REGII GETO DACI

1.nflorirea societatii geto-dace

n secolul al II-lea .Hr. societatea geto-daca cunoaste o rapida si complexa
dezvoltare: in timp ce asezarile vechi se extind, se ntemeiaza asezari noi; apar
cetati ridicate pe naltimi: Costesti, Caplna, Btca Doamnei; nfloreste metalurgia;
folosirea plugului cu brazdar de fier si roata olarului sporesc productivitatea;
Societatea daca este acum clar impartita n nobili (tarabostes, pileati) si oameni de
rnd (comati), bogati si saraci.
2. Unificarea geto-dacilor
Cauzele aparitiei statului dac au fost: unitatea etnica si lingvistica a geto-dacilor;
pericolele care amenintau Dacia (celtii, dinspre vest, romanii, dinspre sud); aparitia
unei personalitati politice si militare remarcabile.
Zona Muntiilor Orastiei, din interiorul arcului carpatic, reprezinta nucleul statului
dac. Cogaionon, muntele sacru al dacilor era situat in acesti munti, care, de
asemenea, erau foarte bogati in fier.

Burebista devine rege n jurul anului 82 .Hr. n scurt timp el reuseste, ajutat de
marele preot Deceneu, sa uneasca toate triburile geto-dace, dnd nastere unui stat
puternic. Unirea s-a facut pe doua cai: pe cale pasnica sau pe cale razboinica.
3. Campaniile lui Burebista
n 60-59 .Hr. Burebista duce o campanie victorioasa mpotriva celtilor care
amenintau Dacia dinspre nord-vest.
Dupa 55 .Hr. Burebista supune cetatile grecesti de pe malul Marii Negre, de la
Olbia pna la Apollonia. Unele cetati au fost supuse pasnic (Tyras, Tomis, Callatis,
Dionysopolis, Apollonia), altele prin lupta. Stapnirea oraselor grecesti a avut o
mare importanta economica pentru statul dac.

Campaniile de pe tarmul Marii Negre duc la retragerea scitilor pe valea Donului,

de unde au venit initial.
Dupa 48 .Hr. Burebista a purtat lupte victorioase cu celtii din nord-vestul si sudvestul Daciei (mentionate de Strabon).
4. Statul lui Burebista

Stapnirea lui Burebista se ntindea, la mijlocul secolului I .Hr., de la Dunarea

Mijlocie si Morava (vest), Muntii Balcani (sud), Marea Neagra, Bug (est), Carpatii
nordici (nord).
O inscriptie greceasca l numeste pe Burebista "cel dinti si cel mai mare dintre
regii din Tracia".
Dupa Strabo, Burebista putea ridica o armata de 200.000 de oameni.
5. Zona Muntiilor Orastiei
Zona Muntiilor Orastiei, numiti si Muntii Sureanu, au reprezentat centrul
economic, politic si spiritual al Daciei. Cogaionon (sau Kogaion, Kogaionon),
"Muntele Sacru", este identificat de istorici si arheologi cu Dealul Gradistei, cu o
inaltime de 1200 m.
Sistemul de fortificatii din zona Muntiilor Orastiei a fost realizat in timpul domniei
lui Burebista. Acesta cuprindea: cetati: Sarmizegetusa, Costesti, Blidaru, Piatra
Rosie, Caplna; si asezari: Costesti, Fata Cetii, Fetele Albe. Zidurile cetatilor au
fost construite dupa o tehnica specifica, pe care o numim murus dacicus.
6. Politica externa
n 48 .Hr. Burebista se amesteca n razboiul civil de la Roma dintre Caesar si
Pompeius. Burebista si acorda sprijinul lui Pompeius n schimbul recunoasterii
statului sau. Ajutorul sau nu mai ajunge la Pompeius, care este nvins de Caesar.
Caesar intentioneaza sa-i pedepseasca pe daci si se pregateste sa porneasca razboi
mpotriva lui Burebista. Expeditia nu mai are loc pentru ca Caesar este asasinat la
15 martie 44 i.Hr.
Dupa scurt timp este Burebista va avea aceeasi soarta, fiind de asemenea asasinat.
Presupunem ca a existat un complot al nobililor.
7. Dacia dupa moartea lui Burebista

Dupa moartea lui Burebista, ntinsa stapnire a acestuia se mparte n patru, apoi n
cinci regate mai mici. Cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre si triburile celtice
nu mai recunosc autoritatea statului dac.
Deceneu este rege peste statul aflat n zona Muntiilor Orastiei. Asadar, Deceneu
are functiile de rege, mare preot si judecator suprem. "Muntele Sacru" (Kogaionon)
devine resedinta regala - Sarmizegetusa Basileion. Deceneu ridica noi sanctuare la
Sarmizegetusa.
Astfel, putem vorbi despre o continuitate statala in zona Muntiilor Orastiei. Dupa
Deceneu au domnit la Sarmizegetusa urmatorii regi: Comosicus, Scorilo, care a
domnit timp de 40 de ani, Duras, care a condus o expeditie la sud de Dunare.
Alti regi daci despre care avem informatii au fost: Dicomes, ruda cu Burebista, a
condus un regat ntre Carpati si Nistru; Dapyx, Zyraxes - n Dobrogea; Roles,
Cotiso - n Muntenia.
8. Dacia n sec I d.Hr.
n secolul I d.Cr. Dacia ncepe un proces de integrare culturala in lumea romane.
Conducatorii Romei considera pe geto-daci un popor civilizat, iar Dacia, o tara
bogata.
9. Expansiunea romana. Campanii ale dacilor

n anul 15 d.Hr. Romanii creeaza provincia Moesia (n sudul Dunarii), la care n 46

d.Hr. este anexata Dobrogea. n vestul Daciei, este creata n 9-10 d.Hr. provincia
Pannonia.
Regii daci au condus mai multe campanii mpotriva romanilor. Cea mai importanta
a fost campania lui Duras din iarna 85/86 d.Cr.
Domitianus, mparatul romanilor vine cu armata la Dunare si l respinge pe regele
dac. Planuieste invadarea Daciei.
10. Campania romana din 87. Victoria dacilor de la Tapae
Cornelius Fuscus, general roman, conducnd o armata formata din 5-6 legiuni trece
n 87 Dunarea, pe un pod de vase. nainteaza prin Banat si strabate Portile de Fier
ale Transilvaniei.
Armata romana este atacata de daci la Tapae. Dacii cstiga lupta. Fuscus este ucis
in timpul luptei, iar o legiune romana este complet nimicita (steagurile si masinile
ei de razboi sunt capturate de daci).

11. Diurpaneus - Decebal

Conducatorul dacilor n lupta de la Tapae a fost Diurpaneus, un nobil (taraboste)
din sud-vestul Daciei.
Dupa aceasta mare victorie, Diurpaneus este considerat de geto-daci un semizeu.
Duras i cedeaza tronul Daciei (87), iar noul rege primeste numele de Decebal, care
nseamna "cel puternic", "cel viteaz". Este recunoscut ca rege de catre toti dacii.
12. Campania romana din 88. Pacea
n 88 generalul roman Tettius Iulianus trece Dunarea, urmnd acelasi drum ca si
Fuscus. Se da din nou o lupta la Tapae, dar romanii ies nvingatori. Insusi marele
preot, Vezina, scapa cu greu din lupta. Tettius Iulianus nu poate nainta mai
departe. Decebal cere pace, dar Domitianus refuza.
Domitianus este nfrnt n Pannonia de niste populatii germanice si renunta la
continuarea razboiului cu dacii. Trimite solie la Decebal si ncheie pace (89).
Tratativele au fost purtate de Diegis, fratele lui Decebal. n urma ntelegerii
Decebal primeste de la Domitianus bani si mesteri. Pacea din 89 a fost un
compromis.
13. Marcus Ulpius Traianus
La 18 septembrie 96 Domitianus este asasinat, iar Marcus Cocceius Nerva este
proclamat mparat.
Marcus Ulpius Traianus, o persoana cu excelente calitati militare, obtine victorii in
Panonia, in timpul unor campanii impotriva triburilor germanice. Traian este
adoptat ca fiu de Nerva, care l proclama asociatul sau (imperator et consors).
Cand Nerva moare, in ianuarie 98, Traian devine mparat.

DECEBAL
(Diurpaneus)

1. Statul lui Decebal

Statul lui Decebal este mai mic dect stapnirea lui Burebista, dar era mai unit si
mai bine organizat. Acest stat ntindea de la Tisa pna la Siret si de la Carpatii
Nordici pna la Dunare.

