NDRUMATOR TEHNIC PENTRU STUDIUL PROPRIETATILOR

PAMNTURILOR NECOEZIVE LICHEFIABILE

Indicativ P 125-84

1. DEFINITII
1.1. Prin lichefiere se ntelege scaderea brusca a rezistentei la forfecare a unui pamnt necoeziv saturat,
care produce o transformare temporara a materialului respectiv ntr-o masa fluida. Este provocata de o
prabusire a structurii datorita socului sau altui tip de solicitare si este nsotita de o crestere brusca, dar
temporara, a presiunii apei din pori.
1.2. Se disting doua tipuri de fenomene diferite:
1.2.1. Lichefierea propriu-zisa este fenomenul prin care un pamnt necoeziv saturat afnat si pierde o
mare parte din rezistenta la forfecare si poate curge ca un lichid, datorita unei solicitari monoton
crescatoare sau ciclice.
1.2.2. Lichefierea ciclica este fenomenul de cedare progresiva a unui nisip saturat, afnat, cu ndesare
medie sau ndesat, supus unei solicitari cu variatie ciclica n conditii de volum constant. Deformatia finala
rezulta din cumularea deformatiilor produse n timpul fiecarui ciclu de ncarcare; n cazul nisipurilor
afnate deformatia poate fi nelimitata, fenomenul devenind similar lichefierii propriu-zise.
1.3. Linia starii stationare (fig. 1) reprezinta locul geometric al punctelor corespunzatoare starilor n care
pamntul poate curge pastrndu-si nemodificat indicele porilor, sub efort unitar principal minim ( '3)
constant si sub efort de forfecare (t) constant. Punctelor de pe curba le corespund stari ale pamntului
necoeziv pentru care variatia de volum este nula cnd se produce cedarea prin forfecare n conditii
drenate.
1.3.1. Lichefierea propriu-zisa este rezultatul cedarii n conditii nedrenate a unui nisip saturat contractiv,
reprezentat n diagrama de stare (fig. 1), printr-un punct situat deasupra liniei starii de stationare. De
exemplu, pornindu-se din starea C se ajunge n starea A careia i corespunde o curgere n regim
permanent, sub volum constant si '3 constant ( '3f). n timpul curgerii n conditii nedrenate, starea
pamntului ramne cea corespunzatoare punctului A din diagrama de stare.
1.3.2. Starea de nisip miscator (borchis sau chisai) corespunde punctelor de pe ordonata (unde efortul
unitar efectiv este zero) situate deasupra punctului Q. n aceasta stare nisipul are rezistenta zero si nu
este nici contractiv nici dilatativ; granulele din care este format nu sunt permanent n contract.
1.3.3. Lichefierea ciclica este exemplificata n fig. 1 cu ajutorul punctului D. Pornind de la starea
corespunzatoare acestui punct si aplicnd pamntului necoeziv saturat dilatativ o ncarcare cu crestere
monotona (statica) n conditii nedrenate, punctul din diagrama de stare se poate deplasa putin spre
stnga, dar apoi, pe masura cresterii ncarcarii, se va misca orizontal spre linia starii stationare. Aplicnd
aceluiasi pamnt o ncarcare ciclica punctul se va deplasa spre stnga putnd ajunge n B periodic;
deformatiile produse n momentele cnd efortul unitar efectiv devine zero se cumuleaza; se considera ca
s-a produs lichefierea ciclica cnd deformatiile specifice au atins 10% ( 5%).
[top]

2. FACTORII CARE CONDITIONEAZA LICHEFIEREA PROPRIU-ZISA

2.1. Sensibilitatea la lichefiere este mai mare la nisipurile fine uniforme dect la alte pamnturi necoezive.
Pot fi lichefiate nsa si nisipurile medii si grosiere, neuniforme. n tabelul 1 se definesc domeniile n care
curba granulometrica a pamntului necoeziv trebuie sa se afle n ntregime pentru ca materialul sa fie
susceptibil la lichefiere (att propriu-zisa ct si ciclica).
Tabelul 1
CRITERIUL GRANULOMETRIC DE APRECIERE A LICHEFIABILITATII
Diametrul caracteristic
sau fractiunea
granulometrica

Pamnturi lichefiabile

Pamnturi usor lichefiabile

Diametrul mijlociu, d50

(mm)

0,0252

0,075..0,5

Diametrul eficace, d10

(mm)

> 0,005

> 0,025

Fractiunea argila, d <

0,005 mm (%)

< 10

Fractiunea pietris, d =
220 mm (%)

< 50

< 10

Pietris mare, d > 10 mm

(%)

< 10

2.2. Lichefiabilitatea propriu-zisa este posibila n cazul unui pamnt granulometric lichefiabil numai daca
starile de ndesare si de eforturi situeaza punctul corespunzator din diagrama de stare deasupra liniei
starii stationare (fig. 1).
2.3. Se defineste potentialul de lichefiere (PL) cu relatia:

(1)
n care:
'3c este efortul unitar principal minim efectiv initial, respectiv cel de consolidare;
'3f efortul unitar principal minim efectiv n timpul curgerii n regim stationar, respectiv abscisa punctului
de pe linia starii stationare corespunzatoare indicelui porilor initial;
( u)f cresterea de presiune a apei din pori.
Pericolul de lichefiere devine efectiv numai cnd potentialul de lichefiere este mare, depasind valori de
ordinul a 5-10.

Din diagrama de stare (fig. 1) se constata ca pentru un grad de ndesare (indice al porilor) dat pericolul de
lichefiere creste odata cu cresterea eforturilor unitare normale efective. (n umpluturi de pamnt cu
naltime mare, cum sunt barajele din materiale locale sau iazurile de decantare, odata cu cresterea
eforturilor datorita greutatii straturilor de deasupra punctului considerat de regula si starea de ndesare;
deoarece nsa panta curbei compresiune-porozitate este n general mai redusa dect a liniei starii
stationare, susceptibilitatea la lichefiere creste si n aceste conditii odata cu valoarea eforturilor normale
initiale).
2.4. Starea de eforturi initiale este importanta si din punct de vedere al eforturilor unitare de forfecare. Cu
ct eforturile unitare de forfecare initiale (exprimate de exemplu prin raportul eforturilor unitare principale
dupa consolidare, Kc = '1c/ '3c) sunt mai mari, cu att mai mult creste probabilitatea de lichefiere a
nisipurilor saturate contractive, fiind necesare cresteri ale efortului unitar deviator ( '1 '3) mai mici
pentru provocarea lichefierii.
[top]

3. DETERMINARI NECESARE PENTRU ESTIMAREA POTENTIALULUI DE

LICHEFIERE PROPRIU-ZISA
3.1. Pentru determinarea curbei starii stationare se efectueaza ncercari de laborator prin care se
stabileste pozitia unor puncte de pe curba prin perechi de valori e ' (indice al porilor efort unitar
normal efectiv), pentru care n momentul atingerii rezistentei de vrf variatia volumului n raport cu cel
initial este nula (fig. 2).
3.2. Pentru determinarea punctelor de pe curbura se efectueaza ncercari de forfecare drenate, fiind
posibile doua procedee:
3.2.1. Determinare indicilor porilor critici corespunzatori unor diverse presiuni de consolidare. Pentru
aceasta se efectueaza mai multe ncercari de forfecare drenate cu diversi indici ai porilor dupa
consolidare (fig. 3.a).
3.2.2. Efectuarea unor serii de ncercari pornind de la un acelasi indice al porilor dupa consolidare dar
utiliznd diverse presiuni de consolidare. Se obtin presiuni critice, carora le corespund variatii de volum
nule la atingerea rezistentei de vrf (fig. 3.b).
3.3. Prin cele doua procedee se obtine n principiu aceeasi linie a starii stationare (fig. 3.c). n functie de
tipul de ncercare folosit (de preferinta forfecare simpla, eventual, forfecare cu plan obligat) eforturile
unitare normale efective n raport cu care se va construi curba, vor fi cele verticale aplicate sau presiunea
n celula.
3.4. Prin ncercari edometrice se determina curba caracteristica compresiune-porozitate (indice al porilor).
Starea initiala a epruvetei ncercate trebuie sa corespunda starii probabile a pamntului n natura. Daca
nu este posibila folosirea unor probe netulburate, este necesar sa se foloseasca pentru pregatire
epruvetei un procedeu studiat (sedimentare n aer sau n apa, compactare etc.).
3.5. Potentialul de lichefiere (PL) se determina cu ajutorul relatiei (1). ntruct n general eforturile unitare
orizontale nu sunt cunoscute (nici n depozitul din natura, nici n ncercare edometrica cu care s-a
determinat curba compresiune-porozitate) eforturile unitare normale efective de referinta sunt cele
verticale. Efortul unitar '3c (v. fig. 1) este cel vertical probabil la baza depozitului studiat; acestuia i
corespunde pe curba compresiune-porozitate caracteristica a materialului un indice al porilor; aceluiasi
indice al porilor i corespunde pe curba starii stationare efortul unitar '3f.

