LEGENDA ALBINEI I A PIANJENULUI

O femeie
srac avea doi
copii: un biat
i o fat. Ei au
plecat n lume,
spre a-i
ctiga cele
necesare
traiului. Biatul
a intrat ucenic
la un estor de
pnz, iar fata
cra pietre
pentru zidari.

n ceasul
morii, mama i
chem copiii
lng ea. Fata a
venit imediat,
dar biatul nu a
vrut s vin.
Mama l-a iertat,
dar dup
moartea ei, fata
s-a prefcut n
albin, iar
biatul n
pianjen.

De atunci,
pianjenul
triete singur,
venic singur, fr
frai, fr surori i
fr prini. El
fuge de lumin i
i ese pnza prin
locuri ntunecoase
i e posomort i
suprat, iar
oamenii l urgisesc
i, oriunde l afl,
i stric pnza i
pe el l fugresc i
l omoar.

Albina, de atunci,
este vesel i
toat ziua zboar
de pe o floare pe
alta i triete
cu prinii, cu
fraii i surorile
ei la un loc.
Oamenii o iubesc
i o vd cu drag,
cci ea cu toi i
mparte ceea ce
adun i tuturor
le d mierea ei.