UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

Doctor Honoris Causa

ARTIS

MAESTRULUI
REMUS LAURENȚIU GEORGESCU
Director artistic al Filarmonicii Banatul din Timișoara

Timișoara, 30 noiembrie 2017

1|Page
2|Page
 Cuvânt
la deschiderea ceremoniei de acordare a titlului de
DOCTOR HONORIS CAUSA ARTIS
al Universității de Vest din Timișoara
Maestrului Remus Laurențiu Georgescu

Stimați membri ai Comunității Academice din Universitatea de Vest din Timișoara,

Distinși invitați,
Dragi colegi și studenți,
Onorată asistență,
Maestre Remus Laurențiu Georgescu,

Universitatea de Vest din Timișoara este un pilon important al zonei de vest a țării, fiind cea mai
importantă structură academică, promotoare și susținătoare a culturii artistice de valoare, recunoscută la
nivel național, european și internațional pentru accentul pus pe calitatea actului educațional, pentru
rezultatele cercetării științifice, pentru nivelul deosebit al creației artistice generate dar și pentru
implicarea în dezvoltarea socială și culturală a regiunii.
Universitatea de Vest din Timișoara promovează ideea că, în prezent, universitățile trebuie să-și
ia în serios rolul de a contribui la dezvoltarea societății, la popularizarea culturii, la respectarea drepturilor
omului și la crearea stabilității politice.
De asemenea, în calitatea sa de important furnizor de servicii educaționale, aderă la ideea că
„Educaţia este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea” (Nelson
Mandela) asigurând cadrul de formare și dezvoltare nu doar a unor buni profesioniști și oameni de știință,
ci și a unor oameni bine pregătiți, responsabili social, cultivați și iubitori de artă și frumos. Educația
contribuie la creșterea speranței de viață, la reducerea inegalității și sărăciei, la dezvoltarea culturală, la
sustenabilitate ecologică, reducerea criminalității, democratizare și respectarea drepturilor omului.
Asumându-și rolul cu care a fost investită de fondatorii săi, anume de principal centru de
cunoaștere în regiunea de vest a țării, dar și rolul de actor social important, Universitatea de Vest din
Timișoara, prin facultățile sale, încearcă constant să ofere binemeritata recunoaștere unor nume
importante din lumea științifică, culturală și artistică, economică, socială sau politică.
În contextul evenimentelor culturale organizate în Timișoara în legătură cu nominalizarea
orașului de pe Bega la onorantul titlu de Capitală Culturală Europeană în 2021, Universitatea de Vest din
Timișoara se implică tot mai mult în promovarea evenimentelor artistice și culturale și chiar mai mult, în
creația artistică sub toate formele sale: muzică, teatru, pictură, sculptură, design, artă fotografică, creație

3|Page
literară etc. Astăzi, Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul universității noastre, aduce în fața
comunității academice o personalitate marcantă a culturii românești, în persoana Maestrului Remus
Laurențiu Georgescu, care și-a dedicat viața și cariera muzicii.
Propunerea înaintată Senatului UVT de către Facultatea de Muzică și Artă a adus în prim plan
personalitatea domnului Remus Georgescu, calitățile sale artistice dar și de cercetător și profesor
universitar, dedicat instituției în care și-a desfășurat activitatea cu dedicație și talent.
Cariera Domniei Sale este greu de cuprins în câteva rânduri dar, îmi face deosebită plăcere să
punctez doar câteva dintre reperele semnificative. Studiile universitare de la Conservatorul Ciprian
Porumbescu din București, în anii 50, sub îndrumarea unor nume uriașe ale lumii muzicale (Theodor
Rogalski, Leon Klepper, Ioan D. Chirescu, George Georgescu, Constantin Silvestri), au fost punctul de
plecare al activității artistice prolifice a Maestrului Georgescu care a realizat de-a lungul timpului
numeroase prime audiții ale celor mai importanți compozitori români, a concertat și a susținut turnee în
țară și străinătate alături de soliști de renume mondial, a imprimat sute de piese de înaltă valoare artistică
și a creat importante lucrări orchestrale și exerciții de stilistică. A fost cercetător al Institutului de Folclor
din București, dirijor al celor mai importante Filarmonici din România, director artistic al Filarmonicii
Banatul din Timișoara și nu în ultimul rând, profesor universitar al Universității de Vest din Timișoara,
pentru mai bine de 25 de ani. Toate acestea au condus la înscrierea în palmaresul său a numeroase trofee,
premii și titluri onorifice.

