Eveniment: Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor

(18-25 ianuarie)

“Pace vã las vouã,

pacea mea v-o dau vouã.” (In 14,27)
Cuvintele alese drept temã pentru Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea
creºtinilor, sunt luate din concluzia discursului de dupã Cinã (In 14), discurs în care Isus
îºi anunþã plecarea la Tatãl ºi îi pregãteºte pe ucenici sã poatã depãºi dificultãþile ce se
vor ivi în viitor. În acest sens Isus le promite cã se va arãta celor care îl iubesc, promisiune
care provoacã întrebarea apostolului Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne cum se face cã
ni te vei arãta nou ºi nu lumii (v. 22)? Prin rãspunsul sãu, Isus îndepãrteazã perspectiva
unei manifestãri spectaculare. De-acum înainte manifestarea sa devine prezenþã
obiºnuitã în cei care îl iubesc ºi îi pãzesc poruncile.
Referitor la rolul de învãþãtor pe care l-a împlinit faþã de uceninci de-a lungul vieþii
sale pãmânteºti (v. 25), Isus spune cã se va prelungi, dupã “plecarea” sa, prin lucrarea
Duhului Sfânt pe care Tatãl îl trimite în numele sãu. El vã va învãþa totul ºi vã va aminti
tot ce v-am spus (v. 26).
În cele din urmã Isus le adreseazã salutul obiºnuit în ambientul iudaic, Pace vouã!,
salut cãruia îi dã o încãrcãturã care depãºeºte cu mult simpla formulã de politeþe.
Pacea pe care o dã el este cea a darului mesianic promis de multe generaþii (Is 9,5-6;
11,1-11; Mi 5,4). Pentru a obþine aceastã pace lumea nu va avea nevoie sã recurgã la
procedeele obiºnuite. Condiþia indispensabilã va fi plecarea lui Isus ºi revenirea sa în
inimile celor care îl iubesc ºi îl aºteaptã (v. 28). Atunci ucenicii vor face experienþa prezenþei
sale, deºi absent fizic. Iar, contrar situaþiei de durere ºi lacrimi în care se aflã ei în prezent,
în timp ce lumea se bucurã, o bucurie fãrã de margini va umple inima lor pentru
totdeauna în mijlocul încercãrilor ºi suferinþelor (vv. 29-31).
Aºadar, venirea lui Isus Cristos la cei care îl aºteaptã precum ºi darul pãcii
mesianice, o pace cum lumea nu poate oferi, sunt condiþionate de iubirea sa ºi împlinirea
poruncilor sale.

Noi cei care ne vom reuni spre a ne ruga pentru unitate, vom da dovadã de
înþelepciune ºi vom face un pas mare spre unitatea voitã de Cristos, dacã în rugãciunea
noastrã vom cere lumina Duhului Sfânt ca El sã trezeascã în noi iubirea sincerã faþã de
Mântuitorul nostru ºi puterea de a-i împlini cu fidelitate poruncile ca sã ne facem vrednici
de a descoperi chipul arãtãrii sale precum ºi pacea sa. În zilele noastre, frãmântate de
transformãri profunde ºi reaºezãri dureroase pentru lumea întreagã, la pace se
atenteazã în primul rând. ªi chiar dacã responsabilii politici fac eforturi mari pentru a o
restabili creând alianþe, ridicând ziduri de protecþie ori izolând prin embargouri comunitãþi
umane considerate ca periculoase, noi ºtim ºi suntem datori sã dãm mãrturie prin
cuvânt ºi faptã cã numai trãind Evanghelia zi de zi vom imprima timpurilor noastre
acele trãsãturi care mântuiesc ºi care instaureazã pacea lui Cristos.

Fie ca în mijlocul tuturor dificultãþilor pe care le traversãm, noi cei care credem în
Evanghelie ºi în puterea mântuirii ei (Rm 1,16), sã redescoperim solidaritatea ºi unitatea
care vor da forþã ºi credibilitate mãrturiei noastre.

Cu binecuvântare,
DR. IOAN ROBU
Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureºti

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 1

 Pacea, tema de
rugãciune pentru
2004
În acest an, propunerea de rugãciune
pentru sãptãmâna dedicatã unitãþii
creºtinilor are în centru pacea care, trãitã,
este fundamentul unitãþii dintre creºtini.
Tema pãcii este strict legatã de persoana
„Pacea este lui Isus. La Betleem îngerii cântã: „pace
oamenilor”; când, dupã înviere, le apare
Dumnezeu, apostolilor, Isus cel înviat le spune: „Pace
vouã”; Sfântul Paul spune despre Isus
cã: „El este pacea noastrã”.
dar nu în Tema din acest an a fost propusã de un
grup ecumenic din oraºul Aleppo (Siria),
absenþa grup compus din reprezentanþi catolici,
ortodocºi, precalcedonieni ºi protestanþi.
Un mozaic creºtin într-un context
omului; necreºtin, într-un mediu în care a trãi în
fraternitate ºi respect reciproc presupune
pacea este efort, implicare, luptã zilnicã cu
intoleranþa ºi exclusivismul.
omul, dar nu Conflictele din
în absenþa lui Orientul Mijlociu,
Dumnezeu”. scenariu pentru
rugãciunea din
acest an
Nu este întâmplãtor cã propunerea temei
din acest an vine din Orientul Mijlociu,
de acolo unde bisericile creºtine au trãit
experienþe istorice unice ºi nu lipsite de
pericole continue. Vechi biserici pe
pãmânturi ce au fost leagãn al
creºtinãtãþii sunt, din pãcate, ocolite de
cãtre pace. Au dorit pacea cu intensitate,
din generaþie în generaþie ºi s-au rugat
cu tãrie pentru a o obþine, iar situaþia în
care se aflã acum le îndeamnã sã o
doreascã mai mult ca oricând. De aceea,
în acest an, au ales pacea ca temã pentru
Sãptãmâna de rugãciune pentru unitate.
Grupul ecumenic din Aleppo a propus
un text, o introducere teologico-pastoralã,
la începutul cãreia face o consideraþie
rãscolitoare prin adevãrul ei. Ne rugãm
cu intensitate când este vorba de ceva la
care þinem mult, care intereseazã
persoane la care þinem mult sau când
cerem ceva care ne priveºte direct. Cât
despre pace, acesta poate sã nu ne
intereseze prea mult pe noi care nu trãim
pe pielea noastrã ororile rãzboiului. De
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 2
aceea grupul ecumenic din Aleppo ne
propune o meditaþie a Sfântului Isac din
Ninive (sec. VII) care descrie inima
milostivã ca fiind acea inimã care arde
cu compasiune pentru toate persoanele
ºi pentru fiecare realitate existentã. E
adevãrat, nu ne privesc direct conflictele
din Orientul Mijlociu, suntem poate
obosiþi sã auzim în fiecare zi ºtiri despre
un rãzboi care nu se mai terminã, dar „a
fi una”, dupã cum ºi-a dorit Isus,
înseamnã compasiune ºi rugãciune
pentru cei care suferã, chiar dacã sunt
necunoscuþi aflaþi la mii de kilometri
depãrtare.
Ce vrea sã spunã
ideea de pace?
Cuvântul pace vine din latinescul pax ºi
alãturã douã aspecte: absenþa rãzboiului
ºi buna înþelegere. În textul propus de
grupul ecumenic din Aleppo se citeazã
termenul ebraic „shalom” ºi cel arab
„salaam” care descriu, aºijderea, raportul
vertical - cu Dumnezeu, ºi cel orizontal -
cu oamenii. Este un concept care implicã
absenþa violenþei ºi a tensiunilor,
reclamând prezenþa armoniei interioare,
a limpezimii spiritului ºi a conºtiinþei
curate.
În viziunea celor care ne-o propun spre
rugãciune pentru unitate între creºtini,
pacea implicã apelul la convertirea inimii
ºi la efectele acesteia: nevoia de dreptate,
respectarea drepturilor umane pentru
fiecare popor, naþiune, grup social sau
cultural.
Unitatea dintre
creºtini, ferment
pentru umanitate
O societate în care sã domneascã pacea
este un ideal creºtin, iar unitatea dintre
cei care împãrtãºesc credinþa în Cristos
este fermentul care ar da viaþã acestui
ideal. Conceptul unitãþii creºtinilor îºi are
rãdãcinile în Evanghelia dupã Ioan,
capitolul 17, unde Isus se roagã pentru
ca discipolii sãi ºi toþi cei care vor crede
în el, prin cuvântul lor, sã fie uniþi: „Nu mã
rog numai pentru ei, ci ºi pentru cei care
vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca
toþi sã fie una, dupã cum tu, Tatã, eºti în
mine ºi eu în tine, ca ºi ei sã fie una în
noi, pentru ca lumea sã creadã cã tu m-
ai trimis” (In 17, 20-22).
Misiunea încredinþatã de cãtre Isus nouã,
care am ales sã-l urmãm, este clarã: sã
vestim împreunã lumii pacea lui Cristos,
destinatã întregii umanitãþi. Cultivarea
pãcii este o obligaþie mai actualã ca
oricând, iar sensul ei nu este doar evitarea
conflictelor, ci încercarea de a fi împreunã,
în respect reciproc.
Natura ºi calitatea pãcii promise de cãtre
Isus - când a spus cã ne lasã pacea sa,
care nu este din aceastã lume - ne
avertizeazã cã nu avem voie sã ne lãsãm
târâþi în rãzboaie, chiar dacã capii
rãzboinici fac din numele lui Dumnezeu
braþul lor armat.
Convertirea inimii,
premisã a pãcii în
lume
Acþiunea Bisericii Catolice în favoarea
pãcii se bazeazã pe douã principii.
Primul: „Cristos este pacea noastrã” (Ef
2,14), al doilea este un fragment din
constituþia pastoralã Gaudium et spes:
„Întrucât sunt pãcãtoºi, oamenii sunt ºi
vor fi mereu ameninþaþi de primejdia
rãzboiului, pânã la venirea lui Cristos.
Însã întru cât, uniþi în iubire oamenii înving
pãcatul, ei înving ºi violenþa pânã când
se va împlini cuvântul: „κi vor preface
sãbiile în pluguri ºi lãncile în seceri. Nici
un neam nu va mai ridica sabia împotriva
altuia, nici nu vor mai învãþa rãzboiul” (Is
2,4). Însã, chiar dacã pacea este prin
esenþa sa escatologicã, nu înseamnã cã
aceasta este irealizabilã în zilele noastre,
din contra omul care tinde spre
Dumnezeu are obligaþia de a face pace
mai întâi în inima sa, în propria-i familie,
cu vecinii ºi cunoscuþii, apoi are
îndatorirea de a cultiva pacea în
societatea în care trãieºte. Tocmai de
aceea Papa Ioan Paul al II-lea a insistat
Pacea în viziunea
atât de mult pe convertirea inimii fiecãruia
lui Ioan Paul
dintre noi, ca premisã a pãcii în lume.
Demersuri ale al II-lea
papilor în favoarea În discursul þinut la Torino, pe 13 aprilie
1980, Papa Ioan Paul al II-lea explica
pãcii cã omul are nevoie de Dumnezeu
Pentru Biserica Romano-Catolicã, cele
patru coloane pe care se sprijinã ideea
de pace sunt: adevãrul, dreptatea, iubirea
ºi libertatea (cfr. enciclica Pacem in terris,
de Ioan al XXIII-lea).
Printre iniþiativele cele mai recente ale
papilor în favoarea pãcii aº aminti:
Benedict al XV-lea, care a încercat o
mediere a pãrþilor implicate în primul
rãzboi mondial. El este autorul
faimoasei enciclici Pace Dei munus;
Pius al XI-lea care s-a opus
nazismului, fiind autorul enciclicei Mit
brennender Sorge; Pius al XII-lea cu
mesajele sale radiofonice în favoarea
pãcii, rostite în momentele cele mai
grele ale celui de-al doilea rãzboi
mondial; Ioan al XXIII-lea cu enciclica
Pacem in terris; Paul al VI-lea care
a instituit în cadrul curiei Consiliul
Pontifical pentru Iustitia et Pax, fiind
iniþiatorul Zilei Mondiale a Pãcii,
s ãr b ã tor i tã – c u înc e pe r e d i n
1968 – la începutul fiecãrui an.
Cât despre Ioan Paul al II-lea, el a fãcut
în mod sistematic educaþie în favoarea
pãcii prin discursurile sale cãtre corpul
diplomatic de la începutul fiecãrui an,
cu intervenþiile concrete ºi personale
în cazuri grave, cum ar fi medierea
dintre Argentina ºi Cile în legãturã cu
canalul Bearle ºi Întâlnirea Mondialã
pentru Pace de la Assisi.
Vã amintim cã nunþii apostolici sunt
acreditaþi în 174 de þãri cu care Sfântul
Scaun întreþine relaþii diplomatice. La
acestea se adaugã misiunile
diplomatice pe lângã Organizaþia
Naþiunilor Unite la New York ºi
Geneva, pe lângã UNESCO la Paris,
nunþiatura de pe lângã Comunitatea
Europeanã, la Bruxelles, trimisul
special pe lângã Consiliul Europei la
Strasbourg ºi reprezentanþii Sfântului
Scaun pe lângã organizaþiile de
securitate ºi cooperare în Europa.
Nu uitaþi cã în ciuda rãzboiului, Sfântul
Scaun nu a închis nunþiatura apostolicã
din Iraq, pentru a rãmâne alãturi de
comunitatea catolicã într-un moment
atât de terifiant.
pentru a trãi pacea, iar Dumnezeu are
nevoie de colaborarea oamenilor
pentru a o instaura. El spunea atunci
cã: „Pacea este D umnezeu, dar
nu î n ab s e nþ a omul ui; p ac e a
este omul, dar nu în absenþa lui
D umnezeu”.
Date importante din
istoria rugãciunii
pentru unitatea
creºtinilor
anul 1740: în Scoþia ia naºtere o miºcare
penticostalã cu legãturi în America de Nord,
al cãrui mesaj pentru reînnoirea credinþei
chema la rugãciune cu ºi pentru toate
bisericile.
anul 1820: reverendul James Haldane
Stewart publicã: „Sugestii pentru unitatea
generalã a creºtinilor prin rãspândirea
Duhului Sfânt”
anul 1840: reverendul Ignatius Spencer,
convertit la catolicism, propune instituirea
„Uniunii în rugãciune pentru unitate”.
an ul 18 67 : în preambulul concluziilor,
reuniunea episcopilor anglicani de la
Lambeth sublinia importanþa rugãciunii
pentru unitate.
a nu l 1 8 9 4: papa Leon al XIII-lea
încurajeazã practica octavei de rugãciune
pentru unitate, în perioada Rusaliilor. În
acelaºi an, la iniþiativa reverendului Paul
Wattson are loc celebrarea „Octavei pentru
unitatea bisericii”.
a nu l 19 2 6 : miºcarea „Credinþã ºi
Constituþie” începe publicarea unor „Sugestii
la octava de rugãciune pentru unitatea
creºtinilor”.
a nu l 19 3 5 : în Franþa, abatele Paul
Couturier promoveazã „Sãptãmâna
universalã de rugãciune pentru unitatea
creºtinilor”, bazatã pe rugãciunea „pentru
unitatea doritã de Cristos, prin mijloacele
dorite de El”.
anul 1958: centrul „Unitatea creºtinã” din
Lione, Franþa, începe pregãtirea textelor
pentru Sãptãmâna de rugãciune în
colaborare cu comisia „Credinþã ºi
Constituþie” a Consiliului ecumenic a
bisericilor.
anul 1964: la Ierusalim, papa Paul al VI-
lea ºi patriarhul Athenagoras I se roagã
împreunã rugãciunea lui Isus: ”Pentru ca toþi
sã fie una” (Ioan 17, 21).
anul 1964: decretul despre ecumenism,
al Conciliului Vatican II, subliniazã cã
rugãciunea este sufletul miºcãrii ecumenice,
ºi încurajeazã practicarea Sãptãmânii de
rugãciune.
anul 1968: pentru prima datã rugãciunea
pentru unitate este celebratã în baza textului
elaborat de Secretariatul pentru promovarea
unitãþii creºtinilor (actualul Consiliu pontifical
pentru promovarea unitãþii creºtinilor) în
colaborare cu comisia „Credinþã ºi
Constituþie”.
grupaj de ANCA MÃRTINAª
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 3
Ecumenismul azi,
din perspectiva unui
misionar verbit
A vorbi astãzi despre ecumenism este
foarte comun ºi necesar, acest cuvânt
sugerând o mare speranþã pentru
creºtinismul de azi. Ecumenismul
constituie posibilitatea de a învinge în
sfârºit scandalul despãrþirii seculare a
creºtinismului. Totuºi, trebuie sã
recunoaºtem cã acest cuvânt a primit
multe interpretãri deseori dãunãtoare ºi
mai ales lipsite de o profundã
spiritualitate evanghelicã.
În ecumenism, adevãrul ºi iubirea trebuie
sã se întâlneascã, trebuie sã spunem
adevãrul în iubire ºi acest drum este
posibil numai prin harul Domnului. Un
ecumenism adevãrat cere ca fiecare sã
fie deschis faþã de adevãrul revelat, sã
asculte pe celãlalt ºi mai ales sã asculte
Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a învãþa
ºi a corecta tot ce apare greºit sau
deteriorat faþã de modelul cel mai autentic
al creºtinismului. Trebuie sã ajungem la
un „ecumenism al Duhului”, adicã întãriþi
de Duhul, sã trãim o nouã conºtiinþã: de
fii ai lui Dumnezeu ºi, în consecinþã, sã-i
recunoaºtem pe ceilalþi ca fraþi.
„Ecumenismul Duhului” ne face sã-i
recunoaºtem ca adevãraþi creºtini pe
ceilalþi, dincolo de diferenþele doctrinale,
sã trãim reconciliaþi cu Dumnezeu prin
cãinþã ºi credinþã autenticã personalã în
Cristos, unicul Mântuitor. Credinþa care
mântuieºte este încrederea personalã în
Isus, mai mult decât o ortodoxie
doctrinalã. Descoperim astfel forþa de a
ne ruga ºi de a-l lãuda pe Dumnezeu
împreunã.
O caracteristicã a „ecumenismului
Duhului” este ºi aceasta: creºtinii care vin
din diferite tradiþii, cu diferite teologii ºi
structuri ecleziastice se pot ruga ºi pot
adora pe Dumnezeul lor împreunã. Al
doilea pas este de a ne descoperi ca
„fraþi” ºi astfel vom învãþa a fi ºi „prieteni”.
Raporturile fraterne sunt necesare ºi sunt
calea obligatorie spre ecumenism.
Numai astfel vom ajunge sã fim uniþi în
slujirea lui Dumnezeu.
Aceste idei au crescut puþin câte puþin în
aceºti 12 ani de permanenþã în România.
Înainte, pentru mine ca membru al
bisericii italiene, ecumenismul a
însemnat mai mult un acord doctrinal ºi
un drum spre o comuniune instituþionalã.
Dar, datoritã experienþei trãitã aici, în
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 4
Calendarul creºtin
catolic-ortodox 2004
România, ecumenismul a primit o
semnificaþie mai profundã ºi mai
spiritualã, devenind parte vie a credinþei
ºi a fraternitãþii. Am cãutat astfel sã lãrgim
dialogul cu preoþii ortodocºi ºi mai ales
cu laicii, au fost accentuate colaborãri
fraterne în domeniul social, cum ar fi: o
farmacie, un program social împotriva
alcoolismului, ajutor logopedic pentru
copiii cu tulburãri de vorbire. Am tipãrit
de asemenea diferite lucrãri în care au
fost promovate dialogul ºi cunoaºterea
reciprocã. Un exemplu în acest sens sunt
cãrþile: „Ortodoxia ºi Catolicismul” ºi
„Rugãciunile catolice ºi ortodoxe” care au
avut o largã difuzare, fiind foarte cãutate
de credincioºii celor douã rituri. Tot pentru
promovarea cunoaºterii ºi a respectului
reciproc, de câþiva ani se tipãreºte
Calendarul catolic-ortodox, rãspândit ºi
cunoscut deja în toatã România. Se poate
face ºi mai mult, însã fundamentul trebuie
sã rãmânã mereu „Ecumenismul în Duh”,
care este baza ºi speranþa, singura cale
pentru unitatea credincioºilor în Cristos.
Lumea de azi poate fi scepticã faþã de
multe cuvinte, dar cred cã nu va rãmâne
indiferentã faþã de faptele de iubire ºi de
fraternitate: când creºtinii de diferite
tradiþii ºi obiceiuri se iubesc ºi reuºesc
sã mãrturiseascã solidaritatea gratuitã
creºtinã. Astfel se va naºte speranþa ºi va
creºte o lume doritã de Cristos, lumea
comuniunii ºi a fraternitãþii.
PR. GIANFRANCO MARONESE svd
(Traian-Roman)
Trãim într-un moment al istoriei când –
fie în Europa, fie pe alte continente –
limbajul oamenilor despre viitor devine
din ce în ce mai mult unul al temerii, al
incertitudinii absolute. Ameninþare,
victime, rãzboi,..., sunt nu doar termeni
luaþi dintr-un dicþionar, ci fapte cotidiene.
Dacã orice rãzboi începe prin a ne fi fricã
de aproapele, orice pace se construieºte
prin a ne apropia cu încredere.
Sunt de aceea bucuros sã vã vorbesc
despre o iniþiativã româneascã de
construire a înþelegerii, a încrederii între
noi, mai precis între catolici ºi ortodocºi.
Este vorba despre apariþia Calendarului
creºtin catolic-ortodox 2004, realizat de
Congregaþia Misionarilor Verbiþi în
colaborare cu pãrintele Mihãiþã Popovici,
paroh ortodox din oraºul Roman.
Totul a început acum patru ani, din dorinþa
de a oferi un semn concret dorinþei
jubiliare exprimate de papa Ioan Paul al
II-lea: de a fi lucrãtori de pace.
Cine ia în mânã acest calendar se opreºte
cu privirea mai întâi asupra imaginii de
pe copertã: o fereastrã de piatrã, fãrã
geamuri, prin care se zãresc casele unui
sat aflat la picioarele unei coline,
deasupra cãreia se vede un petic de cer.
Imaginea împinge la un moment de
reflecþie. Cel care se uitã prin fereastrã
vede un sat, o comunitate. Tot astfel, cel
care rãsfoieºte calendarul descoperã
comunitatea Bisericii care mediteazã în
fiecare zi la viaþa sfinþilor, admirând
lucrarea harului lui Dumnezeu în ei.
Fiecare lunã are o imagine proprie: prima
lunã, ianuarie, înfãþiºeazã icoana lui
Cristos ce þine în mâna stângã cartea
sacrã, iar cu dreapta binecuvânteazã.
Luna decembrie, ultima, înfãþiºeazã tot o
icoanã: cea a maternitãþii Mariei. Timpul
lui Dumnezeu se aflã – în optica acestui
calendar – sub semnul binecuvântãrii ºi
al rodirii, sub semnul vieþii împlinite.
Sub fiecare imagine sunt menþionaþi
sfinþii: cei catolici ºi cei ortodocºi, ºi
sãrbãtorile celor douã Biserici. De multe
ori coincid, ca un semn cã nu suntem ºi
nu am fost niciodatã strãini. Pe verso,
fiecare paginã conþine douã texte: un
gând al papei Ioan Paul al II-lea ºi un
gând desprins din tradiþia ortodoxã.
Suntem diferiþi, dar suntem destinaþi sã
fim una, atât în sfinþii noºtri cât ºi în
spiritualitatea noastrã. Gândul de pe
ultima paginã a calendarului sunã ca o
axiomã ºi regulã de viaþã: „Nu poate
exista Bisericã în afara iubirii”.
Sperãm ca ºi acest calendar – rod
binecuvântat al dorinþei de unitate a
Bisericilor – sã aducã roade de pace ºi
de iubire în cât mai multe familii creºtine.
„Ca toþi sã fie una!” (In 17, 21).
PR. CORNELIU BEREA SVD
Dorinþã
împlinitã
Luna ianuarie a fiecãrui an este o lunã
deosebitã pentru noi, surorile Institutului
“Sfânta Maria”, însã în acest an ea are o
conotaþie istoricã deosebitã, deoarece
începând cu 30 ianuarie 2004 vom avea
un nume nou: Congregatio Jesu. Dupã
aproape 400 de ani s-a realizat dorinþa
fondatoarei noastre, Maria Ward. În baza
Decretului nr. M.10-1/2003, Biserica a
aprobat noile noastre Constituþii ºi
schimbarea numelui din Institutum Beatae
Mariae Virginis în Congregatio Jesu.
Dar cine este aceastã luptãtoare, Maria
Ward?
S-a nãscut la 23 ianuarie 1585, la
Yorkshire, în nordul Angliei ºi a crescut în
timpul persecuþiilor catolicilor. Din
copilãrie, Maria experimenteazã
convingerea de nezdruncinat cã trebuie
sacrificat totul pentru credinþã: onoarea,
patria, chiar ºi viaþa, asemenea primilor
martiri ai Bisericii. Plinã de curaj ºi dorinþã
pentru a descoperi propria vocaþie, îºi
cautã ani la rând drumul.
Maria Ward a fost o pelerinã pe potecile
Europei. Cãrãrile ei se pot întretãia
asemenea crucii Sfântului Andrei: ele
pornesc din York, trec prin Roma ºi ajung
pânã la Napoli; apoi din Presburg,
traverseazã Viena ºi München ºi ajung
pânã la Paris. Calea ei interioarã are
dimensiuni ºi mai mari. În cãutarea
voinþei lui Dumnezeu ºi în dorinþa de a o
împlini, Maria intrã în anul 1606 în
mãnãstirea clariselor din St. Omer. Însã,
descoperã în rugãciune cã Dumnezeu
«Cum sã nu ne
gândim la
familie ca loc
predilect pentru
a realiza
“Civilizaþia
iubirii” ? ...
are alte planuri cu ea. Dupã multe
întrebãri ºi cugetãri, Maria Ward înþelege
cã Dumnezeu vrea de la ea „altceva”,
pentru a-i aduce slavã ºi mãrire.
Împreunã cu câteva însoþitoare,
pãrãseºte patria pentru a fonda un nou
ordin, iar într-o viziune primeºte de la
Dumnezeu lumina de a prelua pentru
ordinul ei Constituþiile Sfântului Ignaþiu de
Loyola, fondatorul „Societãþii lui Isus”.
Siguranþa pe care a primit-o Maria n-a
fost zdruncinatã de nici un obstacol. Ea a
fost pregãtitã încã din anii tinereþii pentru
idealul ignaþian.
Tânãra comunitate se dedicã formãrii ºi
educaþiei fetelor de pe continent,
deoarece Maria vedea acest lucru ca o
datorie necesarã pentru propovãduirea
credinþei ºi ca o necesitate a timpului.
Doreºte sã întemeieze un Institut mare,
centralizat, fãrã clauzurã, pentru ca astfel
membrele sã fie unite cu Dumnezeu, dar
ºi libere pentru a ajuta ºi a sluji oamenilor.
Activitatea ei se rãspândeºte, dar totodatã
creºte ºi rezistenþa împotriva operei sale.
Ordinul nou, neobiºnuit pentru acea
vreme, este încã necunoscut. Neînþe-
legerea activitãþii cãlugãriþelor care
renunþã la clauzurã, devine din ce în ce
mai accentuatã.
Maria Ward nu s-a îndoit de misiunea ei
nici atunci când Institutul a fost desfiinþat.
S-a supus Bisericii printr-o ascultare
eroicã, atunci când Papa Urban al VIII-
lea, în 1631 a desfiinþat Institutul. Rãmâne
fidelã scopurilor ei ºi se supune legilor
Bisericii când este numitã ereticã. Nimic
nu poate distruge credinþa în misiunea ei
ºi iubirea pentru Bisericã.
La 30 ianuarie 1645 Maria Ward moare
în patria ei, în singurãtatea specificã vieþii
sale, cu nãdejdea cã „Dumnezeu are
pentru toate timpul sãu”.
... Familia reprezintã spaþiul uman
în care persoana, încã de la
începutul existenþei sale, poate trãi
cãldura afecþiunii ºi creºte într-o
formã armonioasã»
(Ioan Paul al II-lea, Audienþã cu autoritãþi
politice, Roma, 15 ianuarie 2004)
„Drepturile” înþelese greºit
ameninþã grav familia
La întâlnirea cu noul ambasador al
Italiei pe lângã Sfântul Scaun, din 9
ianuarie 2004, Papa Ioan Paul al
II-lea a afirmat cã: „Rolul central al
familiei este ameninþat astãzi, con-
form opiniei multor persoane, de o
VIAÞA CONSACRATÃ
Trecând prin dificultãþi mari, colaboratoarele
Mariei Ward au reaprins flacãra ºi au
continuat opera ei. Când fondatoarea a
murit, copacul era fãrã vlãstare. Mai târziu
au apãrut noi ramuri, frunze ºi flori. Abia în
secolul al XVIII-lea Institutul obþine
recunoaºterea papalã, sub numele de
Institutum Beatae Mariae Virginis.
Dupã un drum lung ºi dificil, opera Mariei
Ward se împlineºte. Abia dupã Conciliul
Vatican II a existat posibilitatea de a prelua
Constituþiile Sfântului Ignaþiu, dar într-o
formã mai restrânsã..
În iunie 2003, dupã aproape 400 de ani
se împlineºte dorinþa fondatoarei noastre,
Maria Ward: Institutul ei primeºte
aprobarea Constituþiilor Sfântului Ignaþiu
de Loyola ad maximum ºi totodatã
numele Congregatio Jesu, nume dorit de
Maria Ward ºi care aparþine în esenþã
carismei noastre. Opera ei se îndreaptã
cãtre viitor cu denumirea Congregatio
Jesu (CJ). Domnul sã ne facã vrednice
sã purtãm mereu fãclia dãruirii!
SR. ECATERINA CIOBANU
greºitã înþelegere a semnificaþiei
drepturilor”. Amintind cã „este de
datoria guvernelor sã promoveze
legi care sã favorizeze vitalitatea
familiei”, papa a spus cã: „familia
aºteaptã ajutoare cu caracter so-
cial ºi ecumenic care sunt necesare
pentru dezvoltarea misiunii sale”.
„Este important ca Statul sã presteze
ajutor familiei, fãrã a sufoca
vreodatã libertatea în ceea ce
priveºte opþiunea educativã” a mai
afirmat Sfântul Pãrinte în încheierea
întâlnirii sale cu noul ambasador
italian. (catholica.ro)
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 5
 Sfinþirea divinitatea lui Isus (anticipatã chiar ºi de
UNIVERSUL FAMILIEI
cultul lui Zoroastru dezvoltat în spaþiul
Persiei) iar smirna preþuitã la de ºapte ori
locuinþelor sau greutatea ei în aur era folositã la
îmbãlsãmãri dupã moarte. Prezenþa

