PARTEA A II-A

AGROMETEOROLOGIA

II.1.METEOROLOGIA SI AGROMETEOROLOGIA
Meteorologia, studiaz\ fenomenele [i procesele fizice din atmosfera terestr\, în
scopul cunoa[terii legilor care le determin\ apari]ia [i evolu]ia, rela]iile dintre acestea [i
intercondi]ionarea lor. Astfel de fenomene sînt: oscila]iile de temperatur\ [i umiditate,
schimb\rile de faz\ ale apei, geneza precipita]iilor, mi[c\rile aeruului, etc.
Datorit\ faptului c\ fenomenele meteorologice au un rol foarte important în
dezvoltarea plantelor, a ap\rut agrometeorologia, ca subramur\ a meteorologiei.
Totalitatea fenomenelor [i proceselor atmosferice ce caracterizeaz\ starea fizic\ a
atmosferei într-un anumit moment [i loc, constituie vremea în acel moment [i în acel loc.
Succesiunea în timp a diferitelor st\ri fizice ale atmosferei, în continu\ schimbare,
reprezint\ mersul sau evolu]ia vremii.
Din observa]iile zilnice remarc\m faptul c\ vremea are un caracter variabil. Aceasta
înseamn\ c\ atât fenomenele cât [i elementele meteorologice au mari fluctua]ii de la un loc la
altul [i de la un timp la altul. Aceste schimb\ri îns\ nu sunt întâmpl\toare, ci la baza lor stau
fenomene fizice complexe. ~n func]ie de factorii care le genereaz\, varia]iile elementelor
meteorologice pot fi varia]ii în timp [i varia]ii în spa]iu.
Varia]iile în timp sunt de dou\ feluri: varia]ii periodice (regulate) [i varia]ii
neperiodice (accidentale). Varia]iile periodice pot fi diurne sau anuale [i sunt cauzate de
mi[c\rile p\mântului. Aceste varia]ii influen]eaz\ procesul de înc\lzire al suprafe]ei terestre,
imprimându-i un caracter regulat, proces care, la rândul lui, influen]eaz\ celelalte elemente
meteorologice.
Varia]iile în spa]iu ale elementelor meteorologice sunt [i ele de dou\ tipuri: varia]ii pe
orizontal\ [i pe vertical\. Deoarece elementele meteorologice sunt în strâns\ interdependen]\
[i se influen]eaz\ reciproc, este necesar\ cunoa[terea tuturor acestor varia]ii. Aspectul vremii
este dat de influen]a predominant\ a unuia dintre elementele meteorologice.
Analiza de sintez\ a regimului vremii dintr-o regiune pe o perioad\ îndelungat\
conduce la ob]inerea unor caracteristici generale ce constituie clima. Clima influen]eaz\ în
mare m\sur\ procesele pedogenetice, geomorfologice, felul r\spândirii vegeta]iei [i
animalelor pe suprafa]a p\mântului.

II.1 1.Ramurile meteorologiei

~n prezent meteorologia are numeroase ramuri, dintre care, cele mai importante sunt
urm\toarele:
Meteorologia general\ sau fizica atmosferei care se ocup\ cu studiul legilor fizice
care stau la baza genezei [i dezvolt\rii fiec\rui fenomen meteorologic.
Meteorologia sinoptic\ (sau sinoptica) este [tiin]a despre prevederea vremii.
Sinoptica se bazeaz\ pe analiza simultan\ [i corelarea h\r]ilor sinoptice în vederea cunoa[terii
distribu]iei spa]iale a elementelor meteorologice.
51
 Aerologia sau fizica atmosferei libere se ocup\ de studiul proceselor care se petrec în
straturile superioare ale atmosferei. Aceast\ disciplin\ este strâns legat\ de sondajele
aerologice realizate cu ajutorul radiosondelor, rachetelor, sateli]ilor meteorologici, etc.
Climatologia este [tiin]a legilor de formare a climei pe suprafa]a p\mântului ca fiind
regimul mediu al st\rilor de timp. Climatologia se bazeaz\ pe interpretarea datelor
meteorologice plurianuale.
Meteorologia dinamic\ este dinamica [i termodinamica atmosferei [i studiaz\
mi[c\rile aerului din atmosfer\, procesele schimbului de c\ldur\, folosind legile
hidrodinamicii [i termodinamicii.
Actinometria se ocup\ cu studiul tuturor categoriilor de radia]ii(solar\, terestr\,
atmosferic\) [i cu fenomenele pe care acestea le produc în urma interac]iunii lor cu mediul
prin care trec.
Pentru c\ fenomenele meteorologice au un rol important în diferite domenii de
activitate, au ap\rut numeroase discipline , ca subdiviziuni ale meteorologiei. Deja am amintit
agrometeorologia, care este obiectul de studiu al prezentei c\r]i.
Alte asemenea discipline desprinse din meteorologie sunt: meteorologia medical\(care
studiaz\ influen]a vremii asupra organismului uman), radiometeorologia, meteorologia
nuclear\, meteorologia cosmic\. De asemenea meteorologia cuprinde domenii distincte de
studiu cum ar fi:electricitatea atmosferei, acustica atmosferei, optica atmosferei.

II.1.2. Scurt istoric al dezvolt\rii meteorologiei [i agrometeorologiei

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au privit Cerul [i P\mântul întrebându-se ce se
afl\ acolo, cine le-a f\cut a[a cum sunt, cum este legat\ via]a lor de fenomenele observate.
Multe fenomene i-au impresionat puternic [i de aceea au încercat s\ le în]eleag\, s\ le
cerceteze, s\-[i organizeze via]a dup\ ele.
Dat\ fiind importan]a acestor întreb\ri pentru existen]a lor, interesul oamenilor pentru
cunoa[terea fenomenelor atmosferice s-a manifestat de mii de ani. Al\turi de obsedanta
întrebare"ce este via]a", întrebarea "ce este Cerul [i P\mântul" r\mâne [i ast\zi la fel de
actual\. Doar cercetarea [tiin]ific\ poate aduce o oarecare lumin\ acestor întreb\ri.
Printre cei dintâi observatori ai cerului au fost cresc\torii de vite, agricultorii [i
marinarii, care, prin specificul vie]ii lor, î[i petreceau cea mai mare parte a vie]ii în natur\ iar
munca lor era legat\ strâns de ceeace se petrecea în atmosfer\. De exemplu, vechii locuitori ai
Egiptului cuno[teau timpul de producere al inunda]iilor, inunda]ii pe care le foloseau pentru
irigarea terenurilor. Grecii antici, alc\tuiau calendare speciale în scopul prevederii vremii
pentru un timp mai lung.
Cercet\rile în domeniul meteorologiei au c\p\tat aspecte noi odat\ cu perfec]ionarea
mijloacelor de investiga]ie. Construc]ia termometrului de c\tre medicul olandez Drebel, a
barometrului cu mercur de c\tre Torricelli [i a higrometrului cu fir de p\r de c\tre Saussure au
permis realizarea primelor m\sur\tori cantitative. Folosirea radiosondelor permite ob]inerea [i
transmiterea pe p\mânt a valorilor elementelor meteorologice înregistrate la în\l]ime.
Acumularea datelor de observa]ie a condus la rezolvarea unor probleme teoretice de c\tre
meteorologi de prestigiu cum sunt V.Bjerkness, K.G.Rossby, W.Koppen, Em. de Martonne.
Cercetarea atmosferei înalte a fost realizat\ cu ajutorul sateli]ilor meteorologici care permit [i
transmiterea de fotografii. In prezent programele de cercetare spa]ial\ care se realizeaz\ în
marile laboratoare ale lumii, vizeaz\ în continuare [i cunoa[terea atmosferei în scopul iminent
al deplas\rii omului în spa]iul cosmic.
Primele observa]ii meteorologice instrumentale încep la Ia[i în anul 1770. Seria
observa]iilor continu\ la Sibiu, Cluj, Bucure[ti. Inregistr\ri meteorologice complexe dator\m
la Ia[i activit\]ii unor intelectuali de seam\ ca Gh.Asachi, P.Poni, T.Stamate [i I.Pangratti.

52
 In anul 1884 ia fiin]\ Institutul Meteorologic Central al României. Se dezvolt\ apoi o
re]ea de sta]ii meteorologice în multe ora[e ale ]\rii [i apar primele publica]ii cuprinzând
datele meteorologice înregistrate de aceste sta]ii.
In prezent Institutul Meteorologic din Bucure[ti este afiliat la OMM , care are acum
140 de ]\ri membre [i care faciliteaz\ schimbul de informa]ii meteorologice în cadrul unor
programe comune.
Si asupra condi]iilor agrometeorologice au f\cut observa]ii oamenii din cele mai vechi
timpuri având `n vedere c\ meteorologia a ap\rut din necesit\]i practice. In acest sens stau
m\rturie proverbele populare care se refer\ la unele aspecte ale vremii [i la consecin]ele lor
asupra recoltelor precum [i relat\rile din cronici care vorbesc despre secete [i urm\rile lor `n
agricultur\. Observa]ii [tiin]ifice sistematice asupra vremii [i culturilor agricole sunt f\cute
abia spre mijlocul secolului al XIX-lea iar primele sta]ii meteorologice agricole apar `n
Fran]a, Italia, SUA abia dup\ anul 1900. In anul 1913, pe lâng\ OMM a fost `nfiin]at\
Comisia permanent\ de agrometeorologie.
In ]ara noastr\ primele preocup\ri de agrometeorologie sunt legate de numele lui
Stefan Hepite[. In anul 1900 el public\ `n Analele Academiei Române lucrarea intitulat\
”Studii de meteorologie agricol\” `n care se ocup\ de studiul condi]iilor climatologice ale
vegeta]iei la vi]a de vie. El semnaleaz\ apari]ia unei noi [tiin]e, “Meteorologia agricol\”.
Studii continue [i deservirea agrometeorologic\ permanent\ a `nceput odat\ cu
`nfiin]area, `n cadrul Institututlui Meteorologic, a sec]iei de Agrometeorologie.

II.1.3. Obiectivele agrometeorologiei

Agrometeorologia reprezint\ ansamblul mijloacelor [tiin]ifice [i tehnice care permit,
pe baza datelor agronomice [i meteorologice, s\ prezinte speciali[tilor din agricultur\
elemente utile pentru o mai bun\ gestionare a exploata]iilor [i bazele necesare dezvolt\rii [i
planific\rii mediului rural.
Produc]ia agricol\ este legat\ vital de aspectele atmosferei.
Datele agrometeorologiei faciliteaz\ urm\toarele activit\]i:
a)stabilirea perioadei îns\mân]\rilor, în func]ie de temperatura prognozat\
b)stabilirea perioadei de plantare a r\sadurilor
c)]inând seama de valorile temperaturii [i umidit\]ii, s\ se hot\rasc\ momentele cele
mai indicate pentru activit\]i ca stropitul viilor, combaterea unor insecte v\t\m\toare,
aplicarea tratamentelor de prevenire a bolilor criptogamice, tunsul oilor, trimiterea oilor la
p\[unat, etc.
d)stabilirea datelor pentru diferite munci agricole
e)prevenirea culturilor, pe baza prognozelor elaborate, împotriva unor fenomene
d\un\toare cum sunt:înghe]ul, bruma,etc.
f)evaluarea aproximativ\ a calit\]ii recoltelor.
Climatologia, agricol\, prin datele climatice pe care le elaboreaz\, face posibil în
agricultur\:
a)s\ se aleag\ cele mai adecvate culturi [i s\ se creasc\ cele mai potrivite rase de
animale în raport cu condi]iile climatice, zonând astfel teritoriul unei ]\ri.
b)s\ se aclimatizeze diferite soiuri de plante [i rase de animale corespunz\toare
condi]iilor de clim\.
c)s\ se fac\ ameliorarea unor soiuri de plante [i rase de animale
d)s\ se aplice anumite m\suri agrotehnice corespunz\toare climei
e)s\ se stabileasc\ regiunile în care sunt necesare iriga]iile precum [i condi]iile în care
trebuie executate acestea.

53
 II.2. ATMOSFERA
Atmosfera este un inel de aer care înconjoar\ p\mântul.
Pe o cale sau alta, atmosfera influen]eaz\ tot ce vedem, ea este legat\ intim de via]a
noastr\. Dac\ noi putem supravie]ui f\r\ hran\ câteva s\pt\mâni, sau f\r\ ap\ câteva zile,
f\r\ aer nu putem tr\i mai mult de câteva minute. P\mântul f\r\ atmosfer\ nu ar avea lacuri [i
oceane, nu ar avea sunete sau nori, imaginea cerului albastru ar lipsi. Tr\ind pe suprafa]a
p\mântului, suntem adapta]i atât de complet cu existen]a sa încât uneori uit\m c\ aerul este
substan]ial pentru via]a noastr\. Si chiar dac\ aerul nu poate fi pip\it, nu are miros [i este
invizibil, el protejeaz\ p\mântul de razele pustiitoare care vin de la soare [i permite astfel
vie]ii s\ înfloreasc\. De[i nu-l putem vedea, pip\i sau mirosi, este surprinz\tor c\ între ochii
no[tri [i paginile acestei c\r]i sunt trilioane de molecule de aer!

II.2.1. Compozi]ia aerului atmosferic

Atmosfera, unde au loc fenomenele care determin\ vremea, este compus\ dintr-un
amestec de gaze în care sunt suspendate particule fine solide [i lichide. Unele dintre aceste
particule (pic\turi de ap\ [i cristale de ghea]\)sunt vizibile sub forma norilor. Atmosfera
p\mântului are forma unei anvelope sub]iri. Por]iunea din atmosfer\ care con]ine circa 99%
din masa atmosferei are o grosime de numai 0,25% din diametrul p\mântului.
In grosime, atmosfera p\mântului seam\n\ cu coaja unui m\r!
Compozi]ia aerului este destul de eterogen\, masa principal\ fiind dat\ de amestecul
de gaze. Astfel în 10 tone, care este aproximativ masa atmosferei pân\ la distan]a de 1 m de
sol [i la nivelul m\rii, sunt 9,98 tone de aer, 20 Kg de ap\ (echivalent cu 20 mm de ap\ din
precipita]ii) [i circa 1 Kg de materii solide fin divizate, din care, o mic\ parte,
microorganisme.
Particulele solide sunt reprezentate de minerale sau microorganisme având
dimensiunile de câ]iva nanometri. Ele sunt particule minerale duse de vânt de la sol spre
în\l]ime sau din emana]iile vulcanice care ajung pân\ în straturile superioare ale atmosferei,
în timpul marilor erup]ii. De asemenea ele pot fi particule organice (în special polen) care pot
fi transportate la sute de km de la locul de origine, sau particule cosmice, de origine
meteoric\.
Compozi]ia aerului este aceea[i pân\ la circa 80 Km în\l]ime, datorit\ curen]ilor de
aer care o omogenizeaz\.
Din punct de vedere al compozi]iei aerului, atmosfera se împarte în dou\ p\r]i:
a)omosfera, partea inferioar\, pân\ la 80 de Km
b)eterosfera, partea superioar\, unde gazele sunt stratificate.
Aerul a fost considerat mult\ vreme ca fiind un element chimic simplu. Aceast\ idee a
fost infirmat\ de Lavoisier care a identificat [i denumit principalele dou\ gaze componente
ale aerului atmosferic: azotul [i oxigenul.
Ulterior s-au descoperit [i celelalte gaze.
Compozi]ia aerului atmosferic uscat din omosfer\ este:
1)azot 78,08%
2)oxigen 20,95%
3)argon 0,93%
4)dioxid de carbon 0,033
5)neon 0,0018
Unele gaze apar datorit\ unor reac]ii fotochimice (ozon, oxid de azot), altele apar în
urma unor procese microbiologice (amoniac, metan), iar altele sunt emana]ii din sol (dioxid
de carbon, dioxid de azot). ~n jurul centrelor industriale [i în timpul erup]iilor vulcanice,
cantit\]ile de dioxid de carbon cresc.

54
 Aerul uscat poate fi considerat ca un gaz unic cu masa molecular\ 28,97 Kg/Kmol [i
comportându-se ca un gaz perfect. El con]ine ap\ (deci nu este uscat) sub cele trei forme de
agregare ce formeaz\ aproximativ 5% din volumul aerului. Aceasta se g\se[te în straturile
inferioare ale atmosferei unde formeaz\ norii [i precipita]iile.
Pentru via]a plantelor cei mai importan]i constituen]i sunt azotul, oxigenul, dioxidul
de carbon [i vaporii de ap\.
~n cazul eterosferei, compozi]ia aerului se modific\, continuând s\ predomine azotul [i
oxigenul. ~ntre 100-110 Km în\l]ime, oxigenul se disociaz\ sub influen]a radia]iilor
ultraviolete [i trece în stare atomic\. Masa molecular\ a aerului scade la 24,35Kg/Kmol.
La peste 400 Km [i azotul devine monoatomic, iar la peste 1000 Km se trece la gaze
u[oare, ap\rând plasma.
Solul are structur\ granular\, con]inând în spa]iile sale, aer într-o cantitate cu atât mai
mare cu cât aerul este mai uscat. Când solul este umed, aerul este înlocuit de ap\.
Aerul este indispensabil pentru via]a plantelor [i a mocroorganismelor ce populeaz\
solul.
Compozi]ia aerului din sol este aproximativ aceea[i cu cea a aerului atmosferic.
Totu[i, el con]ine mai pu]in oxigen [i mai mult dioxid de carbon, datorit\ activit\]ii
r\d\cinilor plantelor, microorganismelor precum [i a descompunerii substan]elor organice din
sol. Cantitatea de dioxid de carbon cre[te cu adâncimea, temperatura [i umiditatea solului. La
o concentra]ie mai mare de 1-2%, dioxidul de carbon devine d\un\tor dezvolt\rii plantelor.
Aerul din sol este saturat cu vapori de ap\ [i puternic ionizat datorit\ substan]elor
radioactive din scoar]a p\mântului. El con]ine o cantitate mai mare de amoniac, cele
ml\[tinoase con]in în plus metan [i hidrogen sulfurat.
~ntre aerul din sol [i cel de deasupra , exist\ un schimb continuu, numit aera]ie a
solului.
Aerul din sol are efecte biologice [i agronomice importante. Prezen]a unei faze
gazoase suficient de bogat\ în oxigen este absolut necesar\ pentru existen]a, func]ionarea [i
cre[terea r\d\cinilor, la absorb]ia apei [i s\rurilor minerale, pentru majoritatea plantelor
cultivate, vegetale [i forestiere.
Factorii care influen]eaz\ negativ con]inutul aerului din sol pot fi precipita]iile
excesive sau o porozitate slab\ datorat\ naturii solului.
Ac]iunile favorabile cre[terii con]inutului de aer din sol sunt:
♦ muncile agricole legate de sol (arat, pr\[it) care au ca scop cre[terea porozit\]ii solului.
♦ opera]ii de ameliorare (drenaje, diferite culturi)
♦ activitatea faunei.
Printre activit\]ile defavorabile con]inutului de aer din sol se pot enumera:
• irigarea excesiv\,
• tasarea solului în timpul lucrului sau prin trecerea tractoarelor [i ma[inilor grele,
• ac]iunea animalelor
• umiditatea aerului, a solului, poten]ialul hidric.

II.2.2. Poluarea aerului

Aerul con]ine impurit\]i, lichide sau solide, aflate în suspensie. Aceste particule
formeaz\ aerosolul atmosferic. Componen]a solid\ este format\ din pulberi minerale [i
vegetale, nisipuri, pulberi vulcanice, microorganisme, polen.
Toate aceste suspensii, la care se adaug\ produsele de ardere din centrele industriale [i
ale automobilelor, constituie factori de poluare ai aerului atmosferic. Activitatea uman\
produce numeroase impurit\]i care se degaj\ în atmosfer\. De exemplu gazele de e[apament
con]in mari cantit\]i de dioxid de azot, monoxid de carbon [i hidrocarburi.

