Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
învelişul nuclear
cromatina nucleară
nucleolul
matricea nucleară
(carioplasma).
Nucleul în celula vie rotaţie
de deplasare prin celulă
expulzarea nucleilor degeneraţi, la celulele
bătrâne, care mor
•pH-ul < 7,3
celule secretorii
Celula pavimentoasă
Adipocite
Acin pancreatic
Numărul nucleului Uninucleate
~ 100
Osteoclaste
Celula pavimentoasa
Multinucleate
1000
Sinciţii
Forma nucleului
Sferică
Disc turtit (în celulele epiteliale)
Neregulată
Leucocit neutrofil
neutrofil
Leucocite neutrofile Leucocite eozinofile
Dimensiunile nucleului
În medie 5-12 µm
Raport nucleo-plasmatic 1/20 – 1/3
Celulele tinere şi cu activitate metabolică intensă au
nucleul mare şi citoplasma redusă, deci raportul
nucleo-plasmatic este mare (1/3).
Raportul acesta este mare în celulele tinere şi în
celulele canceroase, raportul nucleo-plasmatic (mare)
este un criteriu de diagnostic al cancerului în
practica morfopatologică, atunci când se examinează
la microscopul optic secţiuni (sau frotiuri) din ţesuturi
suspecte de a fi maligne.
Dimensiunile nucleului în medie între 5-12 µm
4 µm
25 µm
Învelişul nuclear
Lamina nucleară
Tapeteaza faţa internă a învelişului nuclear între pori şi
se prezintă ca o reţea de proteine fibroase.
Este formată din filamente intermediare, alcătuite din
proteinele numite lamine (A, B şi C)
Determină forma nucleului,
Interacţionează cu cromosomii,
Participă la dezasamblarea învelişului nuclear la
începutul mitozei
Reasamblarea acestuia la sfârşitul mitozei
Progeria – mutație în gena laminei A
Complexul porului
% apa si pH-ul nucleului↑ in citoplasmei↓
concentraţia Na+ ↓ in nucleu ↑ in citoplasma
Concentraţia K+ ↑ în nucleu ↓ in citoplasma
Günter Blöbel (Laureat Nobel în anul 1999)
Citoscheletul
Carioplasma (matricea nucleară)
Matricea nucleară este formată:
apă
ioni
substanţe micromoleculare
proteine de două tipuri:
proteine fibroase, ce formează o reţea ce se poate
extrage din nucleu (proteină numită nucleoplasmină)
proteine solubile, foarte heterogene şi ca structură şi
ca funcţii numite proteine nonhistonice.
Proteine nonhistonice
Pot avea greutate moleculară mică sau mare
Pot fi acide sau bazice
Sunt reprezentate de: enzime ce realizează variate căi metabolice,
cum ar fi:
Glicoliza
prin care se asigură energia necesară nucleului
sinteza ADN-ului şi ARN-ului.
Altele sunt enzime de scindare a acizilor nucleici, numite nucleaze.
Proteine nehistonice care intră în structura cromatinei cu rol
Structural - în structura cromatinei
Functional - regleaza exprimarea genelor.