, densitatea, indicele Wobbe, temperatura adiabatic a
flcrii, temperatura minim de autoaprindere, concentraiile limit de amestec
(explozie), viteza de ardere, volumele de gaze care rezult n ipoteza arderii perfecte
cu aer, volumele de gaze care rezult n ipoteza arderii perfecte cu oxigen. Aceste
proprieti sunt prezentate sub form tabelar n Anexa B.
Ecuaiile chimice urmtoare (denumite ecuaiile arderii) sunt foarte importante:

Figura 8.5: Ecuaiile arderii pentru diveri compui

8.2.2 Produse secundare periculoase

Aadar, teoretic n urma reaciei de ardere a metanului rezult doar ap i
dioxid de carbon.
n condiii de combustie normal se mai formeaz i oxizii de azot (NO-
protoxidul de azot i NO
2
-bioxidul de azot) prin reacia oxigenului cu azotul din aer la
temperatur ridicat. Se admite, n mod obinuit, c NO
2
este de patru ori mai toxic
dect NO. n mod obinuit, n produsele arderii 95% este NO i doar 5% este NO
2
.
n atmosfer ns, sub aciunea vaporilor de ap i a razelor ultraviolete, NO
se transform repede n NO
2
i apoi n acid azotic. Prin agresivitatea i toxicitatea lor,
oxizii de azot i acidul azotic sunt extrem de periculoi pentru mecanismul biologic
uman. Ei atac cile respiratorii, mucoasele, transform oxihemoglobina n
metahemoglobin, ceea ce poate duce la paralizii. O expunere mai ndelungat la
aciunea oxizilor de azot, chiar i la concentraii foarte mici - de numai 0,5 ppm -
slbete organismul uman, sensibilizndu-l foarte mult fa de infeciile bacteriene.
Aceast influen este mai evident asupra sntii copiilor.
Dioxidul de carbon n concentraii normale nu este toxic, fiind considerat
nepericulos pentru om.
n condiii de combustie nesatisfctoare, mai ales n ncperi insuficient
ventilate, cu probleme de tiraj la coul de fum, toxicitatea produselor de ardere se
MONOXID DE CARBON
METAN
ACETILEN
ETILEN
ETAN
PROPILEN
PROPAN
BUTILEN
BUTAN
HIDROGEN
14
refer la apariia monoxidului de carbon (CO) i la creterea concentraiei de dioxid
de carbon peste limitele normale.
Monoxidul de carbon este un gaz fr miros, cu greutate specific apropiat
de a aerului, ceea ce-l face nedetectabil de ctre individ, rspndindu-se foarte uor
n aer.
n caz de intoxicare cu acest gaz, presiunea parial a oxigenului n creier i
ficat scade, iar asfixierea se produce pe neobservate. Semnele intoxicaiei apar
treptat, grupndu-se n dou stadii:
- la nceput apar dureri de cap, nsoite de ameeli, vjituri n urechi, greuri i uneori
vrsturi, intoxicatul simind nevoia de aer. De obicei, acesta ncearc s deschid
fereastra sau s ias din atmosfera otrvitoare, dar este mpiedicat de ameeal sau
de slbiciunea pe care o provoac invadarea sngelui de ctre CO. n alte cazuri se
produce o toropeal cu halucinaii i intoxicatul intr n com pe nesimite.
- n al doilea stadiu (de com sau agonie), intoxicatul prezint o coloraie roie-vineie
i este agitat de convulsii. Respiraia este grea, cu horcituri. Uneori, omul se afl n
stare de moarte aparent, neauzindu-se nici respiraia, nici btile inimii. Chiar i n
aceast faz, el poate fi adus la via cu ajutorul respiraiei artificiale i prin
administrare de oxigen.

Tabelul 8.2: Prezentarea intoxicaiilor cu CO

Concentraia
CO
n volum
Durata
ederii
[ore]
Efectul la sfritul duratei de edere
1/3000 6 O greutate n frunte, uoare dureri de
cap
1/2500 4 Ameeli, dureri de cap, grea, stri de
vom
1/1000 8-10 Intoxicaie grav
1/650 3-4 Moarte
1/300 2-3 Moarte
1/200 1 Moarte
1/100 0,5 Moarte

Mecanismul intoxicrii se explic astfel: Hemoglobina (Hb) reprezint vehicolul
de transport al oxigenului n snge. n sngele normal, aceasta se prezint sub dou
forme: oxihemoglobina (HbO
2
, combinaie instabil a Hb cu O
2
), respectiv
hemoglobina redus (Hb, de culoare roie-violacee, din sngele venos). Deci
hemoglobina transport oxigenul spre esuturi.
n cazul intoxicrii cu monoxid de carbon, Hb se combin cu CO, formnd
HbCO, carboxihemoglobina, compus mult mai stabil dect oxihemoglobina. n acest
fel, CO nlocuiete volum cu volum oxigenul din oxihemoglobina globulelor roii
(fcndu-le improprii pentru fixarea oxigenului) i se acumuleaz treptat n snge.
Reacia este reversibil, fcnd posibil salvarea intoxicailor, dac se
intervine la timp:
HbCO+O
2
HbO
2
+CO
Marea majoritate a intoxicrilor cu CO se datoreaz instalrii i exploatrii
defectuoase a aparatelor de utilizare i a courilor de fum.
Iat de ce toat conceperea i realizarea instalaiilor de gaze naturale este
subjugat acestor pericole. Nici un domeniu al instalaiilor nu produce attea victime
omeneti, att din cauza erorilor de proiectare i execuie, ct i a celor de
exploatare. De aceea lucrarea de fa analizeaz din acest punct de vedere
proiectarea, executarea i exploatarea instalaiilor de gaz, dndu-se i cteva
exemple de rea practic n acest domeniu (capitolul 8). ntmplrile relatate sunt
15
reale, dorindu-se prin aceste exemplificri s se scoat n eviden problemele-tip
care pot s apar.
Pentru a preveni riscul intoxicrii cu CO, sunt de reinut urmtoarele reguli:
aparatele de utilizare a gazelor naturale trebuie instalate i verificate periodic
pentru siguran, doar de ctre instalatori autorizai;
courile de fum trebuie curate periodic (cel puin o dat pe an), chiar dac
combustibilul ars (n spe gazul) nu scoate fum substanial;
courile de fum trebuie curate obligatoriu dup lungi perioade de timp cnd
aparatul de utilizare a gazului natural a fost scos din uz;
toate conductele de evacuare a gazelor arse care fac legtura la coul de fum
trebuie curate periodic, n raport cu prescripiile aparatului de utilizare;
NU este permis utilizarea de combustibili nepotrivii n aparatul de utilizare a
gazelor naturale;
NU este permis ca persoane neautorizate/incompetente s instaleze sau s fac
operaii de ntreinere la aparatul de utilizare a gazelor naturale, sau s curee
coul de fum;
NU este permis blocarea sau obstrucionarea grilelor/gurilor de ventilare din
ncpere;
NU este permis blocarea sau obstrucionarea courilor de fum sau a elementelor
terminale ale conductelor/circuitelor de evacuare a gazelor arse;
NU este permis acoperirea aparatului de utilizare a gazelor naturale cu absolut
nici un fel de lucruri;
NU este permis folosirea aparatului de utilizare a gazelor naturale dac exist
bnuiala c acesta sau coul de fum nu funcioneaz corect. Indiciile care pot s
dea de gndit sunt: prezena gazelor arse sau a fumului n ncpere, arderea mai
lent dect n mod normal, urmele de funingine, aprinderea/pornirea dificil sau
prezena petelor de rugin pe carcasa aparatului de utilizare.

8.2.3 Probleme referitoare la arztoare

La nivelul aparatelor de utilizare, procesul de ardere al gazului are loc ntr-un
dispozitiv numit arztor. Gazul natural are o vitez de ardere relativ redus i ca
urmare ar exista tendina ca flacra s se ridice, prsind arztorul. Deci, un arztor
trebuie proiectat n aa fel nct viteza cu care amestecul aer-gaz pleac de la baza
arztorului s fie aproximativ aceeai cu viteza de dezvoltare a flcrii.
Dac presiunea ga-
zului este prea mic sau
dac diametrul injectorului de
gaz este prea mare, atunci
nu este atras suficient aer n
arztor, iar flacra este lipsit
de putere (instabil) i
fumeg (fig. 8.6).

Figura 8.6: Flacr instabil, slab i care scoate fum
Dac presiunea ga-
zului i diametrul injectorului
de gaz sunt potrivite, atunci
este atras aer suficient n
arztor, dar viteza ames-
tecului aer-gaz este prea
mare i flacra se ridic,
prsind arztorul (fig. 8.7). Figura 8.7: Flacr instabil, care se desprinde de
arztor
Gaz
Admisia aerului
Amestec gaz-aer
Arztor Injector
Flacr slab care fumeg
Gaz
Amestec gaz-aer
Admisia aerului
Flacr care se desprinde
16
Fenomenul desprinde-
rii flcrii poate fi prevenit cu
ajutorul unei flcri de
retenie (fig. 8.8).

Figura 8.8: Flacr stabil i curat

8.2.4 Explozii

Gazul metan n amestec cu aerul poate deveni explozibil.
Explozia este o ardere cu caracter particular care se
produce numai ntr-un spaiu nchis sau insuficient ventilat.
Arderea exploziv se produce atunci cnd amestecul gaz-
aer se gsete n proporii stoechiometrice i cnd o surs
de cldur poate aprinde amestecul. n acest caz, fiecare
volum de gaz are la dispoziie doar volumul de aer necesar
arderii, iar cldura dezvoltat nu se irosete, ci contribuie la
nclzirea amestecului. n acest fel, amestecul poate atinge
repede temperatura de aprindere. Creterea temperaturii
ntr-un volum limitat duce la creterea presiunii. Mrirea
acesteia are drept efect creterea foarte pronunat a
vitezei de aprindere. n cazul metanului, unde viteza
normal de ardere a amestecului aer-combustibil este de
0,37 m/s, viteza de explozie ntr-un spaiu nchis, cu mrirea
presiunii, atinge circa. 4,75 m/s, deci crete de aproximativ
13 ori, arderea devenind practic instantanee.


Figura 8.9:
Explozie de gaz

Limitele de explozie sunt concentraiile minime i maxime de gaz n aer ntre
care se produce explozia, n caz de aprindere a amestecului. Ele se gsesc
deasupra i dedesubtul concentraiei teoretice gaz-aer pentru arderea
combustibilului.
Dup unii autori, pentru CH
4
limitele de explozie n participaii volumice sunt
cuprinse ntre 6.1 i 12.8%.

Gaz
Amestec gaz-aer
Admisia aerului
Flacr stabil i curat Flacra
de
retenie
17

CAP. 8.3 PROIECTAREA I EXECUIA INSTALAIILOR
DE UTILIZARE A GAZELOR NATURALE

8.3.1 Scheme de principiu

Alimentarea consumatorilor de gaze naturale din reeaua exterioar de
distribuie se realizeaz prin intermediul conductei de branament (fig. 8.10).


Figura 8.10: Schem de legare a unui consumator la conducta public
1 - conducta public
2 - branament
3 - limita de proprietate
4 - instalaia interioar
5 - aparat de utilizare
6 - contor

Traseul conductei de branament trebuie ales perpendicular pe conducta de
distribuie, iar dac sunt motive speciale pentru racordare la un alt unghi, acesta nu
poate fi mai mic de 60 de grade. Branamentul se execut cu pant spre conducta
public. Racordarea conductei de branament la reeaua de distribuie exterioar se
realizeaz prin sudur. n dreptul sudurii de racord, conducta de distribuie se
perforeaz pentru a permite accesul gazelor n branament.
Att la sudura efectuat pe conducta de distribuie, ct i la captul
branamentului (lng cldire), se monteaz obligatoriu o rsufltoare (fig. 8.12)
pentru eliminarea n atmosfer a eventualelor scpri de gaze prin neetaneitile
conductelor. La captul conductei de branament se monteaz un robinet de
branament, care permite scoaterea din funciune a ntregii instalaii.
n general, orice proprietar este legat la conducta public printr-un singur
branament.
Instalaiile de utilizare in de la regulatorul de presiune amplasat la intrarea n
incinta proprietii pn la evacuarea gazelor arse (inclusiv coul i canalul de fum).