Stimate Domnule Profesor Remus Laurențiu Georgescu,

Astăzi, prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa Artis, Universitatea de Vest din
Timișoara vă mulțumește pentru toate eforturile depuse în promovarea muzicii de calitate și a artei în
general, precum și a valorilor românești autentice în lume. Suntem onorați de prezența Domniei Voastre
la Universitatea de Vest din Timișoara și acceptarea titlului acordat.
Vă dorim să aveți parte de sănătate, putere de muncă și pasiune în activitatea pe care o depuneți și
să vă bucurați mereu de succes în proiectele pe care le întreprindeți.

Prof. univ. dr. Marilen-Gabriel Pirtea

Rectorul Universității de Vest din Timișoara

4|Page
 LAUDATIO
în onoarea

Maestrului Remus Laurențiu Georgescu

cu ocazia acordării titlului de

DOCTOR HONORIS CAUSA ARTIS

Stimate Domnule Rector,

Stimate Domnule Președinte al Senatului UVT,
Stimaţi membri ai Comunității Academice,
Maestre Remus Laurențiu Georgescu

Distinsă asistenţă,

Vechii greci concepeau lumea ca o armonie de ritmuri, într-o măsură atât de mare, încât
Platon considera filosofia ca fiind ,,cea mai înaltă muzică“. In lumea sunetelor ei au văzut ultima
revelație a Ființei, vibrația cosmogonică primordială.
Celebrul mit al a lui Orfeu relevă puterea muzicii de a transcencende condiția ontologică,
dat fiind faptul că prin muzică se poate ,,atinge“ eternitatea. Prin straniile acorduri ale lirei sale,
Orfeu pătrunde acolo unde nu există ,,uitare“, nici amintire, ci numai starea de eternitate.
Această stare de eternitate este relevată prin creația și aventura existențială a maestrului
Remus Georgescu. ,,Întreaga mea viață era scăldată în muzică“ (spune maestrul), muzica pe care
o consideră ca fiind o sublimă împletire dintre Tăcerea cosmică primordială și energia
cosmocreatoare a universurilor sonore. Muzica apare din tăcere și se întoarce în tăcere, dat fiind
faptul că ,,muzica este relația dintre sunete și tăcerea care o înconjoară“. (R. Georgescu,
,,Gânduri despre muzică”). ,,Iar restul e tăcere“ spune și Hamlet, înaintea stingerii flăcării sale.
Privită din prisma infinitului, viața omului ființează între două mari Tăceri: tăcerea neantului din

5|Page
care se întrupează și tăcerea definitivă a morții. Muzica este firul Ariadnei prin care omul
înțelege ,,frumusețea și importanța tăcerii“.
In același timp, maestrul postulează limbajul muzical ca fiind prin excelență un limbaj
Non-Logos, un limbaj care transcende rostirea, casează structura osificată a cuvântului. Ființarea
limbajului auditiv al sunetelor în arhitectonica și esoterismul compozițiilor muzicale, îi conferă
compozitorului statutul de demiurg, de creator al unei lumi insolite, de nerepetat. ,,Muzica
fiecărui mare compozitor este o lume, un univers aparte care îi conferă personalitate
inconfundabilă. Desigur, semnele partiturilor sunt aceleași la toți. Modul în care aceste semne
sunt transformate în sunete diferă nu numai de la un compozitor la altul, dar el poate diferi de la
o pagină la alta sau chiar de la o măsură la alta“1.
Crezând cu tărie în fluiditatea metamorfozele Viului, maestrul Remus Georgescu așază
creația muzicală sub zodia unei eterne mișcări și deveniri de factura heraclitiană. ,,Muzica
înseamnă energie, mișcare, devenire, renaștere perpetuă. Ea cunoaște avataruri succesive,
reîntrupări mereu diferite. Istoria muzicii nu este un muzeu al figurilor de ceară, ea este istoria
capodoperelor mereu actuale, mereu în contemporaneitate. Marea muzică este nemuritoare“2.
In același timp, maestrul susține și valoarea katarhică a muzicii, reafirmând parcă
,,sentința“ lui Nietzsche, conform căreia: ,,avem artă, pentru ca adevărul să nu ne ucidă“.
Afirmarea credinței în valoarea terapeutică a muzicii, este mai actuală ca oricând, dat
fiind faptul că ,,trăim într-o lume agresată fonic, într-o lume a groazei, a fricii, a teroarei, a
crimei, a monstruozităților de tot felul“3.
In această lume dezumanizată, muzica reface încrederea în valorile triadei platoniciene,
ne reconfigurează sufletul și spiritul spre Adevăr, Bine și Frumos.
In ceea ce privește hermeneutica creației, maestrul Remus Georgescu, o așază sub semnul
dualității esențiale dintre compozitor și interpret. ,,Actul creativ reprezintă dialogul dintre
interpret și compozitor. Codificarea muzicii în simbolurile grafice ale partiturii este o
complicitate între compozitor și interpret. Descifrarea unei partituri este un act de factură
esoterică, compozitorul își zidește în niște semne convenționale, sufletul, energia lui. Muzica este
ascunsă în spatele semnelor partiturii. Rolul interpretului este să decodeze acest cifru, să
transforme semnele partiturii în sunete, după care să transforme sunetele în muzică“4. Afirmând
parcă demonia lui Gőethe, înțeleasă ca fiind duhul magic a creației, maestrul Remus Georgescu
susține că ,,o muzică golită de mister, de vrajă, devine o simplă succesiune de sunete fără nici o
noimă, fără nici un Dumnezeu“5.
Lucian Blaga (v. ,,Orizont și stil“), susținea că arta reflectă un anume mod ontologic al
omului în lume, apărând ca o identificare a creatorului cu orizontul misterului și relevării.
Creatorul de artă este condamnat la creație, în ciuda tuturor suferințelor și privațiunilor la care îl

