Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
= 0.
(1.2)
CAPITOLUL 1
1.1
Problema 1.1.1 O conducta termica are diametrul 10 (cm) si este izolata cu un strat cilindric de 10 (cm) grosime. Temperatura conductei este
160 (C), iar temperatura mediului exterior este 30 (C).
i) Care este legea de variatie a temperaturii n stratul izolant n cazul
stationar?
ii) Ce cantitate de caldura cedeaza fiecare metru de conducta n 24 ore?
Se da coeficientul de conductivitate termica k = 0, 07 (W/K m).
Rezolvare:
Fie t distanta unui punct din stratul izolant si axa conductei termice,
t (5, 15) 102 m si x(t) temperatura n acest punct. Temperatura este
functia necunoscuta si depinde de t, iar functia x = x(t) descrie variatia
temperaturiii n stratul izolant.
i) Pentru determinarea functiei x(t) folosim legea lui Fourier: cantitatea
de caldura Q cedata n unitatea de timp n regim stationar pe suprafata
laterala a cilindrului de raza t este proportionala cu produsul dintre aria
laterala a cilindrului si variatia temperaturii dx:
k S(t)
dx
= Q.
dt
(1.3)
(1.4)
ln 15 102
= 78, 51(K)
ln 3
si
Q
130
=
,
2 k l
ln 3
de unde
x(t) = 78, 51 118, 33 ln t.
(1.8)
CAPITOLUL 1
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = f (t) (numita problema primitivei) n care f este o functie reala
continua definita pe un interval deschis (a, b) IR1 .
2. Oricare ar fi solutia x = x(t) a ecuatiei diferentiale x = f (t) exista o
constanta reala C astfel ncat
Z t
x(t) =
f ( )d + C, ()t (a, b).
t
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
t3 t2
+ +t+C
3
2
a) x = 1 + t + t2 ; t IR1
R : x(t) =
1
b) x = ; t > 0
t
R: x(t) = ln t + C
R: x(t) = t cos t +
1
sin 2t + C
2
d) x =
1
; t IR1
2
1+t
R: x(t) = arctan t + C
e) x =
1
; t (1, 1)
t2 1
R: x(t) =
f) x =
1
1t
ln
+C
2
1+t
1
; t IR1 [2, 2] R: x(t) = ln(t + t2 4) + C
t2 4
1
g) x = e2t + sin t; t IR1 R: x(t) = e2t cos t + C
2
2
h) x = et ; t IR1
R:
x(0) = 1
R: x(t) =
1
b) x = , t > 0,
t
t3 t2
+ +t+1
3
2
x(1) = 0
R: x(t) = ln t
c) x = 1+sin t+cos 2t, t IR1 ,
x() = 7
1
R: x(t) = cos t+ sin 2t+t+6+
2
d) x =
1
, t IR1 ,
1 + t2
x(1) = 2
1
R: x(t) = arctan t + 2
4
e) x =
(t2
2
, t < 1,
1)2
x(2) = 0
R: x(t) = ln
f) x =
1
, t > 0,
t2 + t
x(1) = 1
t1
t
2
+2
+ ln 3
t+1 t 1 3
1
2
R: x(t) = ln +t+ t +t +ln 2+1
2
CAPITOLUL 1
1.2
(1.9)
1
dv
= 1.
2
g + k v dt
2
t
t g + k v ( ) d
din care printr-o schimbare de variabila rezulta
s
s !t
k
k
arctan v( )
= k |tt
g
g
t
sau
v(t) =
k
tan
g
r
g
(k t + C) .
k
t1 =
(s)
gk
ii) Pentru a gasi naltimea maxima la care se ridica racheta se noteaza cu
x(t) naltimea la care se afla racheta la momentul t. Functia x(t) este necunoscuta si pentru determinarea ei se tine seama ca viteza v(t) este derivata
functiei x(t):
s
s
"r
!!#
r
g
g
k
k
dx
=
tan
k t +
arctan
100
dt
k
k
g
g
si ca x(0) = 0 (racheta pleaca de pe sol). Determinarea functiei x(t) care
verifica aceste conditii este o problema Cauchy de forma x = f (t), x(t0 ) = x0
si rezolvarea ei a fost facuta n 1.1. Se determina solutia x(t; 0, x0 ) a problemei Cauchy si se calculeaza apoi x(t1 ; 0, x0 ). Aceasta este naltimea maxima
la care se ridica racheta meteorologica.
Rationamentul prezentat la rezolvarea punctului i) al problemei 1.2.1
poate fi generalizat pentru determinarea solutiilor unei ecuatii diferentiale
de forma:
x = g(x)
(1.10)
n care g este o functie reala continua definita pe un interval J IR1 , care
nu se anuleaza (g(x) 6= 0 ()x J) si este cunoscuta.
Intr-adevar, daca o functie reala x : I J este o solutie a ecuatiei (1.10)
atunci pentru orice t I avem
dx
= g(x(t))
dt
sau
1
dx
= 1.
g(x(t)) dt
CAPITOLUL 1
d =
d
t
t g(x( )) d
din care printr-o schimbare de variabila se obtine
Z x
1
du = t + C.
x g(u)
(1.11)
x
x
(1.12)
1
du.
g(u)
(1.13)
Este usor de aratat folosind teorema functiilor implicite ca, daca x(t; C)
este o solutie a ecuatiei (1.12), atunci este si solutie a ecuatiei diferentiale
(1.10).
Observatia 1.2.1 Daca functia g se anuleaza n x J, atunci functia
constanta x(t) = x este solutie a ecuatiei diferentiale (1.10).
Observatia 1.2.2 Pentru t0 IR1 si x0 J, problema determinarii acelei
solutii a ecuatiei (1.10) care verifica conditia suplimentara x(t0 ) = x0 se
numeste problema Cauchy sau problema cu date initiale:
x = g(x)
x(t0 ) = x0
iar solutia acesteia, x = x(t; t0 , x0 ), este data de ecuatia implicita:
Z x
1
du = t t0 .
x0 g(u)
(1.14)
(1.15)
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = g(x) n care g este o functie reala continua definita pe un interval
deschis (c, d) IR1 si nu se anuleaza.
2. Oricare ar fi solutia x(t) a ecuatiei diferentiale x = g(x) si oricare ar
fi x (c, d) exist
Za ox constanta scalara C astfel ncat x(t) este solutia
1
ecuatiei implicite
du t C = 0 si reciproc, o solutie a acestei
x g(u)
ecuatii implicite este solutie pentru ecuatia diferentiala.
3. Oricare ar fi t0 IR1 si x0 (c, d) exista o functie unica x = x(t)
definita pe un interval deschis I0 (care contine pe t0 ) si cu valori n
(c, d) care este solutia problemei cu date initiale x = g(x), x(t0 ) = x0 .
4. Daca functia g se anuleaza ntr-un punct x (c, d) atunci functia
constanta x(t) x este solutie a ecuatiei diferentiale.
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
a) x = 1 + x2 , x IR1
b) x = ex , x IR1
c) x = k x, x > 0
d) x = k x, x < 0
e) x = x2 , x > 0
R: x(t) =
1
, t+C <1
t+C
10
CAPITOLUL 1
x(0) = x0
R: x(t) = x0 ekt
x0
x0 et (x0 1)
b) x = x + x2 , x(0) = x0
R: x(t) =
c) x = 1 + x2 ,
x(0) = x0
d) x = x2 ,
x(0) = x0
R: x(t) =
x0
t x0 1
11
1.3
(1.16)
= f (t)
g(x(t)) dt
Trecand la primitive rezulta
Z
1
dx
d =
g(x( )) d
f ( )
t
1
du =
g(u)
f ( ) + C.
(1.17)
t
t
f ( ) + C
x
x
1
du.
g(u)
(1.19)
12
CAPITOLUL 1
1
(1 + x2 ),
1 + t2
t IR1 , x IR1
si g : IR1 IR1 , g(x) = 1 + x2 , iar
1
1+t2
x(t0 ) = x0 .
(1.20)
f ( )d = 0.
(1.21)
x0 g(u)
t0
Intr-o problema Cauchy, t0 si x0 sunt considerate cunoscute si se numesc
conditii initiale.
Observatia 1.3.3 O clasa particulara importanta de ecuatii diferentiale cu
variabile separate sunt ecuatiile diferentiale de ordinul ntai liniare si omogene. Aceste ecuatii sunt de forma
x = A(t) x,
(1.22)
13
n care A(t) este o functie reala continua pe (a, b). Conform celor aratate,
solutiile ecuatiei (1.22) sunt date de formula
Rt
x(t) = C e
A( )d
(1.23)
(1.24)
Rt
(1.25)
x(t0 ) = x0
t0
A( )d
Problema 1.3.1 O paine scoasa din cuptor are temperatura 100 C si capata
temperatura de 60 C n decurs de 20 minute. Temperatura aerului fiind de
20 C, peste cat timp, ncepand din momentul racirii, painea va capata temperatura de 25 C?
Rezolvare:
Notam cu x(t) temperatura painii la momentul t si folosim legea lui Newton dupa care, viteza de racire a unui corp cu temperatura x(t), situat ntr-un
mediu cu temperatura x0 , este proportionala cu diferenta x(t) x0 :
x(t)
= k [x(t) x0 ].
Functia y(t) = x(t) x0 verifica ecuatia
y(t)
= k y(t)
care este o ecuatie liniara si omogena. Rezulta
y(t) = C ek t
si astfel
x(t) = x0 + C ek t .
In aceasta egalitate x0 = 20 C. Pentru determinarea constantelor C si k
tinem seama de conditiile x(0) = 100C si x(20) = 60 C. Rezulta x(t) =
20t
1
20 C + 80 C
. Daca t este timpul dupa care temperatura devine
2
t
20
1
25 C rezulta 25 C = 20 C + 80 C
, de unde t = 80 minute.
2
14
CAPITOLUL 1
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = f (t) g(x), numite ecuatii cu variabile separate, n care f si g sunt
functii reale continue, functia f este definita pe un interval (a, b) IR1 ,
iar functia g este definita pe un interval (c, d) IR1 si nu se anuleaza
n nici un punct (g(x) 6= 0, ()x (c, d)).
2. Oricare ar fi solutia x(t) a ecuatiei diferentiale cu variabile separate si
oricare ar fi t (a, b) si x (c, d), exista o constanta C astfel ncat
x(t) este solutia ecuatiei implicite
Z x
Z t
du
f ( )d C = 0
x g(u)
t
si reciproc, oricare ar fi t (a, b), x (c, d) si C IR1 , o solutie
x = x(t) a ecuatiei implicite este solutie pentru ecuatia diferentiala.
3. Oricare ar fi t0 (a, b) si x0 (c, d) exista o functie unica x = x(t)
definita pe un interval deschis I0 (care contine punctul t0 ) si cu valori
n intervalul (c, d), x : I0 (a, b) (c, d) care este solutia problemei
cu date initiale x = f (t) g(x), x(t0 ) = x0 .
4. Daca functia g se anuleaza ntr-un punct x (c, d) atunci functia
constanta x(t) = x este solutie a ecuatiei diferentiale.
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
t
a) x =
1 + t2
1 + x2
, x < 0, t IR1 R:
x2 +1+ t2 +1 = C
x
t
(1 x), t > 1, x > 1
1+t
2
1
x +1
c) x = 1 +
2
, t > 0, x IR1
t
x +2
b) x =
R:
1+t
= C et
1x
R: x+arctan x = ln t+t+C
15
t x, t > 0, x > 0,
t0 = 1, x0 = 0
R:
b) x = 2t
c) x =
x(t) = 0
4x2
, t IR1 , x (0, 2), t0 = 0, x0 = 1
x
4x2 t2 3 = 0
R:
1 1x2
t0 = 0
R:
x0 =
1
2
r
3
3 1
x(t) = t2+ t+
4
2 4
16
1.4
CAPITOLUL 1
P (t, x)
Q(t, x)
(1.26)
n care functiile P (t, x) si Q(t, x) sunt functii omogene n sens Euler de acelasi
grad, considerate cunoscute:
P (t, x) = k P (t, x) si Q(t, x) = k Q(t, x).
(1.27)
n care
x
t
(1.28)
(1.29)
P 1, xt
.
=
Q 1, xt
(1.30)
17
Rezolvare:
Consideram un plan meridian pe care l luam ca fiind planul (tOx). Axa
Ot o alegem paralela cu directia dupa care lumina trebuie reflectata, iar
originea axelor n sursa de lumina.
x
2x
t t2 + x2
=
sau x =
.
t
1 x 2
x
Ecuatia diferentiala este omogena n sens Euler (este de
forma(1.29))
C
si se rezolva dupa modul prezentat obtinandu-se x2 = 2C t +
. Deci
2
curba meridiana este o parabola cu varful pe Ot iar oglinda un paraboloid
de rotatie.
Concluzii
1. Exista probleme
de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x
x = g
(numite ecuatii omogene n sens Euler) n care g este o
t
functie reala continua definita pe un interval I IR1 .
18
CAPITOLUL 1
x
2. O functie x = x(t) este solutie a ecuatiei x = g
daca si nut
x
mai daca functia y =
este solutie a ecuatiei cu variabile separate
t
y = 1t [g(y) y].
x
3. Rezolvarea problemei Cauchy x = g
, x(t0 ) = x0 se reduce la
t
x0
1
rezolvarea problemei Cauchy y = [g(y) y], y(t0) = y0 = .
t
t0
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale:
a) x =
b) x =
x
x
+ et
t
R: ln(t) = e t + C
x2 + t2
tx
R: x2 = 2t2 ln(t) + C t2
r
x
x2
R: arctan ln
+1 = ln t+C
2
t2
r
t
x
R:
ln = ln t + C
x
t
t+x
c) x =
tx
t 2 tx
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy si sa se reprezinte grafic
solutiile (cu calculator):
d) x =
a) x =
b) x =
c) x =
4tx x2
, t0 = 1, x0 = 1
2t2
2tx
, t0 = 0, x0 = 0
x2
3t2
2t + x
,
4t x
d) x =
x+t
,
5x + t
R: x(t) =
2t2
t+1
R: x(t) = 0
t0 = 1, x0 = 1
R: x(t) = t
t0 = 1, x0 = 0
1 1
R: x(t) = t+ 4t2 +5
5 5
19
1.5
(1.31)
n care functia reala f este considerata continua si cunoscuta, si unde c21 +c2 6=
0 (daca c1 = c = 0, ecuatia este omogena n sens Euler). Pentru determinarea
solutiilor acestei ecuatii tinem seama de urmatoarele rezultate:
b
a
Propozitia 1.5.1 Daca
6=
atunci n urma schimb
arii de variabil
a
a1
b1
independenta t si de functie necunoscut
a x definite de formulele:
= t t0 si y = x x0
(1.32)
a1 + b1 z
a
b
Propozitia 1.5.2 Daca
=
= m, atunci n urma schimb
arii de functie
a1
b1
necunoscuta x definita de
y(t) = a1 t + b1 x(t)
(1.37)
20
CAPITOLUL 1
Exercitii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale:
3t4x+7
a) x =
4t5x+11
b) x =
c) x =
3t+3x1
t+x+1
2(x+2)2
(t+x+2)2
1
4
1p
2
2
R: x(t) = 5
(t+1)+
(t+9) C +5
C
5
5
1
R: (x+t)ln(x+t1) = t+C
2
R: 2 arctan
x2
x2
ln
ln tC = 0
t
t
21
1.6
(1.39)
x(t) x(t) = C e
sau
Rt
x(t) = C e
A( )d
A( )d
+ x(t).
(1.41)
e
C(t)
A( )d
Rt
+ A(t) C(t) e
A( )d
Rt
= A(t) C(t) e
A( )d
+ B(t)
22
CAPITOLUL 1
sau
C(t)
= B(t) e
Rt
A( )d
(1.43)
(1.44)
Rezulta n acest mod ca toate solutiile ecuatiei (1.39) sunt date de:
Z t
R
Rt
R
t
tu A( )d
A( )d
t
x(t) = C e
+
B(u) e
du e t A( )d .
(1.46)
3 2t
2
3
e +
sin 3t
cos 3t.
13
13
13
23
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = A(t)x + B(t) (numite ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai) n
care A, B sunt functii reale continue definite pe un interval real I IR1 .
2. Oricare ar fi solutia x = x(t) a ecuatiei si oricare ar fi t I exista o
constanta reala C astfel ncat sa avem
Z t R
Rt
t
A(
)d
x(t) = C e t
+
e A(s)ds B( )d, ()t I.
t
Exercitii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
1
a) x = x 1
t
R: x(t) = t ( ln t + C)
2
(t2 + 2t + C) (t + 1)2
b) x = 2
x+2t+2 R: x(t) =
t 1
1 t2
2
4t
4
(t+1)2
x+
R:
x(t)
=
4
ln(t+1)+
+C
c) x = 2
t 1
1t2
t+1
1t2
d) x = x t2
R: x(t) = t2 + 2t + 2et C
24
CAPITOLUL 1
a) x = 2tx + t3 , t0 = 0, x0 =
1
b) x = x ln t,
t
c) x = x + 2et ,
t0 = 0, x0 = 2
d) x = ax+bep t , t0 = 0, x0 = 1
R: x(t) = et + et
ea t
R: x(t) = be(p+a)tb+p+a
a+p
25
1.7
Ecuatia diferential
a a lui Bernoulli
(1.48)
(1.49)
Ecuatia (1.49) este o ecuatie liniara de ordinul ntai si solutiile ei sunt date
de formula:
Rt
(1.50)
y(t) = C e(1) t A( )d +
Z t
Ru
Rt
+
(1)
B(u) e(1) t A( )d du e(1) t A( )d .
t
Solutiile pozitive x(t) ale ecuatiei (1.48) se determina din y(t) cu formula
1
x(t) = y(t) 1 si n general sunt definite pe (a, b).
Pentru t0 (a, b) si x0 > 0 ecuatia (1.48) are o solutie care verifica
x(t0 ) = x0 si este data de formula
1
x(t; t0 , x0 ) = y 1 (t; t0 , x0 )
(1.51)
unde:
(1)
y(t; t0 , y0 ) = y0 e
Rt
A( )d
+ (1)
t0
B(u) e(1)
Rt
u
A( )d
du
(1.52)
si y0 = x1
0 .
Observatia 1.7.1 Ecuatia Bernoulli apare n studiul miscarii corpurilor n
medii care opun o rezistenta la miscare de forma R = k1 v + k2 v , v fiind
viteza corpului.
26
CAPITOLUL 1
r 2 du = a r u
u0
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = A(t) x + B(t) x , ( IR1 , 6= 0, 1) (numita ecuatia diferentiala
a lui Bernoulli) n care A, B sunt functii reale continue definite pe un
interval I IR1 .
2. O functie pozitiva x = x(t) este solutie a ecuatiei Bernoulli daca si
numai daca functia y(t) = [x(t)]1 este solutie a ecuatiei diferentiale
liniare de ordinul ntai y = (1) A(t) y + (1) B(t).
3. Determinarea solutiilor pozitive ale ecuatiei Bernoulli se reduce la rezolvarea unei ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai.
27
Exercitii
1. Sa se determine solutiile pozitive ale ecuatiilor:
1
1
a) x = x + 2 x2
t
t
b) x = 4t x + tx1/2
2t
1 + 2t2 C
p
1
R:
x(t) = ln t + C t2 = 0
2
R: x(t) =
1
c) x = x + tx2
t
R: x(t) =
1
d) x = x 2tx2
t
R: x(t) =
1
(t C) t
2t3
3t
+ 3C
t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
1
t(t2)
1
b) x = x2tx2 ,
t
t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
3t
+1
2t3
2
1
2t2
c) x = x+ 2 x2 , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
t
2t
3t
28
1.8
CAPITOLUL 1
Ecuatia diferential
a a lui Riccati
(1.53)
(1.54)
1
+ x1 (t).
z(t)
29
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale Riccati:
a) x = sin tx2 +2
sin t
,
cos2 t
x1 (t) =
R: x(t) =
a
a
c) x = x2 x 2 ,
t
t
1
cos t
6 cos 2t+6
1
+
cos t cos 3t3 cos t+12 C
x1 (t) =
a
t
a
a+1
R: x(t) = +
t t+ta (a+1) C
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy:
a) x =
4t+1
4t
1
x2 +
x
, x1 (t) = 1, t0 = 2, x0 = 1
t(2t1)
t(2t1)
t(2t1)
R: x(t) =
4
4
b) x = x2 + x 2 ,
t
t
t(2t1)
+1
5t
1
x1 (t) = ,t0 = 1, x0 = 0
t
R: x(t) =
3
1
+
t(t+2) t
30
1.9
CAPITOLUL 1
Ecuatii cu diferential
a total
a exact
a.
Factor integrant
P (t, x)
Q(t, x)
(1.55)
(1.57)
31
t0
P
Q
=
deducem ca:
x
t
Q
(, x) d + (x) = Q(t, x).
t
(1.58)
32
CAPITOLUL 1
x0
+P
=
+Q
.
x
x
t
t
(1.61)
33
Exercitii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii cu diferentiale totale:
4tx xetx
a) x = tx
te 2t2
b) x =
tm +2tx2 + 1t
xn +2t2 x+ x1
c) x =
2tx 2x3
t2 6tx2
R:
tm+1 x(t)n+1 2
+
+t x(t)2 +ln(t x(t)) = C
m+1 n+1
R: t2 x(t) 4t x(t)3 = C
a) x =
t+x
, t0 = 0, x0 = 1 R: x(t) = t + 2t2 + 1
tx
t2
b) x = 2 ,
x
t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
t3 + 2
a) x =
t sin x + x cos x
R: (t) = et
t cos x x sin x
et [(t 1) sin x(t) + x(t) cos x(t)] = C
b) x =
1 t2 x
t2 (x t)
R: (t) =
1
t2
x(t)2
1
t x(t) = C
2
t
34
CAPITOLUL 1
a) x =
x(1 t x)
t
R: (x) =
1
x2
t2
t
=C
x(t)
2
b) x =
2t x
3x2 t2 + 3
R: (x) =
1
x2
t2
+ 3x(t) = C
x(t)
35
1.10
Foarte multe dintre modelele matematice ale unor fenomene din realitate
contin cel putin o ecuatie diferentiala. Toate softurile comerciale de matematica (Maple, Mathematica, Mathcad) ofera posibiltatea sa rezolvam numeric
aceste probleme.
Exemplele de rezolvare numerica care sunt n acest curs vor fi prezentate
n programul Maple 9, versiune care acopera toate celelate versiuni de Maple
n momentul de fata.
