Iordanes.Getica.

Introducere
Despre viata lui Iordanes sau Iordanis.Se presupune ca s-a nascut la sfarsitul veacului al V-lea sau la
inceputul celui de al VI-lea.Chiar insusi,Iordanes ne spune ca ar fi fost un got,de origine Alana.In afara de
faptul ca autrul dovedeste,din tot ce scrie,ca patimeste neamul gotilor,in ultimul capitol al Geticei spune
prcis ca el isi trage originea din aceasta natie a gotilor.Mai spune despre el ca ar fi fost secretar,darn u
precizeaza al cui secretar a fost.Se observa bine ca atitudinea sa fata de crestinism ni-l arata ca facand parte
din tagma preoteasca.Sunt unii scriitori care il identifica pe Iordanes ca fiind episcopul din Crotona care a
trait pe aceeasi vreme,iar altii il fac episcope in Africa.
Opera sa.
Sunt doua scrieri ale lui Iordanes,date fiind la iveala in anul 551 si anume: De origine actibusqueGetarum
si De summa temporum Prima scriere mai poarta si titlul prescurtat de Getica ,ir a doua de
Romana .Dupa cum spune insusi autorul,terminarea operei Romana,scrisa mai intai si dedicata fratelui
Vigilius,a suferit o amanare,fiind intrerupta de publicarea Geticei,scrisa la indemnul fratelui Castalius,careia
ii este dedicata cartea aceasta.Ambele sale opere,Iordanes le-a scris poate,in Moesia inferioara sau la
Salonic,dupa cum cred altii.Getica,dupa cum spune insusi Iordanes,este un rezumat al celor 12 volume ale
senatorului,adica alle lui Magnus Aurelius Cassiodorus,un contemporan al sau,mare scriitor si mare demnitar
in Italia,sub domnia gotilor.Cassiodor scriesese o istorie a gotilor,istorie care s-a pierdut,iar Getica lui
Iordanes este un rezumat al acestei scrieri.Intendentul lui Cassiodor,i-a imprumutat autorului nostru,opera lui
Casiodor,pe care Iordanes a citit-o in timp de trei zile si a facut din ea,dinmemorie,un rezumat pe care ni-l da
in Getica sa.A adaugat insa de la sine multe lucruri pe care le-a considerat necesare,la inceput,la sfarsit si la
mijloc.Insemnatatea rezumatului lui Iordanes acrescut prin pierderea originaluilui,caci acest rezumat serveste
drept original pentru chestiile ce priveste poporul gotilor.
Izvoarele Geticei.
Ele sunt de trei feluri si anume :
1)Izvoarele istorice si geografice greco-romane.Dintre acestea unele ni s-au pastrat pana astazi,altele
insa,desi utilizate de autor in veacul al VI-lea in care el traia,s-au pierdut in urma.Intre cele pastrate sunt
operele
geografilor
Strabo,Ptolemeu
si
Pomponius
Mela,apoi
ale
istoricilor
T.Liviu,Tacit,Dio,Amian,Orosius,Priscus,etc.iar intre cele disparute sunt operele lui Trogus
Pompeius,Dexipp,Dionysiu din Alexandria si altii,fara sa mai amintim pe poetii Virgiliu si Lucan.In fruntea
lucrarilor pierdute,dar utilizate de aproape de Iordanes,sunt cele doua opere speciale asupra istoriei gotilor,a
lui Cassiodor si a lui Ablaviu.
2)In al doilea rand Iordanes s-a folosit de izvoarele gotice.Nu se stie daca aceastea ar fi fost izvoare
scrise.Autorul spune ca Ulfia a invatat pe goti scrisul si vorbeste si de o colectie de
legi,numiteBelagines,care pare sa fi fost o codificare a obiceiurilor gotilor.
3)In al treilea rand,Iordanes s-a folosit,intr-o larga masura,de traditiile orale pe care le avea atat de la
Cassiodor si familia acestuia,cat si de ceea ce cunoaste el personal.
Limba si stilul Geticei
Scriind in graiul popular ce vorbea in secolul al VI-lea,liba lui Iordanes nu putea sa fie decat limba latina
vulgara,limba ce se intalneste si in inscriptiile din acea vreme.Desi scrisa intr-olatineasca barbara,Getica nu
este lipsita de aparatul retoric intrebuintat de istorici si nici de ornamentele de stil utilizate de marii scriitori.
