material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie.” (Petre Ţuţea) Trăim indubitabil vremurile unui veac în care tehnologia devine din ce în ce mai sofisticată, omul devine o fiinţă din ce în ce mai complexă, spaţiul devine din ce în ce mai aglomerat, timpul devine din ce în ce mai scurt. Acestea pot constitui semne că civilizaţia de pe întreg globul se îndreaptă spre apogeu. Civilizaţiile vechi, cum ar fi cea Maya, din care pare să fie inspirată povestea anului 2012, şi-au cunoscut declinul şi dispariţia la scurtă vreme după mărire şi glorificare. Pe scurt noi trebuie să credem că:
şarpele cu pene mayaş dă startul unui cataclism global
nemaivăzut.
Pământul se distruge prin foc.
Soarele va dispărea pentru că va lua naştere ,,al şaselea soare”.
Va veni domnia zeului mayaş Hanub Ka, creator al noului soare şi
al noii civilizaţii pe Pământ mult mai evoluată.
Poate cineva să răspundă la întrebarea: dacă mayaşii au avut
o civilizaţie atât de înfloritoare şi se pricepeau atât de bine la matematică şi astronomie, cum de au reuşit să prevadă sfârşitul lumii, dar nu au reuşit să prevadă propria lor dispariţie? Cele mai cunoscute semne ale vremurilor aşa cum sunt prezentate de eshatologia ortodoxă sunt:
a) propovăduirea Evangheliei la toate neamurile ;
b) ivirea de prooroci mincinoşi şi căderea multora de la dreapta credinţă ; c) venirea lui antihrist şi dominaţia sa asupra lumii ; d) venirea pe pământ a lui Enoh şi Ilie ; e) catastrofe naturale nemaiîntâlnite, războaie, foamete, omucideri ; f) convertirea poporului evreu la creştinism ; g) arătarea pe cer a semnului Fiului Omului .
Ca să existe cu adevărat un sfârşit al lumii, trebuie să
se implinească aceste semne, acestea nu s-au împlinit Alte semne ale sfârşitului lumii, după Sfinţii Părinţi:
- scurtarea vremurilor şi a zilelor
- urâciunea pustiirii în locul sfânt (răcirea credinţei) - bărbatul şi femeia nu vor fi nici bărbat nici femeie (Sf. Clement Alexandrinul) - ruşinea femeii va dispărea cu totul (Sf. Ioan Gură de Aur) - se va răci dragostea, se va înmulţi răutatea şi va pieri bunătatea (Sf. Simeon Tesaloniceanul) - pecetluirea fiecărui om pe frunte sau pe mână cu cifra 666 (Sf. Paisie Aghioritul) Codul de bare al produselor din supermarket Alarme false privind ,,Sfârşitul lumii”
1835 - Joseph Smith, fondator al Bisericii Mormone, a făcut o
întrunire cu membrii cultului pentru a-i informa că sfârşitul lumii se va petrece în 1891. A ajuns la concluzia asta după ce ar fi stat de vorbă cu Dumnezeu, care l-a asigurat că după a doua venire a Mântuitorului lumea va fi nimicită. 1844, 22 octombrie – Adepţii predicatorului baptist american William Miller, au fost convinşi că sfârşitul lumii a fost anticipat în Biblie, în Daniel (8, 14), exact la această dată. 1910 - Prin 1881, un astronom care urmărea cu interes celebra cometă Halley a ajuns la concluzia că în coada acesteia se află un gaz numit cianogen, format, evident, din cianidă. Când s-a aflat că această cometă va trece pe lângă Terra în 1910, multă lume a fost convinsă că vom pieri de pe urma gazului toxic. Panica a fost întreţinută de ziarele americane. ........................
LISTA INTEGRALĂ A PROFEŢIILOR FALSE DESPRE
SFÂRŞITUL LUMII O GĂSIŢI ÎN CARTE ...............................
