Universitatea Politehnica Bucuresti

Propulsia cu hidrogen (pil de combustie)

Notiuni elementare
Pila de combustie este o celula galvanica in care energia libera a unei
reactii chimice este transformata in energie electrica. In cazul unei pile de
combustie clasice, care functioneaza cu hidrogen si oxigen, reactia care are
loc este:

Functionarea pilelor de combustie

In principiu, pilele de combustie sunt dispozitive electrochimice ce
produc energie electrica pe baza reactiilor de oxidare si reducere a celor
doi reactanti care se aplica in flux continuu la electrozi. Functionarea este
1

similara cu cea a bateriilor, cu mentiunea ca aici avem in plus un flux al

reactantilor care intra in interiorul dispozitivului si unul al produsilor de
reactie care sunt eliminati permanent. In general, se poate spune ca o pila
de combustie este un dispozitiv ce realizeaza reactia inversa electrolizei.

Figura 1 - Schema de functionare a unei pile de combustie

Toate pilele de combustie au o structura asemanatoare: acestea contin

doi electrozi separati de un electrolit si conectati intr-un circuit extern.
Anodul este alimentat cu combustibili lichizi sau gazosi, aici avand
loc oxidarea lor directa, iar catodul este alimentat cu un oxidant (de regula,
oxigenul din aer). Electrozii sunt permeabili si au o structura poroasa,
pentru a permite trecerea moleculelor substantelor implicate in reactie. La
o anumita temperatura, la electrozi, exista un echilibru intre molecule si
ioni. Acoperirea electrozilor cu catalizatori (metale nobile) favorizeaza
ionizarea, scazand energia de activare ce permite ruperea moleculelor.
Electrolitul trebuie sa aiba o permeabilitate cat mai scazuta la
moleculele reactantilor. El separa fizic cei doi reactanti, permite conductia
ionica si nu permite conductia electronica. Astfel, electronii circula prin
circuitul extern pentru a face posibila reactia chimica si alimenteaza astfel
sarcina electrica.
In majoritatea pilelor de combustie, reactantii folositi sunt hidrogenul
si oxigenul aflate in stare gazoasa.
Functionarea acestora este, in mare, urmatoarea:
- hidrogenul este aplicat la anod iar oxigenul la catod;
- fiecare reactant difureaza in electrodul corespunzator (realizat dintrun material poros)
3

- reactantii se ionizeaza
- unul dintre ioni migreaza prin electrolit catre electrodul opus
- are loc recombinarea ionilor si rezulta apa ca unic produs de reactie
- pentru a compensa conductia ionica ce are loc numai prin electrolit,
prin circuitul exterior are loc o conductie electronica ce reprezinta curentul
electric util al pilei de combustie
- reactia de la electrodul unde are loc recombinarea este exoterma,
caldura rezultata fiind un alt produs (secundar) de reactie

Tipuri de pile de combustie

Pilele de combustie sunt clasificate de obicei dupa tipul electrolitului
folosit. O exceptie este DMFC (Direct Methanol Fuel Cell) care este o pila
de combustie in care metanolul este introdus direct in anod. Electrolitul
acestei pile de combustie nu determina clasa din care face parte aceasta. O
alta clasificare poate fi facuta in functie de temperatura de functionare.
Exista astfel pile de combustie de joasa temperatura si de inalta
temperatura. Pilele de combustie de joasa temperatura sunt AFC (Alkaline
Fuel Cell), PEMFC (Polymer Electrolyte Fuel Cell), DMFC (Direct
Methanol Fuel Cell) si PAFC (Phosphoric Acid Fuel Cell). Pilele de
combustie de inalta temperatura functioneaza la 600-1000C. Aceste sunt
de doua tipuri: MCFC (Molten Carbnate Fuel Cell) si SOFC (Solid Oxide
Fuel Cell). O scurta descriere a tuturor tipurilor de pile de combustie este
data in tabelul 1.
Tabelul 1 - Diferite tipuri de pile de combustie
Temperatura
de
functionare
(C)

