UNIVERSITATEA OVIDIUS, FACULTATEA DE TIINE ALE NATURII I TIIE AGRICOLE MASTERAT : ANALIZA I EVALUAREA IMPACTELOR DE MEDIU

TROMBELE MARINE

COORDONATOR: Dr. Marius LUNGU

MASTERAND: Adrian FILIMON

CUPRINS

I. ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1. Istoricul cercetrilor meteorologice

Meteorologia este oramur a tiinelor geofizice care se ocup cu studiulatmosferei att sub raportul nsuirilor fizice, structurii i compoziiei sale ct i sub cel al proceselor i fenomenelor care au loc n cuprinsul ei. Termenul de meteorologie provinedin limba greac ( meteoron fenomen atmosferic, logos-tiin, cunoatere) . Primele noiuni de meteorologie dateaz din timpul antichitii greceti. Aristotel este autorul primului tratat de meteorologie, realizat ns cu mijloace rudimentare deobservaie i cu un numr redus de observaii concrete. Epoca Marilor Descoperiri Geografice reprezint o etap important a dezvoltriicunotinelor de meteorologie. n expediiile navigator ilor au fost realizate primeleobservaii asupra alizeelor, musonilor, furtunilor tropicale i altor fenomene atmosfericecu specific local. n Epoca Renaterii se pun bazele meteorologiei instrumentale. Din aceast perioad dateaz: primul termometru ( Galileo Galilei 1597), primul barometru cu mercur (Evangelista Torricelli 1643), barometrul cu mercur (R.Hooke 1673), prima scalatermometric (1665-C. Huygens), primul higrometru cu fir de pr (H.B.de Saussure1783), primul anemometru (J. Woltzmann 1790). Dup Rzboiul Crimeei (1854-1856), cnd o mare parte a flotei militare franceze afost distrus de o furtun iscat n Marea Neagr, guvernul francez a dat dispoziii princare se cerea elaborarea unor metode de prevedere a vremii. n aceast etap a istoriei dezvoltrii meteorologiei ncep s se organizeze reelele de staii meteorologice n mai multe state din Europa vestic, de asemenea se descoperlegi noi referitoare la unele procese i fenomene atmosferice i se realizeaz primele hrimeteorologice. n a doua jumatate a secolului al XIX-lea apar i primele institute meteorologice, primele servicii de prevedere a timpului iar meteorologia devine tiin de sine stttoare,cu obiect i metode de cercetare proprii.Principala metod de cercetare n meteorologie este reprezentat deobservaiameteorologic ,cu ajutorul creia se obin date referitoare la desfurarea n condiii realea proceselor i fenomenelor atmosferice. Observaiile se pot realiza vizual (n cazuldeterminrii tipului norilor, a precipitaiilor, a unor fenomene) sau instrumental ( cuajutorul aparaturii ci citire direct i a celei cu nregistrare grafic).

Alturi de observaia meteorologic, n cercetarea meteorologic se utilizeaz imetoda experimentului, cu ajutorul creia se pot cerceta procesele i fenomenelemeteorologice n condiii de laborator, create i dirijate n funcie de scopul urmrit. Observaiile meteorologice pot fi: orare, sinoptice ( care se fac din 3 n 3 ore),climatologice (din 6 n 6 ore) sau experimentale ( care se realizeaz ori de cte ori estenevoie). Principalele ramuri ale meteorologiei sunt: Meteorologia general sau fizica atmosferei -studiaz legile genezei idezvoltrii fenomenelor fizice din atmosfer; Meteorologia sinoptic studiaz legile evoluiei proceselor atmosferice nscopul prevederii vremii; Meteorologia dinamic studiaz procesele dinamice i termodinamice dinatmosfer prin metode fizico-matematice; Actinometria sau radiometria se ocup cu studiul fluxurilor de energie radiantdin atmosfer; Aerologia-studiaz procesele i fenomenele atmosferice din straturile nalte; Micrometeorologia studiaz stratul de aer inferior, situat la sub 2 m nalime; Agrometeorologia Meteorologia aeronautic Meteorologia marin Biometorologia sau meteorologia medical Climatologia Climatologia se ocup cu studiul sintetic al strilor de vreme n funcie de condiiilefizico-geografice ale fiecrei regiuni. Clima reprezint regimul strilor de timp semnalate n cursul unei perioadendelungate de ani ntr-un spaiu determinat. Starea vremii rezult din efectul simultan al tuturor fenomenelor fizice naturale ce se petrec la un moment dat n atmosfer. nceputurile climatologiei dateaz, ca i n cazul meteorologiei, nc din antichitate. Obiectivele principale ale climatologiei sunt: studiul proceselor de formare adiferitelor tipuri de clim, analiza amnunit a elementelor constituente ale climei,clasificarea climatelor, caracterizarea tipurilor de clim de pe Glob, precizarea aciuniiexercitate de clim asupra vieuitoarelor, materialelor, solului i ntregii activitieconomice i sociale.

Climatologia studiaz interaciunea dintr -o anumit regiune a factorilor radiativi,fizico-geografici i dinamici dintr -un anumit teritoriu, lund n consideraie i influenatot mai accentuat a factorului antropic. Aciunea conjugat a celor patru categorii defactori determin valori i evoluii diferite ale elementelor meteorologice de la o zon laalta. n Romnia primele obsevaii meteorologice sistematice au fost fcute la Iai n anii1839 i 1840 de ctre Pangrati i Stamati.Din 1851 au nceput s se fac observaii laSibiu, din 1859 i la Sulina. Anul 1884 constituie un moment de referin n istoria meteorologiei romneti:nfiinarea Institutului Meteorologic sub conducerea lui tefan Hepites. Dup primul Rzboi mondial, Institutul Meteorologic i intensific activitatea prinnfiinarea serviciului de prevedere a vremii i extinderea reelei de staii meteorologice. Actualmente, dupa ce de-a lungul anilor a trecut prin mai multe etape dereorganizare, Institutul Meteorologic funcioneaz sub numele de Agenia Naional deMeteorologie, cu sediul la Bucureti-Bneasa. Autoritatea internaional n meteorologie este reprezentat de O.M.M. Organizaia Meteorologic Mondial(cu sediul la Geneva), la care Romnia a aderat nc de lasfritul secolului XIX. Att meteorologia ct i climatologia utilizeaz legile fizicii n studiul fenomenelor atmosferice. Meteorologia este mai apropiat de fizic iar climatologia mai apropiat degeografie. Ambele utilizeaz matematica, statistica i calculul probabilitilor. Deasemenea se mai utilizeaz cunotine de pedologie, hidrologie, astronomie, biologie.

