Metode alternative de trimiteri bibliografice pentru lucrarea de licenţă/absolvire

I. Trimiteri în note:
Orice referire la o idee, un concept, un model teoretic sau o afirmaţie făcută de un autor consacrat
sau la rezultatele unei cercetări ştiinţifice trebuie marcată în textul lucrării cu un număr exponent
(“superscript” i.o., plasat la “umărul” termenului, al numelui teoreticianului/autorităţii ştiinţifice invocate
sau al ultimului cuvânt din citatul utilizat). Fiecărui număr de trimitere îi corespunde o notă bibliografică,
situată fie în subsolul paginiii, fie la sfârşitul capitolului sau la cărţii.
Reguli de construcţie a notelor bibliografice:
1. Se poate folosi ordinea prenume-nume ale autorului cât şi ordinea inversată (ca în bibliografia lucrării,
cu virgulă între nume şi prenume).
2. Din prenume se poate da numai iniţiala, chair dacă autorul semnează cu numele întreg, pentru a
economisi spaţiul afectat notelor bibliografice.
3. Dacă lucrarea la care se face referire, trimiterea are 2 sau 3 autori (sau coordonatori/editori) se dau
toate numele acestora, separate printr-o virgulă, dar numele pot fi date în ordine non-bibliografică/uzuală
prenume-nume pentru a se evita utilizarea excesivă de virgule (impuse de exigenţele bibliografice
menţionate în regula 1).
Dacă lucrarea are mai mult de 3 autori poate fi dat numai primul urmat de et al. (= şi alţii).
4. Pe lângă datele sursei bibliografice (conform exigenţelor bibliografiei finale a lucrării) mai este
obligatorie şi indicarea paginii exacte la care se face trimitere sau din care s-a luat citatul. Dacă trimiterea
se face la o notă, după numărul paginii se specifică: n. x. (x = nr. notei).
5. Când trimiterea se face la un articol apărut într-o revistă sau într-un volum colectiv, ea va avea una
dintre formulările:
a). autorul, “titlul articolului” (între ghilimele), în: (sau direct, fără cuvântul “în” şi fără “:”) titlul revistei
(cu italice), volumul (atunci când există), anul, numărul, pagina exactă la care se face trimiterea;
b). autorul, “titlul articolului” (între ghilimele), în: (sau direct, fără cuvântul “în” şi fără “:”) numele
editorilor/coordonatorilor (ed./coord.), titlul volumului (cu italice), locul, editura, anul, pagina exactă la
care se face trimiterea.
6. Numerotarea trimiterilor bibliografice şi, în mod corespunzător, a notelor se face cu cifre arabe,
începând cu cifra “1”. Când se optează pentru note în subsolul paginii, trimiterile bibliografice pot începe
cu cifra “1” la fiecare pagină, capitol sau doar la începutul lucrării (în acest ultim caz, citatele se
numerotează de la primul survenit în lucrare până la ultimul din lucrarea respectivă).
Dacă se optează pentru note la sfârşitul fiecărui capitol se recomandă începerea numărătorii cu cifra
“1” pentru fiecare capitol în parte. Dacă se optează pentru prezentarea notelor la sfârşitul întregii lucrării,
se recomandă, evident, sistemul de numerotare unitar (legat) de la începutul până la sfârşitul lucrării.
7. Atât numărul trimiterii bibliografice cât şi nota sa corespunzătoare se scriu/redactează cu un corp de
literă mai mic decât cel al textului propriu-zis al lucrării în care se utilizează trimiterea.
8. Când în text se fac mai multe referiri la aceeaşi lucrare, pentru a evita repetarea trimiterilor întregi, se
oferă următoarele soluţii:
8.1. la repetarea apropiată a aceleiaşi trimiteri se recurge, în notă, la formula: numele autorului, op. cit. (=
opere citato “în lucrarea citată”), pagina ... . Când sunt citate alternativ 2 sau mai multe lurări ale aceluiaşi
autor, trimiterea prin op. cit. este inoperantă.
8.2. Formula loc. cit. (= loco citato “în locul citat”) se foloseşte: a) când citatul nu e numai din lucrarea
precedent menţionată, ci şi de la aceeaşi pagină şi b) când, într-o notă complexă, se trimite la 2 sau mai
multe lucrări apărute în acelaşi volum colectiv.
8.3. Când trimiterea se repetă în succesiune imediată, pe aceeaşi pagină (sau într-o notă amplă) se poate
recurge la următoarele formule: a) idem (“acelaşi”= acelaşi autor), numele lucrării cu datele bibliografice
aferente sau b) ibidem (“în acelaşi loc” = acelaşi autor şi aceeaşi lucrare), pagina... .

II. Trimiteri în text:

Trimiterea bibliografică se poate face direct în textul lucrării, într-o paranteză plasată imediat după
cuvântul, conceptul, afirmaţia, parafraza sau citatul utilizat.

II.1. Sistemul de trimitere completă în text:

Paranteza conţine toate datele bibliografice pe care le treceţi în bibliografia generală de la sfârşitul
lucrării (autor/autori/coordonator/cooordonatori, titlu, localitate, editură, an de apariţie etc.) la care mai
trebuie să adăugaţi în mod obligatoriu şi pagina exactă la care faceţi trimitere.

II.2. Sistemul Harvard (Stilul Autor/An de apariţie)

Trimiterea bibliografică directă în text conţine în paranteză următoarele informaţii: a. numele de
familie al autorului; b. anul publicării sursei bibliografice; c. pagina exactă la care se face trimitere. Dacă
un autor are 2 sau mai multe lucrări publicate în acelaşi an care sunt utilizate ca surse bibliografice în
lucrare, acestea sunt trecute în bibliografia finală a lucrării, în ordinea alfabetică a titlurilor iar la
trimiterile bibliografice în text, în paranteză se adaugă (fără spaţiu liber) anului publicării sursei
bibliografice câte o literă alfabetică (“a” corespunzător primei lucrări dintr-un an a unui autor, “b” celei
de-a doua lucrări din acelaşi an a aceluiaşi autor ş.a.m.d.).

Trimiteri bibliografice indirecte

Trimiterile prin intermediul altei lucrări se utilizează şi în trimiterile în note şi în trimiterile în text.

2
 Termenul apud (“după”) separă sursa informaţională pe care dorim s-o utilizăm în lucrare (care
este menţionată cu datele bibliografice înainte de termenul apud) de sursa bibliografică la care am avut
acces direct (aceasta se plasează după termenul apud şi este descrisă conform aceloraşi standarde
bibliografice).

Ex. (fictiv)
Trimitere bibliografică indirectă în note:
8
Ion Pop, Specificul managementului public, Iaşi, Metropolis, 1999, p. 20, apud Georgescu,
Preda, Tatu, Management public, Bucureşti, Cartea Ştiinţifică, 20005, p. 9.
Trimitere bibliografică indirectă în text:
(Pop, 1999b, p.20, apud Georgescu, Preda, Tatu, 2005, p. 9).

IMPORTANT!
Puteţi opta pentru orice fel de metodă de trimitere bibliografică, cu condiţia de a o folosi unitar de
la începutul până la sfârşitul lucrării pe care o realizaţi.