1
Remus Georgescu, op.cit.p.25 -26
2
op.cit.p.92
3
op.cit.p.44
4
op.cit.)
5
op.cit.p.35

6|Page
supune existența. Demonismul creației este atât de adânc ascuns în sufletul creatorului, astfel
încât ar prefera hotărât non-existența, în locul unei existențe necreatoare.
Situat fără echivoc în orizontul creatologic al misterului, maestrul Remus Georgescu
identifică suprema clipă faustică cu tainicul și alchimicul proces de creație. ,,A trai creând
muzica este, cred, suprema fericire ce poate fi hărăzită unui om. Nici măcar audierea ulterioară a
muzicii tale nu poate egala intensitatea trăirilor pe care le ai în momentele de grație ale
dialogului tău tăcut cu hârtia goală, în momentele în care imaginezi și dai formă din nimic unui
univers sonor, în care smulgi din neant o lume atât de efemeră și evanescentă cum e muzica“6.
Efervescența creatoare a maestrului se obiectivizează prin compoziții adresate tuturor
genurilor muzicale, începând cu lucrări scrise pentru instrumente solo, precum: Sonata-Poem
pentru vioară solo, cele două suite pentru pian, liedurile pentru voce și pian, pe versuri Goga,
Arghezi, Blaga, Bacovia, etc, sau lieduri pentru voce și orchestră, precum lucrarea ,,De
profundis“ sau ,,De amiciția“, lucrări pentru cor a capella, precum lucrarea ,,Incantații“ sau
oratoriul ,,Crezul”, lucrări concertante, precum: ,,Concretul pentru orchestra de coarde“, sau
lucrarea ,,Exorcism“ pentru flaut și orchestră. La toate acestea, se mai adaugă remarcabilele
lucrări pentru orchestra simfonică, cum ar fi: ,,Simfonia da Requim“, ,,Suita a II-a almajeana“,
,,Muzica solemnă“, ,,Simfonia Triade“ sau ,,Suita burlescă”.
Genul vocal simfonic este onorat de lucrări precum: ,,Amintirile pământului“, oratoriul
,,Patrium Carmen“, oratoriul ,,Ecouri“, ,,Cantata solemnă”, oratoriul ,,De profundis“, etc.
Recunoașterea valorii creației sale este probată prin numeroasele premii naționale, dintre
care distingem: premii acordate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor , Premiul George
Enescu al Academiei Române, Premiul Criticii Muzicale, Premiul de Excelență al Uniunii
Compozitorilor și Muzicologilor, sau Premiul ,,Opera Omnia“ și cea mai înaltă distincție
acordată unui muzician din spațiul românesc, Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor.
Dimensiunea creativă a maestrului Remus Georgescu, este fericit completată de
activitatea dirijorală, începută cu Filarmonica de Stat Sibiu, continuată apoi cu Filarmonica de
Stat Oradea, Filarmonica de Stat Târgu-Mureș, urmată de dedicarea baghetei sale Filarmonicii de
Stat ,,Banatul“ din Timișoara, la pupitrul căreia va sta între anii 1968- 2003. O remarcabilă
continuitate, răstimp în care filarmonica timișoreană va deveni una din instituțiile muzicale de
referință la nivel național și nu numai. Pe tărâmul activității sale dirijorale, maestrul Remus
Georgescu se va dedica creației muzicale românești, cum ar fi cele ale compozitorilor: Ștefan
Niculescu, Anatol Vieru, Sigismund Toduță sau Pascal Bentoiu.
Intre anii 1990 – 1994 și anii 1980 – 1988, maestru Remus Georgescu va ocupa funcția
de director al Filarmonicii Banatul din Timișoara. Alături de anii dăruiți creației, publicului,
orchestrei și compozitorilor, se situează și anii dăruiți destinului filarmonicii timișorene. Înaltă
ținută artistică, dublată de înclinația spre perfecțiunea muzicală, exigența sa proverbială, nu l-au
scutit de clasica luptă între impostură şi valoare, ,,Anii petrecuți ca director de instituție artistică
în care a trebuit să țină piept uraganului dezlănțuit de oameni mediocrii, aruncați astăzi la lada de