1.2. Scopul lucrrii

Lucrarea de fa a fost ntocmit in scopul mbogirii cunostinelor legat de fenomenele climatice de risc, i nu n ultimul rand pentru a servi n cadrul disciplinei Hazarde de mediu.

II.Riscurile climatice- aspecte generale

Riscurile climatice i hidrologice sunt exprimate printr-o serie de fenomene din cuprinsul atmosferei si hidrosferei, care reprezint manifestri extreme ale factorilor de mediu (fenomenelor naturale) acvnd o influen direct asupra activitii umane, uneori cu urmri catastrofale, evideniate prin numrul mare de victime i pagubele considerabile pe care le provoac. n ansamblu riscurile pot fi definite cnd n sistemul fizic unul sau mai multe elemente, ating un nivel al forei ieite din comun. Aceste fore deosebite pot antrena deranjamente n ecosisteme ajungnd chiar pn la nivelul geosistemului. Riscul este dat de caracterul unor fenomene i mai exact de faptul c data i ora viitorului caz nu pot fi identificate pe baza informaiilor ulterioare. n dicionarul Naiunilor Unite riscul reprezint numarul probabil de pierderi omeneti, persoane rnite, bagube i intreruperea activitilor economice ntr-o perioada de referin i ntro regiune dat pentru un fenomen natural periculos i este procentul dintre riscul specific i elementele de risc. ntr-o accapiune actual riscul nu e dect probabilitatea real de expunere a mediului i a sicietii umane la aciunea unui hazard cu consecine grave i are 2 laturi: Fenomenul fizic Potenialul acestuia de a produce dezastre de diferite grade unor grupuri umane

2.1. Clasificare riscurilor climatice

Riscurile climatice se pot clasifica dup mai multe criterii: 1) Dup viteza de declanare a) Fenomene atmosferice cu declanare rapid i extindere regional b) Fenomene cu declanare rapid i extindere local c) Fenomene cu vitez de apariie intermediar d) Fenomene de risc cu apariie lent 2) Dup zonalitatea climatic a) Riscuri din zona intertropical b) Fenomene climatice din zonele sutropicale c) Riscuri climatice din zonele temperate d) Riscuri climatice din zona subpolar

3) Dup modul de manifestare i suprafaa ocupat a) Riscuri cu declanare, evoluie rapid i acoperire zonal b) Riscuri cu declanare, evoluie rapid i extindere regional

c) d) e) f)

Riscuri cu declanare, evoluie progresiv i extindere regional Riscuri cu declanare, evoluie rapid i extindere local Riscuri cu declanare, evoluie lent i extindere zonal Riscuri cu declanare, evoluie lent i extindere regional sau local

4) Dup sezonul n cere se petrec a) Riscuri ce se petrec n perioada rece a anului (aprilie- octombrie) b) Riscuri cu declanare n perioada cald a anului c) Riscuri specific sezonului de tranziie d) Riscuri ce se pot manifesta tot timpul anului Cunoasterea condiiilor de producere a modului de evoluie i a urmrilor care rezult din declanarea fenomenelor atmosferice de risc permit luarea unor msuri de prevenire, reducere sau de combatere a consecinelor negative ale acestora . n acest sens O.N.U. a stabilit ca deceniul 1991-2000 s fie dedicate aciunilor pentru micsorarea catastrofelor natural, dar victimele umane sunt tot mai importante n ultimul timp.(Pltineanu, Lungu i Florescu,

2008)

2.2 Structura atmosferei

Pentru a nelege mai bine riscurile climatice vor fi prezentate succint aspecte legate de structura atmosferei i se vor prezenta mai n detaliu troposfera i tropopauza. Atmosfera reprezint nveliul de aer al Pmntului, al carui grosime este de la nivelu 0 al oceanelor pna la aproximativ 3000 km altitudine (fig.3). Masa atmosferic este imens, fiind egal cu circa 5,25 x 10 la a 15 tone, ceea ce reprezint a milioana parte din masa litosferei i (1/250) din masa hidrosferei. 50% din masa total a atmosferei este cuprins n stratul de 0-5 km. Forma atmosferei este asemantoare cu cea a Pmntului, dar deformarea Poli i la Ecuator este mai puternic. Aceast form este determinat de fora centrifug a crei valoare este maxim la Ecuator acolo unde i gravitaia este minim si scade spre poli unde gravitaia este maxim i mai este determinat i de nclzirile puternice de la Ecuator i de rcirile la Poli.(PLTINEANU et al.,2008) n funcie de unele caracteristici cum ar fi amestecul de gaze i de densitatea aerului pe vertical se deosebesc urmtoarele straturi ale atmosferei: a) Troposfera limita superioar este la aproximativ 12 km, este primul strat i este cel mai subire. Troposfera este stratul cel mai cald, deoarece razele solare se reflect la suprafaa Pmntului i ncalzesc aerul. Pe msur ce ne ndepartm de Pmnt, temperatura aerului scade treptat, la limita troposferei ajungnd n jur de -55C. b) Stratosfera are limita superioar la aproximativ 50 km deasupra suprafeei pmntului. La limita superioar a acestui strat se afl scutul de ozon. Aici temperatura este mult mai sczut dect la nivelul troposferei deoarece stratul de ozon absoarbe o mare cantitate din radiaiile ultraviolete. c) Mezosfera si are limita la 50-70 km de Pmnt. Desupra ei se gseste mezopauza stratul cel mai rece al atmosferei aici temperatura atingnd aproximativ -90C. n acest strat se formeaza norii de ghia.

