Cel mai frumos loc din PERSONAJ PRINCIPAL

lume Personajul principal se numește Juan, are șapte ani, este

afectuos, cinstit, îi place mult să învețe, nu are părinți și
locuiește cu bunica.

PERSONAJE SECUNDARE

Personajele secundare sunt: bunica lui Juan, mama lui Juan,

unchiul Miguel, unchiul Luis și unchiul Rodolfo.

Bunica locuiește într-o casă înconjurată de un teren foarte

frumos. Își câștigă existența vânzând budincă de orez în piață.
Mama lui Juan nu-și iubește foarte mult fiul, mai întâi
divorțează și apoi se recăsătorește cu un alt bărbat.

Unchiul Miguel pictează tablouri foarte frumoase.

Unchiul Rodolfo știe să facă o capriță înainte și înapoi.

rezumat

Juan locuiește în munții din Guatemala, într-un oraș

numit San Pablo. San Pablo se află pe marginea unui lac mare
și există alte șapte orașe pe malul său. Oamenii merg dintr-un
oraș în altul cu bărci cu motor sau cu canoe, există drum dar
nu este foarte bun.

Juan s-a născut într-o căsuță din spatele casei mari.

Tatăl său era îngrijitorul casei mari. Tatăl meu a ieșit noaptea
cu prietenii lui și a cheltuit mulți bani, iar într-o zi a plecat.
Când tatăl meu a plecat, proprietarul casei mari i-a cerut
mamei să plece de acolo. Pe vremea aceea mama avea 17 ani
și nu avea bani și ne-am dus acasă la bunica și locuiau cu ea
trei unchi care sunt singuri și cinci mătuși căsătorite cu copiii
vin să stea câteva zile.
 Bunicul a murit cu mulți ani în urmă, iar bunica nu era
săracă, avea o casă solidă, cu ușițe la ferestre, pe care o
închidea noaptea sau când ploua.
Bunica lucrează în piață vânzând budincă de orez, este
o budincă de orez cu totul specială, pentru că nu se mănâncă
cu lingura, se bea din pahar. S-a trezit în fiecare zi la 5
dimineața de când avea 13 ani să o pregătească.
Când s-au dus să locuiască cu bunica lor, Juan a
împărțit un pat cu mama lui. Mama lui Juan câștigă puțini bani
spălând hainele oamenilor în spălătoria din spatele casei
bunicii sale. Noaptea Juan și mama lui ieșeau la plimbare, își
întâlneau prietenii și se distrau de minune.
Într-o zi, când mergeau, un bărbat s-a apropiat de ei, i-a
cumpărat lui Juan o bomboană și a rămas să vorbească cu
mama lui. De fiecare dată când ieșeau, se întâlneau cu el, așa
că mama lui Juan i-a spus fiului ei că se va căsători cu acel
bărbat și că nu poate merge cu ei.
S-au dus la casa bunicii și i-au luat patul lui Juan, după
un timp bunica s-a întors, iar Juan i-a spus că i-au luat patul,
bunica s-a supărat foarte tare, iar Juan a întrebat-o dacă poate
dormi cu ea, dar bunica ei. i-a spus că a muncit mult și că
trebuie să se odihnească bine. A început să plângă, dar bunica
i-a dat pungi goale de orez și o pătură.
I-a spus să-și amintească că închide poarta la opt și
jumătate și că după acea oră nu mai lasă pe nimeni să intre.
După ce mama lui a plecat, Juan a ieșit noaptea singur,
nimănui nu i-a păsat de el. Într-o zi a trecut timpul, bunica
închisese deja poarta cu mult timp în urmă. Apoi s-a dus la
casa tatălui său vitreg, a văzut că mama lui era singură și a
bătut. Când l-a văzut, i-a spus să intre, Juan l-a întrebat dacă
poate să stea noaptea, el i-a răspuns că da, dar sub pat ca să
nu-l vadă tatăl vitreg, mama lui a scuturat covorul și l-a
acoperit.
A doua zi dimineața, mama lui l-a trezit foarte devreme
și i-a spus să plece și să nu se mai întoarcă niciodată.
Când s-a întors la casa bunicii, aceasta l-a întrebat unde
a fost și ce s-a întâmplat, el i-a răspuns că a venit din casa
tatălui vitreg și nu s-a întâmplat nimic. După-amiaza, bunica și
Juan au mers la casa tatălui lor vitreg, ea le-a spus că trebuie
să-i ia un pat. Săptămâna următoare au luat-o. Din acel
moment, Juan și-a văzut mama doar din când în când pe stradă
și a văzut că este însărcinată, dar fratele său vitreg nu avea să
afle niciodată despre existența ei.
Bunica l-a învățat pe Juan să lucreze cu ea în piață, să
vândă budincă de orez.
După un timp, i-a cumpărat un kit de lustruit pantofi și
Juan a început să lucreze ca lustruitor de pantofi lângă biroul
de turism. Încetul cu încetul a început să câștige bani, bărbații
adulți câștigau doi dolari pe zi, iar Juan unul, așa că este foarte
bine, iar el îi dădea mereu banii bunicii și ea îi dădea o parte.
Juan s-a întristat puțin când a văzut copiii mergând la
școală trecând și s-a întrebat de ce nu l-a trimis bunica lui și a
decis să învețe doar să citească.
Și-a întrebat clienții ce să pună semnele în jurul lor
după ce le-a citit pe toate. Un bărbat i-a lăsat o tăietură din ziar
pe care o purta mereu cu el. În câteva zile știa deja să citească,
într-o zi Juan s-a hotărât să o întrebe pe bunica să meargă la
școală. Și ea i-a spus că este foarte mic, că are doar 5 ani, dar
Juan i-a spus că are deja 7, bunica se încurcase unde locuiau
mulți oameni în casa ei. A doua zi cei doi au mers să discute
cu doamna Irene, profesoara. Ea a spus că ceilalți copii studiau
aritmetica și începeau să citească puțin. Bunica a răspuns că
știe aritmetică, iar Juan, care știe să citească, a scos foaia de
ziar și a început să citească.

A doua zi, bunica lui Juan l-a îmbrăcat în cele mai

curate haine pe care le avea și s-au dus să vorbească cu
profesoara Doña Irene. Dar ea i-a spus că anul acesta nu poate
intra, pentru că era deja în urmă, pentru că ceilalți copii știau
deja aritmetica și cititul, iar bunica i-a spus că Juan știe deja
aritmetică și Juan a spus că știe să citească. Doña Irene a spus
că, din moment ce așa era, ar putea intra în clasa întâi. Juan
studia dimineața și după-amiaza luă pantofi.

După un timp, profesorii i-au trimis un bilețel acasă în

care spuneau că ar putea merge în clasa a doua și că dacă nu-i
pot plăti studiile, profesorii o vor face. Iar bunica, în loc să-l
felicite, l-a îmbrățișat și a plâns de fericire.

Doamna Irene era surprinsă în fiecare zi de marea

inteligență a lui Juan.

Juan și bunica au mers la plimbare, bunica l-a întrebat

pe Juan ce are sub fotografia lui San Pablo, acesta i-a spus că
scrie „Cel mai frumos loc din lume”. Juan a întrebat-o dacă
San Pablo este cel mai frumos loc din lume, iar ea a răspuns că
ar putea fi oriunde unde poți să ții capul sus și să te simți
mândru de tine. Juan a fost mulțumit de răspuns.