Pentru rezolvarea numerica a ecuatiilor diferentiale cu programul Maple se
foloseste functia dsolve (solve ordinary differential equations - ODEs) cu una
din urmatoarele sintaxe :
dsolve(ODE);
dsolve(ODE, x(t), extra.args);
dsolve({ODE, ICs}, x(t), extra.args);
n care:
ODE
x(t)
ICs
extra.args
t
(1 x);
1+t
t R {1},
x R {1}.
(1.62)
36
CAPITOLUL 1
>
dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)));
t
e
x (t) = 1+t
+ C1 (et + et t).
dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),parametric);
t
dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),[linear]);
t
e
x (t) = 1+t
+ C1 (et + et t),
>
Deoarece n secventele de mai sus nu s-a dat nici o conditie initiala, Maple a
afisat raspunsul cu ajutorul unei constante necunoscute. Daca specificam si
conditia initiala atunci calculatorul va rezolva o problema cu conditii initiale
(Problema Cauchy) si va afisa solutia acesteia.
Pentru ecuatia diferentiala (1.62) vom considera doua Probleme Cauchy
deoarece domeniul de definitie al membrului drept este reuniunea
(, 1) IR1 (1, +) IR1 .
Daca consideram t > 1 si conditia initiala x(2) = 4, atunci se obtine
solutia:
>
dsolve({diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(2)=4},x(t));
t
2 e2 4
e
x (t) = 1+t
1/3 e e2
(et + et t),
dsolve({diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(-2)=0},x(t));
x (t) =
et
1+t
37
+ e2 (et + et t).
Pentru reprezentarea grafica a solutiei unei probleme cu date initiale, programul Maple foloseste functia plot (create a two-dimensional plot of functions).
Utilizarea acesteia implica urmatoarea sintaxa:
plot(f,h,v);
n care:
f
h
v
Figura 2
iar solutia Problemei Cauchy corespunzatoare conditiei initiale x(2) = 0
este reprezentata pe Figura 3.
38
CAPITOLUL 1
Figura 3
Dupa cum se poate observa din instructiunile de mai sus s-a atribuit variabilei
f 1 functia solutie a Problemei Cauchy si apoi am folosit n instructiunea plot.
In general, este recomandabil sa se atribuie unor expresii matematice variabile, deoarece aceasta simplifica scrierea.
In cele ce urmeaza, continuam exemplificarea rezolvand trei probleme cu
date initiale si, n fiecare caz, vom reprezenta grafic solutia:
1. Ecuatia liniara
x = x + 2et
(1.63)
>
dsolve(diff(x(t),t)=-x(t)+2*exp(t),x(t),[linear]);
>
x (t) = et + et C1
dsolve({diff(x(t),t)=-x(t)+2*exp(t),x(0)=2},x(t),
[linear]);
>
x (t) = et + et
plot(exp(t)+exp(-t),t=-2..2);
39
Figura 4
sau
>
plot(exp(t)+exp(-t),t=-2..2,color=black,style=point,
axes=boxed);
Figura 5
n care am folosit diferite comenzi optionale referitoare la modalitatea
de afisare a graficului.
2. Ecuatia de tip Riccati
x = x2 +
4
4
x 2,
t
t
t>0
(1.64)
40
CAPITOLUL 1
>
eq:=diff(x(t),t)=-x(t)^2+(4/t)*x(t)-4/t^2;
>
4 t2
eq := dtd x (t) = (x (t))2 + 4 x(t)
t
dsolve(eq,explicit,[Riccati]);
>
>
>
1 4
+ 4 t1
1 4
+ 4 t1
4 t3 +2
(2+t3 )t
dsolve({eq,x(1)=2},x(t),[Riccati]);
1
>
>
>
Figura 6
41
>
>
>
3x2 t2 + 3 6= 0
(1.65)
dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),explicit);
p
x (t) = 1/6 C1 1/6
C1 2 12 t2 + 36
dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),implicit);
t2
x(t)
>
2tx
,
t2 + 3
3x2
+ 3 x (t) 3 (x (t))1 + C1 = 0
dsolve({diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),x(0)=1});
x (t) = 1/6 36 12 t2
plot(1/6*(36-12*t^2)^(1/2), t=-1..1);
Figura 7
42
CAPITOLUL 1
Ecuatia cu factor integrant a fost rezolvata de Maple fara specificarea
factorului integrant = (t, x) iar solutia a fost afisata sub forma
explicita n primul caz, respectiv sub forma implicita n al doilea caz. In
Figura 7 este reprezentata solutia Problemei Cauchy corespunzatoare.
Capitolul 2
Ecuatii diferentiale de ordin
superior rezolvabile prin
metode elementare
Definitia 2.0.1 O ecuatie diferential
a de ordinul n 2 este o relatie de
dependenta functionala de forma
g(t, x, x,
..., x(n) ) = 0
(2.1)
(2.2)
43
44
2.1
CAPITOLUL 2
di
uL = L ;
Z dt
1
i(t)dt;
uC =
C
conform celei de-a doua legi a lui Kirchhoff, suma caderilor de tensiune pe
bobina, rezistenta si condensator este egala n orice moment cu tensiunea
electromotoare a generatorului. Prin urmare avem:
Z
di
1
L
+Ri+
i(t)dt = E0 cos t,
dt
C
iar prin derivare se obtine ca intensitatea a curentului verifica egalitatea:
di
1
d2 i
+R
+ i = E0 sin t.
()
2
dt
dt C
Prin urmare avem de determinat o functie i(t) care mpreuna cu derivatele
ei de ordinul ntai si doi verifica relatia de dependenta functionala (). In ()
cu exceptia functiei i totul este cunoscut.
Pentru a determina functia necunoscuta i(t) vom arata n continuare
cum se rezolva o ecuatie diferentiala liniara de ordinul al doilea cu coeficienti
constanti.
O ecuatie diferentiala liniara de ordinul al doilea cu coeficienti constanti
este o ecuatie diferentiala de forma:
L
a2 x + a1 x + a0 x = f (t)
(2.3)
45
(2.4)
a0 t
x(t) = Ce
a0
din
a1
exponent, este
solutia ecuatiei algebrice a1 + a0 = 0, iar la formula solutiei
a
a0 t
x(t) = Ce 1 se poate ajunge nu numai pe calea descrisa n Capitolul 1 6
ci si cautand solutii de forma x(t) = Cet . Aceasta este ideea pe care o vom
folosi pentru a determina solutiile ecuatiei (2.4).
Impunand unei functii de forma x(t) = Cet sa verifice ecuatia (2.4)
rezulta ca trebuie sa verifice ecuatia de gradul al doilea:
a2 2 + a1 + a0 x = 0.
(2.5)
46
CAPITOLUL 2
(2.7)
reprezinta toate solutiile ecuatiei (2.4) n cazul n care ecuatia (2.5) are
radacini reale distincte.
Daca ecuatia (2.5) are radacinile confundate 1 = 2 = atunci pe langa
functia x1 (t) = C1 et si functia x2 (t) = C2 t et este solutie a ecuatiei (2.4).
Prin urmare orice functia x(t) de forma
x(t) = C1 et + C2 t et
adica
x(t) = et (C1 + C2 t)
(2.8)
47
(C1 , C2 constante reale) si aratam ca fiecare din acestea este solutie a ecuatiei
(2.4).
Demonstratia se face prin verificare. Pentru exemplificare facem acest
calcul n cazul functiei x1 (t):
x 1 (t) = C1 et cos t C1 et sin t
x1 (t) = C1 2 et cos t 2C1 et sin t C1 2 et cos t
si nlocuind n ecuatia (2.5) avem:
a2 x1 + a1 x 1 + a0 x1 = C1 et cos t (2 2 )a2 + a1 + a0 +
+ C1 et sin t [2a2 a1 ] .
Deoarece
a2 ( + i)2 + a1 ( + i) + a0 = 0
avem
(2 2 )a2 + a1 + a0 + i [2a2 + a1 ] = 0
si prin urmare:
(2 2 )a2 + a1 + a0 = 0
si
2a2 + a1 = 0.
T
inand seama de aceste egalitati deducem egalitatea
a2 x1 + a1 x 1 + a0 x1 = 0
care arata ca functia x1 (t) = C1 et cos t este solutie a ecuatiei diferentiale
(2.4).
La fel se arata ca functia x2 (t) = C2 et sin t este solutie a ecuatiei
diferentiale (2.4).
Astfel, rezulta ca orice functie
x(t) = C1 et cos t + C2 et sin t
(2.9)
48
CAPITOLUL 2
49
(2.10)
x(t)
= C 1 (t)e1 t + C 2 (t)e2 t + C1 (t)1 e1 t + C2 (t)2 e2 t
(2.11)
(2.12)
x(t)
= C1 (t)1 e1 t + C2 (t)2 e2 t
(2.13)
(2.14)
1
C 1 (t)1 e1 t + C 2 (t)2 e2 t = f (t)
a2
(2.15)
C 2 (t)e2 t
C 1 (t)1 e1 t + C 2 (t)2 e2 t =
0
1
f (t)
a2
(2.16)
50
CAPITOLUL 2
1
e(1 +2 )t e2 t f (t)
a2 (2 1 )
1
a2 (2 1 )
e2 f ( )d
Z t
1
2 t
+
e
e2 f ( )d.
a2 (2 1 )
t
Rezulta ca o solutie oarecare a ecuatiei (2.3) este data de
x(t) = x
e(t) + x(t)
1
e1 t
x(t) = C1 e + C2 e
a2 (2 1 )
Z t
1
2 t
+
e
e2 f ( )d
a2 (2 1 )
t
1 t
2 t
(2.18)
adica:
(2.17)
1
e(1 +2 )t e1 t f (t)
a2 (2 1 )
(2.19)
e1 f ( )d +
(2.20)
x(t) = e
e
f ( )d +
e
f ( )d
a2 t
a2 t
51
si solutia generala
x(t) = e1 t (C1 + C2 t) +
Z
Z t
t
1 t
+e
e
f ( )d +
e
f ( )d
a2 t
a2 t
t
(2.21)
Z tt
1
+
et sin t
e cos f ( )d
a2
t
si solutia generala
x(t) = C1 et cos t + C2 et sin t
1
et cos t
a2
1
+
et sin t
a2
e sin f ( )d +
et cos f ( )d
(2.22)
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele probleme cu date initiale:
a)
x x = 0
x(0) = 2, x(0)
=0
52
CAPITOLUL 2
R: x(t) = et + et
b)
x + 2x + x = 0 x(0) = 0, x(0)
=1
R: x(t) = t et
c)
d)
x 4x + 4x = 0 x(1) = 1, x(1)
=0
R: x(t) = 3e2t2 2t e2t2
x
= 1, x
=0
2
2
x + x = 0
R: x(t) = sin t
e)
x + x + x = 0
x(0) = 0, x(0)
=1
1
2
R: x(t) =
3 e 2 t sin
3
2. Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale :
a) x + 3x + 2x =
2
3t
3
1
1 + et
9t2 + 6t + 2
t3
1
t
et et
+
2
2
1
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t + (e2t + 1) et
4
d) x 3x + 2x = 2e2t
R: x(t) = (2tet 2et + C1 et + C2 )et
e) x 4x + 4x = 1 + et + e2t
1 1 2 2t
+ t e + et
4 2
f ) x + x = sin t + cos 2t
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t
1 1
2
cos t2 + t cos t
3
3 2
m IR1
((m + 3)e2t + m 1) et
m3 + 3m2 m 3
R: x(t) = C1 et + C2 et +
l) x 7x + 6x = sin t
R: x(t) = C1 et + C2 e6t +
7
5
cos t +
sin t
74
74
m) x 4x + 4x = sin t cos 2t
10
191
R: x(t) = C1 e2t + C2 te2t
sin t cos t2
sin t+
169
4225
24
788
+
cos t3
cos t
169
4225
53
54
CAPITOLUL 2
n) x + x = cos t cos 3t
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t +
1
1
1
t sin t + cos t3 cos t
2
2
8
2.2
55
(2.23)
(2.24)
(2.25)
(2.26)
56
CAPITOLUL 2
k
X
Cj1
j=1
j t
cos j t +
k
X
j=1
Cj2
j t
sin j t +
n
X
j=2k+1
Cj ej t (2.27)
este solutie a ecuatiei (2.24) (Cj1 , Cj2 , j = 1, k si Cj , j = 2k + 1, n sunt constante reale oarecare).
Mai mult, oricare ar fi t0 , x00 , x10 , ..., xn1
IR1 putem determina n mod
0
1
2
unic constantele Cj , Cj , j = 1, k si Cj , j = 2k + 1, n astfel ncat sa aiba loc
x(t0 ) = x00 , x(t
0 ) = x10 , ..., x(n1) (t0 ) = xn1
. In particular rezulta de aici ca
0
formula (2.27) reprezinta toate solutiile ecuatiei (2.24) n acest caz.
Daca ecuatia caracteristica (2.25) are k radacini reale 1 , . . . , k avand ordine de multiplicitate q1 , . . . , qk si l radacini complex conjugate 1 i1 , . . . , l
il avand ordine de multiplicitate r1 , . . . , rl , atunci orice functie x(t) data de
formula:
x(t) =
k
X
j=1
j t
Pqj 1 (t) +
l
X
j=1
ej t Qrj 1 (t) cos j t + Rrj 1 (t) sin j t
(2.28)
este solutie a ecuatiei (2.24), unde Pqj 1 (t) sunt polinoame de grad qj 1 cu
coeficineti reali nedeterminati si Qrj 1 , Rrj 1 sunt polinoame de grad rj 1
cu coeficienti reali nedeterminati.
Mai mult, oricare ar fi t0 , x10 , x20 , ..., xn1
IR1 putem determina n mod
0
unic coeficientii polinoamelor Pqj 1 , Qqj 1 , Rqj 1 astfel ncat sa aiba loc x(t0 ) =
x10 , x(t
0 ) = x20 , ..., x(n1) (t0 ) = xn1
.
0
In particular rezulta de aici ca formula (2.28) reprezinta toate solutiile
ecuatiei (2.24) n acest caz.
57
58
CAPITOLUL 2
n care C1 (t), C2 (t), C3 (t) sunt functii de clasa C 1 care trebuiesc determinate.
Calculam derivata ntai a functiei x(t) si obtinem:
x = C 1 + C 2 e2t cos t + C 3 e2t sin t 2C2 e2t cos t
2C3 e2t sin t C2 e2t sin t + C3 e2t cos t
Impunem ca C 1 , C 2 , C 3 sa verifice:
C 1 + C 2 e2t cos t + C 3 e2t sin t = 0
si obtinem:
x = C2 e2t (2 cos t + sin t) + C3 e2t (cos t 2 sin t)
Calculam derivata a doua a functiei x(t) si obtinem:
= C 2 e2t (2 cos t + sin t) + C 3 e2t (cos t 2 sin t)+
x
Impunem ca C 2 , C 3 sa verifice:
C 2 e2t (2 cos t + sin t) + C 3 e2t (cos t 2 sin t) = 0
si obtinem
= C2 e2t (3 cos t + 4 sin t) + C3 e2t (3 sin t 4 cos t)
x
De aici calculam derivata a treia a functiei x(t) si obtinem:
...
x = C 2 e2t (3 cos t + 4 sin t) + C 3 e2t (3 sin t 4 cos t)
59
+
+
= 4et
sau
C 2 e2t (3 cos t + 4 sin t) + C 3 e2t (3 sin t 4 cos t) = 4et
Aceasta egalitate mpreuna cu sistemul de conditii impus pe parcurs
functiilor C 1 , C 2 , C 3 conduce la urmatorul sistem liniar de ecuatii algebrice
n necunoscutele C 1 , C 2, C 3 :
C 1 +C 2 e2t cos t
+C 3 e2t sin t
=0
=0
C2 (3 cos t + 4 sin t) +C 3 (4 cos t + 3 sin t) = 4et
4
C 3 = et (2 cos t sin t).
5
60
CAPITOLUL 2
Inlocuind C 2 , C 3 n prima ecuatie, se obtine C 1 :
4 t
4
C 1 =
e cos t(cos t 2 sin t) + et sin t(2 cos t + sin t) =
5
5
4 t
2
2
=
e [cos t + sin t] =
5
4 t
=
e
5
Astfel au fost gasite derivatele functiilor necunoscute C 1 , C 2 , C 3 :
4 t
e
5
4
= et [cos t 2 sin t]
5
4
= et [2 cos t + sin t]
5
C 1 =
C 2
C 3
de unde rezulta:
4
C1 = et
5
1
C2 =
et [12 cos t + 4 sin t]
10
1
C3 =
et [4 cos t + 12 sin t]
10
Obtinem de aici:
4
1
x(t) = et +
et [12 cos t + 4 sin t] cos t +
5
10
1
et [4 cos t + 12 sin t] sin t
+
10
de unde avem ca solutia generala a ecuatiei neomogene
x(t) = x
e(t) + x(t)
este:
4 t
e +
5
1
et [12 cos t + 4 sin t] cos t +
10
1
+
et [4 cos t + 12 sin t] sin t
10
+
61
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
...
a) x 2
x x + 2x = 0
R: x(t) = C1 et + C2 e2t + C3 et
b) x(4) 5
x + 4x = 0
R: x(t) = C1 et + C2 e2t + C3 et + C4 e2t
...
c) x 6
x + 12x 8x = 0
R: x(t) = C1 e2t + C2 t e2t + C3 t2 e2t
d) x(7) + 3x(6) + 3x(5) + x(4) = 0
R: x(t) = C1 et +C2 tet +C3 t2 et +C4 +C5 t+C6 t2 +C7 t3
...
e) x x + x x = 0
R: x(t) = C1 et + C2 sin t + C3 cos t
f ) x(4) + 2
x+x= 0
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t + C3 t sin t + C4 t cos t
...
g) x(4) 3 x + 5
x 3x + 4x = 0
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t + C3 e
!
3
7
+C4 e 2 t cos
t
2
3
t
2
sin
!
7
t +
2
= 1 x(0) = 2
62
CAPITOLUL 2
1
2
1
R: x(t) = et + e2t et
2
3
6
...
b) x x + x x = 0 x(1) = 0, x(1)
= 1 x(1) = 2
R: x(t) = et1 (sin 1) sin t (cos 1) cos t
...
c) x(4) 5
x + 4x = 0 x(0) = 0, x(0)
= 1 x(0) = 2, x (0) = 3
1
1
1
1
R: x(t) = et + e2t et + e2t
6
6
2
2
3. Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
...
a) x 2
x x + 2x = t + 1
R: x(t) =
3 1
+ t + C1 et + C2 e2t + C3 et
4 2
...
b) x 6
x + 12x 8x = sin t
R: x(t) =
11
2
cos t
sin t+C1 e2t +C2 t2 e2t +C3 t3 e2t
125
125
2.3
63
(2.29)
dt
d t
d2 x
d2 y 1
dy 1
1
=
2
2 = 2
2
2
dt
d t
d t
t
d3 x
2
=
dt3
t3
=
t3
d2 y dy
d 2 d
1
+ 3
t
d3 y
d2 y
dy
3
+
2
d 3
d 2
d
d2 y dy
d 2 d
d3 y d2 y
d 3 d 2
c
dtk
tk i=1 i d i
c
i
dtk+1
tk+1 i=1 i
d
64
CAPITOLUL 2
Exercitii:
Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
1. t2 x + tx x = 0
R: x(t) = C1 t + C2
1
t
...
2. 12t3 x 25t2 x + 28tx 6x = 0
1
R: x(t) = C1 t2 + C2 t 12 + C3 t3
3. t2 x + tx = 0
R: x(t) = C1 + C2 ln t
4. t2 x tx + x = 0
R: x(t) = C1 t + C2 t ln t
65
2.4
eq1:=diff(x(t),t,t)-4*diff(x(t),t)+4*x(t)=0;
>
>
x (t) = C1 e2 t + C2 e2 t t
dsolve({eq1,x(1)=1,D(x)(1)=0},x(t));
2t
>
>
2t
66
CAPITOLUL 2
Figura 8
Se observa ca, daca nu s-a dat nici o conditie initiala solutia generala
este afisata cu ajutorul a doua constante. Mai precis, numarul constantelor este acelasi cu ordinul ecuatiei, n cazul ecuatiei de ordinul al
doilea solutia generala exprimandu-se cu ajutorul a doua constante.
Pentru ca Maple sa afiseze solutia unei Probleme Cauchy n cazul unei
ecuatii de ordin superior trebuie sa-i dam n conditii initiale:
x(t0 ) = x00 , x(t
0 ) = x10 , ... , x(n1) (t0 ) = xn1
.
0
2. Ecuatia diferentiala liniara de ordinul al patrulea cu coeficienti constanti
omogena:
x(4) 5
x + 4x = 0;
(2.31)
>
eq2:=diff(x(t),t,t,t,t)-5*diff(x(t),t,t)+4*x(t)=0;
>
>
>
>
x (t) = C1 e2 t + C2 et + C3 e2 t + C4 et
dsolve({eq2,x(0)=0,D(x)(0)=1,(D@@2)(x)(0)=2,
(D@@3)(x)(0)=3},x(t));
x (t) = 1/2 et + 1/6 e2 t + 1/2 e2 t 1/6 et
sol2:=-1/2*exp(-t)+1/6*exp(-2*t)+1/2*exp(2*t)-
>
1/6*exp(t):
plot(sol2,t=-2..2);
67
Figura 9
Din instructiunile de mai sus reiese ca, n rezolvarea Problemei Cauchy
pentru o ecuatie diferentiala de ordinul patru s-au folosit patru conditii
initiale. Se observa deasemenea, sintaxa corespunzatoare derivatelor de
ordin superior a fost scrisa n cele trei moduri prezentate la nceputul
paragrafului.