3
1
2
4
5
6
18

Figura 8.11: Branamentul i instalaia interioar de utilizare

8.3.2 Montajul conductelor

Instalaiile de distribuie se execut la presiune medie sau redus. Ele se
execut din conducte de oel sau polietilen de nalt densitate (PEHD). Conductele
din oel se monteaz aparent sau ngropat, iar cele din PEHD doar ngropat.
Atunci cnd se stabilete traseul conductelor de gaz, regulile de siguran
sunt cele care trebuie respectate mai presus de orice.
Conductele, fitingurile i armturile din polietilen, precum i cele din oel cu
protecie exterioar anticoroziv se monteaz direct ngropate n pmnt, adncimea
minim de montaj fiind de 0,9 m de la generatoarea superioar. n cazul n care
adncimea minim de montaj a conductelor nu poate fi respectat, este necesar s
se prevad msuri de protejare a conductelor care s evite deteriorarea acestora.
Conductele de gaz se monteaz ntotdeauna deasupra altor tipuri de
conducte.
Este interzis montarea conductelor de gaze naturale indiferent de modul de
pozare, n urmtoarele cazuri :
n terenuri susceptibile la tasri, alunecri, erodri, etc.;
sub construcii de orice categorie;
n tunele i galerii;
n canale de orice categorie care comunic direct cu cldirile;
la un nivel inferior fundaiei cldirilor nvecinate, la distane sub 2 m;
sub linii de tramvai sau cale ferat, sau paralel cu acestea la o distan mai mic
de 2 m.
Se evit montarea conductelor din PEHD n vecintatea unor conducte care
au pe suprafa temperaturi mai mari de 30
o
C sau care transport uleiuri minerale,
benzine sau alte materiale inflamabile. Dac nu se pot elimina aceste vecinti,
distana minim admis pe orizontal ntre pereii exteriori ai celor dou conducte
este de 0,8 m.
n zone construite cu densitate mare de instalaii subterane, pe reelele de
distribuie i/sau pe instalaiile exterioare subterane executate din oel, se monteaz
rsufltori (fig. 8.12).
Preparator
de ap cald
menajer
Regulator de presiune
Contor
Main de
gtit
Sob
Conducta
public Branament
19

1 - conduct
2 - calot
3 - tij
4 - cutie din
font
5 - capac din
font
6 - opritori
7 - capac
8 - orificii
9 - pietri
10 - nisip
Figura 8.12: Tipuri de rsufltori:
a) pentru carosabil b) de perete i pentru spaii verzi c) pentru spaii verzi

Prin proiectul instalaiilor de gaze naturale pozate subteran, se prevd msuri
de etanare mpotriva infiltraiilor de gaze naturale, la trecerile subterane ale
instalaiilor de orice utilitate (nclzire, ap, canalizare, cabluri electrice, telefonie,
CATV, etc.) prin pereii subterani ai cldirilor racordate la sistemul de distribuie de
gaze naturale. De asemenea, se etaneaz toate trecerile conductelor prin planeele
subsolurilor, pentru evitarea ptrunderii gazelor naturale la nivelurile superioare, n
caz de infiltrare a acestora n subsol. Este interzis racordarea la sistemul de
distribuie a gazelor naturale a cldirilor care nu au asigurate msurile de etanare
prevzute mai sus.
Adncimea minim a anului pentru conductele montate subteran va fi de 0.9
m de la nivelul terenului pn la generatoarea superioar a conductei, respectiv 0.5
m la captul branamentului.
Sparea anurilor se face cu puin timp inainte de montarea conductelor.
Conductele din polietilen se aaz erpuit n an i se acoper cu un strat
de nisip de minim 10 cm. Pozarea conductei se realizeaz numai dup rcirea
corespunztoare a mbinrilor sudate. Dup stratul de nisip, acoperirea conductei din
polietilen se efectueaz n straturi subiri, cu pmnt mrunit, prin compactare dup
fiecare strat. Acoperirea conductei (pentru primii 50 cm deasupra conductei) se
efectueaz ntr-o perioad mai rcoroas a zilei (cu maxim 20...30C), avansnd ntr-
o singur direcie, pe ct posibil n urcare.
Conductele din oel se aaz n an astfel nct s nu se deterioreze izolaia.
Umplerea anurilor se face n straturi subiri, cu pmnt mrunit sau nisip, prin
compactare dup fiecare strat, cu grosime maxim de 20 cm n cazul compactrii
manuale i conform prevederilor din cartea utilajului de compactare, n cazul
compactrii mecanice. Folosirea dispozitivelor mecanice de compactare este admis
numai dup realizarea stratului minim de protecie a conductei, care se va restabili n
funcie de adncimea utilajului la gradul de compactare maxim.
n dreptul rsufltorilor, peste conducta din polietilen care a fost acoperit pe
toat lungimea cu un strat de nisip gros de 10...15 cm, se adaug un strat de piatr
mrunt, gros de 15 cm, peste care se aaz calota rsufltorii.
n dreptul rsufltorilor, pentru conducta din oel, conducta se nconjoar pe o
lungime de 50 cm cu un strat de nisip gros de 5...10 cm peste care se adaug piatr
de ru cu granulaia 5...8 mm, gros de 15 cm, peste care se aaz calota rsufltorii.
mbinarea conductelor ngropate se face prin sudur, cu excepia mbinrii
capului protector al teului de branament, care se mbin prin nurubare.
20
mbinrile prin sudur se execut numai de ctre sudori autorizai, conform
reglementrilor n vigoare. Se va evita sudarea n condiii meteorologice improprii.
Pentru situaii speciale se vor lua msurile de realizare impuse de tehnologia de
sudare (paravane, corturi, prenclzirea capetelor conductelor, etc.). Este interzis
rcirea forat a sudurilor.
Sudurile se marcheaz conform reglementrilor n vigoare i a standardelor
specifice.
mbinrilor conductelor din polietilen se realizeaz prin sudur (fuziune) sau
cu fitinguri mecanice nedemontabile (etanare prin presare pe pereii evilor).
mbinarea evilor i fitingurilor din polietilen se realizeaz cu aparate de
sudur care sunt agrementate tehnic de ctre organismele abilitate. Aceste aparate
vor fi supuse reviziilor tehnice n conformitate cu crile tehnice ale fiecruia. Reviziile
tehnice se vor face de ctre unitile de service ale furnizorului de aparate i la
intervale de timp precizate de productor.
Controlul calitii sudurilor pentru conducte din polietilen se face vizual i,
dup caz, prin metode nedistructive conform prevederilor proiectului de execuie
avizat de operatorul liceniat de distribuie. Conductele i branamentele din
polietilen sunt nsoite pe ntreg traseul de un conductor de cupru cu izolaie
corespunztoare unei tensiuni de strpungere de minim 5 kV, cu seciunea de minim
0.8 mm
2
, monofilar, montat de-a lungul conductei i prin care se pot transmite
semnale electrice cu ajutorul crora se poate determina cu precizie amplasarea
conductei i integritatea acestuia.
1 - an
2 - conducta de polietilen
3 - conductor de Cu

Figura 8.13: Montajul conductorului de Cu deasupra conductei de gaz

1 - captul conductei de brana-
ment
2 - robinet de branament (de sec-
ionare)
3 - pies electroizolant
4 - regulator de presiune

Figura 8.14: Legtura dintre branament i instalaia interioar

La captul branamentului se monteaz (fig. 8.14) un robinet de secionare, o
pies electroizolant i un regulator de presiune.
spre instalaia interioar de utilizare
1
2
3
4
21
Orice poriune suprateran a unei conducte de gaz, situat amonte de
robinetul de secionare trebuie s fie continu din punct de vedere electric i legat la
pmnt.
Fiecare unitate locativ se racordeaz la coloana sau instalaia exterioar
printr-o singur derivaie.
Conductele instalaiilor interioare de utilizare se amplaseaz aparent n
spaiile uscate, ventilate, luminate i circulate, cu acces permanent, inclusiv n
subsolurile care ndeplinesc aceste condiii.
Cnd trecerea conductelor prin ncperi cu umiditate pronunat sau
atmosfer corosiv este inevitabil, se vor folosi evi zincate sau protejate cu lacuri
anticorozive i tuburi de protecie.
De asemenea, pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt
amplasate lng perei, se admite montarea conductelor n canale amenajate n
pardoseal, cu respectarea urmtoarelor condiii:
- se interzice montarea conductelor pentru alte instalaii n canalele pentru
conductele de gaze naturale;
- se interzice intersectarea canalelor pentru conductele de gaze naturale cu canale
pentru alte instalaii sau comunicarea cu acestea.
Conductele instalaiilor de utilizare din halele industriale se amplaseaz astfel
nct s fie protejate mpotriva degradrii.
Este interzis utilizarea conductelor de gaze naturale pentru orice alte scopuri,
cum ar fi:
- legarea la pmnt a altor instalaii;
- susinerea conductorilor electrici, indiferent de tensiune i curent;
- agarea sau rezemarea unor obiecte.
Nu este permis utilizarea n instalaiile interioare a unor conducte din oel cu
diametrul mai mic de 1/2 oli.





















Figura 8.15: Fitinguri din oel

Conductele de gaz se vor dimensiona n raport cu prescripiile de proiectare
astfel nct s asigure alimentarea cu gaz n condiiile estimate de cerere maxim.
Susinerea conductelor de gaz se va face cu cleme, bride sau crlige de
dimensiuni potrivite, de bun calitate i montate la distane adecvate, astfel nct
nipluri
cruce egal teu egal
reducie
curb
cot
conector
capac
dop
muf prelungitor
22
instalaia s nu poat fi micat accidental din poziia de montaj. Desigur, trebuie
avut grij ca integritatea structural a cldirii s nu aib de suferit n urma montrii
instalaiei de gaz. Conductele de gaz nu trebuie s se sprijine pe nici un alt tip de
instalaie interioar.
n interiorul cldirilor, conductele de gaz nu trebuie s intersecteze sau s
treac prin canale de aerisire, canale de ventilare, usctorii, servante sau prin puul
liftului. Schimbrile de direcie ale conductelor de gaz trebuie fcute cu ajutorul
fitingurilor (fig. 8.15) i curbelor prefabricate sau realizate la locul de montaj.

Pentru a citi i nelege o plan a unei instalaii de gaz, este necesar
cunoaterea semnelor i simbolurilor convenionale din domeniu. Unele dintre
acestea sunt universale, altele sunt specifice fiecrei ri. Figura 8.16 prezint cteva
simboluri des utilizate n domeniul gazului, preluate din literatura de specialitate
britanic.























Figura 8.16: Exemple de simboluri convenionale utilizate n domeniul gazului
(UK)

preparator de ACM contor radiant cu gaz
schimbare de
diametru
punct de
consum
robinet
cu cep
punct de
racord
vane de gaz
regulator
de presiune
maina de
gtit
robinet de
siguran
clapet de
sens
robinet cu
acionare
manual
supap de
presiune
prelungitor cu
filet dublu
teu
cruce manon
robinet pentru
reglarea
presiunii
23

CAP. 8.4 APARATE DE UTILIZARE, DISPOZITIVE DE
MSUR I CONTROL

8.4.1 Aparate de utilizare a gazului metan

Cteva exemple:

Figura 8.17: Un aparat de utilizare a gazelor naturale foarte familiar



Figura 8.18: Preparatorul instantaneu de ap cald menajer, cu gaze naturale
1 - corp
2 - schimbtor de cldur
3 - conduct de ap rece
4 - conduct de ap cald
5 - conduct de gaz
6 - arztor
7 - evacuarea gazelor arse

24























Figura 8.19: Convectorul cu gaz cu tiraj forat

n cazul convectorului cu gaz cu tiraj forat, aerul necesar combustiei este
preluat din exterior, din vecintatea punctului de evacuare a gazelor arse, cu un
dispozitiv terminal special.













Figura 8.20: Deosebirea dintre un aparat de utilizare periculos i
unul sigur n funcionare


8.4.2 Contoare de gaz

Aparatele pentru msurarea i nregistrarea debitelor de gaze combustibile
naturale se numesc contoare. Dup modul de msurare i nregistrare, contoarele
pot fi:
volumetrice (cu nregistrare direct, la care msurarea are loc prin umplerea i
golirea succesiv a unor compartimente cu volum determinat). Exist dou tipuri:
contoare cu camere i membrane, respectiv contoare cu pistoane rotative;
Cldur
preluat prin
convecie
Priza de aer
Camera de
ardere
Arztor
Ventilator
Aer necesar
pentru combustie
Gaze arse
Unitatea terminal
Funcionare periculoas Funcionare sigur
Co
obturat
Co
curat
Pete prjolite
acoperite cu
funingine
Gaze
arse
Gaze
arse
Flacr
galben
sau
Flacr
stabil
albastr
25
difereniale (cu nregistrare indirect, determinndu-se diferena de presiune ntre
seciunile amonte i aval ale unei diafragme de diametru cunoscut i calculndu-
se debitul de gaz pe baza acestei diferene de presiune msurate)





Figura 8.21: Diferite tipuri de contoare volumetrice



Figura 8.22: Ansamblu de contoare

26
Cele mai utilizate contoare sunt cele volumetrice de tip uscat, cu membran.
La un moment dat n Romnia se fabricau trei mrimi, cu debite nominale de 3, 6,
respectiv 20 m
3
N
/h.
Ansambluri de contoare (fig. 8.22): dac se instaleaz mai multe contoare,
legturile la fiecare contor trebuie etichetate / marcate cu o plcu de metal sau alt
mijloc permanent, pentru a indica n mod clar ce parte din cldire deservete fiecare
contor.
Dac trei sau mai multe contoare sunt instalate n aceeai locaie,
consumatorul trebuie s cear avizul companiei de gaz naintea pornirii instalaiei,
deoarece aceste ansambluri de contoare necesit o atenie special.

8.4.3 Dispozitive de siguran i control

Cel mai simplu i obinuit mod de a controla o instalaie de gaz se face prin
intermediul robinetului de nchidere / separare. Acesta este format dintr-un corp i
un cep, suprafeele de contact de form tronconic fiind fin prelucrate pentru a
asigura o etanare eficient. Cele dou suprafee de contact sunt unse cu un
lubrifiant, pentru o manevrare uoar.
Robineii de nchidere se prevd: naintea fiecrui contor; pe fiecare
ramificaie important, pe fiecare conduct care alimenteaz grupuri de arztoare
montate la aparate, mese de lucru, laboratoare, etc., la baza fiecrei coloane n
cldiri cu peste 5 nivele i naintea fiecrui arztor, astfel:
- doi robinei montai pe conduct, pentru cazul arztoarelor i aparatelor de
utilizare, care nu au robinet de manevr propriu sau n cazul celor care au racord
flexibil;
- un singur robinet pentru cazul arztoarelor i aparatelor care au racord rigid i au
robinet de manevr propriu.