nevoia de sacru magilor (în fapt trei astrologi ghicitori în

Aºa cum am relatat în urmã cu trei ani,
într-un dialog cu Pr. Prof. W. Dancã , dupã
prima împãrtãºanie, al doilea moment
important din viaþa mea s-a derulat în
perioada celor câþiva ani cât am fost
ministrant la biserica din Petroºani, unde
am copilãrit, perioadã care m-a
disciplinat ºi m-a învãþat cum sã-l slujesc
pe Dumnezeu la nivelul meu. N-am sã
uit cât trãiesc expediþiile alãturi de
bãtrânul paroh de atunci, imediat dupã
Boboteazã, pe timp de iarnã grea, prin
zãpezi, peste dealuri ºi prin pãduri, spre
cele mai îndepãrtate cãtune, pentru a
aduce bucuria în casele oamenilor. Erau
multe familii nevoiaºe, care se bucurau
sincer cã nu sunt uitate de Dumnezeu,
câtã vreme venea preotul sã le
binecuvânteze locuinþele, cu apã
proaspãt sfinþitã, ca o reamintire a
botezului, în acele mari singurãtãþi.
Lãsam apoi, tacit, în
urma noastrã, - atât
preotul cât ºi mini-
strantul -, promisiunea
sau speranþa cã
Dumnezeu va proteja
acele case ºi familii,
de-a lungul întregului
an. Acea porþiune a
copilãriei mele a stat,
totuºi, sub semnul
unui mare mister: mi
se pãrea natural, fi-
resc, ca preotul sã
marcheze cu cretã, pe
uºa casei vizitate, data
trecerii noastre pe
acolo, pentru sfinþirea locuinþei, dar nu
înþelegeam rostul celor trei litere magice
(G + M + B), puse între cifrele care
reprezentau ziua ºi luna. Aveam sã aflu
mult mai târzuiu cã acele trei litere erau,
de fapt, iniþialele celor Trei Magi de la
Rãsãrit, adicã Gaºpar, Melchior ºi
Baltazar, care au plecat din Babilon –
cetatea persanã a magilor, cãlãuziþi de
steaua de la Betleem, pentru a-i aduce
ofrande Pruncului Isus (aur, tãmâie ºi
smirnã), în accepþia lor acestea
simbolizându-i destinul (regalitate,
divinitate, moarte); aurul era metalul rege,
tãmâia preþuitã la aceeaºi greutate în aur
stele) în calendarul catolic, pe 6 ianuarie,
nu este deloc întâmplãtoare, cãci dupã
unele surse biblice ei au ajuns la Isus în
a 12-a zi de la Naºtere, dupã o lungã
cãlãtorie, nemaigãsindu-l în iesle
(Luca 2, 7-16), ci într-o casã (Matei 2, 1-2).
Aºadar, de ce este necesarã - mãcar
simbolic, prin iniþiale - amintirea
adoraþiei Magilor în fiece casã de
creºtin ? Pentru cã locuinþa oricãrui
c r eº t i n t r eb ui e s ã fi e ca s a l ui
Cristos, ca o bisericã în miniaturã.
Pe de altã parte, în Occident, cei Trei Magi,
fiind sfinþi ocrotitori sau protectori ai
cãlãtoriilor, prezenþa lor simbolicã în
locuinþe mai înseamnã ºi faptul cã
ei protejeazã omul, în cãlãtoria sa
de -a l ungul vi eþi i, d e la naº te re
pânã la moarte, cãtre Dumnezeu...
Pe vremea dictaturii comuniste, în unele
zone din þarã, preoþii renunþaserã sã le
mai scrie numele pe uºile caselor sfinþite,
pentru a evita proferarea unor batjocuri
ulterioare la adresa creºtinilor din partea
a diverºi atei care le treceau pragul.
Sã mai adãugãm cã gestul celor Trei
Magi de a-i aduce omagiul lui Isus este
cu atât mai important cu cât ei au fost
primii pãgâni care au crezut în Cristos,
chiar dacã din stele au aflat de venirea
Lui...
“Moaºtele lor, pãstrate cu sfinþenie într-
o frumoasã lãcriþã în Catedrala din Koln,
au fost date de Frederick Barbarossa în
1164. El le obþinuse de la Milano ºi se
credea cã fuseserã aduse de la
Constantinopol, în secolul al V-lea.” **
Revenind la sfinþirea caselor, pentru mine,
de însemnat încât dacã n-aº avea parte
de el aº suferi tot anul. Cum altfel, câtã
vreme dupã plecarea preotului toþi
creºtinii rãmân cu încrederea cã
Dumnezeu le va dãrui puterea de a
depãºi greutãþile vieþii, de-a lungul anului,
în confruntãrile cu ispitele, neprevãzutul,
calamitãþi, accidente, boli etc.
În final, trebuie sã mãrturisesc cã în afarã
de binecuvântarea locuinþei, eu consider
necesarã, în funcþie de posibilitãþi, ºi
sfinþirea locului de muncã, unde omul îºi
petrece jumãtate din viaþã. ªi acolo
trebuie sã fie o casã a lui Isus, sau o
bisericã în miniaturã. E destul sã ne
amintim de Sfântul Iosif Muncitorul, tatãl
pãmântesc al Mântuitorului, de utilitatea
muncii, indiferent în ce domeniu, pusã în
slujba lui Dumnezeu, ºi vom avea
imaginea completã a sfinþeniei, spre care
trebuie sã nãzuiascã omul, cât trãieºte...
* “Biserica este subiect de literaturã”, în
“Dialog teologic” – revista Institutului
Teologic Romano-Catolic, anul IV, nr. 7/
2001, Ed. Sapientia, Iaºi, p. 157.
** David Hugh Farmer – “Oxford / Dicþionar
al sfinþilor”, traducere de Mihai C. Udma
ºi Elena Burlacu, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucureºti, 1999, p. 345, principala sursã
citatã fiind Biblioteca Sanctorum (12 vol.,
Roma, 1960-1970).
ISIDOR CHICET
(din “Familia Creºtinã” nr. 1 /2004, www.