d) Termosfera se afl la o distan de aproximativ 100 km de Pmnt, fiind compus din ionosfer i magnetosfer. n ionosfer radiaiile solare produc o ionizare:particolele sunt ncrcate electric. Cnd ele ncrcate se lovesc de atmosfer, se poate observa un fenomen numit aurora boreal (lumina polar). Ionosfera reflect undele radio folosite n telecomunicaii. e) Exosfera este cea mai extins, de 1000-3000 km, unde practic nu mai exist aer, iar distanta dintre moleculele acestuia este de circa 100 km; tot n acest strat exista si cele trei centuri de radiaii, centurile van Aleen. Trecerea de la un strat la altul se face prin straturi de tranziie numite tropopauz, stratopauz i mezopauz. Dintre aceste straturi de tranziie tropopauza are anumite repercursiuni asupra unor fenomene de risc climatic.

Fig.1 Structura atmosferei

(http://www.google.ro/imgres?q=structura+atmosferei&um=1&hl=ro&sa=N&biw=1366&bih=531&tbm=isch&tbnid=UX RtUpinaLvNOM:&imgrefurl=http://www.ecoscoala.ro/geografie,%2520mediu.html&docid=0DD9ObNuEUOKM&imgurl=http://www.ecoscoala.ro/screenshot/biologie,%252520geografie,%252520mediu/Structura_atmosferei_mar e.jpg&w=500&h=400&ei=sCqpT_eCLsP2sgbw2KHxBA&zoom=1&iact=hc&vpx=431&vpy=72&dur=1622&hovh=201 &hovw=251&tx=132&ty=105&sig=108713748196493828854&page=1&tbnh=148&tbnw=185&start=0&ndsp=12&ved= 1t:429,r:2,s:0,i:72)

Aa cum am menionat mai sus, n continuare vor fi prezentate mai n detaliu dou dintre straturile atmosferei. 2.2.1 Troposfera Troposfera reprezint partea inferioara a atmosferei terestre, care se ntinde de la nivelul oceanului planetar pna la nlimea de aproximativ 8 km la poli i aproximativ 18 km la ecuator. n troposfer temperature scade n general cu nltimea, i tot aici au loc majoritatea fenomenelor i proceselor care determin timpul. Este stratul de la contactul atmosferei cu suprafaa pmntului n care este cuprins circa (3/4) din masa atmosferic, cuprinznd 95% din masa vaporilor de ap. Grosimea acestui strat la Ecuator este de 16-18 km, la altitudini medii este de 11-14 km, iar la poli de circa 8 km. n troposfer, temperature aerului umed scade cu altitudinea, n medie 0,6 C/100m. Aceast scadere se mai numete si gradient termic vertical.Descreterea temperaturii face ca la nivelul superios al troposferei, la Ecuator, temperature sa ating circa -80C iar deasupra polilor ,circa -50C. Exist i zone n care temperature se menine constant cu creterea altitudinii, fenomen purtnd denumirea de izotermie, iar n altele temperaturacrete cu altitudinea fenomen numit inversiune termic. Troposfera reprezint stratul de aer cu cea mai mare turbulen, unde se produc micri de convective pe vertical, att ascendente ct i descendente, omogeniznd aerul, precum i micri de advecie numai pe orizontal transportnd masele de aer dintr-o regiune n alta. n troposfer se produc aproape toate fenomenele meteorologice: formarea centrilor barici, variaii de temperature i presiune, fronturile atmosferice, vntul, norii, precipitaiile.

2.2.2. Tropopauza Tropopauza este un strat intermediar, discontinuu simplu sau multiplu, ntre troposfer i stratosfer, a crei grosime este circa 300 m pn la 2 km, fiind mai groas deasupra polilor i mai subire deasupra ecuatorului. La nivelul tropopauzei se produc deferene mari de temperatur i presiune i se formeaz curenii de mare vitez, denumii cureni fulger sau jet (jet- streams), cu viteze de circa 600- 700 km/h, cu o circulaie meandrat pe direcia gemneral E-W.

2.3. Clasificarea norilor

Norul reprezint produsul primar al condensrii sau sublimrii vaporilor de ap, alctuind un ansamblu vizibil de particule minuscule de ap lichid sau de ghea, ori de ambele n acelai timp, care se gsesc n suspensie n atmosfer. De asemenea poate include particule mai mari de ap, particule neapoase sau particule solide provenite din impurificarea atmosferei.

O clasificare de nceput ne va ajuta s nelegem cele trei tipuri principale de nori: tipul cumulus: nori bine individualizai, sub farma de cu sau fara un contur precis - tipul stratus: nori cu aspect de pnz continu; - tipul stratocumulus: grmezi compacte, sudate cu aspect de valuri. Acestea sunt formele de baz pe care le vom ntlni n clasificarea urmtoare a norilor dup nlime. Conform acesteia, norii sunt dispui pe trei etaje de nlime: . 1. norii superiori: cirrus, cirrostratus, drrocumulus - plafon 5 - 10 km; 2. norii mijlocii; altostratus, altocumulus - plafon 2 - 5 km; 3. norii inferiori: stratocumulus, stratus, nimbostratus - plafon 0 - 2 km; 4. norii de convecie vertical; Genurile de nori: -

- Cirrocumulus (Cc) banc, strat sau ptur

subire de nori albi, fr umbre, compus din elemente foarte mici avnd forma de granule, riduri, blan de miel (fig.2).

