Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Climatologie
Climatologie
METEOROLOGIE
L I. NOTIUNI INTRODUCTIVE
1. 1. 1. OBIEC'I' SI DEFINITIE
Meteorologia, rarnura a geofizicii, stcrdiaza fenomenele si
procesele frzice din atinosfera terestre, ur scopul cunoavterzii
legiz4ilor ce le detennirra aparitio $i evolutia, interre/atiile $i
intercanditiorzarea lor.
Meteor, in limbs elinA desemneaza un fenomen ce se produce ?n
atmosfera, ceva ce exists sau se produce in atmosfera. Cuvantul,
patrons in mai tooate limbile europene, a stat la baza denumirii
acestei ramuri de stiinta, meteorologia, denumire patrunsa in limbs
romana, grin intermediul Iimbii franceze. Ca stare, desemneaza
fenomene ce se produc in atmosfera, cauzate de prezen><a apei,
luminii, electricitatii, particulelor de pe scoarta terestra si altele.
Principalul scop al meteorologiei este prognoza. De baza in
problematica meteorologiei, ca si a climatologiei, este studiul
energiei solare, aa proceselor sale de transformare, a dinamicii
atmosferei. Studiul meteorologiei si climatologiei se face prin analiza
integrate. Invelisul atmosferic, component a1 geosistemului, este
studiat sub raportul conexiunilor, al reIatiilor reciproce, reversibile, al
interconditionarii cu celelalte invelisuri terestre. Integrarea
geografica se realizeaza raportand 5i incorporand fenomenele si
procesele atmosferice in complexul geosistemic. Pentru cunoasterea
numecoa elor procese si fenomene din atmosfera, a cauzelor ce le
genereaza si a legaturii de interdependenta dintre ele, meteorologia
foloseste un ansamblu de date, rezultate, mijloace si metode preluate
din intreaga stiinla, in principal din fizicA, apoi din matematica,
geografie, utilizand cele mai avansate tehnologii.
Princ palele fenomene si procese fizice ce se desfssoara in
atmosfera suet de nature termo-convectivA si au ca auras primers de
1
10
ozonl |si alte gaze. Daca compozitia atmosferei In gaze principale este
relativ constanta, la niveiul gazelor securidare au loc usoare variatii, unele
cu caracter natural, altele cu caracter antropic. Aceste variatii, desi extrem
de reduse si produse asupra unor componenti ce au pondere infima, se
impun insa prin modificarea unor caracteristici fizice si chimice ale
atmosferei, care actioneaza asupra penetratiei si stocarii radiatiei solare, a
radiatiei terestre si a contraradiatiei atmosferei, ceea ce are unjmpact
asupra mediului terestru si implicit asupra societatii umane. Astefel,
cresterea concentratiei jbloxidului ^decarooa din troposfera, de la 0,028%
la 0.030%, IrLultimul secol a dus la amplificarea efectului de sera, ceea ce
a ridicat temperatura medieajitrnpsferei inferioare, cu 1 C, cu urmsri
vizibile asupra Tntregului mediu Inconjurator. Bioxidul de carbon prezent
In atmoslera a provemt in special din eruptiile vulcanice. Exista un ciclu
natural al bioxidului de carbon, asemanator cu circuitul apei in natura.
Bioxidul de carbon participa la fotosinteza, este produs actualmente de
procesele ce sunt prezente in stratul de sol si este absorbit de catre
suprafata oceanului. Piocesele biologice si biochimice sunt influentate de
continutul in bioxid de carbon al troposferei. Dezvoltarea industriala a dus
la cresterea exploziva a cantitatilor de bioxid de carbon emise in atmosfera,
mai ales prin procese de combustie. Aceasta cresteTe, ce echivaleaza cu
doar 0,002% din compozitia atmosferei, a putut totusi produce perturbatii
in lant, ceea ceprobeazjlmca o data fragilitatea echilibrelor Terrei si mai
ales ale atmosferei.
Oxidul de Carbon este un gaz extrem de stabil. cu timp de rezidenta in
atmosfera, foarte mare. El provine_in special din activitatea vulcanilor si
mai ales di narderi incomplete in industrie, transporturi si alte procese, in
special combustii. /Ciazul metan iprovine din putrefactii si procese
biologjce, procentul s3.u in atmosfera crescand in ultimele secole prin
activitatea societatii omenesti. El are un rol in amplificarea efectului de
sera si in distrugerea stratului de ozon..Ozonu forma moleculara, cu trei
atomi de oxigen, se fonneaza mai alesjn troposfera inalta si in stratosfera
joasa si medie. prin desfacerea moleculei de oxigen in atornT, de catre
radiatia uJtravioleta. Atomii liberi se vor atasa moleculelor de oxigen
formand O3. Ozonul este un gaz foarte instabil la caldura, in troposfera
13
inferioara fund prezent mai ales pe muntii inalti. El poate fi produs insa si
prin procese industriale, cum ar fi sudura electrica si altele, ca si prin
aspersiunea apei. In concentrate mare, ozonul este un oxidant foarte
putemic, bactericid si toxic. Concentratia sa mare in stratul inferior al
atmosferei este considerata poluare. Adus la densitate normala, tot ozonul
prezent in atmosfera fonneaza un strat cu grosime medie de 3 cm, care
inconjoara planeta. El este distrus foarte usor de catre clorofluorocarboni
(freoni, C.F.C.), compusi chimici utilizafi ca agent de refrigerare, iar in
industria cosmeticelor, ca agent de puverizare pentru sprayuri. Distrugerea
stratului de ozon mai este produsa de zborul avioanelor in stratosfera sau in
troposfera Tnalta, de zborul rachetelor, de metan, oxizi de azot si alti
poluanti. ,,Gaurile din stratul de ozon " sunt de fapt subtieri consistente ale
acelui strat mediu de 3 cm. Prin aceste gauri, radiatia ultravioleta trece
suferind un proces de absorbtie mai redus si ajunge la suprafa^a terestra,
intr-o cantitate mai mare. Aceasta cresterea radiatiei ultraviolete este
nociva pentru om, putand produce cancere de piele, cataracta, etc. Datorita
eforturilor intreprinse de comunitatea internationala in ultimul deceniu, s-a
ajuns la o reducere aproape totala a emisiilor de freoni, inregistrandu-se o
refacere lenta a stratului de ozon..
