BACALAUREAT 2010

Proba de evaluare a competenţelor lingvistice

de comunicare orală în limba română
15-17 FEBRUARIE

Nivel de
competenţă în
comunicare:
1.Utilizator mediu
2. Utilizator avansat
3. Utilizator experimentat
 DESCRIPTORII COMPETENTEI DE COMUNICARE ORALA IN LIMBA ROMANA

Utilizator experimentat
( mediu → avansat → experimentat )
I. Inţelegerea textului
► Citeşte corect, cursiv, conştient şi expresiv
► Sintetizează mesajul global al textului şi explică aspectele implicite ale
acestuia
II. Exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere
► Exprimă, susţine cu argumente un punct de vedere personal,
demonstrând capacitate de persuasiune a interlocutorilor
III. Organizarea discursului
► Construieşte un discurs clar, coerent şi personalizat, respectând
structura specifică tipului de text vizat prin cerinţă (descriptiv/
informativ/ narativ/ argumentativ)
IV. Adaptarea la situaţia de comunicare
► Işi adaptează în mod creativ discursul la interlocutori şi la scopul
comunicării
► Işi adaptează comportamentul la contextul de examen, cu folosirea
adecvată a mijloacelor comunicării orale (verbale, nonverbale şi
paraverbale), dovedind autocontrol
V. Utilizarea limbii literare
► Utilizează corect, adecvat şi nuanţat limba literară, în situaţiile de
comunicare date
 Varianta
1
„L-am văzut cum îşi curăţa pomii din livadă, începu Ştefan cu un zâmbet
misterios. Stam pe prispă şi-l observam. Atunci l-am înţeles. M-am convins că
munca lui e de o altă calitate decât muncile noastre. Eram pregătit, de altfel,
pentru asta, continuă Ştefan după o scurtă pauză, pentru că ceva din
beatitudinea asta o cunoscusem şi eu, când pictam. Numai că, în cazul meu,
nu era vorba de o muncă responsabilă, cu un obiect precis, ca în cazul lui. El
îşi curăţa pomii de omizi. Il observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare
gest. în faţa pomului nu era distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam
că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre
o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor. Lui, pomul
acela, pe care-l curăţa, îi revela, în acel moment, Universul întreg. Il vedea în
totalitatea lui: cu rădăcinile, cu ramurile, cu frunzele şi paraziţii lui..."
(Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)
[Citeşte textul cu voce tare]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
a) Cui se adresează textul?
b) Ce tip de text este acesta?
c) Care este atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă ( curăţarea pomilor)?
2. Care este opinia ta despre atenţia acordată gesturilor pe care le implică o
anumită activitate? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
 1. Ce poţi deduce despre autorul textului
şi despre situaţia de comunicare?

Autorul=Emiţătorul

= sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare;

- Numele autorului este indicat în subsolul textului.
- Titlul sugerează faptul că autorul este un:
scriitor ( Mircea Eliade ) → text beletristic
 In general, titlul sugerează faptul că
autorul este un:
1. scriitor → text beletristic;

2. om de ştiinţă → text tehnico-ştiinţific;

TITU 3. Instituţie legislativă ( Parlamentul României )

MAIORESCU
→ text juridico-administrativ ( oficial ) ;

4. jurnalist→ text publicistic ( jurnalistic ) .

 Elementele situaţiei
de comunicare:
► Emiţătorul =Autorul=sursa de informaţie
dintr-o situaţie de comunicare;
► Mesajul = fraza care poartă informaţia;
► Codul= limba română;
► Canal =scris;
► Referent = informaţia despre ceva;
=despre ce este vorba în mesaj;
► Context= loc, timp, vârstă, sex, profesie,
interlocutor.
 a) Cui se adresează textul?
► Receptorul = beneficiarul informaţiei dintr-o
situaţie de comunicare;
► Receptorul = un cititor:
1. specializat ( un specialist în domeniu: critic literar / jurist/ om de ştiinţă );

EUGEN 2. în curs de specializare ( elevi, studenţi );

SIMION

3. nespecializat ( cititor obişnuit ).

b) Ce tip de text este acesta?
Text ficţional
= aparţine stilului beletristic ( roman ):

