DREPT CIVIL.

TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

TITLUL I
CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGATIILE CIVILE
CAPITOLUL I
NOTIUNEA DE OBLIGATIE CIVILA.
STRUCTURA OBLIGATIEI. CLASIFICAREA OBLIGATIILOR
1. NOTIUNEA DE OBLIGATIE CIVILA. Definitie. Obligatia este raportul de drept civ
il n
care o parte, numita creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte parti,
numita debitor, sa
execute una sau mai multe prestatii ce pot fi de a da, a face sau a nu face, de
regula, sub
sanctiunea constrngerii de catre stat.
Obligatia civila are o latura activa, care priveste dreptul pe care l are credito
rul asupra
debitorului - drept de creanta si o latura pasiva, care priveste datoria sau obl
igatia ce incumba
debitorului, corelativa dreptului de creanta al creditorului.
2. STRUCTURA OBLIGATIEI
Elementele raportului juridic obligational sunt: subiectele, continutul, obiectu
l si sanctiunea.
A. Subiectele raportului obligational sunt:
- subiectul activ creditorul - titular al dreptului de creanta, si
- subiectul pasiv debitorul - cel care are obligatia corelativa dreptului de cre
anta.
Intr-un raport juridic obligational unilateral, specific contractelor unilateral
e, o parte are doar
calitatea de creditor, iar cealalta parte doar pe cea de debitor. Un exemplu l co
nstituie donatia,
n cadrul careia donatorul este numai debitor (avnd obligatia de a transmite dreptu
l de
proprietate si de a preda bunul donat), iar donatarul este numai creditor (avnd d
reptul de
creanta corelativ obligatiei asumate de donator). In raporturile juridice obliga
tionale complexe,
subiectele au dubla calitate de creditor si debitor. Un exemplu l constituie cont
ractul de
vnzare-cumparare, n cadrul caruia vnzatorul este creditor al prestatiei de plata a
pretului si n
acelasi timp debitor al prestatiei de transmitere a dreptului de proprietate si
de predare a lucrului
vndut, n timp ce cumparatorul este creditor al prestatiei de transmitere a dreptul
ui de
proprietate si de predare a bunului si totodata debitor al prestatiei de plata a
pretului.
B. Continutul raportului de obligatii desemneaza drepturile de creanta si obliga
tiile
corespunzatoare acestora, pe care le au subiectele.
Continutul raportului obligational poate fi determinat de vointa partilor (n cazu
l
contractelor) sau de lege (n cazul faptelor licite care constituie izvor de oblig
atii si a faptelor
ilicite cauzatoare de prejudicii).
C. Obiectul raportului juridic de obligatii consta n conduita concreta actiunea s
au
inactiunea la care este ndreptatit subiectul activ si la care este ndatorat subiec
tul pasiv sau
prestatia pe care o poate pretinde creditorul si pe care trebuie sa o execute de
bitorul. Aceasta
prestatie poate fi aceea de: a da (dare), a face (facere) sau a nu face (non facere).
1