Apa atmosferica este prezenta in principal sub forma de vapori si in mai
mica masura sub forma de picaturi de apa sau cristale de ghea^a. Ea este
rezultatul circuitului apei in natura si ajunge in atmosfera prin procese de
evapotranspiratie, in principal prin evaporarea de pe suprafatele acvatice.
Cantitatea de apa prezenta permanent in atmosfera terestra este relativ
constanta, iar aceasta, raportata la cantitatea de precipitatii care cad anual
pe intregiul glob reprezinta doar 1/42. Acest raport pune in evidenta faptul
ca, in medie, cantitatea de apa prezenta in atmosfera se reinoieste de 42 de
ori pe an. La inaltimea de peste 2-10 km si in sezoane reci, deasupra
diferitelor zone ale globului, apa poate fi prezenta in atmosfera doar sub
forma solida. De regula, continutul in apa al atmosferei inferioare nu
depaseste 4% din volum. Cantitatea de apa aflata in atmosfera, scade cu
altitudinea, lipsind aproape total, la niveiul tropopauzei.
Alaturi de gazele mentionate in atmosfera terestra se mai afla s
impurificatori sub forma de aerosoli lichizi sau solizi si gaze straine
14
17
23
calm). Petele solare sunt arii aparent mai putin active, ce apar mai
intunecate, datorita temperaturii mai reduse (4000 K), comparativ cu
restul suprafetei Soarelui, fiind inconjurate de vartejuri de gaze
incandescente, cu temperaturi mai ridicate. In realitate, numarul mare de
pete solare indica o activitate solara intensa, marcata de eruptii solare, la
marginea petelor, care se transmit in coroana solara sub forma de jeturi si
protuberance formate din gaze ionizate si avand temperaturi ridicate.
Diametrul petelor solare poate ajunge la 100.000 km. Petele solare pot
persista pana la cateva luni, sunt mobile, se deplaseaza in general spre vest
si spre ecuatorul solar, formandu-se majoritar intre latitudinile solare de
35-40, rareori migrand spre polii solari. Intensificarile produse de
eruptiile solare in anii de activitate maxima, ca si scaderile de activiate din
anii calmi, nu pot modifica mai mult de 3-4 % energia transmisa de
Soare in spatiul cosmic. In anii de maxima activitate solara se intensifies
radiatia corpusculara si ultraviolets
Energia solarH se propaga dinspre nucleul Soarelui, prin trei categorii de
procese. Prin conductibilitate termica se transmit spre exterior cantitati
neglijabile de energie. Prin radiatie, procesul este mai intens, dar cantitatile
transmise raman mici, datorita faptului ca pe parcurs, energia prezenta
initial ca raze gamma, este absorbita de electronii si atomii materiei solare,
fiind transformata in radiatie X, cu Iungimi de unda din ce in ce mai mare.
Dupa repetate reactii, fluxul caloric ajunge la suprafata Soarelui, abia dupa
un milion de ani de la pomirea sa din nucleu. Aproape Tntreaga cantitate
de energie produsa in interiorul Soarelui, se transmite spre exterior prin
convectie termica.
Energia solara se transmite in spatiul cosmic prin radiatii electromagnetice,
avand Iungimi de unda cuprinzand intreg spectrul electromagnetic, de la
razele X, la undele radio. Radiatia electromagnetica nu are nevoie de
mediu material pentru a se putea transmite,si se deplaseaza cu viteza de
300.000 km/s (viteza luminii). Pentru razele X si razele ultraviolete de
unda scurta, sursa de emisie este coroana solara; pentru spectrul vizibil si
domeniul lungimilor de unda ale radiatiei infrarosii, fotosfera; pentru
undele radio, cromosfera si coroana.
27
28
29
30
34
35
Radia^ia efectiva are valori pozitive pe timpul noptii si in sezonul rece, iar
valoarea ei depinde de factorii fizico-geografici si climatici. Cresterea
umezelii aerului duce la scsderea radiatiei efective, in desertun valorile pe
timpul noptii fiind foarte mari, datorita atmosferei uscate. Prezenta norilor
duce Ja scaderea radiatiei efective si la cresterea temperaturii in noptile cu
cer noros si acoperit. In noptile senine de toamnS. sau primivara, cand se
lnregistreazi temperaturi scszute, pierderile de caldura prin radiatie efectiva
pot fi reduse prin aspersare de apa sau creearea de perdele de turn.
Inversiunile termice scad radiatia efectiva, prin stratul de nori ptezent de
regula la limita stratului de inversiune. Radiatia efectiva creste odata cu
altitudinea, fiind una din cauzele scaderii ternperaturii aerului in altitudine.
Suptafata terestra umeda, desi emite mai putemic, inmagazineaza ziua mai
multa cSlduxS, ceea ce duce la temperaturi medii mai ridicate decat ale
suprafetelor uscate. Vegetatia protejeaza solul de racire, dar se raceste ea,
iar in conditile conductibilitatii sale termice reduse, producand frecvent
condensari sau sublimari pe suprafata sa (roua, bruma). Relatia generala a
radiatiei efective este : Et(0,54 cal/cm2/an).
51
53
54
57
59
vertical este mai mic decat gradientul termic vertical normal al regiunii
respective. Inversiunea termica se produce m orice situate in care, intr-o
masa de aer, la o anumita inalfime, temperaturile sunt mai ridicate decal
intr-un strat de aer inferior. In cazul in care intr-o masa de aer, datorita unui
gradient termic vertical mai scazut, terrrperatura este mai ridicate decat in
masele de aer invecinate, pe orizontala, la acea?i altitudine, nu suntem iri
prezenta unei inversiuni termice. In situatiile de inversiune termica,
stratiflcarea termica vertical a atmosferei este stabila, iar in cele de
izotermie, neuM (fig!9). Desi aceste situatii sunt destul de frecvente in
troposfera, ele
sunt totusi stari anormale. Aceste situatii se pot produce incepand de la
suprafafa terestra, sau la altitudine. Fenomenul respectiv poarta numele de
inversiune termica la sol, respectiv inversiune termica in altitudine.