55
 Unele hidrocarburi sunt cunoscute ca fiind cancerigene. Ele reac]ioneaz\ cu oxizii
azotului [i, în prezen]a luminii, produc poluan]i fotochimici, cel mai important rezultant fiind
ozonul, care este nociv pentru bolnavii de inim\. Prelucrarea carbonifer\ [i a petrolului
produce o mare cantitate de dioxid de sulf care, în combina]ie cu apa din atmosfer\, poate da
ploi acide. Alte efecte ale polu\rii atmosferei frecvent întâlnite în prezent sunt alergiile, boli
produse de pulberile organice din atmosfer\. Activit\]ile umane, producând în atmosfer\
gaze, aerosoli, pot schimba vremea [i clima. Unul dintre aceste gaze este dioxidul de carbon,
care este un produs industrial. Dioxidul de carbon absoarbe radia]iile infraro[ii care vin de la
soare. Deci, crescând cantitatea de dioxid de carbon, s-ar produce o cre[tere a temperaturii în
atmosfer\ [i o sc\dere a temperaturii la suprafa]a p\mântului. ~n acela[i timp, radia]iile
infraro[ii emise de suprafa]a terestr\ nu ar ie[i în spa]iul liber pentruc\ ar fi absorbite de
atmosfer\. Acest fenomen, numit "efect de ser\ ", soldat cu cre[terea temperaturii în
atmosfera inferioar\, ar avea efecte puternice asupra climei. Astfel, chiar o slab\ cre[tere a
temperaturii, ar produce topirea ghe]ii în regiunile arctice [i ar produce inundarea regiunilor
de coast\. Aceasta ar avea ca efect o r\cire global\ a suprafe]ei p\mântului.
Sc\derea p\turii de ozon ar afecta puternic via]a pe p\mânt datorit\ caracterului
s\u de protector al p\mântului împotriva radia]iilor ultraviolete.
~n scopul cercet\rii cantit\]ii de ozon `n regiunile de la poli, o echip\ de cercet\tori s-a
deplasat în Antarctica, la sfâr[itul anului 1986 pentru a face cercet\ri câ]iva ani.
Scopul acestor cercet\ri este de a ar\ta c\ trebuie luate m\suri pentru prevenirea
schimb\rilor climei, datorit\ proceselor nenaturale de alterare a atmosferei, pentru a nu face
p\mântul imposibil de a fi locuit!

II.2.3.Structura termic\ a atmosferei.

Din punct de vedere al varia]iei temperaturii cu în\l]imea, se cunosc 5 straturi:
1) troposfera,
2) stratosfera,
3) mezosfera,
4) termosfera [i
5) exosfera. (Fig.II.1)

Fig.II.1
56
 Troposfera este stratul din imediata vecin\tate a p\mântului.
Are forma unui elipsoid, mai turtit decât p\mântul. Grosimea sa este de circa 20 Km la
ecuator [i de 8 Km la poli.
Caracteristica troposferei este c\ temperatura descre[te cu în\l]imea, varia]ia fiind
de 6,5 grade pe Km.
Troposfera con]ine circa 3/4 din masa atmosferei [i aproape în totalitate, vaporii de
ap\ din atmosfer\. Aici se formeaz\ norii [i precipita]iile [i tot aici au loc majoritatea
fenomenelor meteorologice.
Troposfera este cel mai important strat pentru c\ aici tr\iesc toate vie]uitoarele.
Troposfera are trei p\r]i distincte:
a)stratul limit\ planetar (stratul de turbulen]\), care are aproximativ 1-2 Km [i care
sufer\ influen]a suprafe]ei adiacente. ~n acest strat, dup\ Geiger, primii doi metri de la sol
formeaz\ o p\tur\ special\ de aer în care condi]iile climatice sunt diferite. Aceast\
microclim\ este denumit\ "clima plantelor".
b)stratul mijlociu (de convec]ie), cuprins între 2-6 Km, în care se formeaz\
principalele tipuri de nori.
c)stratul superior, care se întinde mai sus de 6 Km, în care se întâlnesc doar nori
forma]i din cristale de ghea]\.
Trecerea din troposfer\ la stratul superior se face prin tropopauz\ sau substratosfer\,
cu o grosime de 1-2 Km.
Stratosfera se întinde pân\ la peste 50 Km. Pân\ la circa 20 Km temperatura este
aproximativ constant\ (-56,6), dup\ care începe s\ creasc\.
S-au g\sit îns\, în straturile superioare ale stratosferei [i temperaturi de 0 grade
Celsius, ceea ce a condus la considerarea existen]ei unor "straturi calde" în p\r]ile acestea
superioare ale stratosferei.
Tranzi]ia de la stratosfer\ la stratul urm\tor se face prin stratopauz\ sau submezosfer\.
Mezosfera este stratul cuprins între 50 [i 80 de Km în\l]ime.
Aici temperatura sufer\ o inversiune de semn. La început temperatura cre[te, atingând
60-70 grade, apoi scade ajungând la -80 grade, sau chiar mai mici (-1100C). ~nc\lzirea se
datoreaz\ radia]iilor cu lungimi de und\ mici (ultraviolete) care sunt absorbite de straturile de
ozon, care se formeaz\ la în\l]imi de 40-50 de Km.
Aceast\ absorb]ie este extrem de important\ pentru noi deoarece, în prezen]a
radia]iilor ultraviolete, via]a nu ar fi posibil\. P\tura de ozon din atmosfer\ se nume[te
ozonosfer\.
Partea superioar\ a mezosferei se nume[te "mezosfera rece".
Termosfera urmeaz\ dup\ mezopauz\ sau subtermosfer\.
Termosfera se întinde pân\ la circa 1000 de Km. Temperatura cre[te pân\ la 2.000 de
grade la 500 de Km, dup\ care, se men]ine constant\. Aceast\ temperatur\ nu este indicat\ de
termometre, ci este temperatura corespunz\toare energiei cinetice a moleculelor gazelor din
aerul atmosferic.
Aici se g\sesc straturi puternic ionizate care constituie ionosfera. Ionosfera este stratul
pe care se reflect\ undele radio. Ionii se formeaz\ datorit\ radia]iilor solare de mare energie
care, intrând în atmosfer\, smulg electronii moleculelor de oxigen [i azot. Ionii reflect\
semnalele radio care, prin reflexii repetate, pot înconjura p\mântul.
Trecerea spre urm\torul strat este f\cut\ printr-o zon\ îngust\, numit\ termopauz\
Exosfera este ultimul strat, care se întinde pân\ la circa 3000 de Km, constituind
limita superoar\ a atmosferei.
Densitatea aerului aici este extrem de mic\ [i se apropie de cea a materiei interstelare.
Gazele se prezint\, în p\r]ile inferioare, sub form\ de atomi iar în p\r]ile superioare, sub
form\ de plasm\ (ioni [i electroni).

57
 II.2.4.Masa atmosferei
Masa atmosferei, spre deosebire de în\l]ime care este greu de precizat, este u[or de
apreciat. Deoarece presiunea atmosferic\ este dat\ de greutatea atmosferei, adic\
mg
p=
S
atunci:
p.4πR 2
m=
g
Dac\ se consider\ presiunea aproximativ constant\ [i egal\ cu 10N/m2, p\mântul o sfer\ cu
raza de 6700K [i accelera]ia gravita]ional\ aproximativ 10m/s2, atunci pentru masa atmosferei
se g\se[te:
m = 5,63.1018 Kg
Masa atmosferei este foarte mic\ în raport cu masa p\mântului care poate fi calculat\
`n func]ie de densitatea medie a p\mântului
4
M = ρV = ρ πR 3
3
Dac\ densitatea medie a p\mântului este de 2,7.10 Kg/m3 atunci pentru masa
p\m`ntului se ob]ine:
M = 3,34.10 24Kg
Calculând raportul celor dou\ mase, se ob]ine:
m
≅ 10-6 Kg
M
adic\ masa aerului este de un milion mai mic\ decât cea a p\mântului!
Masa atmosferei este neuniform distribuit\.
Ea se g\se[te în propor]ie de 50% în primii 5 Km, de 75% în primii 10 Km [i de 95%
în primii 20 de Km.
Deci numai 5% din masa atmosferei se afl\ la o în\l]ime mai mare de 20 de Km.
Altfel spus aproximativ 99% din masa atmosferei se g\se[te în primii 30 de Km! Densitatea
aerului, din aceste motive, scade cu în\l]imea.

II.3. RADIATIA SOLARA

Energia radiant\ care vine de la soare este sursa tuturor fenomenelor care se petrec la
suprafa]a p\mântului [i în atmosfer\. Dac\ energia solar\ ar lipsi, temperatura suprafe]ei
terestre ar fi apropiat\ de 00C. Toate celelalte surse de energie(energia stelelor, a radia]iei
cosmice, sau c\ldura datorat\ nucleului incandescent al p\mântului), sunt neglijabile.
Energia solar\ recep]ionat\ de suprafa]a P\mântului, doar într-o zi [i jum\tate, este
dup\ unele calcule, echivalent\ cu energia produs\ de toate centralele electrice ale lumii în
timp de un an. In acela[i timp, energia radiant\ este absorbit\ de atmosfer\ în cea mai mare
parte. Dac\ atmosfera nu ar exista, de asemenea nu ar fi posibil\ via]a datorit\ temperaturii
ridicate a soarelui.
Soarele este o sfer\ incandescent\ cu raza Rs de circa 695.300 Km, adic\:
Rs = 109 Rp, unde Rp este raza terestr\.

II.3.1. Con]inutul radia]iei solare.

Radia]ia solar\ con]ine dou\ componente diferite:
♦ Radia]ia electromagnetic\
♦ Componenta corpuscular\.
58
 Radia]ia electromagnetic\ are un spectru continuu, de la radia]iile γ pân\ la undele
radio, cu lungimi de und\ foarte mari.(Fig.II.2)

Fig.II.2
Radia]ia corpuscular\ este compus\ din electroni, neutroni, ioni, particule α , β .
Aceast\ radia]ie nu ajunge în întregime la noi, ea fiind deplasat\ de câmpul magnetic al
P\mântului, spre zonele polare, unde d\ na[tere, aurorelor polare. Din spa]iul cosmic mai vine
radia]ia cosmic\, ce cuprinde [i ea diferite particule [i antiparticulele lor, cuante γ etc., ce
constituie radia]ia primar\. Aceast\ radia]ie, trecând prin atmosfer\, se ciocne[te de nucleele
atomilor moleculelor din aer producând sf\râmarea acestora [i rezultând neutroni, mezoni,
hiperoni, ce constituie radia]ia secundar\.

II.3.2. M\rimi fizice pentru energia radiant\

1) Cantitatea de energie radiant\ Q este cantitatea de energie primit\ de la soare de
c\tre un corp, într-un anumit interval de timp. Se m\soar\ în Joule(J).
2)Fluxul de energie radiant\ este energia ce vine de la soare pe suprafa]a respectiv\
în unitatea de timp. In sisitemul Interna]ional se m\soar\ în Watt(W). Fluxul de energie
radiant\ este dat de suma produselor dintre num\rul fotonilor de diferite tipuri ce ajung pe
suprafa]a respectiv\ [i cuanta de energie corespunz\toare fiec\rui foton, adic\:
W = ∑ n i hν i
Aceast\ rela]ie explic\ de ce energia de la soare,revine în cea mai mare parte
spectrului vizibil sau infraro[u, decât p\r]ii ultraviolete a spectrului. De[i radia]iile vizibile [i
infraro[ii transport\ cuante mai mici de energie, num\rul fotonilor fiind mai mare, energia
primit\ de la aceste radia]ii este mai mare decât de la cele ultraviolete.
3) Intensitatea radia]iei sau densitatea fluxului de energie radiant\, I, reprezint\
fluxul de energie radiant\ ce cade pe unitatea de suprafa]\ a[ezat\ normal pr direc]ia razelor
solare.

59
 Intensitatea radia]iei se m\soar\ în W/m2
O unitatea tolerat\ pentru intensitatea solar\ este Langley,
1 Ly = cal/cm s = 4,18.104 W/m2.
Pentru spectrul vizibil se adaug\ [i alte m\rimi caracteristice radia]iilor din acest
domeniu, care au fost studiate în cadrul programei [colare.
Intensitatea radia]iei solare exprimat\ prin num\rul de calorii ce sose[te la limita
superioar\ a atmosferei în timp de un minut pe un centimetru p\trat de suprafa]\ a[ezat\
normal pe direc]ia razelor solare, se nume[te constant\ solar\.
Constanta solar\ C are valoarea:
C = 2 cal/cm2 .min=1367 W/m2
Constanta solar\ prezint\ fluctua]ii legate de varia]ia, în timpul anului, a distan]ei
P\mânt-Soare, cât [i de schimb\ri la nivelul soarelui, având valori între 1,9 [i 2,1.

II.3.3. Factorii ce determin\ radia]ia solar\ ce vine la limita superioar\ a

atmosferei.
Radia]ia solar\ ce vine la limita superioar\ a atmosferei pe unitatea de suprafa]\
orizontal\ difer\ de la o zi la alta [i de la un loc la altul.
Aceast\ varia]ie se datoreaz\ urm\torilor factori.
♦ Durata inegal\ a zilelor [i nop]ilor(deci durata inegal\ a insola]iei care este
propor]ional\ cu lungimea zilei).
♦ Inciden]a variabil\ a razelor solare
♦ Dep\rtarea variabil\ dintre P\mânt [i Soare.
To]i ace[ti factori sunt lega]i de mi[c\rile P\mântului diurn\ [i în jurul Soarelui.
a) Durata inegal\ a zilelor [i nop]ilor se poate exemplifica astfel.
La ecuator ziua este tot timpul egal\ cu noaptea, în rest aceasta se întâmpl\ la 21
martie [i 22 septembrie. Mergând spre zonele polare zilele [i nop]ile se m\resc, trec de 24 de
ore, [i ajung la dou\ luni la peste 70 grade [i la [ase luni la cei doi poli.
b) Intensitatea radia]iei depinde de inciden]a razelor solare (sau de unghiul de
în\l]ime a soarelui deasupra orizontului):
I = I 0 cosθ = I 0 sinh
unde:
- I0 este intensitatea radia]iei ce cade pe o suprafa]\ normal\ pe direc]ia razelor,
- θ este unghiul de inciden]\ iar h este unghiul de în\l]ime al soarelui deasupra
orizontului(Fig.II.3)

Fig.II.3
Unghiul de inciden]\ al razelor solare variaz\ astfel:
• la ecuator este nul la echinoc]iu, când soarele trece la zenit, iar în restul anului inciden]a
este foarte mic\(este mai mic\ decât 23 27)

60
• dincolo de tropice, soarele nu mai trece la zenit în nici un moment al anului. Unghiul de
inciden]\ cre[te cu latitudinea(la 450 este 210 33’ la solsti]iul de var\ [i cre[te pân\ la
solsti]iul de iarn\ când este maxim)
• la poli inciden]a este foarte mare. La solsti]iul de var\, când are valoarea cea mai mic\,
este de 660 33’.
c) Dep\rtarea de la P\mânt la soare este dat\ de faptul c\ P\mântul se mi[c\ pe o
elips\, în care soarele ocup\ unul din focare(Fig II.4)

Fig.II.4
Deci P\mântul este mai aproape de soare iarna(pentru emisfera nordic\) [i mai departe
vara, diferen]a între afeliu(1 iulie) [i periheliu(1 ianuarie) fiind de 5.10 Km.
Dar intensitatea radia]iei ce ajunge pe P\mânt variaz\ invers propor]ional cu p\tratul
distan]ei dintre corpul care radiaz\ [i cel care prime[te radia]ia. Rezult\ c\ la începutul lui
ianuarie intesitatea radia]iei este cu 7% mai mare decât în iulie. Acest efect îns\ este
compensat de efectul contrar al inciden]ei razelor [i de durata insola]iei.
Facem aici observa]ia c\ excentricitatea orbitei P\mântului(mi[carea pe elips\ [i nu pe
cerc) nu explic\ anotimpurile. Anotimpurile sunt atribuite înclina]iei de 230 27’’ a axei de
rota]ie a P\mântului fa]\ de planul orbitei P\mântului.(Fig.II.5).

Fig.II.5
Aceast\ înclina]ie produce orientarea P\mântului fa]\ de Soare, orientare care se
schimb\ în timpul rota]iei P\mântului în jurul Soarelui. Astfel emisfera nordic\ se înclin\ în
partea exterioar\ Soarelui în timpul iernii [i se înclin\ c\tre soare în timpul verii.
Pentru emisfera sudic\, lucrurile se întâmpl\ exact invers.

61
 Datorit\ acestei orient\ri a P\mântului fa]\ de Soare, [i altitudinea solar\ [i lungimea
zilei se modific\, deci [i radia]ia solar\ primit\.
Iarna, altitudinea solar\ este mic\, zilele sunt mai scurte [i radia]ia solar\ este mai
mic\. In timpul verii, altitudinea soarelui este mai mare, zilele sunt mai lungi [i insola]ia este
mai mare.
Deci, dac\ nu ar fi înclina]ia axei P\mântului, axa de rota]ie ar fi perpendicular\ pe
orbita sa plan\ [i P\mântul ar avea întotdeauna aceea[i orientare fa]\ de Soare, pe P\mânt nu
ar exista anotimpuri.

II.3.4. Ac]iunea atmosferei asupra radia]iilor

Pe lâng\ cei trei factori deja aminti]i, intensitatea radia]iei depinde [i de prezen]a
atmosferei pe care o str\bate pân\ la suprafa]a P\mântului. La traversarea atmosferei, radia]ia
este absorbit\, reflectat\(în special de nori) [i î[i schimb\ compozi]ia spectral\.
Absorb]ia radia]iei se datore[te unor componen]i ai aerului atmosferic, în special
oxigenul [i ozonul care absorb radia]iile ultraviolete [i din spectrul vizibil, [i vaporii de ap\ [i
dioxidul de carbon ce absorb din domeniul vizibil dar, mai ales, din infraro[u.
Oxigenul din mezosfer\ absoarbe radia]iile ultraviolete producând ozonul la mari
în\l]imi. In locul radia]iilor absorbite apar în spectrul solar benzi [i linii de absorb]ie numite
linii [i benzi telurice. In vizibil oxigenul d\ dou\ benzi de absorb]ie la 0,686 µ [i 0,759 µ .
Ozonul absoarbe [i el radia]iile ultraviolete împiedicând sosirea, la suprafa]a
P\mântului, a radia]iilor ultraviolete care sunt foarte d\un\toare vie]ii. Vaporii de ap\ dau
numeroase benzi de absorb]ie atât în vizibil cât [i în infraro[u, vaporii având absorb]ia cea
mai important\.Dioxidul de carbon absoarbe în special radia]iile infraro[ii, atmosfera
devenind opac\ pentru astfel de radia]ii.
Absorb]ia selectiv\ a radia]iilor solare face ca distribu]ia energiei radiante s\ aib\
forma dat\ în (Fig,II.6 ), deci s\ prezinte acele sinuozit\]i.

