Clasificarea undelor electromagnetice in functie de

sursa si frecventa.
Undele electromagnetice
Undele electromagnetice au fost prezise
teoretic de "ecuaiile lui Maxwell" i apoi
descoperite experimental de Heinrich Hertz.
Variaia unui Camp electric produce un camp
magnetic variabil, cruia i transfer n acelai
timp i energia. La rndul ei, energia cmpului
magnetic variabil creat, genereaz un cmp
electric care preia aceast energie. n acest fel
energia iniial este transformat alternativ i
permanent dintr-o form (electric n
magnetic i invers) n cealalt, iar procesul se
repet ducnd la propagarea acestui cuplu de
cmpuri. Trebuie totui subliniat c exist n
procesul menionat i pierderi de energie
(amortizri) ce nsoesc fenomenul.
In cartea "Electricitatea i magnetismul",
publicat n 1873, James Clerk Maxwell a
prevzut drept consecin a ecuaiilor de
cmp posibilitatea de a genera / detecta unde
electromagnetice.
Ulterior, n anul 1883, George Francis
Fitzgerald a observat c teoria Maxwell
sugereaz faptul c acest tip de unde poate fi
obinut prin modificri (variaii) ale curentului
electric.
In anul 1887 Heinrich Hertz a produs i
ulterior a detectat primele unde radio
(numite iniial, din aceast cauz, unde

heriene ; ulterior undele electromagnetice

avnd lungimi de und "lungi" au fost
rebotezate de ctre Marconi unde
radiotelegrafice).
Experimentele efectuate de Hertz s-au bazat
pe dou dispozitive, la construcia crora a
depus o munc titanic.

Primul dispozitiv este ceea ce numim astzi

eclatorul lui Hertz, a crui structur poate fi
urmrit n figura (a.)
Bobina de inducie Ruhmkorff avea
proprietatea de a induce n secundar o
tensiune nalt care ajuns la nivelul sferelor
mici producea o descrcare electric i
(probabil) genera oscilaii electromagnetice de
nalt frecven (de ordinul 50 MHz).

 Existena acestor unde electromagnetice

trebuia evideniat experimental, drept pentru
care cel de-al doilea dispozitiv inventat de
Hertz a fost rezonatorul care-i poart numele.
Rezonatorul lui Hertz (pe post de receptor) a
fost amplasat n apropierea eclatorului.
Experimentele care au stabilit geometria
optim a acestuia (adaptat frecvenei undelor
generate) au durat nou ani. Ceea ce s-a
obinut n prim faz a fost observarea unor
mici scntei ntre cele dou sfere ale
rezonatorului. Concluzia a fost c ntre cele
dou dispozitive s-a transmis ceva.
Rezultatele obinute au fost prezentate sub
titlul "Despre fenomene de inducie provocate
cu ajutorul unor procese electrice n izolani"
ntr-o sesiune de comunicri a Academiei din
Berlin (10 mai 1887).

Tipuri de unde electromagnetice

Spectrul radiaiilor electromagnetice este
mprit dup criteriul lungimii de und n
cteva domenii, de la frecvenele joase spre
cele nalte:
radiaiile (undele) radio
microunde
radiaii hertziene,
radiaii infraroii,
radiaii luminoase,
radiaii ultraviolete,
radiaii X (Rntgen),
radiaii "" (gamma).
Undele Radio
Domeniul de frecventa a acestor unde este
cuprins intre zeci de hertzi pana la un
gigahertz (1GHz = 109Hz), adica au lungimea
de unda cuprinsa intre cativa km pana la 30cm.
Se utilizeaza in special in transmisiile radio si
TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in
unde lungi (2Km-600m), unde medii (600-100
m), unde scurte (100-10 m) si unde ultrascurte
(10 m-1cm).Uniunea Internationala a
Telecomunicatiilor, forul care reglementeaz
telecomunicaiile prin unde radio, stabilete
prin convenie limita superioar a frecvenei
undelor radio la 3.000 GHz.

Microundele
Sunt generate ca si undele radio de instalatii
electronice. Lungimea de unda este cuprinsa
intre 30cm si 1mm. In mod corespunzator
frecventa variaza intre 10931011Hz. Se
folosesc in sistemele de telecomunicatii si in
cercetarea stiintifica la studiul propietatilor
atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se
subimpart in unde decimetrice, centimetrice si
milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu
casnic.

Radiatiile Hertziene
Se datoreaza oscilatiei electronilor in circuitele
oscilante LC sau in circuitele electronice
speciale.
Sunt emise de oscilatiile electronilor din
antenele emitatoare folosite in sistemele de
radiocomunicatii si microunde (televiziune,
radar, cuptoare).

Aplicatie: Radarul folosit pentru determinarea

vitezei autovehiculelor se bazeaza pe faptul ca
frecventa oscilatiilor receptionate de observator
este mai mare daca sursa se aproprie de el si mai
mica daca sursa se departeaza. Sursa care emite
trenuri de unde electromagnetice este plasata in
masina politiei, stationata la marginea soselei.
Unda reflectata de autovehicul care se aproprie