Conceptia istorica a lui Iordanes
Iordanes rezumand neindeminatic,scrierea lui Cassiodor,nu are dupa cum rezulta din lectura Geticei,decat un
singur gand:sa preamareasca dinastia Amalilor si sa dovedeasca in subsidiar ca numai in unire cu romanii pot
sa ajunga gotii la glorie si la stralucire.
Getica lui Iordanes caizvor al istoriei Romanilor.
Dupa parasirea,in anul 275,a provinciei Dacia de la Nordul Dunarii de catre trupele si administratia
romana,aceasta tara a ramas in stapanirea,in afara de a dacilor liberi si a carpatilor,in acea a gotilor,unpopor
barbar.de origine germana care traia,pe atunci,mai ales din jaf si razboi.Sub stapanirea acestora,tara s-a gasit
de la 275 pana la 375,cand au venit hunii,timp de o suta de ani.Tendinta acestor barbari fiind aceea de a jefui
si tinta lor fiind bogatiile ce se ingramadeau in cetatile romane din sudul Dunarii,Goti au atacat in mai multe
randuri,singuri sau in unire cu aliatii sai,provinciile din dreapta Dunarii,pricinuind mari stricaturi iperiului si

nimicnd uneori armatele romane si uneori chiar si pe imparatii lor,cum a fost in cazul imparatului
Decius,ucis in Dobrogea la Abritus,sau al imparatului Valens,mort atat de tragic in lupta de la Adrianopol.
Stapanirea gotilor in regiunile de la nordul Dunarii a facut ca tara sa fie numitaGothia,dupa cum mai tarziu
a fost numita Gepidia,iar faptul increstinarii acestui popor l-ar fi determinat spre o viata sedentara,daca nar fi dat peste el,hunii uniti cu alanii si daca n-ar fi fost silit sa-si paraseasca locuintele.
In ceea ce priveste in special istoria Romanilor,Iordanes procura cateva informatii foarte pretioase:Gothia si
stapanirea gotilor in Dacia.S-a pus la indoiala de catre istorici,stapanirea gotilor in Dacia .Astfel,Xenopol
spune ca gotii n-au pornit nici cand o expeditie a lor din Dacia,iar Iorga zice textual:ideia unei Dacii locuite
in adevar de goti-sau mai apoi de Gepizi,cum pretinde o teorie noua,primita cu entuziasm in cercurile
stintifice germane-si prefacuta intr-o adevarata patrie a lor,nu se potriveste inainte de toate cu felul lor de
viata.Agricultura lor nu exista,cum nici casa lor cladita-ei traiesc exclusiv cu ostasii in lagar...Mai imposibila
pare o stapanire a lor in Ardeal,care era doar inima Daciei.Tinta lor fiind bogatiile provinciilor de miaza ale
imparatiei,o asemenea asezare a lor intr-o regiune de munti ar fi insemnat o adevarata intemnitare,inchiderea
intregului lor viitor...In aceasta privinta intemenierea statelor visigote in Galia si Spania e cu deosebire
luminoasa.Acesti goti,trecuti atat timp prin filiera romana,se feresc de Pirenei,unde staruie si mai departe
ramasitele aborigenilor basci cari au rezistat ca Albanezii in Pind,de sigur ca Motii in Ardeal,ca unele
elemente dace in partile Hunedoarei
Dar Iordanes ne vorbeste clar despre o Gothia in fosta Dacie,de la nordul dunarii,si un capitol mai jos,dupa
ce arata ca numai douaintrari erau in inima Daciei,Boutae si Tapae,ne spune:Aceasta Gothia pe care
stramosii nostri au numit-o Dacia si care acum se numeste Gepidia,se margineste la rasarit cu Roxolanii,la
apus cu Jazygii
O dovada despre stapanirea gotilor in Dacia ne da insusi Iordanes in capitolul in care ne povesteste despre
razboiul din anul 262 dintre Fastida,regele Gepizilor si Ostrogota,regele Ostrogotilor,uniti cu
Visigotii.Iordanes spune ca regele Fastida al Gepizilor,stabiliti in partile de apus ale Daciei,fiindca se gaseau
intr-un teritoriu inchis de munti prapastiosi si stramtorati de paduri dese,ceru de la Ostrogota sa-i cedeze o
parte din tara sa.Aceasta ii raspunde cu ori cat de mare groaza are de a se lupta cu un popor inrudit,totusi
teritou nui cedeaza.Fastida porni atunci cu razboi impotriva lui Ostrogota si in urma luptei de la orasul
Galtis,de langa fluviul Auha,este biruit si se intoarce umilit in patria sa,iar gotii multumiti de plecarea
Gepizilor,traiesc in urma in patria lor in pace si in fericire.Lupta aceasta s-a dat la Galt,langa Olt,in judetul
Tarnava Mare.