3.6. n fig. 4 sunt aratate pentru exemplificare curbe caracteristice ale unui nisip prafos depozitat ntr-un
iaz de decantare. Se constata ca n cazul depozitarii materialului initial n starea de afnare maxima,
potentialul de lichefiere este de ordinul a PL = 6 pentru gradul de ndesare ID = 0,8 si PL = 7 pentru ID =
0,9. n ipoteza asezarii materialului prin compactare, nu este un pericol de lichefiere pna la eforturi
2
unitare normale de ordinul a 200 kN/m ; chiar la presiuni mai mari pericolul de lichefiere ramne foarte
mic, corespunzator de exemplu unui potential de lichefiere PL = 2 la eforturi unitare normale de 1000
2
kN/m (respectiv naltimi de depozit de peste 50 m).
[top]

4. CALCULUL STABILITATII CU CONSIDERAREA RISCULUI DE LICHEFIERE

PROPRIU-ZISA
4.1. Posibilitatea de lichefiere propriu-zisa trebui avuta n vedere cnd sunt ntrunite urmatoarele conditii:
- lichefierea poate afecta stabilitatea unei constructii de clasa I sau II de importanta;
- stratul lichefiabil este situat la adncimea de 20 m sau mai mare si se afla n conditii normale n stare de
saturare;
- potentialul de lichefiere PL = 10, cnd curba granulometrica a materialului este situata n ntregime n
domeniul definit n tabelul 1 pentru pamnturi lichefiabile;
- potentialul de lichefiere PL = 5, cnd curba granulometrica a materialului este situata n ntregime n
domeniul definit n tabelul 1 pentru pamnturi usor lichefiabile;
4.2. Calculul stabilitatii constructiilor cu considerarea posibilitatilor de lichefiere se va efectua prin
metodele clasice ale echilibrului limita (stare limita de capacitate portanta, metoda fsiilor n ipoteza
cedarii dupa o suprafata cilindrica circulara, metoda blocurilor etc.).
4.2.1. n cazul folosirii unor metode bazate pe eforturi unitare efective, influenta lichefierii va fi considerata
prin adaugarea la presiunea apei din pori a cresterii de presiune datorite lichefierii ( u)f = '3c '3f,
definita n relatia (1). Presiunea totala a apei din pori nu va putea depasi valoarea eforturilor unitare
normale totale.
4.2.2. n cazul cnd presiunea apei din pori nu este considerata n mod explicit n calcul (metode bazate
pe eforturi unitare totale sau similare), lichefierea propriu-zisa va fi avuta n vedere n calcul prin
considerarea, n locul unghiului de frecare interioara, , a unui unghi rezidual r, definit prin relatia:

(2)
4.3. Ipoteza producerii lichefierii propriu-zise va fi considerata extraordinara, att din punct de vedere al
coeficientilor de siguranta admisibili asociati, ct si din cel al solicitarilor cu care se considera suprapusa.
[top]

5. FACTORII CARE CONDITIONEAZA LICHEFIEREA CICLICA

5.1. Ca si n cazul lichefierii propriu-zise, lichefierea ciclica este mai probabila la nisipurile fine si medii
dect la nisipurile cu pietris sau la nisipurile prafoase. Criteriile cuprinse n tabelul 1 se aplica si n cazul
lichefierii ciclice.
5.2. Lichefierea ciclica este cu att mai probabila cu ct pamntul nisipos saturat, se afla ntr-o stare mai
afnata. Pentru o apreciere calitativa, se recomanda criteriul din tabelul 2.

Tabelul 2
CRITERIUL STARII DE NDESARE PENTRU APRECIEREA SENSIBILITATII LA LICHEFIERE
CICLICA
Gradul de
intensitate
seismica

Gradul de ndesare, ID, la care pamntul

nisipos trebuie considerat susceptibil a se
lichefiav

mai mic dect

VII

pamntul nu este lichefiabil indiferent de ID

VII

mai mic dect 0,6

VIII

mai mic dect 0,7

IX

mai mic dect 0,85

mai mare
dect IX

pamntul este lichefiabil indiferent de ID

Gradul de intensitate seismica este cel din harta de macrozonare seismica a tarii (STAS 11100/1-77),
care poate fi modificat pe baza unui studiu de microzonare seismica. Nu va fi considerata majorarea
gradului de intensitate seismica pentru clasa de importanta a constructiei (I sau II), dar n cazul unor
astfel de constructii se recomanda precizarea lui printr-un studiu de microzonare;
Gradul de ndesare ID se obtine prin ncercari de laborator efectuat n conformitate cu Anexa A.
5.3. Lichefierea ciclica este cu att mai putin probabila cu ct starea de eforturi se caracterizeaza prin
valori mai mari ale eforturilor unitare normale.
Ca urmare, la adncimi mai mari dect circa 15 m, depozitele naturale cu suprafata practic orizontala nu
se mai considera lichefiabile, indiferent de compozitia granulometrica si starea de ndesare.
Din acelasi motiv, rezistenta la lichefiere Rl, pentru un anumit numar de cicluri ale solicitarii se exprima
de regula prin parametrul adimensional (numit si efort unitar de forfecare ciclic normalizat):
Rl =
n care:

max, l

max,l

'0 (3)

efortul unitar tangential maxim la care se produce lichefierea ntr-un numar dat de cicluri
de solicitare uniforma;

efortul unitar normal efectiv initial, pentru o stare de eforturi izotropa existenta la nceperea solicitarii
ciclice.

[top]

6. DETERMINAREA N LABORATOR A REZISTENTEI LA LICHEFIERE

6.1. Pentru determinarea n laborator a rezistentei la lichefiere a pamnturilor nisipoase saturate se pot
folosi, n ordinea preferintei, urmatoarele aparate sau instalatii:
- instalatii pentru forfecare simpla (a nu se confunda cu forfecarea directa, pentru care se utilizeaza
aparatele de forfecare cu plan obligat):
prin translatie: - cu volum constant;
- cu placi rigide;
- cu membrana armata;
- n celula de presiune;
cu ajutorul meselor vibrante;
prin torsiune cu discuri rigide;
- instalatii triaxiale ciclice (cu solicitare axial simetrica):
prin torsiune, n celula de presiune:
- pe epruvete cilindrice inelare;
- pe epruvete cilindrice pline;
cu ciclarea fortei axiale.
6.2. n Anexa B sunt date detalii pentru realizarea ncercarilor n triaxialul care permite ciclarea fortei
axiale.
6.3. Pentru aprecierea rezistentei la lichefiere n depozitul din natura, Tmax, l / 'v (unde 'v este sarcina
geologica efectiva), rezultatele obtinute n aparatul triaxial ciclic trebuie nmultite cu factorul C 1:

(4)
n care K0 este coeficientul de mpingere n stare de repaus al depozitului. Pentru depozite normal
consolidate (depozite aluviale recente, depuneri prin hidromecanizare necompactate), se poate considera
K0 aproximativ egal cu 0,5.
Rezultatele ncercarilor de forfecare simpla, care reproduc mai bine dect compresiunea triaxiala starea
de eforturi din natura, nu mai trebuie corectate cu coeficientul C1.