Aceasta perioada, ultimul deceniu al secolului I d.Cr. si primii ani ai secolului II

d.Cr., este perioada de maxima dezvoltare a societatii dacice: in timpul lui Decebal
au fost construite, la Sarmizegetusa, Soarele de Andezit si sanctuarele patrulatere;
n zona Muntiilor Orastie existau cele mai mari ateliere de metalurgie din afara
lumii greco-romane. Decebal a dublat de asemenea, incintele cetatilor Piatra Rosie
si Blidaru.
2. Cauzele noilor razboaie
Au existat mai multi factori care l-au determinat pe Traian sa redeschida
conflictele cu dacii: nerespectarea pacii din 89 de catre Decebal (atragerea de
transfugi romani n armata sa, aliante militare cu dusmanii romanilor - bastarni,
roxolani); dorinta lui Traian de a dezbina pe barbari (sa mpiedice alianta dintre
sarmati si germani); un alt motiv important a fost reprezentat de bogatia Daciei.
3. Armata lui Decebal
Putem estima ca Decebal dispunea de o armata formata din: 140.000 ostasi daci si
20.000 ostasi din partea aliatilor.
Aceasta armata era pregatita de instructori romani, era cantonata n cetati de piatra
si dispunea de masini de lupta.
4. Razboiul din anii 101-102
Dupa trei ani de pregatiri, Traian paraseste n martie 101 Roma. Grosul armatei
trece Dunarea pe la Viminacium (n Serbia), pe pod dublu de vase. Restul armatei
a trecut fluviul pe la Dierna. Jonctiunea celor doua coloane s-a facut la Tibiscum
de unde s-au ndreptat spre Sarmizegetusa.
Decebal i ataca pe romani la Tapae. Se da o mare batalie n urma careia dacii, desi
nfrnti, se retrag n ordine.
Legiunile romane ajung la sistemul de fortificatii din zona Muntiilor Orastiei.
Venirea iernii si luptele purtate pna atunci l conving pe Traian sa ntrerupa
campania.
Decebal mpreuna cu aliatii sai (bastarnii si roxolanii) ataca garnizoanele romane
din sudul Dunarii. Scopul sau era de a-i determina pe romani sa paraseasca
Banatul.
Planul lui Decebal nu reuseste pentru ca Traian vine doar cu o parte din legiuni. si
i invinge pe daci. O lupta importanta s-a dat la Adamclisi. (sudul Dobrogei). n
amintirea acestei victorii, Traian va ridica aici, n 109, monumentul Tropeaum
Traiani.

n primavara anului 102 romanii reiau luptele n Dacia. nainteaza spre

Sarmizegetusa. Dupa un greu asediu, este cucerita cetatea de la Costesti si probabil
cetatea de la Caplna. Decebal cere pace, iar Traian accepta.
5. Pacea din 102
Pacea contine conditii deosebit de grele pentru Decebal: dacii au nevoiti sa predea
toate armele si masinile de razboi romane si sa darme zidurile cetatilor; au
renuntat la teritoriile ocupate de romani (Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul
Moldovei); nu mai aveau voie primeasca fugari din imperiu sau sa faca aliante cu
dusmanii Romei.
6. Razboiul din anii 105-106
ntre anii 102-105 att Decebal ct si Traian fac pregatiri intense pentru reluarea
luptelor. Traian construieste cu ajutorul lui Apollodor din Damasc podul de piatra
de peste Dunare, de la Drobeta. Decebal si reface armata si cetatile, in timp ce
creeaza noi aliante, mpotriva romanilor, cu neamurile vecine.
n iunie 105 Traian paraseste din nou Roma. Trece Dunarea pe podul de la
Drobeta. Atacul principal este ndreptat mpotriva Sarmizegetusei. Armata romana
a naintat pe mai multe coloane: prin Banat (pe la Tapae), prin Oltenia (pe valea
Oltului si valea Jiului), prin Muntenia.
Sunt distruse cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie. Sarmizegetusa este
cucerita n urma unui lung asediu.
Decebal se retrage n Carpatii Orientali, dar este urmarit de cavaleria romana.
nainte de a fi prins si ia singur viata.
Pna n vara anului 106 sunt nfrnte si ultimele rezistente ale dacilor.
O diploma militara din 11 august 106, descoperita la Porolissum, mentioneaza
Dacia ca provincie romana.
7. Urmarile razboaielor
Statul dac este desfiintat, cea mai mare parte din teritoriul lui fiind transformat n
provincie romana.
Traian duce la Roma o mare cantitate de aur (165 tone) si argint (331 tone) drept
captura de razboi, care va ajuta mult economia slabita a imperiului si cu care va fi
folosita si la construirea Forumul lui Traian. n amintirea luptelor cu dacii, n
Forumul lui Traian va fi ridicata Columna lui Traian (103). Minunata constructie,
care inca sta in picioare, nfatiseaza scene din cele doua razboaie.

Post Scriptum
Pentru mai multe detalii
rBUREBISTAUREBIBUREBISTABUREBISTASTABUREBISTA
BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, s-a nascut cam pe la nceputul
secolului I B.C., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prabusirea MARELUI
IMPERIU PELASGIC, atunci cnd lumea antica era dominata de Imperiul Roman.
Burebista si propune si realizeaza reunificarea populatiei tracice, n care rolul
limbii si religiei comune pagne au constituit un mijloc puternic de nentrerupta
legatura a unitatii si fratiei ntre toate plcurile neamului nostru, farmitat pna la
EL; Burebista a unit neamurile ntr-o mparatie respectata aici n CENTRUL si
RASARITUL EUROPEI, ntinzndu-si hotarele de la padurea Hercinica (Moravia
de azi) pna la Bug si din Carpatii Nordici pna la Sud de Balcic (Dionysopolis).
Numele adevarat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenta,
puterea si vitejia lui n lupta avea sa-i aduca meritatul nume de BU-ERE-BU-ISTAS (Care-era-care-este-nu) nseamna "Nemaipomenitul", "Cum nu a mai fost si nu
mai este". Monede descoperite din vremea lui, n Transilvania, ni-l nfatiseaza pe
acest rege al regilor cu doua capete, simboliznd trecutul si prezentul. Inscriptiile
de pe monede sunt n limba tracica "latina vulgara", SARMIS VASIL, Cel Mai
Mare Rege.
Numele sotiei lui ZINA, mparateasa si marea preoteasa a tracilor s-a gasit tot pe
doua monede din Transilvania. Alt nume al lui, cu ntelesul de stapn absolut al
tracilor "PAVEL-TER". Sfatuitorul lui Marele Preot Deceneu i-a instruit pe traci sa
traiasca potrivit cu legile Naturii cunoscut pna azi ca "Legile Belagines". Se pare
ca n timpul lui Burebista s-a decis ca anul I sa fie anul cnd s-au nascut cei doi
Zamolxis, 713 BC, iar anul reformelor politice-religioase 666 apare pe tot felul de
inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca "SSS" (6,6,6) sau "CCC" (C-grecesc) ori
"VIVIVI" (6-latin).
Si nu pot sa nu amintesc si rugaciunea unei femei gete, Zamolxiene, gasita pe o
placa de marmura la Tomis, continnd si un ... ACROSTIH... dovedind nca o data
marele rafinament atins de geto-daci. (dupa A. Bucurescu)
storia Dacilor , vizitat
AYRELIA
BENERIA

STRALUCITOARE
CURATA

SYM FORO
SYN DIO
SYN ZE SASE TRI
KAI TETHI GATRI
AYRIS NONAM
NIASCHARIAN

MAREATA DOAMNA
SUNT CREDINCIOASA
SUNT CU TREI DE SASE
DAR ATaT TE ROG
CaNDVA SA MA AJUTI
SA RENASC

Dar citind doar primele litere apare "ABT SSS KAN": "Cu 666, de ani" acesta
fiind semnul la care se nchinau cei ntorsi la adevarata religie, semn ce se purta pe
mna dreapta sau pe frunte.
Resedinta initiala a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizata pe undeva pe
la Costesti (dealurile Orastiei). Principalul ajutor al regelui trac de atunci era
DECENEU, marele preot care, dupa ce a fost pentru o perioada de timp n Egipt,
initiindu-i pe preotii egipteni n tainele sacerdotale pelasgice, revine n Getia
(Gotia - dupa povestirea istoricului ostrogot Iordanes), devenind seful suprem al
spiritualitatii tracice, reusind mpreuna cu Burebista sa-i uneasca pe traci att
militar, ct si spiritual. Burebista si ndeamna supusii la "abstinenta, sobrietate si
ascultare de porunci", noul mod de viata fiind propagat dintr-un centru spiritual,
numit de Straborn "Muntele Sfnt", Legendarul KAGAION care, dupa Adrian
Bucurescu din "Dacia Secreta", ar fi undeva n muntii Bucegi, lnga "Sfinxul
Romnesc", deoarece KOG-A-ION nsemna si "Capul Magnificului"; cu toate
astea, azi, multi arheologi localizeaza legendarul Kagaion undeva pe Dealul
Gradistei (1200m altitudine) n Masivul Sureanu, la Sarmizegetusa Regia
(Gradistea Muscelului) aflndu-se si unul din sanctuarele patrulatere. Sa fie oare
acesta locasul unde preotii lui Zamolxis, Zeul sub-pamntean, ofereau
credinciosilor acea nemurire completa, att a sufletului, ct si a trupului, unde
ucenicii ("recrutii") cntau: "Sfnt e Domnul Noptii"?
La sudul Dunarii proconsulul provinciei Machedonia, generalul Varro Lucullus, n
cadrul celui de-al doilea "razboi Mithridatic" (74-72 B.C.), ocupa orasele grecesti
vest-pontice, de la Apollonia pna la Delta Dunarii, ncheind un tratat ntre romani
si alte cetati vecine, cu avantaje si obligatii pentru ambele parti. Aceasta tutela
mascata i nemultumeste pe locuitorii oraselor grecesti, care trimit o solie la
Burebista sa-i ajute. Oastea proconsulului Macedoniei, a generalului Antonius
Hybrida este nvinsa lnga Histria; Burebista supune pe cale pasnica orasele:
Tomis (Constanta de azi), Calatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic) si Apollonia.
Pe calea razboiului sunt integrate cetatile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei,