semnifica sacrul dãtãtor de credinþã ºi ca scriitor, acesta este un eveniment atât profamilia.ro)

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 6

 Vreþi sã fiþi (încã o datã) pãrinþi ?
Andreea ºi Maria sunt douã surori de 15, respectiv 16 ani, care
îºi vor vedea îndeplinit visul de a trãi într-o familie. Ele au fost
internate la vârste mici într-o instituþie de ocrotire, dupã ce casa
pãrinþilor a ars într-un incendiu. În acea instituþie, la fel ca mai
mulþi alþi copii care trãiau în instituþii, fetele au fost infectate cu
HIV. Dupã ce au fost transferate într-o altã instituþie, datoritã
diagnosticului, pãrinþii au înterupt legãtura cu ele.
În anul 2001, asistenþii sociali ai Fundaþiei Dezvoltarea
Popoarelor au luat legãtura cu pãrinþii ºi astfel fetele i-au vizitat
la noul lor domiciliu, dintr-un sat din nordul þãrii. Aceastã fundaþie
desfãºoarã din anul 1996 activitãþi de protecþie a copilului, în
special adresate copiilor seropozitivi.
Familia are o situaþie materialã foarte precarã. Fetele au fost
întâmpinate cu destulã rãcealã de familie, care se temea cã
vor fi respinºi de ceilalþi din sat, dacã se va afla cã au intrat în
contact cu fiicele lor seropozitive. Dupã ce au revenit în instituþie,
Andreea ºi Maria nu au mai þinut legãtura cu familia lor,
conºtiente fiind cã acasã nu e loc pentru ele, dar au continuat
sã spere cã va veni ziua în care vor putea trãi într-o familie,
chiar dacã nu a lor.
Dna Silvia are 49 de ani ºi lucreazã. Este cãsãtoritã ºi are douã
fete de peste 20 de ani, care petrec tot mai puþin timp cu familia
lor. Din emisiunile televizate, a auzit despre existenþa profesiei
de asistent maternal. S-a gândit atunci cã ar putea sã îngrijeascã
un copil, pe care sã îl creascã aºa cum le-a crescut pe fiicele
sale.
Prin campania de sensibilizare desfãºuratã de asistenþii sociali
ai Fundaþiei Dezvoltarea Popoarelor, d-na Silvia a aflat de
posibilitatea de a îngriji un copil instituþionalizat.
Astfel le-a cunoscut pe cele douã surori. A urmat o perioadã în
care fetiþele au vizitat familia, la început câteva ore, apoi au
rãmas pe perioade mai lungi. În prezent, se fac demersuri
pentru ca d-na Silvia sã devinã asistentul maternal al celor
douã surori, pentru a le lua acasã.
Un risc ºi o bogãþie
Acum câþiva ani am citit într-un cotidian catolic italian o listã
lungã - ocupa jumãtate de paginã - cu sfinþi patroni, iar patronajul
lor se extindea de la primele meserii din istoria omenirii pânã
la cele mai recente. Biserica se îngrijeºte mereu sã ne propunã
modele de urmat, din rândul celor care au trãit înaintea noastrã
ajungând la cele mai înalte trepte ale sfinþeniei prin practicarea
virtuþilor în viaþa de zi cu zi. Sfântul Francisc de Sales (1567-
1622), de exemplu, sãrbãtorit de Bisericã la 24 ianuarie, este
patronul jurnaliºtilor. Dupã ce a fost hirotonit preot, Francisc s-a
oferit sã meargã ºi sã predice în Geneva, printre calvini. Vãzând
cã predicarea de la amvon nu dãdea roade prea multe, a
început sã publice foi volante pe care le strecura pe sub uºile
caselor sau le lipea pe ziduri. Datoritã acestei activitãþi
“mediatice”, Papa Pius al XI-lea l-a numit mai târziu patronul
scriitorilor catolici, prin Enciclica “Rerum omnium”, din 26
ianuarie 1923.
Astãzi, ziua comemorãrii lui liturgice este marcatã în mod
deosebit de Bisericã prin publicarea Mesajului pe care Sfântul
Pãrinte îl adreseazã an de an cu ocazia Zilei Mondiale a
Comunicaþiilor Sociale, celebratã în cele mai multe þãri în
Atât Andreea ºi Maria, cât ºi “pãrinþii” lor ºtiu cã faptul cã sunt
seropozitive nu este un obstacol pentru ca ele sã trãiascã într-
o familie, în comunitate, sã meargã la ºcoalã ºi în viitor sã aibã
un serviciu.
Mai sunt copii asemeni acestor fetiþe, care, din cauza bolii de
care suferã, au fost abandonaþi ºi þinuþi departe de o viaþã
normalã. ªi ei îºi doresc o familie, îºi doresc sã aparþinã cuiva.
Familia despre care v-am vorbit este “din lumea asta”, este ca
noi toþi. Ea are însã marea dorinþã -ºi ce n-am da sã se nascã
în cât mai mulþi dintre noi- de a trãi alãturi de aceºti copii
experienþa primirii ºi a dãruirii, acceptând cã a sta alãturi de ei,
poate sã fie o experienþã care sã le îmbogãþeascã fiinþa.
Persoanele care doresc sã ofere acestor copii ºansa de a trãi
în mediul securizant al unei familii, pot realiza acest lucru
devenind familie de plasament sau asistent maternal al unui
copil instituþionalizat. Pentru a lua acasã un copil din instituþie
este nevoie în primul rând de dorinþa dvs. de a oferi afecþiune
unui copil abandonat, precum ºi de minime condiþii materiale
ºi garanþii morale. Prin intermediul asistenþei maternale aveþi
posibilitatea de a îngriji acasã copilul, beneficiind în acelaºi
timp de carte de muncã ºi susþinere financiarã din partea statului
ºi a fundaþiei. Sã devii asistent maternal/pãrinte de plasament
este un drum în care nu vei fi niciodatã singur: asistenþii sociali
ºi psihologii te vor ajuta sã afli mai multe despre copii, sã-i
înþelegi ºi sã-þi gãseºti resursele interioare necesare.
În cazul în care povestea celor douã surori a nãscut un ecou
în inima dumneavoastrã, fie cã sunteþi singur/ã sau aveþi
propria familie, adresaþi-vã Fundaþiei Dezvoltarea Popoarelor
cu sediul în Bucureºti, str. Balciului nr.2, sector 2, tel. 253.00.76
sau 0742 / 028.862. Propunerea noastrã se adreseazã cu
prioritate persoanelor/familiilor care locuiesc în Bucureºti ºi
judetul Ilfov.
JUSTINA HARALAMBESCU
duminica dinainte de sãrbãtoarea Rusaliilor.
Aceastã Zi Mondialã a fost propusã de
decretul conciliar “Inter mirifica” (nr. 18), ºi a
fost celebratã pentru prima oarã la 7 mai 1967.
Prin celebrarea ei, Biserica doreºte sã atragã
atenþia fiilor sãi ºi tuturor oamenilor de
bunãvoinþã asupra vastului ºi complexului
fenomen al modernelor instrumente de
comunicare socialã, care constituie una
dintre trãsãturile cele mai caracteristice ale
civilizaþiei de astãzi.
Mesajul pentru Ziua Mondialã a
Comunicaþiilor Sociale din acest an are ca
temã: “Mass-media în familie: un risc ºi o
bogãþie”, ºi “reflectã grija Sfântului Pãrinte în ce priveºte faptul
cã mass-media ar trebui sã îmbogãþeascã viaþa de familie, ºi
nu sã-i dãuneze”, dupã cum a arãtat Arhiepiscopul John P.
Foley, Preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii
Sociale, atunci când a fãcut cunoscutã tema mesajului. Mass-
media oferã, într-adevãr, posibilitãþi de educare ºi de inspirare
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 7
a familiilor, dar au ºi o influenþã negativã
asupra vieþii acestora, datoritã
materialismului ºi a pornografiei ºi
violenþei pe care le ilustreazã.
Papa Paul al VI-lea observa în 1979 cã
aceste instrumente de comunicare
socialã “pãtrund pânã în inima vieþii
familiare”, impunând orarele lor,
modificând obiºnuinþele, oferind
impulsuri de discuþie, ºi influenþând
puternic aspectul afectiv, intelectual,
moral ºi religios al utilizatorilor. Despre
efectele negative pe care le pot avea
mass-media asupra persoanei - fie ea
adultã ori în formare - s-a discutat ºi se
discutã mult: psihologii ºi sociologii au
tras deseori semnale de alarmã,
îndeosebi asupra influenþei violenþei
ºi a pornografiei asupra copiilor;
reprezentanþii Bisericii au invitat la
utilizarea cu discernãmânt ºi în mod
responsabil a acestor mijloace; pe de altã
parte, autoritãþile au stabilit norme de
reglementare privind protecþia minorilor.
În mijlocul
comunitãþii
Duminicã, 21 decembrie, în cea de a IV-a
duminicã din Advent, la liturghia de la
orele 17, parohia Cioplea din Bucureºti a
avut bucuria de a avea în mijlocul sãu pe
episcopul auxiliar E.S. Cornel Damian.
desãvârºirii vocaþiei sacerdotale.
Cioplea a fost prima parohie în care
Excelenþa Sa, în urmã cu 17 ani îºi începea La sfârºitul sfintei liturghii, Preasfinþitul
Cornel a mulþumit comunitãþii pentru
activitatea pastoralã ca preot. Aceastã
celebrare a fost pentru Excelenþa Sa primirea fãcutã. A recunoscut cã nu a
prima sfânta liturghie celebratã în vizitat de prea multe ori aceastã parohie
aceastã parohie de când este episcop. ºi nici nu a promis cã o va face mai des
de acum înainte. Fapt care a fost speculat
Dupã ce Preasfinþitul Cornel Damian a de pãrintele Veniamin care, invocând
vizitat ºi a celebrat prima sa sfântã proverbul „ochii care nu se vãd se uitã” l-
liturghie ca episcop în oraºul natal - Turnu a îndemnat sã facã în aºa fel încât
Severin - urmãtorul pas a fost acela de a credincioºii din Cioplea sã nu-i uite chipul.
vizita ºi bineînþeles de a celebra o sfântã PR. LIVIU BÃLêCUÞI
liturghie în parohiile sale de suflet: Sfânta

Dintre toate mass-media, televiziunea

este de-acum un mijloc de comunicare
inevitabil în viaþa de familie, ºi pare a fi
fãcutã pe mãsura nucleului familiar. Ea,
ca un interlocutor discret ºi fascinant, este
în stare sã-i întreþinã în mod contemporan
pe toþi membrii familiei. Activã 24 de ore
din 24, adesea accesatã în mod automat
ca un fundal al treburilor domestice,
televiziunea continuã însã sã creeze un
spaþiu nou, divers de spaþiul nostru fizic
ºi interior, în care cautã mereu sã ne
aspire, ambientul real, locuit de persoane
concrete - soþie, soþ, fii - pierzându-se
într-un plan secundar. Însã momentele
tot mai îndelungate ºi sistematice trãite
în acest “teritoriu ireal” sfârºesc prin a crea
un gol în relaþiile dintre noi, prin a ne
inhiba capacitatea de a intra în relaþie cu
persoane adevãrate. Ex plozia noii
comunicaþii sistematice coincide cu
implozia comunicãrii familiare, care-ºi
pierde valoarea ºi substanþa.
Dacã uitãm de caracterul instrumental al
mijloacelor de comunicare socialã,
riscãm sã ne îndepãrtãm de familie, de
prieteni. Televiziunea, internetul, cele mai
utilizate media, ne pot aduce în casã
lumea întreagã, dar ne ºi pot îndepãrta
de cei de lângã noi; pot fi un minunat
instrument educativ ºi formativ, dar pot
deveni ºi pricina distanþei dintre noi ºi fiii
noºtri; ne pot informa asupra a ceea ce
se întâmplã în alte oraºe ori în alte þãri,
dar nu ne vor spune ºi bucuriile ºi
reuºitele, tristeþile ºi probleme copiilor
noºtri, ori ale partenerului de viaþã.
CRISTINA GRIGORE
Cruce ºi Cioplea. Puþine sunt parohiile
care sã aibã onoarea ca unul dintre
preoþii ce au slujit în comunitatea lor sã
ajungã la demnitatea de a primi
plinãtatea preoþiei. Comunitatea parohiei
Cioplea este fericitã cã Dumnezeu a ales
pe unul dintre slujitorii altarului sãu ºi i-a
oferit acest dar minunat. Aceasta s-a
vãzut ºi din modul în care au pregãtit
sãrbãtoarea, adicã prin cântãrile ºi
numãrul mare de credincioºi prezenþi.
ªi cum gripa a încercat corzile vocale ale
Monseniorului Cornel Damian, pãrintele
paroh Veniamin Aenãºoaiei i-a venit în
ajutor þinând predica de la aceastã sfântã
liturghie. Plecând de la evanghelia
duminicii, care ne vorbea despre vizita
Sfintei Fecioare Maria la veriºoara sa
Elisabeta, pãrintele Veniamin a subliniat
faptul cã Maria, dupã vestirea îngerului,
a pornit în grabã cãtre o cetate din þinutul
muntos al Iudeii. De ce? Nu din curiozitate,
ci pentru a veni în ajutorul veriºoarei sale
Elisabeta, însã nu acesta a fost motivul
cel mai important. Pe de o parte, Maria a
mers pentru a comunica, pentru a
împãrtãºi cu Elisabeta darul lucrãrii lui
Dumnezeu realizat în ea ºi, pe de altã
parte, de a comunica darul realizat în
ruda sa. Fãcând o paralelã cu subiectul
duminicii, pãrintele Veniamin spunea cã
nici preasfinþitul Cornel Damian nu a venit
la Cioplea din curiozitatea de vedea
comunitatea dupã mai mulþi ani de zile
ºi nu a venit numai pentru a face un gest
de slujire în calitate de episcop, dar a venit
pentru a ne comunica darul realizat de
Dumnezeu în el, prin primirea
De la „al nostru” la
„al tuturor”
21 decembrie 2003. În biserica Sfânta
Cruce domnea în inimile celor prezenþi o
curiozitate neliniºtitoare. Cred cã
întrebarea pe care mulþi o aveau în minte
era: „Oare pãrintele Cornel, cel pe care îl
ºtiam noi s-a schimbat? Aratã altfel? Cel
care a mers alãturi de noi timp de 11 ani
arãtându-ne calea credinþei ne va mai
recunoaºte?”
Procesiunea de la începutul sfintei liturghii
a fost emoþionantã! El era! Preasfinþitul
Cornel a apãrut înseninându-i pe toþi!
Avea acel aer de bunãtate ºi acea putere
tãcutã prin care îi fãcea pe fiecare sã
zâmbeascã cu încredere! „Este
pãrintele nostru la fel de emoþionat cum
îl ºtiam, ba chiar ºi puþin rãcit”, îºi ºoptea
lumea.
Câtã bucurie! Mulþi tremurau în inima
lor de emoþie pentru cã au vãzut cum
lucreazã harul lui Dumnezeu! Cel care
pânã cu puþin timp în urmã era în mijlocul
nostru, cãruia îi studiasem reacþiile,