Inversiunile termice se caracterizeaza prin inaltimea la care se produc in
funcfie de suprafafa terestra, grosimea stratului de inversiune, intensitate
(diferenta dintre gradientul termic vertical normal al regiunii si gradientul
termic vertical prezeut in stratul de inversiune) si amplitudinea, ca
diferenta intre temperatura straturilor la care s-a ajuns la diferenta pozitiva
maxima de temperatura in comparafie cu masele de aer invecinate sau cu
suprafafa terestra. Stratul de pseudoinversiune estte stratul in care scaderea
temperaturii cu altitudinea se face mai lent decat in atmosfera
inconjuratoare. Sub stratul de inversiune termica din armosfera libera,
exista succesiv, strate mai groase sau mai subtiri, incepand cu
pseudoinversiune, urmand izotermia.
Toate situatiile mentionate au un nivel de intensitate maxima, la care
gradientul termic vertical are valoarea cea mai scazuta, un nivel in care
amplitudinea termica dintre nivelui eel mai caid si baza, esie cca maimare
si un strat de revenire In care temperaturile revin la valori identice
gradientului termic vertical normal pentru regiunea respectiva, pentru acel
moment, pentru acea altitudine. Regula nu se aplica pentru cazurile in care
una din situatiile particulare de valoare mai micS decat normalul a
gradientului termic vertical incepe de la suprafata terestra, situata
respectiva putand sa inceapa cu oricare dintre stratele mentionate, inclusiv
62
66
68
69
70
71
1. 2. VANTUL
Notiuni generale
Masele de aer din troposfera se misca continuu pe orizontaia si verticals.
Miscarea aerului pe directie orizontaia se numeste vant.
Vantul are un important rol climatologic, mediind diferentierile de
tempeTatura si umezeala care se creeaza permanent in troposfera planetei.
Vantul are cauza in repartitia neuniforma a presiunii atmosferice, are viteza
mare daca diferentele barice sunt mari si viteza mica, daca aceste diferente
sunt mici si mceteaza la egalizaTea presiunilor.
Gradientul baric orizontal
Variatia presiunii in spatiul atmosferic se caracterizeaza prin gradientul
baric. In general un gradient baric poate fi determinat pe verticals, sau pe
orizontaia, dar si pe directia pe care parametrul respectiv are scaderea cea
mai rapida. In plan orizontal parametrii cresc, respectiv scad eel mai rapid
72
77
82
Sunt doua categorii de vanturi locale: cele care iau nastere datorita
circulatiei termice a aerului (brizele) si cele care se formeaza prin
schimbarea temperaturii si umezealii curentilor circulatiei generale a
atmosferei, de catre orografie (foehnul si bora). O categorie aparte a
vanturilor locale o constituie cea constiruita de curenti ai circulatiei
generale a atmosferei, determinati de anumite conditii de repartitie a
microproceselor sinoptice. Prin intensitate, mod de manifestare si efecte,
vanturi locale care au frecventa si intensitate ridicate, confera trasaturi
climatice specifice, regiunilor Incare se produc. Asa sunt Simunul din
nordu! Africii si Sirocco din Mediterana Centrala iar in Romania, Crivatul,
Austrul (BaltaretuF) si Suhoveiul.
Brizele de mare si uscat se produc in regiunile tarmurilor marilor si
oceanelor. dar si ale lacurilor mari, ale fluviilor mari, deltelor si chiar
inregiunile cu mlastini. Directia lor oscileaza in sens contrar de la zi la
noapte..
Briza de mare (de zi) se produce datorita incalzirii puternice pe timpui
zilei, prin insolatie, a uscatului. Se formeaza unul din cele doua circuite ale
situatiei de circulatie termica a aerului in regiunile care se !nca"lzesc. La
inaitime ia nastere antibriza pin alunecare pe suprafetele izobarice inclinate
catre mare, iar la nivel inferior, aerul rece si umed aluneca pe suprafetele
izobarice spre uscat. Circuitu! se inchide prin descendenta aerului din ariile
de altitudine, incfircate, de deasupra marii, incaizirea prin comprimare
producand Tncalzire si cer sciiir. deasupra marii. In interiorul uscatului,
aeru! umed marin se incalzeste, se produce o incarcare in ariile periferice si
ascensiune spre ariile periferice de altitudine, unde presiunea este in
scadere (fig. 26). Racirea adiabatici produce condensari si nebulozitate in
interiorul uscatului, dar precipitatiile lipsesc. Briza de zi este mai puternica
decat briza de noapte, pentru ca contTastele termice dintre uscat si mare
sunt rnai puternice pe timpui zilei.
Briza de zi Inainteazfl In inienorul continentelor 30-40 km (in zonele
tropicale aride. pans la 100 km). ci.i o \ itezS medie de 4-7 m/'s. Intre mftri
si deite, brizeie sum stabe Intrucat difererstierite termice sunf mici. deltcie
flind suprafete in acre predominfl suprafetele acvatice, iar suprafetele
83
84
89
Tensiunea de saturatie pentru gheata este putin mat sctouta decal pentru
apa, ceea ce va face ca Intr-un sistem coloidal, norul, sa prevaleze
sublimarile in fata condensarilor. iar evaporirile particulelor de apfl sa se
prcxluca mai rapid decat s-ar putea transfonr.a in vapori. particulele de
gheata. Norii care contin apa si gheata sum cei care produc cele mai
intense precipiiatii.
Schinibarile de faza ale apei se produc cu consum sau eliberare de caldura.