este receptionata ca o unda emisa de o sursa

mobila, cu frecventa marita. Unda receptionata
este compusa cu o unda cu frecventa constanta
pentru aparitia fenomenului de batai, si prin
masurarea schimbarii frecventei cu ajutorul
batailor, se determina viteza autovehiculuilui care
trece prin dreptul radarului
Radiatiile infrarosii
Sunt unde electromagnetice emise de corpurile
calde, fiind si una din cele trei categorii in care
sunt impartite radiatiile solare (radiatiile
infrarosii, lumina vizibila si radiatiile
ultraviolete). Ele se obtin prin oscilatiile
moleculelor, atomilor si ionilor, iar
amplitudinile lor depind de temperatura
corpurilor si de tranzitiile electronilor catre
invelisurile interioare ale atomilor, cu nivele
energetice inferioare. Sunt puternic absorbite
de apa sau de alte substante si produc
incalzirea acestora. Si corpul uman absoarbe
aceste raze si percepandu-le ca si caldura.
Radiatiile sunt folosite in diferite procese de
incalzire si uscare, in construirea detectoarelor
cu lumina infrarosie, pentru retinerea pozelor
pe filme sensibile la lumina infrarosie, la
fotocopiatori termici.
Radiatiile infrarosii cuprind domeniul de
lungimi de unda situata intre 10-3 si 7,810-7m
(31011--41014Hz). In general sunt produse de
corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat
instalatii electronice care emit unde infrarosii
cu lungime de unda submilimetric.

Radiatiile luminoase (vizibile)

Pot fi percepute de ochiul uman fiind emise de
stele, lampi cu filamente incandescente a caror
temperatura poate atinge 2000 - 3000C,
tuburi cu descarcaturi de gaze, arcuri electrice.
Emisia luminii se obtine in urma tranzitiilor
electronilor pe nivele energetice inferioare
atomilor.
Lungimile de und corespunztoare se
plaseaz n domeniul 400 - 780 nm. Cele mai
multe surse nu radiaz lumin monocromatic
(lumin de o singur culoare, avnd o
frecven / lungime de und unic). Ceea ce se
numete lumin alb este un amestec al
tuturor culorilor din spectrul vizibil.

Sursele de lumin difer n funcie de maniera

n care se realizeaz transferul de energie de
la sarcini electrice (electroni) la unda emis.
Astfel, dac energia provine de la cldur,
atunci sursa se numete incandescent. Dac
energia iniial este de alt natur (chimic
sau electric) sursa se numete luminescent.

Un caz particular de surs monocromatic i

directiv este reprezentat de laser.

Radiatiile ultraviolete
Lungimea de unda a acestei radiatii este
cuprinsa in domeniul 3,810-7m si 610-10 m.
Este generata de catre moleculele si atomii
dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele
este o sursa puternica de radiatii ultraviolete.
Radiatiile continute in lumina solara se absorb
in mare parte in stratul superior al atmosferei
(stratul de ozon). Cu cat altitudinea creste, cu
atat cresc radiatiile ultraviolete. Acestea duc la
schimbari la nivelul pielii: pigmentare, ardere,
cancer. Lumina ultravioleta incurajeaza
formarea vitaminei D si omoara bacteriile .
Este de asemenea utila in dermatologie, la
iluminatul fluorescent si la instalatii de
numerotare in industrie. Radiatiile se obtin in
urma tranzitiilor electronilor de pe nivele cu
energii mari pe nivele cu energii mici.
Radiatiile ultraviolete sunt emise atat de soare
cat si de corpuri incalzite puternic si vaporii de
mercur din tuburi de sticla speciala de cuart
(care nu absoarbe acest tip de radiatii).
Raditiile X

 Razele X sunt radiaii electromagnetice

ionizante, cu lungimi de und mici, cuprinse
ntre 0,1 i 100 (ngstrm ).
n timpul unor experimente, fizicianul
german Wilhelm Conrad Rontgen, bombardnd
un corp metalic cu electroni rapizi, a
descoperit c acesta emite radiaii foarte
penetrante, radiaii pe care le-a denumit raze
X. Radiaiile X au fost numite mai trziu
radiaii Roentgen sau Rntgen.
Au frecvente mari si sunt folosite pentru
realizarea radiografiilor medicale, deoarece
sunt absorbite diferit de muschi si oase si
impresioneaza placile fotografice. Radiatiile
sunt folosite si in scopuri terapeutice,
deoarece ajuta la combaterea dezvoltarii
tesuturilor celulare bolnave. Produc
fluorescenta unor substante. Radiatiile
Roentgen sunt utile si in descoperirea
falsurilor in arta.
Proprietatile radiatiilor X
In vid ele se propag cu viteza luminii;
Impresioneaz plcile fotografice;
Nu sunt deviate de cmpuri electrice i
magnetice;
Produc fluorescena unor substane (emisie de
lumin);
Sunt invizibile, adic spre deosebire de lumin,
nu impresioneaz ochiul omului;

 Ptrund cu uurin prin unele substane

opace pentru lumin, de exemplu prin corpul
omenesc, lamele metalice cu densitate mic,
hrtie, lemn, sticl .a., dar sunt absorbite de
metale cu densitatea mare (de exemplu:
plumb). Puterea lor de ptrundere depinde de
masa atomic i grosimea substanei prin care
trec.
Razele gamma
Radiaia sau razele gamma sunt unde
electromagnetice de frecvene foarte nalte
produse de interaciuni ntre particule
subatomice, cum ar fi la
dezintegrrile radioactive sau la ciocnirea
i anihilarea unei perechi electron - pozitron.

Sunt emise in procesele de dezintegrare

nucleara si in reactiile nucleare din soare, stele
(acestea sunt absorbite de atmosfera) si in
reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai
penetrante, avand frecvente si energiile cele
mai mari. Sunt folosite in defectoscopie,
pentru sterilizare si in medicina (tratarea
cancerului).