Fig.2 Cirrocumulus
(http://www.google.ro/search?hl=ro&q=Cirrus&bav=on.2,or.r_gc .r_pw.r_qf.,cf.osb&biw=1366&bih=501&wrapid=tlif1 33779111940110&um=1&ie=UTF-8&tbm=isch&so urce=og&sa=N&tab=wi&ei=pRK9T-PLIY_pOarC_D g#um=1&hl=ro&tbm=isch&sa=1& q=Cirrocumulus&oq=Cirrocumulus&aq=f&aqi=gL10&aql=&gs_l=img.12..0i19l10.578787.581673.0.583748 .1.1.0.0.0.0.109.109.0j1.1.0...0.0.RlZc8i3liDM&bav =on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.,cf.osb&fp=d504fe98a8502133 &biw=1366&bih=501)

- Cirrus (Ci) nori separai sub form de filamente albe, de bancuri sau benzi nguste albe, sau n cea mai mare parte, cu aspect fibros sau luciu mtsos (fig. 3).

Fig.3 Cirrus
(http://www.google.ro/search?hl=ro&q=Cirrus&bav=on.2,or.r _gc.r_pw.r_qf.,cf.osb&biw=1366&bih=501&wrapid=tlif133 779111940110&um=1&ie=UTF-8&tbm=isch&source=og&sa=N& tab=wi&ei=pRK9T-PLIY_pOarC_Dg)

- Cirrostratus (Cs) val noros, transparent i albicios, cu aspect fibros i neted, acoperind parial sau total cerul, producnd n general fenomenul de halou (fig. 4).

Fig.4 Cirrostratus
(http://www.google.ro/imgres?q=Cirrostratus&um=1& hl=ro&biw=1366&bih=501&tbm=isch&tbnid=cUVcOo 7CTR_voM:&imgrefurl=http://www.glogster.com/old /view%3Fnickname%3Djlaxerpro%26title%3Dclouds /&docid=C9feRFqOY57tgM&imgurl=http://im.glogst er.com/media/5/35/84/0/35840063.jpg&w=640&h=48 0&ei=mBa9T7TGMdGUOvS63DA&zoom=1&iact=hc &vpx=788&vpy=2&dur=141&hovh=194&hovw=259& tx=76&ty=95&sig=108713748196493828854&page=1&t bnh=142&tbnw=220&start=0&ndsp=11&ved=1t:429,r:3,s:0,i:72)

. - Altocumulus (Ac) banc, strat ori ptur de nori albi sau cenuii ori n acelai timp albi i cenuii, avnd n general urme proprii (lamele, rulouri).(fig 5).

Fig.5 Altocumulus
(http://www.google.ro/imgres?q=Altocumulus&um=1&hl =ro&biw=1366&bih=501&tbm=isch&tbnid=ycnS0qLpRrDQM:&imgrefurl=http://en.wikipedia.org/wiki/Altocumulus_ cloud&docid=xzKBx49y5KZlM&imgurl=http://upload.wikimedia.org/wikipe dia/commons/thumb/1/13/Altocumulus.jpg/300pxAltocumulus.jpg&w=300&h=200&ei=Shi9TygDoqVOu3hkT0&zoom=1)

- Altostratus (As) pnz sau strat noros de

culoare cenuie sau albstrie cu aspect striat, fibros sau uniform, acoperind n ntregime sau parial cerul i prezentnd pri suficient de subiri pentru a lsa s se vad Soarele (fig. 6)

Fig.6 Altostratus
(http://www.google.ro/imgres?q=Altostratus&um=1&hl=ro&biw= 1366&bih=501&tbm=isch&tbnid=eGVWNw2a1OP2KM:&imgref url=http://en.wikipedia.org/wiki/File:Cirrus_and_Altostratus_undul atus.JPG&docid=50Fe_XQmlBdYjM&imgurl=http://upload.wikim edia.org/wikipedia/commons/1/1f/Cirrus_and_Altostratus_undulatu s.JPG&w=2048&h=1536&ei=Vhm9T-L6HY3pOYuzuRw&zoom= 1&iact=hc&vpx=840&vpy=189&dur=1 342&hovh=194&hovw=259&tx=73&ty=107&sig=10871374819649 3828854&page=2&tbnh=141&tbnw=174&start=11&ndsp=17&ved=1t :429,r:4,s:11,i:100)

- Nimbostratus (Ns) pnz noroas cenuie, adesea ntunecat, a crei aspect devine difuz din cauza cderilor de precipitaii, mai mult sau mai puin continue (fig. 7)

Fig.7 Nimbostratus (http://www.google.ro/imgres?q=Nimbostratus&um=1&hl=ro&biw

=1366&bih=501&tbm=isch&tbnid=CoWYzKntIKgaDM:&imgrefurl =http://profudegeogra.wordpress.com/2011/05/07/invata-sa-citestinorii/&docid=OQ8h1rCfhyUuYM&imgurl=http://profudegeogra.files. wordpress.com/2011/05/nimbostratus.jpg&w=500&h=375&ei=dBq9T6 etIM6dOpWzyS8&zoom=1)

2.4. Conceptul noiunii de risc climatic

Riscurile climatice se integreaza in categoria riscurilor naturale; adaugate la acestora din urma, considerate si fenomene natural extreme (cutremure de pamant, eruptii vulcanice, tsunami, inundatii catastrofale, incendii natural, deplasari massive de teren, secete prelungite, desertificare, invazii de lacuste etc.), se constata faptul ca in istoria dezvoltarii societatii, pe masura ce gradul de civilizatie si economia s-au dezvoltat, gradul de vulnerabilitate a populatiei la diferite riscuri nu s-a diminuat. Concomitent cu cresterea populatiei si a frecventei acestora pierderile material si numarul victimelor umane datorate acestor fenomene au cunoscut un ritm ascendant devenind considerabile. Aceasta, din doua motive: pe de o parte, prin faptul ca la