ocupat azi de rusi, sub numele de Orlovka), Tyras (Tiraspolul de azi, ocupat tot de
rusi, unde Ilie Ilascu, un adevarat erou national, este tinut prizonier!), Odessas
(Odesa, azi oras ucrainean ce are n centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul...
"Moldoveanca"!).
Burebista si ncepe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activitati
administrative cum ar fi: recrutarea de oameni nsarcinati cu administrarea
agriculturii, strngerea darilor, supravegherea muncilor obstesti obligatorii, facnd
posibila realizarea sistemului de fortificatii n Dacia (nucleul din Muntii Sureanu
ntins pe o suprafata de 200 km patrati). Incinta militara din centrul religios are o
suprafata de 3 hectare, cu ziduri de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate) care
fac din Sarmisegetusa dacica un unicat n Europa; Zidul Dacic (Murus Dacicus)
este format din cetati construite din blocuri de calcar; a construit si cetati de piatra
nefasonate, legate cu lut, ca cele de la Piatra Neamt (Piscul Btca Doamnei si
colina Cozla), Cetateni (Jud. Arges), Covasna-Valea Znelor sau Sighisoara.
Armata lui numara, la vreme de razboi, mai mult de 200.000 de oameni, facndu-l
de temut. Burebista ducea si o politica externa activa, intervenind chiar si n cadrul
conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv Cezar si Pompei) n
anul 48 B.C. n legatura cu aceasta, o inscriptie recent descoperita la Balcic
(anticul Dyonisopolis) citeaza numele lui Acronion, un mesager personal trimis de
Burebista la generalul Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei aliante cu ultimul.
Vor mai trece cam 3-4 ani pna cnd Cezar, dupa ce-l va nvinge decisiv pe
Pompei lnga Farsalla, pentru a se razbuna pe fostul aliat al inamicului sau si ca
rezultat, sa trimita numeroase legiuni cu "misiuni de pedepsire" catre granitele
regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp nainte de a ncepe lupta decisiva cu
regele trac, pe 15 martie 44 B.C., Cezar a fost asasinat n senat de noii sai adversari
politici secreti si la scurt timp si Burebista va muri n circumstante asemanatoare.
Doi dintre cei mai straluciti militari ai lumii antice au disparut astfel, aproape
simultan, istoria conferindu-le astfel destine similare.

DE CE ZAMOLXIANISMUL?
Un prieten mi-a spus ca vad n fata ochilor doar daci. Din pacate nu e chiar asa.
Vad n multi dar nu n toti o luminita mica, o particica din spiritul marelui nostru
strabun ZAMOLXE. Foarte putini stiu dorul meu de DACIA dar simt ca sunt multi
ca mine acolo si voi ncerca sa scot la iveala spiritul lasat de ZAMOLXE din toti
cei cu care voi intra n contact.
Luati o carte despre istoria GETO-DACIEI, rasfoiti-o doar si ce veti gasi? Povestea

unui popor simplu care a atins culmi ce au fost egalate sute bune de ani mai trziu:
- fantasticele cunostinte despre astronomie (despre astre, sistemul nostru solar,
despre cursul vremii, etc.
- abilitatea ktistailor n medicina
- o religie pragmatica n concordanta cu omul complex si natura
- o economie nfloritoare bazata pe o legislatura naintata (vestitele belagines de
acum 2000 de ani!!)
- conducatori, arhitecti, mestesugari, agricultori, medici, soldati priceputi
- o recunoastere mondiala: din Spania n Asia, din nordul vikingilor la imperiile
roman, egiptean si demo-crata Grecie.
Nu va simtiti mndri cu astfel de stramosi? Acceptati forta lui ZAMOLXE ca scut
si printr-un zamolxianism pagmatic trecutul va da nastere unui viitor demn de
urmasii poporului geto-dac

MITOLOGIA DACICA

MITOLOGIA LA ROMNI
MOTTO : Pentru lichidarea unui popor se ncepe prin a-i "altera", a-i sterge
memoria: i distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi altcineva i va scrie alte
carti, i va da alta religie, alta cultura, i va inventa o alta istorie (de origine latina
ori slavica, dupa momentul politic). ntre timp, poporul ncepe sa uite ceea ce este
sau ceea ce a fost, iar cei din jur l vor uita si mai repede; limba nu va mai fi dect
un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai trziu va muri de moarte
naturala. Noile forme "istorice" vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie
care le vor ndeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramne undeva,
la un etaj inferior al cunoasterii, numai cteva cuvinte, expresii, traditii, impresii,
fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un nteles aparent. Formele vechi
care cndva au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi
care vor dicta componenta si functia" noului popor" asa cum s-a ntmplat cu noi!
TARA ZEULUI SAUE
n anul 1961 cercetatorul clujean N. Vlassa sapnd cam la 20 de km de comuna
Tartaria, la o colina numita Turdas, gaseste n stratul cel mai de jos al acesteia o
groapa umpluta cu cenusa. Pe fundalul ei au fost gasite statuetele unor idoli
stravechi, o bratara de scoici marine si trei tablite de lut, acoperite cu un scris
pictografic, alaturi de corpul ars si dezmembrat al unui om matur. Descifrarea

tablitelor ne aduce n fata unei scrieri presumeriene si a unei enigme "mortul copt".
La vechii sumerieni, n cinstea marelui zeu Saue, preotul principal la mplinirea
anilor de slujit era ars. Aruncnd o privire rapida pe harta Romniei n zona
Tartariei vom descoperi nume ciudate, fara nici un nteles pentru o persoana
neinitiata, vom gasi tara zeului Saue. Domnul P.L. Tonciulescu n cartea "De la
Tartaria la Tara Luanei" publica la pagina 22 si o harta intitulata "Urmele zeului
Saue" din care citez localitati si ruri cu rezonanta care aminteste de acest zeu
stravechi, local: satul Saulesti pe valea Muresului, la sud de Turdas, lnga Tartaria
putin mai la Nord si tot pe malul stng al Muresului, satul Seusa, ceva si mai la
Nord ntlnim Seulia de Mures, undeva mai sus de prul Saulia, afluent al rului
Ludus, la confluenta celor de mai sus avem comuna Seulia si satul Saulita, n
judetul Bihor, comuna Nojorid avem satul Saua-eu. Si daca continuam calatoria pe
harta Romniei pe Somesul Mare, pe apele Zalaului gasim zeci de statuete cu
nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Sua, rul Sieu, comuna Siuet, SieuMagherus, Christur-Sieu, Sieu Odorhei, pna si Sieu-Sfnt. De acum 7,000 de ani
cam atta ne-a ramas.
Oare n strafundul acestor asezari, daca arheologii ar sapa, ar mai cauta, nu s-ar
mai descoperi nimic?
Oare singurele vestigii lasate de stramosii iubitori ai zeului Saue sa fie numai cele
de la Tartaria?
ALESII LUMII
Spatiul carpato-dunarean a fost leaganul civilizatiei ariene care va da lumii cea mai
bogata si variata societate de zei si conceptie religioasa, preluata aproape de toate
religiile lumii. Domnul Nicolae Miulescu n "Dacia - Tara Zeilor" - colectia Trik va descrie o lume mitologica, necunoscuta noua. n cea mai veche poveste a
genezei lumii, cea vedica se spune: "Cnd zeului suprem i-a placut Pamntul, el a
dat nastere prin a sa respiratie la sapte zei ai Genezei lumii. Conducatorul acestui
grup a fost Daksha. Acesta, dupa ce s-a uitat peste tot pamntul, a gasit cel mai
frumos loc pe care-l va popula n timpul noptii cu primii 10,000 de fii ai sai, fiii lui
iubiti, fiii lui alesi, alesii lumii, "the chosen people". n timpul zilei, el mpreuna cu
ceilalti zei au creat animalele, pasarile, etc. Dar El, Daksha, va realiza ca a uitat sasi nmulteasca fiii, asa ca va crea Femeia. Dupa multe ncercari, el va gasi felul
cum sa-i nmulteasca. El, Daksha, este considerat ca mare zeu al genezei lumii dar
si zeu al sexului. Fiii lui, dacii, vor trai pentru un timp n tara zeilor - Dacia, dar o
parte din ei o vor parasi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita si se vor ntoarce
din cnd n cnd pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi rul Bicului - Chisinau
si drumul Bicului, Bicului haiducului - Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada
Kanshitaki - n pelerinaj n tara Dacia tara zeilor. Ce ne-a ramas de la ei veti