Figura 8.23: Prile componente ale unui regulator
1 racord de intrare a gazului
2 sit
3 ventil
4 resort
5 resort
6 membran elastic (diafragm)
7 prghie
8 racord de ieire a gazului
9 ventil de siguran
10 capac
11 tu pentru evacuarea gazelor
27
Regulatorul de presiune este instalat pentru a furniza presiunea adecvat a
gazului pe conducte i n final la arztorul aparatului de utilizare. Aa cum se poate
observa n figura 8.23, funcionarea lui este simpl: orice fluctuaie de presiune la
intrare acioneaz asupra diafragmei 6, care urc sau coboar ventilul 3, realiznd n
acest mod o presiune de ieire constant.

Un alt dispozitiv de siguran, ntlnit ns la nivelul unui aparat de utilizare,
este ventilul special care pornete preparatorul instantaneu de ap cald menajer
(fig. 8.24):


Figura 8.24: Ventilul preparatorului instantaneu de ap cald menajer
1 - robinet cu ventil pentru ap
2 - conduct de alimentare cu ap rece
3 - corp
4 - membran elastic
5 - taler
6 - cui
7 - ventil pentru admisia gazului
8 - conduct pentru alimentare cu gaze
9 - arztor
10 - flacr de veghe






















Figura 8.25: Dispozitiv bimetalic de siguran a flcrii

Ventil nchis
Flacra pilot este stins
Flacra pilot
este aprins
Ventil deschis
Bimetal Bimetal
Arztor
28
n fine, tot la nivelul aparatelor de utilizare se poate aminti i dispozitivul de
siguran a flcrii, de tip band bimetalic, care este alctuit din dou fii de
metal cu coeficieni de dilatare diferii, unite mpreun (fig. 8.25). Dac flacra pilot se
stinge, banda bimetalic se deschide n poziia iniial (de dinainte de a fi nclzit) i
nchide astfel ventilul de alimentare cu gaz.

Contoarele de gaz, regulatoarele de presiune i robineii principali de
nchidere nu se vor instala n dormitoare, closete, bi, depozite de combustibil,
deasupra uilor, n locuri cu umiditate ridicat, sub scri combustibile, n locuri
neventilate sau inaccesibile; la mai puin de 1 m de surse de aprindere (cuptoare sau
preparatoare de ap cald menajer); aproape de dispozitive electrice neprotejate
sau fire neizolate; n vecintatea mainilor-unelte cu curele de transmisie sau valuri;
n zone n care se manipuleaz frecvent materiale sau echipamente; n ncperi care
sunt ncuiate; n locaii periculoase pentru persoana care citete contorul.

La instalaiile care impun controlul riguros al arderii i nu sunt supravegheate
continuu, se prevd dispozitive automate de control, reglare i semnalizare, care s
antreneze automat nchiderea alimentrii cu gaze naturale la:
- stingerea accidental a flcrii;
- lipsa gazelor naturale, a aerului de combustie sau a energiei electrice.

Aparatele de utilizare i arztoarele se racordeaz rigid la instalaiile
interioare, cu excepia aparatelor de utilizare cu debit nominal sub 3 m
3
N
/h, precum i
a arztoarelor industriale independente utilizate la aparate mobile, care pot avea i
racorduri flexibile la instalaia de utilizare, dar acestea trebuie s fie atestate /
agrementate tehnic pentru utilizarea n instalaiile de gaze naturale.

29

CAP. 8.5 AERUL NECESAR COMBUSTIEI, CANALE
DE VENTILARE I COURI DE FUM


8.5.1 Asigurarea aerului necesar procesului de ardere

Utilizarea gazelor naturale este admis numai n ncperi n care nu exist
pericol de incendiu, explozie i intoxicare sau asfixiere cu gaze de ardere.
Condiiile tehnice pentru funcionarea n siguran a instalaiilor interioare de
utilizare a gazelor naturale combustibile in de: volumul interior minim al ncperilor
(18 m
3
pentru ncperi curente), suprafeele vitrate minime, asigurarea aerului
necesar arderii, ventilarea natural sau mecanic, evacuarea total a gazelor de
ardere n atmosfer.
Toate ncperile n care se monteaz aparate de utilizare a gazelor naturale
se prevd cu suprafee vitrate sub form de ferestre, luminatoare cu geamuri, ui cu
geam sau goluri, toate la exterior sau spre balcoane vitrate cu suprafaa minim
total funcie de materialul pereilor ncperii i de volumul acesteia (0.03 m
2
pe m
3

de volum net de ncpere, n cazul construciilor din beton armat, 0.05 m
2
pe m
3
de
volum net de ncpere, n cazul construciilor din zidrie).

























Figura 8.26: Exemplu de amplasare a suprafeelor vitrate i a golurilor

Pentru evacuarea eventualelor infiltraii de gaze naturale, n toate cazurile se
asigur ventilarea natural a subsolurilor cldirilor prin orificii de ventilare pe conturul
exterior al acestora, ntre ncperile din subsol, precum i prin legarea subsolului
cldirilor la canale de ventilare natural special destinate acestui scop, n afara
ventilrii naturale prevzute pentru anexele apartamentelor sau cldirilor.


Pod bine ventilat
Sufragerie
Aparat de utilizare
Hol
Pardoseala peste subsol
Subsol bine ventilat
30


Figura 8.27: Asigurarea aerului necesar arderii n diverse situaii
Aparate de utilizare
cu flacr liber
Aparate de utilizare cu
camer de ardere nchis
Asigurarea aerului
nu este necesar
Aer
pentru ardere
i
pentru
tiraj
aer infiltrat
aer necesar
arderii
deschideri
permanente
pentru
aerisire
aer necesar
arderii
aer necesar
arderii
Aparat de utilizare
montat n camer
Aparat de utilizare
montat n spaiu
dedicat, cu aerisire
din interior
Aparat de utilizare
montat n spaiu
dedicat, cu aerisire
din exterior
Cazuri
n care
aerul este
necesar
pentru rcire
aer infiltrat
Aparate de utilizare fr co de fum
Aer
pentru ardere
i pentru
evacuarea
produilor de
ardere
deschideri
permanente
pentru
aerisire
aer necesar
arderii
produi de
ardere
31

Pentru toate aparatele de utilizare racordate la co sau cu flacr liber, se va
asigura aerul necesar arderii i evacuarea n exterior a gazelor de ardere, complet i
fr riscuri, astfel nct n atmosfera ncperii s nu se depeasc concentraia de
noxe admis de normele de protecie a mediului.
Aerul necesar arderii se asigur n funcie de raportul ntre volumul interior al
ncperii V
i
[m
3
] i debitul nominal al aparatului de utilizare Q
n
[m
3
/h].
Suprafaa golului pentru accesul aerului ntr-o ncpere n care utilizeaz
gazele naturale se determin cu produsul ntre debitul instalat n ncperea
respectiv Q
i
[m
3
/h] i coeficientul de 0,0025 [m
2
/m
3
/h]:

S = 0.0025Q
i
[m
2
]

Pentru cazul n care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de
construcie special (securizat, termopan, etc.) se vor monta obligatoriu detectoare
automate de gaze cu limita inferioar de sensibilitate de 2% CH
4
n aer, care
acioneaz asupra robinetului de nchidere al conductei de alimentare cu gaze
naturale a arztoarelor. n cazul utilizrii detectoarelor, suprafaa vitrat poate fi
redus la 0.02 m
2
pe m
3
de volum net de ncpere.
Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioar a
ncperii, fr a avea dispozitive de nchidere sau reglaj. Este interzis obturarea
golului de acces al aerului de ardere. Excepie: n cazul unor aparate de utilizare cu
tiraj forat sau cu camer de ardere nchis, cnd nu este necesar ventilarea pentru
aport de aer.
La ncperile n care se instaleaz aparate cu flacr liber, independent de
volumul lor, se prevd canale de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere.
Canalele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere se racordeaz la partea
superioar a ncperilor, ct mai aproape de plafon i nu se prevd cu dispozitive de
nchidere sau reglaj.

Pentru nclzirea de apartament, microcentrala termic se poate monta n
buctrie, balcon, vestibul, la subsol sau la alt nivel unde nu blocheaz calea de
evacuare a persoanelor, cu respectarea tuturor condiiilor menionate anterior.
n ncperi cu volum mai mic de 18 m
3
i n bi (indiferent de volumul
acestora) nu sunt admise :
- aparate de utilizare pentru prepararea instantanee a apei calde de consum;
- aparate de utilizare pentru nclzire central sau local, prevzute cu arztor
atmosferic i rupere de tiraj, chiar dac au termostat de co.
Este extrem de periculos s se monteze aparate de preparare instantanee a
apei calde n bi. Motivul: exact n perioada cnd persoana se afl n baie, aparatul
este pus n funciune, consumndu-se oxigenul din ncpere (fenomen accelerat mai
ales n sezonul rece, cnd omul are tendina s limiteze ptrunderea aerului proaspt
din exterior).


8.5.2 Couri de fum

Evacuarea gazelor arse din buctrii i oficii se face prin tiraj natural sau
mecanic, utilizndu-se couri individuale la construciile cu numr redus de etaje, sau
canale colectoare acolo unde numrul etajelor este mare.
Courile de fum din cadrul construciilor noi executate din zidrie de crmid
se cptuesc la interior cu tuburi rigide din aluminiu sau oel inoxidabil, agrementate
tehnic pentru evitarea ptrunderii gazelor de ardere n ncperi. Nu se mai admit
couri de fum din zidrie necptuite.
32






















Figura 8.28: Aparat de utilizare racordat la co de fum individual



Figura 8.29: Modul de legare a mai multor aparate de utilizare la acelai co de fum
1 - aparat de utilizare
2 - conduct de legare la co
3 - co de fum
4 - ua coului de fum
5 - compartimentarea coului de fum
co de fum
burlan
poziii posibile
pentru capace
de acces
seciunea de
ieire
cenuar
ua
cenuarului
aparat de
utilizare
gaze arse
cptueala
coului de
fum
1
1
1
2
5
3
4
2
2
1
2
33
Tipul de ventilare i dimensionarea instalaiei se fac n funcie de cantitatea de
gaze de ardere, astfel nct s nu se depeasc concentraiile noxelor admise prin
normele de protecie a muncii i normele de protecie a mediului.
Racordarea aparatelor consumatoare de gaze naturale la acelai canal de
fum trebuie s se fac la nlimi diferite, iar seciunea canalului de fum trebuie s
poat prelua debitele de gaze arse nsumate ale tuturor aparatelor racordate la
acesta.
Legarea la co prin burlan (fig. 8.30) din tabl metalic, rigid sau flexibil, se
admite n urmtoarele condiii:
seciunea burlanului este cel puin egal cu seciunea racordului de ieire din
aparatul de utilizare;
poriunea vertical este de cel puin 0.4 m la ieirea din aparatul de utilizare;
distana de la co pn la aparatul de utilizare este mai mic de 3 m;
panta ctre co este minim 8%, dac distana depete 1 m;
mbinarea i racordarea la co se execut cu asigurarea unei etaneiti optime.

















Figura 8.30: Legarea la co prin burlan


Figura 8.31: Alte soluii pentru evacuarea gazelor arse

Pant 8%
34

Este interzis:
trecerea burlanelor dintr-o ncpere n alta, cu excepia burlanelor etane
mbinate cu sudur;
montarea dispozitivelor de nchidere sau obturare a seciunii de ieire a gazelor
de ardere la aparatele de consum individual (sobe, maini de gtit, etc.);
evacuarea gazelor de ardere n podurile cldirilor;
evacuarea gazelor de ardere direct prin pereii exteriori ai cldirilor, cu excepia
aparatelor de utilizare omologate sau atestate / agrementate tehnic, prevzute din
fabricaie cu astfel de evacuare;
racordarea aparatelor de utilizare a gazelor naturale la canalele de fum aferente
focarelor alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, pcur, crbune, etc.), cu
excepia aparatelor de utilizare care au fost special construite pentru alimentare
mixt (gaze naturale / combustibil lichid / solid).






















Figura 8.32: Stabilizarea tirajului

Dispozitivul de rupere a tirajului (fig. 8.32) este proiectat s mpiedice tirajul
invers i interferena dintre curentul de aer din seciunea secundar a coului i gazul
care arde n aparatul de utilizare. Deasemenea, el previne crearea unor condiii de
tiraj excesiv, permind amestecul aerului din ncpere cu gazele arse n seciunea
secundar a coului i implicit contribuie la rcirea acestor gaze fierbini.


5.3 Montarea segmentelor terminale ale courilor de fum

Partea terminal a unui co de fum trebuie plasat ntr-o astfel de poziie nct
vntul s poat sufla fr probleme peste el. Acest segment terminal nu trebuie
montat ntr-o zon cu presiune excesiv a aerului. Trebuie prevenit astfel reintrarea
produselor de ardere napoi n cldire.
Poziionarea segmentelor terminale de co pe acoperiuri tip arpant i pe
pereii exteriori se precizeaz n legislaia din fiecare ar (fig. 8.33, 8.34).
Stabilizator
de tiraj
Dispozitiv
de rupere a
tirajului
Aparat
de
utilizare
Evacuarea
gazelor arse
35

Figura 8.33: Distane permise la montarea coului de fum pe un acoperi tip arpant


























Figura 8.34: Dimensiuni care trebuie respectate la execuia
golurilor pentru ventilare i a courilor de fum


limita de
proprietate
limita de
proprietate
36

CAP. 8.6 RECEPIA, VERIFICAREA I PUNEREA N
FUNCIUNE A INSTALAIEI DE GAZ METAN


Verificarea i controlul n timpul executrii lucrrilor

Execuia de lucrri pentru realizarea unui nou sistem de distribuie a gazelor
naturale se face numai n baza autorizaiilor emise de ANRGN i cu avizul
operatorului de distribuie liceniat, mputernicit pe baz de contract ncheiat cu
investitorul, pentru controlul calitii lucrrilor n timpul execuiei.
Executantul trebuie s respecte prevederile proiectului i ale reglementrilor n
vigoare i efectueaz toate verificrile impuse de acestea.
Rezultatele verificrilor se consemneaz ntr-un proces verbal de lucrri
ascunse, care se semneaz de instalatorul autorizat al executantului, beneficiar i
operatorul liceniat de distribuie, pentru urmtoarele operaiuni:
- realizarea sudurilor;
- tipul i calitatea izolaiei anticorosive;
- verificarea rezistenei de izolaie dup umplerea complet a anului cu pmnt
(verificare pentru care se va specifica numrul i data n Buletinul de ncercri
elaborat de un laborator de specialitate autorizat);
- respectarea distanelor de siguran fa de alte instalaii;
- traversarea traseelor altor instalaii;
- adcimea de pozare a conductelor.