Pentru topirea unui gram de gheata sunt necesare 80 cal, caldura latenta de
lopire, care este eliberatA la inghetul unui izrain dc apa, sub forma de
caiuura laienta c:c solidificare Pentru evaporare la temperatura de 0" C.
sum necesare 597 cal, caldura latenta de evaporare. care la 100 C, esie de
539 cal. cantitati de caldura ce sunt eliberate la condensare sub forma de
calduni. laienta de condensare. Procesul de subiimare. produs in ambele
sensuri. evaporare ue pe supra fata ghetii sau transformare a vaporilor
direct in gheata, consuma Si respectiv eiibereazA cantitati de caldura egaie
cu suniele proceselor topire si.evaporare, rcspectivcondensare si inghet.
Mar-mute ce dellncsc umezeato aerului
Prezenta vaporilor de apa in atmosfera determiua o snsusire fizica a sa,
umezeala, care este determinata
prin mai nnilti parametri
Tensiunett vaporilor (e), este acea paite din presiunea atmosferica care se
datoreaza apasarii exercitate de vaporii de apa. Se masoara in milibari
(mb).
Tensiunea de saturatie (E), (tensiunca maximd), este tensiunea maxima pe
care o pot avea vaporii de at>a la o anumita temperatura, tensiune peste
care incepe condensarea. Se mascara In milibari. Cresterea ternperaturii
aerului produce cresterea valorii tensiunii de saturate. Sum posibile trei
situatii: e < E. caz In care aerul este nesaiurat: e = E, cand aerul este
stUurat; e > E, cand aerui este suprasaturat.
Umezeala absolutd (a), este cantitatea de vapori de apa exprimata in g/mJ.
Cantitatea de vapori in g/mJ necesara pentru a satura aerul la o temperatura
data se numeste umezeala absolute de saturate, sau umezeala absolute
maxhns(de saturatie)(A).
90
1.7.2. EVAPORAREA
Vaporii de apS din atmosfera
Vaporii de apa sunt prezenfi in atmosfera inferioara a tntregii planete, iliind
in stratul inferior a! troposferei tntr-o proportie ce variazS de la aproape
0%, la maxim 4% din volumul de aer anaSizai, in functie de caracteristicile
climatice, caracteristicile suprafetei active, anotimp, moment a! zilei etc. in
tara noastra. aceasta proportie variaza de la 0,4 % i^rn^ la 1?3 % vara. De
pe suprafta Terrei se evapora anual, in medie, o cantimie de 525.100 km5
de apa, din care 86% (452.600 km*), de pe suprafa|a marilor si oceanelor.
Apa sub forma de vapori se impraslie de la local evaporarii, in troposfera,
prin turbulento, convectie, advectie (vant) si in mai micft masura prin
difuzie moleculara. Difuzarea in aititudine este favorizata de fnpiul cA ia
91
93
96
99
tropicala pana in cea subpoiara. se deplaseaza aer man Urn, uined si mai
cald. Acest aer se raceste in strarul inferior, in care se vor produce
condensari. Vara si primilvara, ceata de litoral se produce deasupra marilor,
In. apropierea tarmurilor, in cazurile In care aerul cald de deasupra
continentelor se deplaseaza deasupra milrilor.-Acest aer se raceste in
stratul inferior, in care se vor produce condensari, dar mai put in intense
decat in cazuf ceturilor litorale care se produc iarna deasupra uscatului,
Intrucat umezeala maselor de aer ce provin de pe continente, este mai
redusa.
Ceata maritiinii este o ceata de advectie care se produce deasupra marilor
si oceanelor. In regiunile de intalnire ale curentilor oceanici reci si calzi. Se
fonneaza permanent si sunt intense, indiferent de directia de deplasare a
maselor de aer, tie dinspre curentul rece spre eel cald, tie dinspre curentul
cald spre ce! rece. Se produc In stratele inferioare de aer, atunci cand
directia de deplasare a masei de aer este dinspre curentul cald spre eel rece.
Masa de aer cald si umed se raceste in stratul inferior, unde nu loc
condensari. In cazul In care sensul de deplasare al masei de aer este
dinspre curentul rece spre eel cald, vaporii ridicati de pe suprafafa acvatica
calda, condenseaza In aerul rece, fonnandu-se ceturi joase. Aerul rece se
incaizeste In stratul inferior de la suprafata curentului caid, se
instabilizeazS si devirte convectiv, prexiuennd ceata la Inaltime si nori.
Ceturile maritime sunt mai frecvente primavara si vara, cand contrastele
termice sunt mai mari. eie putandu-se forma la periferia curentilor calzi,
cand maseie de aer se deplaseaza dinspre supra fata curentului spre ariile
Invecinate in acre pot sa nu se afle curenti reci, ci donr suprafete acvatice
normale, mai reci decat aerul In timpul primaverii si la inceputui verii.
Sunt cunoscute, pe glob, cateva regiuni In care ceturile marine sunt groase
si foarte frecvente, cum ar 11 regiunea Terra Nova, unde apele reci ale
curentului Labradoruiui se Intalnesc cu apele calde ale ramilicatiilor
curentului Golfului. sau in regiunea Marii Ohotsk, a Peninsulei Kamceatka
si a Insulelor Kurile, unde apele reci ale curentului Oya-Shivo se Intalnesc
cu apele calde ale curentului Kuro-Shivo. Se formeaza aproape permanent
primavara si vara,deasupra Oceanului Inghetat, unde in aceasta perioada,
maseie de aer cald dinspre sud, se deplaseaza pe deasupra banchizei polare.
101
102
mult mai rnic (0,02-1 g/rrT). In norii de gheata, continutul In apa este de
10-100 de ori mai mic decat in norii de apa.
CLASIFICAREA NORILOR:
clasificarile norilor sunt efectuate dupa mai multe criterii.