3. Ecuatia diferentiala liniara de ordinul al treilea cu coeficienti constanti
neomogena:
...
x 6
x + 12x 8x = sin t;
(2.32)
>
eq3:=diff(x(t),t,t,t)-6*diff(x(t),t,t)+12*diff(x(t),t)
-8*x(t)=sin(t);
d3
x (t)
dt3
eq3 :=
6 dtd 2 x (t) + 12 dtd x (t) 8 x (t) = sin (t)
>
dsolve(eq3);
11
2
x (t) = 125
cos (t) 125
sin (t) + C1 e2 t + C2 e2 t t + C3 e2 t t2
>
dsolve({eq3,x(0)=0,D(x)(0)=2,(D@@2)(x)(0)=4});
11
2
11 2 t
19 2 t 2
x (t) = 125
cos (t) 125
sin (t) + 125
e + 46
e2 t t 10
e t
25
>
sol3:=-11/125*cos(t)-2/125*sin(t)+11/125*exp(2*t)+
>
46/25*exp(2*t)*t-19/10*exp(2*t)*t^2:
plot(sol3,t=-4..1);
68
CAPITOLUL 2
Figura 10
n care:
deqns
vars
trange
inits
xrange
yrange
options
>
69
with(DEtools):DEplot(eq3,x(t),t=-4..1,[[x(0)=0,D(x)(0)=2,
(D@@2)(x)(0)=4]],x=-0.6..1.8,stepsize=.05,title=Solutia
Problemei Cauchy);
Figura 11
>
70
CAPITOLUL 2
>
))ln(t)
x (t) = 2 ln(2 ) + 19 + (29 +2 ln(2
+
t
32 ln(2 )2 (ln(2 ))2 32
+ 1 /4t(ln(t)) 2
t
sol4:=-2*ln(2)+19+(-29+2*ln(2))*ln(t)/t+(32*ln(2)-
>
2*ln(2)^2-32)/t+1/4*t*(ln(t)-2):
plot(sol4,t=0.1..infinity,axes=boxed);
Figura 12
Capitolul 3
Sisteme de ecuatii diferentiale
de ordinul nt
ai liniare cu
coeficienti constanti
3.1
(3.1)
72
CAPITOLUL 3
dxi X
=
aij xi (t)
dt
j=1
pentru orice t IR1 .
Definitia 3.1.3 Fiind date t0 IR si (x01 , x02 , . . . , x0n ) IRn problema determinarii solutiei (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)) a sistemului (3.1) care verifica
xi (t0 ) = x0i i = 1, n se numeste problem
a cu date initiale sau problema
Cauchy.
Pentru reprezentarea matriceala a sistemului (3.1) notam cu A matricea
patratica care are ca elemente constantele aij : A = (aij )i,j=1,n si cu X matricea coloana X = (x1 , x2 , . . . xn )T . Cu aceste matrice sistemul (3.1) se scrie
sub forma matriceala:
X = A X.
(3.2)
In aceasta problema derivarea functiei matriceale X = X(t) nseamna derivarea
elementelor matricei, iar produsul A X nsemna produsul dintre matricea A
si matricea X.
Problema Cauchy (problema cu date initiale) se scrie matriceal sub forma:
X = A X,
X(t0 ) = X 0
(3.3)
73
X 0 (t) = X 0 = I X 0
Z t
(t t0 ) A
1
0
X (t) = X +
A X 0 ( )d = [I +
] X0
1!
t
Z 0t
(t t0 ) A (t t0 )2 A2
A X 1 ( )d = [I +
+
] X0
X 2 (t) = X 0 +
1!
2!
t
Z 0t
X 3 (t) = X 0 +
A X 2 ( )d =
t0
(t t0 ) A (t t0 )2 A2 (t t0 )3 A3
+
+
] X0
1!
2!
3!
...
Z t
m
0
X (t) = X + AX m1 ( )d =
= [I +
t0
...
(t t0 ) A (t t0 )2 A2
(t t0 )m Am
= [I +
+
+ ...+
] X0
1!
2!
m!
kX
m+p
(t) X (t)k
X |t t0 |k kAkk
kX 0k, () m, p IN, () t IR1
k!
k=m+1
pentru m .
Trecand la limita obtinem ca limita X(t) a sirului X m (t)
X(t) = lim X m (t)
m
verifica egalitatea
0
X(t) = X +
t0
A X( )d
74
CAPITOLUL 3
sau
0
X(t) = X + A
X( )d.
t0
X(t) = X + A
X( )d
t0
(t t0 ) A (t t0 )2 A2
(t t0 )m Am
+
+ ...+
1!
2!
m!
kU
m+p
(t; t0 ) U (t; t0 ) k
X | t t0 |k k A kk
, ()m, p IN , t IR1
k!
k=m+1
si prin urmare sirul de functii matriceale {U m (t; t0 )}mIN este uniform convergent pe orice compact K IR1 . Limita acestui sir este suma seriei de
matrice
X
(t t0 )m Am
m=0
m!
(tt0 )A
X
(t t0 )m Am
=
m!
m=0
75
si
e = X0 + A
X(t)
si deducem succesiv:
e
X(t; t0 , X ) X(t)
0
=A
t0
t0
e )d,
X(
()t I
e )]d
[X( ; t0 , X 0 ) X(
Z t
0
e
e )kd <
kX(t; t0 , X ) X(t)k
kAk kX( ; t0 , X ) X(
0
t0
Z t
0
e )kd
< + kAk kX( ; t0 , X ) X(
t0
() > 0 ()t I.
e
kX(t; t0 , X 0 ) X(t)k
e )kd
kAk kX( ; t0 , X ) X(
0
t0
76
CAPITOLUL 3
ln +
t0
e )kd
kAk kX( ; t0 , X ) X(
0
e ) k d
kAk kX( ; t0 , X ) X(
0
t0
kAk
e ) k d
+
kAk kX( ; t0 , X ) X(
t0
Z t
e )kd
+
kAk kX( ; t0 , X 0 ) X(
0
t0
+
ln
e
kAk kX(t; t0 , X 0 ) X(t)k
t0
d
dt
t0
kAk
ln() k A k (t t0 )
e ) k d
kAk kX( ; t0 , X 0 ) X(
) k A k (t t0 )
e
= kX(t; t0 , X 0 ) X(t)k
< ekAk(tt0 ) , ()t t0 , () > 0
e
kX(t; t0 , X 0) X(t)k
= 0.
e = X(t; t0 , X 0 ).
Astfel am aratat ca pentru orice t t0 si t I avem X(t)
e
Rationam analog pentru t t0 , t I si obtinem X(t)
= X(t; t0 , X 0 ). Se
obtine n final egalitatea
e = X(t; t0 , X 0 )
X(t)
e
pentru orice t I, care arata ca solutia X(t)
coincide cu solutia X(t; t0 , X 0 )
gasita n teorema de existenta.
77
Vom arata ca sistemul de solutii X 1 (t), X 2 (t), . . . , X n (t) este o baza n spatiul
solutiilor S. Pentru aceasta, fie la nceput c1 , c2 , . . . , cn , n constante reale
astfel ca
n
X
ck etA bk = 0
k=1
n
X
k=1
ck bk = 0
78
CAPITOLUL 3
Construim functia
e =
X(t)
n
X
k=1
ck X k (t)
n
X
k=1
ck X (0) =
n
X
k=1
ck bk = X(0).
n
X
k=1
ck X k (t)
a solutiilor X k (t).
Definitia 3.1.4 Un sistem de n solutii {X k (t)k=1,n } ale ecuatiei (3.2) se
numeste sistem fundamental dac
a sistemul de functii {X k (t)k=1,n } este liniar
independent.
Teorema 3.1.4 Un sistem de n solutii {X k (t)k=1,n } ale ecuatiei (3.2) este
sistem fundamental dac
a si numai dac
a functia real
a definit
a prin:
W (X 1 (t), . . . , X n (t)) = det(xij (t)),
numita wronskianul sistemului, nu se anuleaz
a. Am notat:
X i (t) = (xi1 (t), xi2 (t), . . . , xin (t))T .
Demonstratie: Aratam la nceput necesitatea conditiei. Rationam prin reducere la absurd si admitem ca,
desi sistemul de solutii
1
2
n
X (t), X (t), . . . , X (t) este fundamental exista un punct t0 IR1 n care
wronskianul sistemului de solutii se anuleaza: det(xij (t0 )) = 0. In aceste
conditii, sistemul algebric liniar si omogen de n ecuatii cu n necunoscute
c1 , c2 , . . . , cn
n
X
ci xij (t0 ) = 0 j = 1, n
i=1
79
n
X
i=1
Aceasta nsa este absurd, deoarece sistemul de n solutii {X i (t)i=1,n } este independent.
Trecem acum sa aratam suficienta conditiei. Presupunem ca wronskianul
W (X 1 (t), . . . , X n (t)) = det(xij (t)) nu se anuleaza si aratam ca sistemul de
solutii {X i (t)i=1,n } este fundamental.
Rationam prin reducere la absurd si presupunem ca sistemul de solutii {X i(t)i=1,n }
nu este fundamental (nu este liniar independent). In aceasta ipoteza exista
un sistem de constante {c0i }, i = 1, n, nu toate nule astfel ca
n
X
i=1
c0i X i (t) = 0
Teorema 3.1.5 (Liouville). Un sistem de n solutii {X i (t)i=1,n } ale sistemului (3.2) este fundamental daca si numai dac
a exist
a un punct t0 IR1 n
care wronskianul sistemului de solutii
W (X 1 (t), . . . , X n (t)) = det(xij (t))
este nenul.
80
CAPITOLUL 3
"
n
X
i=1
aii (tt0 )
81
m
X
qj = n;
j=1
t
1!
t2
2!
t
1!
etA0j = ej t 0 1
... ... ... ...
0 0 0
tqj 1
(qj 1)!
tqj 2
(qj 2)!
...
1
uij (t) =
p
X
k=1
k t
Pqijk1 (t)+
l
X
k=1
ij
ek t Qij
rk1 (t) cos k t+Rrk1 (t) sin k t ,
i, j = 1, n
unde 1 , . . . , p sunt valorile proprii reale ale lui A cu ordinele de multiplicitate respectiv q1 , . . . , qp , k + ik , k = 1, l sunt valorile proprii complexe ale
lui A cu ordin de multiplicitate rk , iar Pqk 1 , Qrk 1 si Rrk 1 sunt polinoame
de grad qk 1 si rk 1 respectiv, cu coeficienti reali.
82
CAPITOLUL 3
Pqk 1 (t) +
l
X
k=1
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele sisteme:
x1 = x1 + 8x2
x1 (t) = c1 e3t + c2 e3t
a)
R:
x2 = x1 + x2
x2 (t) = 12 c1 e3t 41 c2 e3t
b)
c)
x1 = 3x1 + 2x2
x2 = 2x1 + x2
R:
x1 = 2x1 x2
x2 = x1 + 2x2
R:
x1 (t) = c1 et +
c2 t et
2t+1
t
x2 (t) = c1 e + 2 c2 et
x1 (t) = c1 cos t e2t + c2 sin t e2t
x2 (t) = c1 sin t e2t c2 cos t e2t
x3 = x1 12x2 + 6x3
c1 e2t + c2 et + c3 e3t
x1 (t) =
R: x2 (t) = 38 c1 e2t 12 c2 et 13 c3 e3t
x1 = 2x1 x2 x3
x2 = 3x1 2x2 3x3
f)
x3 = x1 + x2 + 2x3
c2 + c3 et
x1 (t) =
R: x2 (t) = c1 et +3 c2
x3 (t) = c1 et c2 + c3 et
x1 = x1 + x2 2x3
x2 = 4x1 + x2
e)
x3 = 2x1 + x2 x3
+ 14 c3 et
x1 (t) = 12 c1 et +
t
t
c1 e + c2 e + c3 t et
R: x2 (t) =
x3 (t) =
+ 12 c2 et + 12 c3 t et
x1 = x1 x2
x2 =
x2 x3
g)
x3 =
x3
2.
83
x1 (t) = c1 et c2 t et + 12 c3 t2 et
+ c2 et c3 t et
R: x2 (t) =
x3 (t) =
c3 et
c)
3.
x1 = 11x1 + 16x2
x2 = 2x1 x2
x1 (1) = 0
x2 (1) = 1
x1 = x1 x2
x2 = 4x1 2x2
x1 (1) = 1
x2 (1) = 1
R:
R:
x1 = a x1 + b x2
x2 = c x1 + d x2
cu a d b c 6= 0. Aratati ca:
84
3.2
CAPITOLUL 3
(3.4)
dxi X
=
aij xj + fi (t) ()t IR
dt
j=1
Definitia 3.2.3 Fiind dat
a t0 IR1 si (x01 , x02 , . . . , x0n ) IRn , problema
determinarii solutiei (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)) a sistemului (3.4) care verifica
xi (t0 ) = x0i i = 1, n, se numeste problem
a cu date initiale sau problema
Cauchy.
Pentru reprezentarea matriceala a sistemului (3.4) notam cu A matricea
patrata n n care are ca elemente constantele aij : A = (aij )i,j=1,n , cu F (t)
matricea coloana F (t) = (f1 (t), f2 (t), . . . , fn (t)) si cu X(t) matricea coloana
X = (x1 , x2 , . . . , xn )T . Cu aceste matrice sistemul (3.4) se scrie sub forma
matriceala:
X = A X + F (t)
(3.5)
X(t0 ) = X 0
(3.6)
85
Teorema 3.2.1 (de existenta si unicitate si de reprezentare a solutiei problemei cu date initiale).
Daca functia F (t) este continua pe IR1 , atunci pentru orice t0 IR1 si
X 0 IRn problema cu date initiale (3.6) are solutie unic
a definit
a pe IR1
si aceasta solutie se reprezinta sub forma:
0
(tt0 )A
X(t; t0 , X ) = e
X +
t0
e(ts)A F (s)ds
(3.7)
Z(t) = e
X +
t0
e(ts)A F (s)ds
Z(t) = A e
X + F (t) +
A e(ts)A F (s)ds = A Z + F (t).
t0
Prin urmare functia Z(t) este solutie a ecuatiei neomogene (3.5). In plus calculand Z(t0 ) gasim Z(t0 ) = X 0 si astfel teorema a fost complet demonstrata.
86
CAPITOLUL 3
x = k1 x k1 y + k1 a
x = k2 x k2 y + k2 a
k1 k1
Matricea A n acest caz este A =
.
k2 k2
Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile ecuatiei
(k1 + ) (k2 + ) k1 k2 = 0.
Aceste radacini sunt 1 = (k1 + k2 ) si 2 = 0, iar matricea etA este:
1
k1 e(k1 +k2 )t + k2
e(k1 +k2 )t 1
tA
e =
k1 + k2 k1 k2 e(k1 +k2 )t k1 k2 k1 + k2 e(k1 +k2 )t
De aici n virtutea formulei (3.7) rezulta:
x(t)
y(t)
(t1)A
=e
a/8
3/8
t
(ts)A
k1 a
k2 a
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele sisteme de ecuatii neomogene:
a)
x1 =
x2
x2 = x1
+et + et
ds
87
R:
b)
x1 (t) =
c)
x1 = 11x1 + 16x2 +
t
x2 = 2x1 x2 + 1 t
R:
c1 et + c2 et + ( 12 t 14 )et ( 21 t + 14 )et
x1 (t) =
c1 e3t + c2 e7t +
23
49
57 t
18
49
+ 73 t
x1 = x1 x2 + 3t2
x2 = 4x1 2x2 + 2 + 8t
R:
x1 (t) =
c1 e2t + c2 e3t t2
88
CAPITOLUL 3
3.3
(3.8)
(3.9)
Y = A Y
(3.10)
ai
. Ecuatia (3.9) la randul ei, este echivalenta cu sistemul de
an
ecuatii diferentiale de ordinul ntai liniare cu coeficienti constanti:
n care bi =
0
1
0 0 0 ...
0
0
0
1 0 0 ...
0
0
0
1
0
.
.
.
0
A = ...
... ... ... ... ...
...
0
0
0
0
.
.
.
1
a0
a1
an1
(3.11)
p
X
j=1
j t
Pqj 1 (t) +
l
X
j=1
ej t Qrj 1 (t) cos j t + Rrj 1 (t) sin j t
89
n care j , j = 1, k sunt radacinile reale ale ecuatiei (3.11) cu ordin de multiplicitate respectiv q1 , . . . , qp ; j + ik , k = 1, l sunt radacinile complexe ale
ecuatiei (3.11) cu ordin de multiplicitate rj , iar Pqj 1 , Qrj 1 si Rrj 1 sunt
polinoame de grad qj 1 respectiv rj 1.
Daca ecuatia diferentiala de ordinul n liniara cu coeficienti constanti este
neomogena:
an x(n) + an1 x(n1) + . . . + a1 x + a0 x = f (t)
(3.12)
si an 6= 0, iar f (t) este o functie continua pe IR1 , atunci orice solutie x = x(t)
a acestei ecuatii este de forma:
x(t) =
p
X
j=1
j t
Pqj1 (t)+
l
X
j=1
ej t Qrj1 (t) cos j t+Rrj1 (t) sin j t + x(t)
d2 i
di
1
+R
+ i = E0 sin t
2
dt
dt C
90
CAPITOLUL 3
Exercitii
Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale de ordin superior liniare cu coeficienti constanti prin metoda reducerii la un sistem de ecuatii diferentiale de
ordinul ntai liniare cu coeficienti constanti:
1.
a) x x = 0
x(0) = 2
x(0)
=0
R: x(t) = et + et
b) x + 2x + x = 0
x(0) = 0
x(0)
=1
R: x(t) = t et
c) x 4x + 4x = 0 x(1) = 1
x(1)
=0
= 1 x
d) x + x = 0
e) x + x + x = 0
x(0) = 0
2
= 0 R: x(t) = sin t
x(1)
=1
R: x(t) =
2 3 12 t
e
3
2.
sin 23
...
a) x 2
x x + 2x = 0 x(0) = 0 x(0)
= 1 x(0) = 2
R: x(t) =
b)
...
x x + x x = 0
1
2
et + 23 e2t 16 et
x(1) = 0 x(1)
= 1 x(1) = 2
R: x(t) = et1 + (sin 1) sin t (cos 1) cos t
c) x(4) 5
x + 4x = 0
x(0) = 0 x(0)
= 1 x(0) = 2
...
x (0) = 3
3.4
91
sys1_Eq1:=diff(x1(t),t)=-x1(t)+8*x2(t);
sys1 Eq1 :=
>
d
x1
dt
sys1_Eq2:=diff(x2(t),t)=x1(t)+x2(t);
sys1 Eq2 :=
d
x2
dt
92
CAPITOLUL 3
>
dsolve(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(0)=1,x2(0)=1,x1(t),x2(t));
Figura 13
Solutia problemei cu date initiale asociata acestui sistem va fi considerata
>
with(DEtools):
>
DEplot(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(t),x2(t),t=0..1,
>
[[x1(0)=1,x2(0)=1]],x1=0..40,x2=0..20,scene=
[x1(t),x2(t)]);
Figura 14
93
with(DEtools):
DEplot3d(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(t),x2(t),t=0..1,
[[x1(0)=1,x2(0)=1]],x1=0..40,x2=0..20,scene=
[t,x1(t),x2(t)]);
Figura 15
Se observa ca, functia de plotare plot afiseaza curbele plane x1 = x1 (t)
si x2 = x2 (t) n acelasi sistem de coordonate. Functia with(DEtools) :
DEplot, odata cu rezolvarea sistemului afiseaza perechile de puncte
(x1 (t), x2 (t)) care corespund domeniului de variatie a variabilei independente t. Functia with(DEtools) : DEplot3d permite reprezentarea
n trei dimensiuni a curbei spatiale ce reprezinta solutia sistemului considerat.
2. Sistemul de trei ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti omogen:
x1 = x1 x2
x2 =
x2 x3
(3.14)
x3 =
x3
Pentru acest sistem consideram conditiile initiale x1 (0) = 1, x2 (0) = 1,
x3 (0) = 2, determinam solutia problemei cu date initiale si apoi o vom
reprezenta grafic:
94
CAPITOLUL 3
>
sys2_Eq1:=diff(x1(t),t)=-x1(t)-x2(t);
>
>
>
>
>
{ x1 (t) = 1/2 (2 t2 + 2) et
x2 (t) = 2 tet ,
x3 (t) = 2 et }
plot([1/2*(2*t^2+2)*exp(-t),-2*t*exp(-t),2*exp(-t)],
t=-1.3..8,colour=[green,black,blue],thickness=[3,4,1],
style=[line,point,line]);
Figura 16
3. Sistemul de doua ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti neomogen:
x1 = x1 x2 + 3t2
(3.15)
x2 = 4x1 2x2 + 2 + 8t
95
sys3_Eq1:=diff(x1(t),t)=x1(t)-x2(t)+3*t^2;
>
>
>
>
>
>
Figura 17
Capitolul 4
Teoreme de existent
a si
unicitate. Metode numerice.
Propriet
ati calitative ale
solutiilor. Integrale prime
4.1
Teoreme de existent
a si unicitate
pentru ecuatii diferentiale de ordinul
nt
ai neliniare
x(t0 ) = x0
(4.1)
97
Zt0t
Zt0t
f (, x0 ( ))d ;
f (, x1 ( ))d ;
f (, x2 ( ))d ;
t0
.........
Z t
xn (t) = x0 +
f (, xn1 ( ))d ;
t0
.........
()t Ih .
Aratam la nceput ca functiile din acest sir sunt bine definite. Aceasta
revine la a arata ca pentru orice n 1 si t Ih avem (t, xn (t)) .
Folosim metoda inductiei matematice, vom arata ca pentru orice t Ih
avem (t, xn (t)) .
Etapa I (a verificarii):
Pentru n = 1 avem:
Z t
x1 (t) = x0 +
f (, x0 ( ))d ;
t0
98
CAPITOLUL 4
xn (t) = x0 +
pe care le scadem si obtinem:
f (, xn1 ( ))d
t0
t
t0
K
max |xn ( ) xn1 ( )|
K + 1 Ih
n
K
max |x1 (t) x0 |
max |xn+1 (t) xn (t)|
tIh
tIh
K +1
n
n
K
K
M h
b
K +1
K +1
99
n1
X
i=0
si remarcam ca, sirul xn (t) este sirul sumelor partiale ale seriei de functii
x0 (t) +
X
n=0
K
K +1
n
X
functii x0 (t) +
(xn+1 (t) xn (t)) este absolut si uniform convergenta pe
n=0
t0
t0
t0
100
CAPITOLUL 4
si obtinem egalitatea
x(t) = x0 +
f (, x( ))d.
t0
= f (t, x(t));
x(t0 ) = x0 .
t0
()t J,
() > 0.
101
1
si deci n acest
8000
1
caz, ecuatia devine x =
x.
8000
Aratati ca, daca la un moment t0 se cunoaste cantitatea de carbon radioactiv C 14 dintr-o mostra de animal sau planta gasita ntr-un strat geologic,
atunci se poate reconstitui varsta acelei mostre.
Rezolvare
Fie x0 cantitatea de carbon radioactiv C 14 dintr-o mostra la momentul t0 .