AFC

PEMFC

DMFC

PAFC

MCFC

SOFC

<100

60-120

60-120

160-220

600-800

800-1000

Reactii la
anod
Reactii la
catod
Aplicatii

Transport
Programul spatial
Domeniul militar
Sisteme de stocare a energiei
4

Producerea de Producerea de energie

energie
electrica si caldura in
electrica si
sisteme energetice
caldura in stationare decentralizate

sisteme
energetice
stationare
decentralizate
Putere
realizata

Instalatii
Instalatii mici
mici 55-150kW
250kW
Constructie
Constructie
modulara
modulara

Instalatii
mici 5kW

si transport (trenuri,
nave,...)

Instalatii
Instalatii
Instalatii mici
mici-mijlocii
mici 100100kW-2MW
50kW-11MW
250kW

Purtatorul de
sarcina in
electrolit

Pila de combustie cu membrana cu schimb de protoni

Cu aproximativ 30 de ani in urma, Dupont a realizat un copolimer de
acid perfluorosulfonic si PTFE in forma acida, cunoscut sub numele de
Nafion.
Membranele Nafion ale firmei DuPont sunt filme bazate pe
polimerul Nafion PFSA. Membranele Nafion PFSA au o utilizare larga in
pilele de combustie cu membrana cu schimb de protoni (PEM). Membrana
functioneaza ca un separator si un electrolit solid intr-o varietate de celule
electrochimice care necesita transportul selectiv de cationi prin jonctiunea
celulei. Polimerul este rezistent din punct de vedere chimic si durabil.
Folosirea unui polimer solid elimina necesitatea unui compartiment
etans pentru electrolitul lichid precum si coroziunea si problemele de
siguranta legate de acesta (Fig.3).

Figura 3 - O varianta avansata a unui ansamblu de celula PEM cu

catalizator depus
Catalizatorul, de obicei platina, este depus sub forma de nano clusteri
(3 - 5nm) pe un suport de grafit - particule de grafit de 0,7 - 1 m si
incastrate cu o parte intr-o folie de hartie grafitata. Doua folii sunt aplicate
pe ambele parti ale membranei formand straturile de catalizator pentru
anod si catod. Acest ansamblu PEM este cunoscut sub numele de
membrana cu catalizator depus (CCM).
Hartia grafitata poate fi eliminata complet daca se depune un strat
mai gros de catalizator (5m) care sa formeze un strat conducator electric
pe membrana, cu o scadere a performantei catalizatorului de platina.

In figura 4 este prezentat un model de Ansamblu Membrana Electrod (MEA), folosind CCM. Alimentarea cu gaz si colectarea
electronilor se face printr-o placa profilata conductoare de gaz care
formeaza limita exterioara a unei celule.

Figura 4 - Modelul stratului electrocatalitic al CCM

Gazul este introdus lateral prin marginile electrodului spre interiorul
acestuia, in timp ce electronii sunt transportati de placa electroconductoare
spre celula urmatoare. La densitati mai mari de putere este introdusa intre
fiecare doua celule adiacente o placa electroconductoare suplimentara cu
un sistem de canale pentru apa de racire.
Membrana cu schimb de protoni pe baza de Nafion functioneaza de
obicei sub 70-85C. Temperatura scazuta de functionare asigura o pornire
rapida si nu necesita o izolatie termica pentru protectia personalului.
Aproximativ 50% din puterea maxima este disponibila imediat la
temperatura camerei. Puterea totala este atinsa in aproximativ 3 minute in
conditii normale. Recentele descoperiri in domeniul designului si
performantei ofera posibilitatea scaderii costului pilelor PEM sub costul
oricarei alte pile de combustie.