Fig. II.6

62
 II.3.5. Extinc]ia radia]iei solare în atmosfer\
Intensitatea radia]iei solare scade la trecerea prin atmosfer\ dup\ legea
m( z )
I = I0 p
Unde I0 este intensitatea radia]iei la limita superioar\ a atmosferei, p este coeficientul de
transmisie (transparen]\) iar m num\rul de mase atmosferice adic\ rapotul dintre masa
atmosferei considerat\ pe o direc]ie oarecare [i masa atmosferei considerat\ pe direc]ie
vertical\
Expresia de mai sus reprezint\ legea lui Bouguer.
Aceast\ lege se enun]\ astefel:
Intensitatea radia]iilor solare descre[te în progresie geometric\ atunci când num\rul
de mase atmosferice cre[te în progresie aritmetic\.
Dac\ razele cad sub inciden]a z, atunci se poate scrie:
I = I 0 p sec z = I 0 p cos ech
Dac\ suprafa]a receptoare nu este perpendicular\ pe direc]ia razelor, pe P\mânt va
ajunge un flux de intensitate
I = I 0 sinh = I 0 p cos ech sinh
Din aceast\ rela]ie se observ\ c\ în\l]imea soarelui are o dubl\ influen]\ asupra radia]iei
solare de pe P\mânt.
Rela]ia aceasta permite calculul constantei solare. Logaritmând aceast\ rela]ie se
ob]ine:
log I = log I 0 + m log p
Reprezentând grafic log I = f(m), se ob]ine o dreapt\ , care prin extrapolare, permite
calculul m\rimii log I0 ,deci [i a lui I0 (Fig.II.7)

Fig.II.7

II.3.6. Difuzia radia]iei solare

Fenomenul de difuzie produce culoarea luminii solare directe.
Radia]ia solar\ pierde componente din spectrul vizibil prin absorb]ie [i prin difuzie, în
cazul difuziei fiind afectate radia]iile albastre.
Din acest motiv culoarea obi[nuit\ a luminii solare directe este g\lbuie.

63
 Fenomenul de difuzie se produce pe moleculele gazelor, pe particulele solide [i lichide
aflate în suspensie în aerul atmosferic. Difuzia este de dou\ feluri:
ƒ difuzie molecular\, care are loc pe particule de diametre inferioare lungimilor de und\ ale
radia]iei
ƒ difuzie pe particule, (particulele având dimensiuni mai mari decât lungimea de und\).
Difuzia molecular\ a fost studiat\ de Rayleigh pentru a explica de ce culoarea cerului
este albastr\.
Rayleigh calculeaz\ coeficientul de extinc]ie corespunz\tor fluxului de energie difuzat
în toate direc]iile, care are valoarea:
32π 3 (n 2 − 1) 2
K =
d
λ4 L
Aceast\ expresie se nume[te legea lui Rayleigh [i arat\ c\ K d este invers propor]ional
cu puterea a patra a lungimii de und\.
Deci radia]iile albastre [i violet vor fi mult mai difuzate pentru c\ au lungimi de und\
mai mici. De aceea bolta cerului este colorat\ în albastru.
Din acela[i motiv discul solar, când este foarte aproape de orizont(la r\s\rit sau la
apus) apare colorat în ro[u-portocaliu. In aceste momente, razele luminoase str\bat un drum
mai lung prin atmosfer\ [i radia]iile albastre [i violet sunt puternic difuzate. In consecin]\, la
observator ajung numai radia]iile ro[u-orange.
In straturile superioare ale atmosferei, moleculele de aer sunt mai rare, difuzia este
redus\ [i bolta cereasc\este întunecat\.
Studiul difuziei pe particule mai mari a fost f\cut\ de G.Mie.
Difuzia pe particule depinde de m\rimea [i num\rul acestora dar este aceea[i pentru
toate lungimile de und\. Atunci când predomin\ difuzia pe particule, cerul apare de o culoare
alb-l\ptoas\.
Absorb]ia [i difuzia determin\ sl\birea intensit\]ii radia]iei cu cât p\tura de aer
str\b\tut\ este mai mare.

II.3.7.Reflexia radia]iei solare

Radia]ia solar\ direct\ [i difuzat\, este par]ial absorbit\ [i par]ial reflectat\ de nori [i
de suprafa]a apelor [i a P\mântului.
Toate radia]iile din spectrul solar sunt reflectate la fel, indiferent de lungimea lor de
und\. Capacitatea de reflexie a unei suprafe]e se caracterizeaz\ printr-o m\rime numit\
albedo.
Se nume[te albedo al unei suprafe]e, raportul între radia]ia reflectat\ în toate
direc]iile [i cea incident\.
R
A = 100
Q
R fiind radia]ia reflectat\ iar Q radia]ia incident\ [i se exprim\ în procente.
Albedo-ul suprafetei terestre depinde de natura, de gradul de rugozitate [i culoarea
corpurilor. Suprafe]ele netede [i lucioase reflect\ mai puternic radia]ia solar\, decât cele cu
asperit\]i sau de culoare închis\.
Suprafe]ele umede au o capacitate de absorb]ie mai mare, deci albedo mai mic decât
cele uscate. Albedo-ul unor suprafe]e este dat mai jos:
Z\pad\ proasp\t\ uscat\ 80 - 98 %
Paji[te verde 26%
P\dure de foioase 15 - 20%
Humus 26%
64
 Cernoziom uscat 14%
Ar\turi umede 5 - 15%
Din acest tabel se observ\ c\ cel mai mare albedo îl are z\pada pur\ [i uscat\.
Diferitele tipuri de soluri au albedo diferit]i, în acela[i timp, cele umede au un albedo
mai sc\zut de cât cele uscate, aspecte ce au mare importan]\ în agrotehnie.
Vegeta]ia reflect\ radia]ia verde [i infraro[ie, fapt ce ar futea fi cauza culorii verzi a
plantelor. Reflexia acestor radia]ii constituie un mod de ap\rare împotriva înc\lziri excesive [i
a ofilirii.
Albedo-ul suprafe]elor întinse de ap\ depinde de unghiul de inciden]\ al radia]iilor, de
gradul de transparen]\ al apei [i de starea de agita]ie a acesteia.
Radia]iile vizibile ale spectrului, mai ales cele albastre [i verzi, p\trund în stratul
superficial al apei unde se reflect\ , fapt ce explic\ acea culoare verde-alb\struie a apelor.In
acela[i timp, apa tulbure reflect\ mai puternic radia]ia, decât cea limpede.
Norii au o capacitate de reflexie mare, aceasta depinzând de grosimea [i densitatea lor.
M\sur\torile efectuate cu ajutorul sateli]ilor artificiali [i a navelor cosmice au g\sit
pentru P\mânt ca planet\, un albedo de 35-40%. Datorit\ faptului c\ albedo-ul suprafe]ei
terestre este de numai 15%, se observ\ [i aici rolul norilor [i al atmosferei.
Pentru compara]ie amintim aici c\ planeta Neptun are un albedo de circa 73% iar
Luna are un albedo de numai 7%.

II.3.8. Radia]ia terestr\ [i atmosferic\

Absorbind o parte din energia solar\, P\mântul se înc\lze[te [i emite, la rândul s\u, o
radia]ie numit\ radia]ie terestr\. Radia]iile emise de suprafa]a P\mântului sunt radia]ii
termice.
Pentruc\ temperatura P\mântului variaz\ între 500C [i –600C , conform legilor
radia]iei termice, P\mântul emite numai în infraro[u(4 µ - 40 µ ). Considerând temperatura
medie de 150C maximul de energie, conform legii lui Wien va fi la 10 µ [i are valoarea de
0.57 ly/min.
In urma procesului de radia]ie, suprafa]a P\mântului se r\ce[te.
R\cirea se manifest\ doar în timpul nop]ii deoarece, în timpul zilei, pierderea este
compensat\ de radia]ia direct\ de la Soare. De aceea ziua [i temperatura aerului [i a solului
cresc.
Energia termic\ radiat\ de P\mânt se pierde în spa]iul cosmic sau este absorbit\ de
atmosfer\. Absorb]ia este realizat\ în special de vaporii de ap\, de dioxidul de carbon [i de
ozon.

II.3.9. Radia]ia atmosferic\.

Absorbind atât radia]ia solar\ cât [i cea terestr\, atmosfera se înc\lze[te [i emite, la
rândul s\u radia]ia atmosferic\. Aceast\ radia]ie este situat\, ca [i cea terestr\, în domeniul
lungimilor de und\ mari(infraro[u). Absorb]ia este cu atât mai puternic\, cu cât cerul este mai
acoperit cu nori.
Pe cer senin absorb]ia este foarte redus\, radia]ia terestr\ este foarte puternic\ [i
r\cirea este accentuat\.
Atmosfera, l\sând s\ treac\ radia]iile luminoase de la soare [i absorbind radia]ia
termic\ infraro[ie, împiedic\ pierderea c\ldurii [i exercit\ un efect de ser\.

65
 Radia]ia atmosferic\ are o intesitate de 0,42 ly/min [i cum temperatura atmosferei
variaz\ între –900C [i 500C, domeniul lungimilor de und\ este cuprins între 3 µ - 100 µ .
Aceast\ radia]ie se propag\ în toate direc]iile, deci [i spre P\mânt.
Diferen]a dintre radia]ia terestr\ T [i radia]ia atmosferic\ Ea se nume[te radia]ie
efectiv\, E
E = T − E a =0,57 - 0,42=0,15 ly/min
Radia]ia efectiv\ este îndreptat\ dinspre P\mânt spre atmosfer\.
In timpul nop]ii ea constituie radia]ia nocturn\.

II.3.10. Bilan]ul radiativ la suprafa]a P\mântului

Suprafa]a P\mântului prime[te radia]ia solar\ direct\ S, radia]ia solar\ difuz\ D, [i
radia]ia atmosferic\ Ea.
Suma radia]iilor solar\ direct\ [i difuz\
G = D+S
constituie radia]ia global\.
Bilan]ul radiativ la suprafa]a P\mântului este dat de expresia:
Q = ( S + D) − R − T + E a
sau
Q = G (1 − A) − E a
In rela]ia de mai sus Q este energia rezultant\, R este intensitatea radia]iei reflectate
iar A este albedo-ul
Bilan]ul radiativ poate avea valori pozitive [i negative. Dac\ energia radiant\ primit\
de suprafa]a P\mântului este mai mare decât cea pierdut\, deci bilan]ul este pozitiv, suprafa]a
se înc\lze[te, [i invers, când bilan]ul este negativ, se produce r\cirea suprafe]ei terestre. In
mod obi[nuit, în cazul cerului senin, bilan]ul radiativ este pozitiv ziua [i negativ noaptea, este
pozitiv în sezonul cald [i negativ în sezonul rece.
Bilan]ul radiativ este extrem de important pentruc\ el determin\ regimul termic al
aerului [i solului, dirijeaz\ procesul evapora]iei, al înghe]ului [i dezghe]ului, geneza [i
transformarea maselor de aer , determin\ în sfâr[it toate celelalte elemente meteorologice [i,
în ultim\ instan]\, dezvoltarea plantelor [i a vie]uitoarelor în general.
Pe timp noros , radia]ia direct\, S = 0,deci
Q = D(1 − A) + E a − T
iar în timpul nop]ii, când [i radia]ia difuz\ este nul\,
Q = Ea − T
Cum T 〉 Ea, rezult\ un flux de radia]ie îndreptat dinspre sol spre atmosfer\, care este
radia]ia nocturn\. Deci, pe timp noros, pentru plante este extrem de important\ radia]ia
difuz\, ea având rolul determinant în bilan]ul radiativ.

II.3.11. Varia]ia diurn\ [i anual\ a elemntelor bilan]ului radiativ

Inciden]a razelor solare difer\ în timpul unei zile [i în cursul unui an ceea ce face ca
radia]ia solar\ [i bilan]ul radiativ s\ aib\ o varia]ie zilnic\ [i una annual\. Varia]ia diurn\ a
radia]iei solare directe este dat\ în Fig.II.8, pentru un coeficient de transparen]\ al aerului de
0,8.

66
 Fig.II.8
Ariile determinate de curbele din figur\ reprezint\ energia total\ într-un loc oarecare,
de la r\s\ritul pân\ la apusul soarelui. Aceast\ energie este mai mare la poli, ea fiind continu\
în timp de 24 de ore. Aceste curbe sunt date pentru un coeficient de transparen]\ relativ mare.
Pentru un coeficient de transparen]\ de 0,5 sau 0,6 totu[i energia radiant\ este mai mare la
ecuator pentru toate zilele anului.
. Varia]ia anual\ a energiei solare se poate urm\ri în Fig.II.9. pentru un coeficient de
transparem]\ de 0,5.
Curbele trasate caracterizeaz\ cele trei tipuri de varia]ie anual\ a energiei solare primit\ de
P\mânt.
¾ tipul ecuatorial (latitudine 200N [i 200S) care prezint\ dou\ maxime la echinoc]iu [i dou\
minime la solsti]ii,
¾ tipul latitudinilor mijlocii (între paralela de 200 [i cercurile polare), care prezint\ un
maxim la solsti]iul de var\ [i un minim la cel de iarn\.
¾ tipul polar (dincolo de cercurile polare, pân\ la poli) care prezint\ tot un maxim vara,
insola]ia fiind mai redus\.
Anomalia observat\ la varia]ia zilnic\ se men]ine [i aici, în cazul unui coeficient de
transparen]\ mare (0,75). Când coeficientul de transparen]\ este de 0,5, lucrurile se schimb\.

Fig.II.9
Dac\ se reprezint\ bilan]ul c\ldurii raportat la latitudine, pe suprafa]a P\mântului, se
ob]ine rezultatul prezentat `n Fig. II.10

67
 Fig.II.10
M\sur\torile de radia]ie se realizeaz\ cu ajutorul unor dispozitive adecvate, bazate pe efectele
calorice pe care radia]iile le produc. Aceste dispozitive sunt:
• pirheliometrele [i actinometrele pentru radia]ia direct\,
• piranometrele pentru radia]ia difuz\,
• albedometrele pentru m\surarea albedo-ului
• bilan]metrele pentru determinarea bilan]ului radiativ.
Aceste dispozitive vor fi prezentate detaliat în cadrul orelor de aplica]ii.

II.3.12. Efectul radiatiilor solare asupra dezvoltarii plantelor cultivate

Radia]ia solar\, direct\ [i difuz\ ac]ioneaz\ asupra plantelor atât prin radia]ia
vizibil\(VIS) cât [i prin cea din domeniul IR(radia]ia infraro[u)sau UV.(ultraviolet). Ea se
`nmagazineaz\ `n plant\ sub form\ de energie poten]ial\ sau energie acumulat\ prin sinteza
substan]elor organice.
Plantele nu absorb toate radia]iile spectrului solar, ci doar o parte care poart\ denumirea de
“radia]ii fiziologice”.
Radia]ia activ\ fotosintetic este radia]ia vizibil\ având lungimea de und\ cuprins\ `ntre 0,4-
0,7µm care este implicat\ `n fotosintez\.
Mecanismele de interac]iune dintre radia]ia solar\ [i plante sunt urm\toarele:
♦ Fotosinteza
♦ Fotoperiodism
♦ Fotomorfogeneza
♦ Fototropism

1. Fotosinteza
Fotosinteza este fenomenul de absorb]ie a energiei luminoase la nivelul pigmen]ilor
fotosintetici cu scopul ob]inerii unor substan]e organice. Se mai nume[te asimila]ie
clorofilian\ pentru c\ elementul de baz\ `n fotosinteza `l constituie pigmentul clorofila.
Dezvoltarea plantelor este condi]ionat\ de radia]iile luminoase deoarece fotosinteza nu este
posibil\ decât `n prezen]a luminii. Din cantitatea total\ de energie solar\ care cade la un
moment dat pe o suprafa]\ acoperit\ cu covor vegetal, numai o parte este absorbit\ de frunze
pentru fotosintez\.

68
De asemenea numai o parte din energia absorbit\ de frunze devine activ\ `n cloroplaste [i abia
o alt\ parte este fixat\ sub form\ de energie chimic\.
2. Fotoperiodismul
Fotoperiodismul reprezint\ ansamblul fenomenelor care se produc `n leg\tur\ cu
alternan]a zi-noapte(ziu\-`ntuneric). Hibernarea, formarea bulbilor [i tuberculilor, `nflorirea
plantelor pun `n eviden]\ fenomenul de fotoperiodism.
In cazul fotoperiodismului se consider\ c\ anumite procese sunt legate de un anumit timp
biologic, care constituie “un ceasornic intern”. Ritmicitatea zilnic\ a proceselor biologice este
cuprins\ `ntre 21 [i 28 de ore(procese circadiene). Lumina poate fi considerat\ ca un
“comutator” pentru desf\[urarea acestor procese(diviziunea celular\, cre[terea r\d\cinii, etc).
Fenomenul se poate produce [i invers [i se nume[te induc]ie fotoperiodic\.
Inflorirea plantelor a permis numeroase studii privind fotoperiodismul.
Anumite plante `nfloresc `n condi]ii de zi scurt\ iar altele necesit\ pentru `nflorire zile lungi
iar la altele este suficient s\ se declan[eze lan]ul reac]iilor necesare `nfloririi, `n condi]ii de zi
scurt\, apoi s\ se continue `n cele de zi lung\.
Din acest punst de vedere se disting:
• plante de zi scurt\(iluminare de 8-12 ore pezi): porumbul, bumbacul, soia, orezul,
fasolea, tutunul
• plante de zi lung\(iluminare de 16-20 ore pe zi): grâul. orzul, ov\zul, sfecla de
zah\r, maz\rea, cartoful
• plante indiferente:unele soiuri de porumb [i orez, arahidele
3. Fotomorfogeneza
Fotomorfogeneza reprezint\ fenomenul de modificare a structurilor plantei ca r\spuns la
varia]ia compozi]iei spectrale a luminii(raportul dintre radia]iile ro[ii [i infraro[ii `n special)
4. Fototropismul
Fototropismul este fenomenul de orientare a organismelor vegetale `nspre lumin\, `n vederea
cre[terii.
Astfel unele plante `[i `ndreapt\ `n cursul zilei inflorescen]a spre Soare (floarea
soarelui `n special dar [i bumbacul sau lucerna). Alte plante `[i `nchid florile cand lumina este
foarte puternic\(regina nop]ii, tutunul), iar altele `[i `ntorc frunzele `n a[a fel `ncât s\
primeasc\ lumin\ direct\ numai pe o parte lateral\, ca s\ evite supra`nc\lzirea din timpul
amiezii.
In cazul florii soarelui care `[i orienteaz\ floarea spre soare(este fototropism pozitiv),
la intensit\]i energetice egale, ac]iunea este cu atât mai puternic\ cu cât lungimea de und\ este
mai scurt\(spre violet). Radia]iile
Dup\ cerin]ele fa]\ de lumin\ plantele se `mpart `n dou\ categorii:
™ Plante iubitoare de lumin\. O intensitate mai mare a luminii favorizeaz\
acumularea de substan]e organice: amidon, zah\r, celuloz\. Deci plantele care sunt
bogate `n aceste substan]e trebuie s\ fie cultivate `n zonele `nsorite, cu nebulozitate
redus\. Dintre acestea amintim sfecla de zah\r, vi]a de vie, bumbacul, cerealele
™ Plante rezistente la lumin\. Aceste plante cresc mai bine `n zone cu intensitate mai
slab\ a luminii [i cu nebulozitate mai mare. Acestea sunt:fasolea, vinetele, trifoiul
m\runt etc.
Pomii au cerin]e mari fa]\ de lumin\ pe când arbu[tii (zmeur, mur) sunt mai u]in preten]io[i.
La arbori nevoia de lumin\ cre[te cu vârsta.
Observa]ie
Efectele radiatiilor solare asupra animalelor au fost discutate anterior `n partea
de Biofizic\, la capitolul”Efectul radia]iiilor asupra organismului uman [i animal”.

