BUDAU MARCEL DANIEL

COMUNICARE SI RELATII PUBLICE

ANUL I GRUPA A

PROXEMICA sau cum sa-ti ii prietenii (nu prea) aproape

Proxemica sau gramatica spatiului are ca obiect de studiu relatiile spatiale ca mod
de comunicare, jocul teritoriilor, modul diferit de a percepe spatiul in diferite culturi,
efectele simbolice ale organizarii spatiale si distantele fizice. Resorturile sale trimit la
natura genetica teritoriala a individului uman (Ardrey, 1996). Cu alte cuvinte,
strategiile, constiente sa nu, prin care ne protejam spatiul personal sau il invadam pe al
celorlalti reprezinta parte integranta a relatiei cu ceilalati.
Studiile de proxemica analizeaza limbajul spatiului prin raportare la cinci
dimensiuni: (1) amplitudine, (2) inaltime, (3) apropiere departare, (4) inauntru
in afara, (5) grad de intimitate.
In majoritatea culturilor europene, dimensiunea spatiala a comunicarii este
interpretata in functie de patru distante (Hall, 1966):
- distanta intima:
-modul apropiat, al actului sexula si al luptei in care vocea are rol minor;
-modul indepartat (15-40 cm), al mirosului, al parfumului si al vocii soptite;
- distanta personala:
-modul apropiat (45-75 cm), al parfumului, al vocii normale si al relatiilor familiare;
-modul indepartat (75-125 cm) reprezinta limita parfumului si al contactului fizic cu
celalalt, specific discutiilor obisnuite, salutului de sosire si de ramas bun; permite
privirea de sus pana jos si vocea normala;
- distanta sociala:
- modul apropiat (1,25-2,10 m), al negocierii si al relatiilor profesionale, permite
comunicarea verbala fara contact fizic;
- modul indepartat (2,10-3,60 m) implica un coeficient ierarhic si necesita voce mai
puternica;
- distanta publica:
- modul apropiat (3,60-7,50 m) in care locutorul joaca un rol social; privirea nu mai
fixeaza, iar comunicarea interpersonala se diminueaza;
- modul indepartat (peste 7,50 m), spaecific relatiei intre actor si spectatori pasivi:
interlocutorul devine simplu receptor al unei comunicari tip spectacol; feed-back-ul este
redus le minimum, discursul este formalizat si gesturile stereotipizate.
Apropierea exagerata poate comunica amenintare sau relatii de natura strict
personala, iar indepartarea excesiva poate comunica aroganta, revendicarea importantei
si statut social superior. Desigur, un spatiu starmt face dificila concentrarea asupra
comunicarii, ca atare, deseori in timpul unei conversatii, ne putem surprinde in situatia
de a face un pas inainte sau inapoi pentru a regla acest spatiu la distanta adecvata
spatiului personal. Asadar , o apropiere prea mare intre interlocutori blocheaza
comunicareacu persoane necunoscute.
Pozitia individului in reteaua de comunicare orienteaza comunicarea si favorizeaza
sau nu anumite tipuri de comunicare. Astfel, pozitia fata in fata poate favoriza relatii de

opozitie, de rivalitate, in timp ce pozitia unul langa altul incurajeaza schimburile

