1.

BOLILE NOASTRE : HARTA GANDURILOR NOASTRE

INTRODUCERE SAU CUM SE MANIFESTA GANDUL IN BOALA
Albert Einstein spunea: ,,Putem considera materia ca fiind
constituita din regiuni ale spatiului in care campul este extrem de
intens.In noua fizica , nu este loc pentru camp si materie,
deoarece campul este unica realitate.
Sa ne gandim putin din ce suntam alcatuiti: organe, tesuturi,
acestea alcatuite la randul lor din celule. Celulele sunt
constituite din proteine,glucide, lipide care formeaza
constutuentii celulari : membrane, nucleu, aparat Golgi,
mitocondrii, etc. Proteinele, lipidele, glucidele reprezinta formule
complexe de substante organice. In ultima instanta, se va ajunge
la substantele chimice de baza: carbon, hidrogen, oxigen ,la care
se adauga in cantitati mult mai mici, alte substante chimice: azot,
potasiu, sodium, zinc, etc. Modul in care acesti atomi de baza se
asambleaza va conduce la formarea aminoacizilor, proteinelor,
organitelor celulare, celulelor, tesuturilor, organelor si, in ultima
instanta, a corpului nostru fizic. Nu este pentru nimeni o noutate
faptul ca suntem compusi de fapt din substante chimice.
Sa ne uitam insa la ce inseamna substanta chimica: este o
alaturare de atomi ( carbon, hidrogen, azot, etc) organizata pe
baza saturarii valentelor ( adica a sarcinilor electrice). Prin
urmare , corpul nostru este o structura complicata de atomi ( la
fel ca si o piatra, pana la urma). Atomii din care suntem alcatuiti
au si ei o structura: un nucleu, in jurul caruia oscileaza electroni.
Masa electronilor este considerata zero, electronii fiind de fapt
doar niste sarcini electrice negative. Nucleul, care are sarcini
electrice pozitive, este cel ce ii tine pe orbita sa. Volumul
atomului respecta proportiile universului: foarte mult spatiu , in
care se gasesc planete , mult mai putin ocupatoare de spatiu
decat spatiile libere dintre ele. Prin urmare si atomul este, in fapt,
un spatiu aproape gol, in care doar nucleul pare a fi ,,materie,
restul fiind doar campul in care electronii orbiteaza. Sa ne uitam
atunci la nucleu: situatia se repeta- este compus din niste
particule foarte mici , protoni, incarcate electric, intre care exista
spatiu foarte mult si ,,materie neutronica infinitezimala care ii
tine pe orbita. Sa privim atunci neutronii : situatia se repeta din
nou, particule si mai mici, inconjurate de mult spatiu, etc. In
incercarea disperata de a ajunge la ,,particula originala a
materiei, cercetatorii au descoperit sute de particule, din ce in ce
mai mici, inconjurate de spatii imense in raport cu ele. Nu s-a
putut afla pana unde merge aceasta micsorare, daca exista cu
adevarat o ,,particula cu masa, adica o particula materiala . Si
chiar daca ar exista, nu doar ea- ci si spatiul din jurul ei, care
este de multe milioane de ori mai mare este, din punctul
nostru de vedere, materia din care suntem constituiti.
Pornind de la premisa ca vor gasi totusi candva aceasta
particula, si extrapoland gradul de ,,micsorare a prezumtivei
particule la care s-a ajuns fara a o identifica inca, fizicienii au
ajuns la concluzia ca toata materia din Univers ar putea-
eliminand spatiul din jurul acestor presupuse particule- sa se
condenseze intr-o ,,materie adevarata care nu ar avea o
dimensiune mai mare decat o minge de tenis. Toate planetele,
galaxiile, etc, tot ce credem ca exista in Univers, nu ar fi mai
mare decat atat. Restul, pana la imensele spatii pe care le
percepem acum ca fiind Universul, nu reprezinta decat ,,camp ,
adica zone de vid in care actioneaza o forta (
electromagnetica).Cat ar reprezenta in cazul acesta ,,materia
din care este compus corpul nostru? Aproape nimic. Mai degraba
nimic, daca luam in considerare ca am pornit de la premisa ca
vom gasi candva particula masei, desi aceasta nu a fost gasita
pana in ziua de azi.
Prin urmare suntem de fapt energie. Energie condensata in ceea
ce consideram a fi materie. Sa nu uitam ca noi consideram ca
ceva este ,,materie atunci cand percepem acel obiect ca avand
anumite caracteristici : are dimensiuni adica granite de densitate
( un corp solid), are o anumita greutate-adica este atras de
pamant cu o anumita forta , are o anumita culoare -adica la
impactul cu fotonii le modifica acestora lungimea de unda, s.a..
Nu putem percepe obiectul sau materia respectiva, fara ca
acestea sa aiba macar una din caracteristicile mentionate. Dar
aceste ,,caracteristici pe care le atribuim ,,materiei sunt de fapt
perceptii ale organelor noastre de simt, chiar daca simturile
noastre sunt ,,imbunatatite de instrumente de masura. Perceptii
despre care stim ( din iluziile optice/auditive , din iluziile viselor,
etc) ca nu sunt chiar foarte ,,de incredere. Caci percepem in fapt
doar niste granite, ceva care este diferit de mediul considerat a fi
obisnuit, bazal, din jurul corpului nostru: percepem un corp solid
pentru ca atomii lui se atrag mai puternic decat cei din aerul cu
care suntem obisnuiti;percepem greutatea pentru ca materia
respectiva este atrasa de pamant cu o forta mai mare
decat aerul din jurul nostru, percepem un miros pentru ca se
modifica ceva in structura chimica a aerului( se interpun atomi
diferiti, energie condensata diferit), percepem imagini pentru ca
spre deosebire de intuneric- apar fotoni, particule care nu au
masa, ci doar energie, percepem caldura/frig pentru ca exista
energie calorica diferita de cea a corpului nostru; percepem
sunete pentru ca particulele vibreaza in jurul nostru cu o
frecventa diferita de cea obisnuita pentru receptorii nostri.
Totul este, deci, perceptia unor campuri energetice diferite de
cele pe care le consideram ,,bazale sau indiferente. Desigur ca ,
in realitate, exista energii mult mai multe decat cele pe care le
percepem. De exemplu unele animale percep sunete, frecvente
vibratorii, pe care noi nu le percepem. Ele sunt acolo, dar
sensibilitatea receptorior nostri nu este suficienta, nu este
,,setata pentru frecventa de vibratie respectiva. Sau nu avem
receptori care sa fie sensibili la anumite caracteristici ale energiei
din jur: de exemplu nu percepem magnetismul, desi exista
animale care au astfel de receptori, de exemplu pasarile
migratoare. Asta nu inseamna ca acel camp energetic care
suntem noi, corpul nostru, nu este influentat de ceea ce nu
percepem: campul magnetic -de exemplu-are efecte de
insanatosire sau de imbolnavire( in functie de caracteristicile lui)
asupra corrpului uman, desi nu il percepem caci ne lipsesc
receptorii respectivi.
Receptorii sunt celule care au o anumita caracteristica: sunt celule
care au o anumita incarcare electrica ce se modifica sub actiunea
unui stimul, adica a modificarii mediului . In momentul in care
energia din jur, campul din jurul lor, isi modifica o anumita
caracteristica, se modifica incarcarea electrica specifica
receptorului . Un obiect solid ne va parea astfel pentru ca in
apropierea lui receptorii nostri tactili isi modifica incarcarea
electrica, o raza de lumina ne va parea astfel pentru ca in
apropierea ei receptorii nostri vizuali isi vor modifica sarcina
electrica, etc. Toti receptorii vor reactiona prin modificarea
incarcarii electrice, ceea ce ii deosebeste fiind doar
,,caracteristica ce se modifica in campul energetic din jur si la
care sunt sensibili : receptorii tactili reactioneaza la modificare de
densitate ( forta de atractie dintre atomi), cei auditivi la frecventa
de vibratie a particulelor electrice, cei vizuali la lungimea de unda
a particulelor , samd.
Modificarea incarcarii electrice a membranei receptorului, trebuie
sa atinga un anumit nivel numit ,,prag. In acest moment,
diferenta aceasta de polaritate( numita si potential de actiune) se
va propaga prin axoni (prelungirile celulelor nervoase numite
neuroni), la fel ca si curentul electric printr-un cablu electric
conductor. Aceasta propagare a ,,curentului electric va ajunge in
final la creier, unde va determina aceeasi modificare a incarcarii
electrice, de data aceasta in anumiti centri nervosi, in anumiti
neuroni din creier. In functie de neuronii din creier care sunt
depolarizati, vom percepe o anumita caracteristica a mediului:
(greutate, culoare, sunet, etc), caci pe scoarta cerebrala avem
niste ,,harti care ne fac sa percepem ,,taramul cartografiat.
Bineinteles ca ,,harta nu este acelasi lucru cu teritoriul. De
exemplu daltonistii numesc ,,rosu o anumita lungime de unda a
fotonilor pe care persoanele ,,normale o numesc ,,un fel de
verde. Este foarte greu sa stii ce anume percepe cu adevarat o
alta persoana. Intamplator facem diferenta dintre daltonisti si
oamenii normali pentru ca ei ,,incurca mai frecvent culoarea
rosie cu cea verde. Daca insa perceptia rosului nu ar fi semanat
intrucatva cu cea a verdelui, nu am fi stiut ca ei percep diferit de
noi. Modul diferit de perceptie a ceea ce am invatat sa denumim
la fel, este unul din motivele pentru care avem ,,gusturi diferite.
Hartile din creierul nostru ne ajuta sa supravietuim. In incercarea
de a pastra forma de organizare energetica pe care o reprezinta
corpul nostru, ne vom folosi de aceste harti pentru a ne apropia
de energia buna, hranitoare, pe care o putem incorpora, cu care
ne putem hrani, si a ne apara/indeparta de energia negativa,
care are sanse sa ne destabilizeze sistemul. Un anumit gust, un
anumit miros, un anumit aspect, ne va face sa ne ,,hranim cu
acel aliment. O anumita caracteristica tactila sau termica, ne va
face sa evitam obiectul ascutit/fierbinte, etc.
Forma de condensare energetica pe care o numim ,,corpul
nostru, are intentia de a se pastra, de a se opune dezorganizarii.
Aceasta este caracteristica oricarui sistem viu. Se opune,
intentionat, distrugerii. O piatra sta sa fie lovita cu ciocanul, un
om se fereste. Mai mult chiar, organismele vii iau din jur anumite
forme de energie pe care le transforma in energie care respecta
caracteristicile energiei proprii . Ne hranim cu materie organica
pe care o descompunem pana la un anumit nivel si apoi o
,,reconstituim in tesuturi proprii. Este vorba, in ultima instanta,
de perceptia modificarilor de energie din mediu si de alegerea
unei reactii de apropiere/respingere, in functie de modul in care
apreciem ca energia inedita este hranitoare sau agresiva pentru
propriul sistem. Putem percepe- sa zicem -caldura si sa
reactionam diferit: daca este potrivita ne indreptam spre ea, daca
este prea puternica ne indepartam. Niciodata un obiect nu va
reactiona diferit la un stimul extern: un metal se va dilata in
prezenta caldurii, intotdeauna.
Boala reprezinta un esec al pastrarii intacte a sistemului. O eroare
in acest complex mecanism de hranire/aparare. Din ce motiv se
intampla asta?

1. Pe de o parte poate fi vorba de o agresiune a unei energii
externe directe puternice. Modul in care aceste energii
dezorganizeaza sistemul este diferit: temperatura evapora
apa din tesuturi, astfel incat transferul de electroliti necesar
pastrarii polaritatii electrice este afectat. Sau forta de
coeziune poate fi depasita de organizari energetice cu o
forta mai mare de coeziune intre molecule( corpuri solide
,tari) , ceea ce se soldeaza cu rupturi sau fracturi. Campul
electric ne poate omori prin multe dintre efectele sale:
modificari ale polarizarii celulelor implicate in functii vitale-de
exemplu depolarizarea celulelor implicate in activitatea
inimii, arsura fizica prin energie calorica excesiva s. a.
Microorganismele(bacteriile) in lupta de a-si pastra propriul
sistem, ajung sa ne invadeze si sa ,,manance din forma
noastra de energie tranformand-o in folosul lor etc. Reduse
insa la nivel intim, toate aceste forme distructive de energie
se vor repercuta in incapacitatea anumitor celule din corp de
a pastra o ,,granita intre corp, sistemul nostru energetic, si
mediul inconjurator. Asa cum am vazut, aceste granite
constau pana la urma in diferente la nivel molecular, atomic,
si in speta la nivelul particulelor electrice componente, adica
in modificarea fortelor de atractie electrica, a lungimii de
unda, a frecventei vibratorii, etc .
2. Boala poate fi produsa si de o energie destabilizatoare pe
care nu o percepem si de care astfel nu ne putem apara:
de exemplu un camp magnetic de la linii de inalta tensiune.
Aceste campuri magnetice diverse ne pot afecta la nivel mai
subtil, deteriorand metabolismul celular.
3. Lipsa de energie necesara: in absenta mancarii, a apei, a
electrolitilor, nu mai avem ,,combustibil.

1. Frecvent insa, boala cronica este determinata fie de agenti
externi negativi despre care stim dar pe care nu ii
indepartam (deci de un esec al mecanismului de protectie ),
fie de ,,infometare energetica determinata de faptul ca ,
desi exista agenti externi care sunt nutritivi , in loc sa ne
apropiem de ei noi ne protejam, adica de un esec al reactiei
de hranire. In aceste cazuri , vina o poarta alegerile pe care
le face chiar sistemul insusi, alegeri care se exprima in prima
instanta prin ganduri, impulsuri electrice cu o anumita
frecventa, care pornesc din anumite retele de neuroni
centrali. De ce gresim?
Neuronii care sunt conectati la nivelul scoartei cerebrale nu sunt
aceiasi la diverse persoane. Sa zicem ca ne e foame si mie, si
unui thailandez. Daca vad un sarpe , eu nu voi resimti nici
necesitatea de apropiere, nici salivatie, nici cresterea secretiei de
acid clorhidric, ci contractie a muschilor de fuga, tremurat, etc. In
schimb tailandezul ar putea simti si face gesturi de
apropiere daca este obisnuit cu mancatul serpilor si vrea sa isi
astampere foamea. Impulsul care ajunge la muschi este diferit:
are o frecventa diferita si este emis de neuroni diferiti. Impulsul
de apropiere si cel de respingere sunt diferite, chiar daca
perceptia a fost similara: amandoi am vazut un sarpe. Si daca
stimularea aceluiasi neuron final de pe scoarta cerebrala , cel care
m-a informat ca am vazut un sarpe( de fapt sunt implicati multi
neuroni dar spun unul de dragul simplificarii), se soldeaza cu
reactii diferite, ce anume a modificat reactia, raspunsul meu la
aceasta perceptie? Asocierea cu alti neuroni. Daca vederea unui
sarpe se asociaza in mintea mea cu neuronii din amigdala
cerebrala care prin stimulare determina la nivel fizic reactii de
frica , atunci reactionez prin gesturi de frica. Daca acelasi neuron
se activeaza impreuna cu cei de apropiere,care determina reactii
specifice recompensei pozitive, atunci voi merge in directia
lui. Daca in loc de sarpe, vorbim despre o situatie noua din care
am putea obtine energie profitabila ( dupa cum ar crede
tailandezul ) sau amenintatoare ( dupa cum as aprecia eu), atunci
aflam de ce uneori dezvoltam reactii de respingere la situatii care
ne-ar putea furniza energii nutritive. Datorita faptului ca nici
cresterea secretiei de acid clorhidric din stomacul tailandezului si
nici cresterea adrenalinei din sangele meu nu se ,,vad in exterior,
nu asociem frecvent aceste interpretari mentale eronate cu bolile.
Cand insa voi afla ca am hipertensiune arteriala, ar trebui sa ma
gandesc la faptul ca in mintea mea exista asocieri frecvente ale
stimulilor din exterior cu neuroni care declanseaza hormoni de
stress ( adrenalina determina cresterea tensiunii arteriale).
Cand sistemul percepe energie negativa, destabilizatoare, dar nu
se indeparteaza de ea, exista o alta inadvertenta, o
alta perturbare la nivelul aprecierii agresiune/hranire . De
exemplu la o mancare nesanatoasa, care produce vatamarea
mucoasei, ar trebui sa reactionam prin respingere. De ce insa,
uneori nu o facem? De ce mancam carnati chiar daca stim ca ne
fac rau? Pentru ca ei se asociaza cu un gust placut. Natura a
hotarat asta , pentru ca in momentul in care ne este foame, chiar
avem nevoie de ei. Daca insa nu ne este foame, de ce mancam?
Pentru ca ,,placerea gustului se asociaza cu un alt fel de
placere, altfel spus incercam sa compensam nevoia pe care ne-o
semnaleaza alti neuroni, care s-au ,,aprins in acelasi timp cu
gustul: nevoia de protectie.. Altfel spus, in trecut, odata cu gustul
placut am simtit si protectie. Aceasta asociere se produce in
copilaria mica, atunci cand relatia protectoare cu mama era
asociata extrem de frecvent cu hranirea, caci hranirea a fost
prima necesitate implinita si , in acelasi timp, prima forma de
schimb social , de comunicare cu mama.
Iata deci cum anumite necesitati ce se satisfac in acelasi timp, vor
antrena perturbarea aprecierii reactiei diferite pe care ar trebui sa
o avem in ceea ce priveste satisfacerea uneia dintre necesitatile
asociate. Este unul din motivele pentru care esueaza unele dintre
mecanismele noastre de protectie: avem reactii de apropiere fata
de ,,energii negative sau in exces.
Revenind la inceputul articolului,sa ne amintim ca suntem de fapt
corpuri energetice. Gandurile, ca si structurile noastre mai
,,palpabile nu sunt decat condensari de energie. Ceea ce
pastreaza sistemul diferit de ceea ce este in jur, de energia ce ne
inconjoara, sunt caracteristicile particulelor electrice, sunt
caracteristicile speciale ale campului nostru energetic,
caracteristici care sunt in principal frecventa de oscilatie,
lungimea de unda si forta de coeziune dintre particule electrice
aproape fara masa. O modificare a unor particule din campul
energetic, va determina insa modificari si la nivelul altor particule,
caci campul energetic este un sistem interconectat. Diferenta cea
mai impresionanta dintre fizica mecanica si cea cuantica este
aceea ca, in fizica mecanica obiectele sunt considerate a fi total
separate unele de altele, pe cand la nivel cuantic s-a descoperit
ca particulele care au fost candva in contact se vor purta in
continuare la fel, chiar daca se afla la distante ,,astronomice(in
raport cu dimensiunea lor) una fata de cealalta.
Modificarea frecventei vibratorii a unei particule, sau a sensului
de rotatie (spin) etc, va antrena modificari la nivelul vibratiei
celorlalte particule din ,,campul nostru energetic. Boala
reprezinta deci o ,,iesire din spectrul de vibratie caracteristic,
,,eroare ce se va regasi intr-un fel sau altul la toate nivelurile.
Caci lipsa de hranire cu energie- sau esecul in a pastra in exterior
energia destabilizatoare- va determina
scaderea/modificarea energiei sistemului care suntem fiecare
dintre noi. Considerarea organismului uman ca fiind material,
adica format din piese disparate, a dus la dezvoltarea unei
medicine bazata pe simptome, pe organe si la neglijarea originii
reale a bolilor. Considerand insa organismul ca pe un sstem
energetic integrat, pe de o parte putem fi atenti si la acele energii
pe care nu le percepem cu organele noastre de simt dar care
exista si au influenta asupra noastra, iar pe de alta parte, putem
in sfarsit sa acordam importanta cruciala cuvenita mintii noastre,
care este originea modificarilor energetice din corpul nostru. Un
exemplu in acest sens este campul magnetic care se foloseste in
fizioterapie pentru scaderea durerii si inflamatiei si care in
functie de caracteristicile lui- se soldeaza si cu calmare sau
dimpotriva, agitatie, cu cresterea respectiv diminuarea secretiei
de hormoni endocrini, etc. Si campul electric, la o intensitate la
care nu este perceput de simturile noastre, este folosit in
fizioterapie sub forma galvanizarilor care- in functie de parametrii
curentului electric- determina printre multe alte efecte scaderea
sau cresterea tensiunii arteriale. Iata deci ca nu doar ,,chimia ,
forma de exprimare a energiei la nivel molecular este sanatoasa
/distrugatoare pentru corpul uman, ci si campul energetic in care
nu mai exista nici un fel de particule ,,materiale. Efectele
campului electric, ale campului magnetic, ale energiei luminoase
(laser, ultraviolete, infrarosii) asupra corpului uman sunt
exemple elocvente ale faptului ca si noi reprezentam , in ultima
instanta , un camp energetic care este, desigur, sensibil la toate
aceste tipuri de campuri energetice.
Iar daca nu vorbim de agenti externi extrem de agresivi, nici de
agenti agresivi fata de care nu am fost inzestrati cu receptori de
perceptie, si nici de o lipsa reala a hranei, atunci, restul bolilor
sunt determinate doar de ,,greseli de apreciere ale mintii
noastre, de comenzi gresite de la forul superior de control,
creierul nostru. Interesant sa amintesc aici faptul ca batranii care
sufera de multiple afectiuni organice, vor inregistra o insanatosire
de-a dreptul ciudata atunci cand scoarta cerebrala- sediul
gandurilor- se distruge, asa cum se intampla in dementa senila.
Vom vedea in continuare ce fel de ganduri se asociaza cu anumite
boli. Legatura dintre boala fizica si cognitia / sentimentul care a
determinat-o, este facuta de homeopatie. Caci ea este singura
disciplina medicala care ,in tabloul unei ,,boli a exprimat atat
simptomele fizice cat si pe cele psihice. Si nu intamplator, caci
homeopatia este medicina energetica. Ea lucreaza cu particule
energetice, cu aspectul informational al substantelor , si nu cu
moleculele acestora. Efectele acestor ,,particule energetice
asupra sistemului energetic reprezentat de corpul uman se vor
regasi atat la nivelul subtil al gandurilor si emotiilor noastre, cat si
, ulterior , in forma de cristalizare macroscopica a acestora, adica
la nivelul tesuturilor si organelor corpului nostru fizic.
Este foarte important de subliniat ca o afectare energetica incepe
la nivelul subtil, emotional si mental. Incapacitatea de a
constientiza si de a ,,rezolva in consecinta conflictul
emotiona/mental se va repercuta in boala fizica. Acesta este
motivul pentru care nu s-a dezvoltat pana acum aceasta ide a
determinarii mentale a bolii. Caci ar fi fost destul de la indemana
sa diagnosticam profilul psihologic al persoanelor care au o
anumita afectiune, si astfel sa identificam ,,factorii mentali care
stau la baza lor. Din pacate insa, nu s-au gasit concordante intre
raspunsuri pozitive la teste de identificare a unei joase stime de
sine si vitiligo de exemplu, care are la baza un sentiment de
inferioritate. Si asta deoarece boala nu ar fi aparut daca persoana
chiar exprima acest sentiment de inadecvare, daca era constienta
de el. Asa cum au demonstrat testele de perceptie subiectiva a
stimei de sine, persoanele au tendinta de a raspunde laudativ la
intrebarile care vizeaza propriile abilitati( de exemplu marea
parte a oamenilor se considera mai buni soferi decat media). Insa
in momentul in care au fost detaliate si particularizate aceste
abilitati( de exemplu sofat pe timp de noapte sau pe zapada), a
crescut vertiginos procentul persoanelor care se considera
inferioare mediei. Boala fizica este deci exprimarea unui conflict
inconstient, si nu al unuia constientizat. De aceea este atat de
important si de fascinant sa intelegem ,,sensul bolii .
SISTEMUL RESPIRATOR SI CUTANAT
Le voi aborda impreuna pentru ca ele au un rol asemanator: sunt
granite intre sistemul nostru si exterior. La nivelul pielii si al
tesutului respirator venim in contact cu mediul inconjurator. Ele
au rolul deci de a ne apara de ceea ce este nociv in jur, dar si de
a elimina produsii care rezulta din metabolismul nostru si care ne
fac rau: toxine, bioxid de carbon. Sunt liniile de granita ale
corpului nostru.
Afectiunile la nivelul lor vor avea ca substrat emotional/cognitiv
acelasi tip de disfunctii la nivelul de protectie a organismului fata
de mediul inconjurator ( in sensul perceptiei de agresivitate
sporita a mediului), precum si la nivelul unei defectuoase eliminari
ai ,,produsilor toxici care, in materie de sentimente se numesc
,,resentimente.
Sistemul respirator
Este bine-cunoscuta tendinta copiilor care intra in colectivitate
pentru prima oara (gradinita/cresa) , de a se imbolnavi frecvent
de afectiuni respiratorii. Motivul ,,fizic este o lipsa de aparare , o
lipsa de imunitate la diversii agenti patogeni, o ineficienta a
,,granicerilor. Si la nivel subtil, energetic, este tot o incapacitate
de aparare. Aflat intr-un mediu necunoscut, perceput ca ostil, fara
grija atenta a mamei, copilul se simte in pericol, agresat.
Afectiunile respiratorii cu care reactioneaza la aceasta agresiune
perceputa , reprezinta o solutie de urgenta care reuseste sa
compenseze ineficienta apararii : pe de o parte copilul este scos
din mediul perceput agresiv si tinut acasa, unde se simte protejat.
Pe de alta parte, ca reactie la torentul de stimuli noi vizuali,
auditivi si chiar gustativi care sunt inerenti stabilimentelor cu multi
copii, afectiunea respiratorie din sfera ORL va inchide canalele de
perceptie a torentului suprasolicitant de stimuli : copilul va avea
frecvent otite, nas infundat, conjunctivite.
Deci la nivel general, afectiunile respiratorii reprezinta agresiune
externa puternica, de la care organismul nu se poate sustrage
altfel. Aceasta agresiune apartine mediului. Organismul
reactioneaza prin cresterea barierei de protectie a mucoaselor:
hipersecretie de mucus, tuse care sa ,,scoata aceasta secretie
excesiva, nas infundat cu secretii, stranut, etc.
Astmul la copii se manifesta prin sufocare. El reprezinta nevoia de
spatiu , de ,,aer pe care copilul o are in prezenta unui
mediu intruziv. Se stie ca astmul infantil este apanajul familiilor
moderne, civilizate. Se considera ca are la baza un mecanism
alergic, adica o hiperreactie de aparare. Cu alte cuvinte copilul se
apara de ceva intruziv, opreste astfel intrarea, impreuna cu aerul,
a intruziunii agentului agresiv. Este ingrijorator procentul crescut
permanent al copiilor diagnosticati cu astm in medii civilizate,
considerate excesiv de igienizate. In functie de situatiile
declansatoare, se poate preciza unde se manifesta frica, unde
percepe copilul ca fiind pericolul. Intruziunea unei mame
hiperprotectoare poate fi resimtita ca agresiune. . Controlul
matern excesiv este cel care, la nivel mental, poate fi asociat cu
aceasta forma de ,,lipsa de aer. Sau frica de atitudini pe care
mama le-a prezentat ca periculoase: exista astm de efort ( cand
mama a avertizat permanent copilul de pericolul alergatului si al
lovirii), astm nocturn ( cand copilul se teme de intuneric sau de
dormit singur),astm declansat la emotii (cand copilul a
experimentat emotii negative puternice (cum ar fi asistarea la
certuri sau agresiuni intre parinti), astm de ,,pericol (cand copilul
este avertizat permanent de pericole) si chiar astm de ,,parinte
(cand este declansat numai in prezenta unui parinte perceput ca
agresiv). Scoaterea copilului din situatia respectiva, macar prin
necesitatea acordarii de ingrijiri si a eliberarii de ,,alergenul
declansator, va rezolva pentru moment problema agresiunii.
Si in cazul adultilor afectiunile respiratorii sunt oglindirea somatica
a unei perceptii a agresivitatii exteriorului, reala sau doar
subiectiva. De data aceasta insa, simptomele descriu modul de
reactie pe care l-am fi avut daca el nu ar fi fost inhibat de mintea
noastra: afonia reprezinta cuvinte pe care nu vrem sa le spunem,
conjunctivita si rinita sunt plans reprimat, otita reprezinta cuvinte
pe care nu vrem sa le mai auzim sau care ne ,,ranesc urechile,
pierderea mirosului reprezinta dezicerea de ,,partea animalica
din noi. Astmul la adult are acelasi mecanism alergic. Este
interesant cum, de multe ori, alergenii care il declanseaza se
gasesc in locuri pe care pacientul vrea in fapt sa le evite: la locul
de munca, in anumite case, etc.
Afectiunile ,,inchistate ale sistemului respirator, ca si cele de la
nivelul pielii, reprezinta produsi toxici, agresivi, ce au fost
inchistati, incapsulati, in lipsa abilitatii de a-i elimina. Din punct de
vedere fizic, material , infectiile inchistate chiar sunt modalitati
prin care agentii exteriori agresivi de tipul bacteriilor sunt
,,incuiati, sunt izolati in incercarea de a nu ii lasa sa se
imprastie. Si la nivel mental/emotional, ele reprezinta inchistarea
unor agresiuni in interiorul unor ,,chisturi care
incarcereaza factorul agresor dar impiedica si dreanarea,
capacitatea noastra de reactie, de eliminare reala. Sunt deci
,,resentimente , sentimente neexprimate ,incapsulate. Una din
afectiunile care se manifesta prin astfel de incapsulari bacteriene
este, de exemplu, tbc-ul care , pe drept cuvant era numit si
,,oftica.



Sistemul cutanat
Are aceeasi functie protectiva ca si sistemul respirator. In plus
insa, pielea reprezinta modul cel mai direct de interactiune
sociala. Afectiunile tegumentare vor exprima deci la nivel organic
apararile noastre sociale.
Acneea, specifica adolescentei, este stigmatul exterior
al judecarii celorlalti, al resentimentelor fata de persoanele din
jur, caracteristice acestei perioade de cautare a identitatii sociale.
Este o respingere a mediului social. Asa numitele ,,puncte de
cholesterol care se gasesc si ele printre diversele tipuri de leziuni
acneice sunt insa ,,puncte de grasime. Impreuna cu lipomul si
ruda lor mai difuza (celulita) , reprezinta o inchistare a rusinii, a
resentimentului fata de noi insine, caci in acest caz incapsularea
tinteste o structura proprie corpului nostru.

Negii sunt si ei ,,incapsulari ale unor sentimente de revolta
impotriva interdictiilor, dar si ale unor amintiri emotionale pe care
nu le-am lasat sa se ,,duca. Apar foarte des la proaspetii scolari,
care sunt obligati sa se supuna unui regim mult mai restrictiv
decat cel din gradinita si care incapsuleaza amintirea idealizata a
perioadei precedente de viata. De altfel, remediul caracteristic
este Antimonium crudum, remediul celor care raman ancorati in
amintirea unei perioade fuzionale, tandre.
Dermatita/eczema avand, ca si astmul, un mecanism alergic ,
este forma de materializare a respingerii unei agresiuni resimtita
ca venind din partea unor persoane din anturaj. La copii este
expresia respingerii controlului/exigentei excesive materne.