Problema cu date initiale:
(
1
x
8000
x(t0 ) = x0
x =
x1 = x0 e 8000 (tt0 )
gasim o ecuatie n t, care ne da timpul t n care animalul sau planta erau vii,
iar diferenta t t0 arata varsta mostrei.
Problema 4.1.2
Un rezervor cilindric are o gaura circulara la baza prin care lichidul din
rezervor se poate scurge. O ntrebare asemanatoare cu cea din Problema
4.1.1 este urmatoarea: daca la un moment dat vedem ca rezervorul este gol
putem oare sa stim daca acesta a fost odata plin si cand?
Raspunsul este evident nu. Cum se explica?
102
CAPITOLUL 4
Rezolvare:
Fie x(t) naltimea lichidului din rezervor la momentul t. Notam cu A aria
bazei cilindrului si cu a aria gaurii. Dupa legea lui Toricelli avem:
ap
x =
2g x
A
Daca I este naltimea rezervorului, atunci x = I corespunde la situatia cand
rezervorul este plin si x = 0 la situatia cand rezervorul este gol. Daca la
momentul t = 0 rezervorul este plin, atunci x(0) = I si avem:
ap
2 u|xI =
2g t
A
de unde:
2
a p
x(t) =
I
2g t .
2A
s
2A I
si deci:
Timpul de golire este t =
a
2g
p
2
a
a p
2g t
2g t
pentru 0 t t
2A
2A
x(t) =
0
pentru
t t
reprezinta legea de golire a rezervorului daca acesta a fost plin la
momentul t = 0.
Exista o infinitate de solutii x(t) ale ecuatiei
ap
2g x
x =
A
care pentru t = t sunt egale cu zero. Acestea sunt date de formula:
2g a2
(t t )2 pentru
t t
2
4A
x (t) =
0
pentru
t t
a 2g
x =
x
A
x(t ) = 0
103
Concluzii
1. Daca variabila de stare x(t) a unui proces fizic sau chimic este solutia
unei probleme cu date initiale x = f (t, x), x(t0 ) = x0 , atunci aceasta
variabila de stare trebuie cautata printre solutiile acestei probleme
Cauchy.
2. Daca problema cu date initiale n cauza are o singura solutie, atunci
gasind-o este clar ca aceasta este cea care descrie evolutia n timp a
variabilei de stare.
3. Daca problema cu date initiale n cauza are mai multe solutii, atunci
gasind una din aceste solutii nu avem nici un drept sa sustinem ca
aceasta este aceea care descrie evolutia n timp a variabilei de stare.
Mai precis, avem nevoie de informatii suplimentare care sa permita
identificarea acelei solutii care descrie evolutia variabilei de stare.
4. In caz de neunicitate gasirea unei solutii a problemei cu date initiale
nu nseamna rezolvarea problemei de fizica.
104
4.2
CAPITOLUL 4
Teoreme de existent
a si unicitate pentru
sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul
nt
ai neliniare
x 1 = f1 (t, x1 , x2 , ..., xn )
x 2 = f2 (t, x1 , x2 , ..., xn )
(4.2)
...................................
x n = fn (t, x1 , x2 , ..., xn )
dx1
dt
dx2
= f2 (t, x1 (t), x2 (t), ..., xn (t))
dt
..................................................
pentru orice t J.
(4.3)
X = F (t, X)
(4.4)
X(t0 ) = X 0
106
CAPITOLUL 4
X (t) = X +
F (, X 0 ( ))d
Z 0t
X 2 (t) = X 0 +
F (, X 1 ( ))d
t0
................
Z
t
X k+1(t) = X 0 +
F (, X k ( ))d
t0
................
Functiile din acest sir sunt corect definite, ntrucat pentru orice t Ih
si k IN are loc apartenenta (t, X k (t)) (demonstratia se face prin
inductie). Urmand rationamentul din paragraful precedent evaluam diferenta
max kX k+1(t) X k (t)k si gasim:
tIh
K
max kX k (t) X k1(t)k,
K + 1 tIh
k+1
tIh
(t) X (t)k
K
K +1
k
b.
k1
X
i=0
k
X (t) kIN este sirul sumelor partiale ale seriei de
0
X (t) +
X
i=0
Deoarece
kX
k+1
X i+1 (t) X i (t) .
(t) X (t)k
K
K +1
k
k
X
K
pentru orice t Ih , din convergenta seriei numerice b
, folosind
K +1
k=0
teorema lui Weierstrass, rezulta ca seria de functii
0
X (t) +
X
k=0
X k+1(t) X k (t)
t0
t0
t0
k+1
(t) = X +
F (, X k ( ))d
t0
si obtinem:
0
X(t) = X +
F (, X( ))d.
t0
= F (t, X(t))
X(t)
X(t0 ) = X 0
108
CAPITOLUL 4
0
X (t) = X +
F (, X ( ))d, X (t) = X +
F (, X ( ))d.
t0
t0
() t J, () > 0,
de unde se obtine:
()t J, () > 0.
109
Propriet
ati calitative ale solutiilor
4.3
Propriet
ati calitative ale solutiilor
(4.5)
X = F (t, X)
(4.6)
0
X(t0 ) = X
are solutie saturata X(t; t0 , X 0 ) unic
a.
x = f (t, x)
(4.7)
x(t0 ) = x0
Teorema Cauchy-Lipschitz de existenta si unicitate a solutiei locale pentru
problema cu date initiale n cazul unei ecuatii diferentiale de ordinul ntai,
asigura faptul ca aceasta familie de functii are cel putin un element.
110
CAPITOLUL 4
Zt
f (s, x (s))ds,
111
Propriet
ati calitative ale solutiilor
x (t) = x +
Zt
f (s, x (s))ds,
Zt
Zt
Zt
() t [t , t + a ]
()t I1 .
112
CAPITOLUL 4
(4.8)
(4.9)
113
Propriet
ati calitative ale solutiilor
b 2
1
,
I = [t1 , t1 + ] cu = min a 2,
M
K +1
si verifica
x(t; t1 , x(t1 ; t0 , x0 )) = x(t; t0 , x0 ), () t I I0 .
Intrucat t1 + > t1 + > 0 , rezulta ca solutia saturata x(t; t0 , x0 ) este
prelungibila, ceea ce este absurd.
Teorema 4.3.4 Daca I = IR1 , D = IRn si 0 < + (respectiv 0 > ),
atunci solutia saturata X(t; t0 , X 0 ) este nem
arginit
a pe [t0 , 0 ) (respectiv
(0 , t0 ]).
114
CAPITOLUL 4
Zt
t0
Zt
|f (s, x(s : t0 , x0 ))f (s, x0)|ds + |f (s, x0 )|ds
K 0
t0
Rt
t0
115
Propriet
ati calitative ale solutiilor
x(0) = x(t1 ; 0, x0 ).
X(t0 ) = X 0 .
116
CAPITOLUL 4
X = F (t, X)
X(t0 ) = X 1
() t I .
tI
q
S
tj .
j=1
j=1
q
S
tj ).
j=1
= {(t, X) : t I si kX X(t; t0 , X 0 )k r}
verifica urmatoarele incluziuni:
q
[
j=1
tj I
117
Propriet
ati calitative ale solutiilor
X = F (t, X)
X(t0 ) = X 1 .
pentru orice t I I1 .
Rationam prin reducere la absurd si admitem ca exista t1 I I1 astfel
+K
Zt
kX(t; t0 , X 1 ) X(t; t0 , X 0 )k kX 1 X 0 k+
t0
118
CAPITOLUL 4
Zt
t0
si (, ) . Contradictie.
Inegalitatile stabilite sunt valabile deci pe ntreg intervalul I si astfel
teorema este demonstrata.
Teorema 4.3.8 (de dependent
a continu
a de conditia initial
a (t0 , X 0 ))
Pentru orice interval compact I = [T1 , T2 ], inclus n intervalul I0 (I I0 ),
X = F (t, X)
X(t0 ) = X 1
119
Propriet
ati calitative ale solutiilor
I ) si pentru orice
kF (t, X 1) F (t, X 2 )k K kX 1 X 2 k.
Consideram numerele:
h1 = min{T2 t0 , t0 T1 }; h2 = max{T2 t0 , t0 T1 };
M = sup kF (t, X)k;
(t,X)
< r;
2
X = F (t, X)
X(t0 ) = X 1
definita pe intervalul I1 .
ca kX(t2 ; t1 , X 1 ) X(t2 , t0 , X 0 )k .
2
Rezulta de aici ca cel putin pentru unul din numerele 1 , 2 definite prin
n
o
120
CAPITOLUL 4
n
o
kX(i ; t1 , X 1 ) X(i ; t0 , X 0 )k = , i = 1, 2.
2
Sa presupunem, de exemplu, ca avem:
kX(2 ; t1 , X 1 ) X(2 ; t0 , X 0 )k =
kX X(t1 ; t0 , X )k + K
Zt
kX( ; t1 , X 1 ) X( ; t0 , X 0 )kd
t1
Contradictie.
Inegalitatile stabilite sunt valabile pe I si astfel teorema este demonstrata.
121
Propriet
ati calitative ale solutiilor
t I, X D, .
(4.10)
X = F (t, X, 0 )
(4.11)
X(t0 ) = X 0
Presupunem ca functia F este de clasa C 1 n raport cu (t, X) si este continua n raport cu parametrul si consideram solutia saturata X(t; t0 , X 0 , 0 )
a problemei Cauchy (4.11) definita pe intervalul I0 .
Teorema 4.3.9 (de dependenta continu
a de parametru)
Pentru orice interval compact I = [T1 , T2 ] I0 , care contine punctul t0 n
X = F (t, X, )
X(t0 ) = X 0
S = S(0 , r2 ) = { : || 0 || r2 }
sa verifice I , respectiv S 1 .
Exista K > 0 astfel ncat sa avem:
122
CAPITOLUL 4
X = F (t, X, )
definita pe intervalul I .
X(t0 ) = X 0
pentru orice t I I .
Rezulta de aici ca, cel putin pentru unul dintre numerele 1 , 2 definite prin:
o
n
0
0
0
1 = inf t I I : ||X( ; t0 , X , )X( ; t0 , X , )|| < , () [t, t0 ]
2
n
o
, i = 1, 2.
2
123
Propriet
ati calitative ale solutiilor
Zt
Zt
Zt
t0
t0
t0
Zt
t0
124
CAPITOLUL 4
Contradictie.
d
t1 X(t; t0 , X 0 ) = X F (t, X(t; t0 , X 0 )) t1 X(t; t0 , X 0 )
dt
t1 X(t0 ; t0 , X 0 ) = F (t0 , X 0 )
125
Propriet
ati calitative ale solutiilor
h S(0, /2) si
H(t, t0 , X 1 , h, Y ) =
1
1
1
1
=
X F (t, X(t; t0 , X )+s[X(t; t0, X +h)X(t; t0 , X )])ds Y
Yk (t0 ) = ek
k
Y = H(t, t0 , X 1 , 0, Y k )
Y k (t0 ) = ek
pentru orice t I .
Prin urmare, exista limita
1
lim [X(t; t0 , X 1 + ek ) X(t; t0 , X 1 )]
0
si este egala cu Y k (t) pentru t I .
126
CAPITOLUL 4
X
(t, t0 , X 1 )
x1k
X
1
1
= H t, t0 , X , 0, 1 (t, t0 , X )
xk
X
(t , t , X 1 ) = ek
1 0 0
xk
dY k
= H(t, t0 , X 0 , 0, Y k )
dt
k
Y (t0 ) = ek
1
X(t; t0 + , X 0 ) X(t; t0 , X 0 ) pentru t I .
127
Propriet
ati calitative ale solutiilor
Avem egalitatile:
X (t) = X(t; t0 + , X 0 ) X(t; t0 , X 0 ) =
= X(t; t0 , X(t0 ; t0 + , X 0 )) X(t; t0 , X 0 ) =
= X 1 X(t; t0 , X 0 ) [X(t0 ; t0 + , X 0 ) X 0 ]+
+O(||X(t0; t0 + , X 0 ) X 0 ||) =
= X 1X(t; t0 , X 0 )[X(t0; t0 +, X 0)X(t0 + ; t0 +, X 0)]+
+O(||X(t0; t0 + , X 0 ) X 0 ||) =
= X 1X(t; t0 , X 0 )
n
P
k=1
+O(||X(t0; t0 + , X 0 ) X 0 ||)
cu 0 < k < 1 pentru k = 1, n.
Astfel,
0
X (t) = X 1 X(t; t0 , X )(
+
n
X
k=1
.
||X(t0; t0 +, X 0 )X 0||
1
||X(t0 ; t0 + , X 0 ) X(t0 + , t0 + , X 0 )|| este marginit
Deoarece raportul
128
CAPITOLUL 4
d
X 1 X(t; t0 , X 0 ) F (t0 , X 0 ) =
dt
k = 1, m
Propriet
ati calitative ale solutiilor
129
dYk
= Hk (t, t0 , X 0 , 1 , Yhk )
dt
Y k (t ) = 0
h 0
dY k
= Hk (t, t0 , X 0 , 1 , Y k )
dt
k
Y (t0 ) = 0
interval J I.
Pe de alta parte se verifica usor ca pentru h 6= 0 avem:
Yhk (t) =
1
[X(t; t0 , X 0 , 1 + h ek ) X(t; t0 , X 0 , 1 )]
h
130
CAPITOLUL 4
Pe de alta parte:
lim H k (t, t0 , X 0, 1 , 0, Y ) = H k (t, t0 , X 0 , 0, 0, Y )
1 0
X
(t, t0 , X 0, 0 )
k
F
X
t; t0 , X 0 , 0 +
t, X(t; t0 , X 0 , 0 ), 0
= X F t, X(t; t0 , X 0 , 0 ), 0
k
K
X
t0 ; t0 , X 0 , 0 = 0
k
131
Metode numerice
4.4
Metode numerice
4.4.1
X(t0 ) = X 0
(4.12)
b
cu numarul pozitiv = min a,
M
si cu I intervalul
I = [t0 , t0 + ].
Consideram un numar real si pozitiv > 0 si alegem = () astfel ca pentru
orice (t , X ), (t , X ) care verifica inegalitatile:
|t t | < () si kX X k < ()
sa avem kF (T , X ) F (t , X )k < .
132
CAPITOLUL 4
() t [t0 , t1 ]
() t [t1 , t2 ]
133
Metode numerice
kX j (t)X 0 k b
() t [tj1 , tj ]
si
() t [ti1 , ti ]
134
CAPITOLUL 4
t I .
pentru t = ti sau ti i = 1, q,
atunci avem:
X (t) = X +
Zt
F (, X ))d
t0
( )d,
t0
X (t) = X +
Zt
F (, X ( ))d +
t0
Zt
( )d,
() t I
t0
mpreuna cu inegalitatea:
k ( )k < . () I
implica:
kX (t1 ) X (t2 )k
Zt2
t1
kF (, X ( ))kd +
Zt2
k ( )kd
t1
135
Metode numerice
X (t) = X +
Zt
F (, X ( ))d +
t0
Zt
n ( )d
t0
Zt
F (, X( ))d,
t0
() t I .
() t I .
136
CAPITOLUL 4
cu
mE = F (ti , Xi ),
(4.13)
h:=0.1: n:=10:
f:=(t,x)->-x(t)+2*exp(t):
>
t:=(n,h)->n*h:
>
x:=proc(n,h);
>
>
end proc:
>
x(0):=2:
>
x(t):=[seq(x(i,h),i=0..n)];
x (t) := [2, 2.0, 2.021034184, 2.063211317, 2.126861947,
2.212540692, 2.321030877, 2.453351549,
2.610766936, 2.794798428, 3.007239207]
>
t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
>
137
Metode numerice
sol_x(t):=exp(t)+exp(-t):
eval(sol_x(t),t=0);
eval(sol_x(t),t=0.1); eval(sol_x(t),t=0.2);
eval(sol_x(t),t=0.3);eval(sol_x(t),t=0.9);
2
2.010008336
2.040133511
2.090677029
2.866172771
x1 = x1 + 8x2
(4.14)
x2 = x1 + x2
x1 (t) :=
2 3t
e ,
3
1 3t
e .
6
138
CAPITOLUL 4
>
h:=0.1: n:=10:
f1:=(t,x1,x2)->-x1(t)+8*x2(t):
>
t:=(n,h)->n*h:
>
x1:=proc(n,h);
>
>
end proc:
>
x2:=proc(n,h)
>
>
end proc:
>
x1(0):=1:
>
x1(t):=[seq(x1(i,h),i=0..n)];
>
f2:=(t,x1,x2)->x1(t)+x2(t):
x2(0):=1:
x2(t):=[seq(x2(i,h),i=0..n)];
x2 (t) := [1, 1.2, 1.49, 1.888, 2.4201, 3.12212, 4.041949,
5.2427688, 6.80736401, 8.843808412, 11.49291558]
>
t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
>
sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
>
eval(sol_x1(t),t=0);
eval(sol_x1(t),t=0.1);eval(sol_x1(t),t=0.2);
Metode numerice
>
139
eval(sol_x1(t),t=0.3);eval(sol_x1(t),t=0.9);
1
1.755885866
2.670990243
3.828292078
24.75474919
eval(sol_x2(t),t=0);
eval(sol_x2(t),t=0.1); eval(sol_x2(t),t=0.2);
eval(sol_x2(t),t=0.3); eval(sol_x2(t),t=0.9);
1
1.248352044
1.609900939
2.117430869
12.41097735
4.4.2
140
CAPITOLUL 4
1
mRK = (m1 + 2m2 + 2m3 + m4 )
6
m1
= F (ti , X i)
m2
m3
m4
= F (ti + h, X i + h m3 ).
h:=0.1: n:=10:
f:=(t,x)->-x(t)+2*exp(t):
t:=(n,h)->n*h:
x:=proc(n,h) local k1,k2,k3,k4;
if n=0 then x(0) else
k1:=f(t(n-1,h),x(n-1,h));
k2:=f(t(n-1,h)+h/2,x(n-1,h)+h*k1/2);
k3:=f(t(n-1,h)+h/2,x(n-1,h)+h*k2/2);
k4:=f(t(n-1,h)+h/2,x(n-1,h)+h*k3);
x(n-1,h)+h/6*(k1+2*k2+2*k3+k4)
Metode numerice
141
>
end if;
>
end proc:
>
x(0):=2:
>
x(t):=[seq(x(i,h),i=0..n)];
x (t) := [2, 2.008211921, 2.036522685, 2.085215637, 2.154778115,
2.245906324, 2.359512308, 2.496733074, 2.658941974,
2.847762451, 3.065084284]
>
t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
>
sol_x(t):=exp(t)+exp(-t):
>
eval(sol_x(t),t=0);
eval(sol_x(t),t=0.1); eval(sol_x(t),t=0.2);
eval(sol_x(t),t=0.3); eval(sol_x(t),t=0.9);
2
2.010008336
2.040133511
2.090677029
2.866172771
Comparand aceste rezultate numerice cu cele obtinute cu metoda Euler si apoi cu cele obtinute prin calculul simbolic (din paragraful precedent),
observam ca metoda lui Runge-Kutta are domeniul de convergenta ntreg
intervalul considerat, solutiile obtinute prin rk4 fiind foarte apropiate de cele
obtinute prin calcul simbolic.
Programand n Maple procedura de iteratie Runge-Kutta standard
rk4 corespunzatoare sistemului de ecuatii diferentiale (4.14) obtinem:
>
h:=0.1: n:=10:
f1:=(t,x1,x2)->-x1(t)+8*x2(t):f2:=(t,x1,x2)->x1(t)+x2(t):
>
t:=(n,h)->n*h:
>
>
>
142
CAPITOLUL 4
k3:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k2/2,x2(n-1,h)+h*k2/2);
k4:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k3,x2(n-1,h)+h*k3);
x1(n-1,h)+h/6*(k1+2*k2+2*k3+k4)
>
end if;
>
end proc:
>
>
>
end if;
>
end proc:
>
x1(0):=1:
>
x1(t):=[seq(x1(i,h),i=0..n)];
x1 (t) := [1., 1.75588586516103406, 2.67099024240189342,
3.82829207712650410, 5.33273206041661840,
7.32072833903442266, 9.97254650756094564,
13.5286455567960680, 18.3114819804437801,
24.7547491716790910, 33.4427034511831920]
>
x2(t):=[seq(x2(i,h),i=0..n)];
x2 (t) := [1., 1.24835204296884550, 1.60990093931829237,
2.11743086851170714, 2.81696313624160988,
3.77192924966291354, 5.06892269795481632,
6.82555099257945131, 9.20109996691309817,
12.4109773422481773, 16.7462452598074308]
>
t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
x2(0):=1:
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
>
sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
>
sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
>
eval(sol_x1(t),t=0);
eval(sol_x1(t),t=0.1);eval(sol_x1(t),t=0.2);
143
Metode numerice
eval(sol_x1(t),t=0.3);eval(sol_x1(t),t=0.9);
1
1.755885866
2.670990243
3.828292078
24.75474919
>
eval(sol_x2(t),t=0);
eval(sol_x2(t),t=0.1); eval(sol_x2(t),t=0.2);
eval(sol_x2(t),t=0.3); eval(sol_x2(t),t=0.9);
1
1.248352044
1.609900939
2.117430869
12.41097735
Si n cazul sistemului considerat se observa o buna convergenta a metodei
Runge-Kutta rk4.
4.4.3
eq3:=t^2*diff(x(t),t,t,t)+5*t*diff(x(t),t,t)+4*diff(x(t),t)
=ln(x(t));
3
>
(4.15)
144
CAPITOLUL 4
vars
options
Daca nu folosim optiunea n care sa specifiam o metoda numerica atunci, calculatorul va alege metoda Fehlberg-Runge-Kutta de ordinul cinci
(method=rkf45 ) metoda cu cea mai rapida convergenta.
Ecuatia (4.16) se rezolva numeric cu metoda rk4 astfel:
>
a:=dsolve({eq3,x(2)=2,D(x)(2)=1/2,(D@@2)(x)(2)=3},numeric,
method=classical[rk4],output=listprocedure):
>
sol_x := subs(a,x(t)):
>
sol_x(0.2);sol_x(0.4);sol_x(1);sol_x(2);
sol_x(5);sol_x(8);sol_x(10);sol_x(30);
145
Metode numerice
178.442355332346864
52.2875370423634607
6.30572074481224831
2.0
6.08914601990852234
9.31175162767340581
11.0536870708637434
25.1681506399649386
Prin instructiunea dsolve/numeric/classical, Maple a calculat valorile
numerice ale solutiei ecuatiei considerate n punctele domeniului de defnitie.
