APART, aparate, s. n. 1.

Sistem de piese care servete pentru o operaie mecanic, tehnic,

tiinific etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transform o form de energie
n alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la ndeplinirea unei funciuni fundamentale.
Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigur bunul mers al unei
instituii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. Aparat de stat = totalitatea
organelor de stat care ndeplinesc funciile acestuia; totalitatea angajailor acestor organe. 5.
Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. Aparat tiinific = totalitatea
documentelor, izvoarelor, surselor de investigaie tiinific folosite de un cercettor. Aparat critic =
totalitatea notelor i comentariilor care nsoesc o ediie critic. Din lat. apparatus, fr. apparat,
germ. Apparat (cu unele sensuri dup fr. appareil).

APARATUL CRITIC (sTIINIFIC, TEHNIC) AL UNEI LUCRRI sTIINIFICE

VII.1. Definitia aparatului critic si structura lui

c.

a. Ce se numeste aparat critic

b. Elementele aparatului critic (tehnic, stiintific)
Elaborarea aparatului critic si pozitia lui n manuscris si n lucrarea tiparita
VII.2. Trimiterile = notele de subsol (referinte si note)

d.

a. Definirea termenilor
b. Scopul referintelor si notelor
c. Continutul referintelor si not 12112i821m elor
Cum se procedeaza cu referintele si notele pe tipuri de lucrari
VII.3. Citatele

c.

a. Definirea citatului
b. Scopul citatului
Ce se citeaza si ce nu se citeaza
d. Cnd se citeaza
e. Cum se citeaza

VII.4. Prescurtarile folosite n lucrarea stiintifica

a.

Definirea prescurtarilor (abrevieri, sigle (?) )

b. Scopul prescurtarilor
Prescurtari tip, prescurtari dupa tip si prescurtari personale
d. Prescurtari bibliografice, prescurtari tehnice

c.

VII.5. Bibliografia lucrarii

a. Continutul termenului bibliografie
Ce nseamna pentru o lucrare anexa bibliografica
c. Dispunerea bibliografiei n lucrare
d. Dispunerea lucrarilor n cadrul bibliografiei
Elemente minimale obligatorii pentru o bibliografie de lucrare
b.

e.

VII.6. Anexe documentare ale unei lucrari

a.

c.

Continutul termenului de anexa documentara si rolul ei

b. Plasarea anexelor documentare n lucrare
Elementele anexelor documentare (documente, ilustratie, licte cronologice, tabele statistice)

VII.7. Indicii lucrarii

a.
d.

Definirea termenului de indici si rolul lor n lucrare

b. Tipurile de lucrari la care indicii sunt obligatorii
c. Tipurile de indici (generali, tematici, speciali)
Tipurile de indici speciali (persoane, termeni ???, locuri)
e. Modul cum se organizeaza indicii
Bibliografie:

A. Avramescu - V. Cndea
xxx

Introducere n documentarea stiintifica, Bucuresti, Editura Academiei R. P. R., 1960, p.

409-421
Metodologie. Ghid pentru tehnica lucrarii stiintifice, Institutul Teologic Romano-Catolic,
Iasi 1995, p. 35xxx
Ghidul studentului n istorie ???
APARATUL CRITIC (sTIINIFIC, TEHNIC) AL UNEI LUCRRI sTIINIFICE
VII.1. Definitia aparatului critic si structura lui
a. Ce se numeste aparat critic (stiintific, tehnic)

Orice lucrare stiintifica este nsotita de o serie de note explicative, referinte, trimiteri, forme de completare intuitive, pentru a
facilita cititorului ntelegerea textului. Aceste note explicative, referinte, trimiteri etc. sunt numite aparat critic, aparat stiintific,
aparat tehnic.
Se numeste aparat critic al unei lucrari stiintifice suma datelor tehnice, complementare, trimiteri sau referinte bibliografice,
elemente intuitive, care completeaza un text stiintific scris.
Continutul aparatului critic (tehnic, stiintific) este complex. El face parte integranta din lucrare. n mod normal este atasat la
sfrsitul manuscrisului, pe pagini separate. n lucrarile tiparite, partile aparatului critic pot fi plasate n chip diferit: fie sunt
toate concentrate la sfrsitul lucrarii, fie parti din el sunt la ncepului lucrarii, la subsolul paginilor corespunzatoare si la
sfrsitul textului sau unele chiar n text (ilustratie).
1.b. Elementele aparatului critic
Aparatul critic (tehnic, stiintific) cuprinde mai multe parti: referinte (care se refera la lucrari utilizate ca documentatie: izvoare,
carti, lucrari de sinteza, articole, studii, note); note (care cuprind dezvoltarea unor idei proprii ale autorului, observatii
complementare); citate; prescurtari bibliografice, tehnice, personale; bibliografie; ilustratie (harti, desene, fotografii); indici.
1.c. Elaborarea aparatului critic si pozitia lui n manuscris si n lucrarea tiparita
Elementele aparatului critic se elaboreaza n etape diferite ale elaborari lucrarii:
a.

