Anton Pann

1796 Se naste la Sliven, in

Imperiul Otoman, azi Bulgaria,
Antonie Pantoleon-Petroveanu,
viitorul Anton Pann.
Data nasterii nu este cunoscuta
bine, aparand variante ce indica
1794, 1797.
Sliven este un targ insemnat
asezat la poalele versantului
sudic al muntilor Balcani, pe
malul stang al raului Tundza, la
nord de Stara-Zagora.
Tatal sau, Pantoleon Petrov, de
meserie a fost caldarar sau
aramar. Se presupune ca a fost
cutovlah. Moare de tanar, in
1806, lasand o vaduva cu trei
baieti orfani. Mai avusesera o
fetita care a murit de mica.
Mama se numeste Tomaida.
18061812 In timpul razboiului ruso-turc Tomaida peregrineaza impreuna cu
fiii sai la nord de Dunare. Se stabilesc la Chisinau.
Antonie intra in corul bisericii mari din Chisinau ca soprano. Probabil de aici
incepe invatarea limbii romane. Semneaza deja A. Pann pe o carte de cult.
Fratii lui se inroleaza in armata rusa si mor in timpul asedierii Brailei la 1809.
1812 Pleaca cu mama sa si se stabileste la Bucuresti. Aici isi romanizeaza
numele de Petrov in Petroveanu.
Anton Pann devine paracliser la biserica Olari apoi cantaret la biserica Sfintilor.
Anton Pann cunostea destul de bine limbile: romana, greaca, bulgara, turca si
rusa.
Dornic sa-si imbogateasca cunostintele, se inscrie ca auditor la scoala de

muzichie deschisa de Dionisie Fotino, scriitor erudit si compozitor muzical,

cunoscator perfect al muzicii orientale.
18161819 Isi face studiile timp de doi ani la scoala lui Petru Efesiul (fost elev
al lui Agapie Paliermul din Chios, reformatorul muzichiei), scoala care
functiona pe langa biserica Sf. Nicolae Selari..
In tipografia acestui Petru Efesiul va invata si mestesugul tiparului.
Impreuna cu ieromonahul Macarie si cu protopsaltul Grigorie (de la Mitropolie),
este membru in comisia pentru talmacirea in romaneste a cantarilor liturgice si
aranjarea lor in baza noului sistem de psaltichie, comisie dispusa de Dionisie
Lupu, arhiereu in Bucuresti. Acestia insa il pacalesc si tiparesc pe ascuns la Viena,
si fara numele lui Pann, Teoreticonul, Anastasimatarul si Irmologhiul.
Face scoala academiceasca de la Sf. Sava. Dupa cum isi aminteste Ion Ghica,
Anton Pann a audiat cursurile lui Gheorghe Lazar.
Ajunge director al tipografiei si tipareste un Axion in romaneste.
1820 Casatoria nefericita a lui Anton Pann cu Zamfira Agurezean, cu care
convietuieste sapte ani, "gara-mara totdauna" dupa cum spune poetul.
Din aceasta casatorie rezulta un fiu, Lazar, care se va insura pe la 1848. Rau de
carte, dezmostenit de tatal sau, apoi repus in drepturi in testamentul final. Va
deveni mostenitorul tipografiei parintesti.
1821 In acest an, datorita rascoalei lui Tudor si a eteristilor, Anton Pann se
refugiaza la Brasov.
Aici se adaposteste langa biserica Sf. Nicolae din Schei, unde canta la strana.
Il cunoaste pe Ion Barac, dedicand fiicei acestuia de sase ani, Maria, un cantec.
1822 Revine in primavara la Bucuresti.
1826 Este dascal la o scoala aflata sub patronajul episcopiei din Ramnicul
Valcea si cantaret la biserica Buna Vestire.
Da lectii de muzica maicilor de la "Manastirea Dintr-un Lemn" de langa Govora.
Aici se intalneste cu Anica, nepoata Platonidei, stareta manastirii.
1828 O rapeste din manastire pe Anica si fuge cu ea peste munti la Brasov. Sta
cu ea zece ani in concubinaj, dupa care "vrand sa se faca mai grasa, ma uri - imi
fu dusman". Sotul contrariat "o lasa el", compunand si un acrostih in care o
numeste "Aspida otravita".
A avut un baiat, Gheorghita, "bucuria mea in luma", mort de mic, si o fata, Tinca,
pentru care lasa cu limba de moarte "sa-i cumpere un inel".

La Brasov canta la biserica Sf. Nicolae.