Pentru afisarea valorilor solutiei x(t) n t = 0.2, 0.4, 1, 2, 5, 8, 10, 30 s-a folosit
functia subs.
Pentru reprezentarea grafica a solutiei ecuatiei diferentiale rezolvata numeric se utilizeaza o functie de plotare specifica metodelor numerice, care
are urmatoarea sintaxa:
146
CAPITOLUL 4
Figura 18
Al doilea exemplu este ecuatia diferentiala liniara de ordinul al doilea:
d2 i
di
1
L 2 +R
+ i = E0 sin t,
(4.16)
dt
dt C
a carei solutie i(t) exprima intensitatea curentului ntr-un circuit
R-L-C (vezi Capitolul 3). Considerand valori numerice pentru R, L, C, E0
si reducand ecuatia la un sistem de doua ecuatii diferentiale se obtine:
>
>
>
>
>
with(DEtools):DEplot({sys_Eq1,sys_Eq2},{x1(t),x2(t)},
t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0],[x1(0)=1,x2(0)=1],
[x1(0)=3,x2(0)=3]],scene=[t,x1(t)],method=classical[rk4]);
147
Metode numerice
>
Figura 19
with(DEtools):DEplot({sys_Eq1,sys_Eq2},{x1(t),x2(t)},
t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0],[x1(0)=1,x2(0)=1],
[x1(0)=3,x2(0)=3]],scene=[t,x2(t)],method=classical[rk4]);
Figura 20
In aceste figuri sunt reprezentate solutiile (x1 (t), x2 (t)) pentru trei conditii
initiale. Se observa ca, indiferent de conditiile initiale, dupa un anumit
timp solutia se stabilizeaza n jurul unei solutii periodice. Acest fapt,
reiese si din portretele de faza care se obtin cu:
>
with(DEtools):phaseportrait([sys_Eq1,sys_Eq2],
[x1(t),x2(t)],t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0]],
scene=[x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
148
>
CAPITOLUL 4
Figura 21
with(DEtools):phaseportrait([sys_Eq1,sys_Eq2],
[x1(t),x2(t)],t=0..15,[[x1(0)=1,x2(0)=1]],
scene=[x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
Figura 22
Portretele de faza (Figura 21 si Figura 22) arata faptul ca, solutiile sistemului (intesitatea curentului si variatia acesteia) se stabilizeaza dupa un
anumit timp, tinzand catre un ciclu limita. Mai precis, folosind conditii
initiale din interiorul sau exteriorul ciclului limita solutiile se stabilizeaza
n jurul unei solutii periodice. Acelasi fenomen de stabilizare se observa
si din figura tri-dimensionala (Figura 23):
>
with(DEtools):DEplot3d({sys_Eq1,sys_Eq2},
{x1(t),x2(t)},t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0]],
scene=[t,x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
149
Metode numerice
Figura 23
Un alt exemplu este sistemul lui Lotka-Volterra de doua ecuatii diferentiale
neliniare care constituie un model matematic utilizat n biologie care descrie
evolutia n timp a doua specii prada-pradator (de exemplu sardine-rechini):
x =
x(1 y)
(4.17)
>
with(DEtools):DEplot({diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},
t=0..50,[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,x(t)],
linecolor=t/2,method=rkf45);
150
CAPITOLUL 4
Figura 24
>
>
with(DEtools):DEplot({diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},
t=0..50,[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,y(t)],
linecolor=t/2,method=rkf45);
Figura 25
with(DEtools):DEplot3d({diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},t=0..50,
[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,x(t),y(t)],
stepsize=.2,linecolor=t/2,method=rkf45);
151
Metode numerice
Figura 26
Portretul de faza a evolutiei celor doua specii este prezentata n Figurile
27:
>
with(DEtools):DEplot([diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)],[x(t),y(t)],t=0..13,
[[x(0)=1.2,y(0)=1.2],[x(0)=1,y(0)=.7],[x(0)=.8,y(0)=.5]],
stepsize=.2,title=Lotka-Volterra model,
color=[.3*y(t)*(x(t)-1),x(t)*(1-y(t)),.1],
linecolor=t/2,arrows=MEDIUM,method=rkf45);
152
CAPITOLUL 4
Figura 27
Acest sistem are solutiile stationare (0, 0), (1, 1) si solutii periodice (Figura
26). Interpretarea acestora este urmatoarea:
i) solutia stationara (0, 0) reprezinta disparitia ambelor specii;
ii) solutia stationara (1, 1) reprezinta situatia de echilibru (numarul de
sardine este egal cu numarul de rechini);
iii) solutiile periodice care nconjoara solutia stationara (1, 1) reprezinta
variatii ale numarului de sardine si respectiv rechini ntre doua limite.
Aceste variatii (cresteri sau descresteri) descriu lipsa sau abundenta
de hrana (sardine) care duce la micsorarea sau cresterea numarului de
pradatori (rechini).
Un alt portret de faza interesant este
x =
y =
z =
al sistemului:
yz
zx
x 2y,
(4.18)
153
Metode numerice
care arata ca, din orice punct ar pleca solutiile, toate vor evolua catre
zero (Figura 28):
>
with(DEtools):phaseportrait([D(x)(t)=y(t)-z(t),
D(y)(t)=z(t)-x(t),D(z)(t)=x(t)-y(t)*2],[x(t),y(t),z(t)],
t=-10..50,[[x(0)=3,y(0)=3,z(0)=3]],stepsize=.05,
scene=[z(t),y(t)],linecolour=sin(t*Pi/2),
method=classical[rk4]);
Figura 28
154
4.5
CAPITOLUL 4
Integrale prime
x1 = f1 (t, x1 , x2 , ..., xn )
x2 = f2 (t, x1 , x2 , ..., xn )
(4.19)
....................................
xn = fn (t, x1 , x2 , ..., xn )
U X U
+
fi = 0
t
x
i
i=1
() (t, x1 , ..., xn ) I D.
Demonstratie: Fie (t0 , x01 , ..., x0n ) ID si x1 (t), ..., xn (t) solutia sistemului
(4.19) care verifica xi (t0 ) = x0i , i = 1, n si U(t, x1 (t), ..., xn (t)) o integrala
prima. Deoarece U(t, x1 (t), ..., xn (t)) este constanta, rezulta ca
dU
(t, x1 (t), ..., xn (t)) 0.
dt
De aici avem ca
n
X U
U
(t,x1 (t), ..., xn (t)) +
(t, x1 (t), ..., xn (t))fi(t, x1 (t), ..., xn (t)) = 0,
t
x
i
i=1
() t I.
Pentru t = 0, rezulta de aici egalitatea:
n
X U
U
(t0 , x01 , ..., x0n ) +
(t0 , x01 , ..., x0n ) fi (t0 , x01 , ..., x0n ) = 0
t
x
i
i=1
155
Integrale prime
U X U
+
fi = 0, ()(t, x1 , ..., xn ) I D.
t
t
i=1
U X U
+
fi = 0
t
t
i=1
atunci U este constanta pe solutiile sistemului (4.19).
In acest scop consideram o solutie oarecare x1 (t), ..., xn (t) a
sistemului (4.19) si functia (t) = U(t, x1 (t), ..., xn (t)). Pentru a arata ca
functia (t) este constanta calculam derivata ei si gasim:
d
U
=
(t, x1 (t), ..., xn (t)) +
dt
t
n
X
U
+
(t, x1 (t), ..., xn (t)) fi (t, x1 (t), ..., xn (t)) = 0,
xi
i=1
() t I.
de t; fi : D IR , fi = fi (x1 , x2 , ..., xn ), i = 1, n.
Observatia 4.5.2 Problema determinarii miscarii unui punct material de
masa m ntr-un camp de forte potential avand potentialul V , revine la determinarea solutiilor sistemului canonic a lui Hamilton:
dxi
H
dt
pi
(4.20)
i = 1, 2, 3
dpi = H
dt
xi
156
CAPITOLUL 4
unde
H(x1 , x2 , x3 , p1 , p2 , p3 ) =
1 2
(p + p22 + p23 ) + V (x1 , x2 , x3 )
2m 1
= 0.
x
p
p
x
i
i
i
i
i=1
In particular, rezulta ca functia lui Hamilton este integrala prima pentru
sistemul canonic.
Revenim la cazul general al sistemelor autonome:
x1 = f1 (x1 , ..., xn )
x2 = f2 (x1 , ..., xn )
(4.21)
............................
xn = fn (x1 , ..., xn )
U1 U1
U1
x1 x2 ... xn
U
U2
U2
2
...
x1 x2
xn
..............................
Um Um Um
...
x1
x2
xn
este egal cu m.
Integrale prime
157
Teorema 4.5.2 Daca se cunosc m < n integrale prime ale sistemului (4.19)
atunci problema determinarii solutiilor sistemului (4.19) revine la problema
determinarii solutiilor unui sistem de n m ecuatii diferentiale de ordinul
ntai.
Daca se cunosc n integrale prime atunci problema determin
arii solutiilor
sistemului (4.19) revine la rezolvarea unui sistem de ecuatii implicite.
Demonstratie: Consideram la nceput m < n integrale prime U1 , ..., Um independente ale sistemului (4.19). Independenta asigura faptul ca din sistemul
de ecuatii:
U1 (t, x1 , ..., xn ) c1 = 0
U2 (t, x1 , ..., xn ) c2 = 0
(4.22)
............................
Um (t, x1 , ..., xn ) cm = 0
putem exprima m dintre necunoscutele x1 , ..., xn n functie de celelalte necunoscute, si n functie de t si de constantele c1 , ..., cm .
Pentru a face o alegere presupunem ca x1 , ..., xm se exprima n functie de
t, xm+1 , ..., xn :
Rezulta n acest fel ca primele m componente ale solutiei x1 (t), ..., xm (t)
se construiesc cu restul componentelor xm+1 (t), ..., xn (t) si a constantelor
c1 , ..., cm prin intermediul functiilor 1 , 2 , ..., m .
Prin nlocuire n sistemul (4.19) rezulta ca xm+1 (t), ..., xn (t) verifica urmatorul
sistem de ecuatii diferentiale:
dxm+1
dt = fm+1 (t, 1 (t, xm+1,...,xn , c1,...,cm ),...,m (t, xm+1,...,xn , c1,...,cm ), xm+1,...,xn )
....................................................................................................................
dxn
158
CAPITOLUL 4
Exemple:
1. Aratati ca daca f : (a, b) IR1 este functie continua, atunci functia
Z t
U(t, x) = x
f ( )d
t
f ( )d c = 0.
Integrale prime
159
ca matricea
[X(t; t0 , X )] este nesingulara si prin urmare aplicatia X
X
X(t; t0 , X ) este local inversabila. Exista deci doua vecinatati deschise W1 , W2
ale punctului (t0 , X 0 ) si o functie de clasa C 1 , : W2 W1 cu proprietatile: (t, X(t; t0 , X )) (t, X ) si X(t; t0 , (t, X )) X () (t, X )
W1 si (t, X ) W2 .
Componentele scalare k ale functiei raman constante atunci cand
x1 , ..., xn se nlocuieste cu o solutie a sistemului definita n vecinatatea considerata, deci ksunt integrale prime. In plus (t0 , X ) = (t0 , X ) de unde
k
= n. Adica integrabile prime 1 , ..., n sunt inderezulta ca rang
xr
pendente.
160
CAPITOLUL 4
U X U
+
fi = 0
t
x
i
i=1
In aceasta ecuatie U este functie necunoscuta si intervine n ecuatie prin intermediul derivatelor partiale de ordinul ntai. De aceea ecuatia aceasta se
numeste ecuatie cu derivate partiale de ordinul ntai. Orice solutie a acestei
ecuatii este o integrala prima.
Observam ca daca functiile 0 , 1 , ..., n sunt astfel ca
0 +
n
X
1
i fi = 0
U
U
= 0 si
= i , atunci functia U
t
xi
este integrala prima pentru sistemul (4.19).
161
Integrale prime
Exercitii:
1. Fie sistemul de ecuatii:
x1 = x2
x2 = x1
0 = 0, 1 = x1 , 2 = x2
R:
U(x1 , x2 ) = 1 (x2 + x2 )
2
2 1
A p
B q
C r
b)
dx
dy
dz
=
=
zy
xz
yx
R: U1 (x, y, z) = x + y + z si U2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
c)
dx
dy
dz
=
= 2
2
+ z)
y (z + x)
z (y x)
x2 (y
1 1 1
+ + .
x y z
162
CAPITOLUL 4
d)
dx
dy
dz
= 2 =
2
2
xy
xy
z(x + y 2)
R: U1 (x, y, z) = x2 y 2 si U2 (x, y, z) =
xy
.
z
Capitolul 5
Ecuatii cu derivate partiale de
ordinul nt
ai
5.1
(5.1)
163
164
CAPITOLUL 5
fi2 (0 , 1, . . . , n ) 6= 0.
(5.2)
fi (t, x1 , . . . , xn )
f0 (t, x1 , . . . , xn )
n
X
u
(t, x1 , . . . , xn ) fk (t, x1 , . . . , xn ) 0
x
k
k=1
165
deci
n
X u
fk (t, x1 , . . . , xn )
u
(t, x1 , . . . , xn ) +
(t, x1 , . . . , xn )
0
t
xk
f0 (t, x1 , . . . , xn )
k=1
si prin urmare:
X u
u
(t, x1 , . . . , xn ) +
(t, x1 , . . . , xn ) gk (t, x1 , . . . , xn ) 0
t
xk
k=1
166
CAPITOLUL 5
k = 1, . . . , n.
Fie
u(x0 , x1 , . . . , xn ) = h(u1 (x0 , x1 , . . . , xn ), . . . , un (x0 , x1 , . . . , xn )).
Functia u(x0 , x1 , . . . , xn ) definita astfel este de clasa C 1 si verifica ecuatia
(5.1):
n
n
n X
n
X
X
X
u
u
h ul
h ul
0
f0 +
fk =
f0 +
fk =
x0
xk
yl x0
yl xk
k=1
l=1
k=1 l=1
!
n
n
X
X
h ul
ul
f0 +
fk = 0.
=
yl x0
xk
l=1
k=1
In plus,
u(x00 , x1 , . . . , xn ) = h(u1 (x00 , x1 , . . . , xn ), . . . , un (x00 , x1 , . . . , xn )) =
= h(x1 , . . . , xn )
deci u este solutia problemei Cauchy.
Pentru unicitate sa presupunem ca u
e este o alta solutie a problemei Cauchy
e
definita pe V . Rezulta ca exista astfel ca
u
e(x0 , x1 , . . . , xn ) = (u1 (x0 , x1 , . . . , xn ), . . . , un (x0 , x1 , . . . , xn )).
167
De aici rezulta ca
h(x1 , . . . , xn ) = u
e(x00 , x1 , . . . , xn ) = (x1 , . . . , xn );
si deci u
e coincide cu u.
Daca n punctul (x00 , x01 , . . . , x0n ) avem
rezulta ca
d
[u( x1 , x2 , . . . , xn )] = 0 adica:
d
u
x1
( x1 , x2 , . . . , xn ) + . . . +
x1
u
( x1 , x2 , . . . , xn ) = 0, () > 0.
xn
Pentru = 1 rezulta:
u
u
x1
(x1 , x2 , . . . , xn ) + . . . + xn
(x1 , x2 , . . . , xn ) = 0, ()(x1 , x2 , . . . , xn ),
x1
xn
xn
x1 x2
xn1
, ,...,
xn xn
xn
168
CAPITOLUL 5
Exercitii:
1. Rezolvati urmatoarele ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai liniare:
u
u
x
=0
x
y
a) y
R: u(x, y) = (x2 + y 2)
b) x
u
u
+y
=0
x
y
R: u(x, y) =
c) x
y
x
u
u
u
2y
z
=0
x
y
z
R: u(x, y, z) = x y, xz
u p
u
u
u
2
d) xy
1y y
z
= xy
x
y
z
z
p
R: u(x, y, z) = 2yz + x( y + 1 y 2 , x earcsin y
u
u
+y
= 0;
x
y
u(x, 1) = x
R: u(x, y) =
x
y
169
b)
u u u
+ y
+ z
= 0;
x
y
z
u(1, y, z) = y z
R: u(x, y, z) = y + z 2 yz
c) (1 + x2 )
u
u
+ xy
= 0;
x
y
u(0, y) = y 2
R: u(x, y) =
y2
1 + x2
170
5.2
CAPITOLUL 5
(5.3)
g(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 0
n D.
cu (x1 , . . . , xn , u)
(5.4)
171
(x1 , . . . , xn , u ) si
v 0
(x1 , . . . , x0n , u0) 6= 0
u
atunci functia u = u(x1 , . . . , xn ) definit
a implicit prin ecuatia
v(x1 , . . . , xn , u) v(x01 , . . . , x0n , u0) = 0
este o solutie a ecuatiei (5.3).
Demonstratie: Fie u = u(x1 , . . . , xn ) functia definita implicit prin ecuatia
v(x1 , . . . , xn , u) v(x01 , . . . , x0n , u0 ) = 0.
Avem:
v(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) v(x01 , . . . , x0n , u0) 0
si prin derivare n raport cu xk gasim:
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))+
xk
v
u
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))
(x1 , . . . , xn ) 0
u
xk
pentru k = 1, 2, . . . , n.
Inmultind pe rand aceste egalitati cu fk (x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) si adunandule gasim:
n
X
v
(X, u(X)) fk (X, u(X))+
x
k
k=1
n
X
u
v
(X, u(X))
(X, u(X)) fk (X, u(X)) 0
u
xk
k=1
unde X = (x1 , . . . , xn ).
Dar v fiind solutie a ecuatiei (5.4) are loc
n
X
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) fk (x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))+
x
k
k=1
172
CAPITOLUL 5
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) g(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 0
u
si prin urmare:
+
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) g(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) =
u
n
X
u
v
(x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn ))
(x1 , ..., xn )fk (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )).
u
x
k
k=1
v
(x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) 6= 0 deducem egaliT
inem seama de faptul ca
u
tatea:
n
X
u
(x1 , ..., xn ) fi (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) = g(x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )).
xk
k=1
173
si
vn (x01 , x2 , . . . , xn , u) = u.
Functia v definita prin:
v(x1 , . . . , xn , u) = vn (x1 , . . . , xn , u)
(v1 (x1 , . . . , xn , u), . . . , vn1 (x1 , . . . , xn , u))
este solutie a ecuatiei (5.4) (este obtinuta ca functie de cele n integrale prime
independente) si
v(x01 , x2 , . . . , xn , u) = u (x2 , . . . , xn ).
Din teorema functiilor implicite rezulta ca exista o vecinatate V a punctului
(x01 , . . . , x0n ) si o functie u = u(x1 , . . . , xn ) de clasa C 1 definita pe aceasta
vecinatate astfel ncat
v(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 0.
Deoarece
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 6= 0
u
din teorema precedenta rezulta ca u = u(x1 , . . . , xn ) este solutie a ecuatiei
(5.3).
Avem:
v(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))
(v1 (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )), . . . , vn1 (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) 0
deci n xi avem:
u(x01 , x2 , . . . , xn ) (x2 , . . . , xn ) 0.
Observatia 5.2.1 O ecuatie cu derivate partiale de ordinul ntai de forma:
n
X
u
fi = g
x
i
i=1
(5.5)
174
CAPITOLUL 5
Exercitii:
1. Rezolvati urmatoarele ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai cvasiliniare:
a)
u
u
(1 + u x y) +
=2
x
y
R: (u 2y, y + 2 u x y) = 0
b)
n
X
i=1
xi
u
=mu
xi
R:
c) xy
xn1 u
x1 x2
,
, ...,
,
xn xn
xn xm
n
=0
u
u
y2
+ x(1 + x2 ) = 0
x
y
x2 x2
R: xy u +
+ , xy = 0
2
4
d) 2y 4
u
u
xy
= x u2 + 1
x
y
R: x2 + y 4 , y u + u2 + 1 = 0
a)
u u
yx
=
,
x y
u
u(1, y) = y 2
x2 + 2
2xy
c) u
u
u
+ (u2 x2 )
+ x = 0,
x
y
u(x, x2 ) = 2x
R: y 2 + u2 (x, y) = 5 (x u(x, y) y)
175
176
CAPITOLUL 5
5.3
build
u
u
x
=0
x
y
(5.6)
>
PDE1 := y*diff(u(x,y),x)-x*diff(u(x,y),y) = 0;
>
PDE1 := y x
u (x, y) x y
u (x, y) = 0
pdsolve(PDE1);
u (x, y) = F1 (x2 + y 2)
177
Se observa ca, solutia generala este afisata cu ajutorul unei functii F 1 care
poate fi orice functie de clasa C 1 . Pentru determinarea unei anumite solutii
avem nevoie de o conditie initiala, dar n sintaxa functiei pdsolve prezentata
anterior nu exista nici un parametru care sa specifice utilizarea acesteia.
In cele ce urmeaza, vom mai determina solutia generala pentru o ecuatie
cu derivate partiale de ordinul ntai n care functia necunoscuta este de trei
variabile x, y, z:
u u u
x
+ y
+ z
=0
(5.7)
x
y
z
PDE3 :=sqrt(x)*diff(u(x,y,z),x)+sqrt(y)*diff(u(x,y,z),y)+
sqrt(z)*diff(u(x,y,z),z) = 0;
PDE3 := x x u (x, y, z) + y y
u (x, y, z) + sqrtz z
u (x, y, z) = 0
>
pdsolve(PDE3);
x y, z y
u (x, y, z) = F1
>
Capitolul 6
Ecuatii cu derivate partiale de
ordinul al doilea liniare
6.1
X
2u
u
aij
+
bi
+cu+f =0
xi xj
xi
j=1
i=1
(6.1)
n
X
i=1
bi (x1 , . . . , xn )
178
u
(x1 , . . . , xn )+
xi
179
X v k
u
=
xi
k xi
k=1
X X 2v
2u
k l X v
2 k
=
.
xi xj
k l xi xj
k xi xj
k=1 l=1
k=1
X
2v
v
akl
bk
+
+cv+f =0
xk xl k=1
k
unde:
akl =
n X
n
X
i=1 j=1
b=
n
X
i=1
aij
k l
xi xj
k X X
2 k
bi
+
aij
.
xi
xi xj
i=1 j=1
(6.2)
Ecuatia (6.2) este echivalenta cu ecuatia (6.1), solutiile u ale ecuatiei (6.1)
obtinandu-se din solutiile v ale ecuatiei (6.2) cu formula u = v T .