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 8

SÃRBÃTOAREA ÎN
PAROHIA CIOPLEA
În perioadã binecuvântatã a Naºterii
Mântuitorului cei mai mulþi dintre noi,
suntem, din pãcate, preocupaþi mai mult
cu tradiþiile ºi obiceiurile din strãbuni, cu
procurarea cadourilor pentru cei dragi ºi
uitãm care este de fapt esenþa sãrbãtorii
Crãciunului: naºterea lui Cristos în sufle-
tul nostru. Lipsa credinþei, mândria,
egoismul, trufia, orgoliul sunt doar câteva
dintre elementele negative ce produc
îndepãrtarea omului de pruncuºorul Isus.
Poate, de aceea copiii sunt cei care îl
gãsesc mult mai repede ºi mai uºor pe
Dumnezeu pentru cã prin inocenþa ºi
naivitatea lor sunt mai deschiºi ºi mai
binevoitori sã lucreze cu harul lui
Dumnezeu.
Aºadar, Crãciunul trebuie sã fie o
sãrbãtoare ce radiazã bucurie, iubire,
pace, dãruire ºi tot ce poate fi mai frumos
ºi sincer. Astfel de clipe magice au trãit ºi
copiii din parohia Cioplea care ºi-au
propus sã facã tot ce le stã în putinþã
pentru ca pruncuºorul Isus sã aibã o
primire cãlduroasã în aceastã parohie.
Plini de entuziasm ºi înarmaþi cu toatã
rãbdarea lor, copiii au realizat o micã, dar
semnificativã reprezentare scenicã
pentru ca ceilalþi de vârsta lor sã înþeleagã
cine este Isus, care este istoria naºterii
sale, ce se întâmplã în aceastã perioadã
ºi câtã bucurie poate aduce acest
eveniment.
Dorind ca totul sã fie bine, cei mici au
început repetiþiile cu aproximativ o lunã
înainte de Crãciun. E adevãrat cã repetiþiile
din ultimele zile îi cam obosiserã puþin,
însã dorinþa de a crea o bucurie celor din
jur i-a ajutat sã interpreteze ca niºte
adevãraþi actori. Agitaþia lor, nerãbdarea
de a începe cât mai repede micul
spectacol, apoi adevãrata plãcere ºi
sentimentele, privirea, zâmbetul
binevoitor, fantastic, deºi episcop, a
rãmas acelaºi, dar în totalitate! Putem da
mãrturie despre aceasta cu toþii. L-am
recunoscut cu toþii de la început, dupã
modul în care la predicã ne-a îndemnat
cu aceeaºi bunãtate sã participãm la
sfintele sacramente, dupã pietatea cu
care a oferit sfânta liturghie, dupã felul în
care la sfârºitul liturghiei a ieºit în curtea
bisericii ºi a stat de vorbã cu fiecare în
parte încurajându-i, alinându-i.
Dar ceea ce nu au realizat mulþi dintre ei
este cã s-a schimbat totuºi! Ceva
bucurie ce au provocat celor din jur ºi
emoþiile generate au dus la o zi minunatã
de Crãciun în care credincioºii parohiei
Cioplea au putut fi împreunã participând
fiecare la crearea unei atmosfere plinã
de bucurie.
Dorinþa copiilor de a face ceva frumos
pentru cei din jur, dar mai ales pentru Isus
s-a transformat intr-un adevãrat
spectacol devenind astfel cel mai
minunat cadou pentru Pruncuºor din
partea lor. ªi pentru cã cei mici au fost
cuminþi ºi au avut o contribuþie deosebitã
în parohie, Isus i-a rãsplãtit dupã aºteptãri
trimiþând în mijlocul lor pe Moº Crãciun.
Pentru ca plãcerea tuturor sã continue cât
mai mult cei mici au avut curajul sã-i
spunã Moºului poezii ºi chiar sã-i cânte
colinde frumoase.
Rãmânând tot în atmosfera bucuriei
Crãciunului, amintim cã ºi tinerii parohiei
Cioplea au cãutat sã ducã vestea naºterii
D omnului în casele bãtrânilor ºi
persoanelor bolnave colindându-i ºi
oferindu-le un mic cadou. ªi asta pentru
cã au înþeles ca sãrbãtoarea Crãciunului
inexprimabil ne fãcea sã înþelegem puþin
din schimbare! Sã fi fost consacrarea ca
episcop? Poate cã da, poate cã harul pe
care l-a primit preasfinþitul Cornel a
cuprins ºi inimile noastre! Da, prin
consacrarea sa ca episcop, preasfinþitul
Cornel a atras un plus de binecuvântare
a lui Dumnezeu asupra noastrã! Îi
mulþumim lui Dumnezeu cã a privit la noi!
Îi mulþumim lui Dumnezeu cã cel pe care
pânã nu de mult îl numeam „al nostru” a
devenit al tuturor!
PR. ROBERT BÃLAN
DIN VIAÞA PAROHIEI
înseamnã dãruire pentru cei din jur, un
sacrificiu care poate aduce beneficii
celorlalþi. Crãciunul înseamnã sã simþi
prezenþa lui Isus în inima ta, prezenþã care
îþi dã o credinþã puternicã. Crãciunul
înseamnã iubire.
MONICA LUCESCU
CRÃCIUNUL LA BÃNEASA
Când au vãzut vremea din Ajun, copiii
din Parohia Bãneasa aproape cã-ºi
luaserã gândul de la Moº Crãciun. Dar
cine n-a stat cu inima strânsã la viscolul
care ne-a luat pe toþi prin surprindere?
Pânã ºi Moºul a avut oarece temeri. El
însuºi a mãrturisit-o.
Dar pentru cã Moº Crãciun e un bãtrânel
special, foarte curajos ºi conºtiincios, a
ajuns ºi în strada Pechea, 16, la Parohia
“Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul”, unde era
aºteptat de copii ºi de credincioºii care
asistaserã la sceneta de Crãciun : Ehe,
dragii Moºului! Iarna-i grea, omãtu-i
mare, dar asta nu m-a împiedicat sã-mi
îndeplinesc misiunea pe care o am de
2000 de ani. E drept cã ninsoarea ºi
viscolul m-au cam pus pe gânduri, dar
Cel care mã trimite în fiecare an la voi, a
avut grijã sã ajung cu bine.
ªi iatã-mã-s !
Prezenþa Moºului a fost prilej de bucurie
pentru toþi. Cei mici, scotocind curioºi prin
sacoºe, s-au bucurat de darurile primite.
Cei mari, cu nostalgie nedisimulatã, au
redescopierit farmecul copilãriei.
D e Crãciun, pe lângã sceneta
reprezentând Naºterea lui Isus, cei din
parohie au pregãtit ºi un frumos Concert
de colinde. Alãturi de farmecul inegalabil
al colindelor, coriºtii au oferit ºi o imagine
deosebit de grãitoare: varietatea
membrilor corului - copii, tineri ºi adulþi -
care ºi-au unit forþele ºi glasurile pentru
a vesti bucuria Naºterii Domnului ºi
pentru a simboliza unitatea care existã ºi
care se doreºte sã se menþinã în parohie.
 CRISTINA ªOICAN
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 9
 CÂT DE SINCER
ANUL  PASTORAL  LUNà DE  LUNÃ
ESTE DA-ul
NOSTRU DAT
SFINTEI
LITURGHII?
Liturghia în viaþa creºtinului este una
dintre temele fundamentale ale aºa
numitei «ªcoli a valorilor», dupã cum
defineam Anul Pastoral în articolul
precedent al acestei reviste.
Propunându-ne aceastã temã, pentru
perioada primelor nouã luni ale anului,
Preasfinþitul Ioan Robu îºi exprimã dorinþa
ca amintindu-ne de momentele Sfintei
Liturghii, de participarea activã la Sfânta
Jertfã ºi înþelegând semnele, gesturile ºi
simbolurile în liturghie, sã ajungem sã-l
mãrturisim cu mai mult curaj pe Cristos
ºi sã lãsãm generaþiilor care urmeazã un
tezaur bogat în trãirea credinþei (cf.
Scrisoarea Pastoralã a Arhiepiscopului
Ioan Robu, din 29 septembrie 2003). Cu
alte cuvinte, atenþia sporitã pe care cu
toþii trebuie sã o acordãm Sfintei Liturghii
pe parcursul lunilor ianuarie –
septembrie ale acestui an vizeazã o
creºtere realã în ceea ce priveºte
participarea activã la celebrarea
euharisticã, o înþelegere adecvatã a ritului
celebrãrii, care sã contribuie apoi, la o
mãrturisire mai puternicã a lui Cristos,
Om ºi Dumnezeu, prezent în mod real în
viaþa fiecãruia dintre noi.
Aceastã temã a mai fost propusã, într-o
altã formã, în anul Jubiliar 2000 întregii
dieceze spre reflexie ºi aprofundare, de
cãtre pãstorul arhidiecezei noastre. Prin
aºa numitele «Zile Euharistice», fiecare
comunitate, prin meditaþii, dezbateri ºi
momente speciale de rugãciune, a avut
posibilitatea sã se apropie mai mult ºi sã
experimenteze mai intens prezenþa vie
a lui Cristos, Rãscumpãrãtorul, în Sfânta
Euharistie.
Am folosit intenþionat cuvântul
Rãscumpãrãtorul pentru cã, prin
Euharistie, Isus Cristos actualizeazã actul
rãscumpãrãrii ºi al salvãrii neamului
omenesc în acest «astãzi» al nostru. Cu
câtã simplitate ºi admiraþie vorbeºte
Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, în
scrisoarea enciclicã Ecclesia de
Eucharistia, despre aceastã minunatã
prezenþã a actului rãscumpãrãrii în viaþa
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 10
fiecãruia dintre noi, indiferent de timp ºi
de spaþiu, benefic chiar pentru întreg
universul: “Când mã gândesc la
Euharistie, privind la viaþa mea de preot,
de episcop, de succesor al lui Petru, îmi
amintesc spontan numeroasele
momente ºi locuri unde mi s-a oferit
ocazia sã o celebrez. (…) Am putut sã
celebrez Sfânta Liturghie în capelele de
pe cãrãrile munþilor, de pe malurile
lacurilor, de pe plajele mãrilor; am
celebrat-o pe altare ridicate pe stadioane,
în pieþele oraºelor… Aceste decoruri atât
de diferite ale celebrãrilor mele
euharistice mã fac sã simt cu putere
caracterul lor universal ºi aºa-zis cosmic.
(…) Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om pentru
a restitui creaþia întreagã, într-un act
suprem de laudã, aceluia care a fãcut-o
din nimic. ªi astfel, el, preotul cel mare ºi
veºnic, intrând prin sângele crucii sale în
sanctuarul veºnic, restituie întreaga
creaþie rãscumpãratã Tatãlui creator”
(Ecclesia de Eucharistia nr. 8).
Cristos îl rãscumpãrã, deci, pe om ºi
întreaga realitate creatã prin sacrificiul sãu,
sacrificiu fãcut prezent în celebrarea
Euharisticã în acest «astãzi» al nostru ºi o
restituie Tatãlui Sãu ca ofrandã de laudã ºi
de preamãrire. Din acest motiv este
esenþial sã corectãm atitudinea de
indiferenþã faþã de Sfânta Liturghie, în
duminici sau sãrbãtori, ºi sã înþelegem cã
mântuirea sau întoarcerea la Tatãl nu este
posibilã doar pentru cã noi suntem buni,
nu facem rãu, nu ucidem sau nu
nedreptãþim pe nimeni, ci este posibilã
dacã întreaga calitate a vieþii noastre este
purificatã ºi sfinþitã prin sângele
rãscumpãrãtor al lui Cristos ºi oferitã de
cãtre El, prin Euharistie, lui Dumnezeu Tatãl.
Fiecare celebrare sacramentalã ne
propune, ca aliment de viaþã spiritualã,
un Cuvânt al lui Dumnezeu. Sfânta
Liturghie, în mod deosebit, vine în
întâmpinarea noastrã cu acest aliment
de viaþã în prima parte a fiecãrei celebrãri
euharistice. ªi faþã de acest «Cuvânt al lui
Dumnezeu» trebuie sã avem o dorinþã
sincerã de convertire ºi de schimbare a
atitudinii. Cuvântul care ne este propus
prin lecturile de la Sfânta Liturghie nu este
un cuvânt oarecare, nu este un cuvânt
banal, plictisitor sau deja cunoscut. Este
un Cuvânt viu ºi plin de putere (cf. Ev 4,12),
este un Cuvânt “inspirat de Dumnezeu ºi
este de folos pentru a învãþa, a convinge,
a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca
omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit, pe
deplin pregãtit pentru orice lucrare bunã”
(cf. 2 Tim 3,16-17), este un Cuvânt care
trebuie ascultat, meditat ºi cãruia trebuie
sã-i dãm un rãspuns cu alegerile noastre.
Pescarii care au înþeles sã dea un
rãspuns just Cuvântului care le-a fost
adresat de Isus i-au devenit discipoli ºi
apoi Apostoli. Tânãrul bogat, care nu a
fost în stare sã dea acest rãspuns, a plecat
întristat (cf. Lc 18,23 ).
Mai am ºi acum prezentã în memorie o
idee a Sfântului Policarp, cititã cu mai mulþi
ani în urmã, cu privire la Cuvântul lui
Dumnezeu conþinut în Sfânta Scripturã. El îi
întreba astfel pe credincioºii sãi: Cum vã veþi
prezenta înaintea lui Dumnezeu fãrã a fi citit
ºi meditat toatã scrisoarea pe care El v-a
trimis-o din cer pentru voi? Veþi avea curajul
sã vã prezentaþi astfel înaintea Lui? Iar astãzi,
pentru a ne încuraja în citirea ºi cunoaºterea
Cuvântului lui Dumnezeu, Biserica ne acordã
indulgenþa plenarã tuturor celor care citim
Sfânta Scripturã cu veneraþia cuvenitã
Cuvântului lui Dumnezeu, pentru o perioadã
de cel puþin jumãtate de orã. Prin aceastã
favoare pe care Biserica ne-o face, cred cã
putem înþelege cu toþii cã într-adevãr
Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de
putere. Dacã nu am fãcut, întru-totul, pânã
acum experienþa vitalitãþii ºi forþei acestui
Cuvânt, având credinþã, o putem face de
acum încolo.
Suntem cu toþii fii ai Bisericii, iar Biserica
este comunitatea reunitã “care ascultã cu
pietate Cuvântul lui Dumnezeu” ( Dei
Verbum 1), trãieºte din acest Cuvânt ºi
are misiunea de a-L transmite fiecãrui
om pânã la sfârºitul timpurilor.
Apropiindu-ne tot mai mult de acest
Cuvânt al Vieþii ne apropiem de fapt de
Isus Cristos ºi de la El vom primi viaþa
cea nouã pe care o vom putea apoi
comunica ºi celor din jurul nostru.
În încheiere, recomand tuturor
persoanelor implicate în catehezã ºi
tuturor credincioºilor docili în a asculta
Vocea Pãstorului Arhidiecezei noastre sã
citeascã, sau sã reciteascã, scrisoarea
enciclicã a Sfântului Pãrinte Ioan Paul al
II-lea Ecclesia de Eucharistia. Vã va fi de
mare ajutor în dorinþa de a cunoaºte ºi
de a trãi Sfânta Liturghie.
PR. VENIAMIN AENêOAEI
Hamburg -
un pelerinaj de
neuitat
ªi a fost la Hamburg (Germania) întâlnirea
europeanã a tinerilor, organizatã în
fiecare an de comunitatea ecumenicã din
Taizé (Franþa). Micul nostru grup, de 49
de tineri, a plecat plin de entuziasm în
dimineaþa zilei de 27 decembrie, însufleþit
de gândurile bune, si de binecuvântarea
pãrintelui Daniel, mentorul spiritual al
tinerilor din Arhidieceza de Bucureºti.
Prima oprire de mai lungã duratã a fost
la Viena, unde am ajuns duminicã, la ora
6:00. Am rãmas impresionaþi de mãreþia
acestui oraº care, în ciuda faptului cã
pãrea adormit, hibernând sub o mantie
albã, avea aerul distins al unei venerabile
capitale imperiale. Momentul cel mai
important din programul vienez a fost
participarea la liturghie în Catedrala
„Sfântul ªtefan”, alãturi de credincioºii
locului. Am plecat din Viena privind
înapoi cu pãrere de rãu pentru locurile
rãmase nevizitate, dar cu sufletele
entuziasmate faþã de ceea ce ne aºtepta
la destinaþie.
La Hamburg am ajuns luni dimineaþa, la
ora 7:00. Programul a cuprins
rugãciunea comunã de dimineaþã,
discuþiile în grupuri mici pe diferite teme,
ºi liturghia de searã. Alãturi de numeroºi
tineri europeni (aproximativ 80.000), am
încercat sã ajungem – cu inima – la
izvoarele bucuriei, dupã cum ne îndemna
în scrisoarea sa Fratele Roger. În discuþiile
noastre de grup am încercat sã
descoperim legãturile interioare care ne
unesc, la nivelul credinþei ºi al culturii ºi
am vorbit mai în profunzime despre
preocupãrile lumii contemporane,
încercând sã dãm rãspunsuri la anumite
întrebãri: ce este de fãcut astãzi pentru a
lupta contra sãrãciei?/ cum sã recunoºti
chemarea pe care D umnezeu þi-o
adreseazã?/ cum sã facem pãmântul mai
locuibil astãzi ºi mâine?/ cum sã ne
rugãm cu inima deschisã?
Putem spune cã în timpul celor cinci zile
am dus la Hamburg o fãrâmã din România,
cu tradiþiile noastre populare, cu spiritul
românesc. Am reprezentat România cu
succes la festivalul popoarelor, organizat
în toate parohiile unde au fost gãzduiþi tinerii
participanþi. Programele artistice ale tinerilor
români au fost deosebit de apreciate. Am
dus cu noi ºi un steag care ne-a însoþit
pretutindeni, fiind mândri de rãdãcinile
noastre.
Drumul de întoarcere în þarã a însemnat
o împãrtãºire a pãrerilor. În autocar
fiecare vorbea despre cum au decurs
cele câteva zile care au fost, din pãcate,
prea puþine, dar destule pentru a face sã
rodeascã sãmânþã de comuniune între
noi tinerii.
Ajunºi acasã ne-am dat seama cã o
sãptãmânã la una dintre întâlnirile
organizate de comunitatea din Taizé ne
poate ajuta sã înþelegem legãtura strânsã
dintre o viaþã de comuniune cu
Dumnezeu, în rugãciune ºi în reflecþie
personalã, pe de o parte, ºi încercarea
de comuniune ºi de solidaritate intre
popoare, pe de alta parte. Am descoperit
cã putem împãrtãºi experienþa unei
posibile unitãþi în diversitatea de tradiþii
creºtine si culturi.
EUGEN BUTARU SI CÃTALIN GLINTA
SUFLET  TÂNÃR
Alþi tineri despre Taizé
Aici, în Hamburg, am fost fascinaþi de
faptul cã Taizé-ul a reuºit sã ne întãreascã
mai mult în credinþã ºi sã elimine
barierele între popoare, rase sau religii.
Am fost fericiþi sã pãºim împreunã în noul
an 2004, prin rugãciune, cu speranþa cã
vom fi mai fericiþi ºi mult mai aproape
unul de celãlalt.
ANA CUPCEA ªI IRINEL PARASCA
Taizé-ul este mai mult decât un pelerinaj,
este o întâlnire a tuturor popoarelor pentru
ºi în numele rugãciunii. În fiecare tânãr
descoperi ceva nou despre tine, despre
alþii ºi despre Dumnezeu.
ALEXE MARIA-SOFIA
Am participat la mai multe întâlniri de
acest gen, de aceea pot spune cã Taize-
ul, în fiecare an, la fiecare întâlnire aduce
ceva nou în sufletul fiecãruia ºi mulþi, mulþi
prieteni.
ALEXE LUCIAN – CORNELIU
Fericirea supremã a vieþii este
convingerea cã suntem iubiþi, spunea
Victor Hugo. Acesta este un motto bun
pentru orice întâlnire gen Taizé.
SIMONA POENARU
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 11
 Viaþa, o
ÎNDRUMAR  MEDIATIC
telenovelã?
Îmi amintesc cã-n urmã cu câþiva ani, în
parohia noastrã programul repetiþiilor
pentru cor a fost modificat în funcþie de
ora de difuzare a unei telenovele. Anul
acesta, mergând la sfinþirea caselor am
observat cã s-au înmulþit televizoarele în
casele oamenilor. Când am întrebat: „de
ce?” mi s-a spus cã în felul acesta
membrii familiei pot urmãri nestingheriþi
programele care le sunt pe plac, fãrã
certuri între soþie, care vrea telenovela,
copiii care vor „Atomic” ºi soþ, care vrea
un pic de ºtiri ºi fotbal cât cuprinde.
Am fãcut chiar ºi un studiu despre
„fenomenul” telenovele, pe baza unui
chestionar, ºi ce-am aflat? Telenovela cea
mai urmãritã în prezent este: Valentina,
grãsuþa mea frumoasã, iar 80% dintre
intervievate au urmãrit constant
telenovele în ultimii trei ani. Ele dedicã
de altfel peste trei ore pe zi acestui lucru.
Ce este telenovela ?
Un serial de televiziune sau radio, în sute
ºi chiar mii de episoade, în care se
povesteºte viaþa mai multor familii ale
cãror destine se intersecteazã într-o
þesãturã greu de desluºit, cu încurcãturi
teribile ºi rãsturnãri de situaþii, pericole,
suspence afectiv ºi mult, mult
sentimentalism.
Vã amintiþi cât succes a avut pe timpul lui
Ceauºescu serialul Dallas ? Regimul
comunist l-a întrerupt la un moment dat,
pentru cã prezenta idealuri prea înalte
pentru nivelul de trai din România, iar
modelul de familie prezentat în film nu
era cel potrivit doctrinei comuniste. La
drept vorbind, modelul familiei Ewing nu
se potrivea nici învãþãturii creºtine, dupã
cum nici telenovelele nu fac casã bunã
cu idealul creºtin.
Cum ºi când s-a
nãscut telenovela?
Serialul fiction, melodramatic, s-a nãscut
odatã cu radioul comercial, în Statele
Unite ale Americii. Prototipul dramei
sociale a fost reprezentat de programe
zilnice cu emisiuni de 15 minute fiecare
(cele de la televiziune de 30 minute)
transmise în prima parte a dupã-amiezei,
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 12
când publicul principal era format din
casnice. Aceste programe au fost numite
soap opera (opera de sãpun) pentru cã
erau sponsorizate de marile societãþi
americane producãtoare de sãpun ºi
detergenþi. De exemplu, mult cunoscutul
Procter & Gambel prezent ºi astãzi în
reclamele de televiziune era, în 1935,
dominatorul pieþei publicitare rediofonice
din Statele Unite.
Prima soap opera se numea Painted
Dreams (Vise pictate), având ca autoare
o învãþãtoare - Irna Philipps. Aceasta a
fost difuzatã în 1930.
De ce au femeile
„lipici” la telenovele?
În primul rând, pentru cã de cele mai
multe ori le este prezentat un model de
femeie puternicã, de succes ºi
independentã. Aceasta provoacã
admiraþie ºi determinã publicul sã se
identifice cu ea. Este tipul de femeie pe
care multe casnice ar vrea sã-l imite, dar
nu pot pentru cã trãiesc, în general, într-
un mediu familial patriarhal în care
bãrbatul este cel care dominã, iar femeia
trebuie sã asculte.
Telenovelele prezintã elemente de
suspans ºi provoacã fanilor o serie de
experienþe emotive, care devin dupã un
timp nevoi tiranice, creazã dependenþã.
Se ajunge astfel la organizarea propriei
vieþi în funcþie de orarul difuzãrii
telenovelelor.
Multe dintre comentariile sau dialogurile
din telenovele sunt însuºite de femeile
care le urmãresc. Nu doar replicile, ci ºi
eroii din telenovele atrag prin felul lor de
a fi: patetici, sensibili faþã de femei, care
vor sã trãiascã pentru dragoste, nu pentru
bani sau pentru carierã. Ca ºi personajele
feminine din telenovele,
telespectatoarele fug de bãrbaþii rãi ºi
„macho”, preferându-i pe cei buni, cu
care ar vrea sã semene partenerul de
viaþã.
Este rãu sã te uiþi la
telenovele?
Telenovela nu este rea în sine,
dependenþa de aceasta este periculoasã.
La început, în þãrile din America Latinã,
telenovela a fost folositã în scop
educaþional, în programe de alfabetizare,
planificare familialã sau pentru a
combate abuzarea femeilor ºi a copiilor
în familii.
Astãzi, din pãcate, s-a ajuns la o deviere
de la sensul iniþial, cãzându-se într-un fel
de „telenovelomanie”, iar persoanele
dependente de telenovele riscã sã lase
ca viaþa sã treacã pe lângã ele în timp ce
stau nedezlipite de „sticla coloratã”, trãind
viaþa unor personaje fictive care nici mãcar
nu ºtiu cã tu, care plângi în faþa ecranului,
exiºti. Pentru producãtorii ºi eroii acestor
seriale tu eºti un numãr din audienþã care
le mãreºte bugetul ºi faima. ªi, în timp ce
tu încerci sã uiþi de propria-þi poveste luând
zilnic o porþie dintr-o istorie de viaþã care
nu-þi aparþine, în lumea ta se întâmplã
evenimente cãrora ar merita sã le dai cu
adevãrat atenþie. Ajungi sã te intereseze
mai mult ce se întâmplã în Grãsuþa mea
frumoasã sau în Amor real ºi mai puþin
sau deloc ce se întâmplã cu rudele,
prietenii, colegii, vecinul sau vecina care
locuieºte alãturi de tine.
Cred cã multe dintre simpatizantele
telenovelelor au problemele lor greu de
rezolvat ºi cã, sub pretextul cã se
odihnesc uitându-se la câte un serial, de
fapt se refugiazã într-o lume iluzorie în
care, pentru 45 de minute, uitã de
probleme sau cautã rezolvare la
necazurile lor. Din pãcate nu este o
soluþie, pentru cã „socoteala de acasã nu
se potriveºte cu cea din telenovelã”, de
aceea îngãduiþi-mi sã vã rog: Nu vã risipiþi
în istorii fictive, fiþi eroinele propriilor
voastre poveºti de viaþã, pe care nici un
regizor nu ar putea fi atât de iscusit încât
sã le aducã pe ecran ºi ºtiþi de ce? Pentru
cã istoriile dumneavoastrã sunt viaþã
adevãratã, nu baloane de sãpun!
PR. LIVIU BÃLêCUÞI