6.4. n cazul depozitelor cunoscute ca fiind supraconsolidate (datorita unui istoric n trecutul geologic sau
a unei actiuni de ndesare artificiala), rezultatele ncercarilor din laborator se vor nmulti cu factorul C 2:
(5)
n care RSC = p'c/ 'v0 este raportul supraconsolidare, p'c fiind presiunea efectiva maxima sub care a fost
consolidat depozitul, iar 'v0 efortul unitar normal vertical efectiv existent n momentul aplicarii solicitarii
ciclice.
6.5. Un coeficient C4 < 1,0 tine seama de tulburarea inerenta a probelor netulburate (recoltate cu
metode obisnuite: monoliti, stuturi cu pereti subtiri) n timpul prelevarii, al transportului probelor, al
pastrarii lor un oarecare timp pna la ncercare si al fasonarii epruvetelor.
6.6. Un coeficient C4 < 1,0 tine seama de ndesarea inerenta a pamntului n timpul operatiunilor de
prelevare si de fasonare a epruvetei.
6.7. n lipsa unor studii speciale pentru stabilirea influentei asupra rezultatelor a tulburarii probelor, se va
considera:
C3 x C4 = 1,0 (6)
6.8. Erori necontrolabile sunt determinate de orice variatie de volum a diverselor parti ale aparatelor, care
se reflecta prin variatii de volum necontrolate ale epruvetei. Astfel de variatii de volum contravin nsusi
principiului determinarii rezistentei la lichefiere, care presupune constanta volumului probei (cu exceptia
reducerii n foarte mica masura a volumului fazei lichide n urma cresterii presiunii apei din pori).
6.9. Evitarea unor variatii de volum n sistemele de masura a presiunii apei din pori (ansamblul format din
traductori, de obicei electrici inductivi, tuburi de legatura, robineti si fitinguri) se va realiza cel putin
asigurnd urmatoarele conditii:
- volumul total de lichid n sistemul de masura sa nu depaseasca 3% din volumul porilor probei;
5

- compresibilitatea traductorilor sa fie maximum 1,6 10 cm /daN/cm ;

- sa se foloseasca robineti care prin actionare sa nu determine variatii de volum.
6.10. La toate aparatele n care proba este nconjurata de o membrana de cauciuc, o sursa de variatie a
volumului probei este penetrarea membranei.
n timpul consolidarii probei, membrana este presata de presiunea din celula n golurile periferice dintre
granule ale probei. n timpul solicitarii ciclice n regim nedrenat, presiunea apei din pori n exces indusa
de solicitare va presa membrana n sens invers. n contrast cu conditiile din teren, aceasta deformare a
membranei va permite o curgere limitata a apei din pori catre golurile cu volum marit de la periferia probei
de nisip, ceea ce corespunde unei drenari partiale a probei si unei scaderi a presiunii apei din pori n
exces. Ca urmare, n ceea ce priveste generarea presiunii apei din pori si determinarea lichefiabilitatii
probei, rezultatul ncercarii va fi neacoperitor.
Factorii care influenteaza penetrarea membranei sunt: presiunea efectiva din celula (respectiv diferenta
dintre presiunile lichidelor pe cele doua fete ale membranei), caracteristicile porilor la periferia epruvetei
(dimensiunile granulelor, forma lor, distributia granulometrica, starea de ndesare), caracteristicile
membranei (grosimea, modulul de elasticitate), suprafata probei n contact cu membrana (respectiv
dimensiunile si forma epruvetei).

Orientativ, se poate considera ca efectul penetrarii membranei este neglijabil la pamnturi cu diametrul
mijlociu d50 = 0,2 mm, chiar n cazul unor epruvete cu dimensiuni mici (aria transversala de ordinul a 10
2
cm ). La pamnturi cu d50 = 0,6 mm sunt necesare studii speciale pentru luarea n considerare a efectului
de penetrare a membranei, chiar n cazul unor epruvete cu dimensiuni mai mari.
6.11. Daca nu se dispune de traductori corespunzatori pentru masurarea variatiei presiunii apei din pori
se pot utiliza criteriile de apreciere a momentului lichefierii bazate pe masurarea deformatiei specifice
axiale (definite n Anexa B).
La probe ndesate (ID > 0,67) cresterea presiunii apei din pori pna la egalarea efortului unitar efectiv
initial corespunde aproximativ unei deformatii specifice ciclice axiale de 5% ( 2,5%), iar n cazul probelor
afnate (ID < 0,33) unor deformatii specifice ciclice axiale de ordinul a 10% ( 5%).
6.12. n lipsa unor ncercari de laborator, rezistenta la lichefiere corespunzatoare unei solicitari de 20 de
cicluri uniforme se poate estima orientativ cu formulele:

(7)
pentru 0,04 = d50 = 0,6 mm

(8)
pentru 0,6 = d50 = 1,5 mm
n care:
N rezistenta la penetrare standard n lov/30 cm,
2

'v sarcina geologica efectiva n daN/cm ,

d50 diametrul mijlociu al granulelor de nisip, n mm.
Relatiile (7) si (8) au fost deduse prin prelucrarea statica a rezultatelor obtinute prin ncercari triaxiale
ciclice pe probe recoltate din depozite aluviale normal consolidate n domeniul unor sarcini geologice
2
efective ' = 0,2 1,7 daN/cm , deci vor fi corectate cu ajutorul coeficientilor C1 si C2.
Pentru steril din industria miniera depus hidromecanic n iazuri de decantare s-a obtinut relatia:

(9)
n functie de gradul de ndesare (ID), rezistenta la lichefiere poate fi aproximata cu relatia:
Rr, 20 = 0,42 ID + 0,0035 S (10)
n care S este continutul procentual de particule fine (d < 0,074 mm).
ntre ID si N se admite valabilitatea relatiei:

(11)
care este exprimarea analitica aproximativa a graficului din figura C.1 (anexa C).
[top]

7. NCERCARI DE TEREN UTILE PENTRU APRECIEREA POTENTIALULUI DE

LICHEFIERE CICLICA A DEPOZITELOR DE PAMNT
7.1. ncercarile de teren urmaresc de regula aprecierea starii de ndesare a depozitelor, ca principal factor
care conditioneaza sensibilitatea la lichefiere.
Se enumera urmatoarele tipuri de determinari:
- recoltarea unor probe pentru determinarea gradului de ndesare:
- probe netulburate recoltate cu stanta;
- dispozitivul tip Soiltest;
- dispozitivul tip Bishop;
- ncercari de penetrare:
- penetrare dinamica standard;
- penetrare dinamica cu con;
- penetrare statica.
7.2. Prelevarea unor probe netulburate cu stanta este posibila din santuri sau puturi, de la adncimi
relativ mici si deasupra nivelului apei subterane. Lsa adncimi mai mari pot apare erori din cauza relaxarii
terenului prin ndepartarea sarcinii geologice sau ndesarii n urma coborrii fortate a nivelului apei
freatice.
7.3. Dispozitivul tip Soiltest (ASTM D 2167-66) masoara cu ajutorul unui balon mpins de apa volumul
unei gropi din care s-a scos o cantitate cunoscuta de pamnt.
7.4. Dispozitivul tip Bishop poate fi actionat n foraje, sub nivelul apei subterane. Greutatea volumica n
stare uscata, d, se determina cu relatia:

(12)
o

n care: Gs greutatea materialului extras, uscat n etuva la 105 110 C;