Pilele de combustie si aplicatiile lor

O directie alternativa de obtinere a energiei electrice o constituie

conversia electrochimica, adica transformarea directa, nepoluant si
silentioasa, a energiei chimice continute intr-o mare varietate de substante,
in energie electric.
Spre deosebire de pilele primare, denumite uzual baterii, sau de
acumulatori (pile secundare), pilele de combustie se caracterizeaza prin
faptul ca , in cazul lor, reactantii sunt transportati tot timpul la electrozi,
iar produsii de reactie sunt eliminati permanent.
Principiul ce sta la baza functionarii pilelor de combustie a fost
descoperit in 1839 de fizicianul si judecatorul galez Sir William Grove,
care a incercat sa inverseze procesul electrolizei. El a realizat astfel prima
pila de combustie pe care a denumit-o pila cu gaz (gas voltaic battery).
Desi au trecut peste 150 de ani de la prima atestare a principiului lor
de functionare, pilele de combustie nu sunt inca accesibile publicului larg,
datorita pretului ridicat pe care il presupunea constructia lor. Prima lor
utilizare semnificativa a avut loc in anul 1960, cand au devenit sursele
principale de energie electrica in cadrul misiunilor spatiale din programul
Gemini. Incepand din acel moment si continuand cu misiunile spatiale ce
au urmat, pilele de combustie au fost din ce in ce mai folosite si s-au
dovedit mai sigure decat reactoarele nucleare si mai ieftine decat celulele
solare.
Incepand din anii '90, a devenit evidenta importanta stiintifica si
tehnica a pilelor de combustie si ele au patruns in prim planul tehnologiilor
din domeniul energetic. Ca surse cu o mare densitate energetica, ele au
devenit fezabile atat pentru aplicatii stationare, cat si pentru cele portabile.
De exemplu, firma ONSI Corporation din SUA, a introdus pe piata
8

modelul stationar PC25 in 1992 si a vandut aproape 250 de exemplare pana

in prezent. Acest model, nefiind dintre cele mai performante, functioneaza
pe baza de gaze naturale si ofera o eficienta electrica de 40% si o eficienta
totala (electrica si termica) de 80%, in conditiile unor emisii poluante
extrem de mici.
Intre timp, mai multe companii au lansat pe piata diferite tipuri de
pile de combustie ce si-au demonstrat eficienta in diferite categorii de
aplicatii. Avantajele lor, evidentiate teoretic si practic ii fac pe unii
specialisti sa considere ca ele reprezinta una dintre cele mai importante
surse de energie ale viitorului. Principalele lor avantaje sunt: eficienta
marita, poluare aproape nula, functionare silentioasa si fiabilitate mult mai
mare decat a motoarelor cu ardere interna, datorata unui numar redus de
componente mobile.

Randamentul pilelor de combustie

Reactia de baza intr-o pila de combustie este oxidarea unui
combustibil, asa cum in pilele primare are loc, de regula, oxidarea unui
metal. Randamentul pilelor de combustie este superior turbogeneratoarelor
din centralele electrice actuale deoarece energia chimica este convertita
direct in energie electrica si termica, cea din urma fiind, de regula, mai
mica.
Randamentul izotermic al reactiilor care au loc in pilelel de
combustie poate atinge si depasi, in mod teoretic, 80%. Acesta depaseste
cu mult randarmentul teoretic at ciclulul Carnot, ce este de 30-50%.
In practica, datorita polarizarii interne a pilei, a pierderilor rezistive
etc., se obtin randamente electrice mai mici, doar de 50 -70 %, dar
suficient de mari comparativ cu alte metode de conversie electrica a
energiei termice.
Energia termica rezultata poate fi folosita ca atare, sau transformata
in energie electrica, folosind un sistem clasic, cu turbina. Un astfel de
ansamblu pila de combustie + turbina + generator poate oferi randamente
electrice totale apropiate de 80 %.
O comparatie a randamentelor obtinute prin diferite modalitati de
conversie a energiei chimice in energie electrica, cu sau fara trecerea prin
energia mecanica, este prezentata in figura de mai jos.