6
op.cit.p.136

7|Page
gunoi a vieții. Totuși, au fost anii tinereții și maturității mele, cei mai frumoși ani și mai rodnici
ani care ne sunt dăruiți“7.
Și, cum toate lucrurile mari sunt triadice, ajungem la a treia fațetă a personalității
maestrului: cea de pedagog. De-a lungul vieții îl întâlnim pe Remus Georgescu în calitate de
dirijor al orchestrei studenților, profesor de muzică de cameră, îndrumător al tinerilor muzicieni,
sau încercând să insufle dragostea pentru muzică studenților masteranzi din cadrul Facultății de
Muzică a Universității de Vest din Timișoara. Sfatul dat de maestru studenților, atât celor de la
Compoziție, cât și celor de la Interpretare Muzicala, ar fi: ,, …fiți voi înșivă! Nu vă lăsați atrași
de mode trecătoare. Fiți exigenți cu voi înșivă și cu cei din jur. Să nu treacă o zi fără să simțiți că
v-ați îmbogățit cu ceva spiritual. Căutați apropierea de oamenii care vă pot oferi această
bogăție“8. Doi dinte foștii studenți ai maestrului l-au urmat întru valoare și creație. Ei sunt azi
profesori ai Conservatorului timișorean, dar și importanți compozitori contemporani: ,,Speranțele
mele se leagă acum de doi tineri compozitori care mi-au fost studenți: Gabriel Mălăncioiu și
Gabriel Almași“9.
Alături de această putere de creație, maestrul are și mari tristeți: sunt timișoreni care nu
știu ce mult pierd în spirit nefrecventând concertele Filarmonicii, Facultatea de Muzică nu deține
componența sa clasele de dirijat orchestră, compoziție și muzicologie. In consecință, nu se poate
transforma în Academie sau Universitate de Muzică.
Dincolo de toate acestea, pentru tot ce a-ți făcut pentru și întru muzică, pentru tot ce a-ți
făcut în cultura românească adâncă reverență MAESTRE ! Nu știm dacă vă merităm, dar știm cu
certitudine că ne-ați schimbat viața.
Dacă aș putea vorbi prin sunete, m-aș apropia mai bine de starea dumneavoastră de grație
în care arta e ,,o rană plină de lumină”. Prin dumneavoastră am fost binecuvântați de celesta și
primordiala lumină a muzicii.

Timișoara, 25 octombrie 2017

7
op.cit.p139
8
op.cit.p.138 -139
9
op.cit.p.140

8|Page
COMISIA DE EVALUARE ȘI DE ELABORARE A LAUDATIO

Preşedinte:

Prof. univ. Dr. Marilen Gabriel PIRTEA, Rectorul Universității de Vest din Timişoara

Membri:

 Prof. univ. Dr. Viorel Negru, Președintele Senatului Universității de Vest din Timişoara
 Prof. univ. dr. Adrian Iorgulescu, Universitatea Națională de Muzică, București,
Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România
 Prof. univ. dr. Adrian Pop, Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”, Cluj- Napoca
 Prof. univ. dr. Violeta Zonte, Universitatea de Vest din Timișoara,
Decan al Facultății de Muzică și Teatru
 Prof. univ. dr. habil. Manuela Mihăilescu, Universitatea de Vest din Timișoara
 Prof. univ. dr. habil. Marius Manyov, Universitatea de Vest din Timișoara

9|Page
 PRELEGEREA
Domnului Profesor Remus Laurențiu Georgescu
cu prilejul decernării titlului de
DOCTOR HONORIS CAUSA ARTIS
al Universității de Vest din Timișoara

Gânduri despre muzică

Mă simt onorat de faptul că este pentru prima dată când Universitatea de Vest din
Timișoara acordă titlul de „Doctor Honoris Causa” unui muzician român care este, totodată,
compozitor și dirijor. De aceea, cuvântul meu se dorește a fi nu numai unul de mulțumire ci și un
elogiu adus Muzicii.

Mulțumesc așadar, Rectoratului Universității de Vest, Senatului Universității și

Decanatului Facultății de Muzică pentru cinstirea deosebită care mi se face astăzi.
După o viață petrecută în strădania de a semăna dragostea și priceperea pentru muzică, în
speranța că acele grăunțe împrăștiate în jurul meu vor întâlni și teren roditor, mă găsesc astăzi în
fața Dumneavoastră în postura de culegător, primind confirmarea că aceste speranțe ale mele nu
au fost chiar deșarte.