69
 II.4.TEMPERATURA AERULUI SI SOLULUI

II.4.1. Energia radiant\ [i temperatura

Energia radiant\ sosit\ de la soare este absorbit\ în propor]ie de 80% de suprafa]a
p\mântului [i transformat\ în energie termic\. Din aceast\ cauz\, suprafa]a solului se
înc\lze[te [i, la rândul ei transmite c\ldur\ straturilor de aer de deasupra sa cât [i straturilor de
sol din adâncime. Transmisia c\ldurii în sol se face în special prin conduc]ie, pe când cea spre
atmosfer\, prin convec]ie [i radia]ie. Suprafa]a subiacent\ care prime[te [i transmite c\ldura
se nume[te suprafa]\ activ\. Ea se înc\lze[te când bilan]ul radiativ este pozitiv [i se r\ce[te
când acesta este negativ. Temperatura aerului [i a solului constituie cel mai important element
meteorologic, el influen]ând un num\r mare de fenomene ce au loc în sol [i în stratul de aer
din imediata vecin\tate a solului. Pe lâng\ faptul c\ influen]eaz\ celelalte elemente
meteorologice, ea influen]eaz\ în mod direct dezvoltarea plantelor. Procesele biochimice de
transformare a materiilor organice, de dizolvare a diferitelor s\ruri minerale, absorb]ia
radicular\ la plante, activitatea microorganismelor, încol]irea semin]elor [i dezvoltarea
ulterioar\ a plantelor, depind de temperatura [i regimul termic al solului [i aerului.

II.4.2. Propriet\]i calorice ale solului.

Principalele m\rimi fizice de care depinde înc\zirea [i r\cirea solului sunt:c\ldura
specific\, capacitatea caloric\, conductivitatea termic\ etc.
C\ldura specific\ gravimetric\ reprezint\ cantitatea de c\ldur\ necesar\ unui
Kilogram dintr-un corp pentru a-[i ridica temperatura cu un grad,
Q
c=
m∆T
Se m\soar\ în J/Kg.K
Ca unitate tolerat\ se folose[te [i cal/g.grd.
C\ldura specific\ volumetric\ reprezint\ c\ldura necesar\ unit\]ii de volum dintr-un
corp pentru a-[i ridica temperatura cu un grad,
Q
cV =
V∆T
Se m\soar\ în J/ m3 .K sau cal/cm3 .grd.
Dat\ fiind leg\tura dintre masa [i volumul corpului, se ob]ine c\:
cV = cρ
unde ρ este densitatea solului. C\ldura specific\ a solului este de aproximativ 836J/Kg.K,
deci mult mai mic\ decât cea a apei care este de 4180J/Kg.K. De aceea suprafa]a continental\
se înc\lze[te [i se r\ce[te mai u[or decât cea oceanic\. De asemenea apa din sol m\re[te
c\ldura specific\ deci solurile umede se înc\lzesc [i se r\cesc mai greu, varia]iile de
temperatur\ sunt mai lente [i au amplitudine mai mic\. In spa]iile lacunare dintre granulele
oric\rui sol se g\se[te, pe de alt\ parte, [i aer. C\ldura specific\ a aerului este îns\ [i ea
mic\(c=1000J/Kg.K). De aici rezult\ c\ prezen]a apei în sol m\re[te c\ldura specific\, în timp
ce un sol cu mult aer are o c\ldur\ specific\ mic\.
Capacitatea caloric\ reprezint\ cantitatea de c\ldur\ necesar\ unui corp pentru a-[i
varia temperatura cu un grad. Se m\soar\ în J/K [i are expresia:
Q
C=
∆T
deci:
C = mc

70
 Inc\lzirea [i r\cirea solului depinde [i de capacitatea de transmisie a c\ldurii de la o
particul\ la alta, de la strat la strat, de la straturile superioare mai înc\lzite, la cele inferioare
mai reci. Acest fenomen este fenomenul de conduc]ie termic\.

II.4.3. Legile de varia]ie a temperaturii cu adâncimea

Legea de varia]ie a temperaturii cu adâncimea, arat\ c\ temperatura se propag\
suferind o amortizare precum [i o `ntarziere a momentului când se produc aceste valorile
maxime [i minime..
Aceast\ lege permite enun]area urm\toarelor legi de varia]ie a temperaturii cu
adâncimea:
1. Perioada oscila]iilor termice, diurn\ sau anual\ nu depinde de adâncime, ea
ramâne constant\.
2. Amplitudinea oscila]iilor termice scade `n progresie geometric\ atunci când
adâncimea cre[te `n progresie aritmetic\.
De exemplu, pentru anumite soluri, la o adancime de 0,12m, amplitudinea zilnic\ a
temperaturii se reduce la jum\tate, deci la 0,24m se reduce la o p\trime.
3. Intârzierea apari]iei maximului [i minimului de temperatur\ variaz\ cu adâncimea.
In cazul oscila]iilor diurne, pentru anumite soluri, pentru o adâncime de 0,12m
`ntarzierea este a noua parte din perioad\, adica 24/9=2h 40 min.
La 0,24m adâncime, `ntârzierea va fi de 5h 20min.
4. Amplitudinea oscila]iilor termice de perioade diferite se reduc `n acela[i raport la
adâncimi propor]ionale cu r\d\cina p\trat\ a perioadelor respective, adic\:
z1 Θ1
=
z2 Θ2
Dac\ de exemplu perioada amplitudinii zilnice se reduce la jum\tate la o adancime z1=
0,12m, amplitudinea oscila]iei anuale se reduce tot la jumatate la o adancime:
365
z 2 = 0,12 =2,92m
1

Legile de varia]ie a temperaturii cu adâncimea au o importan]\ practic\ deosebit\

deoarece ele permit s\ se deduc\ regimul termic al solului la orice adâncime [i, `n mod
special, la adâncimile la care sunt r\d\cinile plantelor.
De asemenea, aceste legi permit calculul adâncimii la care p\trunde `nghe]ul [i viteza
cu care se propag\.. In regiunile latitudinilor mijlocii, cum este ]ara noastr\, viteza de
propagare este de 1-2 cm pe zi..
Aceast\ vitez\ se mic[oreaz\ cu atât mai mult cu cât solul are deasupra o vegeta]ie
mai bogat\.

II.4.4. Varia]ia diurn\ a temperaturii solului la suprafa]\ [i adâncime

Datorit\ varia]iei diurne [i anuale a intensit\]ii radia]iei solare, temperatura solului va
prezenta [i ea o varia]ie diurn\ [i una anual\.
Varia]ia diurn\ pentru stratul de la suprafa]\ prezint\ un maxim `n jurul orei 13 la o
or\ dup\ ce Soarele atinge `n\l]imea maxim\ deasupra orizontului, [i un minim `nainte de
r\s\ritul Soarelui. Varia]iile de temperatur\ se transmit spre adâncime iar amplitudinea
oscila]iilor se mic[oreaz\(Fig.II.11).

71
 Fig.II.11
Amplitudinea varia]iei zilnice de temperatur\ devine practic nul\ la o adâncime de
circa 1m. Iarna, stratul de z\pad\ mic[oreaz\ amplitudinea oscila]iilor termice [i reduce
adâncimea la care acestea ajung.. De exemplu, la o grosime a stratului de z\pad\ de 0,2m,
amplitudinea oscila]iilor de temperatur\ devine nul\ la numai 0,2m iar dac\ grosimea stratului
de z\pad\ este de 0,5m atunci `n sol nu se mai resimte nici o varia]ie de temperatur\,
temperatura solului ramânând neschimbat\ la suprafa]\ [i `n adancime.

II.4.5. Varia]ia anual\

Amplitudinea anual\ a temperaturii solului , conform legilor men]ionate mai `nainte,
scade pe m\sur\ ce adâncimea cre[te iar momentul atingerii extremelor este cu atât mai
`ntârziat cu cât adâncimea cre[te.
La latitudini mijlocii, `ncepând de la 20m [i mergând spre interiorul P\mântului,
temperatura diferitelor straturi cre[te, ea r\mânând constant\ `ntr-un strat numit strat
invariabil.
Cre[terea temperaturii pentru fiecare 100m `n adâncime, se nume[te gradient
geotermic iar adâncimea pentru care temperatura cre[te cu un grad se nume[te treapt\
geotermic\. Pentru primele straturi invariabile treapta geotermic\ este `n medie de 33m, iar
gradientul geotermic de 30C la circa 100m.

II.4.6. Temperatura aerului

Aerul absoarbe doar o mic\ parte a radia]iilor solare. De aceea el se înc\lze[te prin
intermediul suprafe]ei subiacente care transmite aerului o parte din c\ldura acumulata de ea.
Transmiterea c\ldurii se face prin urm\toarele procese:
-conduc]ie termic\, Datorit\ conductivit\]ii mici a aerului transmiterea c\ldurii prin
acest proces este slab\
-radia]ie. P\mântul înc\lzit emite radia]ia terestr\ cu lungimi de und\ mare care sunt
absorbite de aer, mai ales când este înc\rcat cu vapori de ap\
-convec]ia termic\ ce se realizeaz\ datorit\ curen]ilor ascenden]i [i descenden]i care
permite o transmitere a c\ldurii la în\l]ime
-turbulen]a atmosferic\, o mi[care haotic\ a diferitelor volume de aer, ce determin\
amestecarea aerului, [i contribuie într-o mare m\sur\ la schimbul între sol [i atmosfer\.

72
 -c\ldura latent\ de vaporizare care favorizeaz\ înc\lzirea [i r\cirea atmosferei.
C\ldura este preluat\ de apa de la suprafa]a p\mântului când se transform\ în vapori [i este
restituit\ atmosferei atunci când ace[tia, ajungând la straturi mai reci, se condenseaz\.
C\ldura poate fi transmis\ pe suprafa]a P\mântului prin intermediul unor curen]i
orizontali sau curen]i verticali. Astfel, convec]ia reprezint\ transferul de c\ldur\ pe vertical\
iar advec]ia, pe orizontal\.
M\surarea temperaturii aerului impune definirea no]iunii de " temperatur\
adev\rat\" a aerului.
Temperatura adev\rat\ reprezint\ temperatura m\surat\ în condi]ii speciale: la
umbr\, în ad\postul meteorologic perfect ventilat, astfel ca rezervorul termometrului s\
capete direct temperatura aerului înconjur\tor. Temperatura determinat\ în asemenea
condi]ii , la circa 2m de la sol, este cea care se folose[te în meteorologie.
Evident c\ aceast\ temperatur\ nu corespunde strict condi]iilor în care se dezvolt\
plantele , omul [i animalele, acestea din urm\ depinzând [i de al]i factori.
Acestea îns\ constituie probleme speciale ale agrometeorologiei.

II.4.7.Varia]ia zilnic\ a temperaturii aerului

Varia]iile temperaturii aerului sunt asem\n\toare celei ale solului.
Ele sunt mai mari în straturile de la suprafa]a solului [i scad cu în\l]imea. Perioadele
oscila]iilor r\mân neschimbate la toate în\l]imile [i momentele producerii minimelor [i
maximelor întârzie cu cre[terea în\l]imii.
Varia]ia zilnic\ a temperaturii aerului prezint\ un maxim simplu între orele 14- 15( cu
1-2 ore mai târziu decât la suprafa]a solului) [i un minim înainte de r\s\ritul soarelui.
Varia]ia diurn\ a temperaturii aerului `n compara]ie cu cea a solului este prezentat\ `n
Fig.II.12.

Fig. II.12
Diferen]a în grade dintre valoarea maxim\ [i cea minim\ a temperaturii aerului se
nume[te amplitudinea termic\ diurn\
Ea depinde de latitudine, altitudine, anotimpuri, nebulozitate, vânt, relief.
Deasupra oceanelor amplitudinea diurn\ a temperaturii este foarte mic\ în raport cu
întinderile de uscat. Pe uscat, amplitudinea diurn\ depinde [i de caracteristicile suprafe]ei
active.

73
 II.4.8.Varia]ia anual\ a temperaturii aerului
Varia]ia anual\ a temperaturii aerului în cazul ]\rii noastre se caracterizeaz\ printr-un
maxim, în luna iulie [i un minim în luna ianuarie. Curbele de varia]ie anual\ a temperaturii
depind de latitudine [i prezint\ o mare asem\nare cu curbele de varia]ie a energiei solare.
Intre ele exist\ `ns\ un decalaj de o lun\ de zile deoarece aerul nu se înc\lze[te direct
de la soare ci prin intermediul solului. Diferen]a dintre valoarea medie lunar\ cea mai mare [i
cea mai mic\ din cursul unui an se nume[te amplitudine anuala\ a temperaturii.
In figura II.13 prezent\m varia]ia anual\ a temperaturii aerului m\surat\ la Sta]ia
Meteorologic\ Jude]ean\ Ia[i `n anul 1997.
Variatia anuala a temperaturii(Iasi,1997)

25
20
15
temperatura

10
5
0
IV
V
VI
VI
VIII
I
II
II

IX
X
XI
XII
-5
-10
luna

Fig.II.13

II.4.9. Influenta temperaturii solului si aerului asupra dezvoltarii plantelor [i

animalelor

II.4.9.1. Influen]a temperaturii asupra dezvolt\rii plantelor

Temperatura solului [i a aerului influen]eaz\ direct via]a plantelor atât `n faza ei latent\, cât [i
`n cea activ\. Diferitele procese [i faze din via]a plantelor se desf\[oar\ `ntre dou\ limite de
temperatur\ ale solului [i aerului, una inferioar\ [i alta superioar\, `n afara c\rora via]a nu mai
exist\.
~ntre aceste limite exist\ o temperatur\ zis\ optim\, specific\ diferitelor plante, la care
acestea `[i desf\[oar\ procesul lor de via]\ `n condi]iile cele mai bune.

Temperatura solului, al\turi de umiditatea lui, influen]eaz\ via]a plantelor `nc\ de la

introducerea semin]elor `n p\mânt.
Semin]ele diferitelor plante nu germineaz\ [i deci nu `ncol]esc decât `ncepând de la
valorile limit\ inferioare, specifice fiec\rei categorii de plante, durata germina]iei fiind cu atât
mai mic\ cu cât temperatura solului este mai apropiat\ de valoarea optim\ pentru germina]ie.
Cre[terea [i dezvoltarea r\d\cinilor, absorb]ia apei din p\mânt, schimburile osmotice,
respira]ia prin r\d\cini etc., sunt cu atât mai intense, cu cât temperatura solului este mai
ridicat\, nu `ns\ deasupra valorii ei optime.
In timpul iernii, `nghe]area [i dezghe]area repetat\ a solului poate determina ruperea
r\d\cinilor culturilor de toamn\. In cazul unor geruri putenice, `n lipsa z\pezii, pot `nghe]a [i

74
r\d\cinile unor arbori. Prim\vara, nemaiputând s\-[i ia apa necesar\ datorit\ r\d\cinilor
`nghe]ate, se produce fenomenul de uscare la ger.
{i procesele legate de via]a p\r]ilor aeriene ale plantelor (respira]ia, transpira]ia,
asimila]ia clorofilian\ etc.) sunt influen]ate de temperatura solului.
Influen]a temperaturii solului se manifest\ [i indirect prin efectele pe care le are
asupra activit\]ii microorganismelor din sol sau asupra insectelor d\un\toare care ierneaz\ `n
sol. Pentru a se ob]ine temperatura optim\ dezvolt\rii culturilor, se iau m\suri agrotehnice.
Astfel `ngr\[\mintele organice emit c\ldura rezultat\ prin descompunere [i, `n acela[i timp,
afâneaz\ solul. Afânarea solului permite p\trunderea aerului `n sol [i, dac\ acesta este mai
cald, ridic\ temperatura solului. Apa folosit\ la iriga]ii scade `ns\ temperatura solului.
Existen]a vegeta]iei modific\ de asemenea temperatura solului.
Dac\ ne referim la stadiul de via]\ activ\ al plantelor, temperatura aerului are o
influen]\ covâr[itoare asupra acestui stadiu. Diferitele faze din via]a plantelor (fenofaze), cum
sunt: sem\natul, r\s\ritul, `nfr\]irea, apari]ia spicului, `nflorirea [i coacerea pentru cereale,
sau `nmugurirea, `nfrunzirea, `nflorirea, coacerea fructelor [i c\derea frunzelor, `n cazul
vegeta]iei lemnoase [i `n special `n cazul vi]ei de vie [i a pomilor roditori, nu `ncep dac\
temperatura aerului nu atinge valori cel pu]in egale cu ale temperaturilor inferioare,
caracteristice fenofazei [i plantei respective. Temperatura minim\ necesar\ pentru a putea
`ncepe o fenofaz\ din via]a unei plante (sau o faz\ de vegeta]ie a plantei, cum se mai spune)
se nume[te minim biologic de temperatur\ al fazei respective sau prag de dezvoltare. Dup\
numele fazei, acest minim biologic se mai nume[te [i “zero de germina]ie”, “zero de
`nflorire” etc.
Suma temperaturilor medii efective pentru o anumit\ faz\ de dezvoltare este o
m\rime constant\ [i se nume[te constant\ termic\ sau indice termic.
Cunoa[terea sumei temperaturilor permite planificarea judicioas\ a muncilor `n
agricultur\, raionarea plantelor agricole, a vi]ei de vie etc.
Dac\ temperaturile evolueaz\ normal, fazele de vegeta]ie apar la date aproximativ
constante. Dac\ `ns\ temperatura variaz\ mult pentru acela[i loc, pentu aceea[i perioad\ a
anului, fazele de vegeta]ie pot apare mai devreme sau mai târziu, ritmul dezvolt\rii depinzând
de temperatur\.
Deoarece temperatura scade cu latitudinea [i altitudinea, fazele de vegeta]ie sunt cu
atât mai `ntârziate cu cât cre[te latitudinea [i altitudinea.
Astfel diferite faze de vegeta]ie ale culturilor apar cu aproximativ 15 zile mai târziu `n
nordul Moldovei(la Iasi) fa]\ de localit\]ile din sudul ]\rii.
Se aproximeaz\ c\ pentru fiecare grad ca latitudine [i la 100m altitudine, fazele de
vegeta]ie `ntârzie cu circa 4 zile.
Dup\ temperaturile la care se dezvolt\ optim, De Candolle a `mp\r]it plantele `n
urm\toarele categorii:
™ megaterme, care se dezvolt\ la temperaturi mai mari de 200C
™ mezoterme, care se dezvolt\ la temperaturi de 150C
™ microterme, care se dezvolt\ la temperaturi apropiate de 0 0C
™ hechistoterme, care suport\ tot timpul anului temperaturi inferioare lui 0 0C

II.4.9.2. Influen]a temperaturii asupra dezvolt\rii animalelor

Via]a animalelor este influen]at\ atât `n mod indirect prin vegeta]ia care formeaz\ a
parte din hrana animalelor dar [i `n mod direct.
Pentru animalele poikiloterme (animale cu sânge rece) care `[i regleaz\ temperatura
corpului `n func]ie de cea a mediului exterior, procesesele vitale sunt `n strâns\ leg\tur\ cu
temperatura. Organismele acestor animale nu lupt\ `mpotriva varia]iilor de temperatur\ ci
iarna trec `ntr-o stare de amor]eal\, numit\ hibernare, sau chiar pier.

