Lucrare practică numărul 10

Nucleul

Nucleul este structura cea mai specializată a celulei, care asigură ereditatea
şi coordonează majoritatea reacţiilor de sinteză conform specificităţii biologice a
celulei.
Este un corp veziculos în general, cu forma sferică sau ovoidă, bine
circumscris, cuprins în masa citoplasmatică a celulei. Dintre substanţele care
intră în constituţia sa , cea mai caracteristică este cromatina, puternic bazofilă.

Forma nucleilor:
În mod obişnuit, forma nucleului este a celulei din care face parte:
- turtit, în celulele endoteliale, (figura 1a);
- sferic în celulele sferice (ovocite), cubice (în celulele ce formează endoteliul
căilor biliare), (figura 1b);
- ovalar în celulele piramidale sau prismatice, (figura 1c);
- bastonaş sau fuziform în celulele musculare striate;
- polilobat în leucocitele mature.

a. b.
 c.

Figura 1. a,b,c, Forme nucleare, col HE

Conturul nucleilor
- neregulat în celulele secretorii : foliculi tiroidieni, fibra musculară;
- regulat: epiteliul cubic, epiteliul prismatic
Pozitia nucleului în celulă
În general poziţia sa este centrală, dar poate fi modificată de anumiţi factori
cum ar fi acumularea de substanţe de rezervă (adipocite), sau de granule de
secreţie(celule secretorii).
Dimensiunile nucleului
Variază de la un tip de celulă la alta în funcţie de specie şi vârstă, iar la
aceeaşi celulă în funcţie de fazele ciclului celular. In celulele umane, dimensiunile
nucleilor sunt cuprinse între 3-25 microni. In general, nucleul reprezinta 1/3-1/4
din volumul celulei, cu exceptia limfocitului unde nucleul depaseste cu mult
aceasta proportie.
Numărul nucleilor în celulă
- celule anucleate secundar ex.: hematiile;
- uninucleate - sunt marea majoritate a celulelor, (figura 2a);
-binuc1eate - celule cu activitate metabolică intensă ex.: hepatocitele, unii
neuroni din ganglionii simpatici, (figura 2b) ;
 -multinucleate - sinciţiul - provine prin fuzionarea mai multor celule
mononucleate într-o celulă unică: osteoclastul (figura 2d);
-plasmodiul - provine dintr-o celulă iniţial mononucleată ce a suferit multiple
diviziuni ale nucleului, dar fără citodiereză (diviziunea citoplasmei): fibra
musculară striată (figura 2c).

a. b.

c. d

Figura 2. a.Celule uninucleate, b. binucleate, c. plasmodiu si d. sincitiu

La MO, nucleul interfazic apare ca un organit vesicular ce este delimitat de o

membrană vizibilă, având în interior 1-2 nucleoli refringenţi şi carioplasma,
(figurile 3,4).
 Figura 3. Nucleu, ME Figura 4. Nucleu (2) cu nucleol (1), ME

1. Membrana nucleară
- în microscopia optică, are aspectul unei linii fine care separă conţinuţul
nucleului de cel citoplasmatic.
- în microscopia electronică, învelişul nuclear este constituit din două
membrane trilaminate separate printr-un spaţiu clar - cisterna sau spaţiul
perinuclear, cu o grosime de 10-15 nm. Membrana externă se continuă cu
membranele reticulului endoplasmatic granular, iar pe faţa citoplasmatică are
ataşaţi ribozomi. Din loc în loc, anvelopa nucleară este străbătută de canale -
porii nucleari - prin care se realizează pasajul macromolecular, (figurile 5,6,7).

Figura 5. Membrana nucleară Figura 6. Por nuclear, ME Figura 7.

Structura anvelopei nucleare, schemă

2. Cromatina se prezintă sub forma unor granule; este dispusă sub două
aspecte:
 a. condensată în formaţiuni intens colorate, de formă şi dimensiuni variabile,
numiţi cromocentri, a căror totalitate formează heterocromatina, (figura 8).
Utilizând coloranţi specifici din heterocromatină se delimitează:
-cromatina sexuală X care reprezintă un cromozom X intens
heterocromatinizat în celulele somatice care au doi cromozomi X;
-cromatina sexuală Y, care reprezintă 2/3 distale din braţul lung al
cromozomului Y.
b. eucromatina, formată din granule de cromatină fin dispersată şi ca urmare
slab colorate cu coloranţi specifici (figura 9).

Figura 8. Eucromatina, HE Figura 9. Heterocromatina, HE

Cromatina este alcătuită din punct de vedere chimic din ADN în cantitate
mare, care se va evidenţia prin colorare cu colorant Fulgen specific pentru ADN
(colorează ADN-ul în roşu violet).
3. Nucleolii sunt de formă sferică; conţin o cantitate mare de ARN.
Evidenţierea celor doi acizi nucleici sa face cu verde de metil pironină (verdele
are afinitate pentru ADN colorându-l în verde, pironina are afinitate pentru ARN
colorându-l în roşu).
4. Sucul nuclear are aspect omogen, reprezentând conţinutul nucleului, în
care se găsesc cromatina şi nucleolii.
Activitate practică
Colorarea nucleilor celulelor
 Scopul lucrării:
Evidenţierea materialului genetic din nucleul celulelor eucariote prin
coloraţia verde metil acetic.

Materiale necesare:
-o ceapă
-bisturiu sau lame ascuţite
-pense fine, atraumatice
-lame portobiect degresate, lamele

Protocol
1. Prelevarea unei piese fine de epiderm de ceapa (acea fină peliculă de la
suprafaţa unei foi)
2. Se aşeaza fragmentul pe o sticlă de montare şi adaugă 1-2 picături de
verde metil acetic şi se lasă 1-2 minute
3. Se spală în apă distilată
4. Se aşează epidermul de ceapă între lamă şi lamelă
Rezultate
Se observă la microscop nucleii celulelor coloraţi în verde şi nucleolii în roşu,
(figura 10).

Figura 10. Rezultatele colorării nucleului şi

nucleolului cu verde metil acetic