In cautarea unei eficiente cat mai mari, oamenii de stiinta si

inventatorii au proiectat multe tipuri si dimensiuni de pile de combustie cu
specificatii tehnice diferite.
Acestea sunt clasificate de obicei dupa tipul electrolitului folosit. O
exceptie este DMFC (Direct Methanol Fuel Cell) in cazul careia, metanolul
este introdus direct in anod. Electrolitul acestei pile de combustie nu-i
determina clasa din care face parte. Multe dintre constrangerile cu care se
confrunta proiectantii pilelor de combustie sunt datorate alegerii
electrolitului. Proiectarea electrozilor, de exemplu si materialele utilizate la
fabricarea lor depind de electrolit.
Astazi, principalele tipuri de electrolit sunt: hidroxizi alcalini (AFC Alkaline Fuel Cell), carbonat topit (MCFC - Molten Carbonate Fuel Cell),
acid fosforic (PAFC - Phosphoric Acid Fuel Cell), membrana acida
polimerizata cu schimb de protoni (PEMFC - Polymer Electrolyte Fuel
Cell) si oxizi solizi (SOFC - Solid Oxide Fuel Cell). Primele trei tipuri se
inscriu in categoria electrolitilor lichizi in timp ce ultimele 2 sunt solide.
Tipul de combustibil depinde de asemenea de electrolit. Anumite pile
functioneaza cu hidrogen pur si in consecinta au nevoie de un dispozitiv
suplimentar, numit reformator pentru a purifica hidrogenul. Alte tipuri de
pile pot tolera un anumit nivel de impuritati, dar au nevoie de temperaturi

10

mai mari pentru a functiona eficient. Unele tipuri de pile au nevoie de

circularea permanenta a electrolitului lichid prin folosirea unor pompe.
Tipul electrolitului determina deasemenea temperatura de operare,
astel ca o alta clasificare poate fi facuta in functie de temperatura de
functionare. Exista astfel pile de combustie de joasa temperatura si de
inalta temperatura.
Pilele de combustie de joasa temperatura sunt AFC, PEMFC, DMFC
si PAFC.
Pilele de combustie de inalta temperatura functioneaza la 6001000C. Aceste sunt de doua tipuri: MCFC si SOFC.

Aplicatiile pilelor de combustie

Primele aplicatii ale pilelor de combustie au fost in domeniul spatial.
Obiectivele avute in vedere in realizarea pilelor de combustie hidrogenoxigen (H2-O2) utilizate la navele spatiale au fost acelea de a crea surse de
energie usoare si independente, cu destinatii multiple: comanda si control,
comunicatii, radar, luarea si transmiterea de imagini, alimentarea
vehiculelor folosite la explotarea suprafetelor altor planete sau a satelitilor
naturali. Aceste pile de combustie trebuiau sa indeplineasca anumite
conditii cum ar fi:
fiabilitate si mentenanta foarte ridicat, posibi1itatile de reparare
fiind foarte limitate;
energii si puteri specifice mari, fiind cunoscut faptul ca lansarea in
spatiul cosmic a unei muse de un kilogram costa de la cateva mii la zece
mii de dolari (in anul 1989);
rezistent mare la cnnditiile speciale din spatiul cosmic, conditii
legate de imponderabilitate, precum si la cele existente pe suprafetele
extraterestre: fluctuatii mari de temperatur si presiune, meteoriti, radiatii,
absenta atmosferei.
Programele spatiale americane Gemini si Apollo au folosit sisteme de
pile de combustie H2-O2 cu puterea de 2kW pentru alimentarea cu energie
electrica a capsulelor spatiale. Totodata, s-a rezolvat si problema
alimentarii cu apa a echipajului navelor in spatiul extraterestru.
Pentru capsula Gemini, s-a utilizat pila H2-O2 cu electrozi de titan
acoperiti cu catalizator de platin, cu electrolit care consta dintr-o
membrana de polistiren schimbatoare de ioni (acid polistrosulfonic drept
11