ªTIRI
Papa cere recunoaºterea
identitãþii creºtine a Europei
Papa Ioan Paul al II-lea a insistat din nou
ca viitoarea Constituþie a Uniunii Europene sã
recunoascã în mod explicit rãdãcinile creºtine
ale bãtrânului continent, ºi a îndemnat
guvernul italian sã facã tot posibilul pentru
atingerea acestui obiectiv. Aceastã cerere a
fost exprimatã în data de 9 ianuarie 2004, cu
ocazia prezentãrii scrisorilor de acreditare ale
noului ambasador al Italiei pe lângã Sfântul
Scaun – Giuseppe Balboni Acqua.
Vã reamintim cã la 13 decembrie 2003 a avut
loc la Bruxelles Conferinþa Interguver-
namentalã Europeanã care s-a încheiat fãrã
un acord asupra sistemului de vot în luarea
de decizii în cadrul Uniunii. A fost astfel blocatã
aprobarea proiectului Tratatului constituþional
prezentat cu aceastã ocazie.
Irlanda, care a asumat preºedinþia primului
semestru din 2004, va trebui sã continue
negocierile între guverne pentru stabilirea
datei Conferinþei în care se va analiza noul
proiect.
La stradã , prima revistã a copiilor
strãzii din Bucureºti
La 13 ianuarie a.c. a fost lansatã prima revistã
a copiilor strãzii din capitalã. Ineditul eveniment
a avut loc la Mãnãstirea „Sfânta Familie” a
Surorilor contemplative ale Sfântului Ioan ºi s-
a desfãºurat sub înaltul patronaj al
Ambasadorului Franþei în România.
Revista, realizatã de copii ai strãzii în
colaborare cu voluntari români, francezi ºi
belgieni, va apare lunar (pentru început într-
un tiraj de 500 de exemplare) ºi va fi distribuitã
gratuit copiilor strãzii. Publicaþia va conþine
fotografii, cântece, poveºti, ºi idei ingenioase
care sã le uºureze viaþa acestor copii. Adresa
de email a revistei este:
strada.ziar@laposte.net
Le urãm mult succes!
Martirii mass-media
În anul 2003 au fost uciºi 42 de jurnaliºti, dupã
cum a informat organizaþia „Reporteri fãrã
frontiere”, în bilanþul de la sfârºitul anului. Cei
mai mulþi dintre ei ºi-au pierdut viaþa în Iraq,
în transmisiunile din timpul rãzboiului care au
devenit astãzi o activitate tot mai periculoasã
pentru jurnaliºti, dupã opinia organizaþiei care
militeazã pentru libertatea presei.
Raportul organizaþiei „Reporteri fãrã frontiere”
informeazã cã, în lume, numãrul ziariºtilor
agresaþi sau ameninþaþi a atins cifra de 1460,
în timp ce numãrul ziariºtilor anchetaþi se ridicã
la 766, iar a celor arestaþi fiind de 123.
P ag i n il e re l i gi o a se - l a ma r e
c ã ut a r e p e nt r u n a v ig a t or i i w e b
americani
Un studiu recent asupra utilizãrii Internetului
în Statele Unite, comentat de „The Sydney
Morning Herald”, aratã cã mai mult de o
treime din americanii conectaþi la Internet
(126 de milioane de persoane în august
2003) au folosit reþeaua pentru a accesa
situri cu informaþii religioase ºi spirituale.
Studiul mai aratã cã persoanele mai puþin
interesate de informaþii religioase sunt
navigatorii cu vârste între 18 ºi 29 de ani, iar
cei mai interesaþi au vârste cuprinse între
30 ºi 49 de ani.
Pace în toatã lumea
Cu ocazia mesajului lui Ioan Paul al II-lea
transmis în momentul celebrãrii Zilei Mondiale
a Pãcii pe 1 ianuarie, Comunitatea Sant’Egidio,
împreunã cu alte asociaþii, miºcãri ºi
comunitãþi, doreºte sã susþinã cuvintele Sfâtului
Pãrinte ºi preocuparea sa pentru pace în
lumea noastrã, încã dezbinatã ºi marcatã
de rãzboaie, nedreptate, sãrãcie ºi violenþã.
„Noi suntem convinºi cã pacea nu este
imposibilã. Numeroase rãzboaie îºi pot gãsi
sfârºitul. Însã pacea depinde ºi de atitudinea
pe care o purtãm fiecare în sufletul nostru”,
afirmã comunitatea Sant’ Egidio în comunicatul
dat publicitãþii.
Începând cu 1 ianuarie 2004, în toate oraºele
lumii în care trãiesc membri ai Comunitãþii
Sant’ Egidio se vor organiza diverse
manifestãri ºi momente de rugãciune pentru
pace.
„Pace pe pãmânt”: mesajul de care
lumea are nevoie
În dimineaþa zilei de 12 ianuarie 2004,
Suveranul Pontif a primit în audienþã pe toþi
membrii Corpului Diplomatic acreditaþi pe
lângã Sfântul Scaun, cu ocazia tradiþionalului
schimb de urãri pentru noul an.
Giovanni Galassi, Ambasadorul Republicii
San Marino, a prezentat Papei urãrile
pentru noul an, î n numele tuturor
ambasadorilor celor 174 de naþiuni care au
ambasadori acreditaþi pe lângã Sfântul
Scaun, a Uniunii Europene, a Ordinului
Cavalerilor de Malta ºi a douã Misiuni cu
caracter special. La începutul discursului sãu,
Sfântul Pãrinte a trecut î n revistã
evenimentele din scena mondialã, cu
luminile ºi umbrele lor spunând cã:
„Celebrarea Crãciunului ne aminteºte
tandreþea lui Dumnezeu faþã de omenire,
manifestatã în Isus, ºi face sã rãsune încã o
datã mesajul mereu nou al Betleemului:
„Pace pe pãmân t oamenilor de
bunãvoinþã!”
Un minut de liniºte pentru pace
Biroul CERC (Conferinþa Europeanã a
Radiourilor Creºtine) a propus ca pânã la
încheierea conflictului din Iraq radiourile
membre sã pãstreze zilnic „un minut de liniºte
pentru pace”, la orele 15.00.
La aceasta iniþiativã de rugãciune a hotãrât
sã se alãture ºi „Radio Trinitas”, postul
Mitropoliei ortodoxe a Moldovei ºi Bucovinei,
care va transmite zilnic, de la ora 15.00, „un
minut de liniºte pentru pace” cu urmãtorul
conþinut: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu
ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire!
Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
cautã din înãlþime ºi ne izbãveºte pe noi de
toatã pãtimirea cea rea ºi de toate
primejdiile ce vin asupra noastrã. Alungã din
inimile oamenilor toatã rãutatea, invidia ºi
spinii urii, iar în locul lor sãdeºte ºi roureazã
iubirea cea curãþitoare de tot rãul ºi
dãtãtoare de pace ºi de toatã fapta cea
bunã ºi bineplãcutã Þie. ªi ne iartã tuturor
greºelile noastre, ca împreunã sã putem
petrece în pace ºi în unire, ºi pe Tine
totdeauna iubindu-Te ºi poruncilor Tale
urmaºi fãcându-ne, sã ne învrednicim de
bunãtãþile Tale cele cereºti ºi Þie slavã sã
înãlþãm în vecii vecilor. Amin.”
Asasinarea Nunþiului Apostolic din
Burundi
Într-un comunicat de presã dat publicitãþii
înainte de trecerea în noul an, Secretariatul
de Stat al Vaticanului a anunþat cã Nunþiul
apostolic din Burundi, Arhiepiscopul Michael
Courtney, de origine irlandezã, a fost asasinat,
iar prelatul cu care cãlãtorea a fost grav rãnit.
Incidentul a avut loc în Minaga, la 50 de
kilometri de capitala Bujumbura. La aflarea
veºtii, Suveranul Pontif s-a retras în rugãciune,
încredinþând „lui Cristos, Bunul Pastor, sufletul
acestui credincios ºi generos slujitor al Bisericii,
mort in timpul exercitãrii misiunii care i-a fost
încredinþatã”.
În telegrama de condoleanþe trimisã
Arhiepiscopului Simon Ntamwana, Papa Ioan
Paul al II-lea mãrturiseºte cã este „profund
îndurerat de trista veste a morþii violente a
Nunþiului Apostolic” ºi îºi exprimã apropierea
spiritualã rugându-l pe stãpânul vieþii sã-l
primeascã în împãrãþia sa de luminã ºi de
pace pe slujitorul lui Dumnezeu ucis.
Grupaj de ANCA MÃRTINAª ºi
EUSEBIU PIRÞAC
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 13
Redescoperirea
gândirii
Sfântului Toma
de Aquino
1. Sensul vieþii sfântului Toma.
Sunt conºtient cã principala îndatorire a
vieþii mele faþã de Dumnezeu este ca, în
tot ce spun ºi gândesc, sã vorbesc despre
el 1. Într-adevãr pentru sfântul Toma omul
devine cu adevãrat om doar în mãsura
în care îl contemplã ºi îl comunicã pe
Dumnezeu, cu întreaga sa fiinþã, în mod
profund religios. În contextul acestei
convingeri, omul ca fiinþã raþionalã este
chemat sã rãspundã cu toatã sinceritatea
sa în faþa provocãrii metafizice a
cunoaºterii adevãrului. Autenticitatea
existenþei omului însuºi, depinde de
modul în care, el reuºeºte sã-ºi asume
aceastã provocare ca pe o condiþie sine
qua non a vieþii sale. Mai mult, rezultatul
acestei cãutãri sacre trebuie transmis ºi
celorlalþi ca pe o revelaþie, cãci spune
Toma, maius est illuminare quam lucere
solum.
Prin profunzimea gândirii sale sfântul
Toma a reuºit sã se impunã în istoria
gândirii umane, fascinând ºi uimind pe
contemporanii sãi, ºi atrãgând atenþia
posteritãþii asupra vieþii ºi operei sale. Din
aceastã perspectivã apare cu necesitate
întrebarea: în ce mãsurã mai reuºeºte
astãzi sfântul Toma, sã fascineze prin
personalitatea ºi gândirea sa?
2. C r i za e xi s t enþ i al ã a om ul ui
actual
Istoria a arãtat deviaþiile ºi erorile în care
nu de puþine ori a cãzut gândirea filozoficã
mai ales cea modernã. Studiul asupra
acestui aspect al istoriei filozofiei are ca
rezultat direct faptul cã cea mai acutã
crizã existenþialã a umanitãþii este
prezentã în viaþa omului actual occidental.
Prin modul lui de a fi, omul societãþii de
astãzi îºi desfãºoarã existenþa în cadrul
exigenþelor modernitãþii ºi
postmodernitãþii. În structura celor douã
fenomene sociale prevaleazã în mod
substanþial o eroare fundamentalã,
aceea a unei idei greºite despre
Dumnezeu. Dumnezeu este conceput, în
cazul în care se crede în existenþa lui, ca
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 14
o realitate absolutã care dupã ce a creat
lumea s-a detaºat de ea lãsând-o sã se
conducã singurã în libertatea sa, de aici
efectul imediat al pierderii simþului
pãcatului care se verificã astãzi.
Orice crizã existenþialã, repune în discuþie
în mod esenþial problema existenþei lui
Dumnezeu, a raportului omului cu
Dumnezeu ºi a realitãþii lumii. Explicaþia
pe care omul o dã acestor probleme
metafizice, decide în exclusivitate asupra
sensului existenþei sale. Certitudinea
faptului cã lumea creatã nu este suficientã
sieºi, face ca orice iluzie de autonomie,
care ignorã dependenþa esenþialã de
Dumnezeu a oricãrei creaturi - inclusiv
omul - sã conducã la drame care distrug
cãutarea raþionalã a armoniei ºi a
sensului existenþei umane 2.
3. Omul - cel care cautã adevãrul.
Fiinþa umanã este clãditã în mod natural
cu dorinþa de a cunoaºte adevãrul, iar
orientarea sa ontologicã dobândeºte o
conotaþie religioasã întrucât, Dumnezeu
este cel care a pus în inima omului dorinþa
de a cunoaºte adevãrul 3.
În acest caz, preocupãrile umane actuale
dovedesc cã omul în general riscã sã-ºi
piardã identitatea ontologicã, în aºa fel
încât astãzi nimeni nu mai ºtie sã spunã
direcþia ºi sensul ultim al lucrurilor 4.
Este fãrã îndoialã faptul cã uitarea lui
Dumnezeu a dus la abandonarea omului 5
ºi prin urmare a produs uitarea omului
de sine însuºi, ºi reducerea aspiraþiei sale
cãtre transcendent la o filozofie al cãrei
scop principal este de a stãpâni lumea.
În aceastã ordine a datelor problemei
existenþiale tot mai mulþi ajung sã se
întrebe dacã mai are vreun sens sã-þi pui
întrebarea despre sens.
În ciuda diferitelor expresii ale
scepticismului ºi nihilismului care apasã
asupra spiritului uman totuºi, în interiorul
sãu supravieþuieºte nostalgia unei
cãutãri a profunzimilor ºi valorilor fiinþei.
Omul nu poate trãi fãrã o raportare realã
la un ceva care fundamenteazã existenþa
oricãrui lucru ºi în a cãrui experienþã el
îºi aflã identitatea.
4. Sfântul Toma - model de cãutare
a adevãrului.
Datoritã unei neîncrederi tot mai acute a
persoanei în propria capacitate raþionalã
de a ajunge la cunoaºterea adevãrului,
Biserica în calitatea ei de îndrumãtoare
cãtre Fiinþa absolutã, propune astãzi,
poate mai mult ca niciodatã,
redescoperirea gândirii sfântului Toma
de Aquino.
Recunoaºterea ºi aprecierea sfântului
Toma ca model autentic de urmat în
teologie, are ca fundament pasiunea sa
pentru adevãr care este în sine, unic ºi
etern, adicã Dumnezeu însuºi. El
pãtrunde, spune Toma, esenþa
universului creaþiei ºi istoriei fãrã a se
împãrþi sau diviza ci rãspândindu-se în
unitatea analogicã a conformitãþii
(rectitudo) adevãrurilor singulare.
Aspectul cel mai interesant ºi original al
conceptului tomist de adevãr priveºte în
mod evident fiinþa. Filozofia lui Toma este
prin excelenþã filozofia fiinþei. Primatul
absolut al fiinþei ºi distincþia realã între
actul de a fi ºi esenþa fiinþelor finite,
constituie ideile principale ale tomismului.
Toma numeºte fiinþa actualitas omnium
actuum º i perfectio omnium
perfectionum, ea este actul prim ºi
fundamental, este perfecþiunea care
permite existenþa lucrurilor conferindu-
le consistenþã ºi realitate. Dumnezeu este
fiinþa supremã, este însuºi faptul de a
exista, iar esenþa lui este existenþa sa ºi
de aceea nici un lucru nu comportã
existenþã decât în mãsura în care existã
în el participare la esenþa divinã.
Dumnezeu este existenþa tuturor
lucrurilor, nu ca esenþã ci ca temei.
Scopul omului este Dumnezeu, acest
scop depãºeºte clar limitele raþiunii
umane. Pe de altã parte, omul trebuie sã
posede o anumitã cunoaºtere referitoare
la scopul sãu pentru a-ºi putea îndrepta
spre acesta intenþiile ºi acþiunile.
Mântuirea omului cere, aºadar, ca
revelaþia divinã sã-i facã cunoscutã un
anumit numãr de adevãruri incom-
prehensibile pentru raþiunea lui, iar aceste
cunoºtinþe revelate despre Dumnezeu,
sunt propuse spre acceptare credinþei.
Credinþa în incomprehensibil conferã
cunoaºterii raþionale perfecþiune ºi
desãvârºire.
În mod mai radical, Toma recunoaºte cã
raþiunea poate contribui ºi este necesarã
la înþelegerea revelaþiei divine. Lumina
raþiunii ºi cea a credinþei, ambele provin
de la Dumnezeu, spunea el; de aceea
nu se pot contrazice între ele, pentru cã
Dumnezeu nu se poate nega pe sine. În
acest caz este evident cã omul prin
raþiunea ºi credinþa sa gândeºte ºi
trãieºte acelaºi adevãr.
În lumina acestor reflecþii, se înþelege bine
de ce Magisteriul continuã sã îl
repropunã pe sfântul Toma ca ghid ºi
model pentru studiile teologice, dar ºi
pentru toþi cei care cautã cu toatã
sinceritatea adevãrul.