Mulțumesc Doamnei Decan Violeta Zonte pentru acest „Laudatio” în care încerc să mă
regăsesc.

Oamenii de știință ne vorbesc despre un sunet sau, poate, despre un conglomerat, un

curcubeu de sunete pe care îl emite Universul, care vine de undeva, din Cosmos. Poate că există
o planetă a muzicii, un loc unde se vor duce cei care au auzit acest sunet și au putut răspunde
chemării lui.
În natura pământeană, muzica nu există, ea este doar o formă de visare a oamenilor.
„Perfecțiunea cosmică e de natură muzicală”, spun savanții.„ Cu alte cuvinte, muzica nu e un
ornament colateral al lumii, ci modul ei de a fi. Lumea e „bună”- cum spune textul biblic –
pentru că e „ordo”, ordine vie, iar ordinea înseamnă proporție, raport numeric corect, armonie.
Pus în mișcare, marele mecanism al universului devine un uriaș instrument muzical, sursă a unei
melodii perpetue. Aceasta este muzica sferelor de care vorbeau pitagoreicii, „musica perennis”,
concertul cosmic. Dacă nu-l mai auzim este pentru că, prezent încă din clipa nașterii în urechile

10 | P a g e
noastre, a devenit un mediu sonor indiscernabil, subânțeles, asemenea luminii care face posibil
văzul, fără a putea fi văzută ca atare. Suntem integrați, prin urmare, într-un mare „câmp”
muzical, într-o structură polifonică.” Poate că este ecoul energiei cuvântului primordial despre
care se scrie în debutul Evangheliei după Ioan, căci cuvântul, „logos-ul”, este și sunet. Poate că
acest curcubeu include tot spectrul sonor muzical audibil și încă mult mai mult de atât.
Acest cluster, aceste sunete amestecate s-ar putea să conțină toate combinațiile posibile
între sunete, toate muzicile care au fost, vor fi sau ar putea fi scrise vreodată. Poate că el conține
toate creațiile lui Bach, ale lui Mozart, ale tuturor celor, extrem de puțini la număr, care au putut
auzi interior acest sunet și au extras din el, muzica ascunsă. Acolo vor fi rămas și capodoperele
pe care nu au apucat să le mai scrie. Ei au reușit să audă ceea ce nimeni până atunci, nu mai
auzise, ceva ce au așternut apoi pe hârtie dăruind astfel omenirii, celor care nu fuseseră
binecuvântați cu acest har, partiturile lor. Dar o partitură nu este încă muzică. Ea este doar partea
vizibilă, lizibilă a ei. Interpreții sunt cei care au harul de a dărui oamenilor accesul la muzică.
Fără ei nu am putea cunoaște capodoperele create de geniul marilor compozitori: sunt cei care
asigură eterna ei renaștere, neostoitul său avatar, miracolul epifaniei muzicii. Întruparea muzicii
în sunet este infinit mai bogată decât notarea ei în partitură .
Să-ți trăiești viața cântând, dăruind oamenilor accesul la muzică, să te dăruiești pe tine
însuți prin muzica ta, este o șansă, o fericire care puținor privilegiați le este hărăzită.

Muzica m-a învățat ce este smerenia. De muzica pe care o studiem în conservatoare, în

academii ori în universități nu te poți apropia decât cu sfială, prosternat. Este o catedrală a
sufletului, imaginată de oameni, în care nu poți pătrunde decât cu evlavie, cu reculegere, în
tăcere. Totul aici este invenția năstrușnică a omului, pornind de la modelul dumnezeiesc al vocii
omenești, până la forma nemaiîntâlnită a viorii închipuită de om, până la capodoperele create de
geniul demiurgic al marilor compozitori.
Priviți o orchestră simfonică în acțiune având în jurul ei un public tăcut și veți fi martorii
unui miracol unic, ai celei mai înalte forme de civilizație, de înfrățire umană, de iubire.

Muzica m-a învățat să-i ascult pe oameni, fie că este vorba de cântul ori de gândul lor.