Protecia echipamentelor i a conductelor din oel mpotriva coroziunii

Toate echipamentele i conductele metalice se protejeaz contra coroziunii n
funcie de modul de montare: subteran sau aparent.
Protecia echipamentelor i a conductelor aparente se face prin grunduire i
vopsire, operaiuni care se execut dup efectuarea verificrilor la presiune.
Conductele aparente din sistemele de distribuie i cele din instalaiile de utilizare
industriale exterioare vor fi vopsite n culoare galben.
Protecia conductelor subterane executate din oel se face prin izolaie pe
baz cu bitum i alte materiale. Izolaia de baz se execut astfel nct s se asigure
continuitatea proteciei pe ntregul traseu al conductei. Protecia mecanic a izolaiei
cu bitum se execut prin aplicarea, peste ultimul strat, a unui strat din materiale
corespunztoare acestui scop.
Alegerea tipului i calitii proteciei se face n funcie de agresivitatea solului
i poluarea cu cureni de dispersie n curent continuu i curent alternativ din zona n
care se monteaz conducta, cu respectarea prescripiilor tehnice specifice. Izolarea
se face n staii autorizate. Verificarea calitii se face conform reglementrilor n
vigoare.

Protecia catodic a conductelor din oel

Realizarea proteciei catodice se face conform prevederilor normativelor
specifice.
Aplicarea proteciei catodice se face n raport cu agresivitatea solului, n
funcie de curenii de dispersie vagabonzi, de potenialele efective conduct/sol i
de rezistivitatea solului, rezultate din determinri specifice, efectuate de un laborator
de specialitate.


37
Recepia tehnic i punerea n funciune a instalaiilor de gaze naturale

Recepia tehnic i punerea n funciune a lucrrilor din cadrul sistemelor de
alimentare cu gaze naturale se face de operatorul liceniat al sistemului de distribuie,
prin specialiti delegai la cererea instalatorului autorizat al executantului. Operaiile
tehnice necesare pentru recepie i punere n funciune a noilor instalaii se fac de
executant, prin instalatorul autorizat, n prezena:
- delegatului operatorului liceniat al sistemului de distribuie, pentru conductele de
distribuie, branamente, staii i posturi de reglare;
- delegatului operatorului liceniat al sistemului de distribuie i al beneficiarului,
pentru instalaiile de utilizare. Dac se consider necesar se convoac i
proiectantul.
Efectuarea recepiei tehnice i a punerii n funciune se confirm pe baza
documentelor ncheiate.

Documente necesare pentru efectuarea recepiei tehnice

Pentru toate lucrrile se prezint documentaia complet, cu toate modificrile
aduse pe parcursul executrii lucrrilor.
Pentru instalaiile de utilizare se depune dosar definitiv, care conine toate
piesele din dosarul preliminar, cu modificrile survenite.
Pentru conductele de distribuie, n care se includ i branamentele, se
prezint n plus:
- fia tehnic a conductei de distribuie gaze naturale / a branamentului;
- pe planul avizat, poziia cotat a armturilor, schimbrilor de direcie, rsufltorilor,
sudurilor de poziie, cminelor, adncimea de pozare a conductei, etc.;
- certificatul de calitate al evilor;
- factura de procurare a evilor i armturilor;
- buletinele pentru controlul nedistructiv al sudurilor;
- buletin de calitate a proteciei anticorosive, eliberat de un laborator autorizat;
- proces verbal pentru lucrri ascunse, nsoit i de buletin de verificare a calitii
izolaiei conductelor ngropate (dup umplerea complet a anului cu pmnt) i de
asigurare a electrosecuritii poriunilor de conduct aparent (rezistena de
dispersie a prizelor de mpmntare/electrosecuritate), eliberat de un laborator de
specialitate, autorizat;
- situaia de plat a lucrrilor;
- autorizaia de construire;
- procesul verbal de recepie a reparaiei drumului, semnat de administraia
domeniului public.

Punerea n funciune a instalaiilor

Punerea n funciune se face pe baza procesului verbal de recepie tehnic,
dup ncheierea contractului de furnizare a gazelor naturale.
Racordarea conductelor noi de distribuie i a branamentelor la conductele n
funciune, se face de operatorul liceniat al sistemului de distribuie, la solicitarea
scris a instalatorului autorizat care a executat lucrarea.
Operaiile de nchidere a sectorului, anunarea abonailor i redeschiderea
sectorului se efectueaz de ctre formaia de exploatare a operatorului liceniat al
sistemului de distribuie.
mbinrile care s-au executat dup proba de presiune, pentru cuplarea noilor
instalaii la cele n funciune, se verific la presiunea din conduct sau din instalaie.
nainte de punerea n funciune a reelelor de distribuie i instalaiilor de
utilizare, se face refularea aerului:
38
- prin captul opus punctului de racordare, la conductele de distribuie n funciune;
- prin robinetele montate n amonte de regulatoare, la branamentele cu posturi de
reglare;
- prin refulator sau prin robinetele manometrului de pe colectorul de ieire din staie,
la branamentele cu staii de reglare, cnd acestea nu sunt prevzute cu refulator;
- prin robinetele aparatelor de utilizare i a unui racord flexibil scos n exteriorul
cldirii prin ferestrele ncperilor, la instalaiile de utilizare.
Pentru lucrrile aferente sistemului de distribuie gaze (conducte,
branamente i staii de reglare-msurare) nainte de punerea n funciune se pred
operatorului sistemului de distribuie cartea tehnic a construciei, care va conine:
a. pentru conductele din sistemul de distribuie, staii i posturi:
-documente care au stat la baza execuiei, recepiei i punerii n funciune;
-planul conductelor efectiv montate pe traseul real, cu precizarea cotelor fa
de repere fixe uor de identificat.
b. pentru branamente:
-planul de ncadrare n zon;
-plan i schem izometric pe care se indic diametrul, lungimea, punctul de
racord, debitul instalaiei de utilizare, distana de identificare fa de repere
fixe, poziia i caracteristicile constructive ale armturilor, regulatoarelor,
pieselor electroizolante.
c. pentru staii de reglare:
-plan de situaie;
-plan i schema izometric pe care se indic diametrele i lungimile
panourilor, distribuitoarelor, poziia regulatoarelor, armturilor, flanelor de
msurare, poziia i caracteristicile contoarelor, punctelor de intrare i ieire
cu precizarea presiunilor, capacitatea de reglare i msurare a staiei;
-documentele care constituie obiectul dosarului preliminar;
-poziia ruilor i platbandelor aferente sistemului de mpmntare.

ntocmirea crii construciei pentru conducte de distribuie i branamente

n funcie de materialul conductei, n Anexa C sunt enumerate toate
documentele pe care trebuie s le conin Cartea tehnic a construciei.

Verificri i probe de rezisten i etaneitate la sistemele de distribuie i la
instalaiile de utilizare a gazelor naturale

Verificrile de rezisten i etaneitate a sistemelor de distribuie i a
instalaiilor de utilizare se efectueaz de ctre executant pe parcursul realizrii
lucrrilor.
Presiunile necesare efecturii verificrilor i probelor de rezisten i
etaneitate se realizeaz cu aer comprimat la conductele de distribuie i instalaiile
de utilizare i cu ap la staiile de reglare msurare.

39

CAP. 8.7 EXPLOATAREA I NTREINEREA
INSTALAIILOR DE GAZ METAN


Exploatarea sistemului de distribuie

Operatorul liceniat al sistemului de distribuie este obligat sa verifice i s
refac, n caz de degradare, marcajele traseelor conductelor i branamentelor.
Verificarea integritii firului trasor pentru conductele din polietilen se
efectueaz periodic cu aparatur adecvat. n cazul constatrii unor discontinuiti,
acestea se remediaz imediat.
Controlul conductelor, n vederea depistrii eventualelor scpri de gaze se
face cu detectoare de gaze, verificate metrologic conform prevederilor legislaiei n
vigoare i se efectueaz de ctre operatorul sistemului de distribuie, conform
regulamentelor proprii, n funcie de:
- starea tehnic i vechimea conductelor;
- densitatea construciilor i nivelul de risc n funcie de destinaia acestora;
- intensitatea traficului;
- alte condiii locale specifice;
- tipul conductelor: oel sau polietilen.
Controlul se execut la intervale de maximum o lun n localitile urbane i
rurale i la maximum 2 luni n afara localitilor, n scopul creterii eficienei depistrii
scprilor de gaze naturale i reducerii gradului de risc de accidente.
Controlul scprilor de gaze se efectueaz:
- pe toat lungimea traseelor conductelor i branamentelor;
- n cminele altor reele de utiliti subterane amplasate la o distan de
maximum 5 m fa de conductele de gaze naturale. Dup efectuarea controlului se
ntocmesc rapoarte scrise, conform ordinului de serviciu.
Dup efectuarea controlului, echipa respectiv consemneaz n ordinul de
serviciu constatrile fcute i msurile luate n vederea diminurii/eliminrii
neconformitilor.
La constatarea unor scpri de gaze care impun intervenie de urgen, se
anun imediat biroul de reclamaii care va consemna sesizarea n registrul de
eviden a reclamaiilor i defectelor ntocmit conform modelului.
n asemenea situaii, echipa de control ia de urgen primele msuri, dup
caz:
- oprete sau deviaz circulaia autovehiculelor i pietonilor n zon;
- asigur evacuarea n atmosfer a scprilor de gaze prin deschiderea
capacelor cminelor aferente conductei de gaze i ale altor reele subterane
existente n zon;
- ridic capacele rsufltorilor GN;
- supravegheaz zona pn la sosirea echipei de intervenie a operatorului
sistemului de distribuie;
- verific existena acumulrilor de gaze n imobilele din vecintatea defectului
i dispune msuri n consecin.
n cazul constatrii prezenei unor scpri de gaze ntr-o construcie, echipa
de control sosit la cererea consumatorului acioneaz astfel:
- interzice accesul cu foc sau producerea de scntei;
- ntrerupe alimentarea cu gaze naturale;
- efectueaz aerisirea ncperilor;
- extinde controlul pe ntreaga zon unde este posibil infiltrarea gazelor.
Revizia conductelor i branamentelor se efectueaz anual, prin efectuarea
urmtoarelor operaii:
40
- curirea tijei i eventuala reparare a rsufltorilor;
- manevrarea robinetelor i remedierea neetaneitilor acestora i a
defeciunilor constatate la toate mbinrile;
- curirea cminelor de vizitare;
- completarea cu capace a cminelor de vizitare acolo unde acestea lipsesc;
- refacerea marcajelor pe traseul conductelor, unde este cazul;
- controlul posturilor de protecie catodic.
Constatrile se menioneaz n fiele tehnice ale conductelor i branamentelor.
Pentru reelele protejate catodic, o dat la 30 de zile se efectueaz controlul
funcionrii staiilor de protecie catodic. Constatrile se menioneaz n ordinul de
serviciu.
nlocuirea conductelor de gaze naturale sau a unor poriuni din acestea se
face n funcie de:
- starea tehnic i vechimea acestora;
- frecvena defectelor;
- agresivitatea solului i a curenilor de dispersie;
- modernizarea carosabilului i infrastructurii sistemelor de utiliti;
- schimbarea regimului de presiune.
nlocuirea capacelor la cminele de vizitare se face imediat dup constatarea
deteriorrii sau lipsei acestora.
n cazul conductelor situate pe strzi care urmeaz a fi supuse modernizrii se
verific, n prealabil prin sondaj, starea tehnic a conductelor stabilindu-se msurile
necesare pentru asigurarea funcionrii n condiii de siguran.
ntreruperea planificat a alimentrii cu gaze naturale pentru efectuarea de
lucrri pe o conduct sau o poriune din reeaua de distribuie se face numai dup
anunarea consumatorilor afectai de ntrerupere, nainte cu minimum 48 de ore.
Perioada minim de ntrerupere a alimentrii cu gaze naturale este de 3 ore.
n cazul ntreruperilor accidentale, reluarea alimentrii cu gaze naturale se
face dup anunarea prealabil a consumatorilor afectai de ntrerupere cu minimum
3 ore.
Trecerea unei conducte la un regim de presiune superioar celei pentru care a
fost construit, se face numai dup:
- verificarea de ctre un proiectant autorizat de ANRGN a proiectului conductei
i a interconectrilor acesteia cu alte conducte i proiectarea modificrilor
impuse;
- efectuarea probelor de presiune corespunztoare noului regim de presiune.
Operaiile de intervenie pe conductele n funciune se fac numai pe baza
programelor de lucru aprobate, care trebuie s conin minimum urmtoarele
precizri:
- msuri tehnice care s exclud pericolul de accidente;
- personalul autorizat al operatorului sistemului de distribuie;
- msurile de prevenire i de stingere a incendiilor prevzute de regulamentele
n vigoare.