relationale. Pozitia cea mai confortabila, deoarece ofera participantilor unghiuri de
refugiu, este cea la 45, care suscita de sase ori mai multe conversatii decat o situatie
fata in fata la un metru distanta si de doua ori mai multe conversatii decat pozitia in care
interlocutorii sunt asezati unul langa celalalt. In general , spatiile mici sunt percepute ca
fiind prietenoase iar cel ample sun asociate cu puterea, stautul si importanta.
Irena Chiru- Comunicare interpersonala
Studiul corelatiei dintre componenta spatiala si cea comunicationala ale raporturilor
interumane face obiectul disciplinei Proxemica , al carei fondator este Edward T. Hall
(La dimension cache). In limbajul spatiului distantarea dilueaza comunicarea , iar
apropierea o intensifica. Personalitatea fiecaruia dintre noi se afla in stransa relatie cu
patru categorii de distante interpersonale: intima, personala, sociala si publica. Pentru a
descifra semnificatiile distantelor ce ne despart de ceilalti , vom delimita spatiul care ne
inconjoara in patru zone: intima, personala, sociala si publica.
Zona intima (0-45 cm)- este cea care ne inconjoara trupul ca un prim invelis
invizibil, dupa piele si imbracaminte invelis gros cam de o jumatate de brat. Este
distanta dansului intim, a sexului, a mangaierilor, dar si a luptei corp la corp, adica o
zona aparata cu strasnicie, in care permitem accesul , de bunavoie, doar celor in care
avem mare incredere, celor pe care-i dorim, celor apropiati emotional. Zona intima este
impartita in doua subzone: intim apropiata si intim departata. In plan psihic, doua
persoane straine, inghesuite in tramvai sau in lift, nu se afla la distanta intima apropiata
ele fiind fortate de imprejurari.
Intinderea zonei intime variaza in raport cu siguranta de sine a unei persoane. Cineva
sigur pe sine ii lasa pe ceilalti sa se apropie mai mult, cineva nesigur va pastra distanta.
Cu cat o persoana se simte mai in nesiguranta cu atat este mai sensibila la incalcarea
zonei intime, cu atat se teme mai mult de apropierea celorlalti. Intinderea zonei intime
variaza si in functie de statutul social al persoanei, distanta dintre parteneri crescand
proportional cu diferenta de statut dintre acestia.. Desconsiderarea zonei intime a
partenerului este perceputa si ca o desconsiderare a persoanei sale.
Zona personala (46-122 cm)- corespunde distantei normale la care doi oameni
converseaza pe strada sau intr-o incapere mare si se pot atinge daca isi intind bratele. La
aceasta distanta comunicarea olfactivase diminueaza, iar cea verbala si privirea castiga
mult in importanta. Trasaturile sunt usor de perceput , iar vocea este moderata. Prin
gradul de familiaritate pe care il implica aceasta zona are o semnificatie psihologica
speciala; sotia sau sotul ar fi gelosi daca o alta femeie sau barbat ar patrunde in acest
spatiu, activandu-se astfel instinctul de proprietate asupra partenerului. Daca persoane
straine ne invadeaza zona personala, este probabil sa se instaleze o stare de nervozitate,
iar vorbirea sa devina mai precipitata.
Intinderea spatiului personal variaza relativ mult in functie de psihologia si
temperamentul persoanei, ca si in functie de numerosi factori demografici si culturali.
Distanta personala este una subiectiva.
Zona sociala (1,23-3,5 m)- este spatiul contactelor sociale, negocierilor, vanzarilor
si relatiilor profesionale. Elementul de intimitate dispare la aceasta distanta.
Zona sociala este distanta pe care o impunem intre noi si necunoscuti sau fata de
cunostinte superficiale, distanta fata de interlocutorii ocazionali sau dezagreabili, atunci
cand discutam afaceri sau orice altceva, pentru prima data. A nu respecta distanta
sociala acolo unde ea se impune inseamna a-ti asuma riscul de a deranja, irita si enerva
partenerul, de cele mai multe ori la nivel inconstient, prin senzatii vag neplacute.
Folosita cu abilitate, aceasta distanta poate indica dominarea, interesul, dezinteresul,
superioritatea sau puterea, fara a folosi cuvinte.