bibliografia este cea care se realizeaza n etapa prima a documentarii, n faza de informare asupra continutului lucrarii
b. referintele si notele se fac n faza lecturii, sub forma de fise, pe masura ce autorul parcurge cuprinsul subiectului
c. prescurtarile pot fi realizate n doua etape: ntr-o etapa sunt preluate prescurtari clasice folosite n domeniu pentru
culegeri de izvoare, dictionare, reviste; ntr-o a doua etapa sunt create prescurtarile proprii (fie bibliografice, fie tehnice,
fie proprii)
d. ilustratia se creeaza pe parcursul realizarii demonstratiei, caci rolul ei este exclusiv intuitiv, materialul ilustrat servind la
ntarirea izvoarelor, informatiilor si demonstratiei
e. indicii se realizeaza la sfrsit, dupa elaborarea formei finale a textului, cnd cuvintele din indici pot fi identificate n
pagina.
VII.2. Trimiterile = notele de subsol (referinte si note)

Trimterile = note de lectura se folosesc pentru a asigura o baza stiintifica pentru anumite afirmatii care nu sunt ale autorului.
Trimiterile sunt de doua feluri: referinte bibliografice, sau note de lectura, si note. Referintele pot fi de documentare si de
trimitere.
Referintele de documentare contin elemente care servesc la identificare si dau posibilitatea de a depista si consulta lucrarea
din care este luata informatia din text.

Referintele de trimitere contin indicatii bibliografice de lucrari al caror continut nu e citat sau folosit ad litteram, dar e
parafrazat, rezumat sau semnalat; ceva cu care autorul nu este de acord; se recomanda lectura; este folosit pentru
confruntare. Acest ultim tip de referinte
Partea protectoare a lucrarii
a.

foaia (pagina) de garda)

b.
1.
2.

foaia (pagina) de titlu

Punerea n pagina a lucrarii

Planul lucrarii (cuprins, tabla de materii)

3.

Textul propriu-zis al lucrarii

4.
a.

Anexele lucrarii
referintele si notele
b.
c.

bibliografia
prescurtarile
d.

e.

indicii

anexele documentare (facsimile dupa documente, documente, planuri, harti, fotografii, desene)

Normele de redactare pe care le-am ales fac parte dintr-un ansamblu de elemente care sunt n mod obisnuit legate
de elaborarea unei lucrari cu caracter stiintific. Ele au caracter ideal si trebuie nvatate si aplicate ca atare, cu intentia de a
realiza, de a nvata sa realizezi o lucrare ct mai aproape de parametrii ideali.
n practica scrisului stiintific nsa se fac, s-au facut si se vor face numeroase exceptii de la aceste reguli (norme), fie
impuse de redactiile unor edituri, fie alese liber de autori.
Studentii nsa trebuie sa nvete si sa practice acest sistem cel putin n timpul facultatii (studiilor).
X.1. Partea protectoare a lucrarii
a.

foaia (pagina) de garda, respectiv prima si ultima pagina a unei lucrari, constituie partea protectoare a ei. Nu
contine nimic, ramn foi albe. Are exclusiv rol protector si estetic.
b.

foaia (pagina) de titlu reprezinta partea de prezentare a unei lucrari. Cuprinde cinci informatii speciale,
importante:
-

institutia, facultatea, sectia

-

titlul lucrarii

Titlul trebuie sa fie scurt si exact. titlul trebuie sa aiba suficient spatiu alb n jur pentru a fi scos n evidenta.
-

numele si prenumele autorului lucrarii, calitatea si apartenenta n cadrul facultatii (sectia, grupa etc).
-

cadrul n care s-a realizat lucrarea (cursul) si ndrumatorul cursului

tipul lucrarii stiintifice (lucrare de seminar, lucrare de semestru, lucrare de an etc.), data elaborarii
Model pentru prezentare

UNIVERSITATEA
Facultatea de
Sectia / Catedra
Titlul lucrarii: __________________________________________________
de

__________________________________________________
student(a) n anul _____, sectia ________________________

Lucrare prezentata n cadrul cursului de ______________________________

Conducator: Prof. dr.

Conf. dr.
lector
asist.
Lucrare de seminar, examen de semestru, examen de an, de cerc stiintific
Semestrul _______________, an scolar ______________, luna ___________

X.2. Punerea n pagina a lucrarii

a.

Foaia (pagina) de garda nu se numeroteaza.

b.
c.

Nici foaia (pagina) de titlu nu se pagineaza.

Toate paginile ncepnd de la cea de titlu se numeroteaza n ordine crescatoare si se socotesc n paginare.
Numarul paginii se pune n chip traditional n partea dreapta sus n colt. Mai recent, din cauza existentei
marginii (bordurii) spre stnga a paginii, numarul de pagina se pune n partea stnga sus lnga margine.
d.

Pe pagina de titlu, pe paginile care poarta titluri de capitole, pe pagina cu titlul de concluzii, pe anexe si
bibliografie se obisnuieste a nu se pune numar de pagina. Dar ele se socotesc n paginare.

e.

n mod practic, numerotarea paginilor ncepe cu prima pagint propriu-zis (care, n functie de ntinderea foii
de titlu si a cuprinsului, ncepe cu numarul 2, 3, 4, 5).
X.3. Planul lucrarii (cuprinsul, tabla de materii)

a.

Se recomanda ca pentru sumar sa se utilizeze o singura pagina, pentru a se asigura o privire de ansamblu
asupra lucrarii.

b.