ntreba? Ne-au ramas localitati, munti, vai si ape cu numele vechilor zei vedici:
1. OM - expresie monosilabica exprimnd suprema invocare a zeului suprem. n
nici un templu vedic nu se ncepe slujba nainte de a se pronunta aceasta silaba
"OM". La noi acasa, n Dacia, noi ne chemam oameni, avem chiar si un munte
"OM-ul". Aparent muntele pastreaza numele OM potrivit credintei vedice care
afirma ca acolo s-ar fi gasit marele sanctuar vedic.
2. NAGAS - reprezinta spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Ramne pastrat n
Nehoi, Negesina, etc. Descrierea acestor dragoni se potriveste cu sarpele-dragon
descoperit la Timis.
3. KUCEA-CUCEA - zeitati lunare - vezi sate, nume si localitati: Cucea, Cuceu,
Cucerdea, etc.
4. ARKA - numele zeului Soarelui la nceputurile religiei vedice (mai trziu
nlocuit de Mitra, apoi de Surya).
5. MITRA - Zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A fost preluat de
crestini. Sf. Demetries ct si Mitro sunt patronii lunii Septembrie. Lnga Oltenita la
Mitreni au fost descoperite minile unui "pagn" nchinate zeului Soarelui.
6. SURYA - Numele zeului Soarelui n lumea vedica de mai trziu. Pastrat n
numele muntelui Suryanu - din vatra dacica. Deschideti harta Romniei si-l veti
gasi n mijlocul fiilor sai daci - n zona Orastiei. Surya a fost numita mai trziu si
una din fiicele zeului Solar.
7. TAMASA - zeul ntunericului, al ceturilor dese de pe pamnt. Pastrat n Tamas
lnga Bucuresti, Tamasi-dava, Tamasi-fava, Tamasfalau (lnga Brasov).
8. TAMASNA - numele celui de al patrulea Manu, unul dintre "domnii" vezi
localitatea - Tamasa, Tamasasa (lnga Fagaras).
9. MOCSA - nsemnnd "mparatia lui Mo, principiul dezintegrarii - pastrat n
numele comunei Mocsa. Zal-mocsa - Zalmoxes - sa fie derivat tot din acesta?
10. GURU - nume dat maestrilor profesorilor, nvatatorilor care fac cunoscute
scrierile vedice: comuna Guruieni, Gurustan sau "guruetii" , piramidele de pamnt
de la Sona, Fagaras.
11. DHARMA - zeu al justitiei si al principiului dreptatii; vezi localitatile
Darmanesti, Darmanesti, etc.
12. CAMA - zeul iubirii - Comanesti, Comar, Comarzana, etc.
13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus
masele de pastori cucerind valea mijlocie a Indusului. Numele acestuia este pastrat
ca Baratau cel mai nalt vrf din muntii Baraolt; avem, de asemenea, localitatile
Bara, Barau, Barasti, etc.
14. BHUTA - spirit rau - vezi Buta, Butoni, Butanu
15. AGNI - zeul focului, si/ori al arderilor, numit si Pavaka, Pria: vezi asezarile

Agni-ta, Pava, Pria

16. APA (Apaci) - zeita apelor binefacatoare - vezi localitatile Apa, Apalina.
17. DANU - mama ploilor si a pajistilor bogate - Danubiu, apa sfnta a vedicilor
carpato-danubieni.
18. ARA (Arya) - numele tinutului notat al poporului "Arian" - carpato-danubian.
Numele zonei din jurul masivului Rarau, de unde izvoraste rul Arara numit Siret.
n locul unde a fost ARA acum este un loc numit ARAMA.
Aceasta mostenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni, reprezinta cadrul
sacru, spatiul carpatic care si dupa aproape 7,000 de ani continua sa pastreze nume
misterioase pentru vai, munti si sate, pastrate din mosi stramosi si ale caror nteles
s-a pierdut n negura timpului. Este oare posibil ca o arie geografica determinata,
care poarta nume vedice de zei si urmele acestor zei sa nu trezeasca nici un interes
pentru istoricii si arheologii nostri? Oare asta sa fie pentru totdeauna soarta
poporului nostru nepasarea, stergerea trecutului, uitarea adevaratei lui istorii ?
Istoricul grec Herodot spunea despre traci urmatoarele: "...dupa indieni, neamul
tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Daca ar avea o singura
conducere si ar fi uniti n cuget, ei ar fi, dupa parerea mea, de nenfrnt si de
departe cei mai puternici dintre toate semetiile Pamntului. Tracii poarta multe
nume, fiecare dupa tinutul n care locuiesc, dar toti au n toate, obiceiuri
asemanatoare."
Daca Herodot cunostea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22. Evident, ntre o
att de mare varietate de triburi, trebuie ca au existat si unele deosebiri religioase,
care nu mai pot fi stiute astazi. Neamul tracilor a fost maret n antichitate si vestit
att prin rezistenta fizica a barbatilor, ct si prin priceperea poporului n general n
leacuri ancestrale. Drept dovada, filozoful Socrate marturisea ca el a nvatat de la
un ucenic a lui Zalmoxis un descntec dintre acelea "care-i fac pe oameni
nemuritori". Mai trziu, peste secole, Clement Alexandrinul reprosa grecilor ca nu
sunt originali n civilizatia lor si ca acestia au nvatat de la traci formulele
descntecelor pentru nsanatosire: "sanas incantationes a thracibulus accepisti"
(Clement Alexandrinul, "ndemn catre neamuri", Migne, PG t8, col.175).
DIVINITATILE: MARELE ZEU GEBELEIZIS SI MAREA ZEITA BENDI
Gebeleizis sau Nebeleizis era Divinitatea Suprema a tracilor, fulgerul fiind una
dintre armele pe care acesta le folosea. El era reprezentat ca un barbat chipes,
uneori cu barba. Gebeleizis provoca tunetele si fulgerele. n unele reprezentari
acesta apare asezat pe tron, iar n altele, n chip de calaret, avnd n mna stnga un
arc; un sarpe coboara spre capul calului. Mai este nsotit si de un vultur cu corn.
Vulturul tine n cioc un peste atunci cnd simbolizeaza singur Divinitatea amintita,
iar n gheare are un iepure. Acest zeu este stapnul Cerului si al Pamntului,

patronul aristocratiei militare; el ar putea avea nsa atribute Uraniene, solare. Zeul
cel mare Gebeleizis mai este cunoscut si sub numele de cavalerul trac Derzelas sau
Derzis (altii considera cavalerul trac ca o aparitie mai trzie, un erou si nu un Zeu).
Alteori Zeul apare n ipostaza de calaret luptator nsotit de un cine; el poarta o
lance pe care o arunca asupra unui porc mistret din fuga calului. Cnd nu este n
ipostaza de luptator ori vnator el are trasaturile unui calaret pasnic purtand n
mna o torta ori un corn al abundentei; uneori este reprezentat avnd trei capete,
(tricefal), asemenea cinelui nsotitor, alteori ca un Zeu binecuvntator, avnd
primele trei degete ale minii drepte naltate sau desfacute iar celelalte strnse catre
podul palmei. Apare n marturiile epigrafice si numismatice de la Histria si Odesos
(Varna) iar la Limanu (jud. Constanta) Derzelas apare calare, ca de altfel n
ceramica de la Racatau si Zimnicea, tezaurele de la Bucuresti - Herastrau si Surcea
(jud. Constanta). l vom ntlni mai trziu n lumea antica la macedoneni "calaretul macedonean", iar n Mitologia greaca sub numele de Zeus. Din Tracia,
cultul lui Gebeleizis avea a patrunde n Asia Mica prin secolul VII B.C., unde a
fost asimilat de catre armeni, devenind Divinitatea nationala a acestora, Vahagn
sau zeul razboiului, vestit pentru curajul cu care omora dragonii. Vahagn era
asociat cu trasnetele si fulgerele, fiind reprezentat ca un barbat cu parul si barba din
flacari, iar "ochii lui erau ca doi sori". n sfrsit, Gebeleizis, sau cavalerul trac care
se regaseste n mitologia altor popoare ca Zeus sau Vanagh, a fost asimilat de catre
crestini drept... Sfntul Gheorghe! Divinitatea suprema barbateasca a geto-dacilor,
Gebeleizis, cunoscut mai trziu la tracii sub-Dunareni sub numele, probabil
grecizat, de Zbelsurdos, are o replica feminina, si anume pe marea Zeita Bendis.
Reprezentarile vechi, descoperite n ultima vreme, ne-o nfatiseaza sub chipul unei
femei cu fata rotunda, bucalata, cu pometii proeminenti si cu parul mpletit n doua
cosite ori mpartit n doua mari bucle ce-i ncadreaza fata. Sa fie oare Zeita Bendis,
cu cele doua cosite blonde lasate pe spate, precursoarea Ilenei Cosnzene din
basmele de mai trziu ale romnilor? n anumite situatii Zeita apare ncadrata de
doua animale sacre cervidee sau de un cerb si un sarpe. Marea Zeita Bendis era
adorata de femeile trace, fiind Zeita Lunii, padurilor si... farmecelor. La Costesti a
fost descoperit un cap al Zeitei iar la Sarmizegetusa sapaturile au scos la iveala un
medalion de lut ars (10 cm. n diametru si 1,5 cm. n grosime), avnd un bust al
Zeitei cu tolba de sageti pe umar; de asemeni, la Piatra Rosie s-a descoperit bustul
ei din bronz, nalt de 14,7 cm. si lat de 13 cm. n afara de marele Zeu Gebeleizis si
marea Zeita Bendis, tracii au mai avut si o Zeitate a focului si vetrei, pazitoare a
casei, respectiv Zeita Vesta (Hestia, Histia), n cinstea careia casele tracilor se
construiau dreptunghiulare, cu peretii din piatra sau de lemn, podeaua din pamnt
batatorit si acoperisul "n doua ape". Nu departe de Tartaria, n zona Crisurilor, au
fost scoase la lumina si urmele primelor locuinte de suprafata datnd din mileniul