► caracter subiectiv ;
► se adresează sensibilităţii receptorului;
► cuvintele sunt polisemantice;
► cuvintele se folosesc cu sensul lor conotativ ( figurat );
► se folosesc figuri de stil;
► topica este neobişnuită ( inversiunea );
► foloseşte toate registrele stilistice: limbajul popular,
familiar, argotic, regional, arhaic sau neologic;
► originalitate.
 Stilul beletristic
( al literaturii artistice )
► utilizarea imaginilor artistice, a cuvintelor cu sens
figurat ;
► folosirea limbajului conotativ şi a figurilor de stil;
► se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii
cititorului;
► valorifică toate sectoarele lexicului: arhaisme,
regionalisme, neologisme, elemente de jargon şi
argou, cuvinte populare, termeni ştiinţifici şi
tehnici ;
► posibilitatea interferenţei cu alte stiluri ( mai ales
în textele în proză, dacă personajul este avocat- stil
juridico- administrativ, dacă e om de ştiinţă – stil
tehnico-ştiinţific; ziarist- stil jurnalistic );
 2. Care este opinia ta despre atenţia
acordată gesturilor pe care le implică o
anumită activitate? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
► In opinia mea, ( ... )
► De exemplu, ( ... ) ( + conectori )
► In concluzie, ( ... )
N. B. !
Citiţi textul cu mare atenţie şi spuneţi-vă părerea,
respectând regulile textului argumentativ,
care are SCOP PERSUASIV = DE CONVINGERE:
Eu cred că... / In primul rând, consider acest
lucru.../ In al doilea rând.../ In concluzie....
“1. Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade, iar fragmentul citat aparţine unui roman,
Noaptea de Sânziene. Astfel, situaţia de comunicare este una fictivă, creată de autor.
► Textul se adresează atât unui receptor specializat - un alt scriitor, un profesor de limba şi
literatura română, un student la Facultatea de Litere -, cât şi unui receptor nespecializat -
cititorii obişnuiţi.
► Acest text este de tip ficţional, aparţine stilului beletristic, prin faptul că face parte dintr-
un roman, dar şi pentru că prezintă într-o manieră subiectivă o anumită realitate. Aşadar,
textul reprezintă un monolog al unui personaj, Ştefan, despre o activitate la care
asistase - curăţarea pomilor.
► Atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă este una de respect şi admiraţie. El
îl admiră pe cel care curăţă pomii din livadă pentru că face acest lucru cu pasiune şi
dedicaţie: „II observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. In faţa pomului nu era
distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea
lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă,
majorităţii oamenilor." Pentru acela care îngrijeşte livada, pomii capătă aproape o
dimensiune sacră. Se remarcă, de asemenea, atitudinea panteistă a celui care îngrijeşte
livada. Această atitudine poate fi identificată şi în alte romane ale lui Mircea Eliade, precum
Maitreyi. Protagonista acestui roman îi povesteşte la un moment-dat personajului-narator,
Allan, că a fost îndrăgostită de un copac. Credinţa panteistă se referă la faptul că
Dumnezeu nu este exterior Universului, ci este prezent în tot Universul înconjurător,
divinitatea identificându-se cu întreaga natură. Ingrijitorului livezii, pomul îi revelă Universul
întreg.
2. In opinia mea, orice activitate trebuie executată cu grijă, cu pasiune şi dedicaţie. Fie că este
artist, muncitor sau îngrijitorul unei livezi, omul trebuie să-şi execute munca într-o manieră
atentă şi delicată, pentru a fi mulţumit mai târziu de rezultatele obţinute.
► Graba, lipsa de atenţie, lipsa pasiunii sfârşesc prin a compromite rezultatele muncii
unei persoane.
► In concluzie, gesturile care însoţesc orice activitate trebuie să fie pline de
solicitudine”.
( Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română,
Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )
 Varianta 2
„Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi
mari şi multe şi scumpe, dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă
uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi
prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe
lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior? (...) De la portbagaj la dulapul de
haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare
casele de obicei, e un pas mental uşor de făcut. Nu cumva am muşcat prea cu
pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai
vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de
măsură sau raţiune?"
(Răzvan Exarhu, "Viaţa e o magazie?", în Evenimentul zilei, 20.07.2009)
[Citeşte textul cu voce tare.]

1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?

• Cine este?
• Cui se adresează?
• Unde ar fi putut apărea textul?
• Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună
oamenii?
• De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?
2. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
 1. Ce poţi deduce
despre autorul textului şi
despre situaţia de
comunicare?
• Cine este?