Structura lucrarii trebuie sa apara clar n acest sumar, iar titlurile, subtitlurile, partile delimitate de sumar sa
apara si n structura textului.

c.

Partile de baza ale lucrarii (introducere, cuprins, concluzii, anexe) se scriu de obicei cu litere mari. Cnd nu
se scriu cu litere mari, se subliniaza.
d.

e.

Numerotarea capitolelor mari ale sumarului se face cu cifre romane. Cifra romana se separa de titlul
capitolului fie prin spatiu, fie prin liniuta, fie prin punct.
Titlurile de capitole sunt separate de restul sumarului (n sus si n jos) prin spatii mai mari, pentru a se
delimita. Se pot scrie chiar cu majuscule, dar de obicei nu se subliniaza.
f.
g.

Titlurile de subcapitole se sriu cu minuscule si se numeroteaza cu cifre arabe.

n interiorul subcapitolelor pot fi delimitate parti care se marcheaza cu litere mici (a, b, c).
X.4. Textul propriu-zis al lucrarii
1.

Din punct de vedere al organizarii paginii

a.

pagina are o margine spre stnga de 2-3,5 cm

b.

pagina are o margine spre dreapta de 1-2 cm

c.
d.

pagina are o margine superioara de 2-4 cm

pagina are o margine n partea de jos de 1-2 cm
Model italian (dupa R. Farina)

2.

Din punct de vedere al organizarii textului

a.

ntre titluri si text se lasa spatii

b.
c.
d.

textul poate fi subdivizat prin pozitionarea vizibila a partilor: I.1; I.1.a.; I.1.b.

titlurile de capitole este bine sa fie scrise central (si cu capitale, cum spuneam mai sus)
e.
f.

g.

ntre subdiviziunile partilor capitolelor se lasa de asemenea spatii

titlurile de subcapitole pot fi scrise central si cu minuscule subliniate

titlurile de subcapitole secundare se scriu de la margine cu minuscule

titlurile de parti ale subcapitolelor sunt scrise cu minuscule si ncep de la margine, exact ca paragrafele
(de fapt, ele constituie un fel de paragrafe)
3.

Din punct de vedere al densitatii textului

a.

b.
c.
d.

textul oricarei lucrari se scrie la 2 rnduri

referintele si notele se scriu la un singur rnd

n text se scriu la nceput cu litere capitale numai substantivele proprii

n text se subliniaza numai concluzii importante ale autorului sau lucruri generale care se confirma prin
cercetarile lui
e.

n text se subliniaza cuvintele sau textele n limba latina sau greaca (uneori)
X.5. Anexele lucrarii

1.a. Bibliografia se scrie n mod diferit dupa tari diferite. n unele tari se scrie numele si prenumele autorului cu
litere mari, n altele nu; n unele tari se culeg cu litere cursive titlurile lucrarilor (chiar si ale articolelor), n altele
nu.
b. Noi vom aplica la bibliografie, pentru lucrarile din cadrul facultatii, sistemul practicat n biblioteci pe fise:
-

titlul lucrarii, loc de publicare, editor, an de publicare, numar de pagini

c.

daca sunt doi sau mai multi autori, se despart ntre ei prin liniuta
d.

e.

numele, prenumele (cu litere mici)

titlurile de carti se subliniaza

titlurile de articole, note, studii nu se subliniaza. n schimb se subliniaza numele revistei, al culegerii de articole n
care au aparut aceste note, articole, studii etc.
2. Referintele si notele
a.
b.

Asa cum spuneam mmai sus, n mod obisnuit se scriu la un rnd.

Daca lucrarea citata a fost si este n cadrul bibliografiei, unde a fost citata integral, conform normelor de fisa
de biblioteca, atunci la referinte se poate prescurta prenumele autorului, se poate elimina editura si chiar
alte elemente, n functie de necesitatile de spatiu.
3. Prescurtarile
a.

Se scriu pe pagina separata, cu titlul bine delimitat.

b.

n chip obisnuit (daca nu chiar obligatoriu), se divizeaza n prescurtari bibliografie, prescurtari tehnice,
personale. Cele bibliografice la rndul lor se pot diviza.
c.

d.

n cadrul fiecarei grupe de prescurtari, ele se grupeaza alfabetic.

La margine, spre stnga, se scrie prescurtarea; se lasa un spatiu si apoi se scriu fie datele bibliografice ale
lucrarii (n ntregime, ca n bibligorafie), fie numele ntreg al termenului tehnic sau personal prescurtat.
4. Indicii
a.
b.

c.

Se scriu pe pagina separata.

Titllul general si subtitlurile diviziunilor indicilor sa fie vizibile.

Indicii se scriu divizati: nume de persoane, nume de locuri, termeni speciali; fiecare tip de indici poate fi
subdivizat, n functie de specificul lucrarii.

De exemplu, pentru o lucrare bazata pe izvoare antice se pot face indici de autori antici, indici de prelucratori de izvoare
antice, indici de autori moderni, indici de persoane despre care este vorba n subiect.
d.

explicatia sensului fiecarui element din indici se ia din dictionare si enciclopedii (chiar de specialitate);
indicatia se face exact ca o referinta, dar se pune n paranteze la sfarsitul cuvntului.
X.5. Anexele lucrarii

a.