Pe de alta parte ntr-un punct oarecare, fixat (x01 , . . . , x0n ) putem considera forma patratica
n X
n
X
a0ij yi yj
i=1 j=1
unde
a0ij
k
l
0
aij
k l =
akl k l .
xi xj
i=1 j=1
k=1 l=1
k=1 l=1
180
CAPITOLUL 6
n
X
k
k=1
xi
k .
Se stie ca, prin alegerea unei transformari liniare adecvate, forma patratica se
aduce la forma canonica (adica matricea a0ij poate fi adusa la forma diagonala:
|a0ii | = 1 sau 0 si, a0ij = 0 daca i 6= j). Aceasta nseamna ca alegand n mod
adecvat transformarea k = k (x1 , ..., xn ), k = 1, n, coeficientii derivatelor
2v
partiale 2 n punctul k = k (x01 , ..., x0n ), k = 1, n vor fi egali cu +1, 1 sau
k
2v
0, iar coeficientii derivatelor partiale
vor fi nuli.
k l
Conform legii inertiei, numarul coeficientilor a0ii pozitivi, negativi sau nuli
nu depinde de transformarea liniara care aduce forma patratica la forma
canonica. Aceasta permite sa dam urmatoarea definitie:
Definitia 6.1.3
i) Zicem ca ecuatia (6.1) este eliptic
a n punctul (x01 , . . . , x0n ) dac
a toti
0
cei n coeficienti aii sunt de acelasi semn.
ii) Zicem ca ecuatia (6.1) este hiperbolic
a n punctul (x01 , . . . , x0n ) daca
0
(n 1) coeficienti aii au acelasi semn si unul din coeficienti are
semn contrar.
iii) Zicem ca ecuatia (6.1) este ultra-hiperbolic
a n punctul (x01 , . . . , x0n )
0
daca printre coeficientii aii exist
a m coeficienti de un semn si n m
coeficienti de semn contrar.
iv) Zicem ca ecuatia (6.1) este parabolic
a dac
a cel putin unul din coeficientii a0ii este nul.
Observatia 6.1.1 In acord cu definitia anterioara, ecuatia (6.1) are una
dintre urmatoarele forme standard:
i) Ecuatie de tip eliptic n (x01 , . . . , x0n ):
2v 2v
2v
+
+
.
.
.
+
+ = 0;
12 22
n
(6.3)
181
2v X 2v
=
+ ;
1
i2
i=2
(6.4)
n
X
2v
=
+ ;
i2 i=m+1 i2
(6.5)
2v
2
i
+ = 0, (m > 0).
(6.6)
Tipul ecuatiei (6.1) n (x01 , . . . , x0n ) se determina prin aducerea formei patratice:
n X
n
X
a0ij yi yj
i=1 j=1
la forma canonica. Ecuatia poate fi adusa la una din formele standard prezentate alegand transformarea k = k (x1 , . . . , n ), k = 1, n astfel ncat transformarea liniara:
n
X
k 0
yi =
(x1 , . . . , xin ) k
x
i
k=1
182
CAPITOLUL 6
Exercitii
1. Aduceti la forma canonica ecuatia:
2u
2u
2u
u
u
+ a22 2 + b1
+ b2
+ c u + f (x, y) = 0
a11 2 + 2a12
x
xy
y
x
y
unde aij , bi , c sunt constante.
R: Scriind ecuatia caracteristica asociata:
a11
dy
dx
2
2a12
dy
dx
+ a22 = 0
p
a
+
(a12 )2 a11 a22
dy
12
=
dx
p a11
=
dx
a11
183
p
dy
a12
=
+ i a11 a22 (a12 )2
dx
a
11
dy
a12
=
i a11 a22 (a12 )2
dx
a11
2u
2u
+
x
=0
x2
y 2
184
CAPITOLUL 6
a)
2u
2u
2u
+
2
+
=0
x2
xy y 2
R: Ecuatia este de tip parabolic ( = 0); forma canonica este:
u
2u
4 y 2 2 = 0, x, y > 0
2
x
y
R: Ecuatia este de tip hiperbolic ( > 0); forma canonica este:
2v
3 v 1 v
= 0;
8 8
b) x2
2
2u
2 u
+
4
= 0, x, y > 0
x2
y 2
R: Ecuatia este de tip eliptic ( < 0); forma canonica este:
2 v 2 v v 1 v
+
+
= 0;
2 2 2
c) x2
2v
= 0;
2
6.2
185
x1
(6.8)
ZZ
Z
Q
dx1 dx2 =
Q cos 2 ds
x2
P (x+
1 (x2 ), x2 ) P (x1 (x2 ), x2 ) dx2
186
CAPITOLUL 6
x1 = x
1 (x2 )
x2 = x2
1+
1
dx+
1
dx2
2
P (x+
1 (x2 ), x2 ) P (x1 (x2 ), x2 ) dx2 =
d
c
P (x+
1 (x2 ), x2 )
cos 1
1+
dx+
1
dx2
2
dx2 +
187
P (x
1 (x2 ), x2 )
cos 1
1+
dx
1
dx2
2
dx2 =
P cos 1 ds
xi
xi
Demonstratie: Pe de o parte avem:
ZZ
ZZ
ZZ
P
Q
(P Q)dx1 dx2 =
Qdx1 dx2 +
P dx1 dx2 ,
xi
xi
xi
iar pe de alta parte avem:
Z
ZZ
(P Q)dx1 dx2 =
P Q cos i ds.
xi
Prin egalare rezulta egalitatea:
ZZ
ZZ
Z
P
Q
Qdx1 dx2 +
P dx1 dx2 =
P Q cos i ds
xi
xi
188
iar
CAPITOLUL 6
Q
este derivata normala definita pe prin:
n
Q
Q
Q
=
n1 +
n2 =
n
x1
x2
=
Q
Q
cos 1 +
cos 2
x1
x2
P
P
e1 +
e2
x1
x2
Q =
Q
Q
e1 +
e2 .
x1
x2
P Qdx1 dx2
Q
=
+
dx1 dx2 =
x2 x2
Z
ZZ
Q
P Q
ds
dx1 dx2 +
=
P cos 1
x1
x1 x1
Z
ZZ
Q
P Q
+
P cos 2
ds
dx1 dx2 =
x2
x2 x2
Z
Q
Q
cos 1 +
cos 2 ds
=
P
x1
x2
ZZ
P
x1
Q
x1
ZZ
P Q
P Q
dx1 dx2 +
dx1 dx2 =
x1 x1
x2 x2
Q
Q
=
P
cos 1 +
cos 2 ds
x1
x2
ZZ
P Qdx1 dx2 =
Z
Q
=
P
ds
n
ZZ
189
P Qdx1 dx2 .
(Y )dsY
2 kX Y k nY
Z
1
ln
dsY .
(6.12)
u(Y )
2
nY
kX Y k
Demonstratie: Functia
E(X) =
1
1
ln
2 kXk
1
1
ln
2 kX Y k
190
CAPITOLUL 6
1
1
ln
definita pentru orice X
2 kX Y k
IR2 , X 6= Y este de clasa C 2 si verifica X E(X Y ) = 0.
Consideram X , X-fixat si > 0 astfel ca, pentru orice Y cu kX Y k ,
sa avem Y . Notam cu B(X, ) discul centrat n X de raza :
B(X, ) = {Y : kX Y k }
si domeniul = B(X, ). Consideram functiile
Y 7 u(Y ) si Y 7
1
1
ln
= E(X Y ).
2 kX Y k
ZZ
1
=
2
1
2
ln
1
(u)(Y )dy1dy2 =
kX Y k
ln
1
u
(Y )dsY +
kX Y k nY
u(Y )
nY
ln
1
kX Y k
dsY .
ln
(Y )dsY =
2 kX Y k nY
Z
1
1
=
ln
2 Z kX Y k
1
1
=
ln
2 kX Y k
Z
u
1
1
u
dsY
ln
dsY =
nY
2 S kX Y k nY
u
1
n
(Y )dsY +
ln 2
(Y ).
nY
2
nY
1
2
1
=
2
1
+
2
1
=
2
1
+
2
1
=
2
1
+
2
u(Y )
nY
u(Y )
nY
u(Y )
nY
S
u(Y )
nY
u(Y )
nY
ln
ln
ln
1
kX Y k
1
kX Y k
1
kX Y k
dsY =
dsY +
dsY =
ln
1
kX Y k
dsY +
ln
1
kX Y k
dsY +
x1 y1
x2 y2
u(Y )
cos 1 +
cos 2 dsY =
kX Y k2
kX Y k2
S
(x1 y1 )2 + (x2 y2 )2
dsY =
u(Y )
kX Y k3
S
Z
1
1
=
u(Y )
ln
dsY +
2
n
kX Y k
Z
1
1
u(Y )
dsY =
2 S
kX Y k
1
=
2
u(Y )
nY
ln
Pentru 7 0 rezulta:
1
lim
0
2
1
kX Y k
Z
ln
1
=
2
1
dsY +
2
u(Y )dsY
1
u
u(Y )dsY =
kX Y k nY
ln
1
u
u(Y )dsY .
kX Y k nY
191
192
CAPITOLUL 6
1
u(Y )
ln
dsY =
nY
kX Y k
Z
1
1
=
u(Y )
ln
dsY + u(X).
2
nY
kX Y k
1
lim
0 2
ln
(u)(Y )dy1 dy2 =
2 kX Y k
Z
1
1
u
(Y )dsY +
=
ln
2 kX Y k nY
Z
1
1
ln
dsY + u(X),
u(Y )
2
nY
kX Y k
sau
ZZ
1
1
u(X) =
ln
(u)(Y )dy1 dy2+
2 kX Y k
Z
1
1
u
+
ln
(Y )dsY
2 kX Y k nY
Z
1
u(Y )
ln
dsY
2
nY
kX Y k
Comentariu: Aceasta formula de reprezentare permite determinarea functiei
u n toate punctele lui cunoscand urmatoarele elemente: Laplacianul
u
functiei u pe , valorile derivatei normale
pe frontiera si valorile
n
functiei u pe frontiera .
Vom arata n continuare importanta acestei formule de reprezentare pentru cazul functiilor armonice.
193
(Y )dsY
2 kX Y k nY
Z
1
u(Y )
ln
dsY
2
nY
kX Y k
Teorema 6.2.6 (de reprezentare a functiilor armonice)
a pe domeniul atunci
Daca u : IR2 IR1 este o functie armonic
()X si ()r > 0 pentru care discul:
B(X, r) = {Y : kY Xk r}
este inclus n , are loc egalitatea:
1
u(X) =
2r
u(Y )dsY
(6.13)
B(X,r)
Demonstratie: Scriind formula de reprezentare (6.12) pentru functia armonica u pe B(X, r) se obtine egalitatea:
Z
Z
1
1
1 u
1
(Y )dsY +
u(X) =
ln
u(Y ) dsY
2 B(X,r) r nY
2 B(X,r)
r
sau
1
u(X) =
2r
1
1
u(Y )dsY +
ln
2
r
B(X,r)
B(X,r)
Aratam n continuare ca
Z
B(X,r)
u
(Y )dsY = 0.
nY
u
(Y )dsY .
nY
194
CAPITOLUL 6
Q
0=
dsY =
P
nY
B(X,r)
B(X,r)
u
dsY .
nY
adica
ZZ
Z
ZZ
Z
u
u
0=
1 udx1 dx2 =
1
dsY
1 udx1 dx2 =
dsY .
nY
nY
O alta proprietate importanta a functiilor armonice se refera la localizarea
punctelor n care aceste functii si ating extremele:
Teorema 6.2.7 (teorema de extrem a functiilor armonice)
Daca IR2 este un domeniu m
arginit cu frontiera neted
a si functia
1
1
armonica u : IR este de clas
a C pe , atunci u este constanta pe
sau si atinge extremele pe frontiera .
195
1
u(X 0 ) + u(X 1) .
2
1
dsY +
u(X 0)
2
1
dsY <
2
1
u(X 0) 2 = u(X 0) absurd.
2
Rezulta n acest fel ca functia u este constant egala cu u(X 0) pe B(X 0 , r).
Pentru a arata n continuare ca pentru orice X avem u(X) = u(X 0) fie
196
CAPITOLUL 6
F : IR1 continu
a pe , iar
6.3
197
i=1
i=1
Demonstratie: Semnificatia simbolurilor din formula (6.14) este aceeasi ca
si n cazul n = 2, iar demonstratia teoremei se face n mod analog.
Teorema 6.3.2 (de integrare prin p
arti)
Daca IRn este un domeniu m
arginit cu frontiera neted
a (partial
1
xi
Demonstratie: Analoaga cu cea din cazul n = 2.
Teorema 6.3.3 (prima formula a lui Green)
Daca IRn este un domeniu m
arginit cu frontiera neted
a (partial
1
1
198
CAPITOLUL 6
n
X
2g
i=1
x2i
X g
g
=
cos(
n, ei ),
n
xi
i=1
n
X
f
f =
ei
xi
i=1
nY
Z
1
1
dSY
u(Y )
(n 2)n
nY kX Y kn2
unde n reprezinta aria suprafetei bilei
1) = {Y = (y1 , . . . , yn ) IRn | kY k 1}
B(0,
iar indicele Y la
Y 7
arat
a c
a se calculeaz
a derivata normal
a a functiei
nY
1
; analog dSY .
kX Y kn2
199
Comentariu
n
si valorile lui u pe .
Vom arata ce devine aceasta formula de reprezentare n cazul functiilor
armonice.
Definitia 6.3.1 Zicem ca functia u : IRn IR1 este armonic
a n
daca functia este de clasa C 2 n si dac
a
u =
n
X
2u
i=1
x2i
= 0,
()(x1 , . . . , xn ) .
nY
Z
u(Y )
dSY .
nY kX Y kn2
200
CAPITOLUL 6
201
6.4
Probleme la limit
a pentru
ecuatia lui Poisson
n
X
2u
i=1
x2i
x2i
()(x1 , ..., xn ) .
Definitia 6.4.2 Problema Dirichlet pentru ecuatia lui Poisson este problema determinarii acelor solutii ale ecuatiei (6.20) care verific
a conditia la
frontier
a
u| = h
(6.21)
unde h este o functie h : IR1 continu
a pe considerat
a cunoscut
a.
Problema Dirichlet pentru ecuatia lui Poisson se noteaza traditional:
u = f, ()(x1 , ..., xn )
.
(6.22)
u| = h
Definitia 6.4.3 Problema Neumann pentru ecuatia lui Poisson este problema determinarii acelor solutii ale ecuatiei (6.20) care verific
a conditia la
frontier
a
u
=g
(6.23)
202
CAPITOLUL 6
u
= f, ()(x1 , ..., xn )
u
.
(6.24)
=g
si
u| = 0.
n
Daca u, v sunt solutii ale problemei (6.24) atunci w = u v verifica:
w
= 0.
w = 0 si
203
nY
nY
1
u
T
inand seama de egalitatile u = f ,
= g, 1 = 0 si
= 0
nY
nY
obtinem relatia (6.25).
Din cele prezentate pana acum nu rezulta ca Problema Dirichlet (6.22)
sau Problema Neumann (6.24) are solutie. In paragrafele urmatoare vom
prezenta metoda functiilor Green pentru a arata ca n anumite conditii aceste
probleme au solutie si apoi vom reprezenta aceste solutii.
204
6.5
CAPITOLUL 6
ln
,
()X,Y , X 6= Y, n = 2
2
kX Y k
E(X, Y ) =
1
1
, ()X,Y , X 6= Y, n > 2
(n2)n kX Y kn2
(6.28)
pentru orice
a) Y 7 v(X, Y ) este functie armonic
a n si continu
a pe
X = (x1 , . . . , xn ) , X fixat.
b) pentru X , X fixat, G(X, Y ) = 0, ()Y = (y1 , . . . , yn ) .
Propozitia 6.5.1 Daca exist
a functia Green G(X, Y ) pentru Problema
Dirichlet, atunci ea este unic
a.
Demonstratie: Daca G1 , G2 sunt doua functii Green pentru Problema
Dirichlet, atunci pentru orice X fixat,
v(X, Y ) = v1 (X, Y ) v2 (X, Y )
este functie armonica n si identic nula pe . Rezulta v(X, Y ) = 0,
()Y , si ()X , fixat. Aceasta arata ca v(X, Y ) 0, adica
v1 (X, Y ) = v2 (X, Y ).
205
(6.29)
nY
nY
nY
nY
B(X1 ,)
B(X2 ,)
Trecand la limita pentru 0 n aceasta egalitate, se obtine simetria.
Teorema 6.5.1 Daca G este functia Green pentru Problema Dirichlet (6.26)
si u este solutia acestei probleme, atunci are loc egalitatea:
Z
Z
G(X, Y )
u(X) = G(X, Y ) f (Y ) dY
h(Y )
dSY .
(6.30)
nY
Demonstratie: Scriem cea de-a doua formula a lui Green pentru functiile
u(Y ) si Y 7 v(X, Y ), precum si formula generala de reprezentare a functiei
u(X) (formula (6.18)). Prin adunarea acestora rezulta (6.30).
Observatia 6.5.1 Aceasta teorema arata ca daca exista o functie Green G
pentru Problema Dirichlet (6.26) care are solutia u, atunci u se reprezinta sub
forma (6.30) cu ajutorul lui G. Este adevarata si afirmatia reciproca: daca
G este functia Green pentru Problema Dirichlet, atunci functia u definita
cu (6.30) este solutia problemei Dirichlet (6.26). Metoda de determinare
a solutiei Problemei Dirichlet pe aceasta cale se numeste metoda functiei
Green.
Exemplul 6.5.1
Fie = {X IR3 | kXk < r} si = {X IR3 | kXk = r}. Solutia
Problemei Dirichlet
u = 0, ()X
u| = h
206
CAPITOLUL 6
r
1
4kX Y k 4kX Y k
(6.32)
Exercitii
1. Determinati solutia Problemei Dirichlet:
2
u 2u 2u
+
+
= 0, n = {(x1 , x2 , x3 ) | x21 + x22 + x23 < r 2 }
207
6.6
u = f, ()(x1 , . . . , xn )
=g
(6.34)
care verifica
(6.36)
G
(X, Y ) = 0, ()Y = (y1 , . . . , yn )
nY
(6.37)
ln
,
()X,Y , X 6= Y, n = 2
2
kX
Y
k
E(X, Y ) =
(6.38)
1
1
,
()X,Y
,
X
=
6
Y,
n
>
2
(n2)n kX Y kn2
Observatia 6.6.1 Daca G1 si G2 sunt functii Green pentru Problema
Neumann, atunci G1 G2 = const.
(6.39)
208
CAPITOLUL 6
Y v(X, Y ) = f, ()(x1 , . . . , xn )
(6.41)
E
v
nY
nY
209
6.7
(6.42)
(6.43)
u | = h
Solutia acestei Probleme Dirichlet se poate determina folosind functia
Green pentru Problema Dirichlet.
+
= 0, (x1 , x2 )
x21 x22
(6.45)
u
=
g
210
CAPITOLUL 6
(6.46)
si daca aceasta conditie este ndeplinita, atunci, folosind functia Green pentru
Problema Neumann, se pot determina solutiile prolemei (6.45), (care difera
printr-o constanta aditiva).
Scopul nostru n acest paragraf este sa prezentam o alta metoda, numita
separarea variabilelor, cu care se pot determina solutiile problemelor (6.44)
si (6.45). Deoarece s-a considerat ca fiind un domeniu circular vom face
mai ntai o schimbare de coordonate, mai exact vom scrie problemele (6.44)
si (6.45) n coordonate polare:
x1 = r cos
, r > 0, [0, 2).
(6.47)
x2 = r sin
Notam cu T transformarea (r, ) (x1 , x2 ) definita de (6.47). Daca u este
o functie care satisface ecuatia (6.43) atunci notam cu u
e functia u
e = u T.
Folosind regulile de derivare ale functiilor compuse deducem ca u
e verifica
ecuatia:
2u
e
1 2u
e 1 e
u
+
+
=0
(6.48)
r 2
r 2 2 r r
care se numeste ecuatia lui Laplace n coordonate polare.
Metoda separarii variabilelor consta n cautarea unor solutii u
e(r, ) de
forma:
u
e(r, ) = P (r) Q()
(6.49)
adica solutii care sunt produse de functii ce depind fiecare de cate o variabila
r, respectiv . Impunand la (6.49) sa verifice (6.48) rezulta:
r2
P
P
Q
+r
= .
P
P
Q
(6.50)
Q + Q = 0
211
(6.52)
Deoarece functia u
e este de clasa C 2 solutia ecuatiei (6.52) trebuie sa verifice
Q(0) = Q(2). De aici rezulta ca n = n2 , n IN.
Pentru n = n2 avem:
Qn () = An cos n + Bn sin n
(6.53)
(6.54)
(6.55)
n=0
A0 + B0 ln r,
r n (An cos n + Bn sin n),
n = 1, 2, ...
u
en (r, ) =
n
r (An cos n + Bn sin n), n = 1, 2, ...
(6.56)
Observatia 6.7.1 Orice suma finita de solutii de forma (6.48) este solutie
pentru ecuatia (6.48).
Definitia 6.7.1 O solutie formal
a a ecuatiei lui Laplace n coordonate polare
este o functie u
e(r, ) de forma:
u
e(r, )=A0 +B0 ln r+
X
n=1
(6.57)
212
CAPITOLUL 6
+
+
= 0, r < R, [0, 2)
2
2
2
r
r
r r
u
e(r, ) = u(r, + 2)
(6.58)
lim | u
e(r, ) |< +
r0
u
e(R, ) = e
h()
unde e
h() = h(R cos , R sin ).
Consideram dezvoltarea functiei e
h n serie Fourier n L2 [0, 2)
e
h() = a0 +
(6.59)
n=1
X
rn
u
e(r, ) = a0 +
(an cos n + bn sin n).
Rn
n=1
(6.60)
(6.61)
X
Din apartenenta e
h L2 [0, 2) avem
(|an |2 + |bn |2 ) < + de unde
n=1
213
X
1
(|an | + |bn | ) 2M
< +
n2
n=1
n=1
2
X
n=1
np
r n
R
[| an | + | bn |], p = 1, 2, ...