Sunt un om retras, tăcut, nu pentru că nu aș avea ceva a spune, ci pentru că sper să învăț
lucruri noi, să mă îmbogățesc spiritual ascultându-i pe alții. Mi-a plăcut întotdeauna să mă
înconjur de oameni cultivați, de la care să pot învăța. Am avut șansa de a cunoaște asemenea
oameni care mi-au luminat viața. Din păcate însă, aceștia sunt puțini.
Am întâlnit și mult prea mulți indivizi vorbăreți, cărora le place să-și asculte vocea, fără a
avea, cu adevărat, ceva interesant de spus, dar care sunt convinși că au întotdeauna dreptate, care
se consideră omniscienți, îndreptățiți să aibă și să emită păreri despre tot și despre toți.
Afirmațiile apodictice, siguranța de sine, emfaza monologală sunt, de obicei, semne ale
mediocrității: ele ascund slăbiciunea gândului, a spiritului. Modestia, alteritatea, nevoia de dialog
definesc, de cele mai multe ori, omul superior.

11 | P a g e
 Când marele taciturn care a fost Lucian Blaga, cel care mărturisea despre sine că este
„mut ca o lebădă” spunea : „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”, sau când scria în poezia sa
„Leagănul”: „Eu cred că sufeream de prea mult suflet”, el lăsa în urmă un dram de îndoială. Este
umbra pe care o poartă cu sine întotdeauna, gândul înalt. Rugăciunea „Crezul” este un asemenea
gând.
Prin muzică am avut confirmarea că nimic nu poate fi absolutizat. Numai omul mediocru
are certitudini, are răspunsuri la toate, crede că știe, este convins că stăpânește adevărul. Omul
cultivat a înțeles că orice întrebare, orice analiză naște un șir întreg de alte interogații și că mai
important este, poate, să știm să ne punem întrebările. Un bun profesor, magisterul, nu este, cred,
cel care oferă soluții, ci, mai degrabă, cel care transmite discipolului neliniștea incertitudinilor,
nevoia de căutare și nu confortul unui unic „punct” de vedere.
Muzica m-a învățat că performanța și excelența nu sunt un capăt de drum, o țintă finală,
un sfârșit, ci un etern reânceput, o permanentă ascensiune către acel „katharsis” pe care speranța
îl așează mereu în fața gândului, a visului nostru, a strădaniei noastre.
Tot muzica m-a ajutat să înțeleg semnificația și frumusețea tăcerii ca parte integrantă a
muzicii, tot astfel cum moartea, ca proiect al viitorului, este parte a vieții, singura împlinire
firească a ei. Moartea este o consecință a vieții, tot astfel cum întunericul nopții, ca umbră a
pământului în bătaia razelor de soare, este o consecință a luminii. Muzica, aidoma vieții, se naște
din tăcere, se dezvăluie treptat, se împlinește în timp și se stinge din nou în tăcere. Ea va
continua să trăiască virtual, în conștiința noastră, în sufletul nostru.
Prin naștere pătrundem în vremelnicie, în sunet, în lumină: este sfârșitul neânceputului;
prin moarte, intrăm în statornicie, în tăcere: este începutul nesfârșitului.
Muzica este un mod uman de a da cu tifla vremelniciei, de a percepe trecerea timpului și
de a-i da un sens. Ea m-a învățat că prezentul nu există: există doar înaintarea în sens unic,
continua devenire. Dacă vrei să înaintezi în muzică, la fel ca și în viață, trebuie să te reinventezi
neâncetat.
Muzica este o formă de ne-murire, de eternă re-naștere, de continuă palingenezie.

Muzica este transcendență.

În general, ascult muzica analitic. Este, probabil, o deformare profesională. Cu toate

acestea, mărturisesc că de multe ori, nu-mi pot stăpâni o lacrimă ascultând prima parte a
Simfoniei a IX-a de Beethoven sau partea a doua a quartetului al doilea de Enescu. A nu mai
putea admira este, cred, una dintre cele mai grave maladii ale spiritului uman, este semnul
dispariției din lumea oamenilor, este semnul apariției, în schimb, a omului lui Nietzsche, cel în
care dospește pustiul.
În sfârșit, am înțeles că muzica este viață, că ea ne ajută să pătrundem mai adânc în
misterul, în tainițele sufletului omenesc, în lumea nevăzută, cea veșnică a ființei umane.

Vă mulțumesc!