Anexele se fac pe foi separate de text; paginile se numeroteaza n continuare sau se face numerotare
proprie, cu cifre romane.
b.
c.

d.

g.

h.

Fiecare ilustratie sau document sau facsimil se pune pe foaie separata.

O lista a ilustratiilor, documentelor, facsimilelor, cu explicatii n legatura cu continutul, precede figurile sau
documentele propriu-zise.
e.

f.

Titlul se scrie separat.

Textul listei se scrie la un rnd si este ideal sa fie pe o singura pagina.

Daca ilustratia a fost preluata de la un alt autor sau de la alti autori si nu creata de autorul lucrarii, acesta
este obligat sa citeze sursa de unde a mprumutat ilustratia; citarea sursei se face exact ca la o referinta.
Ilustratia se aranjeaza dupa cursul lucrarii, n asa fel, nct folosirea ei n text sa fie paralela cu evolutia
textului; tot asa se procedeaza si cu documentele.
Folosirea n text a ilustratiei, docuemntelor se face prin introducere exact n locul demonstratiei; de obicei se
pune la sfrsitul unei fraze sau la sfrsitul unei propozitii n cadrul unei fraze.

Acest ultim tip de referinte se introduc prin cuvantul confer=cf. (n forma abreviata
care sugereaza prin ntelesul lui (a confrunta) controlul informatiei.
Tot din aceasta categorie fac parte referintele la alte parti ale lucrarii. Astfel de referinte se introduc prin cuvantul vezi sau
vezi la p...; vezi mai sus la p.; vezi mai jos la p...

Exista si trimiteri mixte care contin Impreuna atat referinte cat Si note complementare.

Referintele de trimitere se pot face la studiile unde se trateaza probleme asemanatoare

sau unde interpretarea unei idei este asemanatoare sau total diferita de aceea prezentata de
autor.
-

daca trimiterea se face indicand o preluare de idei poate fi precedata de cuvantul

vezi (=prescurtat v)

daca trimiterea se face la o lucrare unde a fost formulat un punct de vedere diferit,
indicatia bibliografica este precedata de cuvantul contra

Referintele bibliografice mentioneaza marturii privind o idee din text la lucrari

anterioare care au tratat aceeasi problema, sau la documente. Notarea lor este obligatorie pentru
toate ideile si informatiile care au devenit patrimoniu comun, dar nu au devenit notiuni curente.
Referintele se fac la toate genurile de documente pe care se bazeaza o lucrare. Ele sunt
indispensabile unei adevarate lucrari stiintifice. Nu se marcheaza datele general cunoscute si
accept data de un dictionar sau daca e vorba de o notiune nou definita de un autor sau un
dictionar.
Nota respectiv notele constituie adnotari la un text stiintific cuprinzand informatii
suplimentare, de amanunt, chiar referinte bibliografice.
Notele au ca scop documentarea, sprijinirea sau probarea a ceea ce se afirma n text.
Nota poate contine tot ceea ce este util pentru completarea si clarificarea textului. O astfel de
nota poate ajunge deci la proportii considerabile.
n nota nu trebuie sa apara nimic din ceea ce apartine textului. Nota numai probeaza si
completeaza textul.
Notele se pun la un loc cu referintele , fie la sfarsitul fiecarui capitol, fie la sfarsitul
textului, fie la subsol. Ele primesc numerotarea n ordinea trimiterilor n general, deci n
numerotare progresiva.
2.d. cum se procedeaza cu referintele si cu notele

la note: ele se mai numesc si note complementare sau de clarificare. Contin tot ceea ce
este indispensabil lucrarii, dar nu si are locul n text sau prezenta lor ar ngreuna lectura, sau
poate fi util pentru completarea textului.
Aceste note contin mai ales reflectii personale, afirmatii, sugestii.
-

locul unde sunt ncorporate n text referintele si notele este diferit n functie de tipul
lucrarii, modernismul editorului sau al autorului.

1. n text ntre paranteze, iar pentru a nu ncurca textul cu multe elemente descriptive
se folosesc abrevieri prestabilite. Este sistemul Oxford.
2. La sfarsitul lucrarii. Se numeroteaza lucrarile citate n continuare (sau pe capitole) si
se marcheaza n text cifrele ntre paranteze. Daca lucrarile sunt numerotate pe
capitole, pentru a nu le confunda cand se repeta, numarul lucrarii va fi precedat de
numarul capitolului
3. Cel mai generalizat procedeu este de a le mentiona la subsolul paginii (de unde si
numele de note de subsol sau inframarginale) notand cu acelasi numar ideea din text
si referinta din trimitere.
Trimiterea la indicatia bibliografica sau nota se face n aceste locuri cu ajutorul cifrelor
arabe. n text cifra se pune deasupra randului ca exponent, dupa ghilimele, dupa semnele de
punctuatie. Uneori - asa cum spuneam mai sus - se poate pune ntre paranteze rotunde.
La lista de trimiteri si note cifra se pune la nceput de rand.

Cum se citeaza
a.

lucrarile autorilor moderni se citeaza n doua forme:

forma completa la prima citare (atentie, daca la bibliografie exista deja lucrarea
citata n forma completa, se poate cita si prescurtat)

daca lucrarea a fost data complet la bibliografie, atunci n prima citare se poate scrie
prescurtat numele autorului, titlul lucrarii, se elimina partile tehnice ale titlului
(editura etc.)

b.

izvoarele pot fi citate n forma prescurtata chiar de la nceput, de la prima citare.