cationit, respectiv rsini cu anioni de sulfonat, drept anionit). Hidrogenul si

oxigenul au fost stocate la presiuni mari si temperaturi mici. Puterea totala
obtinuta era de de 2 kW si se furnizeaza si 0,56 l de apa/kWh.
La capsulele Apollo s-a folosit pila H2-O2 alcalina (Bacon)
presurizata, realizat de Pratt & Whitney. Pila lucreaza la ternperatura do
250C, are electrozi cu strat dublu poros (nichel pentru anod si nichel
acoperit cu oxizi de Ni si Li pentru catod) si electrolit alcalin (KOH);
atinge 300 mA/cm2 la U=0,9 V, la o concentratie de 90% a electrolitului.
Alte pile de combustie folosite la misiunile Apollo au electrozii
confectionati din platina spongioasa neagra, material cu o mare putere
catalitica. Intr-un volum redus se pot realiza mari densitati de curent, iar
greutatea totala a sistemului de propulsie - motor electric plus pila de
combustie este de 39 kg fata de 96,450 kg in cazul sistemulul cu celule
solare, si de 145 kg la sistemul cu motor cu gaze, cu ciclu diesel. Si
programele spatiale Skylab si Apollo-Soiuz au beneficiat de serviciile
pilelor de combustie H2-O2.
Larga utilizare a pilelor de combustie in explorarea spatiului cosmic
este determinata de energia specific mare a pilei H2-O2, rezultat din
capacitatile electrochimice mari ale hidrogenului si oxigenului.
Pentru misiuni spatiale indelungate este preferabil cuplarea pilelor
de combustie cu instalatii de regenerare a combustibilului si oxidantului,
cu ajutorul energiei solare sau nucleare. Cele mai avantajoase metode de
regenerare sunt: electroliza sl disocierea termica.
Cercetarile si realizarile din domeniul pilelor de combustie pentru
navele spatiale au avut si au in continuare un rol important la
impulsionarea dezvoltarii acestor surse electrochimice de energie cu
aplicatii si in alte domenii.
Dupa aplicatiile spatiale, au urmat aplicatiile industriale, cea mai
renumita pila de combustie fiind in acest sens PC25 a firmei UTC (United
Technology Corporation), ce furnizeaza 200 kW de energie electrica mono
sau trifazata, cu un randament electric de 40% si unul termic de 50%.
Aceasta instalatie se poate alimenta atat cu gaze naturale cat si cu biogaz si
a fost instalata deja in peste 250 de locatii din intreaga lume.
Siemens si-a anuntat preocuparile pentru dezvoltarea acestui segment
de aplicatii ale pilelor de combustie, orientandu-se in special catre
realizarea unor echipamente combinate SOFC-turbina cu gaz. Aceste
instalatii electroenergetice pot fi dezvoltate pentru aplicatii de diverse
puteri, rezultatele cele mai bune fiind obtinute pentru puteri de iesire de
12