declansarea unor fenomene natural extreme participa uneori si omul prin impactul sau asupra mediului iar pe de alta parte prin faptul ca insasi dezvoltarea exonomica mondiala, impetuasa din ultima jumatate de veac a atras dupa sine riscurile generate de propriile sale tehnologii. Acestea sunt motivele pentru care, la sfarsitul secolului al xx-lea, omenirea a devenit tot mai preocupata de cunoasterea unor asemenea fenomene care provoaca pierderi material de proportii, in ciuda faptului ca tot civilizatia reclama si conditii mai bune de confort. Criteriile dupa care se apreciaza asemenea consecinte sunt variabile, dar cele ,mai multe pun pe prim plan nu atat pierderile materiale cat mai ales victimele umane. In acest sens datele statistice difera de la autor la autor in functie si de accesul la sursele mondiale de informative autorizata. Astfel dupa Davy (1991) in ultimele doua decenii se consemneaza la nivelul Terrei peste trei milioane de decedati si un million de sinistrati, victe ale riscurilor natural, dintre care 76% sunt in tarile lumii a 3-a unde economia si gradul de civilizatie sunt mai slab dezvoltate si unde, in fata fortelor naturii omul are adesea un rol pasiv. Se apreciaza ca rata anuala a victimelor umane datorata acestora este de 6%. Zavoianu si Dragomirescu (1992) citand alte surse mondiale arata ca in ultimele trei decenii ale secolului al xx-lea (1961- 1990), in timp ce numarul locuitorilor pe Terra s-a dublat, numarul victimelor umane datorate dezastrelor naturale a crescut de 10 ori. Ciulache si Ionac (1995), referindu-se la perioada 1981- 1995 si respoectiv numai la riscurile climatice arata ca victimele umane datorate acestora de pe toata planeta s-au ridicat la 250000 de personae, dintre care 40% sunt provocate de inundatii, 20% de furtuni tropicale, 15% de secete etc. Desigur ca pierderile material total ear fi mult mai mari, daca estimarile ar lua in calcul si cheltuielile ce urmeaza sa se efectueze pentru refacerea bunurilor avariate si pentru redresarea conditiilor de mediu, prin reconstructive ecologica a peisajelor distruse pentru restabilirea sanatatii geosistemelor natural sau a populatiilor afectate. Ritmul alert cu care s-au produs riscurile natural din ultimile decenii, precum si dezastrele umane si material provocate justifica intru totul ingrijorarea omenirii. Ca urmare, la semnalul tras de OMM, diferite foruri international s-au angajat intr-un program complex pentru protectia mediului inconjurator si pentru asigurarea unei dezvoltari economico-sociale durabile, pentru toate statele lumii. Problema a fost declansata de Clubul de la Roma inca din 1968; aceasta a fost reluata in 1972, la Conferinta de la Stockholm, care a marcat debutul ONU, pentru protectia mediului inconjurator (UNEP), la care au aderat treptat numeroase state pe plan mondial. Aceasta a culmionat cu decizia Adunarii Generale a ONU din decembrie 1987 prin care la propunerea Presedintelui Academiei Nationale de Stiinte din SUA si membrul de onoare al Academiei Romane profesorul Frank Pres, deceniul anilor `90 a fost declarant IDNDR, in cadrul caruia, prin actiuni de cooperare stiintifica international se preconiza a se urmari diminuarea pierderilor de vieti omenesti si a pagubelor material provocate de riscurile natural indeosebi in tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Ultimul deceniu al secolului al xx-lea este marcat de Conferinta de la Rio (3-13.VI. 1992), considerate Conferinta Secolului pentru problemele mediului, la care au participat 181 de state, inclusive Romania. Participarea organismelor guvernamentale si administrative la aceasta conferinta a avut drept scop incunostiintarea factorilor de decizie din fiecare tara pentru crearea unui cadru optim pe plan national de cercetare stiintifica si de incercare de punere sub control a acestor fenomene, pentru diminuarea efectelor dezastrelor natural. Importanta cuvenita acordata acestei problem rezulta si din faptul ca la aceasta conferinta, ziua de 4 iunie 1992 a fost destinata in totalitate pentru dezbaterea viriatiilor climatice capabile sa produca calamitati natural de proportii, respective modificari globale ale mediului soldate cu modificari ecologice si de biodiversitate a speciilor pe Terra, sitiatie deja sesizata in literature de specialitate mondiala.