Acester izvoare pot fi de trei tipuri:

izvoare de baza, pe baza carora s-a facut elaborarea. Abreviatia (facuta deja pe fise)
trebuie expusa n lista de abrevieri

izvoarele disciplinei din care face parte lucrarea

izvoare rare

c.

numerele de pagini (citate) urmeaza imediat dupa datele operei (nume, prenume,
titlu, loc de aparitie, an, volum... sub forma veche pag. sau forma recenta p.) La
plural se mai abreviaza si prin forma pp.

Numerele de coloane din dictionare si enciclopedii se scriu n acelasi loc cu prescurtarea

col.
d. cand o lucrare are mai multe volume, numarul volumului se trece imediat dupa titlu
cu cifra cu care a fost scris pe foaia de titlu
e.

documentele de arhiva se citeaza astfel: arhiva unde se afla documentul, pachetul,

dosarul, pagina sau fila

f.

pentru revistele de specialitate se citeaza: numele, prenumele, titlul lucrarii

(articolul, nota, studiu, eseu, recenzie), numele revistei (ntreg sau prescurtat tipic),
volumul, numarul, anul de aparitie, locul unde apare (respectiv pagina)

g.

n conditiile n care o lucrare sau un autor din care s-a citat odata se repeta de mai
multe ori se recomanda simplificarea trimiterilor si evitarea repetarilor inutile printro serie de indicative sau sigle

daca folosim o singura lucrare a unui autor se citeza tot ntreg sau abreviat (vezi
mai sus)

a doua oara si mai apoi se citeza numai numele autorului si se foloseste op.cit. sau
o.c.

cand trimiterile se succed la pagini diferite se foloseste idem p...

cand trimiterile se succed la aceeasi pagina se foloseste ibidem (tot acolo)

cand se foloseste o alta lucrare a unui autor deja cotat se poate scrie idem, titlul
lucrarii....numai daca urmeaza imediat dupa o lucrare a lui deja citata.

III.3. Citatele
3.a. Definirea citatului. Citatele sunt reproduceri literale -ad litteram- n text sau n
trimiteri, de cuvinte, fraze, fragmente dein izvoare sau autori moderni
3.b. Scopul citatului. Citatele au mai multe scopuri:
-

sa expuna o nvatatura, opinie, fapt cu nsusi cuvintele cu care au fost expuse

sa demonstreze sau sa Intareasca o ipoteza proprie reproducand textual alti autori

sa contrazica interpretarea unor texte sau fapte

3.c. Ce se citeaza
-

izvoarele

lucrari de mare autoritate n domeniu

idei al caror sens concorda total cu opinia celui care citeaza

Ce nu se citeaza
-

ceea ce e pur ornamental si decorativ ntr-o lucrare

introducerile generice si superficiale

ceea ce nu are autoritate pentru confirmare

Este recomandabil sa se apeleze la citate n chip moderat si nu trebuie apelat pentru

orice la autoritatea unui autor n domeniu. Nu este nsa posibil sa se renunte integral sau
partial la citate si mai ales la citarea izvoarelor.
3.d. cand se citeaza
Folosirea citatelor n text n functie de necesitatea lor pentru a se da importanta textului;
calitatea textului depinde de sensibilitatea si exercitiul autorului.
Citarile prea numeroase franeaza discursul, fac dificila lectura cresc n chip artificial
lucrarea stiintifica. Saracia n citate poate diminua puterea de convingere a propriilor afirmatii.
Nu se pot da norme precise asupra densitatii citatelor. Exista nsa o posibilitate practica
de a alege ntre citat si trimiterea bibliografica
-

textul va fi citat daca este necesar sau foarte util si mai ales dificil de gasit. Daca
este usor de gasit este suficienta referinta bibliografica

textul va fi citat daca sprijina argumentarea autorului. Trimiterile nu trebuie sa

indice n chip ostentativ eruditie

citatul sa fie util pentru logistica lucrarii.

3.e. Cum se citeaza

-

izvoarele se citeza dupa editia la ndemana sau cea mai buna editie critica

autorii moderni se citeaza dupa ultima editie a lucrarii sau lucrarea cea mai recenta

se citeaza text ntreg cand citatul este foarte important, cand are o formulare tipica,
cand lucrarea cere

citatul se pune ntre ghilimele. Nu se pun ghilimele la citatele n limba greaca. Cand
un citat este compus din mai multe aliniate ghilimelele se pun naintea fiecarui
aliniat. n interiorul citatului se pot folosi tipuri diferite de ghilimele.
VII.4. Prescurtarile folosite n lucrarea stiintifica