V B.C., deci cu o vechime de 7000 de ani! Aceste tipuri de locuinte, care se vor
raspndi apoi n toata lumea, erau, se pare, rezultatul unui cult nchinat acestei
Zeite, peretii avnd la nceput rolul de a proteja spatiul sacru n mijlocul caruia se
ntretinea focul aprins n vatra. Mileniul IV B.C. nu a fost chiar unul norocos
pentru noi, ne spun specialistii, referindu-se la prabusirea puntii continentale ce
lega Europa de Asia Mica, aceasta prabusindu-se sub apele Mediteranei, facnd loc
unei mari noi, Marea Egee, si genernd o multime de insule mai mari sau mai mici.
Datorita existentei acestei punti terestre de legatura, att istoricii greci, ct si altii
moderni au admis posibilitatea deplasarii populatiei trace din zona PonticoDunareana spre sudul Peninsulei Balcanice si de acolo, n Asia Mica, chiar n unele
regiuni din jurul Mediteranei Rasaritene: Bytinia, Misia, Frigia, Troada, Lidia, etc.
Dupa cum se stie, soarta acestor populatii a fost diferita: unele s-au "ratacit" printre
alte semintii si s-au "pierdut" cu totul n marea groapa a Istoriei care se cheama
"uitarea" - hititii, de exemplu. Altii au disparut la mari distante, cum este cazul
troienilor, supravietuitori despre care o legenda spune ca Aeneas Tracul i-a calauzit
dupa "Apocalipsul" Cetatii Troia pna pe valea ngusta a Tibrului, unde aveau sa
preia n stapnire cele sapte coline "eterne", dndu-le apoi nume tracice, "latine".
Si tot o legenda spune ca, ntre timp, prin spatiul Carpatic a aparut un cioban
ntelept, Zalmoxis, care urma a prelua de la Zeita Hestia (sau Vesta) asa-numitele "
legi frumoase "- Codul Beleaginilor.
ZALMOXIS - UN ZEU PROFET SAU UN PROFET DIVINIZAT
Iata marturiile lui Herodot despre Zalmoxis: "Asa cum am aflat eu de la elinii care
locuiesc pe tarmurile Helespontului si ale Pontului Euxin, Zalmoxis despre care
vorbesc, fiind doar un muritor, a fost n Samos robul lui Phytagoras, care era fiul
lui Menesarcos. Dupa aceea, ajungnd liber, strnse bogatii mari si dupa ce se
mbogati se ntoarse n patria lui; aici a cladit o casa pentru adunarile barbatilor, n
care se spune ca i primea si i punea pe fruntasii tarii sa benchetuiasca, nvatndu-i
ca nici unul din urmasii acestora nu vor muri, ci vor merge ntr-un loc anume unde
vor trai pururi si vor avea parte de toate bunatatile. n vreme ce savrsea cele
amintite si spunea lucruri de felul acesta, el a poruncit sa i se construiasca o
locuinta sub-pamnteana. Cnd a fost gata, Zalmoxis a disparut din mijlocul
tracilor si, cobornd n locuinta lui de sub pamnt, a trait acolo vreme de trei ani.
Tracii doreau mult sa-l aiba, jelindu-l ca pe un mort. n al patrulea an el le-a aparut
si astfel, Zalmoxis facu vrednice de credinta nvataturile lui. n privinta lui
Zalmoxis si a locuintei sale sub-pamntene, nici eu nu resping cele spuse, dar nici
nu le dau crezare prea mult; mi se pare nsa, ca el a trait cu multi ani nainte de
Phytagoras. Fie Zalmoxis om, ori vreun demon de-al getilor, sa-i fie de bine ".
(Herodot," Istorii ", IV, 94, 95).

Dupa cum vedem, naiva identificare a Zeului Zalmoxis cu un sclav al lui

Phytagoras devenit liber si bogat o contesta chiar Herodot. Si atunci de ce sa o
credem noi?... Relatari asemanatoare sunt facute si de Hellanicos din Mitilene, de
catre Platon, de Mnasea (acesta l considera pe Zalmoxis chiar un Cronos!), de
catre Diodor din Sicilia, de Strabon mai ales, de Apulleius, de Lucian din
Samosata, de Origen, de catre Porphyrius (232-304), Iulian Apostolatul, Enea din
Gaza, Hesychios din Alexandria. Toti acestia au auzit si vorbit de Zalmoxis care a
ramas n amintirea oamenilor ca un Zeu al mparatiei sub-pamntene, cum de altfel
si Eminescu l descrie n poezia "Strigoii".
"Pe un jilt taiat n stnca sta teapan, palid, drept,
Cu crja lui n mna, preotul pagn si drept..."
Pe Zalmoxis lituanienii l preiau ca Zemeuks, acest nume nsemnnd pamnt, tara.
El este Zeul din adncurile Pamntului, vegetatiei, rodniciei, Zeul plugarilor si
pastorilor. Daca Gebeleizis le fagaduia nemurirea sufletului (ritul incinerarii
mortilor apartinndu-i), Zalmoxis le promitea adeptilor sai nemurirea completa,
att a sufletului, ct si a trupului (ritul nmormntarii fiind nhumarea), sufletele
credinciosilor continund sa traiasca n regatul Zeului sub-pamntean (precum
Arald, copilul rege, alaturi de Maria, regina Dunareana din poezia "Strigoii").
Ideea nemuririi Zamolxiene era etica tinerilor razboinici, "lupii daci" care se
bucurau la moarte si rdeau n fata acesteia tocmai pentru a-si arata nepasarea fata
de ea si a ajunge n plaiurile sub-pamntene ale Zeului. Acestia luptau si mureau
veseli sub stindardul "capului de lup", pe care-l vom ntlni si la macedoneni, ca de
altfel si mai trziu la legiunile "romane", formate din tracii din zona ocupata de
romani. Sacrificiile umane n scopuri religioase au fost unice n Europa, fiind
ntlnite numai la traci. Din acest punct de vedere, interesanta pare asemanarea cu
riturile religioase ale civilizatiei aztece, despre a carei populatie Edgar Cayce
afirma ca ar fi descendenta directa a atlantizilor (locuitorii fostului continent
Atlantis, a carui ultima portiune de uscat s-a scufundat n mijlocul oceanului
Atlantic n urma cu 12600 de ani). Sa fie oare aceasta asemanare un indiciu,
conform sugestiei facute de o prietena apropiata, asupra originii comune a
indienilor din America Centrala si a tracilor?...
Odata la cinci ani i se trimitea lui Zalmoxis un "sol" care sa-i comunice acestuia
dorintele populatiei. Acesta era aruncat n sulitele ascutite ale tovarasilor sai. Daca
avea ghinionul sa nu moara imediat, acesta era insultat, batjocorit si un alt "sol" era
" trimis "imediat pentru a duce mesajul Zeului sub-pamntean.
n timp ce Zalmoxis era un zeu sub-pamntean, Gebeleizis era Zeul ceresc.
Descoperirile din muntii Orastiei, ct si a marelui sanctuar rotund de la
Sarmizegetusa cu asezarea ritmica a stlpilor sai, presupun efectuarea unor
observatii celeste. Sapaturile arheologice facute sub conducerea clujeanului