A aria sectiunii transversale a prelevatorului, i adncimea pe care prelevatorul a fost fortat sa intre
prin presare n pamnt;
V volumul de nisip pierdut de la baza prelevatorului.
7.5. ncercarea de penetrare dinamica standard este cea mai utilizata metoda indicata pentru aprecierea
sensibilitatii la lichefiere a depozitelor de pamnturi necoezive (a se vedea fig. C.2 din anexa C). Metoda
recomandata prin STAS 1242/5-81 nu este adecvata folosirii n cazul pamnturilor lichefiabile, astfel ca n
aceste conditii se recomanda utilizarea metodicii expuse n anexa C.
7.6. Penetrarea dinamica cu con va efectua n conformitate cu prevederile Instructiunilor tehnice pentru
cercetarea terenului de fundare prin penetrare dinamica cu con, indicativ C 176-84.
7.7. Penetrarea statica se va efectua conform STAS 1242/2-76. Criteriul de apreciere a lichefiabilitatii din
fig. C.2 (anexa 2) poate fi folosit si n cazul acestei determinari stabilind corelatia ntre rezistenta la
penetrare statica qc, si rezistenta la penetrare dinamica standard N.
2

Se admite n general ca raportul ntre qc" (daN/cm ) si N (lovituri/30 cm) este 3,54 la nisipuri fine si
4,55 la nisipuri grosiere.
[top]

8. ALTE CARACTERISTICI DINAMICE ALE PAMNTURILOR NISIPOASE

NECESARE CALCULELOR DE LICHEFIABILITATE
8.1. Eforturile unitare de forfecare induse de o solicitare de tip seismic se caracterizeaza prin: schimbarea
periodica a sensului de variatie, variatia amplitudinii si a frecventei; o relatie efort-deformatie tipica este
prezentata n fig. 5.
8.2. n cazul particular al actiunii unui ciclu de eforturi a carui amplitudine variaza, cu schimbare de sens,
simetric fata de zero, relatia efort-deformatie este reprezentata printr-o bucla de hysteresis (fig. 6),
definita de doi parametri:
- modulul dinamic maxim de deformatie transversala (modulul de forfecare dinamic initial sau modulul de
rigiditate maxim) G0", definit ca panta tangentei n origine (Y = 0) la curba efort-deformatie;
- fractiunea de amortizare critica D = AT/4 AB, n care AB este aria buclei de hysteresis si AT aria
triunghiului hasurat n fig. 6.
Se mai definesc:
- modulul dinamic (secant) de deformatie transversala G;
- fractiunea maxima de amortizare critica Dmax, corespunzatoare G = 0;
- deformatia unitara de referinta r = tmax/G0, tmax fiind efortul unitar de forfecare la cedare (asimptota
orizontala a curbei corespunzatoare unei solicitari cu crestere monotona).
ntre parametrii dinamici se admit valabilitatea unor relatii de tip hiperbolic:

G/G0 = 1/(1 + I / rI) (13)

D/Dmax = I / rI/(1 + I / I) (14)
D = Dmax (1 G/G0) (15)
8.3. Parametrii dinamici de rigiditate ai pamnturilor se determina prin ncercari de laborator si de teren,
conform anexei D.
8.4. n lipsa unor ncercari, pentru studii preliminare se pot aprecia parametrii dinamici la nisipuri saturate
cu urmatoarele relatii empirice:
0,5

G0 = (353 + 13,3 ID) ( 'oct) , daN/cm (16)

2

n care 'oct = (1 + 2K0) 'v/3 este presiunea efectiva medie exprimata n daN/cm , iar ID gradul de
ndesare.
Dmax = 28 1,5 lgNc (17)
Nc fiind numarul de cicluri.
[top]

ANEXA A
DETERMINAREA INDICILOR PORILOR MAXIMI SI MINIMI LA PAMNTURI
A.1. APLICABILITATE
A.1.1. Metoda este aplicabila la nisipuri curate, cu continut de maximum 5% din fractiunile praf si argila (<
0,05 mm) si fara particule de pietris (> 2 mm).
A.1.2. Experimental, metoda poate fi aplicata si la alte tipuri de pamnturi nisipoase.
A.2. DISPOZITIVE NECESARE
A.2.1. Vasul n care se face determinare se executa din otel, are grosimea peretilor de 8 mm si diametrul
interior de 60 mm, asa cum se arata n fig. A.1. Vasul are adncimea de 40 mm si este prevazut cu un
guler prelungitor de 20 mm.
A.2.2. Nisipul se toarna printr-o plnie de carton cu dimensiunile din fig. A.2. (plnia se poate executa si
din alt material).
A.2.3. Se mai folosesc: un ciocan de lemn, un cutit cu lama dreapta de cca. 20 cm si o balanta cu
precizia de 0,1 g.
A.3. DETERMINAREA INDICELUI PORILOR MAXIMI
o

A.3.1. Circa 500 g nisip se usuca n etuva la 105110 C.

A.3.2. Se aseaza plnia pe fundul vasului fara guler, n centru si se umple cu nisip uscat. Se ridica plnia
ncet, astfel ca naltimea de cadere a nisipului sa fie nula. Viteza de ridicare va fi constanta si va asigura
curgerea n vas a ntregii cantitati de nisip n 2030 s. se va urmari sa nu fie ntreruperi n curgerea
nisipului.
A.3.3. Se aseaza lama cutitului pe marginea vasului si se ndeparteaza surplusul de nisip printr-o miscare
rapida a cutitului. Se va avea grija sa nu se loveasca vasul.
A.3.4. Se cntareste nisipul din vas. Se obtin:
- greutatea volumica uscata minima:

(A.1)
- indicele porilor maxim:

(A.2)
Cu Gu min s-a notat greutatea nisipului, cu V volumul vasului si cu
de nisip.

greutatea specifica a particulelor

A.4. DETERMINAREA INDICELUI PORILOR MINIM

A.4.1. Se prelungeste vasul cu gulerul. Nisipul este asezat n vas n 10 straturi. Cantitatea de nisip
folosita pentru realizarea fiecarui strat este astfel aleasa nct vasul sa fie umplut cu al 9-lea strat, stratul
al 10-lea realizndu-se n guler.
A.4.2. Dupa introducerea n vas a cantitatii de nisip corespunzatoare unui strat, se lovesc peretii vasului
de 100 de ori cu un ciocan de lemn. Cu o mna se roteste permanent vasul asezat pe masa, astfel ca
ndesarea realizata sa fie ct mai uniforma, iar cu cealalta se misca orizontal ciocanul asezat de
asemenea pe masa.
A.4.3. Dupa terminarea ndesarii ultimului strat, se ndeparteaza gulerul si nisipul n exces cu ajutorul
cutitului.
A.4.4. Se cntareste nisipul din vas. Se obtin:
- greutatea volumica uscata maxima:

(A.3)
- indicele porilor minim:

(A.4)

Cu Gu max s-a notat greutatea nisipului.

A.5. UTILIZAREA REZULTATELOR
A.5.1. Cu ajutorul emax si emin, cunoscnd si indicele porilor al probei, e, se determina gradul de ndesare,
ID:

(A.5)
A.5.2. Gradul de ndesare poate fi obtinut si din greutatile volumice n stare uscata:

(A.6)
Cu d s-a notat greutatea volumica uscata a probei. Folosirea relatiei (A.6) nu presupune cunoasterea
greutatii specifice a granulelor s".
[top]

ANEXA B
EFECTUAREA NCERCARILOR DE COMPRESIUNE TRIAXIALA CICLICA LA NISIPURI
B.1. APARATURA NECESARA
B.1.1. Se poate folosi orice aparat de compresiune triaxiala statica, completat cu un dispozitiv de
ncarcare ciclica a pistonului vertical. ncarcarea verticala, deplasarea verticala si presiunea apei din pori
n epruveta trebuie sa poata fi urmarite cu traductori electrici si nregistrate automat. ncarcarea ciclica
trebuie sa poata fi aplicata astfel ca la fiecare ciclu sa se realizeze o compresiune urmata de o extindere
triaxiala, presiunea n celula ramnnd constanta. Deci, la fiecare ciclu efortul unitar de forfecare trebuie
sa se schimbe de semn, astfel:

- la compresiune

(B.1)

- la extindere

(B.2)

unde
1

este efortul unitar deviatoric ciclic, iar

3

3i

presiunea initiala n celula.