Prescurtarile sau sistemul de prescurtari este folosit n stiinta pentru a reduce n general
suprafata scrisa si pentru a concentra materialul prezentat. Prescurtarile mai reduc n chip
masiv repetarile. A prescurta - a abrevia nseamna a reduce dimensiunile unui text suprimand
idei sau pasaje = a scurta un cuvant uneori reducandu-l la o litera.
Esential pentru o lucrare este consecventa n aplicarea aceluiasi sistem de prescurtari de-a
lungul ntregului text.
4.b. Scopul prescurtarilor este deci acela de a ajuta la conciziunea textului
Abrevierea sau prescurtarea este faptul de a reduce un cuvant sau un grup de cuvinte la o forma
mai scurta prin suprimarea unei litere sau a tuturor literelor care urmeaza literei sau literelor
initiale. Literele suprimate sunt substituite de un punct sau de nimic.
4.c.Abrevieri tip,abrevieri dupa tip si abrevieri personale
Abrevierile care apar n timpul redactarii sunt:
-

bibliografice: constand mai ales titluri de reviste, enciclopedii, colectii, carti cele
proprii trimiterilor

tehnice, n general cele acceptate universal pentru anumite date personale, create din
necesitatea de a completa, corecta sau mbunatatii procesul de elaborare

Norme de abreviere:
-

de obicei se prescurteaza tot cuvantul dupa consoana initiala

se aplica n tabele, trimiteri, la bibliografie (n aparatul critic) sau anumite formule

conventionale

abrevierile constituite dintr-o grupa de litere se scriu fara spatiu ntre litere si fara
semne n interiorul lor

n una si aceeasi lucrare abrevierile sunt constante

titlurile revistelor si cartilor abreviate se subliniaza sau se scriu cursiv

Abrevierile se constituie ntr-o lista. Ea are scopul de a explica abrevierile folosite. Locul lor
este imediat dupa bibliografie, n general la sfarsitul lucrarii. n lista de prescurtari acestea vor fi
asezate alfabetic.
Exista si practica asezarii prescurtarilor chiar la nceputul lucrarii.
4.d. Prescurtari bibliografice, prescurtari tehnice
Prescurtarile bibliografice se refera exclusiv la lucrarile folosite ca documentare (izvoare, autori
moderni etc.)
-

pentru o lucrare care a fost odata folosita si mai este folosita cel putin odata se scrie
numele autorului si prescurtarea op. cit. sau o.c. si pagina respectiva

n cazul cand pe aceeasi pagina se repeta de mai multe ori numele aceluiasi autor
pentru aceeasi lucrare se scie idem sau eadem

cand pe aceeasi pagina se scrie numele aceluiasi autor si pentru alta lucrare se scrie
idem si titlul lucrarii noi

cand pe aceeasi pagina apare numele unui autor n aceeasi lucrare de mai multe ori
fara sa se intercaleze alte lucrari se scrie idem, p... iar cand apare citarea de pe
aceeasi pagina se scrie ibidem

n situatia cand apar referiri la mai multe lucrari ale aceluiasi autor formula op. cit.
devine importanta. La prima trimitere se dau toate indicatiile bibliografice, iar la
celelalte se va indica numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii.
Prescurtari care introduc referintele sau notele

apud = n, la dupa; indica autorul sau lucrarea dupa care s-au dat n text anumite informatii sau
referinte din alt autor sau din alte lucrari necercetate de autor n mod direct
cf=conf = a compara, indica faptul ca se refera la o alta lucrare care cuprinde anumite date
suplimentare contrare sau concordante n legatura cu o idee din referinta
comp = compara; recomanda cititorului sa confrunte anumite idei exprimate cu cele cuprinse n
lucrarea care este semnalata
contra = prescurtare ce precede lucrarile care n care se sustine o alta idee sau alte idei,
informatii decat acelea sustinute de autor
i.d. = id est adica, introduce o explicatie asupra unei referinte citate mai jos
infra = mai jos, referinta care semnaleaza o idee, citat sau nota ce se gaseste mai departe n text
passim = ici si colo, peste tot; indica o idee, o informatie mentionata ntr-o lucrare unde se
gaseste n diferite locuri
supra = indica o idee, citat, nota ce se gaseste n acelasi text, undeva mai sus
vezi = vide; indica locul unde trebuie cautata o definitie, o explicatie, o informatie
pro = pentru; n acelasi sens; atrage atentia asupra lucrarii din care sunt preluate unele idei si
pentru care autorul nu arata exact legatura
s.v. = sub verbo; precizeaza locul la care se refera autorul dintr-un dictionar, n care notiunile
sunt clasate alfabetic

sq.; sqq = sequens sequentesque = si urmatoarea; si urmatoarele se utilizeaza cand trimiterea la

o diviziune a textului nu poate fi data prin numarul total al paginilor.
Prescurtari tehnice
Alcatuiesc un complex de formule, de obicei dintr-un cuvant, care au fost standardizate la nivel universal n stiinte.
Cuvintele sunt elemente descriptive folosite n lucrari si referinte bibliografice.
acad. = academie

ad. = adaugat
add. ad. = addenda
adn. = adnotat
al. = alineat
anon. = anonim
app. = appendice
art. = articol
aut. = autor
bibl. = bibliografie
biogr. = biografie
bros. = brosura
bul. = buletin
cap. = capitol
cit. = citat
coaut. = coautor

cod. = codex, codice

col. = coloana
colab. = colaboratori
compli. = compilator
cuv. = cuvant
cuv. intr. = cuvant introductiv
des. = desen
diagr. = diagrama
dir. = directie
doc. =docent
dr. = doctor
ed. = Editie
edit. = editura
eg. = exempli gratia
ex. = exemplu, exemplar
f. = fila
f. a. =fara an
f. e. = fara editura
f. l. = fara loc