Constantin Daicoviciu au scos la iveala n zona Gradistea Muscelului (muntii

Orastiei) nu numai un complex de sanctuare, dar si un probabil original calendar
dacic, ct si urmele unei scari care probabil conducea la un loc sub-pamntean de
cult religios. De la un ntelept ca Socrate citat de un altul ca Platon, aflam ca
Zalmoxis a fost pe lnga un medic psiho-terapeut si un... mag: o persoana careia
stramosii nostri i datoreaza statutul spiritual, ca cea mai dreapta si umana
ornduire sociala pe care a avut-o lumea antica. Am fost un "stat spiritual", creatie
a celor initiati de Zalmoxis de catre marii preoti de pe muntele sfnt Kogaion,
motiv pentru care hotarele noastre au ramas mereu aceleasi, chiar daca de-a lungul
timpului au aparut unele suprapuneri de populatie ori mpartiri teritoriale
artificiale. Cum a spus domnul Alexandru Strachina n "Pe urmele stramosilor
uitati": "Apa trece, iar noi... ramnem". Este de-a dreptul ciudat cum istoricii nostri
si pot justifica nepasarea fata de toate acestea. Pentru conturarea unui cult solar la
traco-geto-daci, Dr. Mariana Marcu, n "Repere lingvistice arhaice romnesti",
mentioneaza "calaretul trac" Heros, pomenit si n Egipt n unele documente
epigrafice (ca Herou, fiul Soarelui), iar unii cercetatori au sustinut ca aceasta
Divinitate n-ar fi dect o noua ipostaza a lui Horus... Mitul cavalerului trac este
greu de nteles. Uneori el are n jurul capului un nimb solar, o rozeta cu patru foi.
El a fost asimilat de catre populatia greaca odata cu sosirea acesteia n Peninsula
Balcanica ntre 1900 - 1400 B.C. ca Divinitate suprema, Zeus, cunoscut si sub alte
nume ca Nefelegeretes (de fapt numele grecizat al lui Nebeleizis) - "Cel care aduna
norii ", Ombrios - "Zeul ploii ", Keraunos - "Cel care fulgera" si altele.
Mitul cavalerului trac constituie n traditia romneasca (daco-romana, aromna,
macedoneana) un scenariu aproape canonic al colindelor vechi de iarna, crestine.
C. Cinodaru remarca cu surprindere ca tracii aveau n Aprilie "serbarile pagne"
tinute n cinstea eroului trac. Odata cu consolidarea crestinismului n spatiul tracodac, aceasta sarbatoare a fost nlocuita cu cea a Sfntului Gheorghe, Sfnt a carui
iconografie a fost inspirata de cea a cavalerului trac. n unele colinde numele
Sfntului Gheorghe se schimba cu cel a lui Isus, aparnd n felul acesta o totala
contradictie ntre versurile colindului si momentul n care acesta se cnta, respectiv
anotimpul iernii:
"Pe luncile Soarelui, Flori vinetitoare de mar.
Gradina cu florile lerui Doamne,
Flori dalbe, flori de mar,
Ler de mar, florile-s dalbe"
Sau:
"... Calutul lui negru pintenog
Luciu ca un corb
Pa chivara lui taiata n sageata,

Pe ochi cam plecata

Ba sulita lui
Duratul de vara,
Fulgerul de seara..."
Oricine poate vedea ca n aceasta colinda nu se pomeneste nimic care ar putea
sugera anotimpul iernii, ci dimpotriva, se aminteste clar despre cel al verii si, n
plus, de "fulgerul de seara" care era simbolul Zeului trac Gebeleizis. Mai aveti vreo
ndoiala?...
Si n alte cicluri de colinde de Craciun, alaturi de Soarele personificat apare si sora
cea mare a Soarelui, Salomina. De asemenea, pe mireasa eroului ntors de la
vnatoare o chema Ileana Daliana sau Lina Melina. Zeul solar la traco-daci era
sarbatorit primavara, asa cum de fapt i se precizeaza ambianta si n colindele de
Craciun la vremea renasterii naturii si a nfloririi "florilor dalbe de mar". Iar daca
n acest mozaic mitologic romnesc pelasgian, trac, geto-dac, cum vreti sa-i
spuneti, ne-am redescoperit mpreuna credinta uitata n Marele Zeu Gebeleizis,
Marea Zeita Bendis, Zeita focului si a vetrei, Histia, tot nu v-am spus nca nimic
daca nu l-am mentionat pe Marele Zeu al Razboiului, Ares. Ovidius (43 B.C. - 17
A.D.) aminteste pe "getul" care se nchina lui Ares, Marte, Zeu al Razboiului, iar
Vegetiu afirma nici mai mult, nici mai putin, ca "Marte s-a nascut n tara tracilor".
Si daca-l mai ascultam si pe Iordanes, acesta declara ca "getii l-au adorat
ntotdeauna printr-un cult foarte salbatic pe Marte si jertfele lui erau prizonierii
ucisi". Si ne mai miram ca Vlad Tepes, "Dracula" cum le place americanilor sa-l
numeasca", tragea n teapa" de vii aproape 40000 de turci ntr-o zi!... Pe de alta
parte, pe Columna lui Traian este prezentat probabil cel mai vechi Zeu al
Razboiului, crunt si feroce, care-si cerea sngeroase sacrificii umane. Aici apare
scena torturarii prizonierilor romani de catre... femeile dace! n Sudul Dunarii
populatia tracica mai sarbatorea si pe Zeul Vitei-de-Vie, patronul bauturii
ametitoare, preluat n fuga din nou de greci, care de asta data amintesc cu putin
nainte de rentoarcerea lui Dionysus acasa, n Tracia, el s-a initiat n misterele
frigiene, la insistentele bunicii sale! Nu numai vita de vie era planta favorita a
Zeului, ci si iedera. Frunzele acestei plante, mestecate de adoratori, produceau n
acestia betia, ba chiar o stare temporara de nebunie, manie. Astfel nu e de mirare
faptul ca cea mai populara sarbatoare a tracilor era dedicata Zeului Vitei de vie,
toamna, la culesul viilor si la storsul strugurilor. Ea avea loc n fiecare an (unii
cercetatori sustin ca ea ar fi avut loc la trei ani). Cnd vinul fierbea, noaptea avea
loc petrecerea propriu-zisa, la lumina tortelor, cu multa risipa din aceasta bautura,
petrecere care tinea pna n zorii zilei. Poate de aceea tracii erau poligami. Herodot
descrie ca fiecare dintre ei tinea mai multe neveste; cnd unul dintre ei murea,
aparea o mare problema pentru femeile lui, respectiv trebuia gasita cea care a fost

cea mai iubita de defunct si apoi sugrumata de cea mai apropiata ruda si ngropata
mpreuna cu barbatul ei. Celelalte femei ncercau o mare durere si rusine sa nu fie
alese (Herodot, "Istorii", Cartea a V-a, 5 si 8).
Opus cultului dezmatat al Zeului Vitei de Vie, este cultul preotului trac, simbolul
vietii viitoare si frumoase, dedicat binelui oamenilor si vietuitoarelor. Sfinxul de pe
platoul Bucegilor reprezenta pentru geti, "Domnul Noptii", preluat mai trziu de
catre greci sub numele de Orfeus. Pe de alta parte, autorii antici scriau ca Misterele
Orfeice se celebrau noaptea. Gratie ezoterismului ei, religia geto-tracilor nu era
cunoscuta profund dect de preoti si ctiva initiati. Neavnd acces la misterele
Zamolxiene, scriitorii greci si romani nu ne-au lasat prea multe stiri n aceasta
privinta. Dar sa revenim la cultul "Domnului Noptii", un cult civilizator, un cult al
muzicii, care mblnzea nu numai oamenii, dar si animalele, potolindu-le pornirile
violente, domolindu-le instinctele raufacatoare. Strabon cunostea si alte amanunte
despre preotii sau "profetii" pelasgi, anume ca acestia erau oameni atotstiutori,
priceputi la interpretarea viselor si a oracolelor, a semnelor Divine si ca locuiau n
salasuri subterane (katagoian sau kagoian). Despre Orfeus legendele elene si
romane, spuneau ca era trac, printul kycon-ilor, etnonim apropiat de kogoian.
Cetatea natala a lui Orfeus era Dion. El venea din legendarul Kogoian, lacas al lui
Zalmoxis.
LACASELE DE CULT
Legendarul Pangaion sau Pangeul, era muntele sacru al tracilor sud-dunareni unde
se aflau o multime de sanctuare, mai ales ca acesta continea filoane de aur si de
argint; se presupune ca era situat pe masivul Dragoion din Rodopii Orientali (unde
s-a nascut si Spartacus, pelasgul-gladiator ce a zguduit imperiul roman); alte
sanctuare s-au descoperit la Kilicite. Trebuie sa fi existat si sanctuare trace n
cinstea Marii Zeite Bendis; daca la Atena tracii aveau pentru Zeita lor un
Bendideion, legendarul Pangaion, lacasul principal de cult era nchinat, se pare, lui
Gebeleizis, ai caror preoti solari, uranieni, asa-zisii "umblatori prin nori", sustineau
ca trupul nu era nimic altceva dect "o nchisoare pentru suflet", eliberarea de trup
fiind singura salvare a sufletului. Legendarul Kogaion, dupa Adrian Bucurescu n
"Dacia Secreta", era reprezentat de muntele ce adapostea pestera unde se retragea
marele preot al pelasgilor. n "Geografia" (VII, 3, 5), Strabon scrie: "Tot asa si
acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel l numesc getii: numele lui,
Kogaion, era la fel cu numele rului ce curgea alaturi; KOG-A-ION nsemna
"Capul Magnificului", fiind si denumirea Bucegilor, unde se afla marele cap
sculptat, acoperit cu tiara sacra, cunoscut sub numele de "Sfinxul Romnesc". Rul
care curge prin apropiere, despre care scria Strabon, nu poate fi dect Ialomita,
careia getii i spuneau si Naparis sau "cerescul, divinul". Singura inscriptie getica