Dupa inaltimea bazei. norii sunt grupati in patru familii. corespunzatoare
etajelor de altitudine in care isi au baza. altitudinea etajelor urcand de la
poli spre ecuator, odata cu cresterca grosimii troposferei
Cele patru familii sunt:
-familia norilor superiori. cu baza la peste 6 km altitudine;
- familia norilor mijlocii. cu baza la 2-6 km altitudine;
- familia norilor inferiori, cu baza sub 2 km altitudine ;
- familia norilor cu mare dezvoltare verticala, care se extind pe eel putiii
cioua etaje de altitudine. Dupd. forma, norii pot fi:
- de tip Cumulus, constituiti din mase izoiate, cu dezvoltare verticala, care
inainte de disparate se latesc. Din ei cad precipitatii insemnate cantitativ si
cu intensitate mare;
- de tip Stratus (St), constituiti din straturi, valuri uniforme, groasc.
compacte. extinse mult pe orizontala:
- de tip Stratocumulus (Sc), ca nori de tanzitie intre tipurile metirionate,
constituiti din aglomerate stratiforme. groase, cu aspect valurat.
Genetic:
- norii produsi de racirea lenta, sau prin ascensiune produsa. de alunecare
si produc precipitatii slabe sau moderate, de lunga durata si extinse pe mari
arii:
- nori produsi de convectia tennica sau dinamidi, care sunt nori
cumuliformi, conipacti, cu mare dezvoltare verticala, precipitatii
Insemnate, de scurta durata, extinse pe arii restranse. cu intensitate mare, si
fluctuant;!, averse, numeroase pauze.
Dupa starea de agregare a particulclor componente:
- nori compusi din particute de apa:
- nori avnnd compozitie mixtlt;
- nori compusi din particuie de gheata.
105
nebuloziiatea are valori de la 0-2; noros pentru 3-7 si aeoperif, la valori ale
nebulozitatii cup rinse intre 8 si 10. in meteorologia sinopticS se utilizeazS
optimile de cer acoperit cu nori. Nebulozitatea este totals, atunci cand esie
apreciata duph tofi norii. indiferent de nivelul lor de inSItime si partiala
(inferioara), cand se refers la norii ce au baza in stratele inferioare ale
troposferei.
Mersul zilnic al nebulozitatii. Norii Stratus si Stratocurnulus apar
frecvent noaptea si dimineata. Norii de convectie at ing maximul de
dezvoltare la amiazS si dupa aroiaza, deasupra suprafetelor continentale.
Pe continente se inregistreaza im maxim principal la amiazS si dupft
amiaza si un maxim secuudar In a doua pane a noptii si dimineata.
Minimele se inregistreaza, eel principal in prima parte a noptii, iar eel
secundar in partea a doua a diminetii. Pe oceane, apa calda. instabilizeazS
aerul racit radiativ, iar nebulozitatea maxima se inregistreaza noaptea. La
munte, briza de vale transports pe timpul zilei, spre inaltimi,, aer mai umed
din ariile joase. facand ca maxima sa se inregistreze la amiaza si dupa
amiaza, iar pe fondul unor miscari descendente a maselor de aerf nopdle
siint senine.
Mersul anual a! nebulozitatiL In zonele temperate si reci,
nebulozitatea cea mai ridicata se produce in sezonul rece, iar valorile
scazute, in sezonul cald, in special la sfarsitul verii si inceputul toamnei. In
Europa. maxima din sezonul rece se daroreaza activitatii frontale produsa
in cadrul intensilicarii activita^ii ciclonice. In centrul continentelor, in
zonele temperate si subpolare nebulozitatea este minima iama, datorita
predominarii regimuiui anticiclonic. Deasupra oceanelor se inregislreaza
valorile maxime vara si toamna. dntoriLl intensificirii convectiei tennice
deasupra suprafetelor acvatice calde. Minima se inregistreazH primavara,
cand nerul se menfine rece, deasupra supra fetelor acvatice care au o inenie
termic.3 mare, in zona subtropicala. minimul se produce vara, in conditiile
instalarii anticicIonilor subtropicaii, iar maximul se produce iarnn, in
;onditiife intensificarii acfjvil^tii ciclonice. In zonn tropicals, zona de
predominare a aiizeelor, nebulozitntea cea mas ridicata se produce vara, iar
cea mai scszutSL iarna. In zonele niusop.ice, nebulozitatea are un regim
anna! aseiruindtor cu al zo;>elor tropicale. dar mai ncceniuat.
107
108
109
110
1. Tipul ccuatoriai, este ploios pe tot parcursul anului, cantitatile sun I man
si sunt produse in special de procese convective. Maxiinele diurne se
Inregistreazil dupft amiaza. Exista slabe oscilatii anuale ale canlitatilor
medii lunare de precipitatii, oscilatii determinate de osciiatile lunare ale
remperaturii aemlui. Ca si in cazul temperaturii aerulut. se produce un
decalaj fata de momenteie radiatiei solare maxime. Cele mai man cantitati
medii lunare de precipitatii se produc in iunile ce urmeaza echinoctiilor,
aprilie si octombrie, iar cele mai sctoite cantitati medii lunare, in Iunile
uimatoare solstitiilor, ianuarie si iulie.
2. Tipul suhecuatoriai prezinta cantitati mai scSzuie fata de tipul ecuatorial.
Scurtele si putin intensele perioade secetoase din regimul ecuatoriai se
accentueaza. Cele dona perioade ploioase se apropie, perioada secetoas3
dintre ele se scurteazS si se estompeazS, generand un sezon ploios, de
vnr2.. Cele doui perioade secetoase se apropie, perioada ploioasS. dintre
ele se scurteazS si se esiompeaza. generand un sezon secetos. de iama.
3. T'ipul tropical se caracterizeazS printr-o scAdere si mai puternica a
cantitatilor de precipitatii. Cele dona maxime apropiate, prezente in tipul
subecuatorial se unesc. generand un sezon ploios, de varS, iar cele douA
minime se unesc intr-un sezon secetos, de iama. Sezonul pioios de vnr/l
este dominat de musonul ccuatorinl, iar sezonul secetos de iarnfl, dc cat re
alizee. in cadnil tipului tropical, cand precipiiatiile medi anuale send sub
250 mm, in conditiiie unei temperafuri ridicate a aerulut, se instaleazfl
subtipu! Jt-sertiv. Subtipuri desertice pot apare si in cadn.il altor tipun de
regim phi\'iometnc, in cazul depflrtaru man cie (>cean, a! curentslor
cxreanict reci care sea Ida tannurile dinspre care se produce circulafia
atmosfencil dominanta. tie prezenta unor banere montane in lata
circulatulor care aduc umezeala in respectivele re^iuni etc.