5.Adevãrul se impune prin însãºi

forþa adevãrului

Pus în faþa misterului, omul nu poate

decât sã-ºi manifeste dorinþa de a-l
cunoaºte ºi de a trãi în prezenþa lui, fapt
care duce la sfinþirea omului. Sfinþenia
este un mod de a trãi în adevãr, iar a trãi
în adevãr înseamnã a trãi cu adevãrat.
Aºadar omul în fiinþa lui este marcat de
nostalgia divinitãþii ºi „condamnat” la
descoperirea adevãrului. Dacã vrea, el
poate sã strãbatã drumul sacralizãrii sale,
care porneºte de la capacitatea raþiunii
de a se înãlþa deasupra contingentului
pentru a merge spre infinit6.
Deºi se prezintã ca un veºnic anonim,
Absolutul pe care încearcã sã-l atingã
spiritul uman, redã sens ºi adevãr fiinþei,
de aceea el trebuie cãutat totdeauna, în
aceastã direcþie se exprimã sfântul
Augustin când se intreabã: „Pentru ce sã
mai cercetezi dacã ai înþeles cã nu poate
fi înþeles? Pentru ce? Pentru cã nu trebuie
sã încetezi a cerceta atâta timp, cât câºtigi
cercetând incomprehensibilul... dupã ce
l-ai cãutat pentru a-l gãsi, nu-l descoperi,
tocmai pentru ca sã continui a-l cãuta”.
Aceasta este reflecþia filozoficã în care
omul îºi regãseºte identitatea ontologicã
de homo religiosus, dar ºi punctul unde
filozofia devine teologie ºi unde harul
desãvârºeºte natura.

IONUÞ CHELARU

1
Cont. Gent. I, 1
2
Ioan PAUL al II-lea,
Fides et ratio, p.60 [80]
3
Ioan PAUL al II-lea,
Fides et ratio, p.3
4
Ioan PAUL al II-lea, Ecclesia in Europa,
p.55 [44]
5
Ibidem, p.14 [9]
6
Fides et ratio, p 22, [24]

Benozz o Go zzoli:
Tri u mfu l Sf ân tu l u i To ma de A qu i n o
( ap ro x. 1 4 4 9 ) M u z e u l Lu v ru , P ar i s