unde apare numele Kogaion este un text orfic n versuri pe o caramida descoperita
la Romula (Resca, Dobrosloveni, jud.Olt): "Mare e Zeul, ntotdeauna si
pretutindeni! Asa sa spuna vitejii cnd privesc spre Kogaion! Ucenicii (recrutii) sa
cnte: sfnt este Domnul Noptii!". Cnd Strabon amintea ca preotii daci locuiau n
salasuri subterane, el vorbea despre preotii lui Zalmoxis, Zeul sub-pamntean care
de acolo, din Kogaion, le oferea credinciosilor sai o nemurire completa, cuprinznd
att corpul, ct si sufletul. Si daca Sfinxul din Bucegi reprezenta pentru geti capul
lui Orfeus sculptat de om ori modelat de natura, el a fost si va ramne mereu acolo,
n tara legendarului Kogaion, crend mistere si raspndind tacere. n final, sper ca
am reusit sa creionez un panteon mitologic al stramosilor nostri pelasgi, traci sau
geto-daci, cum vreti sa-i numiti. "Traianismele", "latinismele", "slavonismele", nu
ne apartin, ci ne-au fost adaugate ulterior de catre:
- cei care au dorit sa creeze o impresie falsa si sa minimalizeze rolul populatiei din
zona Carpato-Dunareana n dezvoltarea civilizatiei europene, sugernd ca zona
care corespunde actualmente geografic Romniei nu a fost nicidecum punctul de
pornire, leaganul acestei civilizatii, ci o provincie obscura a imperiului roman;
- cei care din totdeauna au avut pretentii teritoriale asupra diverselor provincii ale
Romniei, pretentii care trebuiau cumva justificate, singurele argumente capabile
sa cstige ncrederea nestiutorilor si naivilor fiind cele legate de "origine", "limba",
"religie" si "istorie", ultima, cel mai usor de mistificat;
- cei afiliati anumitor cercuri implicate n mpartirea geo-politica a lumii si n
consecinta interesati n a submina influenta si importanta pe care civilizatia si
cultura milenara a poporului romn le au n marea familie a popoarelor de pe
ntregul mapamond.
Exista nsa un DESTIN AL ADEVARULUI, iar acestuia i trebuie numai doua
grupuri de oameni ca sa iasa la iveala:
unii care sa-l ROSTEASCA si...
altii care sa-l AUDA...

TRACII

Tracii n bazinul carpatic

n articolul "Tracii n bazinul carpatic" publicat n revista Slovenska Archeologia

(1974) - pe care l prezentam cititorilor ntr-o forma prescurtata - arheologul ceh
Mikulas Ducek, cercetator stiintific la Institul de arheologie din orasul Nitra, bun
cunoscator al preistoriei regiunii carpato-danubiano-pontice, subliniaza rolul activ
al tracilor n zona Carpatilor, n primele secole ale celei de-a doua jumatati a
mileniului I .e.n. ntre altele, autorul emite parerea ca agatrsii au apartinut
neamurilor tracice, opiniile sale n aceasta directie fiind convergente cu ale multor
cercetatori romni si straini. Ct priveste pe sciti, care au fost un neam iranian si au
locuit n stepele nord-pontice, acestia nu au putut constitui- dupa opinia lui
Mikulas Ducek - o patura dominanta n zona carpatica si n tinuturile danubianobalcanice, parere mpartasita, de asemenea, si de alti cercetatori.
n ceea ce ma priveste, ramn si astazi la teoria mea mai veche, potrivit careia n
bazinul carpatic si n regiunea precarpatica nu poate fi dovedita o ocupatie scitica
si, n consecinta nu au avut loc nici expeditii militare scitice n acest spatiu.
Existenta unui numar restrns de morminte cu antichitati scitice, ncepnd din
rasarit, din regiunea Ilbiei, trecnd peste Moldova si, mai departe, spre
Transilvania si Cmpia Maghiara, este mai degraba dovada unor relatii comeciale,
negustorii respectivi fiind nsotiti dupa obiceiul vremii, de escorte militare.
n acelasi timp, numarul mic al antichitatilor cu adevarat scitice (pumnaleakinakes, placi de bronz de la tolba de sageti, oglinzi, topoare etc.) si cantitatea
mare de imitatii a adevaratelor obiecte scitice, dovedesc relatii de scurta durata
ntre bazinul carpatic si regiunea Olbiei, eventual chiar Olbia. n ceea ce priveste
vrfurile de sageti cu trei muchii, acestea au o raspndire att de vasta n Europa
nct nu exista temeiuri sa fie atribuite peste tot si cu orice preti scitilor. mpreuna
cu zabalele de tip Vekerzug, ele sunt o dovada n plus a folosirii lor de catre
populatia autohtona din bazinul carpatic. Demonstratia noastra se sprijina pe
realitatea ca zabalele de tip Vekerzug sunt o creatie a unor mesteri locali din
bazinul carpatic. Celor care sustin originea lor caucaziana le lipsesc argumente
convingatoare. Descoperirile de la Ferigele, Tigveni (Romnia), Brezje
Magdalenska Gora, Vace, Zarorje, Donja Dolina (Iugoslavia), Schandorf,
Oberpullendorf (Austria) si Wymysowo (Polonia), atesta ca ele sunt o consecinta a
schimburilor comerciale si nu a unor expeditii militare.
Obiectele de aur n forma de cerb de la Zldhalompuszta si Tpiszentmrton
(ambele localitati n Ungaria) nu exprimam dupa parerea mea, asa numitul stil
animalier scitic n forma lor clasica; totodata, marimea lor nu corespunde
adevaratelor podoabe scitice de acest gen. Asa-numitele elemente de factura scitica
au ajuns, dupa convingerea mea, n bazinul carpatic prin Moldova si valea
Muresului, deci ntr-o regiune locuita de agatrsi si ntr-o perioada de timp foarte
scurta. O ntrerupere a acestor contacte o dovedeste ridicarea cetatilor din Moldova

din sec.VI-IV .e.n. (dupa unii cercetatori datate mai precis ntre 550-470 .e.n.),
datorita pericolului scitic.
Din cele expuse mai sus rezulta deci ca nu putem vorbi despre expeditii razboinice
scitice n bazinul carpatic. Se pot presupune numai contacte comerciale care
veneau de la Olbia si n cadrul carora au fost raspndite si antichitati scitice, dupa
care s-au facut apoi imitatii de catre localnici.
Prezenta tracilor si a culturii lor la nord de Dunare este documentata - n continuare
- si n a doua jumatate a sec.VII .e.n.; n regiunea pontica - n sec.VII-Vi .e.n., n
regiunea transilvaneana, n Cmpia Maghiara si n nordul Tisei- n a doua jumatate
a sec.VI, iar n Slovacia de sud, sud-est si sud-vest - la sfrsitul sec.VI, dar mai ales
n sec.V-IV .e.n.
Organizarea sociala a tracilor n Peninsula Balcanica a fost de tipul societatii
mpartita n clase. Aparitia coloniilor grecesti nu numai ca accelerase decaderea
societatii gentilice, dar reprezentase, nca din sec.VII .e.n., una din cele mai
importante premise pentru aparitia acestui tip de societate.
Din izvoarele scrise si arheologice reiese ca n sec.VI-V .e.n., orasele grecesti de
pe litoralul Marii Negre au devenit factori de seama n istoria tracilor si scitilor.
Unele localitati ntemeiate pe coasta de apus a Marii Negre, Histria, la sfrsitul
sec.VII .e.n., Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), la nceputul sec.VI .e.n.,
Dionysopolis ((Balcik) Odessos (Varna), Messembria (Nessebar), la sfrsitul
sec.VI, Apolonia (Sozopol), la sfrsitul sec.VII, Tyras, la gura Nistrului, la sec.VI
.e.n., au devenit centre culturale si comerciale deosebite de importante, strns
legate de lumea tracica. La nord de Tyras a fost ntemeiat, n prima jumatate a
sec.VI, orasul Olbia, care a evoluat ntr-un oras-stat si care a facut comert cu
regiunea Bugului si a Nistrului; judecnd dupa unele descoperiri arheologice, Olbia
a ntretinut relatii comerciale si cu populatia tracica din Mildova actuala, din
Transilvania si din Cmpia Maghiara.
Contactul tracilor cu orasele grecesti se reflecta clar n descoperirile arheologice
din regiunea locuita de traci, respectiv de traco-geti. Ele dovedesc ca n aceste
orase au venit, din Grecia sau din Asia Mica, negustori sau mesteri care au
ntemeiat ateliere sau magazii de marfuri. Produsele de provenienta ateniana sunt
un indiciu ca si atelierele din Atena sec.V au participat la comertul cu tracii.
Scenele reprezentate pe produsele de ceramica greaca au fost mprumutate de
multe ori din mitologia traca. Pe de alta parte, tezaurele de aur, argint sau bronz, ca
si alte monumente trace, poarta la rndul lor, urme ale influentei culturale grecesti
sau din Asia Mica, pe lnga forma proprie traca de exprimare artistica.
Descoperirile arheologice dezvaluie, de asemenea, ca relatiile comerciale ale
oraselor grecesti cu teitoriul tracic s-au intensificat n a doua jumatate a sec.VI,
pentru a cunoaste apogeul n sec.V-IV .e.n.