facs. = facsimil
fasc. = fascicul
fig. = figura
fol. = folio
fot. = fotografie
grav. = gravura
h.= harta
ilustr. = ilustratie
ing. = inginer
intr. = introducere
inv. = inventar
leg. = legat
litogr. = litografiat
l.s. = loc sigiliu
ms. = manuscris
mas. = manuscrisele
n.b. = nota bene
nr. = numar
obs. = observatie

s.e. = sine editor, fara editor

s.l. = sine loco, fara loc
supl. = supliment
s.v. = sub verbo, la cuvantul
s. a. = si altii
s.a.m.d. = si asa mai departe
t. = tom
tabl. = tablou, tabele
tip. = tipografie
trad. = traducere
urm. = urmatoarele
vol. = volum

4.2. Prescurtari bibliografice

Aparatul stiintific (critic, tehnic) mai poate folosi si alte prescurtari, care sa ajute la o lectura
mai rapida si la reducerea spatiului scris. Aceste prescurtari se refera la bibliografie. Pot fi
prescurtate:
a.

titlurile unor publicatii periodice care se repeta de mai multe ori

b. titluri de carti, de culegeri de articole, culegeri de izvoare, repertorii

c.

numele autorilor
Prescurtarile bibliografice pot fi facute n trei feluri:
-

tip de prescurtare impus si acceptat n sistemul international

tip de prescurtari impus de un tratat national n domeniu

tip impus de revista pentru care se scrie(si care poate avea sistemul ei propriu de
prescurtari)

sistemul de prescurtari ultramodern numit Oxford

un sistem propriu de prescurtari, creat de autor

Esential, n cazul prescurtarilor, este consecventa n aplicarea de-a lungul ntregii lucrari
al unuia si aceluiasi sistem de prescurtari. Pentru lucrarile mai mari, prescurtarile se adauga n
final n mod separat sub numele de lista prescurtarilor (lista de abrevieri). n cadrul cursului noi
vom aplica acest sistem indiferent de tipul de lucrare pentru obisnuirea cu folosirea si crearea
unui sistem de prescurtari.

VII. 5. Bibilografia
5.a. Continutul termenului "bibliografie". n cazul unei lucrari stiintifice se numeste
bibliografie lista scrierilor referitoare la problema cu care se ocupa autorul. Uneori aceasta lista

are caracter exhaustiv. n general se foloseste la lucrarile mari (lucrari de licenta, monografii,
culegeri de izvoare, carti). n principui aceasta lista trebuie sa contina toate cartile consultate
pentru elaborarea lucrarii. Face parte integranta si obligatorie din aparatul stiintific.
5.b. Ce nseamna pentru o lucrare anexa cu bibliografia
Lista lucrarilor folosite pentru elaborarea lucrarii (bibliografia) are o anumita valoare si da o
anumita valoare lucrarii elaborate:
-

bibliografia reprezinta un criteriu de apreciere a valorii lucrarii

da o imagine n legatura cu calitatea informatiei

permite controlul nivelului stiintific al lucrarii

permite stabilirea exacta a stadiului cercetarilor la care s-a ajuns n domeniul

respectiv

permite stabilirea unor puncte de plecare pentru cercetarile noi

Lista lucrarilor (bibliografia) se scrie n felul urmator: (dupa fisa)

1. numele autorului, prenumele asa cum apar pe pagina de titlu
2.

acelasi autor care apare de mai multe ori cu mai multe lucrari va figura n ordine
cronologica; pentru a nu repeta numele se traseaza n locul lui liniute sau asteriscuri

3. daca o carte este scrisa de mai multi autori se scrie numle si prenumele primului urmat de
mentiunea "si colab" (oratorii)
4. titlul cartii se scrie exact, fara prescurtari subliniat si cu punct la sfarsit
5. locul unde a aparut publicatia
6. numele editurii

7. anul editiei
8. numar de pagini al lucrarii
5.c. dispunerea bibliografiei n text
Din punct de vedere al locului lista de lucrari (bibliografia) se poate dispune dupa mai multe
criterii:
-

fie la sfarsitul lucrarii

fie la sfarsitul fiecarui capitol

n lucrarile mai recente bibliografia este dispusa n lista n mod alfabetic, dar este organizata
tematic n stransa legatura cu continutul lucrarii (izvoare, lucrari generale, lucrari speciale etc
articole din reviste
1. numele si prenumele autorului urmat de virgula
2. titlul articolului, subliniat; uneori se pune ntre ghilimele urmat de virgula
3. numele periodicului subliniat, urmat de virgula
4. volumul, numarul
5. anul aparitiei
6. paginile ntre care se afla lucrarea n revista
articole din dictionare
1. autor nume si prenume, urmat de virgula
2. titlul articolului, urmat de virgula
3. dictionarul (titlul ntreg sau prescurtat daca autorul are prescurtare)