Pruritul cutanat reprezinta o stimulare foarte usoara a receptorilor
tactili. Adica o perceptie fina si generalizata a unei ,,schimbari in
mediu, pe care inca nu o putem defini. Este un fel de iritare a
receptorilor in absenta unei reale intelegeri a schimbarii
percepute. Cognitia din spatele lui poate fi deci de tipul: ,,nu stiu
ce se intampla sau ,,nu stiu ce sa fac
Vitiligo este o modificare circumscrisa a culorii pielii( albire) , un
fel de replica a ,,stigmatului care le era impus candva
,,pacatosilor. Din punct de vedere medical este datorat
distrugerii melanocitelor, celule tegumentare care stocheaza
melanina, pigmentul care da culoarea pielii. Este considerat de
medicina alopata boala autoimuna, adica face parte din bolile in
care organismul se ,,lupta cu o structura proprie pe care nu o
considera a lui. Nu este greu sa intelegem ca , la nivel mental,
are aceeasi conotatie: ceva din sine care este rejectat. Reprezinta
deci o nemultumire de sine, o imagine proasta despre sine, care
este expusa in fata celorlalti. Locul in care apare predominant
(fata, maini, zone genitale) ne poate da un indiciu despre
,,domeniul in care ne consideram inferiori in raport cu ceilalti.
Alergiile cutanate: reprezinta, desigur, o hipersensibilitate, o
respingere a unui agent din mediu. In functie de agentul
declansator ne putem orienta asupra a ceea ce este perceput a fi
agresiv. Intoleranta, caci acesta este cuvantul care descrie reactia
alergica, poate fi exprimata prin gandul: ,,nu mai suport ,,simt
nevoia sa fug de. Conjuncturile care contin agentul alergen
sunt cele care trebuiesc investigate, caci dupa cum am vazut,
exista asocieri neuronale cerebrale care vor declansa raspunsul
alergic chiar in lipsa alergenului fizic, material. O dovada in acest
sens este faptul ca pacientii alergici la fan ,de exemplu, pot
resimti o declansare a crizei astmatice in cursul hipnozei clinice,
daca li se sugereaza ca se afla pe un camp. Aceste declansari ale
crizelor in absenta reala a agentului allergen sunt o exprimare
foarte elocventa a importantei pe care o are mintea, gandul, in
mecanismul fiziopatologic al oricarei forme de alergie.
Declansarea alergiei la anumiti alergeni strict delimitati ( pisici,
praf, etc) are legatura cu ceea ce reprezinta alergenul respectiv in
mintea noastra, cu simbolul personal sau arhetipal (cum l-a
denumit Carl Young) al respectivului agent alergenic. Astfel,
alergia la lapte (intoleranta la lapte) este frecvent asociata cu o
respingere a mamei. Cea la pisici reprezinta o respingere a partii
,,feminine , cea la caini o reprimare a masculinitatii, iar cea la cai
( ca si in visul ,,micului Hans al lui Freud) , o teama de latura
sexuala.
Psoriazisul-este o boala care se exprima prin ,,ingrosarea pielii ,
piele care capata aspect de solzi si care isi diminueaza
sensibilitatea tactila, termica, dureroasa, etc. Este un fel de
,,platosa pe care ne-o punem in incercarea de a ne proteja
sensibilitatea. Este tot o boala imuna, exprimand incapacitatea
noastra de a ne accepta sensibilitatea, vulnerabilitatea. Este
interesant ca pacientii cu psoriazis au un mod foarte ,,relaxat de
a spune: ,,aaaa.n-am nimic, e doar un psoriazis!, demonstrand
inca o data incercarea de a parea insensibili la disconfortul pe
care aceasta boala il produce.
Parul este simbolul arhetipal al puterii. In lumea animala,
masculul are blana mai bogata (la fel si penajul la pasari), iar leul
are chiar dus la extrem acest symbol pe care il intrupeaza
,,coama leonina. Si la oameni parul este stimulat de o
hipersecretie testosteronica ( hormonul sexual masculine, ale
carui efecte la nivel comportamental sunt cresterea activitatii, a
agresivitatii). Femeile prezinta o crestere a pilozitatii ( mai ales in
zone androgine-caracteristice barbatului-barbie, pometi, etc) dupa
menopauza, cand secretia de estrogeni scade iar cea de
testosteron inregistreaza astfel o crestere procentuala. ( Atat
femeile cat si barbatii secreta atat hormoni feminini cat si
masculini, diferenta constand doar in proportiile diferite ale
acesora la cele doua sexe). Patologia parului are deci legatura cu
puterea pe care o exprimam la exterior, fata de semenii nostril.
Persoanele cu par bogat sunt destul de mandre de podoaba lor
capilara pe care le place sa o expuna. Cand parul cade, el
tradeaza astfel faptul ca persoana resimte o scadere a puterii, o
teama profunda care ii da sentimentul de impotenta. Este
frecvent asociata alopecia ( chelia) cu barbatul aflat pe o panta
descendenta a vietii, cand percepe o diminuare a resurselor. Asta
nu inseamna ca cei cu parul valvoi sunt mai puternici decat cei
mai putin inzestrati cu pilozitate, ci doar ca pierderea podoabei
capilare este exprimarea unei scaderi a capacitatilor sociale.
Sa observam existenta in jurul nostru a barbatilor de tip ,,Don
Juan la care, cam in acelasi timp cu rarirea podoabei
capilare, diminueaza comportamentul seductiv si se contureaza
hotararea de a ,,se aseza la casa lor.
Parul gras reprezinta o alta tendinta a comportamentului social.
In lumea animala, aspectul ,,uns, lucios al parului este necesar
,,alunecarii, scaparii din situatii de lupta . La om el reprezinta- in
acelasi context- o tendinta la evadare , la fuga din situatii sociale.
O nevoie de eschivare.
Grasimea este forma de ,,economisire a energiei pentru zile
grele, in care presupunem ca nu vom avea mancare. La nivel
general, ea este deci o ,,protectie pentru viitor. Asa cum cainii isi
ingroapa osul punandu-l la pastrare, sau ursul se ingrasa in
perioada premergatoare hibernarii, noi, oamenii, ne facem
depozite de hrana in interiorul corpului nostru. Acestea ne vor
furniza energie cand ea nu va mai fi disponibila si ne va proteja
de frig in perioade reci. La nivel mental , acumularea ei
presupune deci o senzatie de insecuritate a viitorului, un fel de
,,azi imi este bine, dar maine s-ar putea sa-mi fie rau. Asemenea
,,zgarcitilor si marilor avari care isi fac depozite de bani de teama
ca in viitor nu vor mai fi capabili sa ii castige, persoanele care se
ingrasa se tem de faptul ca ceea ce au azi este tot ce vor primi
vreodata. Desigur ca necesitatea pe care o considera pusa in
pericol maine nu este mancarea fizica ci alte necesitati de tipul
apartenentei sociale si a iubirii . La baza cognitiilor caracteristice
obezitatii sta deci o ,,incompetenta personala , o perceptie a
vulnerabilitatii, o nevoie de protectie. Marea majoritate a femeilor
se ingrasa dupa menopauza. La nivel mental aceasta acumulare
de ,,energie stocata este consecinta gandului ca nu vor mai fi
iubite, ca nu vor mai fi considerate ,,femei in adevaratul sens al
cuvantului. Aceeasi perspectiva negativa este insusita si de
femeile care nasc copii. Se considera mult mai putin dezirabile in
viitor, cu sanse mai mici de a fi iubite, si in acelasi timp se
pregatesc pentru o diminuare considerabila a vietii sociale,
necesara de altfel in primii ani de viata ai copilului. Acest
,,simptom al pregatirii pentru hibernare sociala se va regasi insa
si in situatiile in care chiar noi hotaram sa hibernam si nu
neaparat suntem predispusi la hibernare din cauza situatiei
obiective( de exemplu menopauza sau cresterea copiilor). In
acest caz ingrasarea exprima o alegere de a ne tine departe de
viata sociala- si mai ales de cea sexual- din motive personale de
insecuritate.
Asa cum am aratat in partea introductive a articolului, foarte
frecvent satisfacerea necesitatii de hrana se asociaza cu protectia
materna. Din acest motiv, chiar si la nivel neurofiziologic se poate
intelege de ce perioadele de apetit excesiv ( si deci de ingrasare)
sunt exact perioadele in care ne simtim vulnerabili, in care avem
nevoie de protectie. Mai mult chiar, s-a demonstrate ca anorexia
( slabirea excesiva intentionata ce apare frecvent la adolescente
dar si la femei tinere) este asociata cu o incercare de individuare,
de iesire de sub controlul matern, de proclamare a independentei
fata de o mama intruziva. Observarea zonei de depunere a
grasimii ne poate da informatii cu privire la domeniul in care
avem nevoie de protective: zona abdomenului inferior si a
soldurilor (la femei) denota o insecuritate de tip sexual. Zona
trunchiului si abdomenului superior ( dispunere androgina)
reflecta o insecuritate predominent materiala ; grasimea depusa
pe zona inferioara a corpului are legatura cu insecuritatea
statutului social.
SISTEMUL DIGESTIV
Functia sistemului digestive este cea de hranire, de preluare din
exterior a energiilor nutritive si transformarea acestora in energie
proprie sistemului nostrum, precum si de excretia produsilor toxici
rezultati in urma acestui process.. Altfel spus reprezinta
modalitatea de asimilare din mediu a energiei hranitoare, a
resurselor necesare supravietuirii si dezvoltarii, dar si de
eliminarea in mediu a ceea ce este toxic, impropriu pentru
organism.
La nivel subtil ,sistemul digestiv este oglinda modului in care ne
raportam la resurse. Resursele sunt insa nu numai energia
calorica rezultata din digestia alimentelor, ci si resursele materiale
si cele emotionale necesare vietii noastre.
Stomacul. Se ocupa cu macinarea alimentelor inghitite, pentru ca
ele sa poata fi ulterior descompuse in constituent nutritive si
respective produsi de excretie.
Afectiunile lui oglindesc modul in care ne raportam la resursele
disponibile. Hiperaciditatea gastrica este expresia unei ,,macinari
mentale excesive in raport cu resursele materiale. Persistenta ei
timp indelungat se va repercuta in gastrita, simbolul stresului
material,financiar, sau in ulcer, care semnaleaza o ingrijorare dj
cronicizata. Medicina alopata face des legatura dintre ulcer si
stresul profesional, teama de ,,ziua de maine si incercarea
persistenta de a rezolva dificultati profesionale/materiale.
La nivel mai specific, fiecare symptom va indica modul in care
gandim despre resursele noastre materiale: aerofagia ( inseamna
inghitirea de aer odata cu mancarea) reprezinta nevoia de a
inghiti cat mai multe resurse, o presiune de tip materialist.
Regurgitarea /voma definesc, desigur, respingerea unei situatii
care ,,ne-a fost bagata pe gat sau pe care ,,am ingitit-o prea
repede, ceva ce respingem , ce nu acceptam in sistemul nostru.
Greata reprezinta o senzatie care ne impiedica sa mai mancam.
Este deci indiciul unei suprasaturari, a unei presiuni exagerate la
care ne supunem in scopul castigarii resurselor materiale,
incercarea organismului de a se opune excesului de eforturi cu
scop financiar.
Fermentii digestivi sunt substante care digera alimentele, adica
sunt substante care desfac alimentele in componente nutritive ce
vor fi absorbite si produsi toxici ce trebuiesc eliminati. Prin
urmare , ei reprezinta la nivel organic cognitiile care separa
lucrurile bune de cele rele. Gandirea in alb-negru, normele
excesive, se vor repercuta in afectiuni ale organelor producatoare
de fermenti digestivi: vezica biliara si pancreas.
Vezica biliarsi afectiunile acesteia sunt cea mai sugestiva expresie
somatica a cognitiilor disfunctionale de tip alb-negru. Se exprima
in sentimentele de nedreptate pe care le avem. Caci noi nu ar
trebui sa fim niste judecatori atat de ingusti si rigizi. Chiar si
organismul nostru stie asta, caci uneori asimileaza produsi din
alimente care nu pot fi folositi in forma in care au fost introdusi in
sistemul sanguin, deci cumva improprii, dar din care vor rezulta,
in urma transformarii lor in ficat, substante necesare. Gandirea
dihotomica (alb/negru) ne poate deci vaduvi de trairea unor
situatii care, desi par improprii la prima vedere, s-ar putea dovedi
pana la urma benefice. Respingerea ,,a priori a unor potentiale
resurse sau situatii este deci felul de a gandi a unui ,,bilios.
Strigatul lui cel mai sugestiv este ,,nu accept asa ceva! Exclus din
start!
Aceeasi dependenta de reguli stricte si norme, acelasi mod ingust
de a vedea viata se exprima si in afectari pancreatice. Pancreasul
insa are doua componente: pe de o parte este glanda exocrina (
adica isi varsa produsii, fermentii pancreatici in intestin) iar pe de
alta parte este glanda endocrina( adica isi varsa hormonul numit
insulina direct in sange). Aceasta inseamna ca el se ocupa atat
cu ,,descompunerea resurselor alimentare in substante nutritive
si nenutritive prin intermediul lipazei, amilazei ( adica reflecta
modul in care catalogam situatiile si resursele) cat si cu
introducerea glucozei din sange in tesuturi, prin intermediul
insulinei ( adica reflecta capacitatea tesuturilor de a primi hrana,
de a se hrani). Diabetul zaharat, caracterizat printr-o insuficienta
insulinica, este deci expresia unei dificultati in a primi, in a ne
hrani. Cum ceea ce ne hraneste nu este numai alimentul ci si
afectiunea, respectul, recunostinta,iubirea, persoanele diabetice
prezinta la nivel mental o gandire care impiedica primirea acestor
energii pozitive. Gandind in alb-negru, neacceptand decat propriul
lor mod de a vedea lumea si propriul mod de a percepe darurile
vietii sau ale altor persoane, acestea se simt lipsite de hrana desi
ea este din belsug( hiperglicemie sangvina si foame celulara).
Spunea cineva ca diabeticul este ca un om care moare de sete
inotand intr-un rau. Privind critic catre copilul care nu a vrut sa
devina doctor, diabeticul nu se bucura de realizarile artistice ale
fiului care a ajuns in schimb un pictor de succes. El isi doreste
ceva doar in forma pe care o agreaza, nu are flexibilitatea de a
percepe modul diferit in care o necessitate poate fi implinita, un
om poate trai, etc. Este critic, rigid si ,,infometat, caci este
o persoana care isi doreste mult sa fie asigurata din punctul de
vedere al resurselor materiale.
Pancreatita acuta este o afectiune caracterizata prin distrugerea
celulei pancreatice de catre proprii ei fermenti: un fel de
autodigestie. Este intruchiparea intoarcerii excesive catre sine
insusi, a refuzului de a accepta hrana din jur, o autoconsumare.
Sunt persoane care , probabil ca reactie a unei dezamagiri fata de
exterior, hotarasc ca ,,energia care vine din afara sistemului este
toxica. La nivel somatic, pancreatita este determinata de un
exces alimentar, de alimente greu digerabile: mese copioase cu
grasimi, alcool in exces, etc. La nivel subtil persoana resimte
aceeasi toxicitate a energiei care ar fi trebuit sa fie hranitoare:
resimte o dezamagire fata de relatii, fata de ceea ce primeste din
exterior . Comportamental, aceast refuz al hranirii cu energie
exterioara se manifesta prin suprimarea duiosiei, a tandretei, prin
,,duritate si lipsa de expresivitate emotionala.
Intestinul subtire-este locul in care sunt absorbiti produsii ,,buni
rezultati din digestie , si impinsi spre exterior cei ,,rai. Este deci
cel ce reflecta modul in care absorbim din jur , modul in care ne
raportam la experiente. Duodenul, prima lui portiune, dezvolta
ulcer atunci cand din stomac sunt evacuate prea repede alimente,
eventual impreuna cu suc gastric. Este simbolul grabei, al
incapacitatii noastre de a ne bucura de experiente, de a le trai pe
indelete. Obligati sa alergam continuu catre altceva, ne vom trezi
cu acest diagnostic , caci niciodata nu am avut timp sa ne facem
,,siesta dupa pranz, sa stam putin intinsi si sa ,,digeram ( la
propriu si la figurat) nici mancarea si nici experientele.
O scadere o motilitatii lui ( adica a miscarilor de contractie care
asigura tranzitul intestinal) se soldeaza cu o anumita forma de
constipatie, adica o absorbtie exagerata de substante ,o staza a
materialului digestiv. Aceasta staza determina fermentatie
excesiva a alimentelor cu flatulenta consecutiva. Este, in acest
caz, expresia unei persistente exagerate intr-o anumita
experienta, un fel de ,,nu stiu ce sa fac,asa ca raman aici. Un
deficit de abandonare a situatiei, de a merge mai
departe.Ramanem ancorati intr-o experienta care poate ca a fost
candva nutritiva, dar acum a devenit toxica, caci ne face ,, sa
inghitim prea multe. Remediile homeopate asociate acestei
forme de constipatie cu flatulenta, sunt cele care presupun o
ancorare in experienta, o lentoare a deciziei , o confuzie: alumina,
opium.
Diareea , enterocolita , sunt expresia unei rejectari a experientei.
O evacuare rapida, fara intentia de a asimila ceva, caci este
perceputa ca fiind toxica. O incercare de a scapa de ceva ce ni s-a
parut ,,comestibil dar pe care il percepem acum ca fiind negativ.
Boala Crohn este o boala autoimuna care se manifesta la nivelul
intestinului subtire prin leziuni ale mucoasei care impiedica o buna
asimilare a principiilor nutritive. Este deci o autoagresiune, un fel
de ,,nu meriti sa mananci!, produsa de o judecata aspra, de o
exigenta extrema cu privire la propria persoana.
Colicile abdominale reprezinta contractii spastice ale intestinului.
Spasmul este o contractie musculara produsa de o iritare a fibrei
nervoase. Colicile sunt deci iritarea, nemultumirea fata de
experiente, o insatisfactie fata de viata in ultima instanta.
Intestinul iritabil este expresia cea mai comuna a nemultumirii
fata de ceea ce traim, o focalizare pe ,,partea goala a paharului.
Remediul homeopat, colocynthus, are in nucleul sau cognitive
exact aceasta nemultumire, aceasta iritare fata de ceea ce
experimenteaza, fata de ceea ce traieste.
Intestinul gros: este organul in care se aduna produsii toxici
rezultati in urma digestiei si care vor fi eliminati.
Constipatia, cea mai frecventa afectiune a acestuia, este
determinate in acest caz de incapacitatea acestuia de a elimina,
de a scoate din sistemul digestiv ceea ce nu ne trebuie. Aceasta
forma de constipatie este determinata de o incapacitate de
eliminare nu din cauza unei incercari exagerate de a absorbi
substante care ne par hranitoare, ci din cauza temerii de
eliminare. In psihanaliza se pune un accent deosebit pe faza
,,anala a dezvoltarii copilului, in care copilul considera
ca materiile fecale reprezinta ,,ceva din sine. Este motivul
pentru care psihanalistii considera ca obligarea copilului sa
foloseasca olita mai devreme decat o permite dezvoltarea
mentala a acestuia se repercuteaza in virarea personalitatii
copilului catre asa-numitele zone sado-masochiste. Modul in care
mama reuseste sa isi ,,dreseze copilul ( care inca este un
animalut) sa nu ,,se mai scape in pampers sau pantaloni, este
strambatul din nas si certatul, aratatul materiilor fecale ca fiind
scarboase ,dezgustatoare, umilirea. Cum in aceasta treapta
timpurie de dezvoltare, copilul crede ca acele materii fecale sunt
parti din sine, va integra un dezgust fata de sine insusi si
necesitatile lui fiziologice. La pubertate, aceasta rusinare fata de
partea animalica, instinctuala din sine, se va reactiva in forma
constipatiei ,,de jena. Sunt acele tinere fete care se rusineaza sa
mearga la toaleta in prezenta altora. Si in faze mai avansate ale
maturitatii, aceasta dezicere de ceea ce reprezinta o parte din noi
se va manifesta la persoanele care nu pot defeca atunci cand
pleaca de acasa, atunci cand ies din mediul cunoscut, sigur. Este
o incapacitate de a ne accepta asa cum suntem, o lipsa de
relaxare cu noi insine, o incercare exagerata de control asupra
noastra si, in ultima instanta, o exigenta extrema. De altfel,
remediile homeopate potrivite pentru acest tip de constipatie sunt
cele in care primeaza rusinea si controlul: ambra grisea, nux
vomica.
Stagnarea scaunului la nivelul rectului va determina in timp
varice in vasele sanguine rectale si perianale, adica hemoroizi.
Acestia reprezinta deci o senzatie de stagnare pe care o resimte
persoana respectiva, o imperativitate de a evolua, de a merge
mai departe, de a iesi dintr-o zona statica a vietii. Hemoroizii
obliga pacientul la ,,ridicat de pe scaun, la schimbarea pozitiei, la
miscare. Si in sarcina, in perioada de gestatie, mai ales in ultimele
luni, cand nasterea se apropie, femeile gravide sufera frecvent de
hemoroizi.
Ficatul
Este unul din organele cele mai importante din corp, este ,,uzina
din corpul nostru. La el ajung principiile alimentare care vor fi
transformate in energie potrivita sistemului nostru. La nivelul
ficatului se stabileste forma in care un principiu alimentar devine
energie proprie. Este sediul transformarii a ceea ce vine din afara
in ceea ce suntem noi, energia ,,straina in ,,energie proprie.
In medicina hindusa, ficatul este considerat poarta de trecere
dinspre material spre spiritual. Si chiar asa este, caci ceea ce
numim ,,materie straina ( glucide, lipide, protein provenite di
alimente) , sunt transformate in glucoza (sau glycogen), in lipide
proprii corpului uman sau in constituenti proteici ( caramizi) ale
propriilor organe. Ficatul este cel care transforma ,,non-selful in
,,self. Este expresia organica a incorporarii experientelor ,
sentimentelor si relatiilor noastre. Bolile hepatice au deci o relatie
foarte stransa cu aprecierea a ceea ce reprezint, a ceea ce sunt
eu, a definirii sinelui. Aceasta definire se face in relatie cu
exteriorul, in opozitie cu ,,ceea ce nu sunt, ceea ce nu imi
apartine, ceea ce nu ma defineste, ceea ce nu se poate
transforma in mine. Ceea ce hotaram a fi din afara noastra,
,,imposibil de inglobat in noi , este ceea ce respingem, ceea ce
se dovedeste a fi impropriu. Este o forma de energie pe care am
inghitit-o, am digerat-o, am adus-o (prin sistemul sangvin port)
pana la nivelul ficatului, pentru a se identifica in sfarsit cu noi
insine. Afectarea ficatului sugereaza insa o deceptie, un esec, o
frustrare, caci in mintea nostra acum consideram ca ne-am
inselat- sau poate am fost inselati. Asumarea propriei aprecieri
gresite determina o suparare, o furie pe noi insine. Aceasta este
caracteristica cirozei( distrugerea celulei hepatice): este semnul
unei autodistrugeri determinata de o dezamagire pe care ne-am
produs-o noua insine, este semnul unei vieti pe care am trait-o
fara ca ea sa ne reprezinte cu adevarat. Este lovitura pe care ne-o
dam , furiosi pe incapacitatea noastra de a ne urma propriul
drum, pe lipsa de curaj de a ne exprima si de a ne cunoaste pe
noi insine. Apare frecvent in alcoolismul cronic, dependenta care
exact aceste lipsuri a incercat sa le compenseze. Veselia,
logoreea , sociabilitatea excesiva sau chiar
agresivitatea persoanei care a consumat alcool, sunt beneficii pe
care aceasta le cauta dar pe care nu le poate obtine in mod
normal. Sunt persoane care nu se pot bucura, nu pot socializa, nu
pot vorbi liber sau nu isi pot exprima furia, persoane inhibate,
care nu se asuma , care stau in situatii greu de suportat (din
punctul lor de vedere). Se si spune in popor ca un om care
traieste fara satisfactii , in conditii grele, se ,,ia de bautura. Este,
cumva, o tolerare excesiva, o reprimare a furiei, determinata de
multe ori de lasitate, sau de confort, sau de un complex de
inferioritate. O razbunare pe sine, pentru vina de a nu fi autentic
cu el insusi.
Disfunctia celulei hepatice este ,desigur, oglinda confuziei cu
privire la ceea ce sunt eu. O capacitate scazuta de
autocunoastere, o confuzie de identitate.
SISTEMUL NERVOS
Este format de fapt din doua subsisteme nervoase: sistemul
nervos periferic si sistemul nervos central. Sistemul nervos
periferic reprezinta sistemul prin intermediul caruia informatiile,
perceptiile mediului ajung la creier, iar actiunile comandate de
acesta se transmit efectorilor. Este format din neuronii de la toate
nivelurile corpului: cei care formeaza nervii sezitivi ( care aduc
informatii din system), motori ( care duc comenzile la muschi ),
vegetativi( care duc comenzile catre organe, pregatindu-le astfel
pentru hranire sau protectie).
Sistemul nervos central este cel care ,,apreciaza si ia hotarari.
Exista centre de control ierarhizate. La nivelul maduvei spinarii si
trunchiului cerebral se afla centrii de control pentru
actiuni repetitive, simple : reflexe neconditionate, functii vitale(
respiratie, activitate cardiaca etc) .Acestea pot fi modificate in
functie de ceea ce se intampla in sistem, fara interventia unei
,,hotarari complexe , ci doar pe baza unor reguli simple de
adaptare: daca scade tensiunea arteriala, creste frecventa
cardiaca, astfel incat sa se mentina un nivel vital al tensiunii, etc.
La nivelurile superioare nervoase centrale ( paleocortex,
hipotalamus, neocortex, etc), ierarhizate, hotararile sunt din ce in
ce mai complexe, evaluarea mai dificila, factorii de care se tine
seama mult mai diversi. Lucrurile functioneaza la fel ca intr-o
ierarhie a unei companii : cu cat urcam pe scara ierarhica,
hotararile devin mai complicate, informatiile de care tine
seama forul de decizie mai multe si mai diverse. Si exact ca intr-
o companie, uneori exista ,,scurt-circuite intre un sef ,,de sus si
un angajat aflat mult mai jos ierarhic, dar pe care ii leaga anumite
afinitati care s-au format in trecut ( de exemplu au copilarit
impreuna). Aceste ,,nepotisme ne fac de multe ori probleme. Ele
sunt expresia acelei conectari ale neuronilor care s-au ,,aprins
impreuna, ale retelelor de conexiuni care stau la baza asocierilor
neurale de care am vorbit de multe ori .(,,neurons that fire
together, wire together Eric Candel, castigator al premiului Nobel
pt neurologie).
Nu este surprinzator sa aflam ca ceea ce reprezinta sistemul
nervos este ,,controlul sistemului. El controleaza si da comenzi.
Afectiunile lui vor exprima in consecinta defecte ale abilitatii de a
controla eficient sitemul.

Sistemul nervos periferic
Afectunile lui reprezinta un sabotaj. Nemultumit de hotararile ,,de
sus, acesta incearca sa modifice ceea ce poate. La acest nivel
este cu atat mai elocvent faptul ca afectiunile organice sunt
,,cognitii neascultate, reprimate sau ascunse. Sunt o
,,conspiratie impotriva forului ierarhic superior. Conspiratia nu o
pot face decat niste ,,sefi mai mici si nu plebea: aceea este
revolutie. Sa vedem cum conspira sistemul nervos periferic
Afectiunile nervilor periferici impiedica strict actiunea muschilor pe
care ii inerveaza. O paralizie a unui nerv periferic se va opune
acelei actiuni pentru care el este necesar. Paralizia muschilor de la
picioare impiedica o deplasare, o indreptare catre ceva/cineva de
care nu vrem, la nivel profund, inconstient, sa ne apropiem. O
paralizie care afecteaza un nerv al membrului superior ne
impiedica sa facem ceva, o actiune, o munca.
Imi amintesc de cazul extrem de interesant al unei paciente care
a suferit o paralizie de nerv facial, cu o saptamana inaintea nuntii
sale. Aceasta paralizie o facea aproape diforma numai cand
zambea. Daca statea serioasa, nu se observa, insa cand ,,trebuia
sa zambeasca Caci pacienta chiar asa se exprima: ce ma fac
cand ,,trebuie sa zambesc? Se referea, desigur, la faptul ca
,,trebuia sa zambeasca pentru poze si filmare, caci nunta avea
vreo 300 de invitati, cameramani si tot tacamul. Toata
nunta fusese aranjata de viitorii socri, persoane importante care
tineau foarte mult la frumoasa lovitura de imagine pe care o
reprezenta nunta fiului lor Recuperarea paraliziei ,,a frigore (
produsa de frig?!) nu s-a obtinut, in ciuda eforturilor noastre,
decat dupa ce nunta a trecut. Fotografiile de la nunta( pe care le-
am vazut) , aratau o mireasa frumoasa, care fie parea trista
,fie ,,zambea stramb. Ma intreb daca acei miri mai sunt acum
impreunasi daca da, care sunt bolile lor.
Hemiplegia, adica paralizia unei jumatati a corpului, obliga
persoana sa se opreasca. Nu mai poate merge, nu mai poate
munci, uneori nu mai poate vorbi. Este sabotajul care obliga la
repaus, la parasirea activitatii perceputa probabil ca excesiva.
Este extrem de frecvent scenariul marilor work-holici ,care ajung
sa faca un accident vascular cerebral in timpul unei sedinte, la
birou sau pe aeroport. Maniaci ai controlului, acestia ajung sa nu
isi mai controleze nici propriul corp, care pur si simplu nu mai
vrea sa ii asculte. Un alt caz interesant pe care mi-l amintesc este
cel al unei paciente destul de tinere, care era profesoara de
romana. In urma unui accident vascular cerebral, sufera
o hemiplegie ( nu se mai poate deplasa) pe care insa o
recupereaza intr-un an la un nivel care ii permitea deplasarea
si o viata autonoma. Nu se mai recupereaza insa niciodata
vorbirea, desi putea intelege si, culmea, putea vorbi-dar numai
in limba engleza. Desigur,pacienta este pensionata.
Afectiunile maduvei spinarii sunt ceva mai difuze. Caci ele
afecteaza atat neuronii motori cat si pe cei senzitivi. Adica
modifica perceptia mediului.
Scleroza in placi, de exemplu, reprezinta o sclerozare a neuronilor
care determina modificari de senzitivitate, afecteaza transmiterea
informatiei de la receptori, manifestandu-se prin ,,anestezie sau
,,hipoestezie, adica o scadere a simtirii. Reprezinta deci o nevoie
de a nu mai simti, o evadare din mediul frustrant. Atunci cand
aceasta tendinta de evadare este, in fapt, la limita constiintei,
paresteziile sunt forme de conversie, adica sunt deseori simptome
ale isteriei, ale histrionismului( pacientul le simte, dare ele nu au
un substrat real, organic, sunt doar somatizari). Cand ele au insa
un substrat organic, nevoia de evadare este departe de granita
constientuluiascunsa profund.
Mielita sau poliomielita, invalideaza persoana mai ales la nivelul
membrelor inferioare si sunt cauza frecventa de handicap
locomotor, survenit la copii sau tineri, care ii condamna la
scaunul cu rotile si, in consecinta, la o viata de dependenta fata
de parinte sau alte persoane din familie. Sentimentele care stau la
baza acestei organicizari sunt ,desigur, ascunse de lumina
costiintei. Este vorba de o relatie apropiata cu cineva fata de care,
in inconstient, persoana resimte furie. Pedeapsa la care este
supusa atat persoana bolnava cat si ingrijitorul ei, este
cristalizarea resentimentelor foarte puternice. Remediul homeopat
al acestei boli este acidul nitric, al carui nucleu cognitiv este ,,nu
uit si nu te iert !. Observand cu atentie persoanele cu aceasta
afectiune, chiar vedem ca nu sunt , in fapt, genul de persoane
dependente, ,,slabe din punct de vedere mental. Sunt oameni
puternici, cu un mental chiar usor agresiv, care stiu ce vor si care
se simt frecvent ,,suparati pe cei din jur, dar care zambesc in
timp ce iti descriu comportamentul ,,dezamagitor al celor cu care
relationeaza. Incapacitatea de a ierta , in ciuda oricaror eventuale
eforturi sau pareri de rau ale ,,pacatosului , sta la baza
permanentizarii afectiunii. Este un fel de relatie patologica
ura/iubire. ( sa ne amintim de fimul ,,Bitter moon bazat pe
cartea lui Pascal Bruckner- si in care este foarte bine descrisa
dinamica unei astfel de relatii, de data aceasta de tip sexual).