4. Tipul subtropical se produce in conditiiie predominarii regimului
barometrica aniiciclonic. Dear iama se inregistreaza cantiiati moderate de
precipitatii produse de o intensificare a activitAtii ciclonice generatfl de
instalarea frontului polar. DatoritS inversiunilor termice din alizee,
cantitatile de precipitatii sunt scizute. Pe fatadeie vestice ale continenfelor
{aria Mini Mediterane, California, Chile, Africa etc Sud, sud-vestul
Australiei) apare sublipi.il mediteraneean, mai bine exprimat In bazinul
112
I.
II.
Masele de aer
Troposfera este neomogena, se poare diviza In plan orizontaf In um'tati cu
insusiri diferite, unitati numite mase de aer. Acesfe unitati au extindere
mare, cotnparabila cu a continenteior, uneori mai redus.1. caracterisrici
omogene si stationeazS sau se deplaseaza. Pe verticals ele se pot exlinde la
cafiva kilometri, uneori pe infreaga troposfera. Se deosebesc Fntre ele prin
insusirile lor conservative. Acestea sunt: temperatura echivalenta
potential!, umezeala specific^ si transparenta. Insusirile enumerate au fost
114
115
116
8. 2. FRONTURILE ATMOSFERICE
117
Probleme generale
Fenomenele din aceeasi masa de aer sunt reduse ca inlensitate si put in
frecvente, fenomene inrense producandu-se doar la confactul a douil mase
de aer diferite.
Zona de tranzitie dintre douil mase de aer se reaJizeaza de-a lungui
suprafetclor frontale (numife fronturi atmosferice). Fenomenele ce au loc
in cadrul ironfurilor se numesc fenomene frontale. Strain! dc tranzitie este
gros de cateva stite de metri, el liind redus conventional la o supra fata.
Inclinarea acestei suprafete fata de suprafata teresfra este de sub I", dar
uneori ajunge la 2-3. Intersectia suprafetei frontale cu suprafnci teresira,
genereaza o linie numita linia fronmkii.
Procesul de formare a fronturilor atmosferice se numeste frontogeneza, iar
eel de desrramare. distnig a fronturilor se numeste frontoliza. Penfru
frontogenezi sunt necesari curenti contrari, iar pentrti froii!o!i>vl curentt
diveruenti.
ere
Fronturile atmosferice principaJe
Masele de aer sunt desparfite intre elc de fronturile atmosferice principale.
Fronturile principale penduleaza spre nord si sud odata cu schimbarea
anotimpurilor.
Pe linia celor mai ridicate temperaturi, vara intre ecuator si Tropicul
Racului Si iarna intre ecuator Si fropicui Capricornului se aria frontal
tropical care pcndtileazS intre cele do'iA fropice. Vara desparte aerul
ecuatorial impins mult la nord de imisonii ecuatoriali, de aeml tropical,
alizeele tropicale ale emisferei sudicc-depasind spre nord ecuatoml,
transformandu-se in rnusoni ecuaioriali, iar aenil tropical al emisferei
swdice nemaifiind delimitat prin front principal de aerul ecuaforial. Iarna.
frontul tropical desparte aerul ecuatorial impins mult la sud de musonii
ecuatoriali, de aerui tropical,alizeele tropicale ale Emisferei Nordice
depasind spre Sud Ecuatorul, transformandu-se in musoni ecuatoriali, iar
aerul tropical al Emisferei Sudice nemaifiind delimitat prin front principal
de aerul ecuatorial
118
Intre aerul tropical si eel polar se aiM froatut po!,ir ce prezinta curburi spre
tropice, numite fronturile aiizeelor.
intre aenil polar si ce! arctic sau antarctic se afla. fronml arctic, respectiv
frontul antarctic.
Cu exceptia frontului tropical, celelalte fronturi au man' sectoare despirtite
de man' arii in care fromnf lipseste. Aceste sectoare capata denumirea
man's regiuni in care sunt sifunte. de exemplu front;;! poiar atlantic. Irontul
poiar asintic etc. Fronturile principale sunt intr-o continue pcndulare, dar
ele pot fi reprezentate pe hnrti climatologice, ca pozitie medie intr-o
anumita lima, purtand denumirea de fronturi ciini.itologice, intmcat pozisia
lor de-a lungui anului are o important;! majora in nenerarea tipurilor de
climat flit;, 36).
Fronturiie secundare
Fronturile secundare se formeaza in aceeasi masa geografica de aerr, in
care se prodnc eel mai ades mari contraste termice Intre aerul maritins sau
polar, sou intre seetoaie cnlde si reci din interiorul ciclonilor. Ele apar
cel mai frecvent in aerul polar.
Intr-un front se intalnesc de regula aerul rece cu cel cald, in cazul
fronturilor ocluse intalnindu-se cel putin 3 categorii de aer. Frontul
atmosferic secundar capata numele aerului care s e afla in inaintare. Din
acest punct de vedere se deosebesc fronturi calde si fronturi reci, iar in
cazul amestecului celor 2 tipuri de fronturi, fronturile ocluse.
Dupa directia de deplasare pe verticala a aerului cald, se deosebesc
anafronturi, cand aerul cald urca pe suprafata frontala, si catafronturi, cand
aerul cald coboara pe suprafata frontala.
Fronturile atmosferice secundara se deplaseaza perpendicular sau oblic pe
izobare. Fronturile atmosfence pcrpendicuiare pe izobare se deplaseaaJ mai
repede decat-fronfurile atmosferice care sunt obiice pe izobare. Cu cat
izobarele sunt mni dese, cu atat deplasarea fronfurilor atmosferice de-a
Jungui lor. este mni rapidfl. Pc talvegurile depresj'onare se pot instate
fronrttri cvasistaiionare, care penduleazS timp Indeiugar fata de o pozitie
flxS.