4. pagina sau coloana la care se afla

Unii autori prezinta n lista bibliografica toate lucrarile folosite, fara a mai face referinte
bibliografice. n acest caz n text autorii si iau libertatea de a folosi informatii, propozitii sau
fraze fara trimiteri precise. Acest sistem se foloseste mai ales n lucrarile de informare generala
(tratate, manuale, cursuri).
Alti autori numeroteaza lucrarile din lista bibliografica si folosesc numerele respective
pentru trimiteri n text.
VII.6. Anexele documentare ale lucrarii

6.a. continutul termenului de anexa documentara si rolul lor

n cadrul unei lucrari stiintifice se numeste anexa documentara suma materialelor
suplimentare care completeaza, dezvolta sau lamuresc un text. Se poate deci deduce ca anexele
documentare contin materiale nescrise de autor mai ales care ntregesc textul.
Este vorba deci de ilustratia grafica. Ilustratie se numeste o grupare de imagini, desene,
gravuri etc. care mpodobesc sau explica un text
Ilustratia poate fi preluata de la alti autori sau din arhive, biblioteci sau muzee sau poate fi
creata de autor.
Ilustratia grafica poate cuprinde o gama mare de reprezentari :
Ilustratie straina
-

izvoare inedite produse integral de obicei dupa fotocopii

imagini de constructii (cladiri, biserici, case, poduri) sau monumente de arta

copii dupa fotografii

ilustratie creata personal :

tabele cronologice proprii

ilustratii create (desene dupa materiale proprii, planse cu material ilustrativ, obiecte
pentru demonstatie)

n cazul n care ilustratia este preluata de la un autor sau din biblioteci, muzee, arhive, la
textul explicativ al ilustratiei se trece numele autorului, lucrarea si pagina la care se afla
ilustratia preluata, respectiv numele institutiei, fondul, numarul de inventar sub care materialul
este nregistrat (n ordine cronologica sau tematica).
Suma ilustratiei este concentrata ntr-o lista n care este descris continutul imaginii
pentru ca cititorul sa nteleaga rostul ei mpreuna cu referinta bibliografica, daca este cazul..
Lista ilustratiilor poate fi adaugata la nceputul sau la sfarsitul fiecarei lucrari pe foaie
separata.
Numarul figurii din aceasta lista este intercalat n text, acolo unde textul cere explicatiile
suplimentare
b. Lista cronologica constituie un alt tip de anexa documentara mai ales atunci cand
subiectul se ntinde pe o perioada mare de timp.
Listele cronologice se pot ntocmi cu referire la
a.

persoane

b. evenimente
n aceste liste cronologice (de ambele feluri) textul care nsoteste datele cronologice trebuie sa
fie n stransa concordanta cu textul propriu-zis.
VII.7 Indicii lucrarii

a.

definirea termenului de indice si rolul lor n lucrare

Index = indice se numeste o lista alfabetica sau sistematica pusa la sfarsitul lucrarii sau la
nceputul ei si cuprinzand cuvintele (nume proprii sau comune) sau materiile continute n
ea(lucrare) cu indicarea paginilor unde se ntalnesc si cu explicarea prescurtata a continutului
lui.
Rolul indicilor este de a gasi urgent orice element al lucrarii ordonate pe subiecte,
concepte-cheie, autori, locuri.
7.b. tipurile de lucrari la care indicii sunt obligatorii
n general se elaboreaza indici numai pentru lucrarile pretentioase de tip carte respectiv (lucrari
de licenta, lucrari de masterat, lucrari de doctorat), biografii, monografii, manuale, tratate etc.
n practica cursului nsa, studentii vor elabora indici pentru orice tip de lucrare pentru a se crea
practica de a crea, cauta si elabora indici.
7.c. tipurile de indici
Indicii sunt de mai multe tipuri :
-

indici generali

indici speciali (tematici) :

- nume de persoane
-

nume de autori dintr-o epoca

nume de autori moderni

nume de locuri geografice

Indicii cuprind toate numirile :

-

se organizeaza alfabetic

cuprind si arii semantice mai restranse, inclusiv cele de pe titluri, ilustratii si tabele

se evita redarea de sinonime, fiind nsa semnalate paginile unde exista

Indicii se scriu astfel : n dreptul numelui respectiv (persoana, loc, termen, termen special etc.)
se trece explicatia si apoi pagina din textul autoruluiunde apare numele. n cazul culegerilor de
izvoare sau bibliografii se pune numarul de ordine
7.d. Tipurile de indici speciali
Indicii speciali tematici pot fi organizati de autori n mai multe forme pentru a-i delimita mai
bine de indicii generali
n cazul persoanelor se pot organiza indici cu numele persoanelor din epoca ; cu numele
autorilor moderni care au scris despre epoca
n cazul locurilor indicii pot fi deosebiti n nume d elocalitati, nume de locuri, forme de relief
(ape, munti, vai)
7.e. modul cum se organizeaza indicii
n principiu indicii se organizeaza alfabetic n cadrul tipului de indice
-

indicele de nume se organizeaza dupa numele de familie

numele romane se pun n ordinea gintilor

Unele lucrari, mai cu seama cele care publica documente cuprind si un glosar respectiv o lista
de termeni rari, arhaici sau neologisme care se regasesc n textele documentelor.
Glosarul este organizat tot dupa criterii alfabetice.
Continutul cuvantului este explicat deobicei dupa dictionarele speciale
Glosarul poate fi nglobat la indice sub titlu de indice de termeni aparte sau speciali.