Consolidarea epruvetei sub o presiune izotropa n celula 3i trebuie sa fie posibila n conditiile aplicarii
unei contrapresiuni (a unei presiuni initiale n apa din pori, ui, compensata de o parte din presiunea din
celula, 3c = ui + 3i). n figura B.1. este prezentata o schema posibila pentru sistemul de contrapresiune:

- presiunea din celula este asigurata de sistemul B, care poate fi compus dintr-un rezervor cu apa la
suprafata careia se aplica o presiune de aer controlata de un robinet si un regulator de presiune;
- de regula, pentru asigurarea unei stari de eforturi izotrope n epruveta este necesara aplicarea unei
ncarcari statice suplimentare pe piston (controlate de robinetul si regulatorul de presiune A), care sa
compenseze reducerea ncarcarii verticale transmise epruvetei n raport cu cea orizontala, ca urmare a
prezentei tijei pistonului;
- contrapresiunea n apa din pori este controlata de robinetele C, D, E, F, G, H si I, regulatorul de
presiune C si rezervoarele D si E. apa presurizata din rezervorul D patrunde n epruveta pe la baza, n
timp ce la partea superioara aceeasi presiune este aplicata deschiznd robinetele F si H, prin intermediul
coloanei de apa din tubul calibrat situat n dreptul riglei gradate. Nivelul de apa din tubul calibrat foloseste
la urmarirea volumului de apa iesit din epruveta n timpul consolidarii; contrapresiunea este mentinuta
constanta modificnd n tot timpul consolidarii pozitia tubului si a riglei gradate solidare cu acesta, asa fel
nct nivelul de apa sa se gaseasca aproximativ la nivelul mijlocului epruvetei;
- nchiznd robinetele F si H si deschiznd E si I, contrapresiunea este aplicata prin intermediul cilindrului
E. Plasnd acest cilindru mai jos dect cilindrul D, de exemplu cu 70 cm, se stabileste o diferenta de nivel
piezometric n epruveta care determina o curgere a apei prin ea; n acest fel se elimina bulele de aer din
proba.
B.2. PREPARAREA PROBELOR
B.2.1. ncercarile triaxiale ciclice pot fi efectuate pe probe netulburate sau pe probe realizate n laborator
din material tulburat.
B.2.2. Recoltarea probelor netulburate de nisip este posibila deasupra nivelului apei dar foarte dificila sub
nivelul pnzei de apa subterane. Se poate recurge la metoda congelarii, sau n masivul de pamnt
naintea extragerii probei, sau dupa recoltare cu stuturi cu pereti subtiri si drenare partiala, pentru
prezervarea structurii n timpul transportului si al montarii epruvetei n celula triaxialului.
B.2.3. Pentru pregatirea unor probe din material tulburat se va alege o metoda care sa reproduca ct mai
fidel modul probabil de formare a depozitului studiat, n natura. Se va urmari realizarea unei stari de
ndesare sau egale cu cea din natura, sau de ordinul I D = 0,5 urmnd ca rezistenta la lichefiere Rl,
pentru pamntul cu gradul de ndesare ID (n natura), sa fie apreciata cu relatia:

(B.3)
n care Rl (n laborator) s-a obtinut prin ncercarea probei pregatite artificial la gradul de ndesare arbitrar
ID (n laborator).
B.2.4. Pentru pregatirea artificiala a probelor se poate folosi orice fel de metoda care modeleaza ct mai
bine conditiile de formare a depozitului. Proba realizata poate avea de la nceput dimensiunile epruvetei
sau poate fi mai mare, urmnd ca epruveta sa fie fasonata ulterior.
B.2.5. depozitele de pamnt susceptibile a se lichefia sunt de regula depozite aluvionare formate recent
prin sedimentare. Ca urmare, pentru pregatirea artificiala a probelor este convenabila metoda
sedimentarii, care, n varianta realizarii unei probe avnd chiar dimensiunile epruvetei, consta n
urmatoarele operatiuni:
- se cntareste o cantitate Gd" de nisip uscat:

(B.4)
n care s este greutatea specifica a granulelor de nisip, e indicele porilor dorit, de exemplu cel
corespunzator gradului de ndesare ID", respectiv e = emax ID (emax emin), V volumul epruvetei;
- se amesteca aceasta cantitate de nisip cu apa, iar amestecul se fierbe pentru eliminarea aerului dizolvat
n apa;
- se umple partial cu apa dezaerata forma care are dimensiunile epruvetei si se toarna amestecul de nisip
si apa cu o lingura sau cu un tub flexibil montat la o plnie. Nivelul apei din forma se mentine la circa 3
cm deasupra suprafetei nisipului sedimentat. naltimea de cadere libera n apa a nisipului va fi permanent
de ordinul a 3 cm;
- cnd s-a ajuns cu sedimentarea la partea de sus a formei se loveste usor forma cu un ciocan de lemn
pna cnd suprafata depozitului de nisip se taseaza cu 2030% din naltime; se completeaza cu nisip
pna la naltimea dorita; se loveste usor suprafata cu un mic mai de lemn pentru realizarea unei
suprafete plane;
- se aseaza pe suprafata piatra poroasa si apoi pistonul, dupa care se ruleaza pe piston membrana de
cauciuc, care fusese montata de la nceput n interiorul formei; se etanseaza membrana pe piston cu
inelele de cauciuc;
2

- se aplica un vacuum de circa 7 kPa (0,07 daN/cm ) pentru prevenirea deformarii epruvetei cnd se
ndeparteaza forma. Pentru aceasta se nchide robinetul care permite drenarea pe la baza epruvetei si se
coboara cu circa 70 cm fata de nivelul mijlocului epruvetei tubul gradat conectat la partea superioara a
epruvetei.
B.3. EFECTUAREA NCERCARII
B.3.1. Se ndeparteaza forma pentru modelarea epruvetei. Se masoara dimensiunile epruvetei
(circumferinta si naltimea) cu o precizie de cel putin 0,03 mm, n vederea stabilirii volumului si a starii de
ndesare efectiv realizate. Se monteaza celula triaxialului.
B.3.2. Sub o presiune n celula de 20 kPa se revine la presiunea atmosferica n tubulatura de la partea
superioara a epruvetei, cu robinetul de la partea inferioara nchis. Se aplica apoi presiunea initiala
(contrapresiunea) egala n celula si n apa din pori; se recomanda o presiune initiala de 100200 kPa
pentru asigurarea saturarii probei.
B.3.3. n aceste conditii de presiune se realizeaza o curgere prin proba pentru saturarea ct mai
completa. n acest scop se stabileste o diferenta de potential ntre nivelele de apa din rezervoarele D si E
(fig. B.1.) de circa 70 cm si se circula apa dezaerata prin proba nchiznd robinetele F si H si deschiznd
robinetele D, E, G si I.
B.3.4. Se conecteaza tubul gradat n circuitul probei prin nchiderea robinetelor E si I si deschiderea
robinetelor F si H. Se aplica o presiune suplimentara n celula de 100 kPa, astfel nct sa se asigure n
interiorul probei dupa consolidare o stare de eforturi unitare efective uniforma egala cu s'3 = 100 kPa
(aceasta stare de eforturi corespunde aproximativ conditiei din natura a depozitelor lichefiabile, situate de
obicei la adncimi de 515 m).
B.3.5. Consolidarea probei se realizeaza prin drenare pe la partea superioara, n conditiile n care
diferenta ntre presiunea din celula si cea impusa n apa din pori prin intermediul cilindrilor B si D este
mentinuta constanta, la valoarea s'3. Pentru aceasta este recomandabil ca nivelul apei n tubul gradat sa