Sistemul nervos central
Afectiunile acestuia sunt conspiratii ,,la nivel inalt. Un fel de
lovituri de stat, de lupta intre doua vointe puternice. Se soldeaza
cu confuzie, caci este greu de manuit un system atunci cand are
doua foruri superioare cu doua viziuni diferite.
Boala Parkinson-este o boala caracterizata prin diminuarea
nivelului de dopamina din creier. Asa cum am mai spus si in alte
articole, dopamina este hormonul placerii , al actiunii si al deciziei.
La nivel organic determina imbunatatirea coordonarii musculare si
a performantei cardiace. Creste in cazul in care asteptam o
recompensa pozitive in urma unui efort sau al unei actiuni. In
boala Parkinson, scaderea acesteia tradeaza o asteptare negativa
a efectului unui mod de a trai. Este ca si cum vicepresedintele nu
crede ca firma se indreapta intr-o directie buna. Este nemultumit
de modul in care directorul general conduce sistemul, si considera
ca este supus unui control puternic si inadecvat. Este modul de
organicizare al nemultumirii fata de o dominatie, chiar daca
aceasta dominatie este, in fapt, hotararea rigida a unei parti din
sine. Apare la persoanele care si-au asumat roluri rigide, care s-
au controlat permanent-pe sine si pe ceilalti- cu o mana de fier,
care si-au impus un anumit stil de viata , anumite datorii stricte
de indeplinit. Vicepresedintele nemultumit nu actioneaza insa la
vedere, pe fata. El submineaza din interior sistemul, luandu-i
puterea: puterea de actiune, puterea de deplasare, puterea de
exprimare. Interesant este faptul ca boala se manifesta prin
tremor intentional, adica mana tremura atunci cand vrea sa
indeplineasca o actiune ( de exemplu sa duca lingura la gura). In
afara intentionalitatii, mana nu tremura. Ceea ce zugraveste
foarte explicit sabotajul comandantului. Capul tremura ca si cum
ar spune ,,nu, ca si cum este in permanent dezacord cu ceea ce
spune pacientul. Iar mimica este complet inexpresiva, ca si cum
pacientul nu ar fi in acord emotional cu ceea ce exprima la nivel
verbal. Remediul homeopat characteristic este plumbum,al carui
nucleu central este ,, nu mai am puterea, dar o reprezint si al
carui personaj intruchipat este ,,presedintele onorific, cu titlu,
dar fara putere, care a fost preluata de ,,lupii mai tineri .
Epilepsia-este o boala caracterizata prin crize convulsive
generalizate, produse de descarcari electrice de la nivelul unor
,,zone excitatorii din creier. Aceste zone neuronale excitatorii
sunt zone din scoarta cerebrala ce descarca impulsuri repetitive
ce depasesc controlul central. Pe vremuri, epilepticii erau
considerati ,,posedati , sugerand faptul ca vointa lor era
dominata din cand in cand de o alta vointa, care se lupta pentru
controlul corpului. Extrem de sugestiva este aceasta zugravire a
ceea ce se petrece la nivelul sinelui pacientului. Caci chiar asta se
intampla: o parte din sinele pacientului isi doreste un cu totul alt
mod de viata, este total nemultumit de ceea ce traieste. Si
aceasta afectiune seamana la nivelul simptomelor cu isteria. Stim
cu totii ca in criza de isterie a copilului acesta ,,se tranteste pe
jos, da din maini si din picioare. Si stim si de acele crize
,,tantrum in care copilul se invineteste , isi ,,da ochii peste cap
si lesina atunci cand nu ii convine ceva, pentru ca in momentul in
care obtine ceea ce a vrut sa isi revina spectaculos. Este aceeasi
manifestare la nivel comportamental, dar in epilepsie exista
substratul organic care produce aceasta manifestare. Ceea ce
inseamna ca nemultumirea este profunda si neconstientizata,
spre deosebire de criza de isterie in care lumina constientei este
crepusculara, dar exista. Epilepsia apare mai ales la varste
fragede, sugerand o incapacitate de a tolera frustrarea unei vieti
nemultumitoare si o energie suficient de intensa pentru a se
lupta pentru control.
Epilepticii au fost considerati in istorie vizionari, oameni care au
vrut ,,altceva , au vrut ,,mai mult, si-au asumat lupte grele ,
cum este cazul Ioanei DArc, de exemplu.
Depresia endogena poate fi considerata boala organica pentru ca,
spre deosebire de depresia simpla care este o nevroza, are un
substrat organic in nivelul scazut constant de serotonina. Se
considera chiar ca exista o predispozitie genetic, mostenita, la
acest tip de depresie. Serotonina este hormonul atentiei, al
concentrarii si al interesului.
Asa cum am mai spus de multe ori, viul inseamna o intentie,
absenta indiferentei fata de distrugerea sistemului. Daca nu sunt
responsabil de propria mea supravietuire, atunci nu mai sunt viu.
Piatra este indiferenta la lovitura ciocanului si nu incearca sa
caute in jur energii care sa o mentina in starea ei particulara.
O ,,energie vitala scazuta se caracterizeaza deci prin
absenta ,,intentiei si vointei de a supravietui, printr-o indiferenta
la distrugerea sistemului, prin lipsa eforturilor proprii sistemului
de individuare, de a fi ,,diferit de ceea ce este in jur, de a-si
pastra propriile caracteristici. Expresia comportamentala a
depresiei este chiar o apropiere de felul de a fi al unui obiect
neinsufletit: scaderea miscarii, a activitatii, a apararii, a evolutiei,
etc . Ceea ce i-a facut pe psihologi sa considere ca depresia este
o scadere a intentiei de a trai, o indiferenta la viata si
individuare. Noile cercetari de neurofiziologie au demonstrat insa
faptul ca in depresia endogena este scazut si nivelul dopaminei,
adica al asteptarii unei recompensari positive a efortului. Ceea ce
inseamna ca aceasta ,, indiferenta la ceea ce se intampla cu
mine , nu are la baza o reala indiferenta, o scadere a instinctului
de supravietuire, ci o cognitie care presupune faptul ca ,,nu cred
in rezultatul pozitiv al eforturilor mele. Un fel de fatalism care
indeamna la neimplicare. O credinta in faptul ca nu sunt
raspunzator de viata mea. O lipsa de responsabilitate. ,,Vreau sa
traiesc, dar nu depinde de mine! pare a spune depresivul
endogen. Neasumarea responsabilitatii duce la o evadare din
mediu, caci daca nu sunt responsabil de viata mea, atunci nu imi
foloseste la nimic sa depun eforturi in perceptie, in cantarirea
perceptiilor si decizie. Tot ce pot face este sa astept sa se ocupe
,,cineva care este responsabil: destinul, norocul, un salvator.
Diferenta dintre depresia reactiva si cea endogena , este ca in
depresia reactiva, produsa de evenimente traumatizante,
am aflat ca uneori nu suntem capabili sa ne controlam cu
adevarat viata, ca uneori fortele exterioare ne depasesc propria
capacitate, propria determinare. Este o suparare pe sine si pe
incapacitatea resimtita. In depresia endogena, cronica, pacientul
nu isi asuma din start responsabilitatea. Este o cognitie fatalista
de tipul ,,sunt la mana destinului sau a norocului.. Depresia
endogena are o determinare organica, serotonina si
dopamina sunt scazute de mult timp. Aceasta manifestare
organica ne arata faptul ca pacientul nu constientizeaza acest tip
de cognitie, de neasumare a responsabilitatii. Cautand in trecutul
pacientului, chiar inainte de a se manifesta depresia vom gasi
semnele lipsei de asumare a responsabilitatii.. De exemplu in
copilarie vom gasi forme de manipulare in folos personal a altora,
comportamente seductive fata de parinti, etc; la adolescenta vom
afla comportamente de tip adictiv ( caci acestea inseamna ,,nu
ma pot controla, nu depinde de mine)sau superstitii si
religiozitate habotnica ( acestea fiind expresii ale ,,negocierii cu
fortele superioare de care considera persoana ca depinde viata
ei.)
Probabil ca remediul homeopat cel mai indicat este lycopodium,
spre deosebire de depresia reactiva, nevrotica, al carei remediu
este aurum metallicum . Caci lycopodium presupune in nucleul
central o ,,lipsa de asumare a responsabilitatii, un discurs de
tipul ,,nu de mine depinde viata mea sau a altora, asa ca nu are
sens sa ma lupt. Pe cand aurum este o perceptie a ,,pierderii
competentei si puterii, o cognitie de tipul ,,sunt responsabil, dar
incapabil , ,,de mine depinde viata mea si a celorlalti, dar nu
reusesc sa. Intentia sinucigasa a pacientilor aurum este tot o
responsabilitate autoasumata, o hotarare despre viata lor, poate
cea mai dramatica. De aceea aceste sinucideri sunt ,,silentioase,
nu au legatura cu cei din jur, nu trag pe nimeni la raspundere.
Este o declaratie de tipul ,,de mine depinde viata mea, iar daca
ea nu este buna, inseamna ca eu nu sunt capabil si
nimic/nimeni nu ma poate ajuta. Sinuciderile din depresii
endogene, au mai degraba de-a face cu o responsabilizare a altor
forte si implica deci o credinta intr-o forma de viata care continua
dupa moarte, sau in razbunarea pe cineva care este considerat
responsabil si pedepsit. Este, de exemplu, sinuciderea
depresivilor cronici, care au un istoric bogat de ,,incercari de
sinucidere.
Simptomele nervoase centrale, reflecta si ele o lupta pentru
controlul sistemului, pe cale de a se organiciza.
Ametelile reflecta o confuzie, o dificultate de orientare, de
pastrare a controlului. Amnezia, este o protectie in fata unei
amintiri in care pacientul a resimtit o pierdere totala a controlului,
asa cum demonstreaza si amnezia din intoxicatia alcoolica sau
cea posttraumatica. Tulburarile de concentrare impun o scadere
a autocontrolului, o relaxare necesara a acestuia.

SISTEMUL CIRCULATOR
Se ocupa cu circulatia sangelui. . Sangele este transportorul
energiei si oxigenului catre tesuturi. Tot el asigura transportul
produsilor de metabolism catre rinichi . Un tesut care nu este
irigat cu sange moare. Sangele este sursa de viata, contine in el
energia vitala. Din acest motiv sistemul circulator este cel in care
circula ,,viata. Afectiunile lui se leaga deci indisolubil de
perceptii negative sau defectuoase ale noastre fata de viata
insasi.
Sistemul circulator are cateva constante homeostazice, adica are
anumite caracteristici care trebuiesc mentinute obligatoriu in
anumite limite.Aceste constante sunt legate de buna functionare
a acestuia, sunt importante pentru viata.
Una dintre constantele homeostazice este tensiunea arteriala.
Este importanta pentru ca ea asigura ,,perfuzia tisulara, adica
ajungerea sangelui la nivelul celulelor. Tensiunea arteriala
scazuta poate fi asemanata cu presiunea scazuta de la robinet: in
acest caz apa nu va trece printr-o sita deasa( care poate fi
asemanata cu peretii capilarelor prin care sangele iese din
,,conducte si ajunge la tesuturi). Cantitatea de sange care
ajunge astfel la celule este prea mica. Hipertensiunea afecteaza si
ea perfuzia tisulara, caci va trece prea mult sange in tesuturi,
determinand suprasaturarea acestora si aparitia asa-numitelor
edeme ( umflare). Acestea sunt produse de o presiune prea mare
in sistemul arterial dar si de o reducere a ,,scurgerii , adica a
sangelui ce este scos din tesuturi prin intermediul sistemului
venos. Tot hipertensiunea mai poate determina insa si ,,ruperea
conductelor prin care circula sangele: accidentul vascular
hemoragic.
Valoarea tensiunii arteriale ( ca si a apei dintr-o conducta) este
determinata pe de o parte de elasticitatea peretilor conductelor(
este mai mica intr-o conducta de cauciuc decat intr-una cu pereti
duri, de pexal sa zicem) dar mai ales de ,,pompa care asigura
circuitul apei in sistem. O pompa cu debit mare sau cu frecventa
mare de pompare, va determina o tensiune mare in peretii
conductelor. Una cu debit mic, sau cu o frecventa rara de
pompare, va determina o presiune scazuta. Prin urmare,
tensiunea arteriala trebuie abordata obligatoriu in legatura cu
starea vaselor de sange si cu activitatea cardiaca.
O tensiune crescuta arteriala este deci simbolul organic al unei
,,presiuni a vietii. Un mod de a obliga tesuturile sa primeasca
sange, sa primeasca viata. Un fel de ,,trebuie sa traiaesti!
. Aceste comportamente se pot asocia foarte bine cu
comportamentul unei mame care isi obliga copilul sa manance,
desi acesta nu vrea sa manance . Pentru un astfel de
comportament care creaza ,,presiune , e nevoie de o forta opusa
din partea copilului: il obliga sa manance pentru ca el se
opune. O cognitie asemanatoare o are si persoana a carei
inima ,,produce hipertensiune arteriala. Ea isi obliga tesuturile
sa primeasca viata pentru ca ele nu vor -sau ea crede ca nu vor
suficient.
Pentru a intelege unde este problema, vom analiza cauzele care
duc la o astfel de ,,contradictie. Un copil se poate opune hranirii
pentru ca a mancat destul, nu mai are nevoie. In acest caz
problema este la mama, care crede ca propriul ei copil nu vrea sa
traiasca. Sau copilului nu ii place mancarea si prefera sa nu
manance decat sa manance ceva ce nu ii place. Sau pur si
simplu copilul vrea sa se opuna mamei ( cum este cazul
anorexiei). Mama poate fi comparata cu inima iar copilul cu
perfuzia tisulara ( tesuturile, in speta). Organismul nostru ii
contine insa pe amandoi: sunt cele doua stari ale egoului din
analiza tranzactionala: Copilul si Parintele .
In cazul in care inima este cea care determina cresterea tensiunii
arteriale ( cum este cazul asa-numitei hipertensiuni oscilante,
produsa frecvent de emotii), problema este la mama, adica inima.
Caci cognitia deficitara este : trebuie sa traiesti, si te oblig caci eu
cred ca tu nu vrei sa traiesti. Este un fel de dualitate: de fapt, ma
tem ca nu vreau sa traiesc. Este un supracontrol al dorintei de
moarte, sau al lipsei de iubire de viata. Discursul mental
inconstient este de tipul: ,,nu imi place viata. Asa ca s-ar putea sa
mor. Trebuie sa ma controlez sa nu ma omor.Trebuie sa ma oblig
sa traiesc. Este, in fapt, o frica de moarte dar si o credinta in
faptul ca ,,sunt capabil sa imi fac rau. Asemenea discurs mental
apare la persoanele care au in antecedente comportamente
autodistructive, caci este o conditie necesara pentru astfel de
cognitii. Este un fel de ,,sperietura pe care persoanele respective
au experimentat-o cu privire la comportamente autodistructive
din trecutul lor. Problema este insa, asa cum am spus, la
mama: genul acesta de hipertensiune este determinata de o
crestere a alurii ventriculare ( a frecventei batailor inimii).
Candva, copilul a fost cel care s-a comportat gresit: in trecut
, fie placerea a primat asupra prudentei (copilul a preluat
controlul), fie pur si simplu copilul ( simbolul acelei stari a egoului
care se subordoneaza spontaneitatii si placerii) a fost
nemultumit. In ambele situatii copilul ,,rebel a pus in pericol
siguranta corpului. Acum insa, mama este cea care produce
presiune, caci ea se teme de faptul ca ,in continuare, copilul
ei rebel va prelua conducerea . Controlul excesiv va avea insa
toate sansele sa determine la copil o rejectare, o lehamite,
asemanator copiilor obligati sa manance si care vor dezvolta o
rejectare din ce in ce mai puternica a alimentelor. Asa se va
ajunge la stabilizarea hipertensiunii arteriale, o tensiune constant
crescuta, forma urmatoare de hipertensiune:
Hipertensiunea determinata de o stare proasta a peretilor
vasculari. Ramanand la analogia propusa,aceasta forma de
hipertensiune presupune o scadere a elasticitatii peretilor
vasculari, o ingrosare cu diminuarea perfuziei tisulare. Peretii
vasculari devin rigizi, prin depunerea de cholesterol si grasimi.
Asa cum spuneam la afectiunile tegumentare, grasimea reprezinta
protectie. Depozitele de cholesterol pe vase reprezinta deci
depuneri ale temerilor (materiale, emotionale) exprimate
comportamental prin retineri materiale si emotionale. Se poate
face chiar o analogie intre diversele forme de grasimi acumulate:
colesterolul presupune retinere/ teama/nevoie de
protectie emotionala, grasimile de tip LDL, VLDL, retineri/nevoie
de protectie materiala.
Hipertensiunea determinata de starea rigida a peretilor vasculari,
are ca model emotional o scadere a placerii de a trai. Este
caracteristica persoanelor in varsta, dar si persoanelor mai tinere
care s-au protejat de deceptii relationale si emotionale printr-un
control strict al sentimentelor si laturii hedoniste a vietii. Atunci
cand apare la persoane mai tinere, prin permanentizarea
unei hipertensiuni oscilante, este expresia indepartarii de zona
libera si spontana a vietii, dupa o perioada in care persoana insasi
considera ca a ,,trait periculos sau intens. Este determinata deci
de supracontrol, de o rigidizare a cognitiei, de o abordare rigida a
vietii, de indepartarea de spontaneitate si incarcerarea in reguli.
Hipertensiunea arteriala esentiala, caci asa se numeste aceasta
forma de hipertensiune care are la baza rigiditatea peretilor
arteriali, este expresia obligativitatii de a trai o viata lipsita de
spontaneitate si bucurie, obligativitate ce se exprima la un nivel
mai superficial prin frica de moarte.
Mai exista o forma de hipertensiune arteriala, cea secundara unei
afectari a rinichiului, a eliminarilor, dar vom vorbi despre ea la
sistemul urinar.
Hipotensiunea arteriala este o scadere a perfuziei tisulare.
Presupune in general un debit cardiac scazut sau un deficit de
adaptare a tonusului peretilor vasculari.. Debitul cardiac scazut
este consecinta unei frecvente cardiace prea mari in care volumul
ejectat de sange din ventriculul stang la o contractie este prea
mic, caci timpul de incarcare a atriului stang este prea mic. Sau
este determinata de o scadere a frecventei ventriculare , chiar
daca incarcarea inimii este buna. In ambele
situatii starea egoului de Parinte este ineficienta. Aceasta
ineficienta presupune o perceptie a lipsei de protectie, o
descurajare, un sentiment de victima, o cognitie de tipul ,,sunt la
mana destinului.
Cand motivul este o intarziere de adaptare a tonusului peretilor
arteriali si activitatii cardiace la diverse modificari de pozitie(
hipotensiunea ortostatica, hipotensiunea matinala,etc) se
manifesta prin ,,ameteli la ridicatul din pat, ceea ce sugereaza
confuzia cu privire la comportamentul care ar trebui adoptat. Se
poate reduce, in ultima instanta, la o ,,frica de a nu gresi. O frica
de a nu gresi care ne da astfel o perioada de ragaz, de cantarire,
de decizie. Aceste distonii neuro-vegetative, adica intarzieri de
adaptare, se manifesta si la nivelul activitatii cardiace si chiar si la
nivelul circulatiei periferice( sindrom Raynaud).
Sincopa vagala este un sindrom in care tensiunea arteriala scade
brusc, soldata cu lesin, determinata de ,,vederea sangelui sau
injectii, punctii etc. Factorul trigger este deci o agresiune la
adresa vietii: sangele reprezinta viata, manevrele invasive sunt
percepute ca amenintari la adresa integritatii corporale. Este cea
mai elocventa expresie a fricii de moarte. La nivel neurofiziologic
reprezinta o iritare a nervului vag care determina scaderea alurii
ventriculare si a tonusului vascular, cu scaderea perfuziei tisulare
la nivelul creierului. Este deci o fuga din fata mortii, o fobie de
moarte soldata cu o mica moarte. Si cum persoana alege acea
mica moarte personala, inseamna ca, de fapt, se teme de
moartea altora. Adica se protejeaza de propriile impulsuri
agresive. Cognitia din spatele acestei fobii este o teama de
propria agresivitate, o incercare de a suprima in fasa orice impuls
agresiv.
Angina pectorala, sau cardiopatia ischemica, reprezinta scaderea
circulatiei la nivelul inimii. O diminuare a alimentarii cu energie a
Parintelui tranzactional. Reprezinta deci o incercare de a diminua
controlul Parintelui, o necesitate de a scadea controlul rigid ,
datoria si eficacitatea.Se asociaza de altfel extrem de frecvent cu
hipertensiunea arteriala, caci este vorba tot de depuneri de
ateroame pe vasele de la nivelul inimii. Infarctul miocardic
obstruarea in intregime a unui vas din structura muschiului
cardiac- obliga persoana la incetarea activitatii stresante, la
orientarea catre o viata fara emotii puternice, linistita si relaxata.
Inima este asociata traditional cu sentimentele si , ce-I drept, la
nivelul ei se resimte puternic emotia. Emotiile puternice sunt
activate de stari mentale conflictuale. Conflictul nu
este insa intre inima si ratiune, ci intre doua ratiuni diferite si se
manifesta la nivelul inimii. Inima ,,se strange de frica si ,,creste
de bucurie. Caci in situatii de stres ( datorita hormonului numit
adrenalina) ea isi creste activitatea pentru a aface fata pericolului
acut , asa ca se contracta mai rapid. In relaxare si expectatii
positive ( datorita eliberarii de dopamina din creier) ,este mai
relaxata, adica are o forta de contractie mai buna determinata de
o frecventa de contractie mai rara si mai eficienta. Prin urmare , o
activitate cardiaca excesiva este un semn de control la stres, de
control ,,parental transactional excesiv. O activitate relaxata a
inimii este dovada unui cognitii relaxate, de raportare pozitiva la
experienta.
Tulburarile de rirtm cardiac: usor de inteles ca modificarile
ritmului cardiac sunt associate si ele cu modul in care ne
raportam la viata. Tahicardia ( ritmul cardiac ridicat) apare in
frica, in frica de moarte sau in forma ei mai speciala, frica de
viata ( de un anumit fel de viata care ne pune viata in pericol).
Remediul de faza acuta este Aconitul, al carui nucleu central este
frica de moarte iminenta.
Bradicardia ( ritmul cardiac prea scazut)este o raportare
,,fatalista la viata si la moarte, un fel de ,,sunt la mana
destinului. Determina hipotensiune, sugerand aceeasi
,,victimizare in fata unei forte exterioare: destin, dumnezeu,
soarta,etc.
Palpitatiile ( ritmul neregulat al inimii) se reduc sub actiunea
lachesisului, remediul geloziei. Gelozia reprezinta teama ca altii ar
putea sa ne ia un drept/avantaj pe care il avem ( de exemplu o
relatie privilegiata). Palpitatiile sunt expresia acestei temeri de a
pierde un privilegiu, ceva pe care il consideram al nostru.
Activitatea dezorganizata si extremista a inimii este reflexia
comportamentului la fel de ,,restrictiv si ,,paroxistic al persoanei
geloase. Caci palpitatiile sunt, in ultima instanta, incercarea pe
care partenerul gelos o face, si anume aceea de a il pastra cu
orice prt pe celalalt , prin restrangerea fortata a libertatii
acestuia, considerat un bun personal si meritat. Palpitatiile sunt
si ele reactia inimii la teama de a pierde un anumit stil de viata
sau un bun, o relatie, un statut, etc., ceva ce am valorizat foarte
mult, ceva ce credem ca ne este indispensabil pentru a trai.
Lachesisul este si remediul potrivit femeilor care intra la
menopauza. Acelasi sentiment al pierderii unei perioade de viata,
al unui anumit fel de a trai, se manifesta in ,,crizele de gelozie
sau in cele de nervozitate cu bufee de caldura, specifice acestei
perioade de reajustare si modificare a modului in care ne
raportam la viata.
Accidentul vascular cerebral. Exista doua forme: accident vascular
cerebral hemoragic, determinat de o ruptura a peretelui arterial,
si accidentul vascular ischemic, determinat de obstruarea unui vas
cu un cheag sau placa de aterom. Amandoua presupun o sistare
a alimentarii cu energie a unor zone cerebrale. Asa cum am vazut
la sitemul nervos, presupune incercarea organismului de a sabota
un control riguros , incercarea de a opri o suprasolicitare.
Accidentul vascular cerebral este determinat de hipertensiunea
arteriala, adica de norme excesive si rigide ce scad placerea de a
trai.
Varicele: reprezinta staza sangelui in sistemul venos. Sistemul
veno-limfatic se ocupa cu intoarcerea sangelui din tesuturi spre
inima, este sistemul de ,,retur al apei dintr-un sistem de
canalizare. Presiunea la nivelul lui nu mai este determinata
insa preponderant de ,,pompa cardiaca ci de elasticitatea
peretilor venosi, ajutati de contractia musculara de la nivelul
picioarelor, si de gravitatie deasupra nivelului inimii. Varicele sunt
determinate de staza sangelui in tesuturi, la nivelul picioarelor.
Apar frecvent la sedentari ( caci contractia musculara nu mai
ajuta prin presiunea asupra venelor ) . Inseamna deci staza.
Staza in viata, staza in situatie, staza in eliminare, etc. In absenta
sedentarismului, sunt determinate de o scadere a tonusului
peretilor venosi, ceea ce se traduce la nivel emotional/mental prin
oboseala mentala si energetica. Picioarele cu sistem venos
ineficient chiar se numesc ,,picioare obosite.
Anemia-reprezinta scaderea de hemoglobina din sange. Aceasta
este transportorul oxigenului. Ceea ce se traduce in scaderea
energiei vitale din sistem. Energia vitala este, asa cum am vazut ,
incercarea de a mentine individuarea sistemului. Anemia
reprezinta deci o scaderea a acesteia, adica o cognitie
,,prea altruista, indreptata catre altii excesiv, in detrimentul
propriului sistem. Poate fi produsa de o carenta de absorbtie a
fierului ( e un component important al hemoglobinei) sau de o
sangerare (hemoragie). La nivel cognitiv se traduce prin
asumarea unei vieti in interesul altora sau prin disiparea energiei
vitale in mediu. Remediile homeopate sunt exact cele care au
astfel de nuclee cognitive: anemia pernicioasa (cu carenta de fier)
este justitiabila de ferrum metallicum ( soldatul aflat in slujba
altora) , iar anemia hemoragica este o buna indicatie pentru
phosphorus ( extremul empatic si compasiv). Aparitia anemiei
scade energia persoanei orientate spre exterior, obligand-o sa se
opreasca in a se disipa. Acest comportament indus de anemie,
are la baza o cognitie neconstientizata de lipsa de sens, un fel de
,,la ce bun atatea eforturi fara rezultate?. Este o resemnare in
fata eforturilor inutile in interesul altora, pentru a orienta sistemul
catre propria lui prezervare. Pacientul anemic chiar simte o
oboseala, o sfarseala, care il obliga sa se opreasca din eforturile
indreptate catre exterior.

SISTEMUL URINAR
Este sistemul de eliminare a produsilor rezultati in urma
metabolismului cellular. Spre deosebire de sistemul digestive-
care are si el un rol in eliminare, dar in eliminarea partilor
neutilizabile din alimente- sistemul urinar elimina substante toxice
rezultate in urma propriului metabolism. Tot el are un rol foarte
important in reglarea cantitatii de apa din organism, in
,,circulatia acesteia intre organism si exterior. Transferul acesteia
din exterior in corp si apoi in exterior este de importanta majora
in mentinerea multor constante homeostazice. Presiunea
hidrostatica si cea osmotica sunt implicate intim in transferul
electrolitilor , deci in toate procesele celulare, incepand cu
stimularea receptorilor si terminand cu metabolismul celular. O
celula batrana este o celula care pierde apa. Caci ea este mediul
in care se produc schimburile in interiorul celulelor, intre celule si
tesuturi, intre tesuturi si sistemul circulator si, in fine, intre
organism in ansamblu si mediu. Apa este deci vehiculul prin
intermediul caruia se produc toate procesele in organismele vii,
precum si intre organismul viu si exterior. Nimic nou de altfel, in
faptul ca viul presupune obligatoriu existenta apei. De ce tocmai
apa sa fie atat de importanta pentru ceea ce numim viata?
Stim despre ea ca are cateva ,,anormalitati fata de restul
substantelor chimice: este singura substanta care isi creste
volumul odata cu scaderea temperaturii ( gheata are un volum
mai mare decat aceeasi cantitate de apa lichida); este formata
dintr-un atom de oxygen si doi de hydrogen care nu sunt deloc
stabili, miscandu-se intre ei foarte frecvent , o molecula
ramnanand intr-o forma stabila doar pentru o milisecunda, ceea
ce inseamna ca este in permanenta ,,miscare; sub actiunea
caldurii si a campului electromagnetic creste instabilitatea
moleculelor, ceea ce determina o reactivitate crescuta a apei, cu
rol important in toate complexele reactii metabolice;are capacitate
termica ridicata si caldura latenta de vaporizare, ceea ce o face sa
fie un ,,depozit de caldura; este unul dintre cei mai buni solventi,
pentru foarte multe substante chimice.,etc.
In ultimii ani, chimistii au facut descoperirea uimitoare ca
moleculele de apa formeaza clustere ( aglomerari de molecule in
forme oarecum geometrice, asemanatoare cristalelor de roci).
Aceste clustere au dimensiuni de ordinul nanometrilor. In anii 90,
fizicienii specializati in fizica cuantica Del Giudice si Preparata, au
sustinut ca aceste clustere sunt determinate de vibratii coerente
ale moleculelor de apa. Virusologul Luc Montagnier, castigator al
premiului Nobel pentru descoperirea legaturii dintre virusul HIV si
SIDA, a prezentat recent o metoda de a detecta infectia virala
care a socat lumea stiintifica: el a sustinut ca o solutie care
contine ADN ul pathogenic de virusuri si bacterii, inclusiv HIV,
emite unde radio de joasa frecventa care determina moleculele de
apa din jur sa se aranjeze in ,,nanostructuri. Aceste molecule
aranjate in clustere, emit la randul lor aceleasi unde radio, care
vor determina vibratii si aranjamente similare in moleculele unei
alte solutii in care a fost introdusa o minima cantitate din solutia
initiala si tot asa. El a sugerat de asemenea ca apa isi pastreaza
aceste proprietati electrochimice chiar si cand este diluata masiv,
astfel incat nu mai contine nici o molecula din substanta initiala.
Jaques Benveniste, renumitul imunolog francez, sustinuse dj
din 1988 ca moleculele de apa retin in memorie anticorpii cu care
au venit in contact anterior, astfel incat efectele biologice ale
solutiilor in care au existat candva anticorpi raman aceleasi ,
chiar cand anticorpii nu mai sunt prezenti. El este cel care a
numit aceasta caracteristica a apei ,,memorie.
Acesta este si principiul de functionare al homeopatiei.
Homeopatia se bazeaza pe faptul ca apa are o ,,memorie a
energiei substantelor care sunt diluate in ea. Aceasta ,,memorie
transfera energia imprimata in ea in alte solutii apoase. Este
modul in care informatia se transmite in interiorul corpului, de la
celula la celula.
Masaru Emoto si fotografiile lui, au demonstrat ca apa isi
aglomereaza moleculele in asa-numitele clustere , nu numai prin
dizolvarea in ea a unor substante, ci si sub actiunea unor campuri
energetice care actioneaza asupra ei. Aceste campuri energetic
e pot fi campuri magnetice de exemplu, dar si campuri vibratorii
produse de diferite sunete si chiar ganduri ale persoanelor cu
care apa vine in contact.
http://www.youtube.com/watch?v=tAvzsjcBtx8.