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 15

“Rãmâi cu
mine, sã ne
rugãm
împreunã”
O m ã r tur i e p r im i t ã r e ce nt d i n
A me r i ca p ent r u “ A ct ua li t a te a
creºtinã”
Am primit de la Doamna Lucia Santa,
care locuieºte în Statele Unite, amintiri
legate de Monseniorul Ghika.
Amintirile acestea încep într-o zi de varã
a anului 1949, când autoarea a devenit
catolicã. La biserica St. Vincent de Paul
l-a întâlnit pe Monsenior prima datã.
Era sâmbãtã, ora 3 dupã amiaza. Eram
foarte emoþionatã. Intram pentru prima
datã în aceastã bisericã, deºi era foarte
apropiatã de locuinþa mea. Locuiam pe
strada Londra.
Statuia albã a Inimii Preasfinte a lui Isus,
cu braþele desfãcute, ce pãrea gata a te
îmbrãþiºa, pe fondul albastru ca cerul, al
pereþilor presãraþi ici, colo cu steluþe aurii,
îþi dãdea senzaþia cã te afli într-o
anticamerã a Cerului. Monseniorul Ghika
a apãrut cu acea figurã de patriarh,
desprinsã din vechi stampe ºi cu
zâmbetul lui plin de bunãtate, mi-a întins
mâna ºi mi-a spus: “Vino !”
Simplu, de parcã ne-am fi cunoscut de
totdeauna.
M-a luat de mânã ca pe un copil ºi
amândoi am îngenunchiat în faþa
Sfântului Sacrament, apoi am mers în
sacristie unde am semnat, sub jurãmânt,
actul “trecerii” ºi am fãcut spovada
generalã. În clipa când am pãºit în altar o
ceaþã, se pare, s-a ridicat de pe mine ºi
m-am simþit dintr-o datã acasã.
La sfârºit, tot în faþa Sfântului Sacrament,
Monseniorul a scos dintr-un buzunar al
reverendei o cutiuþã rotundã, prinsã cu un
ºiret de brâu. În ea, pe catifea, sub sticlã, se
afla un spin lung de circa 2,5 - 3 cm. Mi-a
spus: “Acesta e un spin din cununa
Mântuitorului. L-am primit în ziua când am
fost consacrat preot, în odaia Sfântului
Dominic”. Am îngenunchiat, m-a
binecuvântat ºi a pus o amprentã peste
viaþa mea, mi-a dat poate tãrie în momente
grele ºi înþelegerea cã aºa e normal sã fie.
“Urmãm un rege încoronat cu spini”.
Aveam 18 ani. Abia îmi dãdusem în iunie
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 16
bacalaureatul ºi în acea toamnã am
început primul an la facultate. În fiecare
zi, înainte de a merge la cursuri, asistam
în biserica de pe str. Sofia la sfânta
liturghie ºi mã împãrtãºeam.
Pe Mons. Ghika îl întâlneam mai mult în
scaunul de spovadã ºi la altar.
Erau vremuri grele, din ce în ce mai
apãsãtoare. Comunismul îºi pusese
amprenta peste þarã.
În toate bisericile, în bãnci apãreau locuri
goale. Peste noapte dubele Securitãþii
operau: episcopi, preoþi, cãlugãri sau
simpli mireni erau ridicaþi. Nu o datã
mi-a fost dat sã vãd lacrimi în ochii
Monseniorului Ghika, atunci când dupã
liturghie privea locurile goale din
bisericã.
În fiecare searã în toate bisericile se
fãceau vecernii cu adoraþie în faþa
Sfântului Sacrament ºi cu binecuvântare
euharisticã. Rugãciunea ºi adoraþia ne
susþineau sufleteºte.
În vara anului 1950 am asistat la o serie
de predici ale Mons. Ghika þinute în limba
francezã la liturghia de duminicã de la ora
10 (sau 11, nu-mi amintesc precis), când
veneau ºi membrii Legaþiei Franceze. Am
ascultat multe din predicile Monseniorului,
dar acestea m-au impresionat în mod
deosebit. Predicile lui, în general, erau
axate pe catehism. Acestea erau despre
calitãþile lui Dumnezeu. Mi-au rãmas în
minte pentru cã eram uimitã de
entuziasmul ºi felul cum se exprima
despre Bunul Dumnezeu. Se pãrea cã
avea în suflet o flacãrã care rãspândea
luminã în jur. Considera cã toþi trebuie sã
ne cunoaºtem credinþa ºi sã fim convinºi
cã e cel mai minunat lucru ce ne-a fost
dãruit pe acest pãmânt. În afara zidurilor
bisericii se ducea o luptã cumplitã
împotriva credinþei, iar aici în interior ardea
o flacãrã spre preamãrirea Celui Preaînalt.
În noiembrie 1952 am fost arestaþi un grup
întreg: mai mulþi preoþi ºi patru fete.
Mijlocisem corespondenþa cu Vaticanul,
a celui ce avea în mod secret jurisdicþia
(episcopii erau arestaþi), prin valiza
diplomaticã a Statelor Unite.
Printre noi se afla ºi Mons. Ghika, el
neºtiind nimic despre aceastã
corespondenþã. N-am înþeles niciodatã
pentru ce a fost ridicat. Ancheta a durat
un an fãrã câteva zile. Pe data de 24
octombrie 1953 a avut loc procesul, o
înscenare tipic comunistã. Toþi am fost
acuzaþi de spionaj cu Vaticanul - deºi
Vaticanul nu are serviciu de spionaj.
Toate dosarele au fost ticluite din minciuni,
tot ce putea inventa mintea bolnavã a
unor oameni rãtãciþi.
La sugestia Monseniorului Ghika am
respins cu toþii apãrarea din oficiu.
Avocaþii aceia stãtuserã doar 5 minute
de vorbã cu noi pe culoarul sãlii de tribu-
nal, înainte de începerea procesului. Ei,
de fapt, aveau doar rolul de a te acuza:
deºi i-am respins, au continuat sã mã
“apere”. Când a venit rândul avocatului
Monseniorului Ghika, Monseniorul s-a
ridicat, a ieºit din boxã cu pumnii strânºi
ºi cu o voce plinã de mânie a spus:
“Nu-i permit acestui domn sã vorbeascã
în numele meu. Am studii în drept ºi mã
pot apãra singur.” Imediat i s-au pus
cãtuºe la mâini ºi a fost scos afarã din
salã, iar nouã fiecãruia paznicii ne-au pus
þeava puºtii în piept.
Monseniorul a fost judecat în lipsã. N-a
avut dreptul nici la “ultimul cuvânt”. Un
abuz strigãtor la cer ! Nu-mi mai amintesc
precis ce acuzãri i s-au adus. ªtiu doar
cã i s-a dat o condamnare de trei ani.
A trecut jumãtate de secol de la proces
ºi vãlul uitãrii se aºeazã încet peste toate.
Însã nu mi se poate ºterge din minte figura
Monseniorului cu barba pe jumãtate
smulsã, cu reverenda sfâºiatã la gât ºi
vreo ºase-ºapte nasturi lipsã - dar plin
de curaj ºi foarte sigur pe sine.
Procesul a durat de dimineaþa pânã seara
la ora 10 aproximativ. Când s-a terminat
am fost duºi cu toþii într-un garaj. Acolo
l-am întâlnit pe Monseniorul Ghika þinut
pe un scaun cu un miliþian în spate. Am
trecut pe lângã el ºi i-am ºoptit: “V-au
judecat în lipsã”... - ”Cum se poate ? Totul
s-a terminat ?” a fost rãspunsul lui ºoptit.
Ne-au încãrcat într-o dubã ºi am fost duºi
în acea noapte la Jilava. Dupã ce am fost
descãrcaþi în faþa unui birou improvizat,
un fel de baracã, s-a fãcut încarcerarea.
În mijlocul curþii se aflau micile noastre
bagaje înghesuite într-un morman.
Era o noapte neagrã, fãrã stele. A doua
zi, duminicã, era sãrbãtoarea “Cristos
Rege”. Monseniorul s-a apropiat de mine,
m-a luat de mânã ºi mi-a zis: “Rãmâi
cu mine, sã ne rugãm împreunã”
- “Dar o sã vã ducã cu bãrbaþii ºi pe mine
cu femeile”.
- “Lasã, poate nu observã!” a replicat el.
În acea clipã un miliþian ne-a observat
ºi cu câte un picior dat în spate ne-a
proiectat în pãrþi opuse.
ªi astãzi, cu lacrimi în ochi, îmi amintesc
de vocea lui ºoptitã, care mã ruga sã
rãmân cu el în acele momente grele. Cât
de mult aº fi dorit sã pot rãmâne !...
Pentru Monseniorul Ghika, bãrbaþi, femei
- cu toþii erau suflete. În acele momente
eu eram cineva de acasã. Doar fusesem
în fiecare dimineaþã ºi searã acolo în
bisericã, la rugãciune.
Am fost duºi în niºte celule mici, situate
cam la intrarea în fort. În fiecare celulã au
fost puºi 2-3 preoþi iar noi, femeile, eram
toate patru la un loc (Silvia Placca, Silvia
Montani, Lizica Castel ºi eu). Nu ne
puteam odihni deoarece celula era mult
prea micã ºi nu era nimic în ea. La un
moment dat ne-am dat seama cã a
rãmas un singur miliþian de pazã pe
coridor. Cum tineta se afla pe coridor
i-am cerut voie sã mergem la tinetã. El a
fost obligat sã iasã afarã iar noi ne-am
repezit fiecare la câte o celulã, am
deschis vizeta ºi în cea mai mare grabã
am fãcut o spovadã generalã. Ne
aºteptau ani mulþi de închisoare ºi nu se
ºtia care va supravieþui. Am nimerit la o
celulã în care era Pãrintele Haider
Xaveriu cu încã doi preoþi. M-am spovedit
ad-hoc ºi m-am trezit cã primesc
dezlegare de la toþi trei.
Reîntoarse în mica celulã ne-am dat
seama cã a început percheziþia corporalã
a tuturor pe rând. Când au ajuns la celula
de lângã noi am recunoscut vocea
Monseniorului Ghika. Repede am pus
cana de bãut cu gura pe perete ca sã
aud mai bine. I se fãcea Monseniorului
percheziþia corporalã aºa cum se
obiºnuia, adicã deþinutul era dezbrãcat
complet de haine. Am auzit vocea
miliþianului batjocoritoare:
- “Ce-i, popo, nu þi-au plãcut femeile ?”
ªi vocea calmã ºi blândã a Monseniorului
rãspunzând: “Eu în viaþa mea n-am
cunoscut femeie”.
Fãrã sã vreau îmi curgeau lacrimi pe
peretele celulei ascultându-i sublima
mãrturisire prin care l-a preamãrit pe
Dumnezeu.
Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit
din gura Monseniorului Ghika. Se
împlinesc 50 de ani de atunci... Nu sunt
vrednicã sã-i mulþumesc lui Dumnezeu
pentru toate, dupã cum nu sunt capabilã
sã redau în cuvinte toate trãirile.
LUCIA SANTA
Robert Royal –
„Martirii catolici
din secolul al
XX-lea“
Ed. Sapientia, Iaºi, 2003; 400 p.; prefaþã
de Virgil Nemoianu
Când se discutã astãzi despre
întunecatul veac al XX-lea ºi
înspãimântãtor de numeroasele sale
victime, sunt menþionate în general douã
categorii: victimele nazismului ºi ale
comunismului (în aceastã ordine!),
trecându-se sub tãcere o a treia categorie
– c r e º t i n i i , persecutaþi, „vânaþi“,
aruncaþi în închisori, torturaþi, uciºi cu
egalã ferocitate de regimurile de dreapta
ºi de cele de stânga din cele patru colþuri
ale lumii.
De obicei, seduºi fiind de propaganda
anticatolicã, autorii occidentali prezintã
deformat ºi tendenþios „dosarul“
victimelor creºtine. Este la modã, în
schimb, reciclarea unor „legende“
dezgustãtoare legate de inchiziþie, de
creºtinarea Americii Latine sau de
tãcerea Bisericii în timpul celui de-al
doilea rãzboi mondial, ca sã nu dau decât
exemplele cele mai notorii. În acest
context (cultural, ideologic, politic) deloc
favorabil Bisericii, credinþei ºi adevãrului,
cartea lui Robert Royal – MART IRII
CATOLICI DIN SECOLUL AL XX-LEA
– face dreptate. Este o panoramã a ororii
care te trimite cu gândul la Infernul lui
Dante, însã Dante a scris literaturã, pe
când cartea de faþã surprinde realitatea
(în fapt, o foarte micã parte a sa). Mii ºi
mii, sute de mii, milioane de victime
inocente care L-au urmat pe Mântuitorul
lor ºi, ca ºi El, ºi-au dat viaþa ca mãrturie
pentru Adevãr. Câteva nume ni s-au
pãstrat, despre altele nu vom afla
niciodatã.
Prefaþa lui Virgil Nemoianu
(profesor la Catholic University of
America, Washington DC) aminteºte
(împotriva cliºeelor) un adevãr simplu:
de când existã, creºtinismul a fost
persecutat cu tenacitate, a fost urât ºi
temut, calomniat ºi nedreptãþit,
perspectiva triumfalistã asupra sa
nefiind tocmai justificatã. Cât despre
veacul al XX-lea, „departe de a fi secolul
luminat pe care toþi îl aºteptau ºi care ar
fi trebuit sã fie odrasla cea mai nobilã a
secularismului în varianta sa materialist-
ºtiinþificã, acest secol s-a dovedit cel mai
crud ºi sângeros trãit pânã acum de
omenire. […] Ireligiozitatea s-a constituit
în doctrinã hegemonicã, în stãpân
necruþãtor; în religie «alternativã», mult
mai eficientã ºi mai necruþãtoare decât
fusese vreodatã religia, chiar ºi în
cazurile cele mai rele“.
Simpla enumerare a unor capitole
ce alcãtuiesc prezentul volum oferã o
panoramã înfricoºãtoare, fiind foarte greu
de rãspuns la întrebarea «Unde ºi când
nu au fost uciºi creºtinii pentru credinþa
lor?». „Miguel Pro ºi tragedia mexicanã“,
„În Rusia Sovieticã ºi în teritoriile ei“,
„Teroarea din Ucraina“, „Fiul risipitor
francez – Charles de Foucauld“,
„Holocaustul spaniol“, „Maºinãria nazistã
a morþii“, „Martirã pentru adevãr: viaþa ºi
moartea lui Edith Stein“, „Sfântul
Maximilian Kolbe ºi câteva victime
poloneze ale nazismului“, „Primul stat
ateu – Albania“, „O luminã statornicã în
Lituania“, „Calvarul României“, „Crimã în
catedralã: arhiepiscopul Oscar Arnulfo
Romero de El Salvador ºi câþiva martiri
latino-americani“, „Masacrul din China“,
„Marºul morþii din Coreea“, „Spiritul din
Vietnam“, „Din Africa“.
Când ne dã ocol gândul cã în
vremea noastrã sfinþenia ºi martiriul au
apus, sã ne amintim de aceastã modernã
ºi crudã imitatio Christi.
Mexic: „[Iezuitul Miguel Augustin] Pro
a fos ucis de un pluton de execuþie în faþa
camerelor de luat vederi pe care guvernul
le adusese sã înregistreze ceea ce spera
cã avea sã fie spectacolul jenant oferit
de un preot cerºind îndurare. Este vorba
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 17
 Pã ri n t el e J erz y P o pi e u s z k o ,
as as i n at d e Se c u ri tate a po l o n e z ã
despre una dintre primele încercãri
moderne de utilizare a imaginii
mediatizate pentru manipularea opiniei
publice în scopuri antireligioase. Dar în
loc sã ezite, Pro a dat dovadã de mare
demnitate. S-a îndreptat cu curaj spre
locul execuþiei, cerând doar sã i se
permitã sã se roage înainte de a muri.
Dupã câteva minute, s-a ridicat în
picioare, ºi-a întins braþele în formã de
cruce, atitudinea tradiþionalã mexicanã
de rugãciune, ºi cu o voce sigurã, nici
sfidãtoare ºi nici disperatã, a rostit
cuvintele miºcãtoare ce au devenit
celebre: «Viva Cristo Rey», «Trãiascã
Cristos Rege».“
Rusia Sovieticã: „Pânã în 1934, cele
3.300 de biserici catolice ºi 2.000 de
capele de pe teritoriul sovietic fuseserã
reduse la douã încã active, menite, în
principal, sã slujeascã strãinilor ºi sã
demonstreze în mod public cã
catolicismul exista încã în Rusia
Sovieticã.“
Spania: „Parohul de Torrijos, Liberio
Gonzáles Nonvela, de pildã, pare a le fi
spus miliþiilor care l-au arestat: «Vreau
sã sufãr pentru Cristos». «A, chiar aºa?»
i-au rãspuns ei. «Atunci ai sã ºi mori la fel
cum a murit Cristos». L-au dezbrãcat ºi l-au
biciuit fãrã milã. Apoi i-au legat o bârnã de
lemn pe spate, i-au dat sã bea oþet ºi
i-au pus o coroanã de spini. «Spune
blasfemia ºi te vom ierta», a spus liderul
miliþiei. «Eu vã iert ºi vã binecuvântez», a
rãspuns preotul. Membrii miliþiei au
discutat apoi cum sã-l ucidã. Unii voiau
sã-l batã în cuie pe cruce, însã în cele din
urmã l-au împuºcat.“
Rugãciunea-testament a lui Edith
Stein (evreicã convertitã la catolicism,
doctor în filozofie, sorã carmelitanã ucisã
la Auschwitz) devenitã apoi Sf. Tereza
Benedicta a Crucii, patroana Europei:
„Accept dinainte cu bucurie moartea pe
care mi-a hãrãzit-o Dumnezeu ºi mã
supun total voinþei sale preasfinte. Fie
ca Domnul sã accepte viaþa ºi moartea
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 18
Ti t u s B ran d s ma, O .C .D . z i ar i s t
o l an de z , m o rt l a D ac h au
mea pentru cinstea ºi gloria numelui
sãu, pentru nevoile sfintei sale Biserici
– mai cu seamã pentru pãstrarea,
sfinþirea ºi perfecþionarea definitivã a
sfântului nostru ordin, ºi mai ales pentru
Carmelurile din Köln ºi Echt – pentru
poporul evreu, ca Domnul sã fie primit
de ai sãi ºi împãrãþia sa sã vinã în glorie,
pentru eliberarea Germaniei ºi pace în
întreaga lume ºi, în sfârºit, pentru toate
rudele mele în viaþã ºi decedate ºi
pentru toþi cei pe care mi i-a dat
Dumnezeu; fie ca nici unul din ei sã nu
se piardã.“
Naziºtii ºi crimele lor au îngrozit o
întreagã lume. Crezul lor diabolic poate
fi rezumat perfect prin cuvintele lui
Rudolph Höss, comandantul lagãrului de
la Auschwitz: „Nu aþi venit la bãi, ci
într-un lagãr german de concentrare. Nu
veþi gãsi decât o singurã ieºire – coºul
crematoriului. Dacã nu vã place cum
sunã aceasta, puteþi pleca de îndatã,
izbindu-vã de gardurile electrificate.
Dacã printre voi sunt evrei, nu vã este
permis sã trãiþi mai mult de douã
sãptãmâni. Preoþii – o lunã. Restul – trei
luni“. Dupã cum se poate observa,
exceptându-i pe evrei, victime notorii ale
nazismului, anume preoþii erau vizaþi de
aceastã sceleratã ºi eficace maºinãrie a
morþii. Cuvintele lui Rudolph Höss,
terifiante, meritã puse în paralel cu gestul
uluitor al preotului Maximilian Kolbe,
„sfântul de la Auschwitz“. Prizonierul cu
nr. 16.670 (Kolbe) s-a oferit de bunãvoie
sã moarã în chinuri cumplite, luându-i
locul prizonierului cu nr. 5.659 (sergentul
Francisc Gajowniczek).
Pentru cititorii români, secþiunea
dedicatã martirilor Europei Estice ºi
Centrale este cea mai impresionantã:
Albania ºi cel mai tânãr episcop martir
– George Volaj, Polonia ºi legendarul
preot ºi prieten al „Solidaritãþii“ – Jerzy
Popieluszko, Lituania ºi o mãrtu-
risitoare neînfricatã a adevãrului –
Nijole Sadunaite, România ºi martiriul
A r h i ep i s c o pu l O s c a r R o mer o î m pu º c at
î n ti mp u l Li tu rgh i e i , î n San Sa l vado r
unei întregi biserici locale – Biserica
G re c o-C a t ol i c ã. Sã ne a m i nt i m
numele episcopilor-martiri: Ioan Suciu,
Valeriu Traian Frenþiu, Alexandru Rusu,
Vasile Aftenie, Ioan Bãlan, Iuliu Hossu.
Î n C hi na a s t rã l uc i t o f i gur ã
legendarã: episcopul de Shanghai,
Ignatius Kung. D upã 30 de ani de
închisoare, venerabilul episcop a fost
adus la un banchet dat de oficialitãþile
chineze în onoarea unui cardinal
filipinez: „Într-unul dintre cele mai
cel ebre acte de fidelitate ºi de
îndrãznealã cunoscute de secolul
ororilor, Kung s-a ridicat ºi a intonat
imnul Tu es Petrus et super hanc
petram aedificabo Ecclesiam meam ,
c uv i nt e l e l a t i ne c e e xp r i m a u
î nc r ed i nþ ar e a d e c ãt r e Cr i st os a
cheilor împãrãþiei cerurilor primului
papã.“
Marºul morþii din Coreea este un
episod care ilustreazã legendara
cruzime asiaticã: „Herbert Lord, comisar
al Armatei Salvãrii, l-a implorat pe
of iþe rul comandant a l m arº ului,
cunoscut de prizonieri sub numele de
«Tigrul»: «Oamenii aceºtia vor muri
dacã vor fi siliþi sã mãrºãluiascã». Tigrul
a rãspuns: «Atunci sã mãrºãluiascã
pânã mor. E un ordin militar». În cele 10
zile cât a durat marºul, 92 de prizonieri
au murit din pricina rigorilor cãlãtoriei,
ori de gloanþe, dacã refuzau sã meargã
mai departe.“
Pe continentul african, creºtinii
ºi-au vãrsat sângele fie la întâlnirea
cu fundamentalismul islamic (de ex.,
în Algeria: ºapte cãlugãri trapiºti
dec api taþi de c ãtre m em bri ai
Grupului Islamic Armat – GIA), fie
prinºi în confruntãri tribale atroce,
nãscute din rivalitãþi centenare ºi
numãrând sute de mii de victime
(Burundi, Rwanda). Povestea celor
doi ministranþi ai parohiei Mwague
este de o desãvârºitã frumuseþe,
f i i nd c ã i l u s t r e a z ã p r a c t i c – º i
Rozariu început In memoriam
HELGA COSMOVICI
în viaþã ºi
continuat în
eternitate
HELGA COSMOVICI a murit miercuri,
14 ianuarie 2004, câteva minute dupã
maslu, în faþa preotului ºi a familiei
strânse în jurul ei, în timpul recitãrii
rozariului.

Nãscutã în 1919 la Galaþi, elevã a

Institutului Notre Dame de Sion, împreunã
cu pãrinþii, Apostol ºi Eliza Popa, ºi cu fraþii
ei, Ervin, Valter, Arnold, au sprijinit
acþiunea pãrinþilor franciscani, printre
care episcopul Ioan Duma ºi pãrintele
Ioan Gârleanu. În 1944 s-a cãsãtorit cu
Horia Cosmovici.
Amândoi au fost activi în Bisericã, fiind
alãturi de episcopii greco-catolici martiri
Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu
ºi de monseniorul Vladimir Ghika.

ªi-a crescut cei doi fii, aºteptând 18 ani

întoarcerea soþului din detenþia politicã.
Dupã 1969, Horia Cosmovici devenind
preot greco-catolic, ea l-a ajutat în bunul
mers al parohiei “clandestine” din
locuinþa lor, ºi împreunã au rãspândit în
jur credinþa ºi o profundã spiritualitate.