fie mentinut n vecinatatea nivelului mijlociu al epruvetei. Variatia de volum n tubul gradat este folosita
pentru corectarea volumului epruvetei utilizat n calculul gradului de ndesare initial (la sfrsitul
consolidarii).
B.3.6. Consolidarea se considera ncheiata cnd nivelul apei n tubul gradat nu se mai modifica. Acest
procedeu este nsa nesigur, fiind de preferat sa se verifice daca presiunea apei din pori nu mai variaza n
cazul nchiderii caii de drenare (respectiv a robinetului H). Daca traductorul pentru presiunea apei din pori
sesizeaza o variatie a acesteia, se redeschide calea de drenare, prelungindu-se durata afectata
consolidarii.
B.3.7. Dupa terminarea consolidarii se face verificarea realizarii unui grad de saturare satisfacator prin
2
aplicarea presiunii initiale (contrapresiunii) de 1 daN/cm . Pentru aceasta se nchid robinetele G si H (I
2
fiind deja nchis), se mareste presiunea din celula cu
3, de exemplu 0,5 daN/cm , si se masoara
cresterea corespunzatoare a presiunii apei din pori u. Se calculeaza coeficientul presiunii apei din pori
B = u/ 3. Daca B = 0,95 gradul de saturare se considera satisfacator; daca B < 0,95 se deschid caile
2
de drenare (respectiv robinetele G, F si H) si se mareste contrapresiunea cu 0,5 daN/cm prin cresterea
presiunii aerului n rezervoarele B si D. Apoi se mpiedica din nou drenarea (prin intermediul robinetelor G
si H, I fiind deja nchis) si se verifica valoarea coeficientului B.
B.3.8. Cu drenarea mpiedicata se aplica ncarcarea axiala ciclica. Se prefera o variatiei sinusoidala unei
triunghiulare sau dreptunghiulare. Pentru un tip de nisip la o anumita stare de ndesare se efectueaza cel
putin 3 determinari cu valori diferite ale amplitudinii ncarcarii ciclice verticale care determina lichefierea
dl. Se recomanda urmatoarele valori:
dl

= 0,3; 0,4 si 0,6 daN/cm

carora le corespund valorile efortului unitar ciclic normalizat:

dl/2

'3 = 0,15; 0,20 si 0,30.

B.3.9. ncarcarea ciclica se aplica pna cnd dublul amplitudinii deformatiei specifice ciclice axiale atinge
10% din naltimea initiala a epruvetei.
B.3.10. Se nregistreaza cu ajutorul unui oscilograf variatia n timp a ncarcarii ciclice axiale, a deformatiei
specifice axiale si a presiunii apei din pori.
B.4. PRELUCRAREA REZULTATELOR NCERCARILOR
B.4.1. Este preferabil ca cedarea n ncarcarea ciclica sa fie exprimata dupa trei criterii:
- lichefierea initiala, definita ca starea n care presiunea apei din pori n exces (generata de ncarcarea
ciclica) devine pentru prima oara egala, ntr-un anumit moment al ciclului, cu efortul unitar efectiv initial
'3i";
- deformatia specifica axiala 5% ( 2,5%); aceasta deformatie se atinge de regula la nisipuri curate
aproximativ n acelasi moment cu lichefierea initiala;
- deformatia specifica axiala 10% ( 5,0%).
B.4.2. Rezultatele ncercarii triaxiale ciclice se reprezinta ca n fig. B.2. Punctele de pe grafic corespund
criteriilor de la pct. B.4.1. si reprezinta numarul de cicluri pna la lichefiere (marcat pe abscisa n scara

logaritmica) pentru efortul unitar ciclic normalizat aplicat n fiecare ncercare (marcat pe ordonata n scara
normala).
B.4.3. Daca epruvetele ncercate la diverse valori ale efortului unitar ciclic normalizat nu au aproximativ
acelasi grad de ndesare, desi variatia acestuia este ntr-un domeniu restrns, asezarea punctelor pe
grafic se face dupa o corectare a valorilor /2 '3 dupa relatia

(B.5)
B.4.4. Daca gradele de ndesare variaza ntr-un domeniu suficient de larg, poate fi posibila stabilirea unei
corelatii ntre gradul de ndesare ID, si rezistenta la lichefiere corespunzatoare unui anumit numar de
cicluri (de exemplu 20), reprezentata grafic ca n figura B.3.
B.4.5. Gradul de ndesare reprezentativ pentru o ncercare trebuie stabilit prin corectarea gradului de
ndesare obtinut la pregatirea epruvetei cu variatia de volum masurata n timpul consolidarii ei n triaxial.
Indicele porilor e se calculeaza cu relatia:

(B.4)
n care:
s

greutatea specifica a granulelor de nisip;

V volumul initial al epruvetei minus modificarea de volum n timpul consolidarii;

Gu greutatea nisipului uscat, determinata sau naintea pregatirii probei, sau dupa ncercare prin
colectarea ntregii cantitatii de nisip utilizate si cntarirea ei dupa uscare n etuva.
[top]

ANEXA C
EFECTUAREA DETERMINARILOR DE PENETRARE STANDARD N PAMNTURILE LICHEFIABILE
C.1. PRESCRIPTII N VIGOARE SI PRINCIPIUL DETERMINARII
C.1.1. Efectuarea penetrarii standard formeaza obiectul STAS 1242/5-81 #Teren de fundare. Cercetarea
terenului prin penetrare dinamica n foraj. Metoda nu se poate utiliza n cazul pamnturilor refulante n
gaura de foraj sau care manifesta fenomene tixotropice (trecere n stare lichida la solicitari dinamice). Ca
urmare, metodica prevazuta n STAS 1242/5-81 nu poate fi aplicata la pamnturi lichefiabile.
C.1.2. Societatea Internationala de geotehnica si Fundatii a numit un comitet tehnic pentru redactarea
unor instructiuni de efectuare a ncercarii de penetrare standard (SPT), cu termen n ianuarie 1985. Un
material preliminar a fost ntocmit n octombrie 1983; aceste recomandari internationale provizorii au fost
folosite la prezenta redactare. Au fost avute, de asemenea, n vedere standardele n vigoare n S.U.A. si