Prof. univ. Remus Laurențiu Georgescu

12 | P a g e
 CURRICULUM VITAE

1 INFORMAȚII PERSONALE
Numele și prenumele: Georgescu Remus
Data naşterii 23/08/1932
(zz/ll/aaaa):

2 STUDII UNIVERSITARE
Anul/Perioada Descriere
FACULTĂȚILE DE COMPOZIȚIE ȘI DIRIJAT DE
ORCHESTRĂ, CONSERVATORUL CIPRIAN PORUMBESCU
DIN BUCUREȘTI. AVÂNDU-I DREPT MENTORI PE THEODOR
1951-1957 ROGALSKI, LEON KLEPPER, IOAN D. CHIRESCU, GEORGE
GEORGESCU, CONSTANTIN SILVESTRI
3 CURSURI / SEMINARII PREDATE ÎN CADRUL FACULTĂȚII DE MUZICĂ ȘI
TEATRU, UVT
Denumire
COMPOZIȚIE MUZICALĂ
MUZICĂ DE CAMERĂ
ORCHESTRĂ
TEORIA INSTRUMENTELOR ȘI ORCHESTRAŢIE
ANALIZA MUZICALĂ (MASTERAT)
4 ACTIVITATEA ARTISTICĂ
- a realizat numeroase prime audiții aparținând celor mai importanți compozitori români din a
doua jumătate a secolului XX, multe lucrări fiind dedicate lui Remus Georgescu: Ștefan
Niculescu, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Sigismund Toduță, Doru Popovici, Dumitru Bughici,
Pascal Bentoiu, Liana Alexandra..
- a realizat numeroase prime audiții mondiale, între care două lucrari enesciene, neterminate: Voix
de la nature, Suite Chatelaine
- concerte instrumentale cu soliști de renume mondial: Emil Ghilels, Daniil Safran, Annie
Fischer, Ivry Gitlis, Lola Bobescu, Dmitri Baschirov, Victor Tretiakov, Ion Voicu, Silvia

13 | P a g e
 Marcovici...
- turnee efectuate în străinătate: Austria, Marea Britanie, Cehia, Danemarca, Franța, Germania,
Grecia, Italia, Norvegia, Polonia, Olanda, Spania, Singapore, S.U.A., Rusia, Ungaria,
Venezuela...
- nenumărate înregistrări de înaltă valoare artistică din literatura muzicală universală: Schumann,
Scriabin, Dvorak, Wagner, Landowski, partituri semnate de compozitori români precum:
Ștefan Niculescu, Dumitru Bughici, Liviu Glodeanu, George Enescu, Wilhelm Berger, Remus
Georgescu.., înregistrari pentru Radio și TV
5 ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ȘI DE CREAȚIE
5.1. LUCRĂRI COMPUSE:
LUCRĂRI DE ŞCOALĂ (EXERCIŢII DE STILISTICĂ)
 “Berceuse” pentru pian (1946)
 “Mazurca” pentru pian (1946)
 Fuga în la minor pentru orgă (pian)
 Fuga în do minor pentru orgă (pian)
 Temă cu variaţiuni in Reb major pentru pian
 Temă cu variaţiuni pentru două piane în Sib minor
 Sonata-Poem (in memoriam George Enescu) pentru vioară solo (1956/7)
 Quartet – re minor
 Passaccaglia pentru orchestră
LUCRĂRI ORCHESTRALE
 Poem eroic pentru orchestră (1958)
 Balada “Amintirile pământului” pentru cor şi orchestră (1959/60)
Disc LP Electrecord ECE-0980
 Suita a II-a pentru pian (1958/1962)
Editura Muzicală (p. 2 şi 3)
 Concertul pentru orchestră de coarde (1965)
Editura Muzicală
Disc LP Electrecord STM-ECE 01154
 “Simfonia da Requiem” (Cântec în labirint) pentru orchestră (1969/70)
 Mica siută de dansuri şi cântece vechi din Banat (Siuta I almăjană) pentru orchestră de
coarde şi percuţie (1975)
 “Exorcism” pentru flaut şi orchestră de coarde (1975)
 Oratoriul “Cântare străbunilor” (“Patrium Carmen”) pentru solişti (voce de soprană şi
flaut), recitatori (ad libitum), cor şi orchestră (1976/7)
Disc LP Electrecord ST-ECE 02107
 Suita concertantă (Suita a II-a almăjană) pentru flaut, oboi, clarinet, fagot şi orchestră de
coarde (1983)
 Oratoriul “Ecouri” pentru solist (voce de bas), cor de femei, bandă magnetică orchestră
(1983)
Premiul “George Enescu” al Academiei Române

14 | P a g e
 Editura Muzicală
 “Cantata solemnă” pentru cor şi orchestră (1985)
 “Muzica solemnă” pentru orchestră (1986)
 Oratoriul “De Profundis” pentru solist (voce de bas), cor mixt, cor de copii şi orchestră
(1994)
 “De Profundis” – patru lied-uri pentru voce de bas, cor mixt şi orchestră (extrase din
oratoriul omonim)
 Suita burlescă pentru orchestră (2000)
 Simfonia “Triade” (“Ritual funebru in memoriam decembrie 1989”) pentru orchestră
(2004)
 “De amicitia” – nouă lied-uri pentru soprană, violoncel şi orchestră
 “Suita dacică” (“Patrium Carmen”) pentru orchestră (extrase orchestrale din oratoriul
“Cântare străbunilor”)
LUCRĂRI CORALE “A CAPPELLA”
 ”Patrium Carmen” –opt poeme corale extrase din oratoriul “Cântare străbunilor” pentru
cor mixt
Editura Muzicală
 Două prelucrări corale polifonice pentru cor mixt
 “Două cântece vechi din Banat”
 “Copiliţă cu năframă”
 “Mică odă unei fete” - cor la voci egale
 “Incantaţii” – cor la voci egale