In acest sens un exemplu a fost prezentat de Nur (Etiopia, 1992) pentru Africa unde, din cele 28 de tipuri de calamitti natural la care este expus continental respective, cele mai devastatoare pentru economies i pentru populaie sunt secetele, deertificarea i infestarea cu noi specii de lcuste. n fiecare an, o parte din Africa este afectata de secet; o data la 10 ani au loc doua- trei secete ce afecteaz vaste teritorii ale continentului, iar o data la 30 de ani au loc valuri prelungite de secet. n acelasi timp desertificarea regiunilor aride si semiaride, sub impactul factorilor umani, climatici si geologici, cunoaste un ritm alert, de circa 6 milioane ha/an. Datorita secetei frecvente si a ritmului alert de desertificare, culturile continetului African sunt in permanenta amenintate si devastate de trei specii de lacuste (pelerine, migratoare si nomade), care creeaza mari dificulti n alimentatia populatiei la sfarsitul secolului al xx-lea, supranumit secolul civilizatiei dar, in alt ordine de idei, si al dezastrelor umane datorita celor doua conflagratii mondiale; uneori pierderile produse de aceste lacuste in unele state africane se pot ridica la circa 200 000 t de cereal, cantitate care ar permite hranirea a peste un million de personae mai bine de un an. n perioada 1988-1989, infestarea cu lcuste a fost cauza catastrofei ecologice ca urmare a desertificarii, care s-a generalizat in mare perte in Africa. Costurile actuale pentru reconstructive ecologica si protejarea culturilor contra lacustelor sunt exorbitante. Asa de exemplu, pentru perioada 1986- 1987pentru cele circa 17 mil. De hectare fragile ecologic din Sahara si Sahel, s-au consumat 12 mil. Litri de pesticide lichide si 2 700 t pesticide pulberi, estimate la 240 mil. Dolari SUA (Ochiambo, 1992) Asadar seceta constituie un fenomen climatic de risc, destul de greu de combatut mai ales cand este asociat cu impactul antropic. Seceta nu este un flagel doar pentru zonele tropicale. Ea este pezenta in multe regiunio climatice dar cu consecinte mult diminuate. Oricum ar fi, dorinta de realizare a unor conditii umane de calitate, demne pentru sfarsitul secolului al xx-lea, a unor economii lipsite de socuri financiare si a unor conditii de mediu cat mai favorabile, care se ofera atat resurselor natural cat si un echilibru relative stabil si durabil, caracterizeaza comunitatile tuturor statelor lumii, indiferent de zona climatica. Si de aceea, problema este deosebit de actuala. La fel de actuala este si pentru Romania, unde studiul acestor fenomene constituie principal problematica a institutelor de cercetare specializate, de profil, ca Institutul de Geografie al Academiei Romane, Institutul National de Meteorologie si Hidrologie, Institutul National de Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului, diverse ministere .a.. de altfel in cadrul Academiei Romane functioneaza o comisie de studiere a hazardelor natural, cu caracter interdisciplinar, care include specialisti din diverse domanii, si al carei program de lucru promoveaza aceleasi activitati stiintifice. In literatura de specialitate se utilizeaza diferiti termeni meniti sa dimensioneze si sa cuantifice amploarea si pierderile materiale provocate de fenomenele naturale periculoase (extreme), cum sunt: hazarduri, riscuri, recorduri, calamitati, dezastre, catastrofe, cataclisme etc. Introducerea acestor notiuni a suscitat numeroase discutii asupra continutului lor. Nici in prezent nu exista inca un punc de vedere unanim acceptat cu privire la sfera acestora si la termenul cel mai adecvat pentru fenomenul fizic de risc in sine. Dar, desi sfera notiunilor respective este diferita, totusi acestea au o latura comuna, si anume aceea care arata ca toate acestea provoaca dezechilibre in modul de organizare a geosistemelor. Pana in prezent s-au adunat numeroase date atat pe plan mondial ( Pech, 1988; Croazier, 1988; Chardon, 1990; Valla, 1990; Davy, 1991; Bethemond, 1991; Degg, 1992; Rosenfeld, 1994; Seliverstov, 1994 etc.), cat si pe plan national ( Balteanu, 1992; Bogdan, 1992 si 1996; Bogdan si Niculescu, 1992; Jelev, 1992; Ianos, 1993 si 1994; Zavoianu si Dragomirescu, 1992; Ciulache si Ionac, 1995a; Grecu, 1997; etc.) la care se mai adauga Buletinele OMM (1980,1984,

1986, 1990 etc.), ca si alte publicatii de specialitate care permit sintetizarea catorva concluzii in definirea termenilor respectivi. Dintre toti acesti termeni, cei mai uzitati sunt hazardul, riscul si catastrofa.

2.5. Fenomene climatice de risc

n continuare vor fi prezentate pe scurt o serie de fenomene climatice ce se incadreaza in categoria fenomenelor climatice de risc.

2.5.1. Orajele Orajul (Fig.2) este un fenomen atmosferic, care consta din decarcari electrice repetate ntre nori sau ntre nori i pamant (fulger), nsoite de tunete. Orajul este un tip de fulger ce se prezint sub forma de linii sinuase, adesea ramificate, plecanf de la un canal principal, bine marcat, care rezult din norii Cumulonimbus. Este caracteristic stratificrii instabile a aerului cu un continut bogat de vapori de apa. n esenta descarcarile electrice iau nastere ca urmare a nalzirii puternice a maselor de aer n functie de directia lor de deplasare i caracteristicile reliefului.Orajele frontale se produc in fronturile reci insa se pot intalni si in fronturile calde. In frontul cald se Fig.8 Oraje produc cand aerul cald se ridica deasupra aerului rece ce (http://www.google.ro/imgres?q=descarcari+electrice&um= se retrage. In cadrul frontului rece orajele se produc cand 1&hl=ro&biw=1366&bih=501&tbm=isch&tbnid=UROlO3vN5K5RM:&imgrefurl=http://www.descopera.org/fenomeneo masa de aer rece patrunde intr-o masa de aer cald, masa ale-naturii-fulgerul/&docid=D_ib5w3pOwqj_M&imgurl=http ://www.descopera.org/wp-content/uploads/fulger2obligata sa urce rapid pe panta aerului rece. 300x201.jpg&w=300&h=201&ei=5J2qT_eXF4bRsga
J0cygBQ&zoom=1&iact=hc&vpx=599&vpy=222&dur=1 685&hovh=160&hovw=240&tx=109&ty=108&sig=1087 13748196493828854&page=1&tbnh=147&tbnw= 198&start=0&ndsp=12&ved=1t:429,r:9,s:0,i:85)

2.5.2. Tornadele Cuvantul tornada deriva de la vocabula spaniola tronada, care inseamana furtuna, luat din latina, dar si din tonare care inseamna a tuna (tunare). Tornada este si participiul trecut de la verbul tornar (a se invarti) si de asemenea de la cuvantul tronada (oraj). Tehnic vorbind, tornada este o coloana de aer, de natura termodinamica, care se invarte cu violenta, de regula avand forma de palnie de condensare ( condensation funnel) cu un diametru mic provenind dintr-un nor instabil de tipul Cumulonimbus sau Cumulus care atinge suprafata terestra (fig. 3) Majoritatea tornadelor au diametrul de circa 75m, viteze cuprinse in medie intre 64- 177 km/h, si traiectorie de deplasare de cativa km pana la cateva zeci km dupa care dispar, dar cele mai puternice pot atinge lungimi de circa 1,5 km si viteze de peste 480 km/h cu traiectirii de 100 km.( Paltineanu, Lungu si Mihailescu, 2008) Tornadele se formeaza, practic, pe toate continentele, cu exceptia Atarcticii, dar cele mai multe exista in SUA. Se mai produc in partea de sud a Canadei, Asia centrala si sudica, precum si in Extremul Orient, in sudul Africii, In partea central-estica a Americii de Sud, in nord-vestul si sud-estul Europei, Italia, Franta, Australia de vest si sud-vest, chiar si in Noua Zeelanda.