,-
119
vanfu! bate din stanga-spate. Pe cer npar norii Cirrostratus. apoi cem!
devine senin.
Frontul rece de ordinul II (secundar) (fig. 39} are latimea do destksurare a
tonomeneior fronlale de circa 900 km. din care aria de precipitatii ocupa
doufl beiizi inguste. prima de 10-20 km iar a doua de 5-15 km.
in partea supenoara, aerui cak: cu viteze man, coboara pe- suprafata
froniala pana la altitudinea de 2-3 km, Hind o arie de catafront, lipsita de
nori. Sistemul de nori va fi presnt pe o bands foaile ingusta, vantul caid de
aliifudine va contura in fata noriior Cumulonimbus, streasina ce indica
directia de deplasare a frontului. Fenomenele produse stint violenfe:
averse, pioi torentiale, grindina, oraje. Fata de frontul rece de ordinul I,
frontul rece de ordinul If se deosebeste prin circuJatia aerului cald la
palierul superior, sistemul de nori, regimui si extinderea precipitatiilor,
viteza mare de deplasare, restul fenomenelor frontale semanand.
Froatul oclus poarta acest nume deoarece o inasa de aer mni cald este
ridicata la fnaltime si izolata (mchisa) la acelnivel. Fronturile reci au viteza
de deplasare mai mare decat fronturile calde, care de muite ori sunt ajunse
din urma de fronturile reci. Aerul rece de desubtul frontului cald poate fi
mai putin rece ca aerui din spateie frontuiui rece sau mai rece decat acesta.
In functie de aceasta situatie, se vor pozitiona pe altirudine cele douil mase
de aer rece care s-au int/Unif. fntre cele doua mase de aer de la sol, ima
rece si cealalta mai putin rece
se va forma un front in stratele inferioare ale atmosferei. Dacs masa care a
venit din urma este mai putin rece decat cea din fata, frontul va fi oclus
caid, iar daca masa de aer care a venit din urma este mai rece decat cea din
fata, frontul din stratele inferioare ale atmosferei va fi oclus rece. La
inaltime se va forma un front rece, intre masa de aer rece care a venit din
urma si aerul cald ridicat deasupra celor doua mase de aer rece. Pozitia
acestui front va fi in fata frontului de la sol in cazul frontului oclus cald si
in unna sa in cazul fronUilui oclus rece (fig. 40).
La fntalnirea fronfuriior, sistemele noroase ale celor doua fronturi se
amesteca, ca
si tipurile de precipitatii speci flee fiecarui front. Dupa ce cele douS. mase
de aer Tece au luat contact la sol sub forma unui front oclus cald sau rece,
121
1. 8. 3. CICLONII SI ANTICICLONII
CicLonii
Geneza si evolutie La latitudinii mijiocii si superioare, deplasarea maselor
de aer se face prin formatiuni barice mobile, cicloni si anticicloni, care se
deosebesc din unie puncte de vedere de ciclonii si anticiclonii stabili, din
cenlrele de actiune.
Ciclonii mobili apar de regula in familii si se deplaseaza de la vest fa est.
Intre indivtzii unei familii sunt de regula anticicloni, iar familiile de cicloni
sunt despartite Intre ele prinlr-un nnticiclon mai puternic, anticiclonul de
invazie. Indivizii unei familii de cicloni ca si anticiclonii interealati nu
urnieaza trasee identice.
In Europa Occidentals se deplaseaza in medie pe an, circa 60-70 de serii
(familii) de cicloni. Viteza media a unui ciclon este de 20-30 km/ora, rar
ajungand la 80-100 km/ora. Directia gen era la de deplasare este vest-est.
Existenta unui ciclon este, in medie, de 1-2 zile, rar ajungand pana la o
saptamnna.
Studiul actjvitatii ciclonice este esential pentru meteoroiogia sinopiiol
intrucat diversitatea startlor de vreme in zonele tcn*!V:'rn'e cm'c cortfentJl
toctna1 dc p.cttvttntc?. c'dotiicil
C. iciorm ;:{>.;; cc rc^tiiJ, evoiucaza :>i dispar dc-a kingul Jroniuriior
pnncipaJt;.
in leg^tura cu aparilia si evoiutia ciclonilor si anticiclonilor s-au formulat
mai multe ipoteze. Prima teorie complexa asupra gertezei si evolutiei
122
127
128
130
134
la an la an, rezulti cfl valorile medii anuale ale bilantului caloric, pe total
pJaneta, este 0, Bilantul caloric este alcfiniit din bilantul radiativ,
calduxa pieiduta. prin evaporare si caldura cedata aerului prin flux
turbulent.
Caniitutile de caldura consumute in medie, anual, pentru evaporare sunt
foarte mari deasupra suprafetelor acvatice din zona calda; mari,
deasupm suprafefelor acvatice din zonele renipeniia. nnxicnne in arii
continentale si scteute in zone coniinentale aride si in zonele subpolare
si polare. Pe supra let a oceaneior din zonele tropicale, evaporatia este
niai puieniica decat de pe suprafata oceaneior din zonele ecuatoriale,
datorita rudiatiei mai mari si deficiiuiui de saturatie mai ridicat din
zonele tropicale. Pe suprafeteie oceaneior din zona tropicala se consuma
anual. in medie, o cantitate uriasa de caldunl, in procesele de evaporare
(peste 120 kcal/cm'/an). Cnntitati mari de cftidura se consum<l in
procese de evaporare si de deasupra curentilor oceanic: calzi, in zonele
temperate si reci. De pe suprafata uscatului, eel mai nine consuni caloric
pentru evaporare se produce in zonele ecuatoriale umede (circa 60
kcni/crnVan. cantitnte sutlcieniil penttu c.ap^-area unui strat de apa cu
grosiinea de 1 m). iar in zonelc polare coniinentale. consumui caloric
pentru evaporatie e.ste aproape 0. Pe anotimpuri, consumui caloric
pentru evaporatie este in.xim in vara fiecdrei emisfere, pe suprafctele
continentale si toamna deasupra oceaneior. iar \alorile minime se
inregistreaza in iarna fiecaxei emisfere. de pe suprafetele continenfale si
primavarn. dc pe suprafetele oceanice.