Ion Barac il invata "o compune versuri mai potrivite".
Mediul din Brasov nu-i place si revine la Bucuresti.
1830 Il gasim la scoala de pe podul Mogosoaiei in calitate de psalt invatator de
copii in arta muzichiei". Este cunoscut ca profesor sub numele de Anton
Pantoleon.
Desfasoara o activitate sustinuta de autor de carti politicesti", dupa ce
romanise" cantarile bisericesti.
Tipareste Versurile muzicesti (cantece de stea) si Cateva versuri politicesti
(cantece de lume).
Traduce, adaptari, colporteaza, pune pe muzica, tipareste si scrie (poezeste" si
romaneste").
1831 Scoate Poezii deosebite sau Cantece de lume.
1832 Scoate Indreptatorul betivilor.
1834 Apare Hristoitia, cuprinzand reguli de buna purtare.
1837 Scoate Noul Erotocrit.
1840 Apare Sfanta Evanghelie, cu o binecuvantare a preasfintitului episcop
Neofit Ramnicu". Episcopul este facut mitropolit si il va proteja pe Anton Pann.
La 10 februarie se casatoreste cu Ecaterina, o fata saraca de 18 ani. Ea nu-i insala
asteptarile, ramanand pana la urma a lui sotie iubita". Dar, desi poetul cere sa se
duca la calugarie dupa moartea sa, aceasta se marita repede cu Oprea
Dumitrescu, fost ucenic la tipografia lui Anton Pann.
1841 Apar Fabule si istorioare, apoi Noul Doxastar.
Sunt anii prieteniei lui Anton Pann cu Nanescu (fost vataf de curte, vataf de
spatarie, judecator la tribunal si ingrijitor la spitalul Brancovenesc. Canta bine la
vioara), cu Chiosea (junior) si cu Enghiurliu (cei mai mari cantareti ai
bisericilor din Bucuresti), cu Marin Serghiescu si cu Barbu Paris Mumuleanu,
apoi cu Nicolae Filimon (care stia unde se gasea pelinul cel mai bun si unde se
frigeau trandafirii cei mai gustosi. Face chefuri cu lautari la Desliu, la Ciafer,
La Pana Buiescu, dupa care urmeaza preumblarile nocturne pe strazile
Bucurestiului.
1842 Moare Chiosea (senior). Catedra de cantari bisericesti de la Seminarul
Mitropoliei ramasa vacanta, o va ocupa Anton Pann in acelasi an, la 27 iunie.

1843 Devine proprietar de tipografie. Pe la 1854 ea era evaluata de proprietar

la o mie de galbeni. Consta din urmatoarele: Doua teascuri, unul de fier si altul
de lemn, cu cinci randuri de slove, si anume: tertia, titero, garmond, note
orientale, note europene, toate cu castile lor; cum si patru randuri de stempi si de
matrite, dimpreuna cu un instrument de turnatul slovelor, doua instrumente de
linii mici si o masina de taiatul slovelor. Cartile editate aici poarta inscriptia "In
tipografia lui Anton Pann".
1845 Apare Bazul teoretic si practic al muzicii bisericesti sau gramatica
melodica.
Duce o existenta precara, venitul sau anual este de 2400 lei. Chiria, regia etc.
luau 1400 lei din aceasta suma. Adreseaza o jalba patetica serdarului Iordache
Zosima, seful cancelariei Mitropoliei.
1846 Apar Poezii populare; Irmologhiu sau Catavasier; Epitaful sau slujba
inmormantarii domnului nostru Isus Hristos.
1847 Memorabilul foc mare, intamplat in Bucuresti in ziua de Paste 1847,
martie 23 (reportaj poezit). Cu aceasta ocazie pierde si carti proaspat tiparite.
Apar Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, o prima editie mai redusa ca
intindere, Heruvico-Chinoticar. Reediteaza Fabule si istorioare.
Umbla dupa abonamente la manastirile de peste Olt.
1848 Apare Dialog in trei limbi, ruseste, romaneste si turceste, cu text pe trei
coloane paralele, un fel de ghid de conversatie.
Conduce corul bisericii Cretulescu. Din cauza holerei paraseste Bucurestiul.
La 11 iunie se declanseaza Revolutia. Scrie muzica pentru Un rasunet al lui
Andrei Muresanu.
La 30 iulie jura pe constitutie la Ramnicu-Valcea.
1849 La 21 februarie scoate Adiata, foaie volanta, semnata de Anton Pann,
prof. S. Sf. Mitr.
1850 Tipareste Inteleptul Archir cu nepotul sau Anadam apoi Spitalul
amorului sau Cantatorul dorului, veritabila antologie a dragostei.
1851 Tipareste O sezatoare la tara sau Calatoria lui Mos Albu vol. I.
1852 Tipareste Cantatorul betiei, Spitalul amorului editia a II-a, reapare
Povestea vorbii. De prin lume adunate Si iarasi la lume date. O sezatoare la
tara sau Calatoria lui Mos Albu vol. II.

1853 Tipareste Nazdravaniile lui Nastratin Hogea. Apare editia a II-a la O

sezatoare la tara.
1854 Scoate Culegere de povesti si anecdote, Noul Anastasimatar, editia a II-a
la Inteleptul Archir. Tipareste Diata, foaie volanta cu doua pagini tiparite.
In ziua de 2 noiembrie, joi, moare bolnav de tifos, la Bucuresti.
A fost inmormantat in curtea bisericii Lucaci.