LUCRĂRI CORALE RELIGIOASE PENTRU COR “A CAPPELLA”

 Oratoriul “Crezul” pentru cor la voci egale
 Oratoriul “Crezul” pentru cor mixt
 “Tatăl nostru” pentru cor mixt
 “Tatăl nostru” pentru cor la voci egale
 “Născătoare de Dumnezeu” pentru cor bărbătesc
 “Născătoare de Dumnezeu” pentru cor la voci egale
 Cîntarea Sf. Ambrozie
 “Psalmi” pentru cor mixt şi percuţie (ad libitum)
 “Rugăciune” pentru cor mixt (versuri Radu Gyr)
 “Trei colinde de temniţă” pentru cor mixt (versuri Radu Gyr)
 “Slavă ţie, Doamne” pentru cor bărbătesc
 “Slavă ţie, Doamne” pentru cor la voci egale
 “Sfînt e Domnul Savaot” pentru cor mixt
LEID-URI PENTRU VOCE ŞI PIAN
 Vocaliză
 Primăvara (O. Goga)

15 | P a g e
  Tîlcuri (L. Blaga)
 Reflexe (R. Stanca)
 De vor veni.. (O. Goga)
 Amurg de toamnă (L. Blaga)
 Argonautica (R. Stanca)
 Nocturnă (G. Bacovia)
 “Oraison” (M. Maeterlinck)
 “De profundis” (L. Blaga)
 “Finister” (R. Stanca)
 Catren (L. Blaga)
 Meditaţie (L. Paloda)
 Psalm (T. Arghezi)
 Triade (L. Blaga)
 Mă ascund (Robert Șerban)
5.2. CĂRŢI
Remus Georgescu, Gânduri despre muzică, Ed. Sim Art, Craiova, 2012
Remus Georgescu, Gânduri despre muzică, Ed. Artes, Iași, 2012

5.3. MONOGRAFII DESPRE ACTIVITATEA MUZICIANULUI REMUS GEORGESCU

 Veronica Laura Demenescu, Rafaela-Ani Carabenciov - Remus Georgescu – O viaţă

dăruită muzicii – Cronici, mărturii, documente. Vol. I, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2013
 Veronica Laura Demenescu, Rafaela-Ani Carabenciov - Remus Georgescu – O viaţă
dăruită muzicii – cronici, interviuri, documente. Vol. II, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2014
 Veronica Laura Demenescu, Rafaela-Ani Carabenciov - Remus Georgescu – O viaţă
dăruită muzicii – Compozitorul. Studii, Analize, Cronici. Vol. III, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2014
 Veronica Laura Demenescu, Rafaela-Ani Carabenciov - Remus Georgescu – O viaţă
dăruită muzicii – Cronici şi interviuri. Vol. IV, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2014
 Veronica Laura Demenescu, Rafaela-Ani Carabenciov – Remus Georgescu- O viață
dăruită muzicii – Cronici. Vol. V, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2017

5.4. ARTICOLE PUBLICATE:

- numeroase articole publicate în Revista Orizont, în Revista Muzica, Romania
literară

5.5. STAGII DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ SAU ŞTIINŢIFICĂ

Perioada/Anul Descriere
1968/69 Cursuri de perfectionare in S.U.A, prilej cu care i-a întâlnit pe Ionel Perlea,

16 | P a g e
 George Szell, Zubin Mehta, Pierre Boulez, Seiji Ozawa

6 ACTIVITATE PROFESIONALĂ
6.1. CARIERĂ PROFESIONALĂ
Perioada/Anul Descriere
1956-1957 cercetător al Institutului de Folclor din Bucureşti
1957-1958 membru fondator și șef de orchestră al Teatrului Muzical din Constanța
1959 dirijor al Filarmonicii din Sibiu
1960-1963 dirijor al Filarmonicii din Oradea
1963-1968 dirijor al Filarmonicii din Tărgu-Mureș
1968-2003 dirijor al Filarmonicii Banatul din Timișoara
1980-1988 director artistic al Filarmonicii Banatul din Timișoara
1990-1994 director artistic al Filarmonicii Banatul din Timișoara
1990- 2015 profesor la Facultatea de Muzică, Universitatea de Vest, Timișoara

17 | P a g e