La nivel chimic, apa este cel mai important mod de ,,comunicare
si de transfer al energiei .
Revenind la sistemul urinar, acesta transporta in exterior ,tot prin
intermediul apei, produsii rezultati in urma metabolismului celular,
adica energia nefolositoare, toxica, rezultata in urma ,,vietuirii, a
trairii. Desigur ca in materie de energii subtile, la nivel psihic,
aceste energii negative, reziduale ale vietii sunt emotiile negative
si amintirile mai putin placute ale vietii noastre.
Asa cum spuneam in articolul despre emotii negative, acestea au
la origine o singura emotie, cumva primara: frica. Frica este
perceptia subiectiva a pericolului, a ceva ce ne efecteaza sistemul
de supravietuire. Ea se transforma in alte emotii, in functie de
conjunctura, de cognitiile noastre si de mecanismele de aparare
pe care le punem in functiune.
Asa ca nu este departe de adevar zicala: ,,am facut pe mine de
frica. Si chiar se intampla ca in cursul emotiilor puternice, copiii
mai ales, dar si adultii in cazuri extreme, sa piarda controlul
sfincterian si sa ,,faca pipi pe ei de frica.
Enurezisul, mictiunile necontrolate ale copiilor noaptea, in pat,
sunt expresia cea mai evidenta a fricii pe care o are un copil de
cineva sau ceva. Atunci cand se prelungeste la varste mai mari,
este dovada fricii pe care o are copilul de agresivitatea cel mai
probabil parentala. Copiii batuti, agresati, certati violent vor
prezenta enuresis nocturn.
Odata cu imbatranirea, se inregistreaza o alta forma de ,,pierdere
involuntara de urina, numita incontinenta urinara. Este
determinata de scaderea tonusului sfincterian sau de prolaps
perineal ( slabire a muschilor perineului). Cand cauza este
pierderea controlului sfincterian, incontinenta urinara este tot o
expresie a temerilor , un fel de incontinenta a sentimentelor de
frica de batranete, de viata dificila, terminala- si o incontinenta a
amintirilor. Se spune de altfel despre batrani deseori in acelasi
timp cu pierderea controlului sfincterian-ca ,,dau in mintea
copiilor . Cand apare la persoane cu hipotonie a muschilor
perineali (prolaps/ruptura de perineu), se produc scapari
involuntare de urina la tuse sau stranut, un fel de ,,mici pierderi
de control la evenimente presante si neasteptate. Aceste scapari
involuntare de urina sunt echivalentul exprimarilor emotionale
intempestive ale persoanelor obsedate de control. (Remediul
frecvent administrat este causticum, un adept al regulilor si
controlului, care prezinta ,,pusee de sinceritate imperativa, in
incercarea de a se lupta cu nedreptatea).
Cistita este o infectie a vezicii urinare, care se manifesta la nivel
simptomatic prin urinari frecvente si dureroase. Este vorba tot
despre o eliminare a emotiilor negative, a fricii, emotii care insa
au un punct de plecare recent, in ceva din trecutul apropiat.
Neconstientizarea si neexprimarea verbala a temerilor, se va
transfera insa in eliminari urinare . De multe ori, cistita are ca
germeni incriminati Escherichia coli. Aceasta forma de infectie
urinara se numeste colibaciloza. Am vazut ca sistemul digestiv se
ocupa cu eliminarea produsilor toxici sau inutili pentru corpul
uman, rezultati din alimente, adica din formele de energie pe
care le preluam din exterior, din resursele energetice exterioare.
Infectia urinara cu E. coli implica migrarea acestor bacterii din
tractul digestiv catre cel urinar, ceea ce atrage atentia asupra
faptului ca frica are, in acest caz, un substrat material/financiar.
Este o teama de exprimare a emotiilor din considerente finaniare,
un fel de ,,daca vorbesc ,raman fara bani sau, altfel tradus-,,nu ii
spun sefului meu ce cred despre el, caci nu imi permit sa-mi pierd
job-ul.
In lumea animala, urina este o forma de ,,delimitare a
teritoriului, un fel de reclamare a unui drept personal, avand o
relatie directa cu statusul de ,,dominator sau dominat. Sistemul
urinar la om, pastreaza aceasta amprenta a exprimarii relatiilor
interumane si a rolului asumat in aceste relatii.
Vezica neurogena, care determina imperativitate mictionala (
trebuie neaparat sa urineze), este determinata de o iritare a unor
filete nervoase, iritare care se numeste si spina iritativa. Este
expresia necesitatii de a ne delimita teritoriul, de a ne apara un
spatiu vital, sau de a ne asuma un rol dominator. Remediul
caracteristic este nux vomica, liderul vesnic grabit, presat de
eficienta ,iritat de ceea ce nu functioneaza conform asteptarilor
lui. Mictiunile imperioase sunt exprimarea ,,fricii de a nu rezolva
ceva, de a scapa ceva de sub control.
Lycopodium dimpotriva, are dificultati in a elimina continutul
vezical (glob vezical), ceea ce este modul in care se tradeaza
,,lasitatea, incapacitatea de a-si pastra si delimita teritoriul, de a-
si exprima sentimentele in fata persoanelor dominatoare, in fata
sefilor. Poate prezenta insa enuresis nocturn, martorul eliminarilor
involuntare de frica, in mediul cunoscut, acasa.
Un rol important in mictiune ( urinare) , il are la barbat prostata.
Este glanda in care se secreta lichidul prostatic, cu rol nutririv si
de vehicul pentru spermatozoizi. Prostata se afla in contact direct
cu uretra masculina, astfel incat cresterea ei ( hipertrofie
prostatica), determina tulburari urinare. Se manifesta
simptomatic prin urinare cu efort, in cantitate mica, jetul urinar
fiind slab. Pe vremuri, in civilizatiile asiatice, debitul jetului urinar
era considerat un semn al puterii si masculinitatii. Afectarea
prostatei ce se exprima prin diminuari ale jetului urinar este
expresia cea mai directa a fricii de pierdere a puterii. Adenomul
de prostata, una din formele de afectare prostatica , care se
insoteste si de tulburari in sfera sexuala, apare la barbatii in
varsta, care privesc spre scaderea puterii lor cu teama. Cand insa
apare la barbati mai tineri, se datoreaza frecvent unei inflamatii
(prostatita) si este simbolul fricii de a nu fi la inaltime, de a nu isi
pierde prestigiul si puterea-profesionala, sociala sau sexuala.
Rinichiul este organul in care ,din sange, se extrag produsii toxici
ai metabolismului pentru a fi eliminati, impreuna cu o anumita
cantitate de apa. Este locul in care se separa energia negativa,
reziduala, in care ,,se curata sangele. In glomerulii renali,
sangele trece ca printr-o sita ,care pastreaza impuritatile. Aceasta
filtrare se numeste filtrare glomerulara. Afectarea renala se
soldeaza cu scaderea filtrarii glomerurale, ceea ce are ca rezultat
un deficit al eliminarii produsilor de metabolism: uree, acid uric,
etc.
Unul din motivele pentru care se intampla acest lucru este
infundarea acestei site cu depuneri de substante urice sau calciu.
Asa apare litiaza renala, numita si piatra la rinichi. Semnificatia ei
este pastrarea in interiorul sistemului a sentimentelor negative, a
fricilor profunde si vechi, care se acumuleaza in timp. Sunt fricile
acelea bazale, de noutate sau schimbare, de moarte, de
singuratate, de ceilalti
Exista insa si alte motive pentru insuficienta renala: boli
autoimune, de exemplu. In acest caz, boala se numeste
glomerulonefrita. Rinichiul este unul dintre locurile de electie in
care se manifesta bolile autoimune. Caci supararea pe noi insine
ne face sa fim intransigenti , adevarati calai chiar fata de sinele
nostru : nu ne indreptatim la exprimarea propriilor sentimente, la
eliminarea in exterior a ceea ce ne face rau, nu mai avem
incredere in noi insine. Ne baricadam in interiorul nostru,
,,dormind in pat cu dusmanul : propria noastra intransigenta.
Bola autoimuna va afecta toate mecanismele de supravietuire:
inima, scheletul, sistemul renal, etc. De aceea este numita ,,boala
sistemica.
,, Sita glomerurala poate fi afectata insa si in sensul ,,raririi ei,
caz in care se pierd produsi importanti pentru organism: proteine,
glucoza, hematii etc. Proteinuria, prezenta proteinelor in urina,
este expresia incapacitatii de a ne pastra
energia, tradeaza oboseala si pierderea reperelor care ne-au
suprasolicitat. Chiar exista o forma de proteinurie cauzata de
oboseala fizica , in supraantrenament. Hematuria ( existenta
hematiilor in urina) , reprezinta pierderea energiei vitale, o
dorinta de sinucidere inconstienta. Aparitia ei ar trebui sa ne duca
la schimbarea profunda a reperelor care stau la baza stilului
nostru de viata. Glucozuria, pierderea de glucoza prin urina, este
un simptom diabetic si reprezinta pierderea de energie nutritiva,
un fel de eliminare a tandretii si afectivitatii.
Dinamica apei are o legatura foarte stransa cu aparatul urinar. La
nivelul rinichiului se elimina din sange o anumita cantitate de apa,
transportorul produsilor metabolici toxici. In acest fel rinichiul
are un rol major in pastrarea volemiei, adica a volumului de
sange din organism. Diminuarea eliminarii de apa are legatura
stransa cu hipertensiunea arteriala, caci cresterea volumului de
sange circulant se repercuteaza in cresterea tensiunii arteriale.
Hipertensiunea secundara afectarii renale, este deci o intoxicare
cu ceea ce nu exprimam, o scadere a bucuriei de a trai
determinata de blocarea sentimentelor si de pastrarea fricii in
interiorul nostru.
APARATUL GENITAL
Este implicat in procreere, in forma cea mai ,,fizica si ,,somatica
a creatiei. Rolul sau major este procreerea, supravietuirea speciei.
Presupune insa o raportare constructiva la sexul opus, o
complementaritate femeie-barbat, o buna conectare la energiile
yin/yang.
Asa cum spuneam, organismul uman secreta in decursul vietii
ambele tipuri de hormoni sexuali( masculini si feminini), diferenta
dintre sexe constand in procentele in care acestia se sintetizeaza.
Medicina chineza insista asupra existentei concomitente in corpul
nostru a celor doua forme de energie, feminina-yin si masculina-
yang. Procreerea este strans legata de aceasta delimitare dar si
de complementaritatea celor doua forme de energie. Energia yin
are aceleasi caracteristici cu efectele hormonului feminin,
estrogenul. Acesta determina pasivitate, o activitate crescuta a
emisferei drepte( intuitie, verbalizare ,perceptii subliminare,
atentie distributiva, emotivitate). Hormonul masculine, numit
testosteron, are ca efecte comportamentale o crestere a
agresivitatii, a activitatii, a concentrarii focalizate. Partajarea
acestor tipuri diferite de raportare la mediu se datoreaza rolurilor
traditionale ale femeii si barbatului. Masculul humanoid era
responsabil cu asigurarea resurselor de hrana, fiind implicat in
vanatoare. Agresivitatea, actiunea, focalizarea, sunt importante
pentru asigurarea unei prade bogate. Femelele humanoide
ramaneau in pestera, ocupandu-se cu cresterea si apararea
puilor. Pentru acest deziderat empatia, comunicarea spre intr-
ajutorare cu restul femelelor in caz de pericol, atentia distributiva
capabila de a detecta pericolele, erau conditii imperative ale
asigurarii protectiei.
Actul sexual dar si criteriile care stau la baza alegerii partenerilor
sexuali, reflecta influenta acestor roluri traditionale. Si in
societatea de azi, cand barbatii nu mai merg la vanatoare iar
femeile nu mai stau in pestera protejandu-si puii, rolurile sociale
femeie/barbat, sot/sotie, au la baza reflexii ale fostelor atributii.
Caci dezvoltarea somatica, fizica a sexelor s-a desfasurat in
decursul miilor de ani in aceste scopuri. Dezvoltarea societatii
umane, a scazut insa necesitatea acestor diferente. Afilierea in
ginti/triburi/comunitati, etc, a determinat eliberarea de anumite
roluri , acestea fiind preluate de societatea in ansamblul ei. In
ziua de azi protectia fizica este mai putin dependent de
inzestrarile fizice ale omului, fiind asigurata de organisme ale
statului iar cresterea copiilor poate fi partial compensata si de
stabilimente specifice (camine, crese, etc). In schimb, abilitatile
sociale au devenit mult mai importante, caci succesul la vanatoare
se exprima azi in venituri materiale iar capacitatea de a asigura
protectia si cresterea copiilor, in abilitatile de comunicare si
sustinere a relatiilor interumane. Aceste deziderate pot fi insa
indeplinite de ambele sexe, caci nu mai sunt legate atat de srans
de inzestrarea corporala.
Tulburarile in sfera genitala vor reflecta insa abaterea de la rolul
sexual pe care il avem cristalizat in cognitiile noastre.
Inadvertenta intre ceea ce ,,ar trebui sa fie rolul nostru sexual si
ceea ce este in fapt ( tot la nivel de perceptie subiectiva) se va
repercuta in afectiuni genitale. Inmultirea afectiunilor din sfera
genitala este martorul dificultatilor de a renunta la anumite roluri
traditionale, roluri ce sunt imprimate in inconstientul colectiv, in
arhetipurile noastre, dar greu de mentinut la nivel social.
Adaptarea la aceasta diminuare a diferentelor dintre roluri este
dificila la nivel psiho-emotional. Ea se reflecta in cresterea
exponentiala a impotentei masculine si a infertilitatii feminine. Se
vede si in dificultatea de a mentine relatii de cuplu pe termen
lung, acesta fiind unul din principalele motive pentru care oamenii
se prezinta la cabinetul de psihoterapie.
Adaptarea la ,,tocirea diferentelor dintre rolurile sexuale este , ca
orice adaptare, un lucru dificil, care induce confuzie la nivel
mental si somatic. Este si motivul cresterii procentului de
persoane homosexuale. Considerata candva o boala psihica ,
homosexualitatea a adunat dovezi de exprimare somatica:
anumite tipare specifice de dezvoltare si activare a unor centri
nervosi, niveluri diferite de sinteza a unor hormoni,si chiar
prezumtia ( nu a fost dovedita) existentei unor ,,gene specifice.
Aceste caracteristici au fost insa studiate la persoane mature,
declarate ca fiind homosexuale. Ar trebui insa ca ele sa fie
studiate la copiii abia nascuti, caci psihosomatica ar putea sa
explice organicizarea unor cognitii, astfel incat determinarea
genetica ar iesi din discutie. Cercetarile recente de genetica ale lui
Brad Lipton, au aratat faptul ca suntem dotati cu gene care se
exprima numai in anumite conditii. La nivel sexual, este logic sa
consideram ca avem in genom si genele unei prezumtive
homosexualitati ( considerand ca acestea chiar exista), dar
exprimarea lor are legatura cu modul in care gandim despre sex
si despre rolurile sexuale sociale, precum si despre necesitatea
procreerii, care este adevaratul prt al homosexualitatii. Devierea
creativitatii dinspre procreere spre alte forme de creativitate este
evidenta la persoanele homosexuale, considerate a avea abilitati
artistice, creative, sporite. La nivel cognitiv profund,
homosexualitatea reflecta deci o identificare crescuta cu sexul
opus ,dublata de o sabotare a procreerii, de o cognitie ce pare a
se opune supravietuirii speciei. Desigur insa ca supravietuirea
speciei si-a modificat si ea conditiile necesare. Daca in trecut ea
era asigurata doar de procreere , in ziua de azi, cand populatia
umana este pe cale sa depaseasca un numar maxim suportabil de
planeta, cand durata vietii a crescut foarte mult ( speranta de
viata s-a dublat in 4 secole), supravietuirea speciei umane nu
mai este cu adevarat pusa in pericol de scaderea numarului de
nasteri. Asa ca homosexualitatea in crestere este reflectarea
indepartarii de rolurile traditionale si de mecanismele traditionale
de supravietuire a speciei. Este o ,,rebeliune aflata- ca orice
rebeliune- la granita dintre progres si autodistrugere.
AFECTIUNI GENITALE FEMININE
Menarha-reprezinta momentul de aparitie al primei menstruatii la
fete. Varsta la care apare este legata de genetica ( este
asemanatoare la mame/fiice), dar si de alti multi factori.
Intarzierea menarhei este datorata frecvent unor intarzieri de
dezvoltare sexuala, unei persistente a caracteristicilor fizice
infantile. La nivel cognitiv se afla insa refuzul maturizarii, dorinta
sau necesitatea pastrarii statutului infantil . Este cazul fetitelor
,,pulsatilla de exemplu, a caror dependenta de mama se
tradeaza in menarha tarzie.
Amenoreea-reprezinta absenta menstruatiei, la fete/femei la care
aceasta se instalase anterior. Amenoreea la tinere apare frecvent
in anorexie ( boala de ordin psihic in care persoana refuza sa
manance, determinata de tulburari le nivelul de perceptie al
propriei imagini: persoana se vede grasa desi este in pragul mortii
prin infometare). Incetarea menstruatiei este rezultatul absentei
din alimentatie a unor compusi necesari secretiei de hormoni
sexuali feminini. Profilul psihologic si conjunctura familiala a
persoanelor bolnave atrage insa atentia asupra realelor motive
profunde ale afectiunii. Acestea sunt o inecercare disperata de
individuare, de proclamare a independentei fata de o mama
intruziva , care isi considera copilul un ,,bun personal, o
proprietate. Necesitatea distingerii cu orice prt de mama
,,arahnoida , se exprima in ,,rebeliunea care striga ,,corpul meu
nu e al tau! Fac ce vreau cu el!. Abolirea menstruatiei la fiica
este semnul unei opozitii atat de puternice fata de mama, incat
include chiar si renuntarea la statutul feminin al carui
reprezentant de seama este mama.
Amenoreea la varste mai inaintate este un refuz la fel de puternic
de acceptare a constrangerii, de data aceasta insa in relatie cu
partenerul. Este aceeasi incercare de individuare care se exprima
la nivel somatic- caci expresia ei comportamentala este,dintr-un
motiv sau altul, inhibata. Amenoreea proclama independenta fata
de barbat, o declaratie de tipul: ,,nu vreau sa fiu mama copilului
tau!. Este incercarea de cucerire a independentei , de evadare
dintr-un rol feminin perceput ca fiind constrangator si submisiv.
Dismenoreea-tulburari ale menstruatiei ( dureri, sangerari
exagerate, sani durerosi, etc), reprezinta dificultati percepute la
nivelul rolului sexual feminin. Persoana se simte inconfortabil in
statutul de femeie, considera ca acesta o prejudiciaza de ceva. La
femeile mature , aceasta afectiune este justitiabila deseori de
remediul homeopat sepia, care are ca si discurs mental o
nemultumire fata de rolul traditional feminin, care este perceput
ca fiind constrangator, o piedica in indeplinirea anumitor
necesitati care implica un grad mai mare de libertate. Un discurs
de tipul: ,,trebuie sa calc, sa spal, sa ingrijesc copiii, in loc sa
calatoresc/invat/ma distrez,etc. Dismenoreea este frecventa si la
tinere, in perioada de ,,reglare a ciclului menstrual, caci tanara
fata este inca stanjenita de exprimarea sexualitatii ei, nu stie ce
sa faca si cum sa se comporte in proaspatul rol de femeie.
Tulburarile de ciclu menstrual apar si in perioada de dupa
nastere, mai exact la intreruperea alaptarii. In aceste perioade
ele reflecta o dificultate in echilibrarea celor doua fatete ale rolului
feminin: cel de mama si cel de partenera, de femeie
independenta . Este o ,,reglare dificila a echilibrului dintre
autonomie si datorie.Aceste dificultati de ,,negociere cu sine a
independentei se pot intalni insa si in alte perioade de viata.
Perioadele intermenstruale lungi atrag atentia asupra unei nevoi
crescute de autonomie, cele scurte asupra necesitatii interioare
de experimentare a unui rol mai pronuntat feminin ( in sensul
traditional al cuvantului).
Mastoza ( afectiune a glandei mamare) este si ea expresia unui
conflict in care datoria ( de sotie, de mama) sufoca dreptul la
libertate si independenta. Cand este chistica,
presupune resentimente fata de o persoana care este
considerata a fi vinovata de pierderea libertatii.
Menopauza tulburarile acesteia se inscriu in aceeasi dificultate
de adaptare la un statut perceput a fi diferit, la o perioada de
viata diferita. Menopauza precoce tradeaza falimentul rolului de
partenera in fata celui de mama. Sunt femei care au acordat o
prioritate absoluta rolului maternal, demisionand din cel de sotie
sau partenera sexuala. Diversele manifestari de ordin somatic ale
menopauzei se leaga de perceptia noii perioade de viata. Bufeele
de caldura ,determinate de distonii de adaptare de tip neuro-
vegetativ, sunt cele mai expresive manifestari ale instabilitatii
cognitive, un fel de ,,si acum ce o sa se intample? Ce ar trebui sa
fac? cum o sa fie viata mea de acum incolo? Iritabilitatea
femeilor aflate in pre- si postmenopauza, este manifestarea
comportamentala a efortului de adaptare si de repozitionare, de
incercare de a pastra controlul asupra unei vieti in schimbare.
Cresterea in greutate ce survine dupa menopauza este
exprimarea nevoii de protectie si a unei cognitii defectuoase de
genul ,,de acum nu mai sunt femeie!, soldata cu ,,hibernare
sociala.
Insuficienta ovariana ( incapacitatea ovarelor de a produce si
elibera ovule mature, apte de a fi fertilizate) se soldeaza cu
sterilitate. Presupune indepartarea excesiva la nivel mental de
rolul feminin traditional. Ea tradeaza o asumare a laturii
masculine. Sunt femei care chiar reusesc sa se descurce cu
succes intr-o lume a barbatilor: femei de afaceri sau profesioniste,
care rezolva multe probleme, care fac fata unor situatii dificile cu
,,barbatie. Poate fi insa si refuzul la procreere, din motive
psihologice diferite si profunde.
Un alt motiv al sterilitatii feminine este salpingita: afectiune
inflamatorie a trompei uterine. Trompa uterina este ,,conducta-
extrem de subtire- prin care ovulul eliberat de un ovar ajunge in
uter, dar este si locul in care are loc fecundarea ( unirea
spermatozoidului cu ovulul). Infectiile si inflamatiile trompelor
uterine, reflecta un refuz al procreerii determinat de un
resentiment la adresa partenerului ( sau al masculinitatii in
general), impiedicand fuzionarea ovulului cu spermatozoidul.
Endometrita reprezinta inflamatia difuza a peretilor uterini, mai
exact a endometrului, mucoasa care captuseste la interior acesti
pereti. Se manifesta prin ciclu abundent, dureri la menstruatie,
sangerari intermenstruale. Mucoasa endometrica este locul in
care se nideaza oul,ovulul fecundat. Starea ei reflecta modul in
care este perceput rolul matern. Si cum acest rol este format in
copilarie, prin preluarea modelului propriei mame, endometrita la
femeile care inca nu au copii este expresia relatiei fostei fetite
,femeia de azi, cu mama ei. Inflamatia endometrului, ingrosarea
lui, reflecta perceptia unei intruziuni mari a propriei mame, o
relatie cu o mama omniprezenta si intruziva. Acest model de
mama intruziva si omniprezenta poate fi insa constituit si mai
tarziu- nu doar in copilarie- prin remanieri cognitive. Existenta
acestei afectiuni la femeile care au copii este oglinda rolului
exagerat si intruziv pe care acestea si-l asuma fata de propriile
progenituri.
Un endometru subtire este martorul somatic al unui rol matern
perceput ca ineficient. Poate fi aceeasi reflexie a rolului maternal
insusit de la propria mama, sau unul conturat pe parcurs. Oricum,
cognitia este de tipul: ,,nu pot sa fac prea multe pentru copilul
meu !, cauzele fiind diverse: o incapacitate personala, fizica, o
lipsa de asumare a responsabilitatii sau o anumita filozofie de
viata fatalista.
Fibromul uterin este o formatiune benigna a mucoase uterine, o
formatiune inchistata, un fel de excrescenta. Este o
autoinchistare, perceptia unui esec , al unei aparari in sfera
rolului maternal sau al relatiei cu mama.
Afectiunile vaginale si vulvare au o relatie directa cu sfera sexuala
psihica. Ele sunt o raportare la rolul sexual partenerial si mai
putin la aspectul ,,genital- al procrearii.
Frigiditatea este imposibilitatea femeii de a simti placere in cursul
actului sexual . Este vorba de un blocaj la nivel psihic. Se
datoreaza de multe ori unor situatii de abuz sexual din istoricul
persoanei. Poate apare insa si fara ca aceste situatii sa fi existat,
dar exprima aceeasi vinovatie , sau lipsa propriei permisiuni de a
simti placere. Modelul cognitiv este o exigenta extrema, o
dezicere de latura instinctuala sau o autopedepsire.
Vaginismul, contractia spastica a muschilor perivaginali care
impiedica actul sexual, isi indeplineste rolul de a sabota un
contact sexual nedorit cu adevarat, o activitate sexuala facuta din
datorie. Acelasi rol il are si vaginita sau vulvita ( inflamatia vulvei
care face actul sexual dureros).
AFECTARI ALE APARATULUI SEXUAL MASCULIN
Cel mai frecvent afectata este prostata, despre care am vorbit la
sistemul urinar.
Insuficienta testiculara, caracterizata prin producerea de
spermatozoizi putini sau ineficienti acestia au afectari care nu
le permit parcurgerea anevoiosului proces al fecundarii- se
soldeaza cu sterilitate. Este marturia unui proces de sabotare
mentala a procrearii. fiind expresia unui program autodistructiv
mental, al vinovatiei sau al incorporarii unui model paternal
perceput ca ineficient ( o suparare pe tata). La nivel fizic se
datoreaza unor factori agresivi exteriori, toxici ( alcool, stres,
infectii ,traumatisme) sau unor anomalii genetice . La nivel psihic,
poate fi pur si simplu o frica/un refuz de a-si asuma rolul de tata-
din diverse motive. De altfel, nu are legatura cu impotenta, care
reprezinta capacitatea de a performa un act sexual. Interesant ca
unul din motivele sterilitatii masculine pare a fi, dupa cercetarile
din ultima vreme, infectii cu germeni care se transmit pe cale
sexuala. Spun interesant pentru ca barbatii care au o viata
sexuala instabila, cu multe partenere, in general nu isi doresc sa
devina tati cu adevarat. Se pare ca mycoplasmele, chlamydiile si
ricketii le indeplinesc dorinta profunda
Impotenta masculina are cauze organice intr-un procent de sub
10%, restul motivelor fiind de natura psihologica. Cauzele
organice sunt determinate de leziuni traumatice, anomalii
congenitale sau boli care afecteaza la mai multe niveluri
organismul uman. Scaderea potentei este un simptom ce apare si
in diabet , hipotiroidie,boli cardio-vasculare, etc. Toate bolile care
exprima o scadere a placerii de a trai, o frica exacerbata de latura
instinctuala masculina , sau un control excesiv se pot
insoti de impotenta . Psihoterapia pentru impotenta psihologica
ar trebui sa tina seama si de aceste boli asociate, nu numai in
sensul atribuirii corecte a cauzelor, ci si in intelegerea
adevaratelor cognitii disfunctionale care au condus la acest
simptom. Impotenta psihologica face insa obiectul unei alte
discutii, caci cognitiile disfunctionale implicate sunt foarte diverse
si complexe. Luand insa in considerare simptomele fizice,
somatice, ale tuturor bolilor pe care le are pacientul,
psihoterapeutul are sanse mai mari de a ajunge la nucleul psihic
cognitiv implicat in aceasta disfunctie.


II. Psihologie cognitiva-Homeopatie
Sankaran, unul dintre cei mai renumiti homeopati ai zilelor
noastre, considera ca boala fizica este un fel de sindrom de
adaptare la stres, sindrom care este salutar in conditii de
agresiune externa, dar care se perpetueaza si se transforma intr-
o ,,boala de stres, care devine inadecvata.
Pentru a supravietui unei situatii date, unui agent stresor
emotional, fiinta umana dezvolta credinte care ii permit
adaptarea. De exemplu: ratacit in padure, un om va gandi ca in
jur exista pericole la tot pasul. Aceasta convingere il va ajuta sa
fie in garda si sa se protejeze. Reintors insa intr-un mediu citadin,
aceeasi convingere devine disfunctionala.
Astfel de convingeri -salutare in anumite conditii si ulterior
rigidizate- au fost numite de Sankaran ,,DELUSION. Ele sunt
echivalentul convingerilor irationale din psihologia cognitiv-
comportamentala. Convingeri care au exact aceleasi caracteristici
: sunt ,,imuabile, fixe, au tendinta la generalizare, sunt
irationale,nu sunt puse la indoiala, se reflecta in intreg
comportamentul uman. Aceste convingeri sau ,,delusions se
exprima nu numai la nivelul psihic si emotional ci si la nivelul bolii
fizice. De exemplu, o persoana care are convingerea ca nu este
iubita pentru ca e urata, ca pentru a fi iubit trebuie sa fii
frumos, va dezvolta la nivel fizic boli de piele de tipul acneei . O
persoana care crede ca modalitatea prin care poti sa te feresti de
oamenii rai din jur este sa iti dezvolti o ,,platosa de aparare, va
face boli de piele de tipul psoriazisului, care ,,ingroasa pielea si o
saraceste de senzitivitate.
Psihoterapia si homeopatia au acelasi scop: sa ajute pacientul
sa renunte la aceste convingeri irationale/delusions , reducand
manifestarea acestora atat la nivel psihic, emotional, cat si fizic.
Modalitatile prin care isi ating acest scop sunt diferite dar , din
punctul meu de vedere, complementare. Psihoterapia cognitiva
foloseste ,,dialogul socratic, relativizarea, punerea la indoiala a
convingerilor irationale, oferirea de alternative noi, mai adaptate.
Homeopatia se foloseste de administrarea remediului potrivit,
remediu care prezinta ca si nucleu central acea convingere
irationala pe care o identificam la pacient. La fel ca si terapia
cognitiva, homeopatia nu pune accentul pe ,,de ce gandesti asa?
Cine si cand te-a convins de aceasta ide? (desi se intereseaza
de punctul de pornire al acestora). In schimb, pune accent pe
definirea cat mai exacta a sistemului de convingeri, pentru ca
remediul care functioneaza este cel care cuprinde cat mai bine
ansamblul de convingeri irationale, de obsesii si compulsii ale
pacientului.
Terapia cognitiva ar putea beneficia foarte mult de ajutorul
homeopatiei. Observarea simptomelor fizice asociate unui anumit
,,nucleu de gandire disfunctional ar fi de mare ajutor in interviul
psihoterapeutic. Atat psihoterapeutul cat si medicul homeopat
sunt veritabili cautatori ai gandurilor negative automate si ai
convingerilor irationale. Dar medicul homeopat are in ajutor
simptomul fizic care reflecta in lumea materiala, palpabila, gandul
inefabil.
Desigur ca si homeopatia beneficiaza de ajutorul psihologiei. Din
acest punct de vedere insa, s-au parcurs mai multi pasi, avand in
vedere faptul ca multi dintre marii doctori homeopati ai zilelor
noastre au urmat studii psihologice ample. Actualele tablouri
psihologice ale remediilor sunt rezultatele acestor demersuri.
Psihologie existentialista-Homeopatie
Psihologia existentialista ne-a aratat ca modul de gandire uman
este structurat in jurul catorva concepte de baza, a modului in
care reusim sa ne raportam la cateva ,,angoase existentiale.