2008, 10 septembrie - Pornirea acceleratorului de
hadroni de la Geneva a generat temeri ca va sosi sfârşitul lumii. 2009, 13 februarie(ora 23.31) – Sfârşitul lumii a fost prezis de grupul ezoteric ,,Vast Entity Now Surpassed”. 2009, 9 septembrie - Lumea va fi înghiţită de o gaură neagră generată de acceleratorul de particule din Elveţia.
De remarcat că după anul 2000 astfel de
,,alarme false” s-au înmulţit... ,,Nici un om de ştiinţă din lume, de bună credinţă nu este la curent cu vreo ameninţare catastrofală prevăzută pentru decembrie 2012”, se afirma într-un comunicat al NASA (National Aeronautics and Space Administration) Filmele din ,,categoria 2012”
Filmele apocaliptice au de toate, dar le lipseşte
consensul. Dacă ar exista cu adevărat o explicaţie ştiinţifică privind un iminent cataclism global, ar exista şi un consens în abordarea subiectelor de către casele producătoare de film. Te pierzi în acest noian de scenarii; ba molimă, ba asteroid, ba supernovă, ba eră glaciară, ba impact devastator cu o altă planetă, ba invazie extraterestră etc., ca o dovadă fermă a faptului că aceste filme nu se bazează pe adevăr şi că toate producţiile de acest tip se încadrează în categoria science fiction. Filmul 2012 are pretenţia de a ilustra apocalipsa, sfârşitul lumii, dar nu are în conţinut decât două sau trei dintre semnele finalului de veac.
Catastrofele, răcirea credinţei şi conspiraţia,
acestea sunt semnele lor.
Lipsesc cu desăvârşire semnele prin care
recunoaştem rolul şi rostul lui Dumnezeu în ceea ce va fi la sfârşitul veacurilor sau ESHATOLOGIA. Descendenţi ai mayaşilor care trăiesc şi astăzi afirmă că ne aflăm într-o eroare cu toţii. Calendarul mayaş nu se încheie, ci doar un ciclu al acestuia, urmând firesc un alt ciclu. Descendenţii mayaşilor contemporani cu noi, prin liderii lor afirmă că mayaşii vechi cu adevărat se pricepeau la astronomie, dar că evenimentele prevăzute de ei nu se încheie în anul 2012, ci există zeci de alte evenimente prevăzute în mileniile III-IV şi tot aşa. Prin urmare, dacă profeţiile nu se opresc odată cu acest an, înseamnă că nu 2012 este anul sfârşitului. În concluzie 2012 nu este decât un show care a costat sute de milioane de dolari şi din care producătorii vor obţine în urma încasărilor, de la tot atâţia gură- cască, multe sute de milioane de dolari.
Ca de obicei în această industrie a
entertainmentului nu este vorba despre ce se prezintă, despre subiectul filmului ca atare, ci nota predominantă este legată de cât de vandabil este produsul.
În lumea filmelor apocaliptice probabil că sloganul
este ,,cu cât mai şocant, cu atât mai mult succes de box- office”. Concluzie Sfârşitul lumii trebuie aşteptat ca împlinire, nu ca un dezastru pentru omenire. Trebuie aşteptat ca un punct de reper mai degrabă incipient, nu terminal, al planului lui Dumnezeu cu lumea.
Sfârşitul lumii nu este şi sfârşitul iubirii dintre Creator
şi creaţie. Iar cel mai bine arată aceasta Sfinţii Părinţi, când rostesc plini de speranţă: ,,Ziua Judecăţii să fie ziua iertării – Zi mare şi cerească a lui Dumnezeu, când pământul se face una cu cerul”.
Cu inimi iubitoare şi neîmpovăraţi de grijă, de un
singur lucru să nu ne temem, să rostim cu credinţă şi speranţă chemarea cea tainică: VINO DOAMNE O carte de CRISTIAN ŞERBAN