Exploatarea instalaiilor de utilizare aparinnd persoanelor juridice

Consumatorii de gaze naturale, persoane juridice, sunt obligai s asigure
exploatarea i ntreinerea corect a instalaiilor de utilizare prin una din variantele:
- personal propriu autorizat conform Regulamentului pentru autorizarea i
verificarea personalului care desfoar activiti de proiectare, execuie i
exploatare n sectorul gazelor naturale;
- ageni economici autorizai conform Regulamentului pentru autorizarea i
verificarea agenilor economici care desfoar activiti de proiectare,
execuie i exploatare n sectorul gazelor naturale;
41
- societi liceniate pentru activitatea de distribuie gaze naturale de ctre
ANRGN.
De asemenea, consumatorii sunt obligai s ntocmeasc i s afieze la locuri
vizibile:
- instruciuni specifice de utilizare i exploatare pentru fiecare aparat i agregat
alimentat cu gaze naturale;
- numerele de telefon ale echipelor de intervenie proprii i ale operatorului de
distribuie.
n cazul n care sunt sub incidena ISCIR, este obligatoriu ca exploatarea s se fac
de personalul autorizat conform prevederilor Prescripiilor Tehnice ISCIR n vigoare.
Exploatarea corect a aparatelor de utilizare const din efectuarea
urmtoarelor operaiuni:
- aprinderea i stingerea focului se fac n funcie de caracteristicile specifice ale
aparatului de utilizare;
- supravegherea arderii i respectarea parametrilor tehnologici pentru
funcionare n condiii optime;
- supravegherea aparatelor de msur i control i a echipamentelor de
siguran;
- supravegherea instalaiilor de automatizare;
- anunarea echipei de ntreinere pentru remedierea defeciunilor constatate i
scoaterea din funciune a instalaiilor defecte.
ntreinerea instalaiilor de utilizare const din efectuarea urmtoarelor
operaiuni:
- controlul eventualelor scpri de gaze la intervale de cel mult 72 de ore;
- supravegherea, ntreinerea curent, vopsirea prilor aparente;
- verificarea i repararea aparatelor de utilizare prin uniti specializate,
autorizate de ISCIR;
- verificarea instalaiilor de utilizare o dat la 2 ani;
- revizia instalaiilor de utilizare o dat la 10 ani.
Aceste termene sunt maximale, consumatorul putnd stabili intervale de timp
mai scurte, n funcie de:
- complexitatea instalaiei;
- procesul tehnologic;
- posibilitatea scprii i infiltrrii gazelor.
Revizia instalaiilor de utilizare este obligatorie la termenul prevzut mai sus i
n urmtoarele situaii :
-dup ntreruperea utilizrii instalaiei pentru o perioad timp care depete 6 luni;
-dup orice accident produs n cldire care ar fi putut afecta instalaia de utilizare
gaze naturale.
Verificarea periodic a instalaiilor de utilizare se face conform instruciunilor
specifice i const din efectuarea urmtoarelor operaiuni:
- verificarea arztoarelor i a strii mbinrilor i garniturilor de etanare
aferente;
- verificarea stabilitii conductelor montate aparent pe suporturi;
- verificarea etaneitii mbinrii conductelor i armturilor la presiunea de lucru
a gazului din instalaie, cu spum de ap cu spun;
- verificarea funcionrii echipamentelor i dispozitivelor auxiliare din
componena instalaiei de utilizare i a instalaiei de alimentare cu energie
electric a acestora, dup caz;
- verificarea funcionrii aparatelor de msurare, control, reglare i de siguran;
demontarea / debranarea punctelor de consum fr aprobare legal i a
conductelor de alimentare aferente;
- verificarea funcionrii echipamentului de reglare din instalaiile de utilizare ale
beneficiarului;
42
- verificarea strii rsufltorilor i a cminelor existente;
- verificarea tirajului courilor i canalelor de evacuare a gazelor arse i
prezentarea de ctre consumator a dovezii de curire a acestora de ctre un
agent economic autorizat conform reglementrilor n vigoare;
- verificarea strii construciilor care adpostesc staiile de reglare-msurare i
posturile de reglare.
Verificarea aparatelor de msurare supuse controlului metrologic obligatoriu al
statului, se efectueaz n conformitate cu prevederile reglementrilor metrologice n
vigoare.
Revizia periodic a instalaiilor de utilizare const n:
- efectuarea tuturor operaiunilor prevzute la verificarea periodic, revizia din
anul respectiv nlocuind verificarea;
- efectuarea probei de rezisten numai pentru partea de instalaie la care s-au
fcut nlocuiri i/sau modificri;
- efectuarea probei de etaneitate a ntregii instalaii.
Remedierile defeciunilor constatate i nlocuirea elementelor defecte sunt
obligaia beneficiarului i se realizeaz de ctre ageni economici autorizai de
ANRGN. Sunt interzise soluiile provizorii de remediere a defectelor.
Probele de presiune se efectueaz conform prevederilor din Norme tehnice
pentru proiectarea i executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
Verificarea i revizia instalaiilor de utilizare gaze naturale care nu necesit
modificri se efectueaz pe baza documentaiilor tehnice existente la operatorul
sistemului de distribuie i la consumator.
Pentru probele de presiune se ntocmete proces verbal de recepie tehnic
conform prevederilor din Norme tehnice pentru proiectarea i executarea sistemelor
de alimentare cu gaze naturale.
Efectuarea verificrilor i a reviziilor se consemneaz n Fia de eviden a
lucrrilor periodice de verificare tehnic a instalaiilor de utilizare gaze naturale
aparinnd consumatorilor persoane juridice care se pstreaz la consumator,
executantul lucrrii i operatorul de distribuie.
Repunerea n funciune a instalaiilor verificate sau revizuite la care s-au
efectuat i modificri de traseu, se face n aceleai condiii ca i pentru instalaiile
noi.
Repunerea n funciune a instalaiilor dup efectuarea reviziei, dup repararea
unei defeciuni i/sau ntreruperi accidentale, se face conform instruciunilor specifice
de utilizare i exploatare, numai dup:
- efectuarea controlului funcionrii aparatelor / echipamentelor de msur, control,
reglare i siguran din componena instalaiei de utilizare gaze naturale;
- verificarea punerii n poziia nchis a tuturor armturilor de la aparatele de utilizare.
Consumatorii stabilesc planuri de aciune pentru prevenirea accidentelor n
alimentarea cu gaze naturale, care pot provoca pierderi umane i/sau materiale,
instruind personalul propriu n vederea aplicrii lor.
La ntreruperea accidental a furnizrii gazelor naturale, consumatorii trebuie
s nchid robinetele de pe conductele de alimentare i iau msurile prevzute n
instruciunile tehnice proprii de exploatare.

Exploatarea instalaiilor de utilizare aparinnd consumatorilor casnici

Exploatarea instalaiilor de utilizare aparinnd consumatorilor casnici se
efectueaz de acetia i dup caz de fochiti autorizai pentru exploatarea centralelor
termice, conform instruciunilor scrise pentru utilizarea gazelor naturale primite la
punerea n funciune a instalaiei de utilizare gaze naturale, cu ocazia verificrii
acesteia sau la cerere.
43
Instruciunile scrise pentru exploatarea instalaiilor de utilizare uz casnic sunt
elaborate conform prevederilor din Norme tehnice pentru proiectarea i executarea
sistemelor de alimentare cu gaze naturale i a prescripiilor tehnice de folosire a
aparatelor de utilizare sau a arztoarelor elaborate de productor.
Punerea n funciune a aparatelor de utilizare se face n prezena
reprezentanilor unui agent economic autorizat de ISCIR i a reprezentanilor
operatorului de distribuie liceniat.
Verificarea i repararea aparatelor de utilizare se face la cererea
consumatorului prin uniti specializate, ori de cte ori este nevoie. Acestea se
efectueaz de ctre reprezentani ai agenilor economici autorizai de ISCIR.
Verificarea i revizia periodic a instalaiilor de utilizare este obligatorie i se
efectueaz de operatorul liceniat al sistemului de distribuie, n conformitate cu
prevederile contractului de furnizare gaze naturale. Operaiunile de verificare se
efectueaz la maximum 2 ani i cele de revizie la maximum 10 ani.
n cazul n care verificarea sau revizia nu se pot efectua din cauza absenei
consumatorului, acesta va fi anunat n scris asupra datei reprogramrii verificrii sau
reviziei.
Dac verificarea sau revizia nu se pot efectua la data reprogramat, se va
proceda la sistarea furnizrii gazelor.
La verificarea sau revizia instalaiilor, poriunile de conduct sau armturile
care la proba de etaneitate au scpri i nu pot fi remediate, se nlocuiesc pe
cheltuiala consumatorului de ctre un agent economic autorizat s execute aceste
lucrri, respectndu-se prevederile din Norme tehnice pentru proiectarea i
executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
Cu ocazia verificrii sau reviziei instalaiei de utilizare, consumatorul este
obligat s fac dovada n scris, efectuat de o firm specializat. Dovada trebuie s
fie emis cu maximum 6 luni nainte de data verificrii.
Verificrile i reviziile instalaiilor de utilizare gaze naturale efectuate se
consemneaz n Fia de eviden a lucrrilor periodice de verificare tehnic a
instalaiilor de utilizare gaze naturale la consumatorii casnici i respectiv Fia de
eviden a lucrrilor periodice de revizie tehnic a instalaiilor de utilizare gaze
naturale la consumatorii casnici.

Montarea, ntreinerea i verificarea contoarelor / echipamentelor i instalaiilor
de msurare gaze naturale

Montarea, ntreinerea i verificarea contoarelor / echipamentelor i instalaiilor
de msurare gaze naturale din sistemul de alimentare cu gaze naturale se realizeaz
de ctre personalul autorizat al operatorului liceniat de distribuie sau cu acordul
acestuia, de ageni economici autorizai conform prevederilor legislaiei i
reglementrilor n vigoare.
ntreinerea contoarelor/echipamentelor i instalaiilor de msurare gaze
naturale se face prin:
-respectarea instruciunilor de ntreinere date de productorul contoarelor/
echipamentelor i instalaiilor de msurare gaze naturale;
-verificarea vizual cu ocazia citirii i o dat la 24 de ore pentru nregistratoarele cu
diagram circular, cu ocazia schimbrii diagramei;
-verificarea metrologic periodic la scadenele stabilite prin reglementrile de
specialitate.
Modul de efectuare a verificrilor metrologice, ocazionate de defectarea
aparatelor sau la solicitarea consumatorilor este precizat n contractul de furnizare
gaze naturale i n Regulamentul de msurare a cantitilor de gaze naturale
tranzacionate la consumatorii captivi.
44
Verificarea contoarelor/echipamentelor i instalaiilor de msurare gaze
naturale se face numai n laboratoare autorizate, n conformitate cu reglementrile de
metrologie legal n vigoare.

Intervenii pentru remedierea defectelor

Operatorul de distribuie asigur permanent un sistem de colectare a
sesizrilor i reclamaiilor consumatorilor i de rezolvare a acestora n vederea
remedierii defectelor intervenite n sistemul de alimentare cu gaze naturale.
n funcie de numrul consumatorilor i lungimea reelei, activitatea se
organizeaz astfel:
- birou cu funcionare permanent dotat cu telefon direct, avnd echipe i mijloace de
intervenie;
- post dotat cu telefon direct;
- salariat al operatorului de distribuie care s asigure preluarea permanent a
sesizrilor i reclamaiilor consumatorilor , cu domiciliul n localitatea rural n care
se desfoar activitatea de distribuie a gazelor naturale.
Pentru localiti mai mici sau pentru consumatori izolai la care numrul
abonailor nu justific existena echipelor permanente de intervenie, remedierea
defectelor se asigur de ctre operatorul sistemului de distribuie prin echipe de
intervenie.
Solicitarea echipelor de intervenie se face prin dispeceratul distribuitorului n
urma reclamaiilor primite.
Operatorul de distribuie comunic consumatorilor numrul de telefon pentru
reclamaii i intervenie i l nscrie n Instruciunile de utilizare a gazelor naturale,
care se predau tuturor consumatorilor odat cu punerea n funciune a instalaiilor.
Mainile de intervenie se doteaz cu mijloace de comunicare eficiente, cu
scule, dispozitive, echipamente, utilaje pentru executarea lucrrilor i cu aparate
adecvate pentru detectarea scprilor de gaze naturale.
Echipele de intervenie au n componen muncitori specializai pentru lucrrile
necesare, dotai cu echipament de protecie corespunztor normelor de protecie a
muncii i PSI. Deplasarea echipei de intervenie la locul defectului se realizeaz n
timpul cel mai scurt. Accesul pentru remedierea defectului se face pe baza ordinului
de serviciu. Remedierea defectului se consemneaz de echipa de intervenie pe
ordinul de serviciu.
Defeciunile semnalate la instalaiile de utilizare ale consumatorilor, persoane
juridice, se remediaz de echipele proprii. De asemenea, defeciunile pot fi remediate
de ctre echipele operatorului liceniat al sistemului de distribuie sau de ctre ageni
economici autorizai de ctre ANRGN, pe baz de contract.