75
 Dezvoltarea insectelor este puternic influen]at\ de condi]iile meteorologice deoarece
insectele sunt organisme poikiloterme.
In ceea ce prive[te insectele, activitatea lor se desf\[oar\ `ntre 5 [i 400C, condi]iile
optime fiind `ntre 200C [i 300C.
Intervalul de temperatur\ `ntre pragul inferior [i cel superior `n care insectele se pot
dezvolta se nume[te “zon\ biologic\” [i “zone letale” intervalele `n afara celor dou\ praguri.
Temperatura influen]eaz\ ritmul de dezvoltare, timpul de parcurgere a diferitelor stadii
fiind `n corela]ie cu temperatura mediului. De exemplu faza de incuba]ie la l\custe este de 10
zile la temperatura de 150C, 4 zile la 220C [i de numai 2 zile la 280-300C.
Insectele au [i ele nevoie de o sum\ de temperatur\ , la fel ca [i plantele, pentru a se
dezvolta. Dependen]a ritmului de dezvoltare a insectelor fa]\ de temperatur\ se exprim\ prin
formula:
S
n=
T −t
unde: -n este durata de dezvoltare;
-S este suma temperaturilor necesare pentru dezvoltare;
-T temperatura medie a perioadei de dezvoltare ;
-t temperatura limitei inferioare a dezvolt\rii.
Cunoscând suma temperaturilor S, necesare pentru dezvoltarea anumitor d\un\tori, se
poate determina num\rul de genera]ii de d\un\tori pentru regiunea respectiv\.
Insectele sunt `n general rezistente la temperaturi sc\zute. Unele sunt distruse de
`nghe]urile din timpul iernii, altele rezist\ `ns\ `n anumite stadii de dezvoltare. Rezisten]a la
temperaturi sc\zute a larvelor depinde de modul de hr\nire din timpul toamnei, larvele cu
con]inut mare de ap\ [i con]inut mic de gr\simi rezist\ mai pu]in la temperaturile sc\zute din
timpul iernii.
Animalele domestice sunt homeoterme [i, pentru a lupta `mpotriva frigului [i c\ldurii
posed\ mecanisme de termoreglare. Ele prezint\ [i o serie de adapt\ri ale organismului la
varia]iile de temperatur\ din mediul exterior:corpul acoperit cu p\r sau pene, strat de gr\sime
subcutanat\, n\pârlire. Varia]iile de temperatur\ din mediul `nconjur\tor influen]eaz\
metabolismul. Varia]iile lente de temperatur\ sunt un stimulent al sistemului nervos [i al
nutri]iei. Dac\ `ns\ aceste varia]ii sunt bru[te [i cu amplitudine mare, animalele se pot
`mboln\vi.
Temperatura la care este necesar\ o cre[tere a metabolismului bazal pentru a se
men]ine temperatura constant\ a corpului [e nume[te temperatur\ critic\. Aceast\
temperatur\ depinde de specie, de gradul de adaptare a organismului animalului [i de modul
de hr\nire al acestuia.
Ad\posturile special construite pentru animale le protejeaz\ de astfel de varia]ii ale
factorilor meteorologici, temperatura `n ad\posturi men]inându-se superioar\ celei critice. In
tabelul II.1se prezint\ cateva temperaturi critice.
Tabelul II.1
Specia Temperatura Specia Temperatura
critic\ critic\
T\ura[i netun[i 130C Porci 20-230C
T\ura[i tun[i 180C Oi tunse la 0,1cm 320C
0
P\s\ri Peste 15 C Oi tunse la 0,2cm 130C
0
Cal Peste 13 C Oi tunse la 12cm 00C
La temperaturi ridicate animalele `[i m\resc transpira]ia, pulsul este mai accelerat, [i
de asemenea respira]ia.
Ca urmare consumul de hran\ este mai sc\zut ceea ce duce la sc\derea
produc]iei.

76
 II.5. UMIDITATEA AERULUI.

II.5.1 Umiditatea aerului .

In atmosfer\ apa se afl\ `n cele trei st\ri de agregare sub forma de vapori de ap\,
cristale fine de ghea]\ [i pic\turi de ap\, vizibile `n nori. Con]inutul `n ap\ al atmosferei este
foarte mic [i cea mai mare parte a apei se afl\ `n partea de jos a troposferei (dac\ toat\ apa din
atmosfer\ ar c\dea sub form\ de ploaie, grosimea stratului de ap\ rezultat ar fi de numai 2,5
cm). Apa realizeaz\ `n atmosfer\ un ciclu `nchis: ea ajunge `n atmosfer\ sub form\ de vapori
prin evaporare [i apoi se `ntoarce pe P\mânt sub form\ de precipita]ii. Timpul de existen]\ al
unei molecule `n atmosfer\ este de circa 10 zile. Apa ajunge `n atmosfer\ prin evaporare,
transpira]ie [i sublimare.

II.5.2. Fenomenul de evaporare

Fenomenul de evaporare, care contribuie `n cel mai mare grad la con]inutul de vapori
din atmosfer\, depinde de mai mul]i factori.
~n condi]ii de laborator, viteza de evaporare de pe suprafe]ele active depinde de
temperatura suprafe]ei de evaporare, de deficientul de satura]ie [i de presiunea atmosferic\
(legea lui Dalton).
AS ( E − e)t
Q=
p
unde:
-Q este masa de ap\ evaporat\,
-S este suprafa]a evaporant\,
-A este un factor ce depinde de viteza vântului,
-E-e este deficitul de satura]ie,
-t este timpul cât dureaz\ fenomenul,
-p este presiunea atmosferic\ ce se exercit\ asupra lichidului.
Evaporarea `n condi]ii naturale este un proces complex deoarece se desf\[oar\ `ntr-un
spa]iu nelimitat. Astfel satura]ia se realizeaz\ numai `ntr-un strat sub]ire de la suprafa]a apei.
Evaporarea `nceteaz\ doar atunci când concentra]ia vaporilor necesar\ satura]iei se realizeaz\
`ntr-un strat suficient de gros. Evaporarea se produce atât la suprafa]a m\rilor [i oceanelor cât
[i la suprafa]a plantelor [i a solului.
Evaporarea direct\ a apei din oceane este sursa principal\ a vaporilor de ap\ din
atmosfer\ (circa 85%).
~n zonele continentale, prin evaporare direct\ din sol cât [i prin transpira]ie, atmosfera
mai prime[te doar circa 15% din totalul vaporilor.
Transpira]ia este procesul prin care apa preluat\ de r\d\cina plantei din sol este
eliberat\ prin intermediul porilor afla]i pe partea inferioar\ a frunzelor. Pe continent
transpira]ia este adesea mai important\ decât evaporarea care se produce la suprafa]a râurilor,
lacurilor sau de la suprafa]a solului. Ansamblul fenomenelor de evaporare [i transpira]ie la
nivelul plantelor formeaz\ evapotranspira]ia.
Sublimarea (trecerea apei direct din stare solid\ `n vapori) aduce un aport mic de
vapori. Mic[orarea gradual\ a cristalelor de ghea]\, chiar dac\ temperatura r\mâne sub
punctul de `nghe]are este un efect de sublimare. Cantitatea de ap\ rezultat\ din precipita]ii
excede evapotranspira]ia pe continent `n raportul (3-1). Deasupra m\rilor, cantitatea de ap\
evaporat\ `ntrece cantitatea de precipita]ii, deci `n timpul unui an rezult\ un surplus de ap\ pe
continent [i un deficit `n regiunile oceanice. Totu[i, datorit\ circula]iei apei prin intermediul
râurilor p\mântul nu devine mai umed, nici oceanul nu se mic[oreaz\.
Vaporii de ap\ ajung `n atmosfer\ prin:
77
♦ difuzie molecular\,
♦ difuzie turbulent\ [i
♦ convec]ie.
Prin umiditate `n general se `n]elege con]inutul aerului `n vapori.
Pentru o temperatur\ dat\ cantitatea de vapori nu poate trece peste o anumit\ limit\;
când aerul este saturat cu vapori, excesul se condenseaz\..

II.5.3 Marimi ce definesc umiditatea aerului.

1.Tensiunea vaporilor de ap\ "e" reprezint\ presiunea exercitat\ de vapori la un
moment dat. Ea poate s\ creasc\ pân\ la o valoare maxim\ când apare satura]ia. Aceast\
valoare notat\ "E" depinde de temperatur\.
2.Umiditatea absolut\ "a" reprezint\ masa de vapori exprimat\ `n grame, afla]i `ntr-
un m3 de aer.
~ntre a [i e exist\ rela]ia :
1,0599
a= e
1 + αt
α fiind coeficientul de dilatare termic\ a vaporilor.
3. Umiditatea specific\, notat\ s reprezint\ masa `n grame a vaporilor de ap\ aflati
`ntr-un Kg de aer umed. ~ntre umiditatea specific\ [i tensiunea vaporilor exist\ rela]ia
622e
s= exprimat\ `n g/Kg.
p
Se poate demonstra c\, pentru temperatura de 16,40C,umiditatea absolut\ "a" este
tocmai densitatea vaporilor de ap\ ρ V [i egal\ tensiunea elastica "e" a vaporilot m\surat\ `n
torri.
4.Umiditatea relativ\ este raportul dintre tensiunea actual\ [i tensiunea maxim\
corespunz\toare temperaturii din acel moment.
e
u % = 100
E
~n func]ie de valoarea umidit\]ii relative, aerul se caracterizeaz\ din punct de vedere
higrometric astfel:
u < 30 o/o - foarte uscat
u = 31 o/o - 50 o/o - uscat
u = 51 o/o - 80 o/o - normal
u = 81 o/o - 90 o/o - umed
u = 91 o/o - 99 o/o - foarte umed
u = 100 o/o- saturat.
e
5.Frac]ia de satura]ie este m\rimea:
E
6.Deficitul de satura]ie este diferen]a E-e
7.Gradul de usc\ciune este 100-u
8.Punctul de rou\ este temperatura la care trebuie r\cit aerul, la presiune constant\,
pentru ca vaporii s\ se satureze(adic\ e=E).

II.5.4. Varia]ia diurn\ [i anual\ a tensiunii vaporilor [i a umidit\]ii relative

Cantitatea de vapori de pa\ din atmosfer\ depinde de intensitatea evapor\rii [i de
schimbul turbulent de vapori de la suprafa]a P\m`ntului. Varia]ia diurn\ a tensiunii vaporilor
de ap\ este paralel\ cu varia]ia diurn\ a temperaturii aerului. La latitudini mijlocii

78
amplitudinea varia]iilor nu este mare; `n raport cu natura suprafe]ei terestre [i anotimp apar
anumite particularit\]i.
Pe continent varia]ia zilnic\ a tensiunii vaporilor `n cursul zilelor de var\ se
caracterizeaz\ printr-o dubl\ oscila]ie, cu dou\ minime diminea]a devreme [i `n jurul orei 15
[i dou\ maxime `n jurul orelor 9 [i 21. Iarna `ns\ aceast\ varia]ie prezint\ un maxim [i un
minim corespunz\tor maximului [i minimului de temperatur\.
Umiditatea relativ\ manifest\ o varia]ie diurn\ important\. ~n cazul climei temperate
ea dep\[e[te 90% la sfâr[itul nop]ii [i scade sub 40% la `nceputul dup\-amiezii
Varia]ia zilnic\ a umidit\]ii relative se prezint\ invers celei a temperaturii, at`t iarna c`t [i vara
Varia]ia anual\ a umidit\]ii absolute sau a tensiunii vaporilor prezint\ un paralelism
cu varia]ia temperaturii.

II.5.5. Efectele umidit\]ii aerului asupra plantelor [i animalelor

Umiditatea influen]eaz\ `n mod direct dezvoltarea plantelor.
Astfel dac\ umiditatea este sc\zut\, transpira]ia se intensific\, se m\re[te consumul de
ap\, [i, dac\ apa nu poate fi asigurat\, plantele se ofilesc. Dac\ temperatura se men]ine
ridicat\.[i umiditatea sc\zut\, produc]ia scade, iar dac\ lipse[te [i apa din sol, plantele mor. Si
umiditatea ridicat\ este nefavorabil\ dezvolt\rii plantelor pentru c\ modific\ transpira]ia [i
asimila]ia clorofilian\. Excesul de umiditate este un obstacol `n calea poleniz\rii florilor
pentru c\ `ntârzie maturarea polenului. Recoltarea p\ioaselor este `ngreuiat\ de umiditate
ridicat\ datorit\ `nmuierii paielor [i prin faptul c\ multe boabe nu se mai desprind de pe spic.
Dar umiditatea aerului influen]eaz\ dezvoltarea plantelor [i recoltele, `n mare m\sur\,
`n mod indirect, datorit\ dezvolt\rii bolilor [i d\un\torilor.
Umiditatea este, al\turi de temperatur\, elementul meteorologic ce condi]ioneaz\
dezvoltarea d\un\torilor, atât `n ceea ce prive[te ritmul de dezvoltare, cât [i fecunditatea,
longevitatea.
Cercet\rile au ar\tat c\ toate insectele au nevoie de o anumit\ temperatur\ [i umiditate
optim\ pentru a se dezvolta. Majoritatea insectelor se dezvolt\ `n condi]ii bune dac\
umiditatea relativ\ este cuprins\ `ntre 45% [i 85%. La valori mai mari sau mai mici ale
umidit\]ii, majoritatea insectelor `[i reduc sau `[i `ntrerup activitatea. Umiditatea moderat\
exercit\ o influen]\ favorabil\ asupra dezvolt\rii insectelor, influen]ând indirect nutri]ia
acestora.
Observa]ie:
Dezvoltarea d\un\torilor se realizeaz\ `n condi]ii optime la parametrii
meteorologici care corespund dezvolt\rii optime [i a plantelor gazde. Acest aspect
creeaz\ mari dificult\]i privind combaterea d\un\torilor.
Metabolismul animalelor este influen]at de umezeal\ [i `n mod direct..
Animalele se simt bine la valori ale umidit\]ii relative cuprinse `ntre60 [i 80%. La
umiditate mai mare, mecanismul termoregulator se modific\ [i se modific\ [i c\ldura produs\
de organismCa urmare apar st\ri depresive, de nervozitate, de hipertermie deoarece c\ldura
produs\ de organism o dep\[e[te pe cea transmis\ `n mediul exterior.
Vara, când este foarte cald [i umiditate ridicat\ apare senza]ia de `n\bu[eal\ datorit\
faptului c\ transpira]ia nu se mai poate evapora de pe piele, pentru a produce o r\corire a
organismului.
In aceste caz, pentru a evita hipertermia, animalul `[i reduce metabolismul.
Aerul prea umed m\re[te `n anotimpul rece pierderile de c\ldur\ ale organismului `n
exterior putând duce la nevralgii, reumatism.
Nici aerul prea uscat nu este favorabil dezvolt\rii animalelor deoarece intensific\
excesiv evaporarea apei din organism ducând la uscarea pielii, friabilitatea unghiilor, etc.
In general animalele suport\ mai u[or atât c\ldura cât [i frigul, atunci când aerul
este mai uscat.
79
 II.6. PRECIPITA}IILE

II.6.1 Procesele de condensare a vaporilor.

~n meteorologie, `n mod obi[nuit prin procesul de condensare a vaporilor se `n]elege
atât condensarea propriu-zis\ cât [i fenomenul de desublimare.
Condensarea vaporilor se face când aerul este saturat cu vapori. Acest lucru se
realizeaz\ fie prin cre[terea cantit\]ii de vapori din atmosfer\, fie prin sc\derea temperaturii
pân\ la punctul de rou\.
Primul lucru se realizeaz\ foarte greu, al doilea `ns\ mai u[or.
Dac\ temperatura scade suficient de mult, aerul devine suprasaturat [i excesul se
condenseaz\. Totu[i, `ntr-o atmosfer\ pur\, suprasatura]ia poate fi `mpins\ destul de departe
f\r\ ca s\ `nceap\ condensarea.
Când `ns\ `n aer exist\ particule fine de ordinul sutimilor [i miimilor de mm, care
constituie centre de condensare, fenomenul se declan[eaz\ [i condensarea se poate realiza
relativ u[or.
Când punctul de rou\ este sub 00C, vaporii sublimeaz\ `n jurul acelor fine de ghea]\
sau mici cristale de cuar].
Deoarece tensiunea maxim\ la suprafa]a ghe]ii este mai mic\ decât deasupra apei,
fenomenul de desublimare pe cristalele de ghea]\ apare la U<100.
Deci condi]iile necesare condens\rii sunt:
♦ sc\derea temperaturii pân\ la punctul de rou\;
♦ existen]a centrilor de condensare.
Sc\derea temperaturii se produce din urm\toarele cauze:
• prin contact cu solul rece rezult\ roua (t>00C) sau bruma (t<00C);
• prin radia]ie proprie–cea]a de radia]ie, nori Stratus;
• prin amestecul a 2 mase cu temperaturi diferite [i rezult\ “cea]a de amestec”;
• prin advec]ie la deplasarea aerului dintr-o regiune mai cald\ `ntr-una mai rece-cea]a de
advec]ie;
• destindere adiabatic\ `n urma mi[c\rilor ascendente puternice ale aerului. Rezult\ diferite
produse de condensare: nori, ploaie, grindin\ [i alte produse numite hidrometeori.

II.6.2 Produsele de condensare primare: cea]a [i norii

Produsele de condensare ce se formeaz\ [i se men]in un timp `n atmosfer\ formeaz\
produsele primare.
Produsele de condensare ale vaporilor ce cad pe P\mânt formeaz\ precipita]iile iar
cele care se formeaz\ direct pe sol constituie categoria depunerilor.
Din prima categorie fac parte cea]a [i norii iar din celelalte categorii to]i hidrometeorii
(ploaie, z\pad\, rou\, brum\, etc).
Cea]a este un proces de condensare din straturile inferioare ale troposferei, formându-
se `n vecin\tatea P\mântului. Are aceea[i structur\ cu norii.
Se spune c\ cea]a este un nor la suprafa]a Pmântului, iar norul o cea]\ la altitudine.
Norii sunt produse de condensare din atmosfera mai `nalt\, f\r\ s\ dep\[easc\
troposfera.
In constitu]ia norilor s-a observat urm\toarea structur\(Fig.II.14):

80
 Fig.II.14
a)nivelul de condensare este baza norului [i corespunde `n\l]imii la care temperatura
sc\zut\ atinge punctul de rou\;
b)nivelul izotermiei de 00C este `n\l]imea la care pic\turile, men]inându-se `n stare
lichid\, devin suprar\cite;
c)nivelul de sublimare, temperatura este –120C [i vaporii desublimeaz\;
d)nivelul de convec]ie reprezint\ partea superioar\ a norului [i corespunde `n\l]imii
la care mi[carea ascensional\ se opre[te.