Felul in care reusim sa ne impacam cu constiinta mortii, cu
dificultatea libertatii, cu lipsa de sens a vietii, cu neplacerea
singuratatii, insumeaza niste ,,postulate in care alegem sa
credem cu convingere.
Moartea
In fata constientizarii mortii, putem crea convingeri diferite:
putem nega pericolul (,,asa ceva nu mi se poate intampla mie,eu
sunt mai special), putem incerca sa controlam pericolul( ,,trebuie
sa fiu mereu in garda), putem renunta la orice efort de a
trai(,,oricum totul se termina,ce rost are sa fac eforturi?) putem
alege sa traim viata la maxim ,fara sa ne gandim deloc la viitor
(,,pentru ca s-ar putea sa mor maine), sau dimpotriva, sa nu ne
asumam nici un fel de risc (de teama ca moartea ne
pandeste),putem sa ne supraveghem exagerat orice simptom (de
teama ca el prevesteste apropierea mortii).
Toate aceste tipuri de convingeri se reflecta in modul in care vom
evalua orice conjunctura prin care trecem, orice relatie pe care o
avem cu cei din jur, orice alegere pe care o facem.
Aceste sisteme de gandire sunt nucleul central al anumitor
remedii, in care tema centrala este teama de moarte:
ACONITUL=se teme de o moarte iminenta, se simte atacat. .Este
un remediu cu rezultate foarte bune in terapia atacului de panica.
O situatie amenintatoare de viata este deseori factorul trigger
care declanseaza seria de reactii psihice si somatice descrise ca
atac de panica atac care initial are un suport real, anamneza
reveland deseori in antecedentele pacientului Aconit, o
conjunctura in care viata i-a fost pusa in pericol. Ulterior insa
aceasta frica se permanentizeaza intr-o componenta care
insoteste bolnavul pe tot parcursul vietii sale devenind irationala.
Toate reactiile pacientului, de la cele psihice pana la cele fizice se
desfasoara dealtfel in aceeasi maniera exacerbata si violenta:
frica, febra, durerea etc ating note fulminante la acest tip de
pacient.
ARSENICUL=se teme de moarte si se protejeaza incercand sa tina
lucrurile sub control, cautand simptome de boala, supraveghindu-
se pe sine si pe ceilalti in care nu are incredere, dezvoltand mult
citata ipohondrie arsenicoasa. Lipsa de incredere in medici il
detemina pe acest pacient sa solicite sfatul unui numar
impresionant de medici, de multe ori cu titluri academice, fara ca
recomandarile nici uneia dintre somitatile consultate sa fie in final
urmate. Meticulozitatea, perfectionismul aproape ritualic al acestui
pacient, obsesia pentru curatenie si ordine, reprezinta tot atatea
incercari de a instaura ordinea intr-un univers care ii pare
infricosator de haotic Arsenicului.
STRAMONIUM este prototipul omului pierdut in salbaticie:
atitudinea sa este aceea a unui om ingrozit care priveste in toate
directiile in incercarea de a identifica la timp pericolele care se
ivesc. Noptile nu aduc deloc liniste pacientului care traieste
frecvent experienta unor cosmaruri nocturne deosebit de
infricosatoare, pline de monstri, personaje malefice si animale
salbatice. Homeopatia descrie o etapa in evolutia copiilor, in jurul
varstei de 2 ani, cand visele micutilor se populeaza cu aceste
personaje si in care administrarea acestui remediu are beneficii
extraordinare
Singuratatea
Teama de abandon este resimtita diferit de catre persoane
diferite: o persoana se poate agata cu disperare de cei din jur
(,,sunt slab, ceilalti trebuie sa ma ajutecum gandeste
PULSATILLA), se poate conforma exagerat nevoilor altora pt a
deveni util, indispensabil (,,trebuie sa fiu util ca sa nu fiu parasit
cum gandeste NATRIUM MURIATICUM),se poate inchide intr-un
cerc intim,in siguranta casei (cum face BARYTA CARBONICA), sau
poate deveni tiranic si banuitor in incercarea de a-l retine pe
celalalt cu forta ( cum este LACHESIS).
Legata simbiotic de mama sa (sau de substitutul acesteia),
PULSATILLEI ii este teama de taierea cordonului ombilical- care
o fereste de abandon. Ursuletul de plus (sau perna) de care nu se
desparte niciodata, este simbolul placentei materne.
Administrarea unei doze de Pulsatilla a ajutat multi copii sa treaca
peste trauma separarii pe care o implica prima zi la gradinita.
Pretul acestui atasament obsesiv este teama de sufocare care o
tradeaza: Pulsatilla traieste cu senzatia lipsei de aer si cu o
fereastra intotdeauna deschisa.
IGNATIA este o planta agatatoare care si-a pierdut sprijinul.
Moartea cuiva drag declanseaza uneori aceasta simptomatologie.
Plange usor si -daca nu o face- lacrimile sublimate creaza senzatia
de nod in gat.
Libertatea
BARYTA CARBONICA este constienta de inadecvarea sa, de
handicapul sau (deseori pacientii Baryta chiar au macar un usor
handicap fizic sau psihic) ceea ce le creaza sentimentul de
dependenta si de rusine. Convinsi ca nu pot face fata, isi lasa
viata in mana celor care ii cresc si nici macar nu mai incearca sa-
si castige independenta. Libertatea este o notiune care ii
inspaimanta.
SEPIA, in schimb ,tine foarte mult la independenta sa, la
posibilitatea de a evolua si de a se realiza personal. Obligata sa se
conformeze unei vieti domestice ( de exemplu), care ii limiteaza
posibilitatile de a se explora pe sine, Sepia sufera o aplatizare
afectiva, indeplindu-si sarcinile in mod exemplar insa fara strop
de entuziasm , ceea ce creaza un simptom psihologic care poate
parea ciudat: indiferenta fata de cei dragi. Predilectia pentru
culoarea neagra tradeaza retragerea emotionala a Sepiei in
turnul ei de fildes.
Lipsa de sens:
O caracterizare magistrala a pacientului AURUM este facuta de
Zola in cartea sa Bucuria de a trai. Obsesia mortii la acest
pacient vine mai ales din absenta unui sens care poate fi atribuit
vietii. Atat timp cat toate drumurile se termina in moarte, viata
este privita ca o agonie catre sfarsitul implacabil. Nici un fel de
activitate nu aduce alinare acestei fiinte macinate de ideea
inutilitatii -idee care naste ganduri sinucigase. Homeopatii atrag
atentia asupra faptului ca- spre deosebire de alti pacienti care
doar flirteaza cu gandul sinuciderii- fara a incerca vreodata sa-
si puna in aplicare gandul, pacientul Aurum agravat poate recurge
intr-adevar la acest gest disperat. Spre deosebire de Aurum,
Argentum nitricum- speriat de propriile ganduri de genul ce ar fi
sa ma arunc in gol dezvolta fobia de inaltime ca mecanism de
aparare.
III . Psihologie Adleriana-Homeopatie
Complexul de superioritae/ inferioritate, raportarea la cei din jur,
gradul de alegere al laturii sociale in detrimentul celei individuale ,
determina- de asemenea- convingeri ce stau la baza nucleului
anumitor remedii. Putem avea convingerea ca numai cei realizati,
cei care sunt cineva, sunt acceptati si iubiti( LYCOPODIUM);
putem pastra cu orice chip o imagine dezirabila, in ciuda sinelui
nostru( cum este SILICEA) ; putem sa ne stabilim ca prioritati
absolute responsabilitati care ne depasesc ( cum este AURUM) si
asa mai departe.
Teama de inadecvare apare deseori la copii , iar remediul
administrat pentru acei micuti care se ascund dupa fusta mamei
este CALCAREA CARBONICA.
Pentru LYCOPODIUM, statutul social este un indicator atat de
important al valorii sale, incat recurge la strategii nu tocmai
ortodoxe pentru a-l obtine: deosebit de lingusitor cu superiorii,
este cateodata chiar grosolan cu cei care-i sunt inferiori. Crescut
de parinti cu complexe asemanatoare, copilul Lycopodium se
joaca numai cu cei mai mari decat el, picii nefiind in nici un fel
interesanti pentru acest copacel care se viseaza stejar.
SILICEA este obstinenta in a-si pastra imaginea de sine, acea
masca personala cu care se identifica in asemenea masura,
incat dezbracarea acestei haine este sinonima cu
desfigurarea. Inflexibilitatea ei seamana cu cea a sticlei care se
sparge dar nu se indoaie. Si fragilitatea ei aminteste de acest
material.
Traume-Homeopatie
Traumele prin care trecem in viata -si nereusita integrarii
acestora se concretizeaza de asemenea in tablouri centrale ale
psihicului: sentimentele de abandon ale orfanului, care ar putea
persista in psihicul unei persoane toata viata, indica MAGNESIA
MURIATICA; lupta pentru realizare in conditii vitrege si
separarea pe care le simte emigrantul se regasesc in IODUM;
pierderea acuta resimtita in urma decesului/despartirii de o
persoana draga ne indreapta catre profilul IGNATIEI; socuri acute
ne arunca in anxietatea fulminanta a
STRAMONIUMULUI; nedreptatea unui abuz fizic ne orienteaza
gandurile in directia STAPHYSAGRIEI, si asa mai departe.
Psihologie clinica-Homeopatie
Diagnosticul psihologic este uneori prea evaziv.
Anxietatea de pilda, se exprima poate in feluri asemanatoare la
majoritatea persoanelor, dar gandurile care stau la baza
sentimentului sunt uneori foarte diferite: ARGENTUM NITRICUM ,
are o anxietate anticipatorie exprimata, activa, despre care
vorbeste cu usurinta,combinata cu o impulsivitate care sta la baza
anxietatii. Se teme de lucruri absurde, impulsive ,pe care le-ar
putea face impotriva ratiunii sale. Poate dezvolta de pilda frica de
inaltime pentru ca in apropierea unui abis gandeste:,, ce-ar
fi daca m-as arunca?
ARSENICUM ALBUM, un alt anxios veritabil, se teme de moarte si
de singuratate , la baza anxietatii sale stand lipsa de incredere in
cei de care depinde, inclusiv in medici. Este o anxietate produsa
de teama ca nu poate controla totul, ca are nevoie de altii, iar
acestia nu vor fi la inaltime. Este o anxietate care
asociaza obsesii pentru curatenie si ordine, frecvent compulsii de
curatenie si nosofobie.
HELLEBORUS NIGER are la baza anxietatii sale o senzatie de
dezintegrare, de derealizare.
PSORINUM, se teme de viitor, are o anxietate orientata mai ales
asupra sigurantei financiare, poate fi bogatul care se teme de
saracie.
Atacurile de panica au la baza de asemenea ,,frici diferite:
CALCAREA CARBONICA se teme sa nu inebuneasca; CANNABIS
INDICA, asociind o lentoare cognitiva se teme de dementa;
LYCOPODIUM se teme de intuneric, de a fi singur in casa,de
situatii care l-ar obliga la asumarea responsabilitatii; NITRICUM
ACIDUM se teme de cancer,de boala; PHOSPHORUS se teme ca
,,ceva rau se va intampla cu cei din jur, asociind expresivitate
si sociabilitate .
Fobiile sunt caracteristice anumitor remedii: fobia de animale se
regaseste in profilul STRAMONIUMULUI, claustrophobia este
asociata cu ACONITUL, agoraphobia cu ARGENTUM NITRICUM,
arachnofobia apare frecvent la remediul TARANTULA,etc.
Isteria este un alt diagnostic care beneficiaza mult in urma
administrarii de remediu homeopat similium: LILLIUM TIGRINUM
are la baza o isterie de tip sexual; HYOSCIAMUS-este o isterie
exhibitionista; MEDDHORINUM- asociaza o isterie de tip
teatral,extravagant; PULSATILLA-dezvolta histrionism in
incercarea de a capata atentie si asigurari.
Tulburarea obsesivo-compulsiva poate avea la origine incercarea
de a tine sub control pericole psihologice diferite: THUYA- are idei
morale fixe, incearca sa controleze izbucnirea impulsurilor
instinctuale, inacceptabile moral; ARGENTUM NITRICUM- crezand
ca numai cei care performeaza sunt valorosi ,incearca sa
controleze viitorul care le-ar putea infirma performanta;
ARSENICUM-din frica de moarte dezvolta compulsii de curatenie.
Depresia este un rezultat al decompensarii catorva remedii:
AURUM METALLICUM- considera ca nu mai are nici un rost sa
traiasca , este o depresie silentioasa, cu risc mare de suicid.
NATRIUM MURIATICUM- isi reprima atat de mult sentimentele, isi
asuma vinovatia de a nu fi iubit , considera ca ,,ceva este rau la
mine; SEPIA-sufera de aplatizare afectiva in urma unei perioade
in care ,,este obligata sa faca ceea ce trebuie, in ciuda sinelui
sau.
Psihoze: VERATUM ALBUM dezvolta halucinatii ce se aglutineaza
in profilul schizofreniei; MEDDHORINUM-cu extremismul si
labilitatea care sugereaza sindromul border-line, ANACARDIUM-
cu tendintele contrare care il pot conduce spre o personalitate
antisociala, ARGENTUM NITRICUM- a carui nevoie de a controla
totul il poate duce in directia obsesiv-compulsivitatii, ALUMINA- a
carei ,,uscaciune fizica si psihica poate duce la dementa.
ANACARDIUM sufera o dedublare de personalitate mascata
deseori de un comportament exemplar. Cu un dracusor pe un
umar si un inger pe celalalt, Anacardium-ul este demascat de
cateva gesturi de o cruzime bizara. Splitul personalitatii a fost
cauzat in cele mai multe cazuri de o copilarie deosebit de
traumatizanta.
Acestea sunt numai cateva legaturi intre homeopatie si sistemele
psihologice dezvoltate de diferiti autori. Fiecare dintre aceste
abordari se regaseste la nivel foarte intim in structura remediilor
homeopate. Legatura cu psihanaliza este cea mai cunoscuta si
explorata. De aceea am preferat sa accentuez legatura cu alte
sisteme de psihoterapie.
Motivul pentru care cred ca este important ca psihologii sa poata
dobandi si cunostinte de homeopatie este faptul ca- daca in
psihoterapie rezistentele la terapie sunt cauza principala a
esecului terapeutic- ajutorul remediilor homeopate scade dramatic
incidenta lor. Schimbarea modului de gandire al unui pacient se
loveste de teama, de neincredere, de suspiciune, poate chiar de
rigiditate. Remediile homeopate nu cer insa incuviintarea ego-ului
pacientului pentru a actiona. Ele actioneaza pur si simplu, putand
fi de mare ajutor terapeutului.
Homeopatia si-a dovedit indubitabil eficacitatea in cazul bolilor
fizice. Dovada este dezvoltarea pe care homeopatia o cunoaste in
ziua de azi, in tari cum ar fi Franta( unde 90% din populatie a
apelat la un consult homeopat) sau Anglia ( doctorul care o
ingrijeste pe regina Marii Britanii de peste 30 de ani,este
homeopat. ,, I believe what prevents men from accepting the
homeopathic principles is ignorance, but ignorance is criminal
when human lives are at stake. (Queen Elisabeth II )
Toti homeopatii stiu insa ca fara ajutorul psihologiei , remediile nu
pot fi insusite si folosite. In acelasi timp, consider ca psihologii ar
trebui sa se foloseasca de aceasta stiinta, care ar putea imbogati
mult rezultatele psihoterapiei.

IV. ALCHIMIA COGNITIVA A RELATIILOR INTERUMANE
Scopul suprem al existentei noastre este supravietuirea.De cand
cand ne nastem si pana la sfarsit depunem eforturi care sa ne
permita continuarea existentei.
Diferenta dintre viu si neviu este capacitatea sistemului viu de a
actiona in scopul autoconservarii. Organizarea sistemelor vii se
complica pentru a permite actiuni cat mai diverse de lupta sau
retragere din fata fortelor care le pun in pericol existenta.
Un obiect de exemplu, nu va actiona in nici un fel pentru a-si
asigura perenitatea. Un copac insa se hraneste, se
orienteaza dupa soare, face seminte care sa germineze si sa-
i recompuna sistemul vegetal dupa ce el va fi fost invins de
entropie. Un animal poate fugi de pericole sau isi poate schimba
culoarea astfel incat sa se camufleze. Omul are mult mai multe
posibilitati de actiune orientate catre prezervare, principala fiind
capacitatea de adaptare ,de modificare si reajustare a
mecanismelor care l-au ajutat anterior.
Viata pare astfel o incercare permanenta de lupta cu fortele
distrugatoare, o lupta cu entropia in scopul mentinerii tipului de
organizare pe care il reprezinta. Cel mai complicat sistem
existent- omul -foloseste mecanisme extrem de complexe ,care sa
compenseze vulnerabilitatea genetica pe care o are. Copilul este
puiul de animal cel mai vulnerabil, incapabil de a supravietui
singur pana la o varsta destul de mare. Primul mecanism de
supravietuire ii este implantat in genom si consta in cautarea si
apropierea de o fiinta protectoare, capabila sa ii compenseze
incapacitatea fizica. Acest mecanism functioneaza bilateral: pe de
o parte nou-nascutul se indreapta catre figura protectoare (avand
un tropism pentru aceasta) si actioneaza astfel incat sa ,,atraga ,
sa ,,seduca persoana de care depinde supravietuirea lui. In acest
context se inscriu zambetele si imitarea expresiei figurilor
protectoare la numai 48 de zile de la nastere. Pe de alta parte, la
capatul celalalt al relatiei, figura protectoare ( in general adulta)
are inscrisa in genom atractia catre ,,pui. Eliberarea ocitocinei (
hormonul tandretei) la vederea anumitor proportii corporale -care
sunt specifice puilor- sau la auzul anumitor tonuri caracteristice
vocilor acestora, este modul intelept de inchidere , la celalalt
capat, al mecanismului initial de supravietuire.
Este extrem de important faptul ca , in cazul oamenilor ( ca de
altfel si la alte animale ,,sociale), functionarea optima a relatiilor
initiale este vitala pentru supravietuire. Modul in care
functioneaza aceste relatii initiale va determina ( asa cum a
demonstrat Bowlby in teoria atasamentului) tipul de relationare al
persoanei si in viitor, pe baza asa-numitului ,,model de
atasament.
Si chiar daca, odata cu maturizarea, relatiile interumane nu mai
par la fel de indispensabile pentru supravietuirea imediata, in
realitate, calitatea lor este implicata in speranta de viata a
omului. Capacitatea fiintei umane de a-si asigura implinirea
necesitatilor este legata de capacitatea individului de a stabili
relatii ,,profitabile. Astfel, implinirea profesionala( importanta
pentru asigurarea resurselor de hrana si adapost), implinirea
sexuala ( necesara pentru supravietuirea speciei), implinirea
afectiva ( cu rol in asigurarea suportului social) chiar si inefabila
,,fericire, sunt conditii care asigura sau cresc sansa de
supravietuire. ( Este cunoscut faptul ca oamenii fericiti, realizati
profesional si afectiv, cu suport social dezvoltat , au o speranta
de viata mai mare, rezistenta la boli crescuta, capacitate
imbunatatita de a face fata solicitarilor).
Modalitatile prin care relatiile asigura supravietuirea in decursul
etapelor vietii, tipul acestor relatii, necesitatile pe care le
indeplinesc, sunt insa diferite. Daca in copilarie nota dominanta
este data de capacitatea de a dezvolta relatii care sa ne
protejeze, sa ne ajute sa crestem, la maturitate devin importante
relatiile de colaborare, de parteneriat (care creaza premise
optimiste pentru activitatea profesionala, sexuala, de crestere a
copiilor, etc). Spre senectute creste importanta relatiilor de
impartasire a propriei experiente in scopul asigurarii supravietuirii
speciei, pe masura ce resursele de supravietuire a individului in
sine se consuma. In termenii analizei tranzactionale, aceste tipuri
de relatii sunt definite ca relatii copil-parinte, adult-adult, parinte-
copil.
Paradoxul fiintei umane ( acela de a nu putea supravietui singur
si in acelasi timp- de a fi nevoit sa isi castige spatiul vital
printre semenii lui), se traduce la nivel psihologic in dificultatea
gasirii echilibrului intre cele doua capete ale balansoarului
relational: pe de o parte nevoia de apartenenta sociala
(dependenta) , de cealalta independenta. De o parte
sociabilitatea, de cealalta individualismul. ..De o parte altruismul ,
de cealalta egoismul
Cum stabilim insa care sunt proportiile corecte ale acestor
componente ale unei relatii? Cand echilibram balanta intre sine si
semeni? Gandindu-ne la scopul relatiilor (supravietuirea) , putem
avea o ide despre momentul in care ar trebui sa glisam cursorul
relatiei catre egoism sau catre altruism. Astfel, daca o relatie este
in sprijinul nostru, spre binele nostru, ea este o relatie care isi
indeplineste scopul. In acelasi timp insa, ea trebuie sa
deserveasca si cealalta persoana, chiar daca modul in care relatia
imi foloseste mie poate fi diferit de modul in care iti foloseste tie.
In plus, aceasta relatie trebuie sa deserveasca si ,,specia in
general. Asa cum se spune si in teoria asertivitatii, ,,dreptul meu
se termina acolo unde incepe dreptul tau! In relatii se aplica
aceeasi ,,zona neutra . O relatie benefica este cuprinsa in
intervalul in care se regasesc beneficii pentru ambele persoane.
Beneficiul personal al unei relatii este prezent intotdeauna , fara
exceptie! Chiar si persoanele care afirma ca pastreaza o relatie
dificila ,,de dragul celuilalt sau ,,din considerente morale,
primesc de fapt un beneficiu propriu: o imbunatatire a ,,imaginii
de sine- care este factor intrinsec al starii de multumire, al
fericirii si , in ultima instanta, a unei vieti mai indelungate. ( Este
dovedit statistic ca persoanele cu o imagine de sine buna sunt
mai capabile sa rezolve cu succes problemele pe care le
intampina, inclusiv pe cele de sanatate.)
Problemele intervin insa atunci cand ceea ce consideram a fi
beneficiu nu este , in realitate, in interesul nostru pe termen lung.
(De exemplu o relatie de dependenta ne va permite
ramanerea intr-o zona de confort dar, pe termen lung , ne va
limita dezvoltarea). Sau beneficul nostru inseamna un deserviciu
adus celuilalt pertener de relatie sau speciei in general. (In acest
caz ajungem sa semanam cu o celula canceroasa care se dezvolta
pe seama altor celule si care- fie va fi limitata de sistemul
imunitar, fie se va distruge si pe sine prin distrugerea intregului
sistem.) De exemplu,beneficiul primordial al relatiilor in
copilarie este asigurarea protectiei. Frecvent insa, nu realizam ca
am crescut, ca am devenit adulti si ca scopul acestei etape de
viata s-a schimbat, ca in relatiile noastre trebuie de acum sa
predomine ,,colaborarea!
Imbatranirea aduce cu sine , in cazul ideal, inmultirea relatiilor de
daruire. Avand in vedere faptul ca supravietuirea personala,
individuala, este pe sfarsite, se activeaza mai puternic scopul
supravietuirii speciei, atat prin descendenti directi, genetici (
copii) cat si prin imbogatirea inconstientului colectiv al omenirii cu
propria noastra experienta. Este momentul in care celor ce isi
asuma acest scop, li se acorda ,,titluri onorifice sau li se acorda
respectul cuvenit ,,inteleptilor satului Uneori insa, schimbarea
scopului existentei de la sine catre urmasi, inerenta acestei etape
de viata, este blocata. Asa apar relatiile in care persoana ce se
indreapta spre senectute ramane ancorata in relatii ,,parteneriale
( eventual cu persoane mult mai tinere) , in locul dezvoltarii de
relatii de ,,daruire.
Desigur ca in diferitele etape ale vietii , sfera relationala cuprinde
mai multe tipuri de relatii. Astfel, in copilarie cea mai importanta
este relatia de protectie,relatia pe care copilul o are cu parintii sai
si care ii asigura supravietuirea. In afara de aceasta relatie insa,
copilul va invata sa dezvolte relatii de colaborare,care vor deveni
primul-plan al relationarii adulte. Tot acum va inregistra modele
ale relationarii de ,,daruire, caci acum priveste la modelul acestor
relatii : proprii parinti. La fel se intampla si in celelalte etape ale
vietii, cand spectrul relational este complex si inglobeaza toate
formele de relatii intr-o masura mai mare sau mai mica. Ponderea
importanta o ocupa insa, in fiecare etapa, un anumit tip de
relatie, in functie de scopul acesteia ; iar eforturile pe care le
depunem in construirea relatiilor sunt si ele adaptate
acestui scop .
RELATII PROTECTIVE- ETAPA INFANTILA
Relatiile care ne asigura protectie sunt cele mai importante in
copilarie . Ele sunt rezultatul unor eforturi de ,,solicitare, chiar
,,seducere de catre copil a persoanei protectoare ( cum este
cazul nou-nascutilor). Aceste eforturi vor fi insa exagerate,
suprauzitate, in cazul in care ceea ce solicita copilul nu este
furnizat de,, persoana de atasament.
Apare astfel comportamentul excesiv de solicitant (vaicareala,
agatatul ,,de fusta mamei) sau excesiv de seductiv ( manipularea
emotionala, victimizarea, cersitul afectiv, etc). In teoria
atasamentului dezvoltata de Bowlby, aceste comportamente
corespund unui model de atasament dependent.
In alte cazuri se poate recurge la suspendarea acestor eforturi- in
incercarea de a atrage atentia asupra nevoilor nesatisfacute- sau
de a nega , de a reduce importanta nevoilor afective. Apar astfel :
greva, sabotajul, agresivitatea activa sau pasiva. Uneori, copilul
va incerca sa inlocuiasca relatiile nesatisfacatoare cu surogate mai
usor de obtinut ( de exemplu ,,gasca din cartier in locul afectiunii
familiale). Modelul de atasament care se contureaza in acest caz
in psihicul persoanei este atasamentul evitant.
Mai bizar si mai putin consecvent este atasamentul dezorganizat,
in care copilul foloseste un amestec al acestor comportamente, de
multe ori in neconcordanta cu situatiile in care se afla. Aceasta
,,dezorganizare este determinata de inconstanta satisfacerii
nevoilor emotionale si, mai ales, de inlocuirea protectiei care ar
trebui furnizata de catre parinti, cu amenintare si agresivitate.
Desigur ca aceste tipuri de comportamente sunt intarite numai in
masura in care ,,functioneaza.
Modalitatile prin care copilul a reusit sa sa obtina ajutorul de care
are nevoie , se vor imprima in modelul sau de relationare, in
mecanismele sale cognitive, adica in schemele mentale dupa care
isi va organiza relatiile.
NUCLEE COGNITIVE ALE MODELELOR DE ATASAMENT
DEZECHILIBRATE
Pulsatilla: remediul atasamentului dependent
Un copil care a obtinut ajutor doar in urma unor eforturi seductive
exagerate va gandi astfel: ,,daca il cuceresc, va avea grija de
mine! . Acest mod de a gandi este caracteristic remediului
Pulsatilla , caracterizat prin solicitare excesiva de atentie si
protectie, dar si prin comportamente seductive infantile. Este
remediul cel mai des intalnit in copilarie, este remediul copiilor
,,agatati de fusta mamei, cu ochii in lacrimi, fermecatori cu
persoanele apropiate ,temandu-se insa de straini La varste mici
poate fi considerat un remediu ,,constitutional, caracteristic
etapelor de activare a anxietatii de separare ( prima zi de
gradinita, etc). Pulsatilla este astfel, expresia atasamentului
dependent, al ,,cordonului ombilical psihologic, al dependentei
infantile de personajul protector, securizant.
Caracteristic pentru Pulsatilla este, si la nivel fizic, alternanta
simptomelor, variabilitatea acestora. Si mai sugestiv este faptul
ca- de multe ori- copiii justitiabili de acest remediu se
imbolnavesc cand au probleme ,,emotionale. Diareea sau febra
,,de emotie sunt modul acestor copii de a recapata atentia ,in
cazul in care se simt neglijati. Persistenta cordonului ombilical
psihologic se regaseste si in intarzierea menarhei la fetitele
Pulsatilla , dovada a dificultatii de a se separa de parinti.
Persistenta acestui model natural de atasament la varste mai
inaintate, devine expresia blocajului procesului de separare, de
individualizare, de castigare a independentei. In psihicul
adult, atasamentul dependent al Pulsatillei se va adresa insa
persoanelor de sex opus, transformand astfel relatia presupus
parteneriala, in relatie de tip suportiv, dependent, infantil.
Expresia comportamentala a acestei tipologii psihice va
fi seductia amplificata, solicitarea excesiva de ajutor . Rolul
asumat se va inscrie in repertoriul personajului feminin atat de
valorizat in epopeele cavaleresti: o ,,domnita seducatoare,
sensibila, fragila, aflata in cautarea ,,cavalerului in armura Sau
poate il vom regasi in nucleul psihic al sotiilor pe care ,,vesnicele
migrene le vor scuti de asumarea unui rol matur in relatia
maritala. Persistenta acestui mod de relationare va afecta si rolul
parental al acestor persoane: in locul daruirii de protectie copilului
, Pulsatilla adulta va solicita in continuare ajutorul altora, uneori
chiar al propriului copil, perpetuand astfel construirea unor
modele de atasament dezechilibrate. ( Bowlby a
demonstrat faptul ca sugarii cu atasament instabil sunt crescuti
de mame cu modele de atasament instabile.)
Inca destul de frecvent in populatia adultilor tineri, remediul este
din ce in ce mai rar intalnit la varste mai inaintate, cand el se va
metamorfoza ,odata cu presiunea varstei, in nuclee psihice mai
rigidizate, mai disimulate poate, dar pastratoare ale fragilitatii
interioare pe care persoana nu a reusit sa o depaseasca .
Variabilitatea dispozitiilor psihice ale Pulsatillei se va ,,intepeni in
atitudinea rigida a Siliceei de exemplu, care se percepe in
continuare ca fiind fragila in interior. Micuta ,,printesa a familiei
din copilarie, se va conserva in imaginea de sine a actualei adulte
Silicea , a rolului asumat in copilarie.
Expresia atasamentului dependent va vira dinspre
comportamentul de solicitare catre cele care exprima
neasumarea independentei, deficitul in activitatile de explorare,
de indepartare de confortul ,,cochiliei. Persoana va manifesta
teama de straini, de situatii noi, de a vorbi in public, de a se
contrazice. Plecata departe, va resimti un ,,dor bolnavicios de
casa!
***
Natrium muriaticum: remediul atasamentului evitant
Esecul comportamentelor de solicitare a ajutorului furnizat
de persoana protectoare, se va exprima la copii in cristalizarea
unui model de atasament de tip evitant.
Aflati in fata lipsei raspunsului dorit din partea ,,protectorului,
copiii isi vor reprima tendinta naturala de atasament.
Comportamentul lor va oglindi resemnarea in fata lipsei
de efect a incercarilor lor de apropiere. Asa cum au demonstrat
experimentele comportamentale facute de Mary Ainsworth, copiii
cu atasament evitant vor exagera latura de individualizare, de
explorare in exterior sau de intoarcere catre interior, catre sine.
Cu timpul, chiar si constientizarea nevoilor emotionale de
apropiere fata de ceilalti va diminua, reducand astfel ponderea
relatiilor in sfera psihicului copilului. Este ca si cum copilul ar
,,abdica de la satisfacerea nevoilor sale emotionale, reducand la
minimum constientizarea acestor nevoi. Pana si amintirile acestei
perioade se vor estompa, astfel incat adultii cu model de
atasament evitant nu isi amintesc prea mult din copilaria lor,
descriind-o adesea ca fiind ,,normala, ,,ok, ,,fara
probleme! Saracia amintirilor din copilarie este insa indiciul
,,netrairii depline a acesteia, a evadarii dintr-un mediu emotional
frustrant. Aflat in fata esecului de a castiga din partea parintelui
protectie si validare, copilul se va retrage in propria lume
interioara, reducandu-si la minim orientarea catre exterior.