Japonia, tari n care SPT este principala ncercare de tern utilizata pentru determinarea sensibilitatii la
lichefiere a terenurilor nisipoase.
C.1.3. Cu ajutorul SPT se determina rezistenta pamntului ntr-un foraj, prin nfigerea unui tub carotier,
obtinndu-se astfel si probe tulburate pentru identificare. Rezistenta la penetrare poate fi corelata cu
caracteristici ale pamntului.
C.1.4. Rezistenta la penetrare (N) reprezinta numarul de caderi ale unui berbec cu masa de 63,5 kg, de
la o naltime de 76 cm pe o nicovala montata n capul unui tren de tije, necesar pentru nfigerea pe 30 cm
(dupa patrunderea sub greutate proprie si penetrare de fixare) a unui tub carotier.
C.2. APARATURA UTILIZATA
C.2.1. Tubul carotier se executa din otel tratat si trebuie sa aiba suprafete netede att exterior ct si
interior. Diametrul exterior este de 51 mm 1 mm iar cel interior 35 mm 1 mm. Lungimea trebuie sa fie
de minimum 460 mm la care se adauga 75 mm 1 mm ale unui sabot detasabil. Sabotul este filetat la un
capat si terminat cu un cutit practicat pe 19-20 mm la celalalt capat. Capatul superior, al tubului carotier
se nsurubeaza ntr-o piesa de legatura cu tijele instalatiei, prevazuta cu o valva si orificii care sa asigure
iesirea libera a fluidului din carotier la patrunderea probei si mentinerea acesteia n carotier la extragere.
C.2.2. Tijele care fac legatura ntre carotierul de la baza forajului si nicovala de la suprafata terenului
trebuie sa fie astfel dimensionate nct sa nu flambeze n timpul operatiunilor de penetrare. Se folosesc
de regula tijele instalatiei de foraj. Obisnuit tijele au greutatea medie de 3-4 daN/cm; nu se admit tije cu
greutatea mai mare de 10 daN/m.
Nu se vor folosi dect tije drepte; o verificare vizuala periodica este obligatorie. Sageata remanenta a
unei tije nu trebuie sa depaseasca 1 : 1000. Tijele vor fi mbinate prin nfiletare.
C.2.3. Nicovala se mbina cu tijele prin nfiletare la capatul lor superior. Pe ea cade liber un berbec cu
masa de 63,5 kg 0,5 kg de la o naltime de 760 mm. Este necesar ca frecarea ntre berbec si tija de
ghidare sa fie nesemnificativa n ceea ce priveste energia de batere.
C.3. METODA DE FORARE
C.3.1. Instalatia de forare trebuie sa asigure o gaura de foraj curata, astfel nct penetrarea sa se
efectueze ntr-un teren relativ netulburat.
C.3.2. Se recomanda ca forarea sa se efectueze prin procedeul rotativ, mentinerea peretilor forajului
asigurndu-se prin tubare sau cu ajutorul noroiului de foraj. n cazul tubarii forajului, diametrul sculei de
sapare nu va depasi 90% din diametrul interior al burlanului de tubare.
C.3.3. Se admite forarea prin spalare, cu conditia ca dispozitivul de forare sa dirijeze jeturile de apa n
sus sau lateral, nu si n jos.
C.3.4. Nu se admite folosirea pompei cu clapet sau a altor dispozitive la care pamntul extras din foraj
este scos din partea lor inferioara.
C.3.5. Diametrul forajului trebuie sa fie cuprins ntre 63,5 mm si 100 mm.
C.4. EXECUTAREA NCERCARII
C.4.1. Tubul carotier se coboara n gaura de foraj pna se reazema pe talpa, cu trenul de tije nfiletate
pna la suprafata si cu berbecul si nicovala montate la extremitatea superioara a trenului de tije.

C.4.2. Se masoara penetrarea initiala realizata sub greutatea proprie a ansamblului de tije si piese de la
capete. Daca aceasta penetrare depaseste 15 cm, nu mai este necesara penetrarea de fixare; daca
depaseste 45 cm, nu se mai efectueaza penetrarea propriu-zisa, rezultatul ncercarii fiind N = 0. Dupa
penetrarea initiala, ncercarea se realizeaza n doua etape:
- penetrarea de fixare, pe 15 cm; daca cei 15 cm de penetrare nu se realizeaza n 50 de lovituri,
penetrarea de fixare se considera terminata;
- penetrarea propriu-zisa, pe 30 cm; numarul de lovituri necesar pentru aceasta penetrare se numeste
rezistenta la penetrare standard (N); ncercarea se ntrerupe la N = 50, notndu-se adncimea de
penetrare corespunzatoare acestui numar de lovituri.
C.4.3. Viteza de aplicare a loviturilor nu trebuie sa fie mai mare de 30 de lovituri/minut.
C.4.4. Presiunea exercitata pe talpa de noroiul din foraj, sau de apa din forajul tubat, trebuie sa fie mai
mare dect presiunea hidrostatica a apei n teren la cota talpii forajului. n cazul forajului tubat este
necesar deci ca n gaura de foraj sa fie mentinut artificial un nivel de apa superior celui hidrostatic.
C.4.5. n cazul n care exista nesiguranta privind caracterul netulburat al materialului de pe fundul
forajului, se vor nregistra separat N15-30 si N30-45, valori corespunzatoare penetrarii propriu-zise partiale pe
primii si ultimii 15 cm. Teoretic, n cazul unui masiv omogen pe adncimea penetrarii de 3 cm, ntre cele
doua marimi trebuie sa existe relatia:

(C.1)
n care A este un coeficient functie de N si de caracteristicile geometrice ale penetrometrului (variind ntre
0,69 si 0,68 pentru penetrometrul standard si N = 1030). O diferenta mare ntre N 15-30 masurat si
valoarea teoretica 0,7 N30-45 (mai mare de 1-2 lovituri) indica o neuniformitate accentuata a materialelor
strabatute si impune studii suplimentare pentru determinarea cauzelor acestei diferente.
C.5. INTERPRETAREA REZULTATELOR
C.5.1. Pentru compensarea efectului presiunilor negative n apa din pori care pot apare la nisipurile cu
indicele porilor inferior celui critic (considerat corespunzator N = 15) la nisipurile fine sau prafoase
saturate, sub pnza de apa subterana, daca valoarea N' nregistrata depaseste 15, rezistenta la
penetrare standard va fi corectata astfel:
N = 15 + 0,5 (N' 15) (C.2)
C.5.2. Gradul de ndesare (ID) poate fi apreciat n mod orientativ cu relatia:

(C.3)
n care:
2

'v este sarcina geologica efectiva exprimata n daN/cm .

Relatia (C.3) este prezentata grafic n fig. C.1.

C.5.3. Lichefiabilitatea pamnturilor granulometric lichefiabile poate fi apreciata cu ajutorul graficului din
fig. C.2.
[top]

ANEXA D
DETERMINAREA PARAMETRILOR DINAMICI AI PAMNTURILOR
Proprietatile dinamice ale pamnturilor variaza cu nivelul de deformatie. n functie de nivelul de
deformatie pentru care este necesar un anumit parametru dinamic se poate folosi pentru determinarea sa
una din metodele din tabelul de mai jos:
Tabelul D 1
Marimea deformatiei
(cm/cm)
fenomene

Parametri dinamici

Caracteristici mecanice
Metoda
propagarii
undelor
Metoda
de
laborator

-6

10

-5

10

Propagarea
undelor.Vibratii.

Elastice

Metode
seismice
Metoda
Metoda vibratiilor de
de teren
teren
Metoda
ncarcarilor
ciclice

-3

10

Crapaturi
Tasari
diferentiale

Modulul de deformatie
transversala
Coeficientul Poisson
Fractiune de
amortizare critica

-2

10

Unghiul de frecare
interna Coeziunea

Elastoplastice

Rezistenta

_____________
___________________
___________
_____________

___________________

-1

10

Alunecari
Compactari
Lichefieri

_____________

Metoda
coloanei
rezonante
Metoda
ncarcarilor
ciclice

-4

10

METODE DE LABORATOR
D.1. Metoda propagarii undelor
Aceasta metoda consta n transmiterea unei unde, generata de un impuls electric, prin proba de pamnt.
Impulsul electric trece printr-un cristal piezoelectric amplasat la un capat al probei si apoi prin proba catre
alt cristal piezoelectric amplasat la celalalt capat al probei. Se determina viteza de propagare a undei prin
nregistrarea timpului de trecere prin proba. n acest mod se determina viteza undelor longitudinale, V L".
Prin asezarea radiala a cristalelor si transmiterea impulsului electric astfel nct proba sa fie torsionata se
poate obtine viteza undelor transversale, "Vs".
Pe baza valorilor vitezelor de propagare a undelor se poate determina att modulul dinamic longitudinal,
E, ct si modulul dinamic transversal, G, din relatiile:

(D.1)

(D.2)

(D.3)
unde este coeficientul lui Poisson.
D.2. Metoda coloanei rezonante
n aceasta ncercare, o proba cilindrica de pamnt este solicitata la vibratii longitudinale sau torsionale,
dupa ce n prealabil a fost consolidata.
n timpul ncercarii se modifica frecventa de vibrare (crescnd de la 30 Hz) pna cnd se obtine prima
frecventa fundamentala de rezonanta. Pe baza acesteia, a dimensiunilor probei si caracteristicilor
aparatului se poate calcula modulul dinamic transversal, G. De asemenea prin oprirea brusca a
generatorului de frecventa si nregistrarea scaderii amplitudinii vibratiei n timp, se poate obtine
decrementul logaritmic al amortizarii (fig. D.1 a); pe baza valorii decrementului logaritmic se determina
fractiunea de amortizare critica cu formula:

(D.4)
Prin nregistrarea amplificarii la rezonanta (fig. D.2) se obtine raportul de amortizare () cu formula:

(D.5)
Pentru majoritatea problemelor practice se poate considera D
n figura D.3 se arata schema unui echipament pentru ncercarea tip coloana rezonanta.