La nceputul sec.V, la traci a aparut prima formatiune statala mai mare si anume
regatul odrizilor de sub conducerea lui Teres (a domnit pe la 527-435 .e.n).
Triburile tracilor de nord sunt atestate mereu si arheologic n regiunea carpatodunareana si n sec.VII-VI .e.n. Dupa expeditia lui Darius din anul 513-512
mpotriva scitilor, de-a lungul coastei de apus a Marii Negre, este exclus orice
contact al scitilor - si cu att mai mult unul militar - cu bazinul carpatic. n aceasta
epoca, deci la sfrsitul sec.VI .e.n. tracii s-ar fi deplasat n mare numar spre vest
de-a lungul vaii Muresului, a Dunarii si Tisei. Miscarea lor poate fi legata si de
grupul cultural Kustanovice si ea trebuie plasata nca la sfrsitul triburilor nordtracice n bazinul carpatic a fost, desigur, cauzata de motive economice de dorinta
capeteniilor trace de a cuceri noi teritorii si a ajunge la noi surse de bogatii.
Patrunderea tracilor n bazinul carpatic a accelerat, din toate punctele de vedere,
dezvoltarea social-economica a populatiei autohtone, tracii acestei epoci venind cu
o cultura mai nalta si cu o structura sociala mai avansata. n Slovacia de sud-vest,
de sud si de rasarit, aparitia tracilor n sec. V .e.n., a impulsionat trecerea la faza
democratiei militare n toata aceasta regiune, ca, de altfel, si n Cmpia Maghiara si
n zona Tisei. Prezenta tracilor a determinat nu numai schimbari sociale sau o mai
buna organizare militara, dar a favorizat si dezvoltarea fortelor de productie.
Astfel, ei au adus un nou mijloc de productie, roata olarului, care a stimulat
dezvoltarea economica. Productia specializata de ceramica, ca si a unor obiecte de
fier sau bronz (zabale, vrfuri de sageti, topoare) a contribuit desigur, la crearea
unui plusprodus. Aceasta se vede si din faptul ca din comertul cu regiuni
ndepartate au aparut unele obiecte de lux: chihlimbar de pe coasta Marii Baltice,
sticla probabil din sud, din regiunile ilirice. S-a dezvoltat probabil si productia
agricola n urma introducerii unei tehnici mai avansate. Urmarea logica a acestui
proces a fost o cresterea productiei ntr-o serie de ramuri economice, care a dus, n
cele din urma, la o diferentiere sociala a populatiei din bazinul carpatic si deci si
din Slovacia.
Populatia tracica a convietuit n mod pasnic cu populatia bastinasa, cum o
dovedesc, poate cel mai bine, cimitirele bi-rituale, care dezvaluie continuarea
vechii baze culturale. Necropolele descoperite ofera un material documentar
satisfacator cu privire la relatiile social-economice preconizate. n Slovacia, unul
din exemplele cele mai ilustrative l constituie necropola de la Chotin, regiunea
Komrno. Mormintele cu inel de lut, raspndite izolat pe cuprinsul necropolei,
arata pozitia sociala deosebita a celui nmormntat. Mormintele de cai sau cele
umane cu cai pot si ele constitui indicii referitoare la bogatia unei anumite paturi a
acestei populatii, deoarece calul reprezinta o valoare (care putea fi nsa exprimata
si n alte produse). Perlele de chihlimbar si de sticla sau inelele de tmpla argintate,
sunt, deasemenea, dovezi ca unii membrii ai acestei societati s-au mbogatit treptat.

Mormintele duble sau triple (barbat-femeie, barbat-femeie-copil) din acest cimitir

confirma nu numai descrierea lui Herodot referitoare la ritul de nmormntare trac,
dar si pozitia de conducatori pe care au avut-o cei nmormntati. n ceea ce priveste
mormintele cu sageti n trei muchii, ele pot fi socotite ca apartinnd membrilor
cetelor militare. Caci triburile trace ale acelei epoci au adus n bazinul carpatic, n
afara de organizarea lor tribala, pe care o aveau si n Tracia sau la nord de Dunare
si organizarea bazata pe cete militare.
Din privirea de ansamblu asupra materialului arheologic si din valorificarea lui sau din revalorificarea unor descoperiri mai vechi - ca si din confruntarea cu
sursele istorice scrise am ncercat sa dezvoltam o noua imagine asupra evolutiei
spatiului carpatic si precarpatic. Din acest punct de vedere am fost nclinati sa
ajungem la un nou fel de a privi rolul, pna acum necorespunzator reliefat, al
tracilor si al culturii lor, dezvoltarea social-economica a Europei de sud-est si a
bazinului carpatic n Hallstattul trziu, n conexiune si cu rezolvarea problemei
scitilor n aceasta regiune.
O alta problema consta n interpretarea etnica a materialului arhelogic. n aceasta
privinta nu trebuie sa plecam numai de la materialul arheologic, ci sa avem n
vedere si izvoarele scrise. Pe baza acestui principiu am ajuns la urmatoarele
concluzii:
1. n timpul evolutiei hallstattiene trzii, n Slovacia a patruns, la sfrsitul sec.VII
.e.n., grupul cultural nord-tracic Kustanovice, care poate fi urmarit pna n sec.III
.e.n. Influenta lui s-a facut simtita si n Slovacia de mijloc. Dupa sec.V .e.n.,
nruriri ale culturii nord-trace au ajuns treptat si n Slovacia de sud si de mijloc,
venind dinspre Cmpia Maghiara.
2. n Slovacia de sud si de mijloc au aparut necropole bi-rituale si ceramica lucrata
la roata. Organizarea gentilica, care daduse deja semne de dezagregare [...], a fost
impulsionata n aceasta perioada de uniunile de triburi nord-trace.
3. Materialul arheologic din Bulgaria de astazi, atribuit n mod sigur triburilor
trace, ct si ritul de nmormntare trac dovedesc fara putinta de tagada, identitatea
cu monumentele materiale si ritul de nmormntare constatat n Slovacia, atribuit
de asemenea triburilor nord-trace, precum si cu materialul din epoca necropolelor
birituale din Ungaria.
4. Monumentelor nord-trace exista si n Romnia (n Lodova), n partea de apus a
Ucrainei si n Ucraina carpatica.
5. Monumentele scitice, care n regiunile mentionate nu sunt multe la numar,
constituie dovezi ale contactelor cu regiunea Olbiei, respectiv chiar cu Olbia. Se
ridica nsa problema daca acest comert a fost practicat de sciti sau chia de greci,
deoarece, dupa cum bine se stie, scitii au fost consumatori de produse grecesti, care
au fost confectionate pentru ei n asa-numitul stil animalier. n bazinul carpatic

sunt att de putine produse scitice veritabile, realizate n acest stil, nct nu se poate
vorbi de o ocupare scitica a acestor regiuni.
6. Numarul redus de monumente scitice n regiunea precarpatica poate fi
considerat ca rezultatul unui contact bilateral ntre triburi trace si scitice, explicabil
prin legaturile de rudenie dintre dinastia traca si scitica din perioada regatului
odris. Vrfurile de sageti de bronz n trei muchii nu pot constitui un argument
pentru atribuirea etnica.
7. Documentele arheologice si izvoarele istorice dovedesc ca triburile trace ajung
treptat, ncepnd cu sec.VI, dar mai ales cu mijlocul acestui secol, n bazinul
carpatic si deci si n Slovacia.
8. Mostenirea culturala din afara bazinului carpatic (Austria inferioara, Polonia,
Slovacia), pe care noi am atribuit-o tracilor de nord, este o dovada a contactelor
comerciale ale triburilor nord-trace cu aceste regiuni.
9. Rituri de nmormntare din regiunea de stepa nord-pontica n decursul sec.VI-V
.e.n. (poate chiar sfrsitul sec.VII) respectiv inhumatia n camere mortuare de
lemn, nu este identic cu cel din spatiul carpato-dunarean (incineratia). n sec.VI-V
.e.n. incineratia nu este cunoscuta n stepa nord-pontica, dupa cum n decursul
sec.VII-V .e.n. nu este practicata nici n regiunea de silvostepa din dreapta
Nistrului mijlociu. Aici au fost gasite numai camere mortuare arse, partial sau total.
Aceasta realitate infirma opiniile dupa care mormintele de incineratie - sau
eventualele morminte de incineratie n tumul - ar fi manifestari ale ritului de
nmormntare scitic.
10. Descompunerea societatii gentilice si aparitia aristocratiei gentilice sunt datate
n Slovacia, la sfrsitul sec. VII .e.n. n tracia, acest proces este ncheiat n prima
jumatate a mileniului I .e.n., cnd apar comunitati patriarhale casnice colective de
productie satesti. n sec.V .e.n., comunitatile casnice se unesc n colective
monograme de familie. Iau nastere comunitati satesti si uniuni tribale, iar
aristocratia si nsuseste pamntul. Prin venirea lor n bazinul carpatic, tracii
accelereaza evolutia social-economica a populatiei autohtone si favorizeaza
dezvoltarea fortelor de productie, prin intoducerea unui nou mijloc de productie roata olarului. Aceasta duce la o productie specializata care, la rndul ei, determina
realizarea unui plusprodus. De asemenea, tracii introduc n Slovacia si n restul
bazinului carpatic o mai buna organizare a uniunilor de triburi.