II.6.3. Nebulozitatea [i durata de str\lucire a Soarelui

Prin nebulozitate se `n]elege gradul de acoperire a cerului cu nori.
Aprecierea nebulozit\]ii se face cu o scar\ gradat\ de la 0 la 10, fiec\rui grad
corespunzându-i frac]iunea din cer acoperit\ cu nori. Astfel valoarea 0 este atribuit\ cerului
senin iar valoarea 10 cerului acoperit `n intregime cu nori.
Durata de str\lucire a Soarelui reprezint\ timpul când Soarele str\luce[te pe cer
In meteorologie durata de str\lucie este durata cât radia]ia solar\ dep\[e[te 120 W/m2.
Durata de str\lucire a Soarelui este o m\rime legat\ de nebulozitate; când
nebulozitatea cre[te, durata de str\lucire scade.
~ntre nebulozitatea mijlocie N [i frecven]a zilelor cu diferite grade de nebulozitate
exist\ o rela]ie de forma:
a−s
N = A+ B
n
unde: -n este num\rul de zile luat `n considerare
-a este num\rul de zile acoperite
-s este num\rul de zile senine
-A [i B sunt dou\ constante care pentru ]ara noastr\ au valorile 5,4 [i respectiv, 4,6
Se nume[te frac]ie de insola]ie F, raportul `ntre durata efectiv\ de str\lucire a
d
acestuia d [i durata posibil\ (teoretic\) de str\lucire D `n acela[i loc: F=
D
~ntre nebulozitate [i frac]ia de insola]ie exist\ rela]ia:
N = (1 − F )10

81
 II.6.4 Clasificarea interna]ional\ a norilor
Prima `ncercare de clasificare a norilor a fost f\cut\ de biologul englez Luke Howard
`n jurul anilor 1800, schema sa fiind utilizat\ [i ast\zi.
Clasificarea interna]ional\ a norilor se face `n func]ie de `n\l]imea la care se formeaz\,
dup\ structur\ [i aspect.~n tabelul II.2 este prezentat\ clasificarea interna]ional\ a norilor.
Tabelul II.2.
FAMILIA GENUL SPECIA VARIETATEA
Fibratus Intortus
Uncinus Radiatus
CIRRUS Apissatus Vertebratus
Castellanus Duplicatus
NORI Floccus
SUPERIORI CIRROCUMULUS Stratiformis Undulatus
Lenticularis Lacunosus
Castellanus
Floccus
CIRROSTRATUS Fibratus Duplicatus
Nebulosus Undulatus
ALTOCUMULUS Stratiformis Tranlucidus
Lenticularis Perlucidus
Castellanus Opacus
Floccus Duplicatus
Undulatus
NORI Radiatus
MIJLOCII Lacunosus
ALTOSTRATUS - Translucidus
Opacus
Duplicatus
Undulatus
Radiatus
NIMBOSTRATUS - -
STRATOCUMULUS Stratiformis Translucidus
Lenticularis Perlucidus
Castellanus Opacus
NORI Duplicatus
INFERIORI Undulatus
Radiatus
Lacunosus
STRATUS Nebulosus Opacus
Fractus Translucidus
Undulatus
CUMULUS Humilis Radiatus
NORI DE Mediocris
DEZVOLTARE Congestus
VERTICALA Fractus
CUMULONIMBUS Calvus -
Capillatus
Norii Nimbostratus [i Cumulonimbus aduc ploaie(nimbus=ploaie)

82
 II.6.5. Geneza precipita]iilor
Precipita]iile atmosferice constituie produsele de condensare sau sublimare a vaporilor
de ap\ `n atmosfer\, care cad din nori [i ajung pe suprafa]a P\mântului.
S-a observat c\ de[i se formeaz\ mul]i nori, precipita]iile cad din foarte pu]ini dintre
ei. Mi[c\rile ascensoriale ale aerului umed [i formarea norilor constituie doar prima etap\ `n
formarea precipita]iilor. Dac\ dup\ formarea norilor r\cirea continu\, pic\turile de ap\ [i
ghea]\ se m\resc [i cad pe p\mânt sub forma de precipita]ii. La `nceput diametrele pic\turilor
sunt foarte mici 10-6mm, viteza lor de c\dere este mic\ `ncât cei mai slabi curen]i ascensionali
le pot men]ine sau chiar ridica odat\ cu ei.
Norul este o suspensie colodiala stabila.
Dac\ `ns\ dimensiunile pic\turilor cresc de 10-100 ori, atunci ele, `nvingând ac]iunea
curen]ilor ascenden]i, ajung la Pamânt [i dau na[tere la ploi m\runte [i burni]e. In cazul
ploilor obi[nuite pic\turile au diamerul de 0.5-2.5 mm iar `n timpul averselor chiar unul de 6
mm. Dac\ pic\turile de ap\ nu ajung la aceste dimensiuni, din nori nu cad precipita]ii.
Uneori pe parcurs, `n timpul c\derii, strabatând straturi cu temperaturi mai ridicate se
pot evapora complet dând na[tere fenomenului numit virga.
Tor Bergeron consider\ c\, pentru ca un nor s\ dea precipitatii, trebuie s\ aib\ o
structu\a mixt\:vapori de ap\, pic\turi suprar\cite [i cristale de ghea]\ rezultate din
desublimarea vaporilor [i nu din `nghe]area apei.
Teoria Tor Bergeron de formare a precipita]iilor se bazeaz\ pe ipoteza c\ tensiunea
vaporilor `n contact cu ghea]a este mai mic\ decât cea a celor `n contact cu apa. Din acest
motiv aerul din jurul pic\turilor de ap\ poate fi nesaturat cu vapori, pe când cel din jurul
cristalelor de ghea]\ este suprasaturat. Aceasta implic\ o temperatur\ de circa –10 0C. In
aceste condi]ii pic\turile nu se pot men]ine [i se evapor\. Vaporii forma]i desublimeaz\ `n
jurul cristalelor de ghea]\.
Deci are loc un transfer de vapori, de pe pic\turile de ap\, pe cristalele de ghea]\.
Cristalele se m\resc prin desublimarea vaporilor, ating o anumit\ greutate [i pornesc spre
p\mant.
Dac\, `n drum spre pamânt, temperatura este pozitiv\, cristalele se topesc, formând
pic\turi de ap\. Acestea se pot m\ri prin coalescen]\ [i pic\turile ajung la sol sub form\ de
ploaie. Coalescen]a este fenomenul de fuziune(unire) cauzat de coliziunea particulelor.
Coliziunea [i coagularea pot avea loc din urm\toarele cauze: c\dere liber\ gravita]ional\, cu
viteze diferite a particulelor mari [i mici(coagulare gravita]ional\), atrac]ie electric\, mi[care
turbulent\, mi[care brownian\ etc.
Dac\ `ns\ temperatura este mai mic\ de 00C, cristalele se men]in [i vin pe pamânt sub
form\ de z\pad\. Forma cristalelor depinde de viteza lor de cre[tere.: Dac\ viteza este mic\,
se formeaz\ prisme hexagonale iar dac\ viteza este mare, se formeaz\ stelu]e `n 6 col]uri.
Aceste procese au fost confirmate de experimente prin realizarea ploilor artificiale.

II.6.6. Clasificarea precipita]iilor.

Precipita]iile sunt grupate `n categorii distincte dup\ criteriul care st\ la baza
clasific\rii lor.
1.Dup\ modul de formare
¾ a)Precipita]ii convective.
Se formeaz\ datorit\ curen]ilor ascenden]i de mare intensitate, ca urmare a `nc\lzirii
puternice `n straturile lor inferioare. Acestea cad din nori Cumulonimbus, se produc de obicei
`n dup\ amiezile de var\ [i au de obicei form\ de avers\ [i sunt `nso]ite de fenomene orajoase.
¾ b)Precipita]ii frontale.
Sunt precipita]ii de convec]ie dinamic\ [i se diferen]iaz\ `n func]ie de frontul c\ruia `i
sunt caracteristice. Pot fi precipita]ii de front cald care au durate mari si cad din norii
Nimbostratus [i precipita]ii de front rece care cad din norii Cumulonimbus, au caracter de
83
avers\, `nso]ite de desc\rc\ri electrice [i vijelii. Exist\ [i precipita]ii ale frontului mixt care
sunt complexe deoarece norii din care provin iau na[tere din unirea sistemelor noroase ale
frontului rece [i cald
¾ c)Precipita]ii orografice.
Acestea iau na[tere datorit\ mi[c\rii ascensionale a aerului pe pantele mun]ilor.
2. Dup\ starea de agregare
a)lichide:ploaia , avers\ de ploaie, burni]a
b)solide: z\pada, m\z\richea, grindina
c)mixte: lapovi]a
3. Dupa durat\ [i intensitate
♦ de lung\ durat\ [i abundente: ploi “moc\ne[ti”
♦ de lung\ durat\ [i pu]in abundente: burni]ele
♦ precipita]ii `ntrerupte de pauze mai mici de o or\
♦ de scurt\ durat\ [i pu]in abundente: “bure de ploaie”
♦ de scurt\ durat\ [i abundente: aversele
Se nume[te intensitate a unei precipita]ii raportul `ntre cantitatea c\zut\ q [i durata t `n
care aceasta a c\zut:
q
I=
t
Ploile pot fi toren]iale cand intensitatea lor dep\[e[te o anumit\ limit\ care variaz\ de
la ]ar\ la ]ar\.

II.6.7. Varia]ia zilnic\ si anuala a precipita]iilor,

Varia]ia zilnic\ a precipita]iilor, `n cazul tipului continental, din ]ara noastr\, prezint\
un maxim dup\ amiaza [i un minim `n a doua jum\tate a nop]ii sau diminea]a
Varia]ia anuala a precipita]iilor implic\ `ns\ cunoa[terea cantit\]ii anuale de
precipitatii [i cum este repartizat\, adic\ regimul pluviometric.
Pentru caracterizarea regimului pluviometric se foloseste coeficientul pluviometric
propus de A. Angot [i care este dat de expresia:
q
Kp =
Q
n
t
q=cantitatea de precipita]ii c\zut\ `n luna respectiv\
Q=cantitatea de precipita]ii annual\
n=num\rul de zile ale lunii respective

II.6.8. Distribu]ia cantit\]ii de precipita]ii pe suprafa]a p\mantului

Distribu]ia cantit\]ii de precipita]ii pe suprafa]a p\mantului se face cu ajutorul h\r]ilor
ce prezint\ izohietele, curbele ce unesc localit\]ile `n care a c\zut aceea[i cantitate de
precipita]ii. Studiul acestora permit formularea urm\toarelor constat\ri:
1)Cele mai mari cantit\]i de precipita]ii sunt `n zona ecuatorial\(0-200) de circa 2000-
3000mm [i chiar 6000mm annual.
2)La nord [i sud de tropice sunt zone uscate, `ntret\iate de regiuni ploioase , care nu
dep\[esc 250mm.
3)Intre 30-400, cantitatea de precipita]ii variaz\ `ntre 400-800mm
4)Dincolo de cercurile polare, precipita]iile sunt din nou sub 200mm annual.
5)Cele mai mari cantit\]i de precipita]ii cad `n India, unde cantitatea de precipita]ii
este de peste 20.000mm anual iar cele mai mici cantit\]i sunt `n de[erturi.

84
 II.6.9. Stratul de zapad\
~n anotimpul rece al anului fulgiide z\pad\ forma]i `n norii de precipita]ii ajung la
p\mânt unde se depun, formând “stratul de z\pad\”.
Pentru cunoa[terea [i definirea regimului z\pezii (regim nival cum se mai nume[te) se
`nregistreaz\:cantitatea de ap\ provenit\ din topirea z\pezii, exprimat\ `n mm, grosimea
stratului de z\pad\ nou c\zut\ cu ajutorul c\reia se calculeaz\ apoi stratul total lunar, sau pe
`ntreg anotimpul, grosimea stratului de z\pad\ care acoper\ solul, densitatea z\pezii, care se
determin\ cu densimetre [i metode corespunz\toare, num\rul zilelor cu z\pad\, prima [i
ultima zi cu ninsoare.
O zi cu z\pad\ este acea zi `n care cade o cantitate de z\pad\ capabil\ s\ dea prin
topire cel pu]in 0,1mm ap\.
Num\rul zilelor cu z\pad\ d\ frecven]a ninsorii.

II.6.10. Efectele precipita]iilor asupra plantelor [i animalelor

Precipita]iile sunt indispensabile vie]ii plantelor [i animalelor. Dac\ nu ar exista ap\
pe P\mânt, nu ar exista nici via]a pentru c\ plantele [i animalele nu pot tr\i f\r\ ap\.
Precipita]iile exercit\ influen]\ asupra animalelor deoarece condi]ioneaz\, la fel ca [i
temperatura, dezvoltarea vegeta]iei, care este principala surs\ de hran\ a animalelor.
Un rol foarte important pentru dezvoltarea plantelor `l are z\pada. Stratul de z\pad\
are o influen]\ direct\ asupra temperaturii solului [i a rezervei de ap\ din sol deoarece apa
rezultat\ din topirea z\pezii contribuie `n mare m\sur\ la asigurarea rezervei. de ap\ din sol,
absolut necesar\ `n primele faze de vegeta]ie.
~n timpul iernii stratul de z\pad\ reprezint\ o adev\rat\ hain\ de protec]ie pentru
plante, ferindu-le de `nghe]. Stratul de z\pad\ `ns\ constituie un ad\post pentru hibernarea
majorit\]ii insectelor d\un\toare
Lipsa precipita]iiilor din perioadele secetoase opre[te cre[terea [i dezvoltarea plantelor
modificând [i hrana animalelor.
Influen]a direct\ a precipita]iilor asupra animalelor se manifest\ `n special `n cre[terea
oilor. De exemplu rasa Karakul, care produce pielicele de bun\ calitate, se recomand\ s\ fie
crescut\ `n zonele `n care precipita]iile nu dep\[esc annual 450mm. In zonele cu precipita]ii
abundente oile sufer\ de boli ale aparatului respirator [i sunt predispuse la parazitoze.
.

II.7. PRESIUNEA ATMOSFERICA

II.7.1. Experimentul Torricelli

Experimentul lui Torricelli realizate `n anul 1643 a ar\tat c\ aerul are o greutate [i deci
straturile superioare ale atmosferei apas\ asupra celor inferioare.
In meteorologie presiunea atmosferic\ reprezint\ greutatea coloanei de aer cu
sec]iunea de 1cm2 [i cu `na\l]imea m\surat\ de la nivelul respectiv p`n\ la limita superioar\
a atmosferei.
Presiunea atmosferic\, `n experimentul Torricelli era echilibrat\ de o coloan\ de
mercur cu `n\l]imea h = 760 mm, deci are valoarea:
G ρShg
p0 = = = ρgh
S S
Inlocuind densitatea mercurului ρ = 13,6.10 3 Kg/m3 [i accelera]ia gravita]ional\ g =9,8m/s2 se
ob]ine presiunea atmosferic\ normal\:
p 0 = 1,013.10 5 N / m 2

85
In meteorologie se folosesc ca unit\]i pentru presiune "mm Hg" sau "torr"

10 5
1torr = N / m2
760
[i milibarul (mb)
Presiunea atmosferic\ normal\ este :
p 0 = 760torr = 1013mb
Intre cele dou\ unit\]i tolerate exist\ rela]ia:
3
1mb = torr
4
Observa]ie
In general varia]iile periodice ale presiunii atmosferice nu sunt semnificative `n
procesele de evolu]ie ale vremii. Din contra, varia]iile accidentale ale presiunii atmosferice
determinate de procesele de `nc\lzire [i r\cire ale aerului ca [i de mi[c\rile turbulente,
constituie un factor important pentru prevederea vremii.

II.7.2. Principalele forme barice

Ca [i `n cazul celorlalte elemente meteorologice, [i `n cazul presiunii atmosferice,
aceasta se studiaz\ cu ajutorul h\r]ilor pe care se unesc prin linii punctele cu aceea[i presiune.
Liniile respective se numesc izobare iar h\r]ile, h\r]i barice.
Izobarele se traseaz\ de obicei din 5 `n 5 mb, din 4 `n 4 mb sau chiar din 3 `n 3 mb.
Valorile presiunilor ce se trec pe h\r]i sunt reduse la nivelul m\rii cu ajutorul formulelor
Laplace.
Trasarea izobarelor pune `n eviden]\ evolu]ia presiunii pe suprafa]a P\m`ntului,
izobarele av`nd forme diferite, denumite forme barice
Formele barice cel mai des `nt`lnite pe supraf]a P\m`ntului sunt:
1). Ciclonul, D,(depresiune, minim barometric) este o form\ baric\ ce se
caracterizeaz\ prin izobare `nchise, presiunea sc\z`nd de la exterior spre centrul
depresiunii(Fig.II.15)
2). Anticiclonul, M, (maxim barometric) este forma baric\ `n care valoarea presiunii
cre[te spre centrul anticiclonului (Fig.II.16)

Fig.II.15 Fig.II.16

3). Talvegul depresionar (depresiune `n form\ de V) este o regiune `n care

izobarele, `n form\ de V, au valori din ce `n ce mai mici spre interior. Presiunea are valoarea

86
cea mai mic\ de-a lungul liniei ce une[te v`rfurile izobarelor, numit\ linia de joas\
presiune.(Fig.II.17 a)
4). Dorsala (creasta) anticiclonic\ este o regiune `n care izobarele au form\ de U [i
prezint\ de asemenea o simetrie de-a lungul c\reia presiunea are valoarea cea
mare(Fig.II.17b)

a b
Fig II.17
5). Seaua barometric\ este regiunea cuprins\ `ntre doi cicloni [i doi anticicloni
a[eza]i `n cruce iar izobarele sunt hiperbole(Fig.II.18).

Fig.II.18
6). Izobarele rectilinii sunt izobare aproape rectilinii, paralele `ntre ele, `nt`lnite la
marginea unui ciclon sau anticiclon de `ntinderi mari
Formele barice (cicloni sau anticicloni) care au o pozi]ie stabil\ `n tot cursul anului, se
numesc centri de ac]iune ai atmosferei. Centrii de ac]iune ai atmosferei influen]eaz\ circula]ia
aerului din regiunea respectiv\ [i imprim\ anumite caractere climei.
Forma]iuni barice permanente pe suprafa]a P\m`ntului sunt:br`ul de joas\ presiune de
la ecuator, maximele din regiunile subtropicale, minimele din Islanda [i Aleutine. Acestea
sunt legate de circula]ia general\ a atmosferei( de origine dinamic\).
Forma]iunile barice cu persisten]a legat\ de anotimpuri(de origine termic\) din
emisfera nordic\ sunt:
♦ anticiclonul siberian din timpul iernii,
♦ depresiunea asiatic\ din timpul verii,
♦ anticiclonul canadian din timpul iernii,
♦ zona depresionar\ din America din timpul verii.

87
 Dintre acestea cele care influen]eaz\ clima Europei sunt dou\ de origine dinamic\ [i
dou\ de origine termic\ [i anume:
1) Anticiclonul azoric(din regiunea insulelor Azore) de origine dinamic\, se men]ine
tot timpul anului.
2) Ciclonul din Islanda, tot de origine dinamic\, se men]ine de asemenea tot timpul
anului
3) Anticiclonul siberian, de origine termic\, ia na[tere iarna
4) Ciclonul din golful Persic, de origine termic\, care apare vara.
Determinarea formelor barice at`t pe h\r]ile sinoptice c`t [i pe cele folosite `n
meteorologie, este important\ pentruc\ fiec\rei forme barice `i corespunde o anumit\ stare a
vremii.

II.7.3. Starea timpului `n forma]iunile barice

In centrul unui ciclon, aerul este mai cald [i are densitate mai mic\. Drept urmare, el
`ncepe o mi[care ascendent\ `n urma c\reia se destinde adiabatic(dilatare f\r\ schimb de
c\ldur\) [i se r\ce[te. Datorit\ r\cirii, se ajunge la satura]ia vaporilor de ap\ din atmosfer\,
vaporii de ap\ se condenseaz\, se formeaz\ nori [i cad precipita]ii.(In centrul ciclonului
v`nturile sunt slabe sau nu bat deloc).
Starea timpului `n timpul ciclonului este deci urât\.
Intr-un anticiclon aerul are o mi[care descendent\ pe vertical\. Ca urmare aerul se
comprim\ [i se `nc\lze[te. Deci nu se ajunge la satura]ie, nu se formeaz\ nori [i nu se produc
precipita]ii. Starea timpului se caracterizeaz\ prin cer senin [i lipsa precipita]iilor.
Starea timpului `ntr-un anticiclon este frumoas\.
Datorit\ cerului senin insola]ia din timpul zilei [i radia]ia din timpul nop]ii sunt
accentuate. Ca urmare vara zilele sunt c\lduroase iar nop]ile reci. Iarna `ns\ anticiclonul
produce ger dac\ [i solul este acoperit cu z\pad\. R\cirea din cursul nop]ii poate determina
producerea `nghe]ului sau a ce]ii de advec]ie. Starea timpului `ntr-un talveg depresionar este
asem\n\toare celei dintr-un ciclon dar confruntarea maselor de aer d\ na[tere la vijelii `nso]ite
de precipita]ii cu intensitate mare, de desc\rc\ri electrice(fenomene orage).
Starea timpului `n creasta anticiclonic\ este frumoas\ ca `n anticiclon, dar de scurt\
durat\. Caracteristic pentru [eaua barometric\ este schimbarea permanent\ a direc]iei
vântului.