Scoaterea temporar i repunerea n funciune a conductelor de distribuie i a
branamentelor

O conduct sau un branament se consider scoase temporar din funciune
dup ce s-a oprit vehicularea gazelor, prin izolarea poriunii respective cu ajutorul
robinetelor de secionare sau a dispozitivelor speciale de oprire local i s-a efectuat
depresurizarea acestora.
Scoaterea temporar din funciune a conductelor i branamentelor poate fi
necesar pentru:
-remedierea avariilor sau accidentelor tehnice;
-efectuarea unor lucrri programate pe conducte.
Scoaterea temporar din funciune a conductelor i branamentelor se
execut de echipe sau formaii de lucru ale operatorului sistemului de distribuie
numai pe baza:
45
-programului de lucru scris;
-foii de manevr;
-dispoziiei telefonice a persoanelor mputernicite, nregistrat n registrul de dispoziii
al dispeceratului de gaze naturale, n funcie de importana i urgena lucrrii.
Programele de lucru se ntocmesc pentru toate lucrrile planificate. Foile de
manevr se ntocmesc pentru lucrri de intervenie simple sau n cazuri de accidente
tehnice.
n caz de avarie, personalul din echipele de intervenie are obligaia de a lua
primele msuri de siguran i de a raporta dispeceratului operatorului de distribuie
msurile luate pentru remediere.
Documentele de mai sus se ntocmesc de persoane numite de operatorul
sistemului de distribuie i se aprob de persoane mputernicite n acest sens.
Scoaterea temporar din funciune cu ajutorul dispozitivului cu par a
conductelor avnd Dn 50 mm, racordate la conducta de distribuie prin teu, se face
pe baza ordinului de serviciu.
Dup ncheierea lucrrilor, executantul va nscrie n planul de amplasare i n
cartea construciei elementele constructive noi i cele modificate care s reflecte
situaia real din teren la data respectiv.
La conductele de polietilen, dup localizarea defectului i efectuarea
spturilor n funcie de gradul de afectare al conductei, defectul se va izola prin:
- strangularea cu ajutorul dispozitivelor calibrate n amonte de locul defectului sau de
o parte i de alta a locului defectului pentru conductele integrate n sistemele de
alimentare buclate;
- secionare cu ajutorul robinetelor de secionare;
- dispozitiv cu par (n cazul conductelor rupte).
Reparaiile defectelor conductelor din polietilen pot fi:
- temporare;
- definitive;
Reparaiile temporare se refac n form definitiv imediat ce sunt ndeplinite
condiiile normale de lucru.
n cazul unor reparaii temporare, n principal n cazul conductelor perforate i
dup caz fisurate, se pot utiliza coliere metalice agrementate tehnic.
nlturarea defectelor pin reparaii definitive la conductele de polietilen se
efectueaz prin utilizarea procedeului de mbinare prin electrofuziune.
Materialele utilizate pentru reparaii sunt tronsoane de conducte i
electrofitinguri agrementate tehnic i compatibile cu materialul conductei care se
repar. Aparatele de sudur vor ndeplini condiiile de performan necesare
executrii lucrrii.
ntreinerea i repararea robinetelor din polietilen const din intervenii la
tubul de acces i verificarea foliei protectoare. n cazul defectrii robinetelor, acestea
se vor nlocui.
Dup nlturarea defectului conductei din polietilen, repunerea n funciune a
tronsoanelor afectate se va efectua numai dup ndeplinirea umtoarelor etape:
- verificarea lucrrilor efectuate;
- efectuarea probelor de presiune;
- refacerea continuitii firului trasor i a benzii (grilei) avertizoare;
- refularea conductelor pentru eliminarea complet a aerului;
- evidenierea locului de strangulare al conductei.

Scoaterea definitiv din funciune a conductelor i a branamentelor

Pentru scoaterea definitiv din funciune a unei conducte se parcurg
urmtoarele etape:
-evacuarea gazelor naturale din conducte;
46
-tierea capetelor conductei;
-obturarea cu capace sudate a capetelor.
Pentru scoaterea definitiv din funciune a unui branament se parcurg
urmtoarele etape:
-evacuarea gazelor naturale din branament;
-tierea capetelor branamentului;
-obturarea robinetului/teului de branament;
-extragerea branamentului n vederea recuperrii acestuia, dup caz.
Pentru dezafectarea unei conducte se ntocmete un program de lucru care
fa de programele obinuite, cuprinde urmtoarele date i msuri suplimentare:
-planul de amplasare a conductei, cu modificrile la zi i cu menionarea
dispozitivelor de refulare a gazelor, zonelor de lucru periculoase;
-alte construcii i instalaii nou amplasate pe traseu;
-tronsoanele care nu se pot demonta odat cu dezafectarea conductei;
-desfiinarea tuturor marcajelor, rsufltorilor i dispozitivelor de refulare amplasate
de-a lungul conductei dezafectate;
-marcarea cu vopsea sau tblie a zonelor periculoase;
-locul de tiere i blindare a tuturor capetelor i legturilor;
-alte elemente necesare pentru sigurana lucrrii;
-obligativitatea ncheierii unui proces verbal la terminarea lucrrilor.
Pentru a evita cuplarea unor conducte i/sau branamente la tronsoanele
nedemontate ale unei conducte dezafectate, se va efectua n prealabil o identificare
pe traseu a acestora.
Identificarea se efectueaz de delegai ai operatorului de distribuie i dup
caz, ai beneficiarului pa baz de:
-proces verbal ncheiat la terminarea lucrrilor de dezafectare;
-plan de situaie i schema conductei;
-verificarea diametrelor conductelor;
-sondaje, prin perforri fr foc;
-injectare de odorizant n reelele de distribuie.
Toate capetele conductelor dezafectate ce nu pot fi scoase din pmnt se
obtureaz cu capace sudate.

Protecia, sigurana si igiena muncii

Pentru toate etapele de exploatare a sistemului de alimentare cu gaze
naturale, se respect prevederile referitoare la protecia, sigurana i igiena muncii.
Obligaiile i rspunderile pentru protecia, sigurana i igiena muncii revin:
- conductorilor locurilor de munc;
- personalului de exploatare;
- consumatorilor casnici.
Conductorii locurilor de munc sau, dup caz, delegaii mputernicii ai
acestora au obligaia s realizeze, n principal:
- instruirea personalului la fazele i intervalele stabilite prin legislaie, ntocmirea i
semnarea cu personalul instruit a documentelor doveditoare;
- dotarea cu echipament individual de protecie i de lucru;
- acordarea alimentaiei de protecie i a materialelor igienico-sanitare pentru
prevenirea mbolnvirilor profesionale;
- verificarea strii utilajelor, agregatelor, aparatelor i sculelor, cu care se lucreaz i
nlturarea sau repararea celor care prezint defeciuni;
- msurile organizatorice de protecia, sigurana i igiena muncii, specifice lucrrilor
de gaze naturale ca: formarea i componena echipelor de lucru, anunarea
consumatorilor, nchiderea i deschiderea conductelor, lucrul pe conducte sub
presiune, manipularea tuburilor sub presiune, etc.
47
Personalul de exploatare are urmtoarele obligaii:
- s participe la toate instructajele n conformitate cu legislaia n vigoare;
- s poarte echipamentul de lucru i de protecie la locul de munc i s-l ntrein n
stare de curenie;
- s nu utilizeze scule, aparate i echipamente defecte;
- s aplice n activitatea sa prevederile normelor de care a luat cunotin la instruire,
precum i orice alte msuri necesare pentru evitarea accidentelor.
Consumatorii casnici au obligaia s foloseasc instalaiile de gaze naturale
potrivit instruciunilor de utilizare primite la punerea n funciune a acestora.
La desfurarea activitii n uniti ale agenilor economici cu norme specifice
de protecie a muncii, se vor respecta i prevederile din normele respective.
Manevrele necesare exploatrii n condiii de siguran a instalaiilor de gaze
naturale se efectueaz numai de personalul instruit n acest scop.
La executare lucrrilor de intervenii, reparaii curente i/sau capitale se aplic
prevederile corespunztoare din Norme tehnice pentru proiectarea i executarea
sistemelor de alimentare cu gaze naturale.
n toate situaiile care necesit intervenii la conductele din polietilen n
funciune, se iau msuri de protecie a operatorilor mpotriva accidentelor cauzate de
apariia sarcinilor electrostatice.
Dupa deschiderea anului, nainte de accesul la conductele defecte, se vor
lua msuri de legare la pmnt a conductei i a tuturor sculelor i aparatelor de
sudare i echipare a operatorilor cu echipament specific.
Legarea la pmnt se efectueaz prin nfurarea acestora cu band textil
mbibat cu soluie de ap i spun, legat la rui metalici introdui n pmnt n
zona de desfurare a lucrrilor de reparaii. Pe toat durata interveniei, operatorii
utilizeaz mnui de protecie din cauciuc.

Prevenirea i stingerea incendiilor

n toate etapele de exploatare a sistemului de alimentare cu gaze naturale, se
respect normele i dispoziiile referitoare la prevenirea i stingerea incendiilor.
Obligaiile i rspunderile pentru prevenirea incendiilor revin conductorilor
locurilor de munc, personalului de exploatare al operatorului de distribuie i
consumatorilor.
Conductorii locurilor de munc au obligaia s realizeze n principal:
- instruirea personalului la etapele stabilite prin legislaie, ntocmirea i
semnarea cu personalul instruit a documentelor doveditoare;
- verificarea strii utilajelor, aparatelor, echipamentelor i sculelor cu care se
lucreaz i nlturarea sau repararea celor care prezint pericol de incendiu;
- msurile organizatorice de prevenire i stingerea incendiilor, specifice
instalaiilor de gaze naturale referitoare la formarea i componena echipelor de
lucru, anunarea consumatorilor privind nchiderea i deschiderea conductelor, lucrul
pe conducte sub presiune, manipularea generatoarelor i a buteliilor, stabilite potrivit
legii.
Personalul de exploatare are urmtoarele obligaii:
- s participe la toate instructajele n conformitate cu legislaia n vigoare;
- s nu utilizeze utilaje, aparate, echipamente i scule defecte sau neadecvate
mediului de lucru;
- s aplice n activitatea sa prevederile normelor de care a luat cunotin la
instruire, precum i orice alte msuri necesare pentru evitarea incendiilor;
- s asigure ndeplinirea msurilor de prevenire i stingere a incendiilor,
stabilite potrivit legii.
Incintele staiilor i posturilor de reglare i msurare, precum i cele n care
exist instalaii de utilizare a gazelor naturale, se doteaz cu mijloace tehnice de
48
prevenire i stingere a incendiilor potrivit normelor specifice de dotare. Mijloacele de
stingere a incendiilor se amplaseaz la loc vizibil, uor accesibil i se verific la
termenele prevzute n instruciunile date de furnizor.
n cazul producerii unui incendiu n instalaiile de gaze naturale, personalul
prezent nchide n primul rnd robinetul de incendiu i apoi procedeaz la stingerea
incendiului, concomitent cu anunarea pompierilor.
n cazul n care nu este posibil oprirea alimentrii cu gaze naturale, i pentru
a preveni crearea de acumulri de gaze naturale urmate de explozii, pn la sosirea
pompierilor se procedeaz numai la rcirea zonelor nvecinate, fr stingerea flcrii
de gaz.
Executarea lucrrilor cu foc deschis, n spaii cu pericol de incendiu, este
admis numai dup luarea msurilor necesare de prevenire i stingere a incendiilor
i numai dup obinerea permisului sau autorizaiei de lucru cu foc. Aceste lucrri se
execut numai de ctre echipe instruite n acest scop i dotate cu echipament de
lucru, protecie i intervenie adecvat.
n vederea realizrii interveniei de stingere se organizeaz echipe cu
atribuiuni concrete i se iau msuri de alertare a unitilor (serviciilor civile) de
pompieri.
Se interzice racordarea aparatelor de utilizare a gazelor naturale la canalele
de fum aferente focarelor, alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, pcur,
crbune, etc.), cu excepia aparatelor de utilizare care au fost construite pentru
alimentare mixt (gaze naturale combustibil lichid / solid).
nainte de aprinderea focului n aparatele de utilizare neautomatizate i la
arztoare, utilizatorul respect i asigur urmtoarele:
- ventilarea ncperilor i centralelor termice n care funcioneaz aparate cu
flacr liber;
- controlul tirajelor courilor la care sunt racordate aparate;
- controlul robinetului de manevr al aparatului, depistarea i nlturarea
eventualelor scpri de gaze;
- accesul liber al aerului de ardere n focar;
- ventilarea focarului.
La aprinderea sau stingerea focului se respect principiul gaz pe flacr.
Aprinderea se face cu aprinztorul special, fiind interzis folosirea chibriturilor,
precum i a hrtiei, deeurilor sau a altor materiale, care pot obtura orificiile
arztoarelor.
La aprinderea sau stingerea focului, gazele sunt nchise sau deschise de la
robinetul principal i apoi de la robinetul arztorului (aparatului).
Stingerea focului, n cazul aparatelor de utilizare a gazelor naturale cuplate cu
racorduri flexibile, se face prin nchiderea robinetului de siguran, amplasat naintea
racordului flexibil, iar dup stingerea flcrii, se nchide i robinetul de manevr.

49

CAP. 8.8 EXEMPLE DE REA PRACTIC

Din cauza erorilor de proiectare i execuie, dar i a celor de exploatare, n
domeniul instalaiilor de gaze naturale au loc uneori evenimente care se soldeaz cu
victime omeneti. Urmtoarele exemple de rea practic se bazeaz pe ntmplri
reale, ilustrnd fenomenul nerespectrii unor principii i reguli elementare.