(6.62)
Exercitii
1.Gasiti solutia Problemei Dirichlet:
2
u 2u
+
= 0,
x21 + x22 < R2
x21 x22
214
R: u(x1 , x2 ) = x1 x2
3.Gasiti solutia Problemei Neumann:
2
u 2u
+
= 0,
x21 + x22 < R2
x21 x22
u = x1 + x2 x2 , x2 + x2 = R2
1
2
1
2
e
n
R
R: u(x1 , x2 ) = A0 + Rx1 + (x21 x22 )
2
CAPITOLUL 6
Calculul simbolic al solutiei Problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace pe disc
6.8
215
u | = h
(6.63)
Functia pdsolve nu poate gasi direct, prin calcul simbolic solutia corespunzatoare unei astfel de probleme. Astfel, pe baza notiunilor teoretice
prezentate n paragraful precedent (formula pentru solutia formala), vom
prezenta un program in Maple care sa afiseze expresia analitica a solutiei
Problemei Dirichlet (6.63).
Scriind problema n coordonate polare:
2
u
e
1 2u
e 1 e
u
+
+
= 0, r < R, [0, 2)
2
2 2
r
r
r
r
u
e(r, ) = u(r, + 2)
(6.64)
lim | u
e(r, ) |< +
r0
u
e(R, ) = e
h()
si dezvoltand functia e
h n serie Fourier, se obtine solutia formala:
u
e(r, ) = a0 +
X
rn
(an cos n + bn sin n).
n
R
n=1
(6.65)
216
CAPITOLUL 6
>
>
>
>
>
>
restart;
DirichletInt:=proc(f,R)
local a0,a,b;
a0:=(1/(2*Pi))*Int(f,phi=-Pi..Pi);
a:=n->1/Pi*Int(f*cos(n*phi),phi=-Pi..Pi);
b:=n->1/Pi*Int(f*sin(n*phi),phi=-Pi..Pi);
a0+add(r^n/R^n*(a(n)*cos(n*phi)+b(n)*sin(n*phi)),n=1..Order);
RETURN(map(simplify,value(%)));
end:
>
>
>
f:=(x1+x2)^2: R:=R:
f:=subs(x1=r*cos(phi),x2=r*sin(phi),r=R,f);
f := (R cos () + R sin ())2
sol1:=DirichletInt(f,R);
sol1 := R2 + r 2 sin (2 )
Exemplul 2:
2
u 2u
+
= 0,
x21 + x22 < 1
x21 x22
Calculul simbolic al solutiei Problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace pe disc
>
>
>
f:=x1*x2: R:=1:
f:=subs(x1=r*cos(phi),x2=r*sin(phi),r=R,f);
f := cos () sin ()
sol2:=DirichletInt(f,R);
sol2 := 1/2 r 2 sin (2 )
Exemplul 3:
2
u
e
1 2u
e 1 e
u
+
+
= 0, r < 1, [0, 2)
2
2
2
r
r
r r
u
e(r, ) = u(r, + 2)
>
>
lim | u
e(r, ) |< +
r0
u
e(1, ) = sin3
f:=sin(phi)^3: R:=1:
sol3:=DirichletInt(f,R);
sol3 := 3/4 r sin () 1/4 r 3 sin (3 )
Exemplul 4:
2
1 2u
e 1 e
u
u
e
+
+
= 0, r < 1, [0, 2)
2
2
2
r
r
r r
u
e(r, ) = u(r, + 2)
>
>
lim | u
e(r, ) |< +
r0
u
e(1, ) = sin6 + cos6
f:=sin(phi)^6+cos(phi)^6: R:=1:
sol4:=DirichletInt(f,R);
sol4 := 5/8 + 3/8 r 4 cos (4 )
217
Capitolul 7
Solutii generalizate.
Metode variationale
In capitolul anterior ne-am ocupat de rezolvarea Problemei Dirichlet si a
Problemei Neumann n cazul ecuatiei lui Poisson. Particularitatea acestei
ecuatii consta n aceea ca ecuatia eliptica este definita de Laplacianul .
In cele ce urmeaza vom considera ecuatii eliptice mai generale, numite
ecuatii eliptice de tip divergenta pentru care vom formula conceptul de Problema Dirichlet. Pe langa conceptul de solutie clasica introducem si conceptul
de solutie generalizata si prezentam conditii n care solutia generalizata exista
si este unica.
Deasemenea , n acest capitol introducem Problema Cauchy-Dirichlet
pentru ecuatii parabolice si hiperbolice, si prezentam conditii n care solutia
generalizata a acestor probleme exista.
218
219
7.1
Ecuatia eliptic
a de tip divergent
a si
Problema Dirichlet pentru aceast
a ecuatie
i,j=1
aij (X) i j 0
n
X
i2 si
i=1
u
+ c(X) u = F (X), () X
(7.1)
aij (X)
xi j=1
xj
i=1
dintre functia necunoscuta u si derivatele sale partiale de ordinul nt
ai si de
ordinul al doilea.
In ecuatia (7.1) functiile aij , c si F se considera cunoscute.
Definitia 7.1.2 O functie reala u de clas
a C 2 pe care verific
a
!
n
n
X
X
aij (X)
(X) + c(X) u(X) = F (X), () X
x
x
i
j
i=1
j=1
se numeste solutie clasica a ecuatiei (7.1).
Definitia 7.1.3 Problema determin
arii acelor solutii u ale ecuatiei (7.1)
care sunt continue pe si verific
a conditia la frontier
a
u| = h
se numeste Problema Dirichlet pentru ecuatia (7.1).
(7.2)
220
CAPITOLUL 7
n
n
X
X
u
aij (X)
+ c(X) u = F (X), () X
xi j=1
xj
i=1
(7.3)
u| = h.
n
n
X
v
X
aij (X)
+ c(X) v = G(X), () X
xi j=1
xj
i=1
(7.4)
v| = 0
n
X
n
X
H
aij (X)
xj
j=1
Astfel, printr-o schimbare de functie Problema Dirichlet cu conditii pe frontiera neomogene se reduce la o Problema Dirichlet cu conditii pe frontiera
omogene.
Datorita acestui fapt, n cele ce urmeaza vom considera Probleme
Dirichlet n care functia h data pe frontiera este identic nula.
Observatia 7.1.2 Daca se considera spatiul vectorial al functiilor reale u
continue pe de clasa C 2 n si nule pe frontiera :
D = u | u : IR1 , u C() C 2 () si u| = 0 },
u
(Au)(X) =
aij (X)
+ c(X) u
(7.5)
xi j=1
xj
i=1
n
n
X
u
X
aij (X)
+ c(X) u = F (X), () X
xi j=1
xj
i=1
u| = 0
221
(7.6)
D = u | u : IR1 , u C() C 2 () si u| = 0 .
(7.7)
Demonstratie:
i) Presupunem cunoscut faptul ca spatiul vectorial D() format cu functiile
222
CAPITOLUL 7
A(u + v) = Au + Av
A( u) = Au
() u, v D, () IR1 .
Intr-adevar,
A(u + v) =
n
X
=
xi
i=1
n
X
=
xi
i=1
!
(u + v)
aij (X)
+ c(X) (u + v) =
xj
j=1
!
!
n
n
n
X
X
X
u
v
aij (X)
+ c(X) u
aij (X)
+
xj
xi j=1
xj
j=1
i=1
n
X
+ c(X) v = Au + Av.
si
n
X
A( u)=
xi
i=1
!
( u)
aij (X)
+ c(X) ( u) = Au,
x
j
j=1
n
X
Z X
n
Auv dX =
i=1 xi
Z
=
n X
n
X
i=1 j=1
n
X
u
aij (X)
xj
j=1
aij (X)
Z
v dX + c(X)uv dX
u
cos(u, ei )v dS+
xj
223
Z X
n X
n
Z
u v
aij (X)
dX + c(X)uv dX
x
x
j
i
j=1
i=1
Z X
n X
n
u v
aij (X)
dX +
x
x
j
i
j=1
i=1
Calculand n continuare
Z
c(X)uv dX
Avu dX gasim:
n X
n
X
Z
v u
Avu dX =
aij (X)
dX + c(X)uv dX.
xj xi
i=1 j=1
Z
Z
Deoarece aij (X) = aji(X) rezulta
Au vdX =
Av udX
Demonstratie: Calculam
Z
Au udX =
Au udX si obtinem :
Z X
n
n X
i=1
u u
dX +
aij (X)
xi xj
j=1
c(X)u2 (X) dX
Z
n
X
u 2
2
0
xi dX + c(X)u (X) dX
i=1
Z X
n
u 2
Ramane sa evaluam
xi dX pentru u D. Aceasta evaluare con i=1
stitue continutul unei teoreme care poarta numele lui Friedrichs. Conform
Z X
n
u 2
|u(X)| dX k
xi dX.
2
i=1
224
CAPITOLUL 7
i=1
si gasim:
Z
Z
Z
Z
0
0
2
2
Au udX
|u(X)| dX + c(X)u (X)dX
|u(X)|2dX
k
k
Z
Z X
n
u 2
2
(7.9)
|u(X)| dX k
xi dX.
i=1
Demonstratie:
Domeniul fiind marginit exista o translatie
T : IRn IRn , (T X = X + X 0 ) astfel ncat pentru orice X = T
sa avem xi 0. Deoarece
Z
Z
Z 2
Z
u
u 2
|u (X )| dX =
|u(X)| dX si
x dX =
xi dX
i
unde u (X ) = u(T X) si X = T X, rezulta ca este suficient sa se demonstreze
inegalitatea (7.9) pe . Mai mult, fiind domeniu marginit exista a > 0
astfel ca a = {X | 0 xi a} si prelungind cu 0 functia u pe a
rezulta ca, are loc:
Z
Z
Z 2
Z 2
u
u
dX =
dX
|u (X )| dX
si
|u (X )| dX =
a xi
a
xi
225
Z
xi
a1/2
1/2
a
De aici obtinem:
xi
2 !1/2
u
d
(x
,
...,
x
,
,
x
,
...,
x
)
1
i1
i+1
n
xi
2 !1/2
u
d
|(x
,
...,
x
,
,
x
,
...x
)
.
1
i1
i+1
n
xi
u 2
dX
|u(X)| dX a
a
a xi
Z
Z X
n
u 2
a2
2
dX.
|u(X)| dX
n a i=1 xi
a
Z
a2
are loc inegalitatea (7.9).
n
variational
a a solutiei ecuatiei
Z
Z
Z
AuudX 2 Au0 u Au0 u0 dX +2 Au0 u0dX =
Au udX
Au0 u
u0 AudX +
A(u u0 ) (u u0 )dX
Au0 u0dX =
|u u0 |2 dX 0.
226
CAPITOLUL 7
Demonstratie:
Presupunem ca pentru F
C()
exista
u1 , u2 D astfel ncat Au1 = F si Au2 = F . De aici rezulta F (u2 ) F (u1 )
si F (u1 ) F (u2 ). Prin urmare F (u2 ) = F (u1). T
inand seama de inegalitatea:
Z
F (u1 ) F (u2 )
rezulta n continuare ca
u1 = u2 .
|u1 u2 |2 dX
227
Observatia 7.1.4 i) Teorema de unicitate demonstreaza ca Problema Dirichlet are cel mult o solutie clasica.
ii) Existenta unui minim absolut n D a functionalei F (u) nu este adevarata.
Exista exemple care demonstreaza ca n general Problema Dirichlet nu are
solutie clasica.
Pentru a asigura minimul absolut al functionalei F largim spatiul vectorial D astfel ca sa devina spatiu Hilbert. In acest scop, pe D D definim
urmatoarea corespondenta:
Z
D D (u, v) < u, v >A =
Au vdX.
(7.11)
Z X
n X
n
i=1
u v
dX +
aij (X)
x
x
i
j
j=1
c(X)u(X)v(X)dX
228
CAPITOLUL 7
(7.12)
Aun un dX 2
F un dX.
Intr-adevar, avem:
F (un ) =
F (u) =
kun k2A
kuk2A
de unde rezulta:
|F (un ) F (u)|
| kunk2A
2
2
kuk2A
F un dX
F udX
|+2
|F | |un u|dX
229
Daca u
D si u XA atunci se defineste F (u) cu
Z X
Z
n X
n
u u
F (u) =
aij (X)
dX 2 F udX
xi xj
i=1 j=1
A
A
A
e F (u) = < u, u >A 2 < F, u >L2 ()
e F (u) = ku uF k2 +
e F (uF )
e F (u)
e F (uF ).
e F (u) >
e F (uF )
230
CAPITOLUL 7
Observatia 7.1.8 Daca punctul de minim absolut uF al functionalei pre F apartine lui D XA atunci AuF = F , si prin urmare uF , este
lungite
solutie clasica a Problemei Dirichlet.
Observatia 7.1.9 Daca punctul de minim absolut uF al functionalei pre F nu apartine spatiului vectorial D XA atunci nu-i putem aplica
lungite
operatorul A ca sa vedem daca este solutie a ecuatiei Au = F .
In acest
caz este naturala ntrebarea: Ce reprezint
a uF n contextul rezolvarii ecuatiei
Au = F ?
Vom da un raspuns la aceasta ntrebare aratand ca operatorul A are o prelun L2 (), numita prelungirea Friedrichs, unde D D(A)
gire A : D(A)
u D si
n
X
xi
i=1
n
X
u
aij (X)
xj
j=1
Z X
n X
n
i=1
uF v
dx+
aij (X)
xj xi
j=1
c(X)uF v dX =
+ c(X) u = F
F v dX, () v XA
() u XA ,
231
operatorului
consideram
20
kG(F )k2L2() kG(F )k2A = < F, G(F ) >L2 ()
k2
kF kL2 () kG(F )kL2()
unde k > 0 este constanta din inegalitatea lui Friedrichs si 0 > 0 este constanta din conditia de elipticitate.
Simplificand cu kG(F )kL2 () n inegalitatea obtinuta, rezulta:
kG(F )kL2 ()
k2
kF kL2 ()
20
232
CAPITOLUL 7
ii)
G(F ) = 0
()u, v Im G.
Astfel,
< G1 u, v >L2 () = < u, v >A =< v, u >A =< G1 v, u >L2 ()
= < u, G1 v >L2 () .
Folosim acum acest rezultat pentru a demonstra ca operatorul G este autoadjunct:
< G(F ), H >L2 () =< G(F ), G1(G(H)) >L2 ( =
=< G1 (G(F )), G(H) >L2 () =< F, G(H) >L2 () .
iv) Prin faptul ca operatorul G este compact ntelegem ca transforma
sfera nchisa de raza unu din L2 () ntr-o multime compacta din L2 ().
Consideram F L2 () cu kF kL2 () 1.
Calculam kG(F )k2A si gasim:
kG(F )k2A =< F, G(F ) >L2 () kF k2L2 () kG(F )k2L2 ()
kF kL2 ()
k
kG(F )kA .
0
k
k
kF kL2 ()
,
0
0
ceea ce arata ca imaginea sferei nchise de raza unu din L2 () prin operatorul G este o multime marginita n spatiul energetic XA . Stiind ca o
233
()v XA .
() u D,
234
CAPITOLUL 7
pentru orice v XA .
In continuare vom descrie o metoda de determinare a solutiei generalizate
uF a ecuatiei Au = F (despre care stim ca exista si este unica). Metoda se
bazeaza pe determinarea valorilor proprii si vectorilor proprii ai prelungirii
Friedrichs A.
Definitia 7.1.7 Un num
ar este valoare proprie pentru operatorul A daca
(domeniul de definitie al operatorului A),
u 6= 0,
exista o functie u n D(A)
astfel ncat sa avem:
= u.
Au
Teorema 7.1.9 Pentru operatorul A exist
a un sir infinit de valori proprii
0 < 1 2 3 ... m ...
si corespunzator acestor valori proprii un sir infinit de functii proprii
u1 , u2 , u3 , ..., un , ...
cu urmatoarele proprietati:
lim n = +
< ui , uj >L2 () = ij .
Demonstratie: Operatorul G : L2 () L2 () este liniar autoadjunct si
complet continuu. Pe baza unei teoreme relative la aceasta clasa de operatori
liniari rezulta ca, G admite un sir infinit de valori proprii si un sir infinit de
functii proprii. Valorile proprii ale lui G le notam cu
1 1
1
, , ...,
, ...
1 2
m
235
< ui , uj >L2 () = ij .
T
inand seama de egalitatea A = G1 rezulta ca A admite sirul de valori
proprii |1 | |2 | ... si sirul de functii proprii u1 , u2 , ..., um , ...
Aratam acum ca m > 0 pentru orice m.
Intr-adevar din G um = 1 um rezulta ca
m
< G um , um >L2 () =
1
1
kum k2L2 () =
.
m
m
Pe de alta parte,
< G um , um >L2 () =< um , um >A kum k2L2 ()
si astfel
1
kum k2L2 > 0.
m
e admite chiar un sir infinit de valori proprii. La nceput
Aratam acum ca, A
e ( formata din elearatam ca multimea de definitie ImG a operatorului A
2
mentele G(F ) cu F L () ) este un spatiu vectorial infinit dimensional.
Pentru aceasta, fie u o functie de clasa C cu suport compact n . Consideram functia F = Au si observam ca u este solutia clasica a Problemei
Dirichlet
Au = F.
Rezulta ca, u este si solutie generalizata a acestei probleme, ceea ce nseamna
ca G(F ) = u. Am aratat n acest fel ca orice functie de clasa C cu suport
compact inclus n apartine multimii Im(G) si ca urmare spatiul vectorial
Im(G) este infinit dimensional.
236
CAPITOLUL 7
e este un
Teorema 7.1.10 Sirul de functii proprii {um }m ai operatorului A
2
sir ortonormat
complet n spatiul Hilbert L (), iar sirul de functii proprii
um
m=1 m
e (A
e prelungirea
unde {um }m este sirul de functii proprii ale operatorului A
Friedrichs a opertorului A) ortonormal si complet n spatiul Hilbert L2 ().
Demonstratie: Deoarece
uF =
+
X
m=1
< uF , um >L2 um
folosind egalitatea:
sau
uF =
+
X
um
um
< uF ,
>A
m
m
m=1
avem ca:
+
X
+
X
um
um
1
uF =
< F,
>L2
=
< F, um >L2 um .
m
m m=1 m
m=1
237
Exercitii:
Fie = (0, l1 ) (0, l2 ) si operatorul A definit prin
2
u 2u
Au =
+
x21 x22
pentru u D = {u C 2 () si u| }.
Determinati solutia generalizata a Problemei Dirichlet Au = F unde:
a) F (x1 , x2 ) = x1 x2 ;
b) F (x1 , x2 ) = x21 + x22 ;
c) F (x1 , x2 ) = x1 x2 ;
R: Din Au = u se obtin valorile proprii si vectorii proprii:
2
2
n
m
+
m,n =
l1
l2
respectiv
um,n = sin
n
m
x1
x2 .
l1
l2
1p
l1 l2 se obtin vectorii bazei ortonormale
2
n
m
2
sin
x1 sin
x2
l1
l2
l1 l2
m,n
+ X
+
X
m=1 n=1
n
l1
2
1
+
m
l2
2
Zl1 Zl2
2
n
m
2
n
m
F (x1 , x2 )
sin
x1 sin
x2 dx1 dx2 sin
x1 sin
x2
l1
l2
l1
l2
l1 l2
l1 l2
0
238
CAPITOLUL 7
7.2
aij (X) i j 0
n
X
i=1
i2, () X ;
iii) c(X) 0, () X ;
iv) f este functie continua pe [0, ) si g este o functie continua pe
[0, +) .
Definitia 7.2.1 Problema care const
a n determinarea functiilor reale u :
1
[0, +) IR care au urm
atoarele propriet
ati:
1) u este continu
a pe [0, +) , de clas
a C 1 pe (0, +) si
pentru orice t (0, +) fixat u este de clas
a C 2 pe .
!
n
n
X
X
u
u
2)
aij (X)
t
x
xj
i
i=1
j=1
+c(X) u(t, X)=f (t, X), () t>0 si ()X
(7.13)
3)
(7.14)
4)
(7.15)
239
v X
t
xi
i=1
n
X
+
xi
i=1
n
X
v
aij (X)
xj
j=1
n
X
G
aij (X)
xj
j=1
G
+
t
(7.16)
() t)>0 si ()X
v(t, X) = 0 ()(t, X) [0, +)
v(0, X) = u0 (X) G(0, X)
() X .
(7.17)
(7.18)
240
CAPITOLUL 7
n
u X
t i=1 xi
n
X
v
aij (X)
xj
j=1
(7.19)
(7.20)
u(0, X) = u0 (X) () X
(7.21)
n care functiile aij , c, f au proprietatile deja prezentate: (i), (ii), (iii), (iv),
iar functia u0 este continua pe si de clasa C 2 n .
Definitia 7.2.3 O solutie clasic
a a Problemei Cauchy-Dirichlet (7.19)-(7.21)
este o functie u : [0, +) IR1 care are urm
atoarele propriet
ati: u este
1
a C pe (0, +) si este de clasa
continua pe [0, +) , este de clas
2
C n pentru ()t (0, +), t - fixat si verific
a:
!
n
n
X
u X
u
aij (X)
+c(X) u(t, X)=f (t, X)
t i=1 xi j=1
xj
()t>0 si () X
(7.22)
(7.23)
u(0, X) = u0 (X) () x .
(7.24)
Aw =
xi
i=1
n
X
w
aij (X)
xj
j=1
+ c(X) w
+ Au = f
t
u(0, X) = u0 .
(7.25)
241
In continuare, vom formula o problema mai generala pentru care vom demonstra o teorema de existenta si unicitate.
Teorema 7.2.1 Daca functia u : [0, +) IR1 este solutie clasic
aa
Problemei Cauchy-Dirichlet (7.19)-(7.21), atunci functia V definit
a prin
V (t)(X) = u(t, X)
are urmatoarele proprietati:
a) V : [0, +) L2 () este continua;
b) V : (0, +) L2 () este de clasa C 1 ;
c) V : (0, +) XA este continua, unde XA reprezinta spatiul energetic
al operatorului A.
d) V (0) = u0 .
e)
dV
+ AV = F (t), () t > 0 unde F (t)(X) = f (t, X).
dt
Demonstratie:
a) Fie t0 [0, +) si > 0. Functia u(t, X) este uniform continua pe
multimea compacta [t0 , t0 + ] (daca t0 = 0, atunci [0, ] ).
Prin urmare, () > 0, ()() > 0 astfel ca
()(t , X ), (t , X ) [t0 , t0 + ] cu |t t | < () si ||X X || < ()
sa avem:
p
|u(t , X ) u(t , X )| < / ||
unde || este masura lui .