II.7.4. Efectul varia]iilor de presiune asupra animalelor

Presiunea atmosferic\ este un element meteorologic a c\rui ac]iune direct\ este pu]in
resim]it\ de plante [i animale.Varia]iile obi[nuite ale presiunii atmosferice, destul de mici
pentru o anumit\ zon\, nu influen]eaz\ direct dezvoltarea plantelor [i animalelor.
In cazul varia]iilor de presiune care se produc `n cazul altitudinilor ]\rii noastre prin
trecerea de la câmpie la munte, dac\ aceast\ trecere se face treptat, organismele se adapteaz\.
Trecerea brusc\ `ns\ poate produce tulbur\ri de respira]ie [i circula]ie. Ducerea animalelor pe
p\[unile de la munte are un efect favorabil deoarece num\rul globulelor cre[te, ca [i
con]inutul lor `n hemoglobin\, datorit\ cantit\]ii sc\zute de oxigen din aerul de la altitudine.
Acest efect se resimte [i dup\ coborârea animalelor de la munte ceea ce recomand\ aceast\
practic\ pentru reproduc\tori, vacile `n lacta]ie ca [i tineretului bovin [i ovin.
Organismul animalelor care tr\iesc la altitudini mari se adapteaz\ presiunilor sc\zute
dac\ altitudinile nu dep\[esc circa 5000m(de exemplu `n Tibet).

88
 II.8. VANTURILE

II.8.1. Geneza v`nturilor

Atmosfera nu se afl\ niciodat\ `n repaos. Masele de aer se deplaseaz\ dintr-o regiune
geografic\ `n alta imprimând un anumit aspect vremii. De aceea vremea depinde `n cea mai
mare m\sur\ de circula]ia maselor de aer, adic\ de vânturi. Cunoa[terea legilor dup\ care se
efectueaz\ deplas\rile aerului prezint\ importan]\ deoarece se pot anticipa caracteristicile
viitoare ale vremii `ntr-o anumit\ regiune. Mi[carea aerului `n raport cu suprafa]a P\m`ntului
este determinat\ de diferen]a de presiune, deci de reparti]ia neuniform\ a presiunii `n plan
orizontal. Dac\ temperatura [i presiunea ar avea acelea[i valori pe suprafa]a P\m`ntului, nu ar
exista deplas\ri ale aerului. Dup\ cum am ar\tat `ns\. temperatura aerului variaz\ foarte mult
pe suprafa]a P\m`ntului [i determin\ `nc\lzirea puternic\ a unor regiuni.
Varia]ia temperaturii determin\ o reparti]ie neuniform\ a presiunii atmosferice
Cauza v`nturilor const\ `n diferen]a de presiune ce se creaz\ `ntre dou\ puncte aflate
la o anumit\ distan]\ pe suprafa]a P\m`ntului
Am ar\tat c\ diferen]a de presiune se apreciaz\ prin gradientul baric ce reprezint\
varia]ia de presiune pe unitatea de distan]\, `n direc]ia normal\ la izobare. Gradientul baric
orizontal este "for]a motoare" ce pune `n mi[care aerul. Cu cât valoarea acestuia este mai
mare, cu atât intensitatea v`ntului este [i ea mai mare.

II.8.2. Viteza [i direc]ia vântului

Elementele caracteristice ale vântului sunt viteza [i direc]ia.
Direc]ia vântului este direc]ia din care vine vântul [i se apreciaz\ `n raport cu
punctele cardinale. In practic\ planul este `mp\r]it `n 16 p\r]i egale sau sectoare
cardinale(Fig.II.19)

Fig.II.19
Mi[carea aerului `n condi]ii obi[nuite nu este orizontal\, deplasarea maselor de aer nu
este laminar\(vitezele particulelor nu sunt egale [i paralele) ci apare ca o sum\ de mi[c\ri
dezordonate ce-i imprim\ un caracter turbulent. Ca urmare direc]ia [i viteza vantului nu sunt
constante `n timp. Dac\ viteza particulelor de aer este foarte neregulat\, viteza vântului
c\p\tând aspect pulsatoriu, structura vântului este `n rafale. Rafalele se datoresc interferen]ei
unor curen]i locali [i pot deveni foarte violente producând pagube mari. O alt\ influen]\
asupra direc]iei [i vitezei vantului o are orientarea terenului. Direc]iile predominante ale
vânturilor sunt determinate de orientarea pantelor [i v\ilor iar `n ora[e acestea se orienteaz\
de-a lungul str\zilor.

89
 II.8.3. Varia]ia diurn\ [i annual\ a direc]iei [i vitezei vântului
Varia]ia zilnic\ a direc]iei [i vitezei vantului este greu de precizat deoarece aceasta se
modific\ foarte des. In cazul `n care direc]ia vântului nu este influen]at\ de obstacole(la
sta]iile din varful mun]ilor sau `n largul m\rii), direc]ia vântului de schimb\ `n func]ie de
pozi]ia Soarelui deasupra orizontului. In cazul observa]iilor f\cute de meteorologul Alfred
Angot la sta]ia meteorologic\ de la baza [i vârful turnului Eiffel, s-a observat c\ direc]ia
vantului se rote[te `n sensul acelor de ceasornic. In ceea ce prive[te viteza vântului, aceasta
prezint\ o varia]ie asem\n\toare cu cea a temperaturii, adic\ un maxim imediat dup\ amiaz\
[i un minim `n timpul nop]ii pentru straturile din imediata apropiere a solului(p`n\ la 50m
iarna [i 100m vara) [i o varia]ie invers\ pentru straturile superioare.Aceast\ comportare este
datorat\ turbulen]ei straturilor de aer [i convec]iei acestora. In straturile inferioare ale
atmosferei, viteza cre[te repede cu dezvoltarea convec]iei deoarece aerul rece, care coboar\,
caut\ s\ `nlocuiasc\ repede pe cel cald de la `n\l]ime. Aceste m\sur\tori experimentale
confirm\ rezultate teoretice privind turbulen]a. Direc]ia vantului variaz\ `n cursul anului `n
strâns\ leg\tur\ cu circula]ia general\ a atmosferei dar este legat\ [i de particularit\]ile
climatice ale localit\]ii [i regiunii cercetate. Sunt regiuni `n care vântul `[i p\streaz\ tot timpul
anului aceea[i direc]ie. Acestea sunt regiunile `n care bat vânturile alizee. De asemenea sunt
regiuni `n care vântul `[i schimb\ regulat direc]ia; acestea sunt regiunile `n care bat vânturile
musonice. Ins\ `n cele mai multe cazuri direc]ia vânturilor variaz\ cu totul neregulat.

II.8.4. Frecven]a direc]iei vântului.

Prin frecven]a direc]iei vântului se `n]elege raportul procentual dntre num\rul de zile
`n care a b\tut vântul pe o anumit\ direc]ie [i num\rul de zile `n care s-au f\cut m\sur\torile.
Rezultatele sunt reflectate de “roza vânturilor” care se alc\tuie[te pe luni, anotimpuri, an.
Diagramele pun `n eviden]\ frecven]a pe direc]ii [i direc]ia dominant\ a vantului, ca `n figura
II.20 pentru Ia[i.

Fig.II.20.

II.8.5. Ac]iunea biologic\ a vântului

Influen]a vântului se manifest\ atât prin direc]ie cât [i prin intensitate. Efectele
biologice asupra vegeta]iei sunt `n general negative [i de aici apare [i importan]a cunoa[terii
regimului vânturilor dintr-o anumit\ regiune. Vântul transport\ din loc `n loc diferite
microorganisme d\un\toare plantelor [i animalelor, transport\ semin]e de buruieni, insecte,
etc. Vânturile puternice pot rupe [i chiar smulge plantele din p\mânt [i produc eroziunea
solului. In func]ie de direc]ia din care bate [i de originea maselor de aer transportate, vântul
poate provoca varia]ii de temperatur\ [i umiditate care inflen]eaz\ dezvoltarea plantelor [i
90
animalelor.In zootehnie ad\posturile pentru animale se vor orienta `n a[a fel `ncât s\ fie
expuse cât mai pu]in posibil vântului dominant `n timpul iernii. Acela[i lucru este
recomandabil [i `n cazul construc]iei silozurilor cu nutre]uri suculente.

II.9. NOTIUNI DE CLIMATOLOGIE

II.9.1. Factorii genetici ai climei

Prin clim\ se `n]elege totalitatea fenomenelor semnalate `n cursul unei perioade de
timp îndelungate, `ntr-un domeniu bine determinat.
Factorii genetici ai climei sunt:
1) factorii radiativi (radia]ia solar\, atmosfera terestr\),
2) factorii fizico-geografici (starea suprafe]ei subiacente),
3) factorii dinamici (circula]ia general\ a atmosferei) [i
4) factorii antropici (determina]i de impurificarea atmosferei terestre datorit\
activit\]ilor industriale).
Dintre ace[tia, factorii radiativi au rolul hot\râtor, celelalte categorii de factori
climatologici neputând s\ existe far\ ace[tia. Factorii dinamici apar datorit\ distribu]iei
inegale a bilan]ului radiativ pe suprafa]a terestr\. Ei au o ac]iune invers\ asupra factorilor
radiativi [i sunt r\spunz\tori de varia]iile neperiodice ale vremii [i climei. Factorii fizico-
geografici joac\ un rol important `n modificarea regimului diferitelor fluxuri de energie
radiant\ f\r\ a perturba `ns\ periodicitatea determinat\ de mi[carea P\mântului care
determin\ radia]ia solar\. Astfel, dac\ radia]ia solar\ ar fi singurul factor climatogen, atunci
clima ar fi repartizat\ zonal dup\ `nclina]ia Soarelui, temperatura sc\zând de la ecuator spre
poli. Datorit\ neuniformit\]ii suprafe]ei subiacente (condi]iile fizico-geografice), ale
suprafe]ei terestre, radia]ia solar\ este absorbit\ [i reflectat\ diferit de aceast\ suprafa]\. Ca
urmare clima nu este repartizat\ uniform `n raport cu latitudinea. Cel mai important factor
fizico-geografic `l reprezint\ suprafa]a oceanelor [i a uscatului. Aceast\ suprafa]\ determin\
valorile tuturor elementelor meteorologice `ncât genereaz\ caracteristici ale climei distincte `n
toate zonele , cu excep]ia celei ecuatoriale. Modific\rile produse de `ntinderile de ap\ [i de
uscat sunt produse `n special datorit\ modului de `nc\lzire [i r\cire a apei [i a uscatului
(datorit\ valorilor diferite ale c\ldurii specifice [i conductibilit\]ii termice). La aceea[i
cantitate de energie radiant\ absorbit\, apa se `nc\lze[te de 2-3 ori mai pu]in decât uscatul
Cât despre factorii antropici, ace[tia au `nceput s\ introduc\ modific\ri `n evolu]ia
climei odat\ cu era industrial\. Rolul lor este `nc\ destul de controversat dar cu siguran]\
impurificarea atmosferei terestre nu poate duce, `n nici un caz, la ameliorarea climei.

II.9.2. Clasificarea climatelor

Clasificarea climatelor are trei obiective:
1) sistematizarea marii cantit\]i de informa]ii despre clim\,
2) asigur\ r\spândirea acestora [i
3) faciliteaz\ comunica]iile în acest domeniu.
Clasificarea climatelor poate fi f\cut\ atât prin prisma utiliz\rii ei imediate într-un
domeniu de activitate ; clasificarea f\cut\ pe baza temperaturilor [i precipita]iilor necesare
diferitelor plante, fie prin cea a valabilit\]ii în numeroase sfere de interes [tiin]ific [i practic.
Dup\ criteriile care le stau la baz\, clasific\rile climatelor sunt de trei tipuri:
♦ empirice,
♦ genetice [i
♦ aplicate.
91
 Clasific\rile empirice se bazeaz\ pe tr\s\turile principale ale climei observate
experimental. De exemplu considerând temperatura drept parametru pot fi climate calde, reci
[i foarte reci. De alfel temperatura [i precipita]iile au fost elementele de baz\ ale clasific\rilor
empirice.
Clasific\rile genetice pornesc de la cauzele care determin\ condi]iile climatice dintr-o
anumit\ zon\ cum ar fi latitudinea, circula]ia general\ a atmosferei, efectele oceanelor [i
continentelor, barierele muntoase etc.
Clasific\rile aplicate sau tehnice se bazeaz\ pe efectele factorilor meteorologici aupra
altor fenomene. ~ntrucât temperatura [i precipita]iile au o influen]\ esen]ial\ în dezvoltarea
plantelor, vegeta]ia constituie un element care descrie clima respectiv\.
Primele date despre diferite tipuri de clim\ au parvenit de la grecii antici care au zonat
p\mântul dup\ criteriul astronomic al unghiului corespunz\tor în\l]imii Soarelui deasupra
orizontului. Sistematic, primele clasific\ri care au fost f\cute pe baza observa]iilor
experimentale au fost realizate de climatologii germani A. Suppen [i W. Köppen

II.9.3. Clasificarea climatelor dup\ W.G.Köppen

Aceast\ clasificare are utilizarea cea mai larg\ dintre toate clasific\rile cunoscute în
prezent. Köppen a realizat o clasificare bazat\ pe regimul termic, durata perioadelor calde,
efectul temperaturii asupra plantelor, etc. Autorul a ad\ugat criteriului termo-pluviometric
anumite valori critice ale temperaturii [i precipita]iilor, rela]iile dintre ele, efectele acestora în
reparti]ia vegeta]iei. Pornind de la raportul dintre valorile medii anuale ale temperaturii [i
precipita]iilor el a clasificat clima planetei în 5 clase mari de climate simbolizate prin litere
majuscule astfel:
- A climat tropical ploios
- B climat uscat
- C climat temperat cald [i ploios
- D climat boreal
- E climat polar
Dac\ se reprezint\ în abscis\ precipita]iile medii anuale [i în ordonat\ valorile medii
ale temperaturilor anuale, se ob]ine o schem\ ce permite încadrarea fiec\rui climat. Fig. II.21

Fig.II.21

92
 Fiecare din aceste climate este divizat în subtipuri desemnate prin ad\ugarea unor
litere mici. Aceste simboluri indic\ anumite caracteristici ale elementelor climatice [i
constituie formulele climatice.
Dac\ literele mari dau tipul climatului, literele de rangul al doilea dau informa]ii
asupra regimului precipita]iilor. Pentru detalii privind precipita]iile [i temperatura se folose[te
a treia [i chiar a patra liter\ .
~n cadrul celor cinci clase de climate, Koppen a pus în eviden]\
♦ 11 ordine [i
♦ 18 subordine
~n func]ie de plantele care cresc `n acele regiuni, aceste climate sunt:
A - climatul plantelor megaterme [i reprezint\ o zon\ complet\ `n jurul ecuatorului
B - climatul xerofitelor- dou\ zone necomplete
C - climatul plantellor mezoterme - dou\ zone complete
D - climatul p\durilor de conifere - o zon\ complet\ `n emisfera nordic\
E - climatul plantelor hechistoterme - dou\ zone complete
Ordinele climatice ale clasific\rii Koppen sunt date în tabelul II.3
Tabelul II.3
Clima
t
A tropical Af-climat cald [i umed al p\durilor tropicale
umed Am- climat musonic cald, cu oscurt\ perioad\
secetoas\
Aw-c limat de savan\, periodic secetos
B climat uscat BS- climat de step\
BW- climat de de[ert
h- climat cald [i uscat
k- climat rece [i uscat

C Temperat Cw- climat temperat cu iarn\ secetoas\

umed cu Cs- climat temperat cu var\ secetoas\
ierni blânde Cf- temperat umed
a-temperatura medie a lunii celei mai calde mai
mic\ de 220C
b- temperatura medie mai mic\ de 220C dar cel
pu]in 4 luni mai mare de 100C
c- temperatura medie mai mic\ de 220C dar cu
1-4 luni mai mare de 100C

D climat Df- climat umed în toate anotimpurile

boreal(tempe Dw- climat cu iarna secetoas\
rat umed cu Ds- climat cu vara secetoas\
ierni reci)
E climat polar ET- climat de tundr\ cu mult\ z\pad\
EF- climatul înghe]ului ve[nic
EH- climatul de în\l]ime
Dup\ cum se observ\ din tabel formulele climatice con]in mai multe litere cu o
semnifica]ie precis\.
Pentru Bucure[ti de exemplu formula climatic\ este Dfax, (semifica]ia literea x fiind
c\ maxima pluviometric\ se `nregistreaz\ la `nceputul verii iar minima la spre sfâr[itul iernii).

93
 II.9.4. Clima României

Clima României este determinat\ de circula]ia atmosferei cu influen]\ asupra regiunii

`n care se afl\, precum [i de factorii geografici locali.
România este situat\ `n sud-estul Eueopei, între 440 [i 480 latitudine nordic\ [i 210 [i
0
29 longitudine estic\, deci la jum\tatea distan]ei dintre ecuator si poli.
Datorit\ latitudinii la care se afl\ [i pozi]iei `n partea estic\ a continentului european,
datorit\ faptului c\ cele patru anotimpuri sunt bine conturate [i temperatura medie anual\ este
de circa 100C, Romania are o clim\ temperat\, cu un pronun]at caracter continental.
}ara noastr\ este supus\ influen]ei urm\toarelor centri de actiune ai atmosferei:
♦ Anticiclonul azoric (maximul barometric din insulele Azore) a c\rui ac]iune se
resimte vara când de aici vin mase de aer cald dinspre ocean [i iarna când
determin\ vânturi reci.
♦ Anticiclonul Siberian, de natur\ termic\, manifestandu-[i ac]iunea mai ales `n
timpul iernii prin vânturi puternice foarte reci [i uscate
♦ Ciclonul din regiunea Islandei a c\rui ac]iune se resimte iarna când de aici vin
mase de aer cald [i umed dinspre ocean
♦ Ciclonul din Golful Persic care se manifest\ vara aducând aer oceanic cald [i
umed.
♦ Ciclonul din Adriatica [i Golful Genua ce aduce precipita]ii puternice prim\vara [i
vara.
Acesti centri de ac]iune ai atmosferei determin\ `n ]ara noastr\ un climat
submediteranean `n partea de sud-vest a ]\rii, un climat cu caracter oceanic `n partea de nord-
vest [i un climat extrem continental `n partea de est [i sud-est a t\rii.
Factorii geografici locali care determin\ clima ]\rii noastre sunt relieful [i Marea
Neagr\.
Mun]ii Carpa]i, podi[urile [i câmpiile ocup\ regiuni `ntinse din ]ara noastr\
influen]ând clima acesteia atât sub raportul temperaturii, cât [i al precipita]iilor [i vânturilor.
Datorit\ prezen]ei mun]ilor, câmpiilor [i podi[urilor, `n România exist\ climat de munte,
climat de step\ [i climat de tranzi]ie
~n regiunile muntoase temperaturile sunt tot timpul anului mai coborâte decât la
câmpie, iar precipita]iile sunt mai abundente. ~n acela[i timp, mun]ii constituie obstacole `n
calea vânturilor. Podi[urile influen]eaz\ de asemenea intr-o oarecare m\sur\ climatul.
De exemplu, masivul deluros din sudul Ia[ului are precipita]ii mai multe cantitativ,
separând stepa moldoveneasc\ de nord de cea de sud.
Marea Neagr\ este o mare aproape `nchis\ [i din acest motiv influen]eaz\ `n mic\
m\sur\ clima ]\rii noastre.. Ac]iunea ei se resimte doar la circa 15-25 de Km de ]\rm datorit\
influen]ei puternice a teritoriului uscat din nord-estul teritoriului României.