D.3. Metoda ncercarilor ciclice

-4

n domeniul marilor deformatii (> 10 ) pentru foarte multe probleme practice este utilizat modulul
echivalent (fig. 6) care reprezinta panta dreptei ce uneste vrfurile buclei de histerezis (modulul secant);
daca bucla reprezinta curba (8, ) se obtine modulul dinamic transversal, G, iar pentru curba (
) se
obtine modulul dinamic longitudinal "E".
De asemenea, pe baza buclei de histerezis (fig. 6) se poate determina capacitatea de amortizare
specifica = AB/AT, unde AB este aria buclei si reprezinta energia absorbita (sau pierduta), iar AT este
aria triunghiului hasurat si reprezinta energia nmagazinata. Pe baza lui ? se poate determina fractiunea
de amortizare critica cu formula:

(D.5)
n general, orice ncercare ciclica la care se poate nregistra relatia efort-deformatie poate fi folosita
pentru evaluarea modulilor dinamici si amortizarilor, aparatele cele mai cunoscute pentru aceste ncercari
fiind:
- triaxialul ciclic;
- aparatul de forfecare simpla ciclica;
- aparatul de torsiune ciclica;
- masa vibranta.
1

ncercarile ciclice cu aceste aparate conduc la deformatii cuprinse ntre 1010 cm/cm.
D.3.1. Triaxialul ciclic
Triaxialul ciclic este asemanator celui static avnd n plus un sistem de ciclare a probei, compus n
principal dintr-un sistem pneumatic de actionare cu regulatorul de presiune electro-valve si un comutator
care asigura prin pulsatii alternante ncercare cu dubla actiune a unui piston de ncarcare-descarcare a
probei.
Pe timpul ncercarii se nregistreaza relatia efort-deformatie, precum si evolutia n timp a presiunii apei din
pori. Efortul este transmis prin intermediul unei doze de forte, deformatie cu ajutorul unui traductor liniar
variabil, iar presiunea apei din pori cu un traductor electric de presiune.
Unele triaxiale ciclice pot modela numai fenomenul lichefierii. Prin consolidarea izotropa a probei; altele
folosesc la consolidarea anizotropa a probei furniznd date asupra caracteristicilor de deformatie ale
pamnturilor.
Este foarte important ca variatia n timp a solicitarii ciclice sa fie ct mai apropiata de o sinusoida; de
asemenea, este necesar ca fiecare ciclu sa se compuna dintr-o compresiune si o extindere triaxiala a
probei de pamnt.
Triaxialele ciclice lucreaza cu frecvente cuprinde ntre 0,5 si 2,0 Hz, apropiate de cele ntlnite n cazul
problemelor legate de cutremure si trafic. Aceste valori ale frecventei sunt destul de mici astfel nct
fortele de inertie care iau nastere, n interiorul probei de pamnt sa fie neglijabile.

D.3.2. Aparatul de forfecare simpla ciclica

Spre deosebire de triaxialul ciclic, aparatul de forfecare simpla ciclica foloseste consolidarea anizotropa a
probelor (de tip K0), simulnd mai bine eforturile si deformatiile care apar n teren n timpul unui cutremur.
Totusi, datorita unor considerente teoretice controversate referitoare la distributia eforturilor n proba, cei
mai multi cercetatori folosesc triaxialul ciclic.
Se cunosc doua tipuri de aparate de forfecare simpla: tip Geonor si tip Cambridge;
La cel de tip Geonor, proba este cilindrica si este montata ntr-o membrana ranforsata cu srma de otel;
la cel de tip Cambridge proba este montata ntr-o caseta prismatica avnd peretii legati prin articulatii.
D.3.3. Aparatul de torsiune ciclica
Aparatul de torsiune ciclica foloseste probe inelare de pamnt. Fata de aparatul de forfecare simpla
ciclica prezinta avantajul distributiei uniforme a eforturilor si nlaturarii frecarii laterale.
Totusi acest tip de aparat are o utilizare restrnsa fiind relativ compicat si ncercarea destul de dificil de
realizat.
D.3.4. Masa vibranta
Pentru a reduce neuniformitatea distributiei eforturilor n proba de pamnt, unii cercetatori au folosit mese
2
vibrante cu probe avnd dimensiuni de 30 (20) x 20 (10) cm si 1 cm grosime. n acest fel, n cea mai
mare parte a suprafetei probei, se realizeaza o stare de eforturi si deformatii.

METODE DE TEREN
D.4. Metode seismice
Prin metodele seismice se determina viteza de propagare a undelor prin teren si cu ajutorul formulelor de
la pct. D.1 se stabilesc valorile modulilor dinamici.
Metodele seismice cele mai raspndite sunt:
- metoda refractiei, care consta n generarea unui impact la suprafata terenului si masurarea vitezei de
propagare a undelor longitudinale si eventual transversale; metoda aceasta conduce la bune rezultate
pentru o stratificatie uniforma a terenului, obtinndu-se valori medii ale vitezelor de propagare a undelor
prin teren;
- metoda forajului singular, care consta fie n generarea impactului la suprafata terenului si masurarea
vitezei de propagare a undelor n adncime n foraj, fie n generarea impactului n adncime, n foraj, si
masurarea vitezei de propagare a undelor la suprafata terenului; prin aceasta metoda se obtin bune
rezultate n terenuri omogene pe verticala;
- metoda forajelor n cruce, care consta n generarea impactului ntr-un foraj la un anumit nivel si
nregistrarea vitezei de propagare a undelor la un alt foraj, la acelasi nivel; aceasta metoda conduce la
bune rezultate n terenurile stratificate.
D.5. Metoda vibratiilor pe teren

Prin amplasarea unui vibrator pe suprafata terenului se poate determina amplitudinea pentru diferite
frecvente, inclusiv cea la rezonanta.
Pa baza frecventei de rezonanta se poate determina modulul transversal dinamic, iar prin determinare a
latimii vrfului amplificarii la rezonanta (v. Fig. D.2 si formula D.5) se determina fractiunea de amortizare
critica.
De asemenea, cu ajutorul unui vibrator amplasat pe teren se pot determina vitezele de propagare a
undelor prin teren, transmise de acesta si respectiv valorile modulilor dinamici ai terenului.
D.6. Metoda ncarcarilor ciclice
Prin ncarcarea statica a unei placi de proba cu mai multe cicluri de ncarcare-descarcare realizate pentru
4-5 presiuni se determina valorile coeficientului elastic de deformatie, cu formula:

(daN/cm ) (D.6)
2

n care "p" este presiunea (daN/cm );

Se tasarea elastica din descarcare (cm)
Pe baza lui "Cz" se poate determina modulul transversal, "G", cu formula:

(D.7)
n care

este coeficientul lui Poisson,

A suprafata de contact.
D.7. Prin determinare parametrilor dinamici prin diferite metode se pot trasa curbele (G, ) si
respectiv (D, ) necesare efectuarii calculelor n diferite probleme de dinamica a pamnturilor. n
figura D.4 si figura D.5 se dau orientativ aceste curbe pentru pamnturi coezive si necoezive.
[top]