Fig.9 Tornada
http://www.google.ro/imgres?q=tornade&um=1&hl=ro&sa=N&biw=1366&bih=501&tbm=isch&tbnid=YNLuDK0OKJMKQM:&imgrefurl=http ://www.ghimpele.ro/2012/03/sua-peste-80-de-tornade-devasteaza-centrul-continentului-27-de-oameni-aumurit/&docid=8D_KSFnJZK4GEM&imgurl=http://www.anews.ro/wpcontent/uploads/2010/11/1994.jpg&w=320&h=240&ei=dd6rT4iEBs3HtAbCgaGaBQ&zoom=1&iact=rc&dur=94&sig=10871374819649382885 4&page=4&tbnh=141&tbnw=177&start=50&ndsp=18&ved=1t:429,r:3,s:50,i:226&tx=94&ty=83

2.5.3. Turbioanele de praf Turbioanele de praf nu sunt doar mai mici si mai usoare decat tornadele, ci sunt formate in conditii atmosferice total diferite, marcate de o convectie puternica in zilele calme, insorite si calde. Turbioanele de praf au in mod frecvent la baza cativa metri in diametru, ingustandu-se putin in mediul lor inainte de a se largi dinou la inaltime, la fel ca 2 conuri imbinate la varf (Fig.4). Uneori turbioanele poarta nume locale dar, in toate cazurile, este vorba de turbioane de mici dimensiuni, formate deasupra unei suprafete uscate sau nisipoase, care antreneaza in aer praf, frunze si alte obiecte usoare care pot fi ridicate de pe sol. Turbioanele nu fac legatura dintre nor si sol si se formeaza cand o masa de aer rece si uscat ce apartine unei furtuni este deplasata spre o masa de aer stationar, cald si umed, rezultand un efect de rasucire. Daca intensitatea vantului este puternica atunci aerul in rotatie orizantala sau in diagonala poate atinge solul. Pot produce pagube usoare. Nu au intensitate mare si nu suporta influenta fortei Coriolis deoarece se deplaseaza pe distante foarte reduse, de aceea pot avea atat sensul unui ciclot cat si al unui anticiclon. Inaltimea turbioanelor de praf este variabila, fiind intre 30m si 90m. Ele au o deplasare neregulata si lenta de la o mica suprafata calda la alta. O varietate de torbioni de praf, mai comuna, se poate forma la intersectia a 2 sosele, la intalnirea a 2 vanturi cu directii diferite. Vanturile puternice ca se produc in vecinatatea muntilor creeaza un alt tip de turbioane mai violente care intreneaza in aer acoperisurile caselor si pun in pericol zborul avioanelor. Microcicloanele locale de genul vartejurilor care inalta in aer obiecte usoare (paie, frunze, praf, hartii, etc.), sunt fenomece ce se produc si in romania mai ales in Dobrogea si Baragan, specifice climatului temperat- continental cu influente de ariditate.

Fig. 10 Turbion de praf http://en.wikipedia.org/wiki/File:Dust_devil.jpg

III. TROMBELE MARINE

3.1 Aspecte generale Tromba marina este definite ca fiind o coloan de aer cu aspect turbidonar ce se formeaz deasupra apei ce are caracteristicile unei tornade. Turbidonul de vnt se manifest printr-o coloan noroas n form de plnie la baza unui nor Cumulonimbus printr-un tufi ce este format din picaturi de apa ridicate de pe suprafata acvatic pe care s-a format sau atunci cnd ajunge pe uscat din particole de nisip i praf. Din cauza picturilor de ap de la baza norului si apa unitilor acvatice pe care se formeaz acest fenomen este considerat ca fiind un hidrometeor. Viteza de deplasare a turbidonului este redus fiind aceeai cu viteza de deplasare a norului Cumulonimbus din care s-a format. n interiorul conului masele de aer au o vitez de rotaie foarte mare putnd ajunge la 22m/s. Axa coloanei noroase poate fi vertical, nclinat sau sinuas n funcie de gradul de forfecare al vntului n stratul de aer n care se manifest fenomenul. nalimea coloanei este cuprins ntre 300-700m dar poate ajunge n unele cazuri pna la 1500 m iar diametrul de la zeci de metri pna la sute de metri (figura 1). O tromb este alctuit dintr-o mas de aer instabil care se rotete n jurul unei zone limitate cu presiune atmosferic sczut. Circulatia convergent din apropierea solului la care se adaug i instabilitatea termodinamic , explica ridicarea n altitudine a aerului turbidonar, ce poate fi nsotit de cureni puternici.Instabilitatea este data de circulatia aerului cald i umed din straturile inferioare asociat cu aerul rece i uscat din altitudine.(LUNGU, 2009) Din interaciunile dintre circulaia divergent din altitudine i convergenta din straturile inferioare rezult aspirarea aerului, nisipui dar si angrenarea obiectelor usoare. Trombele marine sunt de 2 feluri: Trombe marine de vreme bun- acestea sunt mai frecvente i mai puin periculoase i se formeaz la baza norilor Cumulus congestus. Trombe marine de tip tornad- acestea se formeaz deasupra apelor sau provin din tornade ca s-au format pe uscat i sunt mai periculoase datorit intensitii violente a vntului.