Exemplul 1 de rea practic

Este vorba despre o construcie care iniial a fost conceput pentru reparaii
auto. Aceasta avea o suprafa dreptunghiular de 6 x 4 m i un singur geam, cu un
singur canat de 0,8 x 0,9 m. Volumul ncperii era de 86 m
3
. ncperii i s-a schimbat
destinaia, fiind transformat n spaiu de nchiriat.
S-a montat un perete despritor din rigips de 2 cm, cu o u spre camer,
pentru a se obine n acest fel o camer de 4 x 4 m i o baie de 2 x 4 m (fig. 8.35).
n acest fel, baia a rmas fr nici un geam. n ea a fost montat o
microcentral termic cu tiraj natural, legat la un burlan. Cnd centrala termic a
fost pornit, ea nu a funcionat. A fost cptuit burlanul pentru a crete tirajul. Nici
dup aceast operaiune microcentrala nu a funcionat. A fost dezafectat senzorul
pentru evacuarea gazelor de ardere. n acest fel, microcentrala a putut fi pus n
funciune.
Ca urmare, doi studeni care au fost cazai n acest spaiu au murit. Motivul
principal a fost lipsa oxigenului i intoxicarea cu monoxid de carbon.


Figura 8.35: Schimbarea destinaiei unor ncperi

Cauze:
-inexistena documentaiei tehnice aprobate;
-inexistena orificiului pentru admisia aerului de combustie;
-inexistena suprafeelor vitrate;
-dezafectarea senzorului pentru funcionarea n siguran a microcentralei
termice.

BAIE
8 m
2

CAMER
16 m
2

Microcentral mural
50
Exemplul 2 de rea practic

O persoan a observat c dup ce a fcut baie, copilul lui n vrst de 17 ani,
odat ntors n dormitor a leinat. A fost chemat de urgen Salvarea i copilul a fost
dus la spital. I s-au fcut investigaii al cror rezultat a condus la concluzia: copilul
este perfect sntos.
Cu toate acestea, faptele s-au repetat.
n cele din urm, misterul acestor leinuri a fost elucidat: montarea unui
preparator de ap cald menajer n baie, ntr-un spaiu inadecvat, fr priz de aer
de combustie.


Exemplul 3 de rea practic

ntr-o hal industrial modern din panouri tip sandwich, cu geamuri etane, a
fost montat o instalaie de nclzire cu panouri radiante. La punerea n funciune s-a
observat c prile metalice ale cldirii precum i utilajele erau ude, iar de pe tavan
picura ap. Deoarece cldirea nu era prevzut cu luminatoare mobile, aceasta a
trebuit s fie modificat pentru a se crea spaii pentru evacuarea aerului.
Dup ce s-a fcut acest lucru, s-a constatat c n ncpere nu mai era
asigurat temperatura de confort corespunztoare.

Erori:
-nu s-a inut cont de faptul c la panourile radiante, avnd o ardere
atmosferic, umiditatea rezultat n urma combustiei trebuie s fie eliminat printr-o
rat de schimb de aer de cteva ori mai mare dect n cazul n care gazele de ardere
sunt evacuate n exterior.
-nu s-a inut cont de faptul c rata mare de schimburi de aer aduce cu sine un
consum important de combustibil, implicit necesitatea montrii unor suprafee
radiante suplimentare.


Exemplul 4 de rea practic

Se utilizeaz racordarea cu tub flexibil sau furtun de cauciuc neomologate.
Materialul acestora ns mbtrnete n timp, putnd avea loc scpri de gaz cu
consecine uneori tragice.


Exemplul 5 de rea practic

Probleme legate de numrul de coloane pe casa scrii i de traversarea planeelor:
n blocurile de locuine, nu este recomandat ca pe casa scrii s se monteze
dect o singur coloan. Proiectul este bine s se fac de acelai proiectant, iar
execuia de acelai executant.
Dac totui se fac 2 coloane, este bine ca apartamentele de pe o parte s fie
alimentate de la o coloan, iar cele de pe partea cealalt la cealalt coloan. Nu se
recomand s se lege consumatorii intercalat, deoarece n caz de pericol, msurile
care se impun se pot lua cu greutate.
Tubul de protecie la trecerea conductei prin perei sau planee se va monta
nainte de montarea conductei i se va ridica cu circa 1 cm fa de nivelul pardoselii,
deoarece s-a constatat c apariia coroziunii evilor este maxim n tubul de
protecie. Acest lucru se ntmpl deoarece acolo intr ap atunci cnd se spal pe
jos.
51


Figura 8.36: Trecerea conductelor prin planee
1 - planeu
2 - tub de protecie
3 - conducta de gaze

Nu se vor pune tuburi de protecie ntrerupte sau secionate n lung.

Probleme legate de prezena contoarelor n balcoane:
Contoarele NU se vor monta n balcon (dei se cunosc destule cazuri) din
urmtoarele motive :
-dup un timp, unele persoane i nchid balcoanele, iar contorul se va gsi ntr-un
spaiu nchis, ceea ce este interzis;
-dac exist scpri de gaz la contor, acestea se vor prelinge n balconul vecinului
de sus;
-n balcon locatarii depoziteaz uneori substane combustibile;
-nu exist acces liber la citirea i nlocuirea contoarelor.


Exemplul 6 de rea practic

-robineii se monteaz fr a fi gresai, astfel c n timp ei se blocheaz i nu mai pot
fi acionai;
-robineii se monteaz n spaii inaccesibile sau cu capul de manevr ntr-un loc
inaccesibil (de exemplu spre perete).


Exemplul 7 de rea practic

1. Corelarea raportului Volum/Suprafa vitrat nu este respectat;
2. Se modific vitrarea dup ce instalaia de gaz a fost executat i recepionat;
3. Se pune geam cu alt grosime dect cea normal (4 mm);
4. Se pune fereastr cu ram metalic;
5. Proiectantul de instalaii nu colaboreaz cu arhitectul pentru ca acesta s
prevad o fereastr corespunztoare (cu toate c primul o prevede n
proiectul de gaz);
6. Cel care recepioneaz instalaia de gaz nu msoar suprafaa vitrat;
7. Sunt executate lucrri fr autorizaie. n caz c au loc explozii, n loc s sar
geamurile n aer, se drm construcia.
8. Aparatele de utilizare se monteaz n alte locuri dect cele normale cum ar
fi montarea preparatoarelor de ap cald i microcentralelor de apartament n
52
baie. n acest fel exist pericolul intoxicrii cu monoxid de carbon i a
consumrii oxigenului din ncpere.
9. Dei pe proiecte se prevd prize pentru aer de combustie, ele nu se execut,
sau se monteaz un geam care poate fi nchis.
10. Se pun canapele n ncperi care au montate n interior centrale termice.


Exemplul 8 de rea practic

Deschiderea pentru evacuarea gazelor arse este un geam care se poate nchide.


Exemplul 9 de rea practic

Datorit umplerii cu moloz din pod a coului, s-a obturat orificiul pentru
evacuarea gazelor arse. Problemele au nceput cu o doamn n vrst, creia i s-a
fcut ru. A fost chemat Salvarea, care a dus-o la spital.
A doua zi, fiica mpreun cu cei 2 copii i soul, sosesc n aceeai ncpere
unde era soul femeii n vrst. n timp ce stau de vorb, unul dintre copii lein, apoi
lein succesiv tatl copilului i cel de-al doilea copil. Cnd ua de la camer a fost
lsat larg deschis, cei 3 i-au revenit din lein. Nu a murit nimeni.

Cauza: obturarea cu moloz a evacurii gazelor arse. Acestea au rmas n
ncpere, iar monoxidul de carbon a intrat n aciune.

Figura 8.37: Blocarea coului de fum cu tencuial czut
1 - sob cu plit
2 - burlan
3 - zid
4 - spaiu pentru evacuarea gazelor de ardere
5 - zidrie
6 - tencuial
7 - uia de curire

53

Exemplul 10 de rea practic

ntr-un apartament, o sob de teracot dintr-o camer i o sob cu plit din
buctrie aveau couri de fum individuale pn n pod. De aici, pentru a evita ieirea
pe acoperi de dou ori, s-a construit un singur co, aa cum se poate vedea n
figura 8.38.

Figura 8.38: Legarea incorect a doi consumatori de gaze diferii la un co de fum
1 - planeu
2 - pod
3 - acoperi
4 - co de fum
5 - uia de curire
6 - moloz
7 - co de fum de la soba cu plit
8 - co de fum de la soba de teracot


Exemplul 11 de rea practic

O cas era nclzit cu convectoare. Seara, dup orele 20, ntr-una din
camere merg s se culce doi tineri, so i soie. Dimineaa la orele 10, nu s-a
observat nici o micare dinspre acea camer. S-a ncercat intrarea n camer, ns
ua era ncuiat. n schimb, clana era fierbinte. Dinuntru se auzea un horcit. A fost
spart geamul de la u i s-a intrat n ncpere. Brbatul era mort, iar femeia era n
com. Gazul de la convector era deschis la maxim. nuntru era o cldur
insuportabil.
Diagnosticul a fost intoxicare cu CO.

de la soba
cu plit
de la soba
de teracot
54

Erori:
- burlanul era fixat doar n perete, iar n convector el era introdus pn la nivelul
capacului de protecie emailat, rmnnd ntre tuul de ieire din convector i
captul burlanului un spaiu de aproximativ 1,5 cm;
- burlanul, fiind prea scurt, nu a putut fi legat cu colier;
- convectorul nu avea senzor de ntrerupere a gazului la supranclzire;
- n proiect era depus un prospect pentru un tip de convector cu ieire lateral, dar n
realitate era montat unul cu ieire la partea superioar.

Au murit astfel 2 oameni.
1 - convector
2 - tu de ieire a gazelor arse din
convector
3 - burlan

Figura 8.39: Legarea incorect a convectorului de gaze la burlanul coului de fum


Exemplul 12 de rea practic

La turnarea asfaltului, rsufltorile rmn ngropate n asfalt; n acest fel,
gazele care scap pot s migreze spre alte reele edilitare, cum sunt cele de
canalizare. Astfel se pot ntmpla tragedii prin acumularea gazelor n subsoluri sau n
cmine de canalizare.

1 - conduct
2 - rsufltoare
3 - capac
4 - asfalt

Figura 8.40: Rsufltoare acoperit cu asfalt

55

Exemplul 13 de rea practic

Un croitor a venit la atelier i a constatat c nu are gaz la soba tip plit pe care
o folosea pentru nclzire. A vzut c n strad lucrau nite muncitori la o conduct
de canalizare paralel cu cea de gaz, la o distan de 4-5 m. Plouase mult, pmntul
era mbibat cu ap. Din cauza transportului greu de pe strad, pmntul s-a deplasat
spre anul spat, rupnd branamentul de gaz. Conducta secionat s-a deplasat cu
10 cm. Gazul se scurgea n pmnt, iar atelierul nu era alimentat cu gaz. A fost
anunat societatea de gaz. Echipa de intervenie a spat la teul de branament i a
sudat 10 cm de conduct pentru a reface legtura la branament. Cum pmntul a
alunecat mai departe, conducta s-a rupt din nou. Croitorul, venind a doua zi la atelier,
a anunat din nou sociatatea de gaz. Echipa de intervenie a nceput s sape din nou,
iar croitorul s-a apucat de lucru la maina de cusut. Branamentul a fost reparat.
Gazul a nceput s se scurg n ncpere, deoarece robinetul de la sob era
poziionat pe deschis. n timp ce croitorul muncea la main, la un moment dat a
avut loc o explozie. Scnteia a fost generat de o perie colectoare a motorului
electric al mainii de cusut.
Explozia a fost foarte violent, ceea ce denot faptul c concentraia s-a situat
la limita minim de explozie (puin peste 5 %). Toat cldirea, mpreun cu pereii
laterali i acoperiul, s-a prbuit. Tavanul a czut peste maini i astfel croitorul a
scpat cu via.
Au existat doi vinovai n acest incident:
- constructorul, care nu a sprijinit sptura, permind pmntului s se deplaseze;
- utilizatorul, care a uitat deschis robinetul de gaz.


Exemplul 14 de rea practic

S-a constatat o defeciune la o van dintr-un cmin de vizitare, gazul scpnd
pe la presetup.
n aceste cazuri, n general se lucreaz pe viu, fr ntreruperea gazului,
schimbndu-se presetupa. Este nevoie de cel puin trei persoane, astfel nct:
-o persoan lucreaz n interiorul cminului;
-o alt persoan l ine pe cel ce lucreaz de frnghia care este legat la centura de
siguran;
-o a treia persoan le aduce scule.
Cel care ine frnghia are rolul de a ntreine o conversaie cu primul. n cazul
n care nu rspunde la ntrebri, trebuie tras de frnghie afar.
Persoana care intr n interiorul cminului este obligat s poarte masc de
gaze.

Revenind la ntmplarea tragic petrecut, la un moment dat persoana care
era n cmin, nu a mai rspuns la ntrebri. Al doilea muncitor a intrat n cmin s-l
scoat, dar a rmas i el acolo. Cel de-al treilea muncitor era plecat dup mncare...
Cnd a venit, a anunat oferul mainii, au luat masca de gaze (care era n main!)
i i-au scos din cmin pe primii doi. I-au dus la spital, dar nu au mai putut fi salvai.

Erorile care au fost svrite:
- nu au utilizat mti de gaze, dei le aveau la ndemn;
- nu au utilizat frnghia i centura de siguran;
- a treia persoan a prsit locul de munc.