Din 1997, paralizatã în urma unui acci-

dent cerebral, avându-l drept duhovnic
pe pãrintele Vasile Mare, ºi-a oferit
suferinþa slujirii aproapelui: îi încuraja pe
toþi cei care o vizitau... A rãmas în me- Aºteptând eliberarea soþului, deþinut politic
moria noastrã ca o sfântã. Fotografie din anii ‘50

înduioºãtor – esenþa creºtinismului:
„Au fost prinºi, iar un soldat i-a spus
unuia dintre ei cã avea sã-l ucidã
pe c el ãl alt, c a s ã- l fac ã s ã
mãrturiseascã un presupus delict.
Bãiatul care a auzit aceasta s-a oferit
în locul prietenului sãu: «Nu, ucideþi-
mã pe mine!». Din fericire, un alt ofiþer
c a r e t r e c e a a t unc i p e - a c ol o i - a
recunoscut pe cei doi bãieþi ºi i-a
eliberat. Când preotul locului, un
misionar polonez, l-a întrebat pe
bãiat ce anume îl determinase sã se
ofere în locul prietenului sãu, acesta
a rãspuns: «Nu mi-aþi povestit odatã
despre un preot din Polonia care ºi-
a dat viaþa pentru altcineva…?» În
v â r t e jul unui t er i b i l g e noci d d i n
Af ri ca , un b ãi at r wa nd ez f us es e
inspirat de istoria vieþii lui Maximilian
Kolbe“.
În prefaþa la „Martirii catolici din
secolul al XX-lea“, profesorul Nemoianu
conchide: „Caracteristic pentru aceastã
carte ºi totodatã unul din marile sale
merite este modul în care acoperã
întregul planiglob ºi deceniile în
scurgerea lor. […] Cifrele de ansamblu
se împletesc cu descrieri de cazuri
individuale oferind imagini de neuitat.
Este o realizare pentru care nu putem gãsi
laude suficiente“.
Cartea lui Robert Royal are meritul
de a inaugura o importantã direcþie de
cercetare în lumea academicã
occidentalã. Ea reprezintã o mãrturie
minuþios documentatã, perfect obiectivã
ºi neretuºatã despre Infernul lui Dante
din veacul al XX-lea.
ANA-MARIA BOTNARU

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 19


DA N G AVRI ª, 45 de ani , nãs cut î n l ocal i tate a
bihoreanã Hãuceºti.
Membru al Uniunii Artiºtilor Plastici. Studii: Academia
de Arte Bucureºti-Facultatea de Arte Plastice, Secþia
Sculpturã.
D i n 1 986 ( Expozi þi a „O gl i nda” la I ns ti tutul de
A rhi te rc turã) partic i pã c u l uc rãri de sc ul pturã l a
expoziþii personale ºi de grup, în þarã ºi în strãinãtate.
Are lucrãri în colecþii de stat ºi particulare în România,
Belgia, Spania, Grecia, Franþa, SUA, Germania, Israel,
Anglia.
În pregãtire: la Galeria „Simeza” din Bdul Magheru,
în perioada 30 martie – 12 aprilie 2004 – adicã de
Florii ºi de Paºti, o nouã expoziþie la care îi invitã ºi
pe cititorii revistei „Actualitatea creºtinã”, care acum
pot face cunoºtinþã cu câteva dintre lucrãrile sale –
prezentate în aceste pagini – dar ºi cu resorturi ale
vieþii interioare care îi marcheazã opera.
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 20
Cu sculptorul Dan Gavriº
despre “Rozarii”
M AR I N A F A RA : C riti c i i de artã v - au re m arc at
personalitatea ºi talentul, încã de la debut: viziune
poeticã, pecete de mis ter im primatã expresivitãþii
l e mnul ui . Pornim dis c uþi a noas trã de l a re c enta
expoziþie pe care am vizitat-o, în octombrie 2003, la
galeria Galateca, din Bucureºti, “Rozarii”.
De la icoanã la statuile gotice, de la altare la turnurile
bisericilor maramureºene, lemnul a fost o materie
predilectã a artei mistice. “Rozariile” Dvs surprind prin
elementul de modernitate al artei abstracte, adãugat
acestei tradiþii. Aº dori sã ni le “povestiþi” pe câteva
dintre ele, pe care le ilustrãm în aceste pagini.
DAN GAVRIª: Nu ºtiu dacã sunt în stare sã-mi “povestesc”
lucrãrile. Îmi place ca dezvãluirea lor sã aparþinã spectatorului.
Vreau doar sã amintesc despre cum a fost structuratã expoziþia
din Bucureºti, cât ºi cea de la Oradea, în perioada 15 august - 8
septembrie 2003, la Complexul “Lotus” (un spaþiu de expunere
foarte frumos ºi cu o mare afluenþã de vizitatori).
Nucleul expoziþiei a fost constituit din lucrãrile intitulate “Rozarii”,
la cele patru mistere: de bucurie, de durere, de slavã ºi de
luminã. Intercalat, printre “Rozarii” am mai avut o suitã de lucrãri
intitulate “Duhul Sfintei Treimi”. Nu am pretenþia de a-L fi
reprezentat pe Duhul Sfânt, care-i de altfel atât de plin de mister,
ci doar traiectul sãu, - aº zice de sus din cer, înspre noi, pânã la
noi.
O altã serie de lucrãri poartã generic numele “O lume sub
semnul Crucii”. Sunt lucrãri ce pleacã de la semnul Crucii ºi am
considerat cã-i important sã fie incluse în expoziþie, deoarece
am toatã convingerea cã trãim într-o lume sub semnul
Crucii, într-o lume “amprentatã” de Cruce.
Un loc absolut special în expoziþie l-a avut cartea: Rozarii, Vieþi
ale sfinþilor, Evanghelii. În acest sens, am colaborat de minune
cu editura “Pauline”.
 Rozariu (la misterele de slavã) Rozariu (la misterele de luminã)
—Spuneaþi la un moment dat cã fiecare lucrare este
pentru dumneavoastrã ca o rugãciune.
—Adevãrat, se poate face aceastã paralelã. Amândouã au o
desfãºurare în timp ºi apoi în profunzime, în trãire. Asemãnarea
dintre rugãciune, respectiv rozariu, ºi lucrãrile mele mai constã
ºi în faptul cã ambele au acea repetitivitate dar care nu
înseamnã monotonie, ci consecvenþã; sau ca ºi un cui în care
loveºti cu ciocanul: merge tot mai adânc, în funcþie de câte
lovituri dai.
O lucrare de sculpturã poate sã înceapã de la o schiþã în desen
sau din momentul în care intri în posesia materialului din care
va fi realizatã (lemn, piatrã, marmorã).
Urmeazã un dialog continuu, la diferite “nivele” aº spune. Se
petrece o succesiune de operaþii, de intervenþii, pânã când
lucrarea se contureazã. Sunt lucrãri pe care le “simþi” din primul
contact cu materialul, pe altele le descoperi foarte greu; sunt
lucrãri pe care le finalizezi abia dupã câþiva ani. ªi mai existã
tendinþa de a interveni mereu la o lucrare. Te opreºti efectiv
atunci când pleacã din atelier, când nu mai este a ta.
Cu alte cuvinte, lucrãrile ca ºi rugãciunea, nu se terminã
niciodatã...
— Aþi absolvit Artele Plastice la Bucureºti, secþia de
sculpturã. Aþi fost elev al lui George Apostu, un artist
profund spiritualizat. Care este lucrul cel mai preþios
pe care vi l-a dãruit ?
—Este impropriu sã spun cã am fost elevul lui Apostu. El nu a
avut elevi. Eu am ucenicit efectiv în atelierul sãu aproape doi
ani. ªi asta a însemnat o apropiere cu mult mai mare. Contactul
cu atelierul, cu sculptorul George Apostu a fost o mare ºansã
pe care mi-a dãruit-o Providenþa...Ce-aº putea sã vã spun ? În
apropierea lui Apostu te contaminai efectiv de BINE ! – Un
sculptor genial, ºi sunt convins, un profund credincios !
Rozariu (la misterele de durere)
Rozariu
(la misterele de bucurie)
— “R ozari i” este o e xpoziþie manifes t reli gi oas ã,
desfãºuratã într-un spaþiu “secular” prin excelenþã.
Ce anume v-a determinat la acest provocator act de
curaj ?
—“Meritul” nu prea este al meu. Este rezultatul unui îndemn,
rugãminþi – dacã vreþi, ce mi s-a fãcut într-un fel mai puþin
obiºnuit, supranatural se poate spune.
Nu ºtiu dacã-i bine sã relatez acest lucru.
Dar de ce sã nu mai risc o datã, la fel cum am fãcut cu cele
douã expoziþii purtãtoare de “Rozarii”, cu care nu de puþine
ori m-am simþit ca un miel între lupi ?
Sã vã relatez, pentru cã de aici a plecat totul. Tocmai aceastã
întâmplare m-a þinut în picioare, sã zic aºa, a fost ºi este un
continuu reper pentru mine ºi m-a fãcut sã merg mai departe,
asumându-mi orice risc, trecând peste toate ostilitãþile ºi peste
tot convenþionalismul ce se practicã în materie de artã.
Întâmplarea are loc pe data de 1 ianuarie 2003, dupã amiazã,
spre searã. Mergând pe bulevardul Magheru, absolut
întâmplãtor am intrat în biserica Italianã. Se recita Rozariul. Am
fost profund impresionat. Tot la “Italianã” am auzit pentru prima
oarã rugãciunea rozariului, în urmã cu câþiva ani. ªi atunci ca ºi
acum am fost la fel de miºcat. Nu auzisem ceva mai special,
mai profund ºi mai pios în acelaºi timp, - niciodatã. (Eu nu
eram catolic).
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 21

Duhul Sfintei Treimi
În reculegere, m-am aºezat pe un scaun, în faþa “Cristului” din
lemn al lui Apostu, participam oarecum pasiv la rozariu, mã
lãsam dus de el.
La sfârºitul rugãciunii, când am dat sã mã ridic, am constatat cã
la piciorul drept, zãpada cu care intrasem se topise ºi acum
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 22
era o dârã mare de apã, pe a cãrei “oglindã” era o imagine
perfectã ! Mi-a fost uºor sã înþeleg. Era chipul Fecioarei, din
profil, cu faþa înspre altar. Avea o puternicã expresie de plâns;
inclusiv sub ochi era “modelatã” o lacrimã ! Eram copleºit de
bucurie dar ºi bulversat în acelaºi timp. Doream sã o fotografiez.
O imagine perfectã ! Precum un desen de Leonardo, foarte viu,
în acelaºi timp foarte prezent !
Înainte de a face vreo miºcare pentru a cãuta un aparat de
fotografiat, sunt dezamãgit: imaginea dispare sub ochii mei...A
rãmas o simplã patã de apã.
Am înþeles cã totul a fost doar pentru mine. Fecioara îmi cerea
ceva, îmi cerea sã fac ceva. Ce anume ? În scurt timp am avut
o revelaþie: lucrãrile mele de sculpturã cu rotunduri pe care eu
le fãceam de vreo 15 ani, erau de fapt toate niºte “rozarii” ! Ce
am mai înþeles foarte puternic în mine, a fost cã expoziþiile
mele viitoare trebuie sã fie neapãrat “purtãtoare” de rozarii ºi
de-aici a pornit totul, ca o avalanºã. Aºa cã nu eu am gãsit
rozariul, - el mã gãsise pe mine de multã vreme !
ªi revin la întrebarea Dvs: de ce aceste expoziþii într-un spaþiu
“secular” ? Tocmai aici e o mare nevoie de “Rozarii”, aici este
nevoie de mesajul evaanghelic. E foarte trist ce se întâmplã:
arta, cultura sunt aproape atee, cu toate cã nu mai este
comunismul care sã le îngrãdeascã. Omul este îngrozitor de
debusolat; este nefericit.
ªi dacã vreþi, expoziþiile mele se vor o “mãrturie” pe care eu o
dau în lume.
“O lume sub Semnul Crucii”
— ªi “l ume a” c um rãs punde ? P ânã î n ul ti m a z i ,
expoziþia Dvs a avut un public numeros. V-aþi întâlnit
personal cu unii vizitatori, aþi aflat impresiile, cãutãrile
lor, desigur. Care a fost ecoul “rozariilor” ?
—În expoziþia din Oradea a venit o tânãrã profesoarã de
englezã ºi care nu ºtia mare lucru despre rozariu. I-am explicat
cât am putut (eu nu sunt teolog), i-am dat niºte cãrþi ºi la vreo
trei zile a apãrut din nou în expoziþie. Faþa îi iradia de bucurie. ªi
mi-a mãrturisit cã a fãcut primul rozariu din viaþa ei, cã este
minunat ºi cã abia aºteaptã sã înceapã ºcoala sã le vorbeascã
ºi elevilor sãi despre rozariu.
Am observat cã anumiþi oameni sunt chemaþi parcã, sunt atraºi
– pentru alþii expoziþiile au fost chiar piatrã de poticnire.
Un bun interlocutor ºi admirator al expoziþiei de la Oradea a
fost de exemplu un pastor baptist sau penticostal ºi care avea
o mare deschidere spre Biserica Catolicã; m-a încurajat acest
lucru.
ªtiu cã aceste expoziþii îºi au importanþa lor.
În ceea ce mã priveºte, ele sunt expresia unei schimbãri “de
180 de grade” în opera mea. Îmi doresc doar ca ceea ce fac sã
fie aºa cum Bunul Dumnezeu vrea. Rugaþi-vã ºi dumneavoastrã
pentru acest lucru !
LECTURI INFIDELE:
Zbor în bãtaia sãgeþii ºi
Omul recent
de H.-R. Patapievici
Advocatus Dei
„Singurul mod de a depãºi
modernitatea este sã te situezi în negarea
principiului ei fondator – «Gott ist tot». Cu
adevãrat în afara modernitãþii nu se aflã
decât cel pentru care afirmaþia «Viu este
Domnul Dumnezeul nostru» a devenit o
realitate istoricã necesarã. Aici fiecare
cuvânt este important. Conteazã atât
faptul cã Dumnezeu ESTE, cã Dumnezeu,
care e p r i n c i p i u l universal, este VIU,
cã Dumnezeu este DOMNUL ºi cã este al
NOSTRU – al oamenilor vii, muritori,
concreþi, irepetabili. Nu ‘zeul’ ºi nici ‘zeii’
ne mai pot salva. Ci numai DUMNEZEU.“
(O.R. 36, 124-125).
Fragmentul citat oferã un rãspuns
neechivoc la dubla întrebare pe care o
puneam în numãrul trecut (În ce constã
frumuseþea cãrþii [Omul recent, n.m. –
A.-M.B.] ºi care sã fie cauza linºajului
intelectual la care a fost supus autorul?).
Într-o lume (culturalã ºi academicã) în
care necredinþa trufaºã sau tãcerea
jena(n)tã constituie regula, iar credinþa ºi
mãrturisirea ei seninã au statut de
excepþie, reacþia violentã la adresa lui
Horia Patapievici ºi a cãrþii sale era de
aºteptat.
Dan Gavriº: Aripã
În zilele noastre, nicãieri nu se mai
discutã public ºi deschis despre religie ºi Din literatura
credinþã. Doar la bisericã ne mai
mãrturisim credinþa. Aspectele ‘tehnice’
rãmân în seama specialiºtilor, iar cele de
patristicã
ordin practic supravieþuiesc (în cel mai
fericit caz) la nivel individual sau în
familie.
O carte care diagnosticheazã fãrã
cruþare boala de care suferã lumea
noastrã (ºi noi împreunã cu ea) nu avea
cum sã fie bine primitã de majoritate, cãci
majoritatea e alcãtuitã din cei care nu
cred sau a cãror „credinþã“ e simplã
retoricã. Avea dreptate unul dintre
comentatorii cãrþii când spunea cã ea se
adreseazã acelora deja convinºi. Dar nu
cred cã miza Omului recent se situeazã
în vecinãtatea verbului «a convinge». Risc
urmãtoarea afirmaþie: Omul recent se
constituie într-o m ã r t u r i e (despre
lumea în care trãim) / m ã r t u r i s i r e (de
credinþã creºtinã).
D espre vocaþia mãrturisirii, Horia I m a gi n e pe u n al t ar
Patapievici scria: „În a povesti eu nu am di n s e c . al X V I - l e a, G ra m bo i s - F ran þ a
cunoscut evocarea, ci tensiunea exigentã
a mãrturisirii. Este motivul pentru care,
mai târziu, mi-a fost cu neputinþã sã scriu
Cristos este botezat nu pentru a fi
el cel sfinþit prin apã, ci pentru ca
o literaturã în care subiectul narator sã
nu fie martor, adicã mãrturisitor.“ (Zbor…, apele sã fie sfinþite de el ºi pentru
19, 28-29). ca sã le purifice prin atingerea
Cu atât mai importantã (ºi mai trupului sãu. Mai mult decât o
dramaticã) este mãrturisirea cu cât consacrare a lui Cristos, este vorba
contextul e mai nefavorabil. Or, nu stãm despre o consacrare a materiei
prea bine. Corolarul modernitãþii clasice botezului.
este secularizarea, iar modernitatea
târzie merge chiar mai departe: este
resentimentar anticreºtinã.Adepþii ªi pentru cã noi suntem ca un vas
relativismului radical ºi ai corectitudinii
de lut, avem nevoie în primul rând
politice (reuniþi sub umbrela post-
modernismului) privesc cu îndârjitã
sã fim purificaþi cu apã, apoi sã fim
suspiciune ºi ostilitate orice tradiþie, mai întãriþi ºi desãvârºiþi prin foc spiri-
ales cea creºtinã. Pentru ei, Dumnezeu a tual (Dumnezeu este de fapt un foc
murit ºi ar fi bine sã rãmânã aºa, fiindcã mistuitor) : ºi astfel, avem nevoie de
altminteri le încurcã socotelile (ideologice, Spiritul Sfânt pentru desãvârºirea ºi
politice, ºi nu numai). reînnoirea noastrã.
Provocarea lansatã de Horia
Patapievici în Omul recent nu constã Didim din Alexandria, “Tratat asupra
doar în critica modernitãþii. În definitiv, veþi Sfintei Treimi”)
spune, au mai fãcut-o ºi alþii. Într-un timp
al „diplomaþiei“, al ipocriziei ºi al spiritului
fals, este cu adevãrat impresionant (ºi
inacceptabil pentru unii) faptul cã
scriitorul îndrãzneºte sã ofere o soluþie.
Iar soluþia nu constã defel în a îmbrãþiºa
disperat ºi maniacal trecutul, oricât de
glorios ar fi acesta, ci în a trãi prezentul
în ºi cu Dumnezeu.
B e n n , Li n i a ti m pu l u i
ANA-MARIA BOTNARU ( 1 9 7 0 , M u z e u l A rt e i M o de r n e , P ari s )
actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 23
CANTEMUS  DOMINO

Imagini de
album
“Festival de coruri”
Crãciun 2003
Parohia Sfânta Tereza

... de la Sfânta Tereza

... de la Biserica Francezã

... de la Buftea

actualitatea creºtinã
Centrul de Comunicaþii Sociale al
Arhiepiscopiei Romano-Catolice
de Bucureºti
Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican
Marina FARA
(Redactor coordonator)
Serviciu fotografic:
Adriana Rãcãºan, Matei Doþe
Redacþia ºi administraþia:
str. G-ral Berthelot 19, 010164
Bucureºti, Sectorul 1
Tel. 01/313 34 65
E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro
www.arcb.ro Dacã doriþi sã vã abonaþi la revista „Actualitatea Creºtinã” pentru anul 2004,
Tehnoredactare ºi tipar: completaþi formularul de mai jos:
Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti Un exemplar 20.000 lei; abonament anual 240.000 lei pe adresa: Tereza Petreº,
Tel./fax: 255 11 18
la Librãria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr 19, Bucureºti, sector 1
Dir. Tehnic: Dan Abraham
ABONAMENT „ACTUALITATEA CREªTINÔ 2004
Abonamente: 120 000 lei/6 luni
Nume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
240 000 lei/1 an
la Librãria Sfântul Iosif: Prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. G-ral Berthelot 19, 010164 Adresa: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ......................................................................
ISSN 1221-7700
Am plãtit suma de . . . . . . .lei, în data de . . . . . . . ., cu mandatul poºtal nr . . . . . .
.

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 24