Prin Jlux caloric turbulent, supra fata teresira eedeaza atmoisferei mari
cantitati de caldura. De pe suprafata Terrei. doar suprafete continentale
din zonele polare, cum sunt Groenlanda si Antarctica, sau cele in care
atmosfera este mai caida in tot timpul anului, decat suprafata terestra, nu
tranmit atmosferei caldura prin flux caloric turbulent. Supmfetele
oceanice transmit valori ce variaza de la 0 kcal/cm7an, in zona marilor
Rosie, Arabiei si Golfului Persic, crescand la peste 30 kcal/cm /an, in
ariile curentilor calzi din zonele temeperate ale oceaneior. atingand
recordul pe suprafata Golfstream-ului, in zona subpolara si in jurui
arhipeiagului Svalbard, in zona polara, unde transimisia terriiicS catre
142
sa, apa sau uscat, ca si in alte caracteristici. intre care, relieful. in special
prin parametrul altitudine, exerciln modificart majore.
Influenta usratului <ji a niiirii asupra ciimatului
Intre cele doua tipun majore dc suprafata activa exista deo.scbin
tansante-. In capaeitaica lor de a ahmenta troposlera cu caldura si vnpon
de apa.
Tra.nsmisia calorica spre atmosfera, de pe cele doua tipuri dc suprafete
esie at at de diferita, dafontS deoscbinlor man chntrc caractenstscde !or
calorice. Astfel, apa arc un aibedou rnediu mai redus cu 10-20 <> decat
uscatul lipsit de strat de zapada. Spre deosehire de sol, mediul acvatic
este transparent, radtatiile patrund la adancinn mari, lar mobilitatea
mediului acvatic asigura o posibihtate in plus de transmitere spre adanc,
sau dinspre adanc, a fluxurilor calorice. Suprafeteie acvatice cedea^a
atmosferei in mod direct, doar 10% din cantitatea de caldura primita,
fata de suprafata uscatului. care cedeazi circa 40-50%, ccildnra
primita de ape fiind consnmata ?nsa prsponderenl in procese e'e
Deasupra oceaneior, radiatia difuza creste in detrimentul eelei directe,
radiatia giobaia este mai scilzuta deasupra oceaneior, ca si radiatin
efectivfi.
Deasupra uscatului, trasatunie climntelor oceanice pot fi transmise in
interior la mari distante. dacS sistemul curentilor atmoslerici este
indteptat majoritar spre continent si daea mari lanturi montane nu
blocheaza accesul spre interior. Asttel, chmatul oceanic se e.\tin.de In
C'ampia Germano-Poloneza. la peste 1000 km de tarmurile Marii
Nordului.
In ciiniateie oceanice, inertia tertmea este mare, prirnavara este mai rece
decat toamna, lunile cu temperatura medie cea mai ndicata sunt august
in emistera nordica si t'ebruane. in emisfera sudica, iar lunile cu
temperaturile medii ceie mai seizure stint februarie In emisfera nordica
si august in emisfera sudica.'" TemeperaruriJe maxime si minima anuale
se inregistreaza in general, cu douil luni intarziere fata de datele'
solstitiilor. Deasupra oceaneior. amplitudinea medie anuaJa" a
temperaturii aeaiiui creste de la 2-3" C. la ecuaror, la 10-12 C, In
zonele subpoiare. Valorile sunt mat crescute pentai teritoriiie in care
144
145
147
148
jose, iar temperaturile scazute din ariile inalte, vor soldea valorile
tensiunii de safuratie, ma rind valorile umezelii relative.
Iarna, umezeaia relativa este sczuta In ariile montane, datorita aportului
scazut de vapori de a pa de pe suprafata terestra locala, cat si de un aport
redus dinspre vai, predominand miscari descendente. iar in vai, aerui
umed este rcUnut sub stratele de inversiune, in situatia unor frecvente si
intense inversiuni termice. cauzte de regimuri barice anticiclonice. dar si
cu alte cauze. Scflderea valorii tensiunii de saturatie. datorata scflderii
tempcrafurii, nu poate cotnpensa sca'derea si mai rapida a tensiunii
vaporilor de apS.
Regimul diurn al umezelii relative a aerului in ariiie montane este
deasemenea invers celui din ariile joase, mecanismele de actiune ce
produc aceastfl situatie fiind asemSnatore celor care genereaza
panicutnritfltile regimului anual. Valorile cele mai ridicate se produc la
amiazS, in intervalul de maxim al convectiei. iar \-alorile cele mai
scazute, in partea a doua a noptii. in perioada de mxima dezvoliare a
miscarilor descendente. circulatia periodic^ locals, vanturile de muntevale avand un rol important in conturarea unei astfel de distributii
Aceasta imversare a tipului de regim fata de situatia prezenta in ariile
joase si muntii inalti din zonele aride si semiaride
. Acolo,schimburile de umezeala dintre altitudinile redusesi cele ridicate
suntlimitate, tensiunea vaporilor de apa avand un rol
ai redus, schimbariie de temperatura, care modifica valorile tensiunii de
saturatie fiind hotaratoare.
Nebulozitaiea. Dacil in ariiie joase, valonren nebulozitatii este in special
rezultatul regimului circulatiei generale a atmosferei, in munti inten'in
numerosi faciori iocali, cum ar fi rolul de baraj exercitat de lanturiie;
montane, orienfarea versantilor fat3 de radhitin solarfl si
directia \'anturilor, altinidine etc. In zonele temperate, pe veranii cu
expozUie sudic-5, cu pante : jduse. se creeaza conditii ideaie pentru
dezvoltarea convectiei term ice .si npariiia norilor cumuliformi.
Nebuiozitatea redusi caracterizeza muntii main dm zonele aride si
semiaride (miintii Asiei Centrale, Pamir. Tibet, Podisul Marelui
Fiazin. Podisul Mexicului etc.). Pe flancurile dinspre ocean, ale
149
152