Zona publica (peste 3,5 m)- este spatiul in care comunicarea si relatia isi pierd
caracterul interpersonal. Zona publica este distanta care apare in raporturile oficiale,
care este rezervat celor ce se adreseaza unui grup de ascultatori. Vocea creste in volum,
iar contactul vizual cu fiecare ascultator in parte scade in intensitate. Distanta publica
confera protectie si o postura cu dominanta psihologica asupra personajelor de dupa
catedra, din amvon sau de la tribuna. Ea marcheaza raporturi de putere evidente sau
ascunde raporturi subtile de dominanta.
Teritoriul de care are nevoie o persoana, ca expresie a personalitatii sale si pentru
propriul sau confort, variaza in functie de numerosi parametri ce nu pot fi evaluati cu
usurinta. Din acest motiv, merita sa ne apropiem de partener pana exact la distanta la
care apar primele semnale vagi de distantare. Atunci vom putea presupune ca am gasit
distanta optima la care este bine sa ne oprim. Mai putin decat aceasta distanta ar
insemna o lezare reciproca; mai mult insemnand o diluare sau o racire a relatiei.
Stefan Prutianu- Manual de comunicare si negociere in afaceri
Fiecare dintre noi are preferinte in legatura cu distanta fata de cei cu care
comunicam. Cand cineva se apropie prea mult, de cele mai multe ori ne simtim
invadati, inghesuiti sau chiar pusi la zid. Atunci cand granitele spatiului de
comunicare sunt trecute cauzeaza celui invadat, de cele mai multe ori, o abatere de la
discutia avuta, deoarece aproape involuntar aceasta apropiere neconsimtita cauzeaza un
reflex de respingere. Stim ,de altfel, ca in majoritatea culturilor, nu se apreciaza
apropiereacu mai mult de 40-50 cm decat in cazul celor din familie sau a prietenilor
apropiati. Apropierea exagerata poate insemna amenintare pe de o parte , dar si o
relatie intimape de alta, in timp cedepartarea excesiva denota aroganta, importanta sau
statut social superior.
De aceasta problema a studierii spatiilor vitale comunicarii si a distantelor optime
de confort intre intrelocutori se ocupa proxemica. Acest termen a fost introdus pentru
prima oara de catre Edward T. Hall in lucrarea sa Proxemics- The Study of Mans
spatial relations and bounderies (1936). Intr-o alta lucrare de a sa Hall face referinta la
sistemul de comunicare prin intermediul spatiului definind patru tipuri de distante
optime comunicarii:
- distanta intima- este distanta atingerilor si al contactului direct fie de natura sexuala
dar si al luptei corp la corp. In cazul in care distanta intima este fortata, ca in cazul
inghesuirilor din lift sau din mijloacele de transport in comun, persoanele implicate
incearca sa se evite prin directionarea privirii catre alte tinte sau ridicarea de bariere
minimecum ar fi ridicarea mainii.
- distanta personala- este distanta normala la care converseaza doi oameni si se pot
atinge cu strangeri de mana. Aceasta distanta este cea mai uzuala datorita faptuluica se
practica intr-un cerc larg, cum ar fi colegii de serviciu, colegii de scoala, prietenii.
Distanta personala mai poate fi numita si distanta de confort personal deoarece indivizii
implicati in procesul de comunicare se pot exprima liber, argumentandu-si discutiile si
cu gesturi fara a avea contact fizic cu interlocutorul. Daca se trece granita dintre distanta
personala si cea intima, observam ca interlocutorul sesizeaza aceasta si da semne de
nemultumire cum ar fi un pas in spate, trebuie sa ne comformam si sa trecem la
restabilireadistantei pentru a nu naste tensiuni.
-distanta sociala- este distanta relatiilor formale, a negocierilor si a relatiilor
profesionale ierarhizate. In cazul acesta ne gasim in zona informarilor, a rapoartelor,
cand unul dintre interlocutori este ascultator , de cele mai multe ori. Contactul vizual
este principala caracteristica, deoarece aceasta denota interesul partenerului de
conversatie si a modului in care cel care comunicase face inteles si ascultat.

-distanta publica- este distanta in care caracterul interpersonal este foarte putin
prezenta. Mesajul vine dintr-o singura directie, a celui ce tine un discurs de exemplu, si
se adreseaza unei mase mai mari de ascultatori, raspunsul acestora constituindu-se intrun feed-back acordat emitatorului. Distantele mari fac uneori imposibil contactul vizual
si auditiv , acestea fiind facilitate prin mijloace tehnice moderne.
Modul de a percepe spatiul fiecaruia pentru a comunica si faptul ca acesta se imbina
cu partea interioara, psihica a comunicarii, fac din proxemica o disciplina de studiu atat
in cadrul comunicarii cat si in cazul altor stiinte sociale. Cunoscandu-ne limitele acestor
distante vom putea sa comunicam eficient, facandu-ne astfel inteles mesajul. Vom putea
astfel sa stim cum sa ne tinem prietenii aproape si dusmanii nu atat de aproape.

BIBLIOGRAFIE:
Chiru, Irena- Comunicare interpersonala, Editura Tritonic, Bucuresti, 2009
Prutianu, Stefan- Manual de comunicare si negociere in afaceri, Editura Polirom, Iasi,
2000