- II.9.5. Tipurile de climat dup\ clasificarea Köppen

Din cele 5 tipuri de climat ale clasific\rii Köppen, `n România exist\ numai climatele
B,C [i D cu subtipurile urm\toare:
1) Climatul de tip B (climat de step\) cu regiuni secetoase, cu subtipurile:Bsax, Babx
2) Climatul de tip C(climat temperat) cu subtipurile:Cfax, Cfbx
3) Climatul de tip D(climat boreal) cu subtipurile Dfax, Dfbx, Dfbk, Dfc.
Climatul temperat, are accente continentale pronun]ate în B\r\gan, Dobrogea [i Moldova [i
mai slabe în vestul ]\rii. El se caracterizeaz\ printr-o foarte mare variabilitate a elementelor
meteorologice principale în interval de 24 de ore sau pe perioade mai lungi. Ca urmare a
acestui fapt, în diferitele regiuni ale ]\rii se înregistreaz\ frecvent fenomene meteorologice
neobi[nuite ca brume [i înghe]uri timpurii toamna [i târzii prim\vara, varia]ii de temperatur\
94
între zi [i noapte ce dep\[esc +20- +250C, reveniri de geruri prim\vara, cu ninsori ce cad
câteodat\ în luna mai [i chiar în iunie în anumite zone deluroase, c\deri de grindin\ cu bobul
foarte mare, ar[i]e [i secete în anotimpul cald pe perioade ce num\r\

II.10. PROGNOZE METEOROLOGICE SI

AGROMETEOROLOGICE
Cunoa[terea st\rii timpului, a climei unei ]\ri, precum [i posibilitatea de a prevedea
mersul vremii, are o `nsemn\tate mare, fiind `n direct\ leg\tur\ cu dezvoltarea unor sectoare
importante ale economiei na]ionale.
Prevederea timpului poart\ numele de prognoz\.
Prognozele meteorologice reprezint\ amsamblul datelor ce pot fi furnizate despre
starea vremii `naintea producerii fenomenelor atmosferice cu câteva ore sau cu câteva zile.
Prognoza este necesar\ pentru a se lua unele m\suri pentru pre`ntâmpinarea unor
efecte d\un\toare ale vremii [i pentru a se folosi cât mai bine timpul prielnic. Mijlocul de
baz\ pentru cunoa[terea timpului la un anumit moment `l reprezilt\ h\r]ile sinoptice, h\r]i ce
reprezint\ suprafe]e mari ale globului [i pe care sunt trecute `n dreptul localit\]ilor, prin
semne conven]ionale, valorile elementelor meteorologice observate `n acela[i moment pe
`ntreaga re]ea de sta]ii sinoptice. Din succesiunea mai multor h\r]i sinoptice, se poate aprecia
evolu]ia fenomenelor meteorologice pe baza c\rora se poate ajunge la unele concluzii pentru
prevederea timpului. H\r]ile sinoptice se pot `mp\r]i `n dou\ grupe:
-h\r]i de baz\ [i
-h\r]i pe elemente.
Harta de baz\ cuprinde valorile tututror elementelor meteorologice pe când harta pe
elemente cuprinde varia]ia unui singur element `n timp, 12 sau 24 de ore.
Observa]iile se fac la orele oficiale, corespunz\toare aceluia[i moment.
Pentru transmiterea acestor observa]ii prin conven]ie interna]ional\ s-a fixat un cod
cifrat pe baza c\ruia fiecare ]ar\ transmite observa]iile la o anumit\ or\ [i pe o anumit\
lungime de und\. Perfec]ionarea mijloacelor de investiga]ie ale atmosferei, `mbun\t\]irea
metodelor de cunoa[tere a atmosferei cât [i disponibilitatea dat\ de puterea mijloacelor de
calcul au condus `n ultimele decenii la ameliorarea sensibil\ a preciziei previziunilor
meteorologice [i la o prelungire semnificativ\ a duratei pentru care acestea sunt valabile.

II.10.1 Prevederi locale de timp deduse din observa]iile f\cute la barometre.

Pe baza observa]iilor locale, se pot ob]ine unele indica]ii cu privire la evolu]ia viitoare
a timpului. Al\turi de indica]iile generale date pe baza h\r]ilor meteorologice, este bine s\ se
]in\ seama [i de aceste observa]ii, `ncât unele regiuni, pot imprima un caracter local timpului,
prin modific\rile pe care le aduc elementelor meteorologice. Aceste observa]ii se pot face prin
presiunea atmosferic\, asupra norilor [i culorii cerului, observa]ii asupra vântului combinate
cu observa]ii asupra varia]iei de presiune, observa]ii asupra umezelii sau temperaturii.
Legat de varia]iile de presiune, aici trebuie s\ se ]in\ seama `n special de varia]iile
presiunii de la o zi la alta, sau chiar `n cursul unei zile.
1. Cazul când presiunea are tendin]\ de cre[tere:
La o cre[tere lent\, continu\ [i de lung\ durat\, timpul frumos se va men]ine sau va fi
`n curând frumos; La o cre[tere rapid\ care se opre[te brusc, se poate spune atunci când
vremea e urât\, c\ ea nu se va `mbun\t\]i, sau `mbun\t\]irea va fi de scurt\ durat\.
Dac\ observa]iile sunt f\cute `n timpul frumos sunt de a[teptat perturba]ii cu vijelii,
furtuni [i desc\rc\ri electrice. Dac\ are loc o cre[tere rapid\ a presiunii iarna, aceasta va
indica un `nghe].

95
 2. Când presiunea are tendin]\ de sc\dere:
O sc\dere `nceat\ [i continu\, care se observ\ `n timp frumos, indic\ men]inerea
acestui timp. Dac\ sc\derea este accentuat\, ea indic\ posibilitatea unei furtuni. Când
sc\derea presiunii are loc `n perioada de iarn\, `n timpul unor temperaturi sc\zute [i dac\
aceasta se face lent, ea indic\ o `nc\lzire a timpului cu dezghe]. Dac\ acest lucru are loc pe
timp geros, se prevede c\ gerul va ceda [i vor c\dea precipita]ii sub form\ de ninsoare.
3. Când presiunea este sta]ionar\:
Atunci când presiunea este ridicat\, timpul se va men]ine frumos, uscat [i senin;
Când presiunea este sc\zut\, vremea este umed\ cu cer noros.
~n aprecierile ce se fac cu privire la presiune, `n scopul unor prevederi locale trebuie s\
se ]in\ cont de oscila]iile zilnice ale presiunii ce se petrec `n mod normal [i care nu trebuie
luate `n considera]ie.

II.10.2. Indica]ii asupra timpului deduse din forma norilor.

Norii Cumulus care pot ap\rea `n cursul zilei `n timpul dimine]ii [i dispar apoi c\tre
sear\, ne dau indica]ii `n timpul verii c\ timpul se men]ine frumos. Dac\ ei se men]in [i spre
sear\ r\spândindu-se pe bolt\, timpul va fi noros `n viitor. Când norii Cumulus apar de
diminea]\, se dezvolt\ puternic dup\-amiaz\, luând forme speciale se poate prevedea o
furtun\.Apari]ia norilor Altocumulus de diminea]\, sub form\ de gr\mezi f\râmi]ate, indic\ o
furtun\ chiar `n acea zi, dac\ timpul de diminea]\ era calm.
Succesiunea norilor poate da indica]ii mai pre]ioase:
Astfel: apari]ia norilor Cirrus, urma]i de Cirostratus [i apoi de Altostratus, este un
indiciu sigur c\ ploaia se apropie de[i timpul este frumos.Aceast\ prevedere este legat\ de
aspectul vremii la apropierea unui front cald. Dac\ `ns\ apar nori Cirrus dar ei sunt urma]i de
nori Altocumulus izola]i este pericol ca timpul s\ se schimbe, s\ devin\ variabil, dar f\r\
ploaie. Când pe bolt\ apar nori Altocumulus urma]i de Cumulus [i Cumulonimbus, se poate
spune c\ se apropie o ploaie repede, de scurt\ durat\ dar aducând [i r\ceal\. Aceast\ prevede
se face ]inând cont de aspectul vremii la trecerea frontului rece.

II.10.3. Culoarea cerului

Colora]ia cerului poate folosi [i ea la prevederea timpului dând unele indica]ii, care
merit\ s\ fie luate `n considera]ie.Culoarea portocalie, la apusul sau r\s\ritul soarelui, arat\ c\
timpul este uscat [i frumos.Colora]ia cerului `n ro[u, la apusul [i r\s\ritului soarelui, arat\ c\
va fi vânt [i timpul umed. O culoare l\ptoas\ arat\ c\ timpul va fi umed.

II.10.4. Indica]ii din observa]ii simultane asupra presiunii, vântului [i norilor.

Dac\ pe timp senin apar norii Cirrus ce sunt deplasa]i de vânt dinspre vest, iar
presiunea este `n sc\dere, timpul va de veni urât.~n timpul unei ploi dac\ vântul `nceteaz\, iar
presiunea cre[te, ploaia va `nceta curând. Când vântul bate din est, nord-est [i nord, iar
presiunea prezint\ valori peste 760mm, timpul r\mâne frumos. Dac\ vântul bate dinspre vest,
nord-vest [i sud-est, iar presiunea este sc\zut\ (atmosfera `nc\rcat\ cu vapori), `nseamn\ c\
ploaia se apropie.
~n zilele de var\, pe timp frumos, dac\ barometrul indic\ o sc\dere lent\ a presiunii iar
vântul se intensific\ formându-se vârtejuri, cerul acoperindu-se repede cu nori Cumulus sau
Cumulonimbus este posibil\ grindina. Dup\ grindin\, dac\ presiunea cre[te brusc iar vântul
`[i schimb\ direc]ia este indiciu c\ timpul frumos va reveni.

96
 II.10.5. Indica]ii asupra timpului deduse din observa]iile la psihrometru [i
termometru.
Aceste observa]ii pot duce la concluzia dac\ `n timpul nop]ii se va produce `nghe] [i
deci prezint\ o mare importan]\ pentru agricultur\, pentru c\ constituie un semnal pentru
luare de m\suri urgente `n special prim\vara târziu [i toamna timpuriu.
Se cite[te temperatura obi[nuitla ora 2005 `n aprilie [i la ora 1906 `n octombrie.
Valoarea temperaturii se dubleaz\ iar rezultatul se compar\ cu temperatura maxim\ citit\ la
observa]ia de la ora 20. Dac\ temperatura maxim\ este mai mare decât rezultatul ob]inut
exist\ posibilitatea unui `nghe].

II.10.6. Prognozele agrometeorologice

Prognozele agrometeorologice se refer\ la prevederea gradului `n care condi]iile de timp
viitoare sunt favorabile dezvolt\rii culturilor agricole, efectu\rii lucr\rilor [i folosirii celor mai
adecvate metode agrotehnice.
Prognozele agrometeorologice au ca scop prevederea s\rii de vegeta]ie a plantelor [i
recoltelor pe baza prognozelor meteorologice. Activitatea agricol\ are un rol economic,
urm\rindu-se `n ultim\ instan]\ realizarea unor beneficii. ~n agricultur\, recuperarea
cheltuielilor [i ob]inerea de venituri se realizeaz\ dup\ un ciclu de vegeta]ie, mai scurt sau
mai lung, dup\ specificul plantelor luate `n cultur\. ~n acest timp se produc adesea o serie de
fenomene neprev\zute. Unele pot favoriza cre[terea [i dezvoltarea plantelor, ducând la
dep\[irea produc]iei planificate, altele, dimpotriv\, pot provoca diminuarea recoltelor `n
procente diferite, sau calamitarea complet\ a culturilor.
~n primul caz, reevaluarea produc]iei este necesar\ pentru luarea de m\suri
organizatorice `n vederea asigur\rii recolt\rii `n bune condi]ii, a transportului [i depozit\rii
produselor. ~n al doilea, este necesar a se prevedea, `n m\sura `n carea aceasta este posibil,
fenomenele meteorologice d\un\toare (accidentele climatice), precum [i apari]ia bolilor [i
d\un\torilor, pentru a se lua m\suri de prevenire iicombatere a efectelor lor.
Prognozele agrometeorologice, `n func]ie de timpul de anticipa]ie pot fi;
♦ Prognoze pe termen scurt
♦ Prognoze pe termen mediu
♦ Prognoze pe termen lung
Prognozele pe termen scurt se refer\ la o perioad\ de anticipa]ie de 1 – 5 zile [i se
bazeaz\ pe informa]iile meteorologice. Se refer\ `n special la riscul de `nghe], de apari]ie a
unor boli [i d\un\tori.
Prognozele pe termen mediu se refer\ la o period\ de anticipa]ie de 15 zile pân\ la 2
luni. Aceste prognoze se bazeaz\ `n special pe urm\rirea sumelor de temperatur\ [i a
bilan]ului hidric al solului. Ele au `n vedere stadiile de vegeta]ie ale culturilor `[i prognozele
privind recolta. Urm\rirea sumelor de temperatur\ permite prognozarea anumitor faze de
dezvoltare, care poate fi `n avans sau `ntârziere fat\ de normal\ [i `n acest fel o mai bun\
organizare a lucr\rilor agricole. Legat de bilan]ul hidric, prognoza permite evaluarea riscului
de producere a secetei [i luarea de m\suri de combatere a ei. Prognozele recoltelor se
realizeaz\ cu anticipa]ie de 1 – 2 luni `nainte de recoltare [i se bazeaz\ pe modele care iau `n
considerare un num\r de parametri agroclimatici
Prognozele pe termen lung se bazeaz\ pe studiile agroclimatice [i stau la baza unor
decizii pe termen de unul sau mai mul]i ani. Ele permit zonarea agroclimatic\, adic\ stabilirea
criteriilor agroclimatice care sunt necesare culturilor importante [i poten]ialul de produc]ie
pentru o cultur\ dat\ `n anumite condi]ii.

97
 BIBLIOGRAFIE

1. Baran. T., Biofizica medical\, Institutul de medicin\ [i farmacie Ia[i, , Ia[i (1985)
2. Beier W., Biophysik, Veb Georg Thieme , Leipzig, (1968)
3. Belanovski, Osnovi biofiziki v veterinarii, Moskva, (1989).
4. Condurache D., Badescu Rodica, Grecu Irinel, Oancea Servilia Fizica clasic\ `n 15
lec]ii, Univ. Tehnic\"Gh. Asachi" Ia[i,, Ia[i , (1994)
5.Dimoftache C., Herman S., Biofizic\ medical\, Editura Cerma, Bucure[ti, 1996
6.Dragomirescu Elena, Rusu Fl., Contrea Aurel, Bozac Rodica, Elemente de Biofizic\,
EDP, Bucure[ti, 1979.
7..Isac M., Filipescu C.,Isac Rodica Maria, Biofizica, De la Big-Bang la Ecosisteme,
Ed. Tehnic\, Bucure[ti, (1996),
8. Jurcu] T., Pop Mihaela, Biofizic\ medical\, Editura Universit\]ii din Craiova, 1997.
9.Klausber R.D., Kempf Ch., J. von Renswoude, Membrane structure and function,
Academic Press. Inc. (London)LTD, 1987
10.Luchian T., Introducere `n Biofizica molecular\ [i celular\, Editura
Universit\]ii”Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i, 2001
11. Nave C.R., Nave B. C., Physics for the health sciences, W.B. Saunders Company,
Philadelphia, London,Toronto, Mexico City, Rio de Janeiro, Sydney, Tokio, (1985).
12.Neac[u I, C`mpeanu C. S, Elemente de biofizic\ [i biologie celular\, Editura
Cerim, Ia[i 2000,
13.Nicolaescu I., Fundamente de Biofizic\, Universitatea de Medicin\ [I Farmacie Tg.
Mure[, 1999
14. .Olariu M., Biofizic\- curs, Universitatea de Medicin\ [iFarmacie Tg. Mure[, 1994
15.Rusu Florin, Matei Varvara, Biofizica, Curs, Inst. Agronomic Iasi, (1988).
16. Oancea, Servilia , Condurache D., Badescu Rodica, Grecu Irinel, Fizica cuantica `n
15 lec]ii, Univ Tehnic\ "Gh. Asachi" Ia[i,, Ia[i , (1998)
17. Oancea Servilia, Foca N., Condurache D., B\leanu, Atomi. Molecule. St\ri de
agregare, Edit DAN, Ia[i, (1999).
18. Oancea Servilia, Rapa Alina, Oancea I., Introducere in Biofizica, Editura
TEHNOPRESS, (2000)
19. Oancea Servilia, Elemente de biofizic\ medicala comparat\, Editura
TEHNOPRESS, (2001)
20.Rubin A.B., Biofizika, Moskva, (1987).
21.Stana Leti]ia, Biofizic\, Editura Mirton Timi[oara, 1999
22.Sybesma Ch., Biophysics- An Introduction, Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht, Boston, London, (1989)
23.Volkenstein M., Biophysique, Ed., MIR Moscou , (1985)
24. Ahrens C.D., Meteorology today, West Publishing Company, St. Paul, New York,
Los Angeles, San Francisco, 1991
25.Apostol L., Meteorologie [i Climatologie, Univ. “Stefan cel Mare” ,Suceava. 2000.
26.Bazzaz Fakhri, Sombroek Wim editors, Global Climate Change and Agricultural
Production, Jhon Wiley & Sons, Chichester, New York, Toronto, Singapore,1996.
27. Berbecel O., Stabcu M., Ciovic\ N., Jianu V., Apetroaie St., Socor Elena, Rogodjan
Iulia, Iftimescu Maria,. Agrometeorologie, Editura Ceres, Bucure[ti, 1970.
 28.Ciulache St., Meteorologie [i Climatologie, Universitatea din Bucure[ti, Facultatea
de geologie [i geografie, Buccure[ti, 1985.
29.Dissescu, C.A., Luca I.,Tudor M.,D\buleanu .M.I., Georgescu D., Soltuz V., Fizic\
[i climatologie agricol\, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti,1973.
30.Dragomirescu Elena, Enache L., Agrometeorologia, EDP, Bucure[ti, 1998
31.Erhan Elena, Meteorologie- Climatologie, Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi, 1982.
32.Filipa[ T., Biofizica [i Agrometeorologie, Reprografia Univ. Craiova, 1999.
33.Moldovan Fl., Meteorologie-Climatologie, Univ. Ecologic\ “D.Cantemir”, Tg
Mure[, 1999.
34 Moran J., Morgan M., Meteorology, Burgess Publishing,7110 Ohms Lane Edina
,MN 55435, 1986.
35. Oancea Servilia, Agrometeorologie, Editura “Ion Ionescu de la Brad”, 2001
36.Parcevaux S., Dictionnaire encyclopedique d’agrometeorologie,1988
37.Podani M., Ispas St., Dragomir L., Climatologie [i agrometeorologie, Editura
Domino, Târgovi[te, 1998
38.Pop Gh., Introducere `n Meteorologie [i Climatologie, Ed St si Encicl., Bucuresti,
1988.
39.Rusu Fl., Pricop T., Luca I., Curs de fizic\ [i agrometeorologie, Inst. Agronomic
Ia[i, 1979
40.Salby M. L., Fundamentals of Atmospheric Physics, San Diego, New-
York,London, 1996
41.Sandoiu Ileana Fulvia, Curs de Agometeorologie, Univ. de Stiin]e Agricole,
Bucure[ti, 1997.
42. Watts Al., The Weather Handbook, Waterline Books, (1999),Singapore,