Aceeasi stapanire a gotilor in Dacia rezulta si dintr-un alt pasaj a lui Iordanes.Vorbind despre luptele cu
vandalii,o alta semnificatie germana,foarte razboinica care ocupa candva teritoriul,unde locuiesc astazi
gepizii zice Iordanes,si anume langa fluviile Marisia,Miliare,Gilpil si Grisia,ne spune ca dupa mai multe
batalii,date langa Mures,Vandalii au fost batuti de goti si au fost siliti sa-siparaseasca locuintele lor,iar regele
gotilor s-a intors acasa.
In capitolul al XXII-lea al Geticei ,Iordanes vorbind despre regele Gotilor Geberich care porneste cu razbi
importiva vandalilor,spune ca acestia ocupa teritoriul unde locuiaupe atuncea gepizii-el scrie pe la anul 551si anume langa riurile Marisia,Miliare,Gilpil si Grisia,care intrece in marime pe toate celelalte.
Vorbindu-ne despre popoarele din vechia Scitie,Iordanes spune ca in partea de apus locuiesc gepizii,a caror
tara e strabatuta de riuri mari si vestite.Fluviul Flutausis pe care Iordanes in numeste Flautasis a fost
identificat cu Siretul,de unii, si de altii ca Timisul.
In capitolul XXIVal geticei ,Iordanes orinetandu-se dupa aratarile scriitorului grec Priscus care a descris cu
amanunte calatoria ce a facut ca delegat la culrtea regelui Attila,ne citeaza,printre altele,Raurile Tigas,Tifisas
si Drencon peste care a trecut ambasada ce conducea.
Vorbind despre Dacia,Iornades,spune:Inteleg Dacia cea veche-spre a nu se confunda cu Dacia Aureliana-pe
care o ocupa acum popoarele gepizilor,Aceasta tara,situata in fata Moesiei,din colo de Dunare este marginita
de o cununa de munti,avand numai doua intrari,una pe la Boutae si alta pe la Tapae.In privinta acestor
localitati,principalele intrari in inima Daciei,istoricii,pana acum,nu s-au pronuntat decat asupra
Tapaei,identificand-o cu defileul Portii de fier,poarta transilvana,prin care strabate din spre Banat in regiunea
Hategului,unde se gasea capitala tarii.2
Cat priveste localitatea Boutae ea a ramas neidentificata.

Pentru istoria romana medievala insemnattaea aratarilor lui Iordanes sporeste prin aceea ca el,ca si
predecesorii sai,considera pe goti ca fiind unul si acelasi popor cu vechii sciti,importiva carora au purtat
faimoase razboaie regii persilor,ai Egiptului si ai Macedoniei si in urma ca fiind acelasi popor cu getii si cu
dacii,in privinta carora ne da informatii pe care el le socoteste ca privind pe goti.
Pentru prima data intilnim la Iordanes un rezumat mai mult sau mai putin complet al istoriei gotilor si al
dinastiei lor,precum si o caracteristica manuntita a acestui popor ce a trait secole intregi in simbioza cu
poporul roman.
Neastamparul lor din timp de pace de a trece cat mai repede pe picior de lupta,numai si numai pentru ca
virtutile lor razboinice sa nu decada si sufletele lor sa nu se moleseasca in indeletniciri de ordin spiritual,apoi
cultul fortii,dus pana la exces si agresivitatea lor inascuta sunt insusiri,calitati sau,poate,defecte ce se
constata la rasa germanica pentru toate vremurile.
Acest popor al gotilor care de multe ori in calitatea lor de federati au servit in politica de bascula,a celor
doua imperii romane,ca masa de manevra si a caror insemnatate in viata romana a fost,pe acele vremuri atat
de covarsitoare ca au meritat sa perocupe pe cei mai de seama istorici de atunci, a trait secloe intregi in
mijlocul autohtonilor romani sau romanizati dela nordul Dunarii.Acestia desi erau parasiti de apararea
dinpartea legiunilor romane,au stta totusi necontenit sub influenta spirituala a Romanilor.Acesti
autohtoni,dupa cum ni-o dovedesc izvoarele istorice contemporane,cu toate ca traiau sub dependenta
materiala a barbarilor,nu au fost nici o data lipsiti cel putin de sprijinul moral al celor doua iperii romane.