Expresia cea mai autentica a acestui model de atasament o gasim
cristalizata in nucleul psihic al remediului Natrium Muriaticum. La
acest remediu, exprimarea emotionala este redusa ,introversia
fiind un key-note pentru felul lui de a fi. Blocat in incercarile de
exprimare, Natrium muriaticum se intoarce catre sine, cautand
protectie prin inchistare, prin ridicarea unor ziduri care sa-l apere
de exterior. Devine astfel o citadela cu portile ridicate si santurile
de aparare inundate. Expresivitatea emotionala scazuta se va
regasi si in cea comportamentala: sunt persoane cu dificultati in
a-si exterioriza afectele , atat cele pozitive ( tandretea este
absenta in relatiile lor) cat si negative ( furia va fi sublimata si
intoarsa catre sine sub forma depresiei).
Echivalentul somatic al exprimarii emotiilor negative sunt
eliminarile organice: transpiratie, urina, scaun. Asa ca nu este
surprinzator faptul ca persoanele justitiabile de Natrium
muriaticum au reduse aceste eliminari: transpira putin, nu pot sa
urineze in spatii publice, au gura uscata.
Obligati sa-si poarte singuri de grija,( sau chiar sa aiba si grija
propriilor parinti), pacientii Natrium Muriatic vor dezvolta
comportamente perfectioniste, se vor supune unei autodiscipline
riguroase. Aspectul exterior (ingrijit, correct), conformismul,
punctualitatea, indeplinirea sarcinilor, toate acestea sunt expresii
ale responsabilitatii pe care o dezvolta in incercarea de a se
descurca singuri.
Frecvent , unul din motivele pentru care necesitatile lor
emotionale nu au fost indeplinite in copilarie , este existenta unei
figuri de atasament ( parinte) a carei prioritate a fost propria
necesitate emotionala: mama singura sau fara o relatie
parteneriala satisfacatoare care s-a ,,sacrificat pentru copil, tata
alcoolic, parinti cu probleme psihice( depresii endogene) ,
etc. Sunt copiii unor mame care i-au facut raspunzatori pentru
propria lor fericire/nefericire. ,,Vezi? m ai
intristat/suparat/imbolnavit. este reprosul pe care acesti
copii l-au auzit frecvent atunci cand isi exprimau emotiile
negative sau nu isi indeplineau sarcinile atribuite . Cu acest
parinte revendicativ si lipsit de disponibilitate , copilul isi va
asuma un rol inversat in relatia cu parintele, se va percepe ca
fiind protectorul parintelui. In modelul sau relational, el va
rigidiza necesitatea indeplinirii acestui rol: va renunta la propriile
emotii in incercarea de a echilibra avalansa emotionala a
partenerului de relatie. Va deveni astfel ,,cel ce ii serveste pe
altii, in general persoane apropiate, dar si straini ( vor alege
deseori meserii care implica punerea in slujba altora: asistenti
sociali, voluntari pentru sustinerea cauzelor nobile, infirmieri,etc).
Si la nivelul aspectului fizic se va regasi aceasta ,,seriozitate ,
uneori induiosatoare atunci cand o intalnim la copii care isi
ingrijesc cu devotament fratii mai mici sau chiar parintii cu
incapacitati fizice sau psihologice.
Atasamentul evitant dus la extrem ar putea fi regasit in modelul
Aluminei. Aici retinerea emotionala este atat de puternica incat
indeparteaza persoana de propria constiinta de sine. Apare astfel
confuzia, incetineala in exprimarea verbala,intarzierea in
dezvoltarea mentala, dificultatile de memorie. ( Aceste
manifestari sunt frecvent intalnite la copiii institutionalizati, privati
de afectivitate si validare din partea institutorilor,cei ce joaca
rolul persoanelor de atasament ale orfanilor.)
Uscaciunea emotionala, retentia,se exprima atat la nivel
comportamental (indecizie, intarziere) cat si la nivel fizic
(uscaciunea mucoaselor, tuse uscata, constipatie, sindrom
Sjogren).
*****
Anacardium orientale: remediul atasamentului
dezorganizat
Cel mai deteriorat model de atasament este insa asa-numitul
atasament dezorganizat. La originea lui sta dezorganizarea
comportamentala a parintelui.
Inconsecventa raspunsului parental la cererile copilului si, mai
mult decat atat, comportamentul agresiv al persoanei care ar fi
trebuit sa asigure protectie, va determina impregnarea in psihicul
copilului al unui model relational bizar, deformat, extravagant.
Neputand conta pe un raspuns protector consecvent, primind ba
protectie inconstanta ba agresiune, copilul va dezvolta
comportamente la fel de alternante, contradictorii si chiar
extremiste.
Bizareria modelelor de atasament dezorganizate se regaseste in
remedii diferite, in functie de aspectul dezadaptativ al relatiei de
atasament din copilarie.
Astfel, copilul abuzat, pedepsit, va cristaliza mental remediul
Anacardium Orientale. Obligat sa suporte situatii abuzive din care
nu se poate sustrage (este dependent de abuzatorul sau) copilul
Anacardium va oscila intre comportamentul ,,de inger pe care il
solicita parintele abuziv si cel ,,de drac care este supapa de
evacuare a frustrarii si furiei acumulate. Desigur ca supapa se va
deschide cat mai departe de locul periculos: astfel de copii vor
dezvolta comportamente agresive fata de alti copii sau fata de
animale, si nu fata de parintele persecutor care este de fapt la
originea comportamentului agresiv al copilului. Este o punere in
scena a zicalei:,,unde dai si unde crapa!. Si mai interesant este
faptul ca uneori, copilul se identifica , se regaseste in rolul
,,fiintelor fara aparare, nefiind in stare ,,sa omoare nici o musca
(dupa cum povesteste mama lui). Cand insa furia reprimata se
acumuleaza, presiunea aceasta va izbucni in adevarate acte de
cruzime, inclusiv fata de animale. Cheia acestui remediu vor fi
astfel ,,tendintele contrare, alternanta extremelor. In anumite
cazuri, un astfel de copil va putea dezvolta personalitate
antisociala. Destinul sau ar putea fi caricaturizat de
personajul criminalului care ucide cu sange rece dar care este
induiosat de un caine sau, altfel spus, ,,criminalul cu suflet de
copil.
Tend-intele contrare se vor exprima la nivel fizic in afectarea
particulara a tendoanelor ( constituenti impliciti ai miscarii) iar la
nivel comportamental in indecizia si extremismul ce
caracterizeaza persoana Anacardium. Inutil sa mai subliniem
faptul ca, aflata la varsta adulta, aceasta persoana va construi
relatii abuzive atat in cadrul relatiilor care s-ar presupune
,,egalitare, cat si in cele care presupun asigurarea de protectie.
Un astfel de parinte va cristaliza in copilul sau un model de
atasament la fel de dezorganizat.
Un grad si mai mare de dezorganizare a atasamentului o vom
intalni in remediul Agaricus, unde furia reprimata este atat de
intensa incat depaseste instinctul de autoconservare, persoana
evadand in comportamente extrem de agresive, parand a abdica
chiar si de la conditia umana. Este ,poate,modelul psihic al
tortionarilor ( Hitler, Radovan Karadzic), cunoscuti pentru
comportamentele agresive extremiste, inumane,dar a caror
sensibilitate interioara violata se tradeaza in interesele artistice:
Hitler picta pasteluri idilice, Karadzic scria poezie
****
RELATII DE COLABORARE: ETAPA ADULTA
Acest tip de relatii cuprinde mai multe subtipuri in functie de
necesitatile pe care le satisface (sau ar trebui sa le satisfaca)
fiecare subtip in parte.
Viata adulta se compune caleidoscopic din relatii complexe, care
se supun necesitatilor variate ale acestei etape de plenitudine, de
maxima dezvoltare si relationare. Adultul indeplineste mai multe
roluri, se raporteaza diferit persoanelor din viata lui. Relatiile lui
vor ajuta la indeplinirea scopurilor caracteristice fiecarei
componente in parte: necesitatile sexuale se vor implini in cadrul
relatiilor maritale (sau de cuplu) Adult-Adult, necesitatile
dobandirii resurselor materiale necesare supravietuirii se vor
oglindi in relatiile de tip profesional Adult-Adult, necesitatile
cresterii si educarii urmasilor genetici(copiii) se vor putea
desfasura doar in cadrul relatiilor Parinte-Copil.
Relatiile care castiga pondere in viata adulta sunt (sau ar trebui
sa fie) de tip partenerial. Exista insa mici diferente chiar si in cazul
partenerilor presupusi egali din cadrul acestor relatii. Sexualitatea
diferita a partenerilor din relatiile maritale, ca si gradele ierarhice
diferite uneori in cazul relatiilor profesionale, vor determina
nuantarea ,,egalitatii pe care relatiile vietii adulte le presupune.
Ideala insa- este echilibrarea capetelor de relatie, pentru a
mentine astfel congruenta necesara colaborarii depline.
Frecvent, acest echilibru este pierdut, relatiile parteneriale
sucomband (macar in anumite perioade) in relatii mai putin
egalitare. Aceasta modificare a paritatii are la origine modele
cognitive neadaptate perioadei de viata adulta si antreneaza in ea
parteneri ale caror modele de relationare sunt ,,complementare.
Astfel, o persoana care cauta o relatie protectoare, infantila, care
nu s-a indepartat de necesitatile relationale ale copilariei, va cauta
un partener aflat de partea cealalta a necesitatilor relationale, o
persoana ,,parentala.
Un alt mod de dezechilibrare al relatiilor il reprezinta lupta pentru
putere. Tragandu-si originile din teama de esec in satisfacerea
nevoilor (materiale, sexuale sau emotionale), dorinta de putere le
da oamenilor iluzia unui ,,capital , al unui ,,cont in banca pe
care il pot folosi in caz de ,,foamete reala sau imaginara. Acesta
pare a fi motivul profund al fascinatiei pentru putere.
Modelul de baza al relatiilor de colaborare ale unei persoane se
va manifesta in toate tipurile de relatii adult-adult. La Lycopodium
de exemplu, lipsa de asumare a responsabilitatii se va regasi atat
in relatiile profesionale cat si in cele de grup social sau de
cuplu. Doar de dragul simplificarii , putem imparti aceste relatii in
subtipuri( profesionale, de cuplu, de grup) , in functie de nota mai
speciala pe care acestea o implica, respectiv scopul sau
necesitatea principala pe care fiecare subtip de relatie o satisface.
O nota aparte vom regasi in cadrul relatiilor de cuplu, motivul
frecvent al prezentarii pacientilor la psihoterapie. Sa nu uitam ca
in Biblie se spune ca exista doua cai ce duc catre ,,desavarsire:
calugaria si casatoria. Relatia maritala este scena pe care se
joaca multe dintre marile bucurii si marile tragedii ale vietii. Este
decorul ce insoteste rolurile si discursurile noastre interioare.
Este piatra de incercare a maturizarii si evolutiei noastre. La locul
de munca sau la scoala, putem juca roluri pe care ni le asumam
la nivel constient. In relatia intima insa, mai devreme sau mai
tarziu, vom ajunge la punctele nevralgice ale sufletului si
psihicului nostru si ale celuilalt. Viata in cuplu reprezinta deci o
scoala cu multe examene de trecut, cu multe clase de absolvit si
chiar cu repetente.
Insatisfactia in relatia de cuplu este unul din cele mai importante
motive de nefericire. Persoanele care se adreseaza
psihoterapeutului din acest motiv sunt insa, in majoritate , femei.
Si asta nu pentru ca nu ar fi la fel de importanta si pentru barbati.
Ci pentru ca in cazul acestora, acuzele invocate( si care de fapt
ascund si aceasta insatisfactie maritala/de cuplu) sunt mai ales
profesionale sau sexuale.
NUCLEE COGNITIVE CARE DEZECHILIBREAZA RELATIILE ADUL-
ADULT
Lycopodium: putere cu orice pret
Un remediu care iubeste puterea in relatii este Lycopodium.
Accentul cade in nucleul lui cognitiv pe statutul social.
Convingerea irationala este de tipul ,,daca.atunci. (,,daca nu
sunt cineva, nu sunt iubit!). Aceasta convingere ii va face
candidati perfecti pentru lucrul in cadrul corporatiilor, cu sisteme
de ierarhie bine conturate. Telul suprem nu este insa nici castigul
material si nici performanta de dragul performantei, ci avansarea
ierarhica. Isi doreste gratificari cat mai rapide, se raporteaza
mereu la ce cred ceilalti despre ei.
Dezvolta relatii profesionale frecvent dezechilibrate, din cauza
importantei excesive pe care o dau situarii ierarhice: sunt
despotici cu subordonatii si submisivi cu superiorii. Pot fi critici la
adresa colegilor ,,de dragul acestora In incercarea de a
avansa ierarhic, apeleaza la mijloace mai putin ortodoxe: pot
minti, se pot impauna cu succesele obtinute, pot blufa
Nota de plata pentru imaginea imbunatatita cu orice prt este
teama interioara ca nu vor putea indeplini o anumita sarcina care
le-ar fi solicitata (sarcina pe care , de multe ori, chiar o pot
efectua) -motiv pentru care se tem de responsabilitati si de
situatii noi . De altfel, neasumarea responsabilitatii se observa si
in viata personala, persoanele Lycopodium fiind deseori burlaci si
preferand relatiile sexuale fara implicare. Daca totusi se
casatoresc, vor repeta modelul relational dezechilibrat : vor fi
dominatori, tiranici cu sotia si copiii, isi vor asuma putine
responsabilitati in familie. Vor fi parinti pretentiosi, cu multe
asteptari de la copiii lor, mai ales atunci cand isi transfera nevoia
de statut social superior asupra copilului. Vor avea pretentii mari
la performanta din partea copilului, fara a participa cu adevarat la
educatia acestuia.
Nucleul Lycopodiumului poate fi identificat chiar din copilarie,
conturandu-se la acei copii despre care parintii lor spun: ,,el este
seful in casa ! Parca pentru a obiectiva acest rol mult prea
matur pentru varsta lor, acesti copii par mai in varsta decat sunt,
iar tinerilor Lycopodium le albeste parul devreme.
Dorinta de putere, de inflatie a egoului, se tradeaza si la nivel
somatic prin afectiuni care maresc, la propriu, dimensiunea
corpului: distensia abdominala determinata de disfunctii biliare
sau constipatie este frecvent intalnita la acesti pacienti.
Caracteristica este si predominanta afectiunilor pe partea dreapta
a corpului (controlata de emisfera stanga, dominanta, sediul
rationamentelor ,,reci).
Medorrhinum: privilegii autoasumate
Un remediu cu o dorinta la fel de mare de putere in relatii este
Medhorrinum. Nucleul cognitiv cuprinde ca si convingere :,,sunt
slab,dar atata vreme cat acopar aceasta slabiciune si par
puternic, ceilalti nu vor putea profita de mine si nu imi voi pierde
puterea!
Diferenta dintre convingerile irationale ale celor doua remedii se
poate evidentia in nuanta de amenintare pe care o percepe
Medorrhinum din partea celorlalti. Nucleul cognitiv irational
cuprinde de fapt doua convingeri irationale: o autodevalorizare
(,, sunt slab !) si o convingere categorica de tipul
,,daca.atunci.(daca esti slab, ceilalti vor profita de tine!)
Dorinta de putere este, in acest caz, un mecanism de aparare: isi
doreste puterea pentru a se simti in siguranta, pentru a se feri de
pericolul reprezentat de oamenii din jur. Daca Lycopodium nu se
considera inzestrat din nastere cu drepturi ci incearca prin orice
mijloace sa le castige( ca un burghez ce aspira la un rang
aristocrat), Medorrhinum isi asuma apriori drepturi pe care crede
ca altii vor sa i le confiste. Aceste drepturi autoasumate se
datoreaza unor particularitati sau calitati pe care chiar le au ( sunt
copiii fermecatori, de exemplu, sau copiii unici care au fost doriti
foarte mult de parinti ) si in virtutea carora ajung sa se sonsidere
,,speciali. Teama lor este ca nu vor putea pastra acest statut
favorizant.
Personajul cel mai sugestiv pentru acest nucleu cognitiv este
,,printul succesor caruia ii moare tatal iar rudele vor sa-i uzurpe
tronul. La varste mici vom intalni copii care considera ca au
statut special, care nu se supun regulilor pe care ceilalti le
urmeaza. La maturitate isi vor permite libertati in relatie pe care
nu le accepta celorlalti. Comportamentul in fata frustrarilor se
incadreaza bine in scenariul printului mostenitor: dau din
picioare ( frecvent chiar sunt diagnosticati cu Sindromul
Picioarelor Nelinistite) , isi rod unghiile, fac crize de nervi.
Nuanta paranoica a gandirii lor se tradeaza comportamental si
prin ,,profetii negative despre viitor ( pe care incearca sa le
controleze prin planificari obsesive ale viitorului) , precum si prin
teama/senzatia irationala ca ,,e cineva in spate. In viata
profesionala, ca si in cea de cuplu, isi vor dezechilibra relatiile ,
arogandu-si privilegii personale. In incercarea de a pastra aceste
privilegii, vor mari decalajul relatiei prin folosirea oricaror mijloace
de a-si dovedi sau exercita avantajul . In acest sens ajung sa
faca eforturi mari pentru a parea altcineva decat sunt, in functie
de rolurile pe care le considera valorizante in diferite
circumstante. Personajele pe care le ,,interpreteaza pot fi foarte
diferite de la o varsta la alta, sau chiar in aceeasi perioada, fata
de persoane diferite. De altfel, acest remediu este foarte des
folosit in cazul persoanelor diagnosticate cu tulburare de
personalitate de tip border-line.
Excesele si extremismul se reflecta si in viata lor sexuala, care
poate deveni foarte extravaganta: homosexualitate, prostitutie,
libertinaj, crime pasionale. O regasim si in aspectul fizic: se
imbraca extravagant, in ultima tendinta a modei. De altfel isi aleg
profesii care implica ,,glamour: fotomodele, designeri, oameni
din show-business, actori.
In viata de cuplu vor fi intotdeauna ,,vioara intaia. Se vor lupta
pentru rolul de primadona chiar si cu propriul copil, mai ales
atunci cand se vor simti neglijati de sotia devenita de curand
mama. Sau pot fi mame care concureaza cu fiica aflata in pragul
adolescentei si a carei frumusete le pune in pericol statutul de
,,frumoasa familiei
La nivel fizic este de notorietate aparitia bolilor de piele (eritem,
foliculite,etc) in zona interfesiera, pe linia fostului eritem de
scutece, ca si afectiuni anale: hemoroizi, fisuri anale.
Tabloul clasic al fotomodelului histrionic, care face crize de nervi,
da din picioare, isi roade unghiile si este dependent de substante
psihotrope, este varianta caricaturala a tipului de comportament
pe care astfel de persoane il pot avea , de multe ori in
nuante mai estompate
Sepia: sacrificiul prezentului
La capatul celalalt al acestor tipuri de relatii dezechilibrate, se vor
gasi remedii ce contureaza modul de gandire al unor persoane ce
isi asuma rolul submisiv .
Astfel, putem regasi o persoana ce functioneaza conform gandirii
distorsionate a Sepiei.
Este bine ilustrata de personajul ,,Cenusareasa. Nucleul cognitiv
cuprinde convingeri irationale din categoria ,,gandire magica:
,,intr-o zi, printul meu va veni!isi spune ea in timp ce isi
sacrifica prezentul si accepta dominatia partenerului. Este o
persoana muncitoare, devotata, care are grija de sot si de copii si
care se refugiaza in speranta ,,magica a unui viitor
minunat. Caci printul frecvent o dezamagesteviata nu este
chiar o poveste ! Chiar si in urma dezamagirii ramane prizoniera
a relatiei, isi indeplineste sarcinile autoasumate, renunta in
continuare la libertate si la propriile placeri. Cu timpul nici nu mai
stie ce ii place cu adevarat In relatia parentala ( Parinte-
Copil), Sepia isi face cu prisosinta datoria,va asigura suport si
protectie progeniturilor sale, chiar daca va manifesta iritabilitate
din cand in cand.
Va plati insa cu resemnarea: aplatizarea emotionala este modul in
care va putea merge in continuare pe acelasi drum. O
tradeaza si propriul corp: libidoul ii scade, astfel incat va
prezenta ,,aversiune pentru sex. Va dezvolta afectiuni care
reflecta renuntarea, resemnarea, caderea, staza : ptoze ,
hiperlaxitati, hipotonii, hipotensiune,varice,etc.
Staphysagria: respectabilitate si supunere
Un alt remediu care accepta rolul submisiv in relatii este
Staphysagria.
Tabloul clasic este cel al femeii care are un sot alcoolic si agresiv
(clasica relatie abuziva Staphysagria-Anacardium). In loc sa isi
exprime furia, va suporta cu stoicism agresiunea, zambind
dulceManifestarile violente ale furiei sunt mai prejos de
,,onoarea ei, asa ca le sufoca in fasa. Este jenata chiar si de
rarele momente in care furia ei acumulata da pe dinafara. In
asemenea momente ajunge sa arunce cu obiecte, intotdeauna
avand insa grija sa nu loveasca persoana careia ii era adresat
obiectul !
Este remediul nucleului cognitiv de tip ,,masochist, al valorizarii
prin suferinta, al frustrarii. Este un fel de simt al onoarei, al
respectabilitatii gresit intelese, al valorizarii martiriului. Gandirea
irationala este de tip imperativ :,, trebuie sa te supui autoritatii!
Desigur ca aceasta structura mentala are legatura cu modul in
care i-au fost stabilite drepturile inca din copilarie. Au fost copii cu
parinti autoritari, severi, care au pus accentul pe disciplina si
supunere. Sau sunt femei educate in stil traditionalist, invatate ca
femeia trebuie sa se supuna barbatului. Reprima orice tendinta
catre revolta, orice manifestare a furiei.
Corpul lor insa se va exprima exact prin simptomele care
zugravesc furia ( tremuraturi, fata rosie, sensibilitate in anumite
puncte dureroase) dar si prin cele ce indica reprimarea: inflamatii
ale pleoapelor ( ,,nu vreau sa vad nimic) , laringite cu afonie
(,,nu spun nimic) sangerari ale gingiilor ( ca si cum ar fi primit un
pumn in gura ), dureri de spate ( caci duc multe poveri)
*****
RELATII DE DARUIRE: ETAPA SENECTUTII
Privind din cealalta parte , oamenii pot/sau nu, dezvolta capacitati
de a se ,,darui altora.
Asa cum spunea un mare intelept, ,,altruismul este supremul
egoism! Modificarea polarizarii dinspre sine catre semeni este
caracteristica relatiilor Parinte Suportiv-Copil din Analiza
Tranzactionala, din ce in ce mai importante ca pondere odata cu
inaintarea in varsta. In aceasta etapa,persoana se indreapta catre
,,supravietuirea speciei si nu catre cea individuala care,vrem sau
nu, si-a epuizat sansele. Stafeta ,,nemuririi va fi predata altor
indivizi,care vor putea perpetua zestrea genetica (fii biologici) sau
cea informationala (elevi,ucenici, succesori,etc).
Modificarea centrului de greutate dinspre supravietuirea
individului catre cea a speciei presupune insa constientizarea si
asumarea iminentei consumari a sanselor individuale la
supravietuire. Acesta este punctul central al miscarii cursorului
relational dinspre sine catre social. Desigur, acesta este si punctul
central al blocajelor in evolutia relatiilor in aceasta etapa de
viata. Felul in care oamenii trebuie sa faca fata ideii ca sunt
muritori si ca viata lor este pe panta descendenta ,determina
raspunsuri cognitive diferite si, in consecinta, comportamente
diferite.
Momentul in care aceste nuclee cognitive se manifesta cu putere,
este asa-numita ,,criza de middle-age. La femei, este frecvent
asociata cu menopauza. La barbati, este mai putin obiectivata
fizic dar, de multe ori, mai incarcata psihic si comportamental.
Dezechilibrarea relationala in aceasta perioada va determina -fie
persistenta relatiilor de colaborare( sau chiar protectoare, daca
persoana nu a depasit nici etapa infantila relationala) , fie
construirea unor relatii de tip Parinte Critic-Copil.
NUCLEE COGNITIVE CE DEZECHILIBREAZA RELATIILE DE
DARUIRE
Aurum metallicum: detronarea
Unul din remediile cele mai sugestive ale acestei perioade este
Aurum Metallicum.
El descrie aranjamentul cognitiv al unei persoane care a facut
performanta, care si-a indeplinit datoria, care a intrat bine in rolul
,,tatalui, al ,,regelui dominator, autoritar, atent, responsabil.
Acum devine insa ,,regele detronat
Aflat in fata perspectivei descendente a vietii, Aurum
demisioneaza de la viata. Se retrage intr-un dezgust general ce
aglutineaza tot psihicul intr-o depresie adanca si silentioasa.
Marcati de o puternica revolta impotriva vietii, persoanele Aurum
dezvolta comportamente ostile fata de persoanele dependente de
ei si de care s-au ingrijit candva. Devin irascibili, rautaciosi, ii
judeca aspru pe ceilalti, in termeni categorici: moral/imoral,
corect/incorect. Gandirea dihotomica (in alb/negru) se adauga
dicursului mental depresiv: ,,daca nu mai pot fi cineva, atunci nu
mai merita sa traiesc !.
Si cum revolta impotriva vietii se intoarce catre viul cel mai
apropiat ( sinele), depresia persoanelor Aurum poate conduce la
suicid (asa-numitul ,,suicid silentios).
Incapacitatea de a accepta pierderea rolului asumat in trecut se
manifesta si la nivel fizic: sunt caracteristice afectiunile care
implica rigiditate si contractura musculara, ca si cum si corpul
lor se opune alunecarii pe o panta descendenta
Arsenic: frica de moarte
Cu totul altul este modul de gandire al unei personae justitiabila
de Arsenic.
Cea mai dificila sarcina a acestuia este impacarea cu gandul
degradarii si mortii fizice. Acesta este motivul pentru care
Arsenicul va dezvolta comportamente anxioase. In incercarea de
a evita Inevitabilul, Arsenicul se va indrepta catre cei din jur, nu
pentru a le preda stafeta vietii/ cunoasterii, ci pentru a cauta
ajutor in scopul propriei auto-conservari.
,,Sunt prea batran/slab/bolnav ca sa ma protejez! Ceilalti ar trebui
sa aiba grija de mine dar, in schimb, ei se folosesc de
mine!.aceasta este convingerea irationala care ii impinge pe
pacientii justitiabili de Arsenic sa intocmeasca lungi dosare
medicale ale bolilor de care sufera, sa ierarhizeze compulsiv
simptome, sa viziteze un numar nesfarsit de medici in care ,de
altfel, nu au incredere Sa subliniem insa nota revendicativa a
discursului mental: nu cauta in interior resurse sau cai de
impacare cu situatia, ci solicita celorlalti atentie si ajutor. O
sarcina ingrata daca luam in considerare faptul ca pacientii
Arsenic nu au incredere in oamenii de care depind.
Devin revendicativi cu anturajul lor, cu familia, isi doresc sa ii stie
in casa (pentru a le fi de ajutor la nevoie) , dar nu in aceeasi
camera cu ei, ci in camera alaturata! De altfel bolile lor se
acutizeaza noaptea Degradarea propriului corp fizic ii face sa
creasca eforturile de conservare a acestuia: isi impun un regim
sanatos de viata, tin diete stricte.
Aceeasi ,,economisire a energiei vitale se exprima insa si la nivel
material, devenind parcimoniosi cu cheltuielile. Reflexia
,,economisirii apare si in scris, care devine mic si ordonat.
Tendinta de control se manifesta la nivel comportamental si
printr-o atentie exagerata acordata curateniei, ordinii.
***
Acestea sunt numai cateva exemple de remedii care implica
nuclee cognitive ce conduc catre dezechilibrari relationale.
Pacientii justitiabili de aceste remedii se pot prezenta la
psihoterapeut in incercarea de a imbunatati aceste relatii, iar
acuzele principale se exprima prin dezechilibre relationale.
In incercarea de a ajuta acesti pacienti, intelegerea modului lor
de gandire este esential. De un real ajutor este, pentru
psihoterapeut, interpretarea acuzelor fizice pe care le prezinta
pacientul, caci niciodata un om nefericit nu este sanatos.
Pacientul va descrie cu acuratete, in limbajul corpului fizic,
problemele emotionale pe care le are. Iar acestea ne vor conduce
la decriptarea ,,greselilor de gandire, a
,,virusilor informationali care ii afecteaza organizarea psihica.
Interventia terapeutica se va putea astfel adresa nucleului
cognitiv aflat la originea simptomelor psihice si fizice. In paralel
cu terapia specifica,cognitiv-comportamentala, administrarea
remediului homeopat accelereaza ( uneori de-a dreptul
surprinzator) procesul de ,,rescriere a schemelor mentale ce vor
elibera pacientul din stransoarea acuzelor sale




Scapa-ma de mine insumi


Mintea noastra functioneaza pe baza unor ,,reguli despre lume si
viata si despre modul in care trebuie sa ne comportam astfel incat
sa ne indeplinim nevoile, sa supravietuim. Aceste reguli de
functionare (cognitii functionale) se exprima sub forma ,, pentru
ca sa.trebuie sa sau ,,daca.atunci., si ele ne-au fost
implementate inca din copilarie, fiind validate ulterior de
experienta noastra de viata. La un anumit moment insa, aceste
reguli sunt contrazise de noi conjuncturi prin care trecem. In
aceste situatii, regula de functionare care s-a dovedit valabila
pana atunci, devine disfunctionala, caci nu mai produce efectele
scontate. Daca, in aceste cazuri, refuzam sa relativizam
convingerea functionala, atunci ea devine disfunctionala, in sensul
de rigida, generalizata. De exemplu axioma ,,focul arde
obtinuta prin experimentare- poate fi urmata de convingerea
functionala : ,,ca sa nu te arzi, trebuie sa folosesti manusi. In
momentul in care insa vrem sa luam din foc un carbune, manusile
nu ne vor ajuta ci dimpotriva! Noua experienta va trebui astfel sa
relativizeze regula de viata asumata anterior, transformand ,,ca
sa te aperi de focul care arde trebuie sa folosesti manusi in ,,ca
sa te aperi de foc trebuie sa folosesti manusi atunci cand iei o
oala de pe foc, dar nu si atunci cand vrei sa iei ceva din foc, caz
in care mai bine folosesti un cleste!. Axiomele insusite a priori nu
sunt nici totdeauna adevarate si nici in totalitate false. Sunt insa
relative. Exista situatii in care se aplica si situatii in care sunt
lasate in off-side de interventia unor alti factori. Nu putem trai
fara axiome dar, a ni le insusi rigid si a nu merge mai departe cu
observatia si adaptarea, ne condamna la probleme psihice si
emotionale. Din pacate , omul este foarte atasat de un anumit
mod de comportament, asa ca va trece mult timp pana cand va
intelege ca regula din mintea sa ,,pentru ca sa trebuie sa.
este nu neaparat gresita, ci exagerata! Atunci cand o anumita
experienta de viata ne invalideaza o convingere functionala, iar
noi nu avem disponibilitatea de a o rafina, suferim de
obsesivitate/fobii/anxietate/ depresie. Prin aceste tipuri de
experiente trecem toti, indiferent de tipul de personalitate pe care
il avem.
Daca un anumit comportament a functionat in trecut, ca sa
putem sa-l modificam e nevoie ca mai intai sa acceptam faptul
ca- in cazul de fata- el a esuat. Acest moment presupune o
perioada in care comportamentul anterior este invalidat, iar un alt
comportament care sa ne aduca rezultatul dorit nu cunoastem .