peste 300 MW, unde s-au obtinut eficiente de peste 70%. Specialistii de la
Siemens considera ca aceasta combinatie constituie una dintre solutiile
foarte eficiente ale energeticii distribuite a viitorului.
Sistemele rezidentiale de alimentare cu electricitate si caldura pot fi
si ele revolutionate de tehnologia pilelor de combustie. In plus, acestea pot
furniza locuintelor energie electrica de foarte buna calitate la preturi
comparabile cu cel e de productie dintr-o centrala termica sau nucleara.
Energia termica reziduala poate fi folosita direct pentru incalzirea
cladirilor, fiind disponibila sub forma de aburi sau apa fierbinte. Extinderea
utilizarii pilelor de combustie pe piata echipamentelor rezidentiale, poate
determina construirea lor in serie mare, si implicit scaderea pretului acestor
echipamente.
Firma germana MTU CFC a dezvoltat, nca din 1997, mpreuna cu
firma din SUA Fuel Cell Energy, o centrala medie Hot Module cu un
volum de 9x2,5x3 m3 si o greutate de 15 tone care produce 225 kW
electrici si 120 kW echivalenti termici (abur si apa calda).
Firma europeana Vaillant lider n tehnica ncalzirii mpreuna cu firma
americana Plug Power (specializata n productia de pile de combustie) a
obtinut nca din 2001 certificarea construirii de centrale de ncalzire bazate
pe pile de combustie. Minicentrala termica de dimensiunile unui frigider
produce 4 kW electrici si 9 kW echivalenti de energie termica.
In domeniul aplicatiilor mobile, sunt de luat in seama rezultatele
firmelor General Motors, Daimler-Benz, Mercedes, Mitsubishi si Toyota
ce au au expus deja prototipuri de vehicule antrenate cu pile de combustie
la expozitiile internationale de profil. General Motors, de exemplu, a
anuntat deja trecerea la productia de serie a doua noi modele de automobile
bazate pe motoare electrice si alimentate cu pile de combustie. Este vorba
despre Chevrolet Sequel si Chevrolet Equinox, care, spune producatorul,
vor arata ca automobilul poate iesi de sub vesnica povara a problemelor de
mediu si isi va reduce dependenta fata de petrol. Pentru anul 2007 s-a
anuntat deja scoaterea pe piata a unei flote de 100 de automobile Equinox,
iar armata Statelor Unite si-a aratat deja interesul pentru ele, achizitionand
primele exemplare.
In Europa, Mercedes a anuntat ca a cheltuit peste 20 milioane euro
pentru filiera hidrogen, inregistrnd nu mai putin de 200 de brevete pe
aceasta tema.
O ideie ce prinde din ce in ce mai mult contur in ultima perioada este
interconectarea automobilului in retea cu locuinta, sau chiar cu sistemul
13

energetic de distributie a energiei electrice. Pornind de la constatarea ca un

automobil dotat cu pile de combustie este parcat peste 90% din timp, s-a
pus problema utilizarii energiei generate de centrala mobila a acestuia,
cu o putere de 30- 40 kW, in scopuri casnice sau comerciale. Acestea ar
acoperi rapid mai mult de jumatate din investitia initiala in achizitionarea
autoturismului.
Pilele de combustie nu s-au lasat prea mult asteptata prezenta nici in
domeniul dispozitivelor portabile. Companii de renume mondial, precum
Toshiba, Samsung, MTI etc., si-au anuntat deja diferite rezultate in
domeniul aplicatiilor portabile ale pilelor de combustie, pentru alimentarea
telefoanelor mobile sau a laptop-urilor.
Toshiba a prezentat in acest an, la diferite targuri internationale un
laptop alimentat cu metanol. Pila DMFC lansata de Toshiba este mult
imbunatatita fata de cele anterioare, intrucat genereaza de cinci ori mai
multa energie decat un acumulator normal litiu-ion. Metanolul ofera cea
mai buna eficienta atunci cand este mixat cu apa intr-o proportie de trei
pana la sase la suta concentratie de metanol. Din pacate, in conditiile
folosirii unei asemenea concentratii, rezervorul ar avea dimensiuni prea
mari pentru un echipament mobil. Pentru a rezolva aceasta problema,
Toshiba a introdus metanol in concentratie mai mare, el fiind diluat cu apa
produsa in timpul procesului de generare de electricitate. Astfel, metanolul
poate fi stocat la o concentratie mult mai mare, iar dimensiunile
rezervorului scad pana la o zecime din versiunea cu o concentratie intre
3-6 %.

