museţii sentimentului împlinit.

• Compoziţia poeziei urmăreşte gradat desfăşurarea scenei ero-tice, idilice.

Primele două strofe proiectează (kivett’ti) imaginea posi-bilă a iubirii absolute în
mijlocul naturii. Femeia iubită este chemată în codru, ca sub crengile ocrotitoare
(oltalrnază) ale teilor (hărsfăk)~ ~să cuno ască mirajul (varăzslat) iubirii:
“Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund...”
“Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi...”
Că dragostea idilică, perfectă nu e o realitate. ci doar o dorinţă, un vis secret al
omului o demonstrează următoarele patru strofe în care timpul viitor al verbelor
arată că totul va avea loc în viitor, sau nicio-dată:
“Vom visa un vis ferice
Ingâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare
Blânda batere de vânt.”
Ca în toate poeziile de dragoste eminesciene ‘şi a ici se proiectează o comuniune
perfectă dintre om şi natură. Izvorul personificat “care
tremură pe prund (ft’iveny)”, codrul cu crengile plecate, teii care-şi i scutură f~ori1e
pe părul îndrăgostiţilor ocrotesc idila.
Cântul singuraticelor izvoare, “blânda batere de vânt”, “armonia codrului bătut
de gânduri” sporesc romantismul idilic al peisajului.
Simplitatea şi profunzimea (tn~lys~g) mijloacelor artistice amintesc de fa’rmecul poeziilor
populare. Frumoase personificări ale elementelor de natură, câteva epitete sugestive
(“singuratice izvoare “codrul bătut de gânduri”) mai multe inversiuni (szdcsere)
‚

împrumutate din Iimbajul popular (“îngâna-ne-vor”) contribuie la expresivitatea ideii poetice.

Versificaţia este interesantă. Ritmul e trohaic, măsura de şapte-opt silabe, ca în
doine. Rima împerecheată face ca strofa de patru versuri să pară un distih (k~tsoros)
(două versuri de 15 silabe):
“Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rânduri-rânduri.”
17. MIHAI EMINESCU POEZIA IUBIRII ŞI A
—

NATURII.— SARA PE DEAL

~ •Legătura dintre sentimentul erotic şi frumuseţea naturii în lirica eminesciană

• Sara pe deal, idilă în metru clasic cu o compoziţie echilibrată
• Îmbinarea elementelor de pastel cu farmecul dureros de dulce al iubirii
• Simplitatea şi profunzimea mijloacelor artistice

• Poezia iubirii şi a naturii ocupă în ansamblul (összességében) 1iricii eininesciene un loc

important. Sentimentul erotic şi admiraţia naturii se împletesc în creaţii romantice de un
farmec neegalat (utánozhatatlan). Ca şi creatorii anonimi ai versurilor populare, poetul
evocă elemntele naturii ca martore (tanúk) şi participante la starea sufletească a
îndrăgostitului. Elementele peisajului romantic (codrul, lacul, izvoarele, cerul înstelat, luna, teiul
înflorit etc.) sunt umane, calde, ocrotitoare.
• Poezia Sara pe deal, publicată în revista ,,Convorbiri literare” în 1885 este o
idilă în metru clasic, cu o compoziţie echilibrată. Cele 6 strofe imaginează o întâlnire
de dragoste într-un peisaj rural (falusi) nocturn (éjszakai). Se descrie o noapte de vis plină
de fericiire absolută pentru care merită să trăiască omul. Primele patru strofe
conturează cadrul de natură în care poetul, îmbătat de amor (szerelemittasan), va fi
aşteptat de iubită, ultimele două strofe redau starea de spirit a îndrăgostiţilor, visul
de iubire romantică împlinită (beteljesült).
• Permanent se împlet esc elementele de pastel cu farmecul dureros de dulce al iubirii. Se
descrie un amurg la ţară: satul este învă1uit (koriilvéve) treptat de mantia (lepel) neagră a
nopţii, apar stelele şi luna, pe deal urcă turmele la stână, ţăranii se întorc osteniţi de
la muncile câmpului.
Peisajul rustic nocturn, loc de întâlnire pentru visătorul romantic, este redat cu
excepţionale elemente vizuale şi auditive. “Turmele urc, stele le scapără-n cale”,
“luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară”, “stelele nasc umezi pe bolta senină”, “nourii
curg”, “va1ea-i în fum”, oameni cu coasa-n spinare vin de la câmp” sunt imaginile vizuale care
“ —

redau cadrul idilei romantice.