Rezultatul este o anxietate sporita: pentru un timp nu mai avem
mijloace de a obtine ceea ce ne dorim. Asa ca alegem sa repetam
comportamentul anterior, in speranta ca el se va dovedi din nou
castigator. Neavand la indemana o alta solutie, o repetam obsesiv
pe cea care a functionat candva, asemanator omului care isi
cauta cheile pierdute sub lumina unui felinar pentru ca acela era
singurul loc luminat, desi stia ca nu le pierduse acolo !
Obsesivitatea se poate manifesta la orice tip de personalitate (nu
numai la personalitatile rigide), caci este modalitatea prin care
evitam anxietatea legata de incapacitatea de a obtine ceva ce ni
se pare extrem de important si pe care pana acum stiam sa il
obtinem intr-un singur mod. Astfel, o persoana histrionica- de
exemplu- ce considera ca seductia este modalitatea de a ii
convinge pe altii sa o protejeze, poate ajunge sa aiba
comportamente obsesive- fie in sensul shopping-maniei, fie in
sensul obsesiei pentru corectarea chirurgicala a unor defecte;
obtinerea resurselor s-a produs pana acum prin seductie, iar daca
,,nu mai este suficient de frumoasa , nu stie ce alte mijloace ar
trebui sa foloseasca, asa ca persista in a folosi metoda cu care
era obisnuita.
In obsesivitate se modifica secretia unui hormon numit
serotonina, hormon care produce (la animale) miscari repetitive,
rigiditate. Serotonina este implicata si in depresie, acesta fiind
motivul pentru care anumiti psihologi considera ca obsesivitatea
este un mecanism natural impotriva depresiei. Miscarea,
hiperactivitatea obsesiva , sunt expresia luptei, a incercarilor
exagerate de a depasi un obstacol trecand prin el, si nu ocolindu-
l! Este etapa de intensificare a luptei, de incapatanare in a ne
conforma unei reguli despre care stim ca a functionat in trecut,
caci nu toleram anxietatea de a nu sti cum sa obtinem acel lucru
si in viitor. Este, altfel spus, o metoda de a ne opune anxietatii.
Pe masura ce repetarea comportamentului care a functionat in
trecut se dovedeste inutila, anxietatea escaladeaza progresiv.
Mecanismul prin care unele persoane ajung sa managerieze
anxietatea crescanda, sunt comportamentele compulsive,
comportamente de la care nu se pot sustrage. (Compulsia
reprezinta presiunea psihica ce ne face sa adoptam anumite
comportamente, in scopul de a ne reduce angoasa.) Aceste
comportamente repetitive se numesc ,, ritualuri , si ele au scopul
de a impiedica persoana care le adopta sa greseasca, sau de a
indupleca Universul sa o protejeze de pericol. Ritualul obsesiv
imbraca forme foarte diferite si chiar bizare: incepand cu a tine
degetele incrucisate atunci cand intra in biserica pentru a nu
spune vreun cuvant urat si terminand cu nevoia de a verifica
prizele intr-o anumita ordine sau de a calca de 5-10-100 de ori cu
piciorul drept la intrarea intr-o camera, persoana care sufera de
TOC (tulburare obsesivo-compulsiva), cere ajutor de la Dumnezeu
sa nu comita erori, sau se controleaza singura.
Comportamentul compulsiv reprezinta deci o ,,distragere sau
chiar o camasa de forta care o impiedica ,,sa faca ceva rau , sa
gresesca. Astfel, persoana care foloseste comportamente
compulsive (ritualuri), divulga gandurile care ii trec prin minte si
de care se teme, ganduri care sunt agresive sau denota o
pulsiune instinctuala: ,,daca incep sa vorbesc vulgar?!, ,,daca
dau foc la casa?!, ,,daca imi omor copilul?! , ,,daca imi insel
sotul?!. Astfel de ganduri sunt insa absolut normale: fiecarui om
ii trec prin minte, caci fiecare om suporta frustrari.
Frustrarea determina acumularea unei energii pulsionale . Fie ca
este vorba de o pulsiune sexuala, fie ca este vorba de un impuls
agresiv, comportamentul compulsiv incearca sa le inabuse, sa le
sufoce. Cu cat este mai mare impulsul instinctual, cu atat este
mai pervaziv ritualul compulsiv. De la an la an el se complica, se
prelungeste, se multiplica, crescand astfel greutatea capacului
care acopera o pulsiune instinctuala ce a produs o tot mai mare
presiune. Renuntand la termenii psihanalisti, putem spune ca
ritualul compulsiv oprima un sentiment. Mai toate tipurile de
compulsii au in back-ground intentia de a ne feri de sentimentul
de anxietate, vinovatie, rusine sau dezgust.
Cele mai frecvente comportamente compulsive sunt metode de a
ne asigura ca nu comitem erori care ar putea duce la:
- Contaminare
- Violenta fizica asupra propriei persoane/altora
- Moarte
- Accidente
- Dezordine
- Rejectare din partea celorlalti/abandon
Toate aceste situatii sunt purtatoare ale sentimentului subiacent
pe care il reprimam: dezgust- in cazul contaminarii; vinovatie- in
cazul obsesiilor legate de violenta, moarte, accidente; rusine- in
cazul obsesiilor sexuale sau a celor care presupun obscenitati;
anxietate- in cazul obsesiei pentru ordine sau a obsesiilor fara
sens. Comportamentele compulsive sunt modalitati prin care
scapam de unul dintre sentimentele enumerate. Intoleranta la un
anumit sentiment- caci acesta ar putea fi pseudonimul
obsesivitatii- seamana cu o fobie. Fobia reprezinta o frica excesiva
fata de ceva care are potential periculos, direct sau simbolic: foc,
apa, inaltime, tuneluri, hoti, boala, microbi, sangerare, etc. Fobia
de sentiment presupune o teama excesiva fata de acel sentiment
care este-desigur- un sentiment pe care il consideram ca avand
un potential periculos pentru noi insine. Expresia ,,fobiei de
sentiment consta in adoptarea acelor comportamente pe care si
persoana fobica le are: comportamente de evitare si de
contracarare. Comportamentele de contracarare se constituie in
,,ritualuri care diminueaza sentimentul fobic, cele de evitare
limiteaza ocaziile de a trai acel sentiment.
Diferenta dintre emotie si sentiment este faptul ca emotia
reprezinta o reactie inconstienta, rapida, la anumite situatii din
mediu. Perceptia ei este strans legata de efectul hormonilor
descarcati instinctiv intr-o anumita situatie, efecte care ne imping
catre o actiune ,,automata (apropiere /hranire/ indepartare
/lupta/ incremenire) . In schimb, sentimentul este constient, este
modul in care ne raportam la o anumita emotie, este modul in
care gandim despre acea reactie inconstienta a propriului nostru
corp. De exemplu o persoana care simte frica atunci cand intra
intr-o sala plina cu oameni (emotie), va interpreta la nivel
constient aceasta reactie si va spune despre ea ca simte
,,timiditate. Reactia instinctiva, frica, se va putea observa in
limbajul corpului (care va sugera inconstient intentia de fuga) si in
simptomele somatice (la fel de automate) : roseata fetei,
tremuraturi, tahicardie, etc. Interpretand aceste reactii la nivel
constient, vom analiza emotia (frica) dar si conjunctura ( multi
oameni care ma privesc), precum si capacitatea de a manageria
acea ,,frica, ajungand astfel la eticheta pe care o punem
sentimentului nostru: timiditate. In aceasta ordine de idei,
obsesivitatea deconspira o incercare ineficienta de a manageria
emotii primare.
Emotiile bazale ale fiintei umane la fel ca ale oricarui alt animal-
sunt frica/dezgustul si atractia/placerea. Ele sunt emotii spontane,
reactii inconstiente ale corpului nostru. Cele negative( frica si
dezgustul) sunt declansate de perceptia unor factori agresivi in
mediu ( pericole, otrava, singuratate); cele pozitive
(atractia/placerea) sunt rezultatul perceptiei unor factori pozitivi (
hrana, adapost,persoane, etc). Interpretarea -la nivel constient- a
modului in care aceste emotii se declanseaza si ne afecteaza, se
constituie in ,,sentiment. Sentimentul-mult mai stabil decat
emotia- este determinat deci, atat de emotia instinctiva si de
conjunctura care o declanseaza, cat si de modul in care credem
ca ea ne va afecta, precum si de gradul in care consideram ca
suntem capabili sa o controlam la nivel rational. Daca emotia ne
invita la comportamente care si la nivel rational sunt considerate
profitabile, atunci spunem ca inconstientul se afla in consonanta
cu constientul. Consonanta emotie-ratiune ne va face sa
reactionam spontan, in conformitate cu emotia, ceea ce va duce
la estomparea naturala a acesteia. Daca insa emotia ne
recomanda un comportament diferit de cel pe care il alegem la
nivel rational, intre emotie si constient se infiripa disonanta. In
momentul in care avem o disonanta intre emotie si alegerea
rationala a unui comportament, vom incerca sa inhibam emotia.
Gradul in care reusim sa ne inhibam emotia nativa, ne va activa
una dintre emotiile care mediaza instinctul de explorare ce
vizeaza castigarea autonomiei: mandria(stima de sine) sau
incapacitatea (neputinta, esecul).
Sentimentul de vinovatie- de exemplu- poate avea in back-ground
o emotie negativa ( ne putem simti vinovati ca suntem furiosi)
sau una pozitiva (ne putem simti vinovati ca suntem atrasi de o
prajitura/ de o alta persoana). Cu alte cuvinte, vinovatia
reprezinta interpretarea nostra constienta cu privire la faptul ca o
anumita emotie ne poate determina sa adoptam comportamente
care ne-ar putea prejudicia pe noi ( ne-ar putea determina sa
mancam prajitura si sa ne ingrasam) , sau pe alte persoane ( ne-
am putea insela partenerul). Desigur ca, mergand mai in
profunzime, aceste comportamente sunt purtatoare ale riscului de
a ne face noua insine rau. Cognitiile functionale ,,pentru a nu fi
singur trebuie neparat sa fii atractiv fizic , ,,pentru a nu fi singur
trebuie neaparat sa faci ce vrea partenerul , sunt disonante cu
atractia fata de prajitura sau cu furia fata de partener. Atunci
cand o conjunctura de viata ne produce emotii care se opun
cognitiilor functionale , dar noi nu reusim sa ne inhibam emotia (,,
nu ma pot abtine sa mananc prajitura) , vom experimenta
,,vinovatia. Daca aceeasi emotie primara (atractia pentru
prajitura) este inhibata de cognitia functionala ce solicita un
comportament opus , atunci sentimentul global nu va mai fi
vinovatia ci mandria de sine (,,sunt mandru ca am reusit sa ma
stapanesc).
Frica este emotia pe care o experimentam cel mai frecvent in
decursul vietii, caci ea are valoare adaptativa. Multumita ei
suntem atenti cand traversam strada, invatam inainte de un
examen, ne platim asigurari de sanatate, etc. Se exprima la nivel
mental prin ganduri despre tot felul de pericole pe care le
inregistram in jur. Fie ca este vorba de gandul ,,am uitat usa
deschisa si s-ar putea sa intre hotii, fie ca este vorba de
amenintarea ,, am aici o mica umflatura, s-ar putea sa fie
cancer, astfel de ganduri ne trec mereu prin minte, tuturor. Pe
treapta a doua a necesitatilor umane din piramida lui Maslow se
regaseste nevoia de protectie. Ea se activeaza atunci cand nevoile
primare (apa, aer, hrana, adapost) au fost satisfacute.
Necesitatea asigurarii protectiei presupune o raportare la viitor:
chiar daca acum nu imi este frig, ma gandesc ca va veni noaptea
si voi avea nevoie de un adapost.Persoanele foarte anxioase
proiecteaza insa exacerbat viitorul. Scanand toate pericolele care
ar putea aparea, prezentul anxiosului se sacrifica si se populeaza
cu tot felul de eforturi ce vor asigura supravietuirea in viitor. In
aceste demersuri, necesitatile instinctuale sunt deseori sacrificate
in clipa prezenta. De exemplu: foamea din momentul prezent este
suportata de dragul unei siluete zvelte in anul care vine; sau
frustrarea sexuala este pretul platit in avans pentru o relatie
stabila si protectoare in anii batranetii, etc. Anxietatea poate fi
asimilata cu o proiectie negativa a viitorului. Daca am considera
ca viata ne asteapta cu festine , nu am economisi azi nici o felie
de paine; daca insa- ne asteptam ca maine sa nu mai gasim
nimic de mancare, vom prefera ca astazi sa ne potolim doar putin
foamea si sa pastram si pentru maine cate ceva. In mod
asemanator, persoana anxioasa isi inhiba instinctele naturale,
pentru a-si construi o baza de siguranta in viitor: face economie
azi, pentru a pastra in conturi ceva pentru zile negre. Dusa la
extrem, tendinta anxioasa ne blocheaza orice experimentare in
prezent. Dorind sa ne asiguram ca nu vom fi pusi in pericol,
putem ajunge sa nu mai iesim din casa, sa ne suspendam la
modul extrem trairea.
Asemanator persoanei diagnosticata cu anxietate, persoana cu
TOC incearca sa isi asigure viitorul. Dezideratul este acelasi cu cel
al persoanei anxioase: ambele au o proiectie negativa exagerata
a viitorului si ambele incearca sa se frustreze azi de dragul unei
vieti mai sigure. Diferenta sta in modul in care - cele doua tipuri
de persoane-isi indeplinesc acest deziderat. Daca persoana
anxioasa se retrage din viata, din experimentare, avand astfel
comportamente de evitare a pericolului, persoana compulsiva
adopta preferential comportamente de contracarare a riscului.
Diferenta dintre cele doua persoane (cel obsesiv si cel anxios
generalizat) este faptul ca obsesivul verifica/controleaza
anxietatea. Altfel spus , anxietatea este secondata la persoana cu
TOC de incredere in sine, de o capacitate mai mare de
autocontrol, de o ,,stima de sine crescuta de abilitatea de a
surmonta o anumita emotie periculoasa. Obsesiv-compulsivitatea
denota existenta unei retete de diminuare a pericolului , reteta
care cuprinde ca ingredient principal ,,controlul, capacitatea
individului de a controla mediul si- mai ales- pe sine.
Sa vedem ce fel de comportamente de contracarare a riscului
sunt preferate de catre persoanele obsesivo-compulsive:
1/ Compulsiile ,,fara sens pot fi un fel de superstitii, adica
incercari de a ,,imbuna soarta/Universul/ pe Dumnezeu. Daca
anxiosul pare a fi cu adevarat la mana
sortii/Universului/norocului/etc , compulsivul cu ritualuri ,,fara
sens crede intr-un for de control extern pe care el insusi il
poate influenta. Superstitiile sunt incercari de a controla ceea ce
nu poate fi controlat: norocul/ghinionul/vremea/ zeii/Tot ceea
ce scapa controlului nostru poate fi ,,prevazut si ,,influentat prin
superstitie: am vazut o pisica neagra, ma intorc acasa si scap de
problema pe care as fi intampinat-o pe drum; atunci cand ma duc
la examen, calc cu dreptul pentru ca astfel norocul sa fie de
partea mea; inainte de un sut de la 11 metri, imi sarut amuleta
care ma va face sa gasesc unghiul neaparat de portar, etc. Toate
superstitiile presupun niste mici ,,eforturi pe care le facem
pentru a stimula astfel ,,bunavointa Universului In mod
asemanator, comportamentele obsesive ,,fara sens ( de exemplu
calcatul cu piciorul drept de 10 ori la intrarea intr-o camera),
reprezinta eforturi pe care le facem pentru a imbuna soarta,
neprevazutul. Desigur ca, la fel ca si in oricare alta forma de
superstitie, efortul pe care persoana il face nu are legatura cu
pericolul real: intoarcerea din drum nu ne poate rezolva problema
pe care plecasem sa o rezolvam, piciorul cu care am intrat in sala
nu poate fi subiect de examen, amuleta sarutata inainte de
lovitura de la 11 metri nu poate sa impinga mingea in locul
potrivitIncapacitatea pe care vrem sa o ,,compensam se
regaseste in alta parteiar noi o inlocuim cu o capacitate pe care
o avem la indemana Aceste tipuri de compulsii sunt
caracteristice deci persoanelor cu personalitate dependenta /
histrionica, celor care cred- intr-un fel sau altul- in existenta unui
factor exterior de control, pe care il pot influenta prin diverse
mijloace, respectiv prin ,, eforturi la indemana.
2/ Uneori, compulsiile ,,fara sens reprezinta mijloace de
distragere de la ganduri negative. ( De exemplu numararea
vocalelor din cuvintele interlocutorului). Ocupandu-si mintea cu
activitati repetitive si mancatoare de timp, persoana cu astfel de
comportamente evita intromisiunea gandului amenintator. In
aceste cazuri, compulsiile sunt- in fapt- comportamente de evitare
a sentimentului, si nu de contracarare a riscului. Presupun
totusi- un efort de control, subiectul controlat fiind in acest caz
propria minte si nu soarta/norocul/etc. Controlul capata mai ales
valentele controlului de sine-adica ale autocontrolului.
3/ Compulsiile de ordine se opun si ele unui sentiment intern:
distractia, spontaneitatea, libertatea. Ordinea este opusul
haosului. Polaritatea ordine/haos se regaseste nu numai la nivel
fizic, material, ci si la nivel emotional si mental. In termeni
cognitivi, aceasta polaritate este reflectata de corespondentul
mental al organizarii care este ,,atentia , si respectiv de opusul
acesteia , care este ,,distragerea, ,,libertatea gandirii. (Daca in
atentie ne concentram, ne focalizam spectrul gandirii, in absenta
concentrarii mintea alearga libera, neconstransa, sare de la o ide
la alta). In termeni emotionali, corespondentul atentiei este
efortul, iar opusul sau este ,,distractia. Opunandu-se haosului,
compulsivul obsedat de ordine se lupta cu distractia si alege
efortul. Ruminatiile legate de nevoia de ordine in spatiul din jur se
rotesc intr-un cerc vicios , tocmai pentru ca mediul are o tendinta
perpetua la dezorganizare, la schimbare: curatenia dureaza doar
cateva ore/zile, lucrurile isi parasesc locul bine stabilit din dulap
atunci cand le folosim, hainele se murdaresc atunci cand sunt
imbracate, podeaua se pateaza atunci cand este calcata A trai
liber presupune a ,,deranja ceva a trai cu efort presupune a
ordona, a urma un anumit scop. ,,Murdarirea este buna spune
textul unei reclame la detergent, si adevarul pe care il exprima
este acela ca explorarea, ludicul, distractia, creatia presupun
murdarire, dezordine, schimbare, miscare. Opunandu-se obsesiv
dezordinii, persoana se opune in egala masura- dezorganizarii
in general, se opune libertatii. Cel ce se teme de schimbare se va
feri de distractie ! Compulsiile de ordine deconspira apartenenta
persoanei care le infaptuieste, la spectrul personalitatilor rigide.
Temandu-se de exprimarea libera a sinelui, rigidul se teme de
sine insusi. Este vorba, in acest caz , de o rigiditate mult mai
extinsa, mai pervaziva, ce poate include mai toate manifestarile
sinelui: incepand cu preferintele alimentare si terminand cu
programul zilnic, personalitatea rigida organizeaza si ingradeste
orice alegere, inghesuind libertatea in patul procustian al ratiunii
sale. Sentimentul de stima de sine este proportional cu gradul in
care reuseste sa defriseze orice exprimare a spontaneitatii sale
ajungand deci la un nivel tot mai inalt, pe masura ce rigidul se
apropie in manifestare si simtire de modul de functionare al unui
robot.
4/ Compulsiile de verificare au in back-ground incercarea de a nu
experimenta sentimentul de vina. Incercand sa nu produca
prejudicii materiale, umane sau fata de alte vietuitoare, individul
care prezinta astfel de ritualuri divulga o intentie agresiva
preexistenta. Cu alte cuvinte, el incearca sa managerieze furia.
Dificultatea consta in a intelege cine este tinta furiei, caci
comportamentele de verificare se exprima la distanta de
adevaratul destinatar. Temandu-se sa nu accidenteze pe cineva
pe strada, o astfel de persoana deconspira faptul ca l-a deghizat
pe cel care a prejudiciat-o, intr-un pieton.
Comportamentele de verificare a prizelor, gazelor sau usii- sunt
modalitati prin care persoana compulsiva isi diminueaza frica de a
face rau din neatentie. O nevoie de a nu strica ceva, de a lasa
lucrurile asa cum erau, de a nu le expune riscului deteriorarii prin
,,traire libera, fara efort. Cu alte cuvinte, o nevoie de disimulare
a placerii, un comportament ce seamana cu cel al unui copil care
incearca sa manance bomboane fara sa se vada ca ele lipsesc din
punga, asa ca face eforturi pentru a lipi punga la loc asa cum era,
a o aseza exact in locul in care se gasea, a inchide cu grija
dulapul ca sa nu se vada ca a fost deschis, etc. Desigur ca acest
gen de comportament arata o cognitie subiacenta de genul:
,,Distractia este pedepsita! Daca imi contracarez distractia cu
atentie, viata mea va fi in siguranta!. In aceste cazuri, distractia
este un pacat care trebuie ispasit sau disimulat. De multe ori,
personajul de care persoana cu ritualuri de verificare se fereste
este Dumnezeu, dar el poate fi si un personaj semnificativ din
viata reala. Furia pe care persoana o ascunde se raporteaza la
aceste personaje protectoare, asa ca nu poate fi exprimata ci se
transforma in vinovatie, ceea ce sugereaza o stima de sine mai
scazuta. Daca persoana obsedata de ordine isi inhiba cu mult
succes emotiile primare conduita care este o alegere personala,
determinata de nevoia de a-si controla propria anxietate fata de
viitor- persoana cu compulsii de verificare se lupta cu emotii
agresive indreptate impotriva unei alte persoane, dominatoare,
care ii controleaza viata. Furia imposibil de a fi exprimata se
distileaza in vinovatie, ceea ce presupune si o intentie de
disimulare, o hotarare de a nu renunta la bomboane, ci de a le
manca pe ascuns Denota, deci, o personalitate pasiv-agresiva
5/Compulsiile cu continut imaginativ legat de moartea
apropiatilor, sunt in mod asemanator- rezultatul eforturilor de a
diminua agresivitatea, furia impotriva lor. Neacceptand faptul ca
putem fi furiosi pe persoanele care ne sunt foarte apropiate sau
pe care le iubim, ne temem de orice forma de furie indreptata
impotriva lor. Furia refulata se va materializa sub forma
imaginilor in care aceste fiinte semnificative sunt victime, imagini
care reusesc sa depresurizeze containerul emotional al furiei,
condensand-o in vinovatie. Persoanele care populeaza imaginile
de groaza sunt insa persoane iubite, posibil persoane protejate,
fata de care subiectul compulsiei depune eforturi, pe care le
ingrijeste. Furia subsidiara este rezultatul frustrarii la care
subiectul se supune, pentru a putea ingriji persoana vulnerabila.
Esta cazul- de exemplu- al proaspetelor mame in mintea carora
izbucnesc imagini intruzive cu propriul copil mort sau ranit.
Temandu-se ca vor ceda dificultatilor pe care ingrijirea unui nou-
nascut le presupune, mama compulsiva va adopta tot felul de
ritualuri care sa o impiedice sa ii faca rau copilului .
6/ Compulsiile de a spune cuvinte injurioase sau obscene- denota
intoleranta la rusine. Rusinea este tot un sentiment , activat in
cadrul unor experiente de rejectare din partea celorlalti. Cel
rusinat simte nevoia sa fuga, sa se ascunda, ,,sa se bage in
pamant ca si cum ar muri. Se si spune ,,am murit de rusine
In spatele rusinii se afla frica de singuratate la care ne condamna
propria noastra incapacitate, propria noastra inferioritate. Frica de
singuratate are functie adaptativa, caci omul este o fiinta sociala
care are putine sanse de supravietuire in absenta semenilor sai.
Atunci cand intr-o experienta in care ne dovedim inferiori
celorlalti se asociaza frica de singuratate, ne vom simti
,,rusinati. Intoleranta la rusine divulga frica de singuratate si o
stima de sine scazuta. Domeniul in care persoana se simte
,,inferioara, nu este- desigur- cel lexical, ci un altul, disimulat
Compulsiile cu continut sexual (imagini sexuale, cuvinte obscene)
sunt mai putin evazive si oprima in mod evident un impuls de
natura sexuala. Acesta la randul lui poate fi o masca pentru ceva
mai infricosator: de exemplu sexul compulsiv poate fi modalitatea
prin care o persoana se poate ascunde de frica de moarte, de
batranete. Alte comportamente compulsive cu tema sexuala (de
exemplu obsesia unei sotii ca tatal copilului ei nu este sotul
acesteia, desi nu isi aminteste sa il fi inselat vreodata), sugereaza
o teama excesiva de abandon; imaginile obsesive ale unor
persoane de acelasi sex in posturi erotice, pot ascunde un
sentiment de inferioritate in legatura cu acestea , etc. Orice
compulsie care presupune o situatie de ,,rusine, deconspira o
nevoie imperioasa de a disimula un sentiment de inferioritate- o
stima de sine scazuta- si frica de singuratate.
7/ Compulsiile de spalare sunt si ele un fel de fobii. Sentimentul
pe care acestea il evita cu tot dinadinsul este emotia nativa
numita ,,dezgust si care ne protejeaza de otravire. Dezgustul
este o emotie spontana care se activeaza in legatura cu ceva care
ne-ar putea face rau prin ingerare sau apropiere (contaminare).
(De exemplu lucrurile amare ne dezgusta instinctiv, pentru ca
marea majoritate a substantelor care ne fac rau sunt amare).
Agresiunea perceputa nu este evidenta si nici implacabila, ci este
ascunsa si conditionata de contactul cu agentul agresiv. In acest
tip de compulsivitate, persoana se teme de sentimentul de
dezgust, altfel spus se teme de agresiunea disimulata a
ceva/cuiva cu care se afla in contact si de care nu se poate
separa/fugi. Daca o cognitie functionala de tip paranoic ( ,,cei din
jur imi vor raul pe ascuns, trebuie sa stau departe de ei) se
intalneste cu o emotie spontana de atractie fata de o anumita
persoana- disonanta constient/inconstient in care se afla
individul, il va face sa apeleze la incercari disperate de a ,,se
curata de atractie. Aceasta compulsie nu este specifica numai
persoanei cu inclinatii paranoice, ci si altor tipuri de personalitati;
de exemplu poate fi intalnita si la o persoana care nu poate avea
un spatiu personal , care se simte invadata de catre una/mai
multe persoane intruzive.
8/ Ipohondria- presiunea la control excesiv in domeniul sanatatii
este, in aceeasi masura, o exprimare comportamentala a
reprimarii sinelui. Temandu-se de boala, ipohondrul recunoaste-
de fapt- ca nu actioneaza in conformitate cu nevoile corpului sau,
cu emotiile sale. Boala reprezinta o disonanta pervaziva intre ceea
ce simtim la nivel inconstient, somatic, si ceea ce alegem sa
facem la nivel constient. Ipohondrul pare sa stie ca nu face ceea
ce corpul sau ii cere, este cumva constient de faptul ca se lupta
cu ceea ce simte si ceea ce i-ar face binebanuieste ca isi inhiba
emotiile si alege sa traiasca la nivel rational si nu real. Alegerile
foarte ,,rationale presupun un efort de control permanent care
ne ajuta la nivel profesional de exemplu dar ne consuma din
zona ludica, din ,,bucuria de a trai. Ipohondria divulga absenta
ludicului, a libertatii de a trai, a spontaneitatii, a exprimarii sinelui.
Este forma in care se exprima inhibarea emotiilor bazale, a
instinctelor si pulsiunilor. Declaratia inconstienta a ipohondrului
este : ,,stiu ca ma ranesc, ramane doar sa aflu unde anume apare
sangerarea. Asigurarile medicilor sau cele furnizate de
persoane mai mult sau mai putin calificate in domeniul sanatatii,
nu sunt de nici un folos persoanei ipohondre, caci ea stie mai bine
ca oricine ca otrava pe care si-o administreaza in fiecare zi, se va
manifesta la un moment dat in somatic. Reprezentand o
contestare a sentimentelor, ipohondria poate aparea ca sindrom
asociat tuturor celorlalte tipuri de tulburari obsesivo-compulsive.
In homeopatie, remediile cu adresabilitate ipohondriaca sunt
acele remedii care presupun o dezicere de sentimentele profunde,
o tendinta de a adopta comportamente opuse acestora :
Acidum Nitricum- Este remediul resentimentului, al furiei
inabusite si adunate. Nu se poate rupe/indeparta de cel fata de
care are resentimente, fiind legat de acesta printr-o relatie foarte
apropiata la care nu vrea sa renunte. Este o persoana care face
eforturi foarte mari pentru persoanele considerate apropiate, si
destul de agresiv cu persoanele considerate ,,dusmani . Pentru
un astfel de personaj au fost parca scrise versurile populare :
,,Cin se ia cu mine bine/Ii dau haina de pe mine!/ Cin se ia cu
mine rau /Sa-l fereasca Dumnezeu! . Caci ,,dusmanii sunt- in
fapt- foste persoane apropiate. Pentru a trece o persoana iubita
la categoria ,,dusman , trebuie sa treaca insa destul de mult
timp, caci miza este prea mare: ,,Ori imi esti prieten, ori imi esti
dusman! Cale de mijloc nu exista! Cand devine ipohondru se
teme mai ales de cancer. Spuneam cu alte ocazii- ca o celula
devine canceroasa atunci cand a fost iritata, agresata o perioada
mare de timp. Ipohondrul justitiabil de Acidum Nitricum se teme
de faptul ca se va revolta corpul sau, daca el se abtine cat poate!
Se teme ca macar o celula din el isi va lua lumea in cap, va
incepe sa ,,devoreze celula vecina, cea mai intima..asa ca isi va
controla tesuturile susceptibile de ,,revolta
Arsenicum- un alt remediu pentru ipohondri- de data aceasta
pentru cei care se tem mai ales de infectii, de contaminari. Ceea
ce nu pot sa controleze este moartea in sensul de degradare,
descompunere. Nevoia de organizare se transfera asupra
mediului apropiat, fiind persoane meticuloase si perfectioniste.
Asociaza si cognitii de tip paranoic, privind cu suspiciune
persoanele din jur-pe care le considera capabile de inselatorii.
Cognitia paranoica si dezgustul ascuns in profunzime se pot
exprima atat sub forma fricii de microbi (nosofobie), cat si sub
forma fricii de otavire ( inclusiv cu aditivi alimentari: E-uri) asa ca
dezvolta cu timpul si compulsii de curatenie, manie pentru
produsele bio sau amandoua la un loc.
Argentum nitricum-.Este unul dintre principalele remedii ale
anxietatii, sugerand baza emotionala de la care porneste
ipohondria. Fiind o persoana impulsiva, Argentum nitricum se
protejeaza rational de raul pe care impulsurile nestapanite i le-ar
putea produce. Accesele de ipohondrie vizeaza frecvent o boala
acuta- caz in care poate prezenta si atacuri de panica- dar si boli
cronice, care l-ar putea face ,,neputincios, incapabil sa isi urmeze
telurile profesionale . Dezvolta comportamente compulsive de
asigurare: intreaba pe toata lumea (inclusiv pe straini) despre
simptomele sale, solicita intempestiv asigurari si de la persoane
complet lipsite de pregatire medicala, cedand astfel aceleiasi
impulsivitati de care se protejeaza.