14

Propulsia cu hidrogen (pil de combustie)

15

Pila de combustie reprezint vrful icebergului n ceea ce privete

reducerea drasctic a emisilor de CO2.
Graie motoarelor electrice, alimentate cu energie electric rezultat
n urma combinrii a dou molecule de hidrogen cu una de oxigen,
cuplul motor este furnizat nc de la turaii foarte reduse ale motoarelor.
Practic, la cea mai mic atingere a pedalei de acceleraie, cuplul motor "te
lipete" de scaun. Un dezavantaj al acestei tehnologii este lipsa sunetului
de motor clasic, singurul lucru care se poate auzi fiind un sunet precum
cel al noilor garnituri de metrou n momentul de accelerare a acestora.
Dup spusele inginerului responsabil cu acea main, autonomia mainii
este de peste 400 km.

16

Vehicule cu pile de combustie

Pila de combustie combina hidrogenul si oxigenul pentru a produce

energia utilizata de motorul electric care propulseaza vehiculul. Ceea ce se
transmite in exterior este numai apa. Un numar important de vehicule cu
pile de combustie se pot intalni pe sosele, cum ar fi: autobuze,
autocamioane si vehicule militare.
Avantaje:
- eliminarea emisiei de noxe (CO2 sau alti poluanti); randament
crescut in comparatie cu motorul cu ardere interna; securitate crescuta
(nefiind utilizat carburant); potential energetic pentru eventualii
consumatori exteriori; recuperarea energiei in procesul de franare.
Dezavantaje:
-durabilitate scazuta; costul ridicat.
Cercetarile sunt axate pe reducerea costurilor pilei de combustie,
cresterea durabilitatii si optimizarea consumului de energie.

17

Vehicule cu baterie reincarcabila

Vehiculele cu baterie reincarcabila utilizeaza numai bateriile pentru

alimentarea motorului electric de propulsie. Acestea nu produc emisii de
noxe. Bateriile se reincarca de la o sursa externa de energie electrica sau
prin franare recuperativa. Aceste tipuri de vehicule sunt raspandite peste tot
in lume, acoperind un domeniu foarte larg de aplicatii, ca spre exemplu:
vehicule de viteza scazuta pentru transport/depozitare materiale, vehicule
medicale, vehicule utilizate in aeroporturi si porturi maritime, vehicule
pentru aplicatii industriale, constructii, transport de persoane in statiuni
turistice, campusuri universitare, companii etc.
Avantaje:
- eliminarea emisiei de noxe (CO2 sau alti poluanti); securitate
energetica datorita inlocuirii petrolului importat cu energie electrica
produsa intern; reincarcarea bateriilor pe timp de noapte (in afara perioadei
de utilizare) prin conectarea la o sursa standard de tensiune 110V/220V~;
cost operational scazut; recuperarea energiei in procesul de franare.
Dezavantaje:
- autonomie redusa; numar mare de baterii, ceea ce conduce si la o
masa totala crescuta.
Cercetarile sunt axate pe doua directii: imbunatatirea tehnologiilor de
constructie a bateriilor in vederea obtinerii unei densitatii de energie din ce
in ce mai mari, si optimizarea consumului de energie cu scopul cresterii
autonomiei vehiculului (parcurgerea unui numar mare de kilometri pana la
o noua reincarcare a bateriilor de la o sursa de energie externa).

18

Bibliografie

1. S. Muscalu, V. Platon, Editura Tehnic, "Pila de combustie " , 1989

2. V. Zubeu, M. Miler, G. Ursescu, D. Zubeu, ,JPil cu combustibil - o
alternativ pentru producerea energiei electrice i termice"
3. Danciu G., Racicovschi V., Chefneux Mihaela, Automobile electrice si
hibride, Ed. Electra - ICPE, Bucuresti, 2005;
4. Oprean M., Automobilul modern, Editura Academiei Romne,
Bucureti, 2003.

19