Rezulta de aici ca are loc inegalitatea:
Z
|u(t, X) u(t0 , X)|2dX < 2 , () t cu |t t0 | < ().
242
CAPITOLUL 7
(t0 , X) dX = 0
tt0
t t0
t
dV
e = F (t)
+ AV
dt
(7.26)
V (0) = V0
Definitia 7.2.4 O solutie a acestei probleme
V : [0, +) L2 () care are urm
atoarele propriet
ati:
este
functie
243
1d
||V ||2L2 () + ||V ||2A = 0
2 dt
din care rezulta inegalitatea
d
||V ||2L2 () 0.
dt
Functia ||V ||2L2 () este pozitiva, nula pentru t = 0 si conform inegalitatii,
descreste. Rezulta ca ||V ||2L2 () = 0, () t 0, de unde V1 = V2 .
Teorema 7.2.3 Daca functia F : [0, +) L2 () este de clas
a C 1 pe
[0, +) atunci problema Cauchy abstract
a pentru ecuatia parabolic
a are o
solutie unica.
Demonstratie: Va trebui sa aratam doar ca problema (7.26) are solutie,
unicitatea o avem deja n baza teoremei precedente.
Presupunem ca avem o solutie si, pentru t [0, +) o dezvoltam dupa
e:
sistemul ortonormat complet de functii proprii (um )mIN ale operatorului A
V (t) =
m=1
m=1
244
CAPITOLUL 7
V0 =
m=1
Notam:
si din ecuatia
dV
e = F (t)
+ AV
dt
si conditia initiala
V (0) = V0
deducem:
dvm
0
+ m vm = fm , vm (0) = vm
dt
m = 1, 2, 3, . . . .
0 m t
vm
e
Zt
0
em (ts) fm (s)ds m = 1, 2, 3, . . .
X
X
0 m t
em (ts) fm (s)ds um .
vm
(7.27)
V (t) =
e
um +
m=1
m=1
245
functii
m=1
0
vm
em t um . Seria
seria numerica
ca, seria
m=1
m=1
0 2
|vm
| e2m t , () t 0, este majorata de
0 2
|vm
| care este convergenta (V0 L2 ()). Rezulta astfel
m=1
0
vm
Rt (ts)
P
Pentru a arata ca seria
e m
fm (s)ds um converge n L2 ()
m=1
m=1
t
2
Z
(ts)
m
e
f
(s)ds
m
0
Z
X
2m (ts)
m=1 0
ds
2m t
m=1
2
fm
(s)ds =
t Z t
1 2m s
2
e
fm ds =
2m
0
0
Z
X
1
1 2m t
2
e
fm
(s)ds =
2
2
m
m
m=1
t
X
1
2m t
2
(1 e
) fm
(s)ds
2
m
m=1
t
Zt
Zt
X
1
1 X
2
2
fm (s)ds =
fm
(s)ds.
21
21 m=1
m=1
0
seria
m=1
2
fm
(s) converge pentru orice s [0, T ] iar functiile sunt continue
m=1
2
fm
(s) = ||F (s)||2 este functie continua. Con-
246
CAPITOLUL 7
m=1
Rt
P
2
fm
(s) converge pe [0, T ] , de unde
R (ts)
P
aici ca seria
e m
fm (s)ds um este convergenta n L2 () uniform
m=1
X
0 m t
vm
e
um
si
t
R
P
m=1
m=1
termen cu termen.
P
0 m t
Pentru derivata seriei
vm
e
um , adica pentru seria:
m=1
0 m t
m vm
e
um
m=1
Zt
X
fm (t) m em (ts) fm (s)ds um
m=1
247
|fm (t) m
Zt
em (ts) fm (s)|2 =
= |fm (0)em t +
Zt
fm
(s)em (ts) ds|2
Rt
Rt
2|fm (0)|2 e21 t0 + 2 |fm
(s)|2 ds e2m (ts) ds
0
2 21 t0
|fm (0)| e
1
+
1
ZT
0
|fm
(s)|2 ds.
Din aceasta estimare si din ipoteza ca F C 1 ([0, +), L2) rezulta convergenta
uniforma a seriei derivate si continuitatea sumei.
Apartenenta V C 1 ((0, +), L2) este acum imediata.
e daca t > 0 remarcam ca domeniul D(A)
e
Pentru apartenenta V (t) D(A)
poate fi caracterizat astfel:
e =
D(A)
v=
m=1
cm u m |
m=1
2m c2m < + .
Exercitiul 1
Gasiti Problema Cauchy abstracta n cazul Problemei Cauchy-Dirichlet
u
2u
= a2 2 t > 0, x (0, l)
t
x
u(t,
0)
=
u(t, l) = 0
u(0, x) = u0 (x)
248
CAPITOLUL 7
R
aspuns:
k =
u(x, t) =
X
k=1
k
l
2
)2 t
( ak
l
ak e
, k IN , uk = sin
kx
sin
l
kx
V
l
2
unde ak =
l
Zl
u0 (x) sin
Exercitiul 2
Determinati solutiile urmatoarelor Probleme Cauchy-Dirichlet:
u
2u
=
4
,
(x, t) (0, 1) (0, +)
x2
t
a)
u(0, t) = u(1, t) = 0, t 0
b)
u
2u
=
4
t
x
u(0, t) = u(, t) = 0,
t0
x [0, ]
c)
u
2u
t
u(0, t) = t + 1,
u(x, 0) = 1,
u(1, t) = 2t + 1,
x [0, 1]
R: u(x, t) = t + 1 + x t
t0
kx
dx
l
249
7.3
conds
type = numeric
otheroption
Exemplul 1:
1 2u
u
(x,
t)
=
2 (x, t)
t
10
x
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = 1
Heat equation
>
PDE1 :=diff(u(x,t),t)=1/10*diff(u(x,t),x,x);
2
>
>
PDE1 := t
u (x, t) = 1/10 x
2 u (x, t)
IBC1 := {u(0,t)=0, u(1,t)=0, u(x,0)=1};
250
>
>
CAPITOLUL 7
pds1 := module () local INFO; export plot, plot3d, animate,
value, settings; option Copyright (c) 2001 by Waterloo
Maple Inc. All rights reserved.; end module
p1 := pds1:-plot(t=0):
p2 := pds1:-plot(t=1/10):
p3 := pds1:-plot(t=1/2):
p4 := pds1:-plot(t=1):
p5 := pds1:-plot(t=2):
plots[display]({p1,p2,p3,p4,p5},
title=Heat profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
Figura 30
pds1:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
251
Figura 31
Exemplul 2:
2
u
u
(x,
t)
=
4
(x, t) + e4t sin x
t
x
u(0, t) = u(, t) = 0
Heat equation
>
PDE2 :=
diff(u(x,t),t)=4*diff(u(x,t),x,x)+(exp(-4*t))*sin(x);
2
>
>
>
4 t
PDE2 := t
u (x, t) = 4 x
sin (x)
2 u (x, t) + e
IBC2 := {u(0,t)=0,u(Pi,t)=0,u(x,0)=4*cos(x)*sin(x)};
252
CAPITOLUL 7
p8 := pds2:-plot(t=1/2):
p9 := pds2:-plot(t=1):
p10 := pds2:-plot(t=2):
plots[display]({p6,p7,p8,p9,p10},
title=Heat profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
Figura 32
>
pds2:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 33
253
Exemplul 3:
u
2u
(x,
t)
=
(x, t) + t cosx
t
x
u(0, t) = t, u(, t) = 0
Heat equation
>
PDE3 :=
diff(u(x,t),t)=diff(u(x,t),x,x)+t*cos(x);
2
>
PDE3 := t
u (x, t) = x
2 u (x, t) + t cos (x)
IBC3 := {u(0,t)=t,u(Pi,t)=0,u(x,0)=cos(2*x)+cos(3*x)};
254
>
CAPITOLUL 7
Figura 34
pds3:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 35
255
7.4
aij (X) i j 0
n
X
i=1
i2, ()X
aij (X)
+ c(X)u =f (t, X),
t2
x
x
i
j
i=1
j=1
(7.28)
()(t, X) (0,+)
u(t, X) = g(t, X), ()(t, X) [0, +) .
(7.29)
(7.30)
u
(0, X) =u1 (X), ()X .
t
se numeste Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatia hiperbolic
a.
(7.31)
256
CAPITOLUL 7
2v X
t2
xi
i=1
= f (t, X)
n
X
v
aij
xj
j=1
2G
+
t2
n
X
i=1
xi
+ c(X) v(t, X) =
n
X
j=1
G
xj
(7.32)
c(X) G(t, X),
()(t, X) (0, +)
v(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) .
(7.33)
(7.34)
v
G
(0, X) = u1 (X)
(0, X) = v1 (X), ()X .
t
t
(7.35)
257
Vom considera n continuare Probleme Cauchy-Dirichlet pentru ecuatia hiperbolica de urmatoarea forma:
!
n
n
2u X X
u
aij (X)
+ c(X)u(t, X) =f (t, X),
t2 i=1 xi j=1
Xj
(7.36)
(t, X) (0,+)
u(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) .
(7.37)
(7.38)
u
(0, X) = u1 (X), ()X .
t
(7.39)
n care functiile aij , c, f au proprietatile (i), (ii), (iii), (iv) anterior prezentate;
functia u0 este de clasa C 1 pe si de clasa C 2 n ; functia u1 este continua
pe si de clasa C 1 n .
O solutie clasica a acestei probleme este o functie u : [0, +) IR1
care este de clasa C 1 pe [0, +) , si este de clasa C 2 pe (0, +) si
verifica:
!
n
n
2
X
X
aij (X)
+ c(X)u(t, X) =f (t, X); (t, X) (0,+)
t2 i=1 xi j=1
xj
258
CAPITOLUL 7
cu formula
n
X
Aw =
xi
i=1
n
X
w
aij (X)
xj
j=1
+ c(X) w(X)
U(t
)]
(X)
(t
,
X)
0
0
tt0 t t0
t
Folosind teorema cresterilor finite a lui Lagrange scriem:
1
1
u
[U(t) U(t0 )] (X) =
[u(t, X) u(t0 , X)] =
(t(X), X)
t t0
t t0
t
259
cu |t(X) t0 | < |t t0 |.
Prin urmare are loc egalitatea:
2
2
1
u
u
u
t t0 [U(t) U(t0 )] (X) t (t0 , X) = t (t(X), X) t (t0 , X)
cu |t(X) t0 | < |t t0 |.
u
(t, X) este continua pe [0, +) si deci este unit
form continua pe o multime de forma [t0 , t0 + ] ( > 0) si prin
urmare:
Functia (t, X)
u
<
(t , X )
(t,
X)
.
t
t
||
unde || este masura domeniului . Rezulta de aici ca, daca |t t0 | < (),
atunci are loc inegalitatea:
2
Z
1
u
t t0 [U(t) U(t0 )](X) t (t0 , X) dX < .
U(t
)](X)
(t
,
X)
lim
0
0
tt0 t t0
t
a fost demonstrata.
Va trebui n continuare sa aratam ca functia U : [0, +) L2 () este
continua. Aceasta revine la a demonstra egalitatea:
lim kU (t) U (t0 )kL2 () = 0.
tt0
2
u
(t, X) u (t0 , X) dX
t
t
260
CAPITOLUL 7
u
si faptul ca functia
este continua pe [0, +) . Din continuitatea
t
u
functiei
rezulta ca aceasta este uniform continua pe o multime de forma
t
[t0 , t0 + ] , (y > 0) si prin urmare:
() > 0, ()() a..()(t , X ), (t, X) [t0 , t0 + ]
daca |t t| < si |X X| < atunci
r
u
u
(t , X )
<
(t,
X)
.
t
t
||
este continua. Faptul ca, pentru orice t [0, +) functia U(t) apartine
spatiului H01 rezulta din proprietatile solutiei u(t, X) = U(t)(X). Trebuie
doar sa evaluam norma kU(t) U(t0 )kH01 si sa aratam ca aceasta tinde la
zero daca t t0 .
Avem:
2
n
X
U(t)
U(t
)
0
kU(t) U(t0 )k2H 1 = kU(t) U(t0 )k2L2 () +
xi
2 =
0
x
i
L ()
i=1
=
2
n Z
X
u
u
+
xi (t, X) xi (t0 , X) dX =
i=1
2
Z
u
(t(X), X) |t t0 |2 dX+
=
t
2
n Z
X
2u
|t t0 |2 dX
+
(t
(X),
X)
txi i
i=1
261
ZT
(7.40)
ZT
0
ZT
262
CAPITOLUL 7
ZT
Z
T
adica:
L2 ()
ZT
L2 ()
dt+
ZT
263
ZT
(7.41)
ZT Z
0
Z
u
(t, X) V (t)(X)dX dt
u1 (X) V (0)(X)dX+
t
264
CAPITOLUL 7
Z
A u(t, X) V (t)(X)dX dt =
ZT Z
0
2u
+ A u(t, X) f (t, X) V (t)(X)dt dX = 0
t2
ZT
ZT
RT
t
ZT
0
Deoarece
< V (t), V (t) >L2 () =
si
< V (t), V (t) >A =
265
1 d
kV (t)k2L2 ()
2 dt
1 d
kV (t)k2A
2 dt
266
CAPITOLUL 7
si reprezentarea
U(t) =
uk (t) k
uk (t) k .
k=1
a functiei U(t). Pentru ca U C 1 ([0, +); L2 ()) functiile uk (t) sunt derivabile si au derivata continua, iar U (t) se reprezinta astfel:
U (t) =
k=1
In virtutea acestei formule de reprezentare, egalitatea (7.41) pe care o satisface solutia generalizata U devine:
ZT X
+
0
k=1
ZT X
+
0
k=1
uk (t)
+
X
k=1
ZT X
+
0
k=1
ZT
0
uj (t)dt
+ j
ZT
0
(T t) fj (t)dt =
pentru j = 1, 2, . . .
Derivand de doua ori n raport cu T rezulta:
u j (T ) + j uj (T ) = fj (T ), ()T > 0
u (0) =< u1 , j >L2 ()
j
uj (0) =< u0 , j >L2 () , j = 1, 2, . . .
ZT
0
(T t)fj (t)dt
(7.42)
267
Problema cu datele initiale (7.42) are o singura solutie si aceasta este data
de:
p
p
1
uj (t) =< u0 , j >L2 () cos j t + p < u1 , j >L2 () sin j t +
j
(7.43)
T
Z
p
1
+ p fj ( ) sin j (t )d, ()t 0, j = 1, 2, . . .
j
0
ZT
+
X
p
p1 fj ( ) sin j (t )d j .
+
j
j=1
0
(7.44)
Etapa II Aratam acum ca, n conditiile din teorema formula (7.44) defineste o functie U care apartine spatiului S si verifica (7.41) pentru T > 0.
Convergentele
+
X
j=1
+
X
j=1
1
j
0
268
CAPITOLUL 7
()t [0, T ], j = 1, 2, . . .
+
X
precum si convergenta seriei de functii continue si pozitive
fj2 ( ) la functia
j=1
1
i
j=1
Zt
0
p
fj ( ) sin j (t )d j
+
X
j=1
Z
p
fj ( ) cos( j ) (t )d j
0
269
j | < u0 , j >L2 () |
+
X
1
2j | < u0 , j >L2 () |2 =
=
j=1 j
+
X
1
=
| < u 0 , j >A | 2 =
j=1 j
2
+
X
j
=
< u0 , p >A
j
j=1
pentru ca u1 L2 ().
Ceea de a treia serie care trebuie examinata este seria:
T
Z
+
X
p
fj ( ) cos j (t )d j .
j=1
270
CAPITOLUL 7
uniforma a seriei
+
X
j=1
ca
formula
(7.44)
defineste
functie
j t j
j | < u0 , j >L2 () |2 ,
n spatiul
H01
+
X
j=1
271
ZT
+
X
p
p1
fj ( ) sin j (t )d j
j
j=1
0
Z
+
X
p
fj ( ) sin j (t )d
j=1
converge uniform pe [0,T]. Aceasta din urma convergenta a fost deja demonstrata.
Am obtinut n acest fel apartenenta U C([0, +); H01).
Derivand acum n raport cu t functia U data de (7.44) ca functie cu
valori n L2 (), tinand seama de relatiile (7.42) se obtine ca functia U data
de (7.44) este solutie generalizata a problemei (7.36)-(7.39).
272
CAPITOLUL 7
Exercitii:
Determinati solutia generalizata pentru fiecare
Cauchy-Dirichlet de tip hiperbolic:
2
u
2u
=
,
(x, t) (0, l) (0, +)
t2
x2
u(0, t) = u(l, t) = 0, t 0
1.
2.
3.
din
Problemele
u(x, 0) = sin x,
x [0, l]
u (x, 0) = 0,
x [0, l]
t
4
4
R: u(x, t) = cos t sin x
l
l
2
2
u
u
t
x
t0
u(0, t) = u(, t) = 0,
= 4 2,
(x, t) (0, ) (0, +)
t2
x
t0
u(0, t) = u(, t) = 0,
u(x, 0) = 2 sin x,
x [0, ]
7.5
273
(x,
t)
=
(x, t)
t2
x2
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = x2 x
u (x, 0) = 0
t
Wave equation
>
PDE1 :=diff(u(x,t),t,t)=diff(u(x,t),x,x);
2
>
PDE1 := t
2 u (x, t) = x2 u (x, t)
IBC1 := {u(0,t)=0, u(1,t)=0,u(x,0)=x^2-x, D[2](u)(x,0)=0};
274
CAPITOLUL 7
p2 := pds1:-plot(t=1/10):
p3 := pds1:-plot(t=1/2):
p4 := pds1:-plot(t=1):
p5 := pds1:-plot(t=2):
plots[display]({p1,p2,p3,p4,p5},
title=Wave profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
>
Figura 36
pds1:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 37
275
Exemplul 2:
2
u
2u
(x,
t)
=
(x, t) t sinx
t2
x2
u(0, t) = u(, t) = 0
u (x, 0) = 2 sin3x
t
Wave equation
>
PDE2 :=diff(u(x,t),t,t)=diff(u(x,t),x,x)-t*sin(x);
2
PDE2 := t
2 u (x, t) = x2 u (x, t) t sin (x)
>
IBC2 :={u(0,t)=0,u(Pi,t)=0,u(x,0)=4*(sin(x))*(cos(x)),
D[2](u)(x,0)=2*sin(3*x)};
IBC2 := {u(0, t) = 0, u(, t) = 0, u(x, 0) = 4 sin(x) cos(x),
D2 (u)(x, 0) = 2 sin(3 x)}
>
pds2 := pdsolve(PDE2,IBC2,numeric);
pds1 := module () local INFO; export plot, plot3d, animate,
value, settings; option Copyright (c) 2001 by Waterloo
Maple Inc. All rights reserved.; end module
>
p6 := pds2:-plot(t=0):
p7 := pds2:-plot(t=1/10):
p8 := pds2:-plot(t=1/2):
p9 := pds2:-plot(t=1):
p10 := pds2:-plot(t=2):
plots[display]({p6,p7,p8,p9,p10},
title=Wave profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
276
>
CAPITOLUL 7
Figura 38
pds2:-plot3d(t=0..1,x=0..Pi/2,axes=boxed);
Figura 39
277
Exemplul 3:
2
v
2v
(x,
t)
=
4
(x, t)
t2
x2
v(0, t) = v(, t) = 0
v(x, 0) = 0
v (x, 0) = 2 sinx
t
Wave equation
>
PDE3 :=diff(v(x,t),t,t)=4*diff(v(x,t),x,x);
2
PDE2 := t
2 v (x, t) = 4 x2 v (x, t)
>
IBC3 :={v(0,t)=0,v(Pi/2,t)=0,v(x,0)=0,
D[2](v)(x,0)=2*sin(x);
IBC3 := {v (0, t) = 0, v (1/2 , t) = 0, v (x, 0) = 0, D2 (v) (x, 0) = 2 sin (x)}
>
pds3 := pdsolve(PDE3,IBC3,numeric);
pds1 := module () local INFO; export plot, plot3d, animate,
value, settings; option Copyright (c) 2001 by Waterloo
Maple Inc. All rights reserved.; end module
>
q1 := pds3:-plot(t=0):
q2 := pds3:-plot(t=1/10):
q3 := pds3:-plot(t=1/2):
q4 := pds3:-plot(t=1):
q5 := pds3:-plot(t=2):
plots[display]({q1,pq2,q3,q4,q5},
title=Wave profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
278
>
CAPITOLUL 7
Figura 40
pds3:-plot3d(t=0..1,x=0..Pi/2,axes=boxed);
Figura 41
Bibliografie
[1] V.I. Arnold, Ecuatii diferentiale ordinare, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978.
[2] St. Balint, A.M. Balint, S. Birauas, C. Chilarescu, Ecuatii diferentiale
si ecuatii integrale, Editura Universitatii de Vest, 2001.
[3] V.Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[4] R. Cristescu, Elemente de analiz
a functional
a si introducere n teoria
distrubutiilor, Editura Tehnica, 1966.
[5] S.A. Coddington, N. Levinson, Theory of ordinary differential equations,
McGraw Hill, New York, 1955.
[6] A. Corduneanu, Ecuatii diferentiale cu aplicatii n electrotehnic
a, Editura Facla, 1981, Timisoara
[7] C. Corduneanu, Ecuatii diferentiale si integrale, Universitatea Al.I.
Cuza, Iasi, 1971.
[8] G.M. Fihtenholt, Curs de calcul diferential si integral, Editura Tehnica,
1964.
[9] D. Gaspar, N. Suciu, Analiz
a complex
a, Editura Academiei Romane,
1999.
[10] A. Halanay, Ecuatii diferentiale si integrale, Universitatea din Bucuresti,
1971.
[11] A. Halanay, Ecuatii diferentiale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
279
280
BIBLIOGRAFIE
[12] J.Ray Hanna, John H. Rowland, Fourier series, transforms, and boundary value problems A Wiley-Interscience Publication John Wiley and
Sons, Inc., 1991, USA.
[13] D. Haragus, Ecuatii cu derivate partiale, Editura Universitatii de Vest,
Timisoara, 2001.
[14] A. Eckstein, D. Haragus, Exercitii standard de ecuatii cu derivate
partiale, Tipografia Universitatii de Vest din Timisoara, 2000.
[15] Ph. Hartman, Ordinary Differential Equations, J. Wiley, New York,
1964.
[16] M. Hirsh, S. Smale, Differential Equations, dynamical systems and linear
algebra, Academic Press, New York, 1974.
BIBLIOGRAFIE
281