IV

III IV

II I

I Figura 5 Mecanismul de formare a trombelor marine

Legend 1 zona de alimentare cu aer instabil din regiunile nconjurtoare, 2 baza de formare a trombei, 3 - deplasarea aerului la nivelul turbidonului, 4 fluxul de aer convergent unde presiunea atmosferic i fora centrifug sunt n echilibru, iar micarea turbidonar este maxim Etapele dezvoltrii unei trombe marine Primele semne ale formrii turbidonului unei trombe marine este, de obicei, o pat neagr sau mai multe pete negre la suprafaa apei. Daca exist mai multe pete una din ele devine principal. Emisiile fumegnde produse, ncepnd din altitudine, demonstreaz ca aceste pete negre, care sunt variaii ale valurilor de suprafa, sunt generate de rotaia vntului impus de coloana de aer care atrn deasupr apei. n cele din urm tromba apare ca o mic protuberan format la baza norului. Aceast parte vizibil a tubei se formeaz datorit condensrii vaporilor de ap i nu ridicrii apei de pe suprafaa mrii. Apa se ridic doar la partea inferioar a trombei i poart numele de tufa trombei. Acest fenomen de ridicare a apei este distinct de cel de formare vizibil a tubei. Uneori aceste spirale apar la suprafaa apei. Etapa urmtoare de evoluie a trombei marine ncepe atunci cnd viteza vntului depete pragul critic (80 km/h; 22 m/s ). Acum tuba coboar trimind un nor ntunecat nsoit de stropi pn la civa metri deasupra suprafeei apei, apoi acesta se ngroa, se nclin i ncepe s se deplaseze deasupra suprafeei apei. n acelai timp, tuba se dezvolt i viteza ei de rotaie crete. Dup ce atinge stadiul de maturitate , tromba marin degenereaz cand este invadat cu aer mai rece. n acest caz micarea n spiral i tuba dispar, iar tromba se dezmembreaz. Caracteristicile trombelor marine - Diametrul mic - nlimea maxim de 1500m - Presiune atmosferic sczut - Intensitate mare a vntului - Sensul de rotire este invers acelor ceasornice (ca la tornade) - Se caracterizeaz ca fiind un hazard climatic deoarece provoac distrugeri pe unde trece

3.2. Cazuri de trombe marine din europa n ziua de 11 septembrie 1970, tromba din Golful Veneiei a rsturnat un vapor cu 60 de pasageri, fcnd 36 de victime. Observaiile asupra trombelor din M. Mediteran au artat c, dei sunt mai numeroase, ele au un caracter mai puin dramatic dect n acean. Trebuiesc amintite: tromba din 22 octombrie 1977, la sud de Almeria (n M. Alboran - Spania); tromba de la mijlocul lunii octombrie 1986, la sud de coasta spaniol, care a durat 45 minute; tromba produsa ntre Ins. Elba si Capul Corsica (din Franta) n ziua de 17 septembrie 1999; tromba dintre Sardinia si Ins. Baleare, din 26 noiembrie 1985. Asemenea trombe mediteraneene pot fi, uneori, multiple. Astfel n ziua de 20 aprilie 1990 s-au observat 9 trombe marine ntre Porquerolles si Cap Ferrat (Franta), iar n ziua de 18 aprilie 1974, s-au observat 11 trombe marine ntr-un interval de 45 minute, aproape de insulele Levantului, unele din ele deplasndu-se n sens anticiclonic. n Oc. Atlantic, observatiile asupra trombelor sunt mai puin frecvente: printre ele se numar tromba venit din vest-sud-vest, care s-a apropriat de gura fluviului Tejo (Lisabona) n ziua de 27 martie 1958. n M. Mnecii, acest fenomen este mai putin frecvent. Totusi, n ziua de 16 iulie 1973 s-au observat mai multe trombe pe coasta vestica a Pen. Contentin (Franta). ( PLTINEANU, LUNGU i FLORESCU, 2008)

3.3. Cazuri de trombe marine din Dobrogea n perioada avut n vedere, 1990 mai 2008, au fost semnalate n zona litoral 3 cazuri: - 19.07.2002Gura Portiei (Fig.2 ) - 07.05.2005 Olimp - 10.07.2005 - Neptu

Fig.11 Tromba marin de la Gura Portiei (http://www2.inmh.ro/uploads/guraportitei_mare.jpg)

Primul caz s-a produs n vara anului 2002 atunci cnd, n perioada iulie- august, au fost semnalate pe litoralul romnesc 2 fenomene hidrometeorologice deosebite: a) Pe mare cu deplasare spre plaj (trombe marine); b) n Brgam la Fcieni cu loc de formare n apropierea lacului Babadag ( Dobrogea de N) cu deplasare spre Vest (pe baza declaraiilor de la postul pluviometric Babadag). Fenomenul descries a avut loc n dimineaa zilei de 19.08.2002 (8:10 8:30) deplasarea lui avnd loc dinspre mare spre uscat. Aceast situaie s-a produs pe fondul unor zile cu temperature ntre 28- 32C ( n perioada 14- 18.08) umezeala aerului ntre 70- 85%, iar presiune atmosferic ntre 1010,1 i 1011,5 mb.. n momentul producerii fenomenului temperature aerului la staia Gura Portiei era de 29C, temperature neobinuit de ridicat pentru o staie la malul Mrii Negre la ora respective. n momentul producerii puinele personae prezente pe plaj au intrat n panic, fiecare cutnd s i i ace are mai de pre i s fug. Din relatrile celor prezeni putem spune c fenomenul a fost nsoit la nceput, de un vuiet urmat de un vrtej tipic ce ridica de pe suprafaa pmntului stuf, iarb uscat, frunze, iar la nivelul plajei particule de nisip.( LUNGU, 2009) Msuri de protecie a) Evitarea cldirilor de pot fi smulse b) Adpostirea n cladiri solide c) Evitarea adpostirii n corturile sau terasele de pe plaj