56
Exemplul 15 de rea practic

Un exemplu eronat de cuplare a branamentului la reeaua stradal.
Deoarece n acea perioad pe strada respectiv s-a ntrerupt furnizarea gazului
pentru efectuarea de lucrri, lucrurile s-au precipitat i lucrarea a fost executat de o
echip care nu cunotea configuraia reelei stradale. Muncitorii au spat i au gsit o
eav de oel 168 mm. Au sudat teul de racord, au cuplat, au acoperit anul i au
ateptat s se dea drumul la gaz. Dup reclamaiile locatarilor care tot nu aveau gaz,
s-a constatat c n acea zon conducta de gaz era montat n tub de protecie. De
fapt, teul de racord a fost sudat pe tubul de protecie, nu pe conduct (era vorba de
un tub de protecie pentru o trecere peste cabluri electrice).

1 - tub de protecie
2 - conduct de gaz
3 - teu de racord
Figura 8.41: Teu de branament montat pe tubul de protecie

Erori:
- muncitorii au lucrat n grab, fr s consulte documentaia tehnic;
- nu au chemat maistrul dup ce au descoperit conducta; se putea deduce
faptul c era vorba de tubul de protecie i dup calitatea izolaiei;
- dup ce au decupat conducta, nu au introdus o srm sau un electrod pentru
a verifica dac intr pn la peretele opus al conductei.


Exemplul 16 de rea practic

Un exemplu de branament de ap trecut peste conducta de gaz.
Pe o strad s-a intervenit la conducta de gaz, care a fost tiat i nlocuit. Din
greeal, a fost agat i rupt branamentul de ap. Conducta de gaz a fost umplut
cu ap. n acest fel, gazul a antrenat vapori de ap, care n perioada de iarn
blocheaz regulatoarele de presiune de la instalaiile de utilizare, crend mari
probleme.

1 - an
2 - branament de gaz
3 - branament de ap
Figura 8.42: Montarea branamentului de ap deasupra celui de gaz

Erori:
- instalaia de ap a fost pozat peste cea de gaz;
- s-a fcut cuplarea nainte de a fi descoperit tot traseul conductei.
57

ANEXE

ANEXA A : GLOSAR


ABONAT consumatorul sau grupul de consumatori care are relaii
contractuale directe cu unitatea de transport sau de distribuie
a gazelor naturale;
APARAT DE
UTILIZARE
sistemul mecanic complex destinat s consume gaze
naturale n condiii igienice, economice i de siguran;
ARZTOR construcie mecanic destinat s consume gaze naturale
combustibile n condiii igienice, economice i de siguran,
ntr-un focar sau ntr-o incint;
BRANAMENT conducta de legtur prin care circul gaze naturale
nemsurate de sistemul de distribuie, pn la ieirea din
robinetul de branament, staia sau postul de reglare;
BTU (British
Thermal Unit)
cantitatea de cldur necesar pentru a crete temperatura
unui pound (453.6 g) de ap cu 1 grad Fahrenheit, la
presiune atmosferic;
CONSUMATOR persoana fizic sau juridic, beneficiarul instalaiei de
utilizare, racordat la reeaua furnizorului, prin care primete
gaze naturale;
DEBIT DE
CALCUL
produsul ntre suma debitelor nominale ale aparatelor de
utilizare alimentate i factorul de ncrcare corespunztor
numrului de aparate;
DEBIT
INSTALAT
suma debitelor nominale ale aparatelor de utilizare existente
ntr-o instalaie de utilizare sau debitul nominal al unui aparat
de utilizare;
DEBIT
NOMINAL
(m
3
N
/h)
cantitatea de gaze naturale n volum normal (273.15 K i
1.01325 bar absolut) care trece ntr-o or printr-un aparat
(contor, regulator, aparat de utilizare, etc.) la presiunea
nominal de funcionare;
ECHIPAMENT
DE MSURARE
aparatura i ansamblul instalaiilor unui consumator n
vederea msurrii gazelor naturale furnizate;
FACTOR DE
NCRCARE
raportul dintre ncrcarea efectiv i ncrcarea nominal sau
debitul nominal;
INSTALATOR
AUTORIZAT
persoana fizic cu pregtire i experien n specialitate, care
posed autorizaie emis de regia de gaze naturale sau
unitatea de distribuie a gazelor, cu competene n limitele
gradului obinut;
INSTALAIE
DE UTILIZARE
ansamblul de conducte, aparate i accesorii montate n
incinta unui consumator, n aval de robinetul de branament,
inclusiv focarul i coul de evacuare a gazelor de ardere;
NCRCARE
EFECTIV
cantitatea efectiv de gaze care trece ntr-o or prin
elementul de instalaie considerat;
NCRCARE
NOMINAL
cantitatea de gaz n volum normal care trece ntr-o or prin
conducta considerat, n condiii nominale de funcionare;
INSTALAIE
EXTERIOAR
partea din instalaia de utilizare care se gsete n exteriorul
cldirilor, ntre robinetul de branament, ntre staia sau postul
de reglare i robinetul de incendiu montat la intrarea
conductei n cldiri;

58
INSTALAIE
INTERIOAR
partea din instalaia de utilizare din interiorul cldirii, ntre
robinetul de incendiu i aparatele de utilizare, inclusiv focarul
i coul de evacuare a gazelor de ardere;
LOC DE
CONSUM
amplasamentul instalaiilor de utilizare ale unui consumator,
prin care se consum gaze naturale;
POST DE
REGLARE
ansamblul de aparate, armturi i accesorii, amplasat ntr-o
firid sau cabin, sau direct pe agregate tehnologice, prin
care se face reducerea i reglarea presiunii gazelor naturale;
PRESIUNE
MINIM DE
AVARIE
presiunea minim necesar pentru meninerea n funciune a
agregatelor i instalaiilor, care condiioneaz securitatea
acestora i a personalului;
PRESIUNE
MINIM
TEHNOLOGIC
presiunea minim necesar n regim de limitare la
consumator, pentru meninerea n funciune n condiii de
siguran, numai a agregatelor i instalaiilor impuse
tehnologic pentru a evita pierderi de producie
nerecuperabile;
RACORD conducta de legtur ntre o ramur a instalaiei exterioare i
instalaia interioar dintr-o cldire, pavilion, secie, etc.;
REFULATOR dispozitiv alctuit n principal din dou robinete montate la un
tu vertical sudat pe conduct, care servete la evacuarea n
atmosfer a gazelor dintr-o instalaie;
REEA DE
DISTRIBUIE
ansamblul de conducte i accesorii n aval de staiile de
reglare de sector, pn la robinetele de branament ale
consumatorilor alimentai cu gaze la presiune joas, respectiv
pn la ieirea din posturile sau staiile de reglare de la
capetele branamentelor;
ROBINET DE
BRANAMENT
robinetul montat la captul aval al branamentului de la care
se poate opri n ntregime alimentarea cu gaze naturale a
unui consumator;
ROBINET DE
INCENDIU
robinetul montat n exteriorul cldirii, la intrarea instalaiei de
utilizare n cldire, de la care se poate opri n ntregime
furnizarea gazelor naturale n cldirea respectiv, hal
industrial, etc.;
SISTEM DE
ALIMENTARE
ansamblul compus din conducere, aparate, instalaii de
msurare i accesorii, situat ntre staiile de predare i
courile de evacuare a gazelor de ardere, inclusiv instalaiile
i construciile aferente, destinat s asigure alimentarea cu
gaze naturale a consumatorilor dintr-o localitate;
STARE
NORMAL
stare termodinamic definit prin condiiile: T = 273.15 K i P
= 1.01325 bar absolut (aproximativ 760 mm Hg);
STARE DE
REFERIN
(STANDARD)
stare termodinamic definit prin condiiile: T = 288.15 K i P
= 1.01325 bar absolut;
STAIE DE
PREDARE-
PRIMIRE
ansamblul instalaiilor de reducere i reglare a presiunii,
msurare a debitului, filtrare i odorizare, prin care gazul din
conductele de transport intr n sistemul de distribuie sau n
instalaia de utilizare a unor consumatori;
STAIE DE
REGLARE-
MSURARE
ansamblul de aparate, armturi i accesorii de reducere-
reglare a presiunii i msurare a consumului, amplasat ntr-o
construcie separat, prin care gazele naturale trec din
reeaua de repartiie n reeaua de distribuie (staie de
reglare de sector) sau din sistemul de distribuie n instalaiile
de utilizare ale consumatorului (staie de reglare la
consumator);
59

TEU DE
BRANAMENT
piesa de legtur ntre conducta de distribuie i conducta de
branament;
TREAPT
(REGIM) DE
PRESIUNE
intervalul dintre limita maxim i minim a presiunii admise n
reele i instalaii;
TUB DE
PROTECIE
tub care canalizeaz spre puncte stabilite eventuale pierderi
de fluid sau protejeaz conductele mpotriva unor aciuni
mecanice sau electrice, care pot conduce la degradarea
izolaiei anticorozive sau a conductei, la trecerea prin
elemente de construcie sau la traversarea sau trecerea pe
lng alte reele / construcii subterane.


60

ANEXA B : PROPRIETI FIZICE ALE GAZELOR NATURALE COMBUSTIBILE

Puterea caloric superioar (PCS) i puterea caloric inferioar (PCI)

Hidrocarbura kcal/m
3
N
kcal/kg
PCS PCI PCS PCI
Hidrogen 3050 2570 33889 28555
Metan 9530 8570 13284 11946
Etan 16700 15300 12400 11350
Etilen 15100 14200 12020 11270
Gaz natural 10060 9090 16206 14642
Propan 24200 22250 12030 11080
Propilen 22400 20900 11700 10940
n-Butan 31900 29400 11830 10930
iso-Butan 31700 29200 11810 10900
Butilen-1 29900 27900 11580 10830
iso-Pentan (lichid) - - 11600 10730
GPL (medie) 28000 25775 11920 10997
Acetilen 13980 13490 11932 11514
Monoxid de carbon 3014 3014 2411 2411

Densitatea i Greutatea specific

Hidrocarbura Densitatea Greutatea specific
(kg/m
3
N
) (aer = 1)
Aer 1,29 1,00
Hidrogen 0,09 0,07
Metan 0,72 0,56
Etan 1,35 1,05
Etilen 1,26 0,98
Gaz natural 0,78 0,60
Propan 2,01 1,56
Propilen 1,91 1,48
n-Butan 2,69 2,09
iso-Butan 2,68 2,08
Butilen-1 2,58 2,00
GPL (medie) 2,35 1,82
Acetilen 1,17 0,91
Monoxid de carbon 1,25 0,97

Indicele Wobbe

Hidrocarbura Indicele Wobbe Superior Indicele Wobbe Inferior
(kcal/m
3
N
) (kcal/m
3
N
)
Hidrogen 11528 9714
Metan 12735 11452
Etan 16298 14931
61
Etilen 15253 14344
Gaz natural 12834 11591
Propan 19376 17814
Propilen 18413 17180
n-Butan 22066 20336
iso-Butan 21980 20247
Butilen-1 21142 19728
GPL (medie) 20755 19106
Acetilen 14655 14141
Monoxid de carbon 3060 3060

Temperatura adiabatic a flcrii (gaz, aer i oxigen la 20
o
C)

Hidrocarbura Aer (
o
C) Oxigen (
o
C)
Metan 1957 2810
Etan 1960 -
Propan 1980 2820
Butan 1970 -
Hidrogen 2045 2660
Acetilen 2400 3100

Temperatura minim de autoaprindere
(gaz, aer i oxigen la presiune atmosferic)

Hidrocarbura Aer (
o
C) Oxigen (
o
C)
Metan 580 555
Etan 515 -
Propan 480 470
Butan 420 285
Monoxid de carbon 630 -
Hidrogen 570 560
Acetilen 305 296

Concentraia limit de explozie
(gaz, aer i oxigen la 20
o
C i la presiune atmosferic)

Hidrocarbura Aer Oxigen
Limite Inferioar (%) Superioar (%) Inferioar (%) Superioar (%)
Metan 5,0 15,0 5,0 60,0
Etan 3,0 12,4 3,0 66,0
Etilen 2,7 36,0 2,9 80,0
Propan 2,8 9,5 2,3 45,0
Propilen 2,0 11,1 2,1 52,8
Butan 1,8 8,4 1,8 40,0
Monoxid de
carbon
12,0 75,0 - -
Hidrogen 4,0 75,0 4,0 94,0
Acetilen 2,2 80 2,8 93,0
62

Viteza de ardere

Hidrocarbura Aer Oxigen
(m/s) (m/s)
Metan 0,4 3,9
Propan 0,45 / 0,5 3,3 / 3,9
Butan 0,35 3,3
Acetilen 1,46 7,6
Hidrogen 2,66 14,35

Arderea perfect cu aer

Hidrocarbura Aer necesar Produi de ardere
(m
3
N
air / m
3
N
gaz) (m
3
N
c.p. / m
3
N
gaz)
Monoxid de carbon 2,40 2,90
Metan 9,62 10,62
Acetilen 12,02 12,52
Etilen 14,42 15,42
Etan 16,83 18,33
Propilen 21,36 23,13
Propan 24,04 26,04
Butilen 28,85 30,85
Butan 31,25 33,75
Hidrogen 2,40 2,90

Arderea perfect cu oxigen

Hidrocarbura Oxigen necesar Produi de ardere
(m
3
N
O
2
/ m
3
N
gaz) (m
3
N
c.p. / m
3
N
gaz)
Monoxid de carbon 0,50 1,00
Metan 2,00 3,00
Acetilen 2,50 3,00
Etilen 3,00 4,00
Etan 3,50 5,00
Propilen 4,50 6,00
Propan 5,00 7,00
Butilen 6,00 8,00
Butan 6,50 9,00
Hidrogen 0,50 1,00