Psorinum- se teme de saracie, asa ca isi limiteaza orice forma
de placere consumatoare de resurse. Mizantropul caci acesta
este personajul care il zugraveste- nu traieste cu adevarat , se
opune ,,consumului pe care viata insasi il reclama. Poate ajunge
la ipohondrie, dar aceasta se va manifesta mai ales prin vaicareli
sau consultatii gratuite (eventual la medicul care s-a nimerit sa ii
fie vecin de masa intr-o vizita) si nu prin investigatii sau
consultatii costisitoare.
Kalium arsenicosum- se teme de a-si pierde controlul intr-un
domeniu sentimental, emotional. Metamorfozeaza aceasta teama
intr-o frica de boli cardiace ( caci simtim emotiile ,,cu inima) si
control obsesiv al acesteia.
Intelegem astfel ca orice forma de compulsie presupune o
anxietate intr-o anumita zona a vietii, ce este compensata prin
comportamente care nu au legatura directa cu acel domeniu, ci o
legatura indirecta (legata de cognitii disfunctionale) sau chiar o
legatura simbolica. Anxietatea resimtita in legatura cu o anumita
situatie, este deviata catre o zona care permite un control
personal, permitand diminuarea acesteia. Sentimentele de care se
fereste persoana diagnosticata cu TOC sunt cele rezultate in urma
prelucrarii fricii bazale, de moarte/singuratate. Comportamentele
prin care a invatat sa isi asigure supravietuirea (individuala si a
speciei) sunt comportamente care presupun frustrarea unor
impulsuri, a unor instincte. Cand aceste pulsiuni instinctuale sunt
limitate dramatic, capacul care le tine captive trebuie sa fie tot
mai etans. Aceasta este si metoda prin care adeptii fervent
religiosi (calugarii-de exemplu) isi tineau in frau impulsurile
sexuale si tot acestea sunt ,,canoanele pe care preotii le dau
credinciosilor care isi reclama pacatele la spovedanie:de rostit de
10 ori Ave Maria, de scris de 20 de ori Crezul, de postit 6
saptamani, etc. Presiunea pulsiunilor instinctuale considerate
periculoase, este semnalizata de aparitia sentimentului negativ
rezultat din disonanta emotiei cu cognitia functionala.
Recunoscand sentimentul purtator al pericolului subsidiar,
persoana cu TOC cauta metode de a se dezice de acesta, de a-l
reprima. Astfel ajunge la adoptarea acelor ritualuri care au rolul
de a-i permite sa evite sentimentul periculos si sa inlature
angoasa.
Angajat pe drumul ritualului compulsiv, individul reuseste sa
intarzie- pentru o vreme -sosirea la destinatia implacabila:
anxietatea. Comportamentele compulsive vor deveni insa cu
timpul atat de elaborate si complicate , atat de mancatoare de
timp, incat adeptul lor va evita pana la urma situatiile in care ele
vor trebui infaptuite. Va adopta astfel un alt ansamblu de
comportamente, cele de evitare. In felul acesta isi va limita
explorarea, se va restrange in spatii inguste si stabile. Temandu-
se de microbi- de exemplu- si nevoit fiind sa se spele de 100 de
ori pe maini daca vine in contact cu obiecte folosite de catre alte
persoane, compulsivul va prefera incet-incet sa evite sa iasa din
casa. Va ajunge astfel in acelasi punct in care a ajuns si cel
diagnosticat cu anxietate generalizata: se va incarcera in
inchisoarea propriei sale anxietati. Temandu-se excesiv de
moarte, va ajunge sa nu-si mai traiasca viata
Metodele terapeutice care se dovedesc eficiente in cazul tulburarii
obsesivo-compulsive sunt aceleasi care folosesc si in abordarea
fobiilor: desensibilizarea progresiva. Expunand gradat pacientul la
sentimentul fobic, reusim sa ii crestem toleranta la acel
sentiment. In mod normal, acest deziderat se obtine prin
diminuarea gradata a comportamentelor compulsive, a
ritualurilor, diminuare ce va activa progresiv sentimentul pe care
persoana incearca sa il evite. Aceste demersuri insa, trebuie
insotite de intelegerea si constientizarea emotiilor ascunse si
considerate periculoase, precum si de gasirea de solutii
alternative astfel incat acestea sa se exprime in forme profitabile
pentru individ. Acest deziderat impune identificarea cognitiilor
functionale care s-au rigidizat, care au devenit disfunctionale, si
care reclama obligativitatea inhibarii emotiei spontane.
Astfel, putem face demersuri pentru relativiza de exemplu-
convingerea ,, pentru a nu fi singur trebuie neparat sa fii foarte
atractiv fizic sau ,,pentru a nu fi singur trebuie neparat sa faci
ceea ce iti solicita partenerul. Caci adevarul este ca exista
persoane slabe si excesiv de tolerante, care sunt singure! Si la fel
de adevarat este ca exista in jur persoane care nu arata chiar ca
niste staruri de cinema, care sunt in plus- sigure pe sine, isi
exprima cu larghete opiniile personale si preferintele, si care
reusesc sa aiba relatii frumoase. Desigur ca acest ,,trebuie poate
ascunde neintelegerea faptului ca uneori, in ciuda conformarii,
putem sa nu avem suta la suta viitorul pe care il vrem. Tot el
poate fi surogatul unor alte eforturi de la care persoana incearca
sa se eschiveze. Constientizarea existentei unei cognitii
disfunctionale nu conduce automat la modificarea ei; este nevoie
de dezbaterea acesteia si de relativizarea ei. Atunci cand cognitiile
disfunctionale se vor maleabiliza, vom asista la diminuarea
acceselor de mancat compulsiv, sau a compulsiilor de verificare,
comportamente cu care persoana din exemplul nostru plateste
conformarea excesiva. Bulimia si maniile de verificare ( ale
gazelor/apei/etc sau ale sinelui-ipohondria), vor putea fi astfel
abandonate, antrenand odata cu estomparea lor si cresterea reala
a sanselor persoanei compulsive de a-si pastra relatia de cuplu.
Poate parea putin cinic, dar comportamentele compulsive pot fi
,,vindecate de catre propria experienta de viata. Din pacate,
aceasta ,,metoda terapeutica naturala presupune a pati lucrul de
care ne ferim cel mai tare, asa cum ne profeteste si vorba
populara , ,,de ce ti-e frica, de-aia nu scapi! . Mecanismul
terapeutic este acelasi: desensibilizarea de data aceasta fortata.
Nu putine sunt cazurile de ipohondrie vindecate de aparitia unui
diagnostic mai mult sau mai putin grav; sau obsesiile unor mame
de a-si feri copiii de contaminare, invalidate brusc si dureros de
perioade in care copilul face tot felul de boli contagioase.
Indragostirea de o persoana pe care ,,ratiunea o exclude cu
rigiditate din grupul persoanelor ,,dezirabile, este o alta
experienta de viata care invalideaza obsesia pentru ,,ordine si
ratiune, asa cum li se intampla bigotilor celor mai ,,moralisti
care se indragostesc de prostituate . Toate aceste tipuri de
experiente sunt forme de manifestare ale ,,umbrei de care
vorbea Carl Jungsi ele salveaza persoana rigida din propria sa
inchisoare. Asa cum spune sofismul budist, ,,putem invata prin
intelepciune sau prin suferinta


REMEDIILE HOMEOPATE : MEDICAMENTE PENTRU SUFLET
Ce este boala?
O suferinta fizica sau psihica?
Daca este o suferinta fizica, este evident ca in curand ea ne
produce si o suferinta psihica.
Sa zicem ca suferim de ulcer. In curand, acesta ne va afecta si la
nivel psihic: nu putem manca anumite lucruri, suntem indispusi
de durere, iar aceste inconveniente ne vor afecta viata
relationala si implicit cea emotionala. Durerea persistenta ne face
sa renuntam la anumite activitati, la programe care ne faceau
placere, ne afecteaza munca. In curand, ne vom simti iritati ,
nervosi, luam medicamente, facem investigatii, ne ingrijoram din
nou apare astfel stresul psihic, care, desigur, este implicat in
aparitia multor altor boli,inclusiv ulcerul Boala psihica este la fel
de strans legata de cea fizica. Depresia, anxietatea, sunt in
stransa legatura cu aparitia unor boli, asa-numite psihosomatice:
ulcer, boli de inima, migrene, fibromialgie,etc.
Pare sa fie un cerc vicios in care odata intrati ne invartim ca
niste soricei in roata
Primul ajutor este medicina traditionala, cea alopata. Asa ca
urmam scenariul acela cu investigatii, medicamente, eventual
interventii chirurgicale. Daca avem nororc, lucrurile se rezolva
pentru o vreme. Spun ,,noroc pentru ca din propria mea
experienta si cred ca multi medici sunt de acord cu mine-
in drumul spre insanatosire e nevoie si de ceva ,,noroc. Alfel
cum se poate explica faptul ca , aplicand acelasi tratament la 10
pacienti diferiti , la unii problema se rezolva rapid, la altii merge
greu, cu multe incercari esuate, iar altora nu le foloseste la nimic?
Poate ca ar fi trebuit sa accept explicatiile traditionale: sunt multi
factori implicati, nu ii cunoastem pe toti, poate ne scapa ceva
Si totusi, studiile care dovedesc eficienta medicamentelor m-au
pus pe ganduri. Nu exista nici un medicament care sa isi
dovedeasca eficienta in 100% din cazuri. Nici macar unul. De ce?
Daca am aflat mecanismul de aparitie al bolii si, cu ajutorul
medicamentului, am blocat acel mecanism, de ce nu functioneaza
intotdeauna?E ca si cum am spune ca daca un surub la o masina
este desfacut, atunci, daca il strangem, s-ar putea sa rezolvam
problema- sau nu. Marea problema este ca, la o masina, daca
strangi surubul, nu faci decat bine. In organismul uman insa,
daca ,,rezolvi o problema medicala, sigur faci si ceva rau. Exista
un cost al medicatiei alopate pe care il plateste tot organismul:
efectele adverse ale medicamentelor. In cel mai bun caz, in orice
prospect ,la efecte adverse se scrie: ,,nu sunt
cunoscute/raportate. Si asta pentru ca medicii au observat ca
este aproape imposibil sa nu existe efecte adverse. De ce?
Pentru ca in organismul uman ceva este foarte diferit de o
masina. La o masina, un surub nu foloseste decat la prinderea ,sa
zicem, a uneli manivele. Punct. Daca surubul este la o bucsa, de
exemplu, el nu are legatura decat cu bucsa, nu si cu radiatorul,
sau injectorul. Il strangi, rezolvi problema. La nivelul organismului
insa nu exista asa ceva. Daca strangi surubul slabit de la bucsa,
atunci strangi foarte tare toate suruburile de la carburator sau
injector, sau chiar din toata masina. Atat de tare le strangi incat
le poti rupe pe cele care nu erau slabite.
De exemplu: ulcerul este o leziune a mucoasei gastrice. De ce a
aparut aceasta leziune? Raspunsul: pentru ca exista o cantitate
prea mare de acid gastric, sau pentru ca exista aceeasi cantitate
de acid gastric, dar mucoasa a devenit mai sensibila decat la omul
sanatos. De ce a crescut secretia de acid gastric? Pentru ca exista
o substanta numita prostaglandina( un surub) care este in
cantitate prea mare. Asa ca administram medicamente care scad
acea substanta, sau o blocheaza. Dar ce ne facem cand aceeasi
prostaglandina se gaseste in multe alte tesuturi ,in care ea nu
este in cantitate prea mare? O scadem cu medicamente si
afectam de exemplu intestinul, sau sistemul cardiac, pentru ca la
acest nivel ea va fi prea putina acum.
Nu exista ,,surub in organism, nici la nivelul cel mai amanuntit,
care sa se regaseasca doar la acel nivel. Acesta este unul din
motivele pentru care , desi ,,vindecam o boala, apare frecvent
alta. Un exemplu clasic este ulcerul care apare la persoanele care
iau medicamente pentru dureri articulare. Aceste medicamente
sunt inhibitoare, adica scad nivelul unor ,,suruburi numite
ciclooxigenaze, care sunt insa necesare in asigurarea protectiei
mucoasei gastrice. Tratamentul medicamentos pare astfel
o incercare de a scadea nivelul apei doar dintr-unul din
componentele unui sistem de vase comunicante, scotand apa din
el. Desigur ca nivelul lichidului va scadea in tot sistemul, inclusiv
in alt vas care va fi acum sub nivelul lui de avarie. Asa ca
organismul nostru seamana mai degraba cu un sistem de vase
comunicante, si nu cu o masina facuta din piese solide intre care
se afla sisteme solide de legatura (cum ar fi suruburile).
Avand rezultatele cercetarilor ultimilor ani din medicina, stim azi,
mai mult ca oricand, ca afectarea unei anumite verigi chimice a
organismului(enzime, coenzime, prostaglandine,hormoni, etc), nu
determina afectarea unui singur organ, ci a mai multor organe,
aparent diferite, care sunt dependente de acea veriga. Aceste
,,suruburi chimice se gasesc in multe organe si sisteme si asigura
mai multe functii. Pacientii care prezinta o singura afectiune, un
singur organ afectat, sunt rarisimi. De cele mai multe ori, ei
descriu simptome care apartin mai multor sisteme din organism.
Noi, medicii, suntem cei care, dintr-o suma de simptome descrise
de pacient, le alegem pe cele care intra in tiparul unei anumite
afectiuni, ignorandu-le pe celelalte sau trimitand bolnavul si la un
alt medic, de alta specialitate.
Cercetarile stiintifice din ultimele decenii ne-au aratat ca
organismul uman este format din organe strans interconectate. O
afectiune renala, de exemplu, determina si o afectare cardiaca,
aceasta la randul ei produce perturbari in functia respiratorie, si
tot asa. Mai mult, substantele prin care sunt reglate functiile
diverselor organe sunt aceleasi: neurotransmitatorii (substantele
chimice prin care se produce transferul de informatie la nivelul
neuronilor) au actiuni in toate organele si sistemele organismului.
Si cu toate acestea, medicina traditionala considera ca
simptomele fizice sunt separate de cele psihice. Accepta
totusi faptul ca stresul psihic sta la baza declansarii multor
afectiuni, fiind frecvent citat la capitolul ,,factori de risc.
Noile ramuri de dezvoltare stiintifica in domeniul medical (
neurofiziologia, psihoneuroendocrinologia, neuropsihologia) au
dovedit insa legatura simbiotica a problemelor fizice si a celor
psihice. Cercetarile neurofiziologice , au demonstrat stiintific
ca afectiunile fizice si cele psihice sunt strans legate de existenta
unor acelorasi substante, au aceleasi ,,suruburichimice . Starile
psihice sunt dependente de anumite substante secretate de
creier, dar si de alte tesuturi, numite neurotransmitatori. Acestia
produc pe de o parte o anumita dispozitie psihica, dar pe de alta
parte au rol foarte important in declansarea unor boli somatice,
fizice.
Sa luam ca exemplu dopamina. Este secretata de creier si este
numita hormonul placerii, pentru ca determina starea de placere,
chiar euforie ( este secretata in cantitate mare in cursul
,,indragostirii, fiind raspunzatoare de senzatia de ,,euforie
asociata cu dragostea). Pe de alta parte, ea are efecte foarte
importante la nivel fizic. Este folosita ca medicament de prima
intentie in insuficienta cardiaca de exemplu, pentru ca ea
determina cresterea fortei de contractie a inimii. Tot de ea
depinde coordonarea miscarilor noastre, dovada fiind ,,tremurul
din boala Parkinson, boala care este produsa de afectarea
dopaminei. Dopamina este produsa in creier, de o zona numita
,,nucleus accumbens dar si de alte zone ale cortexului, zone care
se activeaza atunci cand am obtinut o recompensa in urma unei
decizii corecte. Aceste corespondente au fost demonstrate de
profes. Wolfgang Schultz (Universitatea Cambridge), care a
demonstrat ca atunci cand o maimuta primeste o recompensa in
urma alegerii raspunsului corect, aceste zone se activeaza si
determina cresterea secretiei de dopamina. Scaderea secretiei de
dopamina, sau scaderea sensibilitatii receptorilor ei, determina
boala Parkinson. In cursul acestei boli, bolnavii nu mai au
capacitatea de a invata sau de a lua decizii. Iata deci ca senzatia
de placere, capacitatea de a invata, abilitatea de a lua decizii,
sunt in stransa legatura (prin acelasi hormon) , cu forta de
contractie a inimii dar si cu coordonarea activitatilor motorii. Prin
urmare, o persoana care are nivelul de dopamina crescut , are o
coordonare motorie mai buna, se simte mai bine si are o forta de
contractie a inimii imbunatatita.
Pe de alta parte , s-a constatat ca o asteptare pozitiva, a unui
lucru placut care urmeaza sa se intample, determina o secretie
crescuta de dopamina. Acest lucru a reiesit din studiile asupra
efectului Placebo. La Universitatea Michigan, s-au facut
experimente care au demonstrat ca atunci cand pacientii se
asteptau ca medicamentul pe care il luau (si care nu era decat o
pastila de zahar) sa ii faca sa se simta mai bine, li se activa zona
din creier responsabila cu secretia dopaminei. Mergand pe acest
fir logic, pare evident faptul ca- daca in cursul unei psihoterapii de
exemplu- pacientul este ajutat sa aiba asteptari pozitive de la
viata, acest lucru va duce la ameliorarea unor simptome fizice
cum ar fi insuficienta cardiaca, dar si la imbunatatirea activitatilor
motorii, a coordonarii.
Acesta nu este decat un exemplu al modului in care , afectiunile
fizice si cele psihice exista intr-o stransa unitate, neputand exista
unele fara celelalte . Medicii geriatri au observat ca in momentul
in care o persoana varstnica se imbolnaveste de ,,dementa,
cand legatura dintre psihic si fizic se intrerupe, bolile fizice de
care batranul suferea se amelioreaza spectaculos.
Asa numitul ax cortico-hipotalamo-hipofizar este implicat in marea
majoritate a bolilor si disfunctiilor cunoscute astazi in corpul
uman. Stim ( din neurofiziologie) ca in apropierea hipotalamusului
(amigdala) si in stransa legatura cu acesta se gasesc centrii care
regleaza emotiile. Iata deci ca perturbarile emotionale sunt legate
chimic de functionarea organelor si sistemelor organismului.
Neurotransmitatorii si sistemul endocrin sunt cheia de legatura
intre psihic si fizic. Din fizioterapie stim ca un camp magnetic cu
anumite caracteristici este folosit pentru ameliorarea durerilor
articulare sau musculare, dar ca el produce de asemenea o stare
de bine, ca in functie de parametrii lui poate avea efecte de
,,dinamizare sau ,,linistire la nivelul psihicului pacientilor. Se
foloseste de exemplu la pacienti agitati, disforici.
Iata deci ca psihicul si fizicul sunt influentate in aceeasi masura
nu doar de substante chimice ci si de ,,campuri, magnetice
,electrice, fotonice ( cum este cazul electroterapiei si
laserterapiei, folosite de asemenea in recuperarea medicala). Si
cum sa nu fie asa , cand Einstein spunea, cu mult timp in urma:
,,Putem considera materia ca fiind constituita din regiuni ale
spatiului in care campul este extrem de intens.In noua fizica ,
nu este loc pentru camp si materie, deoarece campul este unica
realitate. Albert Einstein
Si informatiile medicale care dovedesc aceasta legatura sunt mult
mai multe- legatura pe care orice pacient o exprima atunci cand
ne spune: ,,de cand mi-a murit mama au aparut toate bolile
mele! Sau: ,,de la sperietura aia m-am imbolnavit de inima!
Si ajungem astfel la intrebarea initiala: ce este boala?
Am inteles pana aici ca ea nu este unilaterala, se regaseste la
nivel fizic si psihic. Nu poate afecta un singur organ, ci are impact
asupra intregului sistem, asupra intregului organism.Dar ce este?
O disfunctie? Adica o ,,stricaciune a sistemului organismului viu?
Nu chiarSectionarea unei artere este, desigur ,o ,,stricaciune, o
leziune. La fel si o fractura. Dar mare parte din simptomele care
definesc o boala nu sunt leziuni, ci semne ale repararii acestei
leziuni. Cresterea secretiei de acid gastric din ulcer- de exemplu-
nu este un semn de leziune, ci este incercarea organismului de a
distruge o bacterie (helicobacter pilori), care pare, potrivit
ultimelor cercetari in domeniu, sa fie responsabila de aceasta
boala. Este valabil si in cazul in care suntem ,,atacati de un
microb: daca am mancat un aliment alterat- care continea un
microorganism agresiv- organismul reactioneaza prin greata cu
varsaturi si diaree. Acestea sunt simptome produse nu de
bacteriile in sine, ci de incercarea organismului de a scapa de
aceastea, eliminand continutul intestinal si stomacal, impregnate
cu bacterii. Daca bacteriile au intrat totusi in sange, atunci se
produce febra, simptom ce oglindeste un alt mecanism de
aparare: cresterea temperaturii corpului este nociva pentru
majoritatea bacteriilor. Tot febra determina activarea
mecanismului imunitar, prin dilatarea vaselor care cresc aportul
de sange , sange care este transportorul leucocitelor -,,razboinicii
organismului in lupta cu microbii. Scaderea temperaturii in acest
caz nu este o conduita prea fericita, deoarece scade capacitatea
de aparare a organismului.
Se pare ca simptomul nu este intotdeauna semnul unei leziuni
periculoase, amenintatoare de viata,ci poate fi o strategie
adoptata de organism pentru a se apara, sau a repara ceea ce s-
a stricat. Ar trebui deci sa diferentiem ,,semnele leziunii, ale
agresiunii unui factor extern, de semnele ,,reparatiei acestor
leziuni. Si aceasta pentru ca ,in timp ce primele ar trebui
inlaturate, celelalte ar trebui ,,ajutate. Altfel spus, in cazul
simptomelor care oglindesc procesele reparatorii ale organismului,
medicina ar trebui sa actioneze HOMEOPAT, adica in aceeasi
directie cu simptomul, si nu impotriva lui. In cazul simptomelor
acute, produse de un agresor extern direct, boala este o
,,leziune. Dar in afara leziunii imediate, ea este o incercare de
reparare, de lupta cu agresorul, un MECANISM DE APARARE,
uneori eficient ( ca intr-o gripa de exemplu), alteori mai putin
productiv, dar reusind sa mentina in ,,carantina un agresor
extern. Cu exceptia modificarilor produse de actiunea directa a
unui agent agresiv ( de exemplu scaderea volumului de sange a
volemiei- in urma unei sangerari importante) , restul simptomelor
sunt incercari de ,,reparare , de ,,compensare a organismului.
Sunt deci MECANISME DE APARARE.
Ne aparam de ce? Cine este inamicul ? Medicina alopata
incrimineaza virusuri, bacterii, poluare, factori toxici, etc. Daca
acestia sunt adevaratele cauze ale bolilor, atunci cum se explica
faptul ca doua persoane care traiesc in acelasi mediu nu fac
aceleasi boli? Exista asa numitii ,,factori de risc , care se
regasesc mai frecvent in cazul persoanelor suferind de o anumita
afectiune, dar ei nu pot prezice nici pe departe daca o anumita
persoana va face o boala sau nu, si nici de ce o persoana care nu
are asociati acesti ,,factori de risc poate suferi totusi de boala
respectiva. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in cazul bolilor cu
adevarat cronice si amenintatoare de viata, etiologia nu se
cunoaste cu siguranta. Astfel, in cazul cancerului de exemplu,
avem o lista nesfarsita de ,,posibili factori incriminati dar nu se
stie cu siguranta despre nici unul dintre ei ca ar produce boala. Si
atunci dam vina pe ,,scaderea sistemului imunitar. Vag si
incorect. Multe boli cronice sunt produse, din contra, de
hiperreactia sistemului imunitar ( de ex. bolile autoimune). Iar in
cazul cancerului, de exemplu, nu se gasesc semne de scadere a
celulelor imunitare. Sau incriminam microorganisme: virusuri,
bacterii, ciuperci,etc; dar ele nu sunt raspunzatoare de boli
cardio-vasculare de ex, iar sensibilitatea persoanelor la acestea
este diferita, nu doar de la o persoana la alta ci si la aceeasi
persoana in momente diferite. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca
putem fi infectati cu o anumita bacterie ( de ex. Helicobacter
pilori) si totusi sa nu facem boala(ulcer).
Si atunci? Ce anume transforma un factor agresiv din mediu in
boala? Care este acel ,,factor care determina sensibilitatea
organismului la agentii externi ?
Raspunsul il are .PSIHOLOGIA. Din pacate insa, ea a avut
nevoie de o veriga care sa inchida lantul care uneste viata psihica
a individului cu boala sau suferinta fizica. Aceasta veriga
importanta este HOMEOPATIA,adica medicina homeopata, care
actioneaza in sensul simptomului. In homeopatie s-a
demonstrat ca remediile care insanatosesc pacientii sunt eficiente
numai in masura in care corespund, ca tablou, unui anumit stil de
gandire, de cognitii,de percepere a realitatii, cu cel al pacientului.
Fara intelegerea deplina a ,,prismei prin care pacientul priveste
viata, a personalitatii si ,,lumii psihice in care traieste, boala nu
poate fi tratata, eradicata, ci doar ascunsa,suportata.
Hanneman, intemeietorul homeopatiei, a facut o observatie care
a deschis calea acestei noi abordari a bolii: in cursul unei epidemii
de malarie, el trata bolnavii cu chinina. Aceasta este antimalaricul
folosit si la ora actuala, cu efecte certe. Pana aici nimic nou. El si-
a administrat chinina , probabil in scop preventiv, in incercarea
de a nu se molipsi . Observatia care l-a frapat initial a fost aceea
ca , in urma administrarii de chinina, a avut simptome
asemanatoare bolii pe care vroia sa o tratezedar de intensitate
mai mica. A folosit astfel, pentru prima oara, un tratament
HOMEOPAT. Medicamentul folosit producea aceleasi simptome pe
care si organismul le producea in lupta cu bacteria. Modul de
actiune al medicamentului nu era de a repara el insusi leziunile pe
care le producea virusul.ci de a declansa acele procese pe care
si organismul le folosea in lupta cu acesta. Ulterior, a observat ca
diluand acest medicament(chinina), chiar la o dilutie la care
cantitatea de substanta chimica era aproape absenta, dilutia
respectiva functiona la fel de bine, cu conditia sa fie dinamizata
(adica incarcata energetic) . Au aparut astfel dilutiile homeopate,
care sunt substante diluate foarte mult in apa sau alt solvent,dar
care pastreaza informatia energetica a substantei originale.
Ulterior, Hanneman a inceput sa caute si alte substante care ar
putea vindeca, pe acelasi principiu, alte boli. Ca sa afle ce boli si
ce substante li se potrivesc, a luat-o in sens invers: nu incercand
sa administreze diverse substante unei persoane cu o anumita
afectiune, ci (avand in vedere ca substanta in doze toxice produce
aceleasi simptome cu boala pe care o trateaza), a conceput
,,provingul, adica si-a administrat diverse substante si a observat
ce efecte au asupra propriului organism. Aceste efecte adunate,
reprezentau boala care putea fi tratata cu substanta respectiva
diluata si dinamizata. Multi alti adepti si ulterior succesori- ai lui
Hanneman, au participat la provinguri, conturand astfel tablourile
a peste 20 000 de remedii descrise la ora actuala. Interesant
este faptul ca o anumita substanta ingerata producea simptome
mai diverse decat boala cunoscuta din punct de vedere medical
pana la acea data. Apareau simptome si la nivelul stomacului, dar
si la nivelul sistemului urinar, sau al pielii, al sistemului
neurologic, etc. Pare logic astazi, cand am aflat ca toate sistemele
din organismul viu sunt interconectate (ca vasele comunicante)
Asa a aparut homeopatia si remediile homeopate. Hanneman si
succesorii sai, au facut astfel de provinguri cu foarte multe
substante si au notat simptomele care apar la fiecare, simptome
care cuprind toate sistemele organismului, si nu numai cele de la
nivelul stomacului, de exemplu.. Consultatia homeopata
stabileste aceste simptome si le ,,repertorizeaza, adica le cauta
in arhiva de simptome produse de provinguri, pana gaseste
substanta care produce exact aceleasi simptome. Iata deci ca in
medicina homeopata, nu se cauta diagnosticul de ,,ulcer gastric -
de exemplu- ci toate simptomele pe care le prezinta subiectul,
incluzand simptome gastrice, renale, cardiace,etc.
In provingurile facute de Hanneman si succesorii lui , s-au adunat
simptome organice dar, ceea ce este foarte interesant, si
simptome psihice. Insusi Hanneman subliniase importanta
profilului psihologic, mental, in alegerea remediilor. Nici una
dintre substantele folosite pentru a ,,defini boala pe care o
trateaza , nu a avut efecte doar la nivel fizic, ci si psihic. Au
urmat, in ultimii 50 de ani, homeopati care au observat ca
simptomele fizice sunt in mod absolut insotite de simptome
psihice. Alaturarea este atat de evidenta incat, in alegerea
remediului homeopat , se tine cont in masura foarte mare de
simptomele psihice, care se aglutineaza intr-un tablou psihic, in
tipuri specifice de personalitate. Aceste ,,nuclee psihice , ,,tipuri
de personalitate-sau cum preferati sa le numiti- sunt foarte bine
descrise de mari homeopati cum ar fi Sankaran, Scholten sau
Vitoulkas. Aglutinarea caracteristicilor de ordin psihic si
comportamental, este extrem de apropiata de tipologiile de
personalitati descrise in psihologie. Citindu-le, ai senzatia ca ele
sunt rezultatul unui demers psihoterapeutic. Incepand cu
angoasele existentiale ( moartea, libertatea, siguratatea, lipsa
de sens ), trecand prin complexele de superioritate sau
inferioritate , apoi prin teoriile controlului ,prin schemele
cognitive si terminand cu complexele oedipiene, de castrare
toata bibliografia proceselor psihice cunoscute, se regaseste in
tablourile psihice ale remediilor homeopate.
Ingemanarea homeopatiei cu psihologia, a dus la abordarea bolii
dintr-un punct de vedere revolutionar. Daca boala reprezinta in
mare parte reactii de aparare la agenti din mediu, si daca modul
de organizare al psihicului uman reprezinta, la randul sau,
mecanisme psihologice prin care reusim sa ne adapatam la
mediu, atunci boala somatica nu poate fi definita in afara celei
psihice si invers. Mediatorii chimici ai organismului ( enzime,
neurotransmitatori, hormoni, etc) , au efecte asupra ambelor
componente ale organismului nostru ( fizic si psihic). Modul de
conectare al psihicului cu fizicul nu este doar la nivel chimic
masurabil (asa cum demonstreaza exemplul cu dopamina ), ci
mai ales la nivel subtil . Neurotransmitatorii ( substante
asemanatoare celor care se gasesc si in anumite plante:opiacee,
stricnina) sunt secretati in spatiul intercelular in cantitati de 1-10
mol/litru, adica echivalentul potentei centezimale homeopate 5
CH. Homeopatia foloseste dilutii incarcate energetic, dilutii in care
substanta initiala nu mai are efecte chimice -ci doar
informationale. Efectele informationale ale acestor substante se
regasesc atat in zona materiala, organica, a corpului uman, cat si
in cea informationala, a psihicului.
In acest mod, homeopatia este o terapie ,,informationala, care
se foloseste pe scara larga in Europa Occidentala pentru
tratamentul diverselor afectiuni somatice, dar care se adreseaza
in egala masura psihicului si problemelor emotionale. Folosirea ei
in afectiuni psihice , este insa numai tangentiala in Romania,
unde medicii alopati sunt singurii acreditati sa o practice. Din
pacate , la noi in tara psihologii nu au posibilitatea sa urmeze
cursuri de homeopatie sau sa obtina competente in aceasta
terapie. Aceasta stare de fapt vaduveste insa psihoterapia de
ajutorul enorm pe care i-l poate oferi homeopatia.