► Autorul=Emiţătorul=
Emiţătorul sursa de informaţie
dintr-o situaţie de comunicare;
► Numele autorului este indicat în subsolul textului.
► Titlul sugerează faptul că autorul este un jurnalist→ text publicistic
( jurnalistic ) .

► “Răzvan Exarhu, una dintre vedetele media de după 1989.

Absolvent de română-engleză, reşapat de PRO FM într-un
realizator de emisiuni radio de mare audienţă, s-a remarcat
printr-un spirit viu şi ironic, cu mare priză la publicul tânăr,
inteligenţă zglobie, intelectual polivalent, moralist impenitent,
îşi valorifică toate aceste calităţi prin editoriale musculoase în
Evenimentul Zilei. “
www.bibliofagia.ro/index.php?...razvan-exarhu
• Cui se
adresează?

►Unui receptor specializat

→
un sociolog

► Unui receptor nespecializat →

oamenii obişnuiţi
1. “ Autorul textului, Răzvan Exarhu, este gazetar şi scriitor, iar situaţia de comunicare
este una reală. Astfel, gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare
a consumismului exagerat din România perioadei actuale.
► Textul este de tip nonficţional, aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui
receptor specializat - un sociolog -, cât şi unui receptor nespecializat - oamenii obişnuiţi.
► Textul ar fi putut apărea în orice cotidian, pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie
precum Dilema Veche.
► Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri, fără a avea neapărat nevoie de
acestea. De asemenea, oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o
manieră iraţională: „Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate,
ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi
să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?"
► Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima
vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin
hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de
multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit, întrebările retorice au rolul de a atrage
atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi iraţional
al omului modern.
2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de
astăzi. In fiecare seară, la fiecare sfârşit de săptămână, hypermarketurile devin un furnicar
de oameni, care îşi umplu cărucioarele până la refuz, în mod iraţional, cu lucruri utile sau
inutile. Reclamele agresive la diverse produse reprezintă un factor important care îi
determină pe oameni să cumpere în exces, fără a avea neapărat nevoie de lucrurile pe care
le achiziţionează”.
► In cazul românilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că, în
perioada comunistă, ei au fost privaţi de cele mai elementare produse, iar acum încearcă să
recupereze ceea ce le-a lipsit în acea epocă, făcând cumpărături în exces.
► In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astăzi, <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a
trăi>".
( Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română,
Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )
 Text
nonficţional
= aparţine
stilului publicistic,
tehnico-ştiinţific,
juridico-administrativ
► caracter obiectiv;
► se adresează gândirii Receptorului;
► textul transmite informaţii şi explicaţii,
scopul textului fiind informativ;
► cuvintele sunt monosemantice;
► predomină cuvintele cu sens denotativ,
propriu.
Stilul publicistic ( jurnalistic
►
)
Captarea atenţiei prin: titluri şi fotografii incitante, care să stârnească interesul.
► Titlurile conţin de obicei epitete superlative ( teribil, formidabil, extraordinar ).
► Folosirea de fraze exclamative şi interogative= pentru a sugera dialogul între presă
şi cititor: “Cine curmă indolenţă şi iresponsabilitatea unor locatari?”
► Utilizarea unui lexic pe înţelesul cititorului cu o cultură medie, care vrea să se
familiarizeze cu noţiuni noi;
► Un lexic foarte bogat şi variat, care să redea toate domeniile din care sunt inspirate
ştirile ( medical, ştiinţific, politic, economic, literar, juridic );
► folosirea unor clişee verbale: oraşul de la poalele Tâmpei= Braşov, fraţii noştri de
peste Prut= basarabeni, oraşul din Bănie= Craiova, perla litoralului românesc=
Mamaia ;
► frecvenţa neologismelor= presa prezentând noutăţi, e firesc ca vocabularul să
conţină multe neologisme.
► Îmbină registre stilistice diferite: colocvial, ştiinţific, administrativ, publicitar, literar,
polemic.
► Informaţia are caracter perisabil;
 Stilul tehnico-
ştiinţific

1. Scopul acestui stil este de a transmite informaţii.

2. Se adresează gândirii nu sensibilităţii cititorului;
3. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, nu figurat (exactitatea
informaţiei)+ cuvinte monosemantice -cu un singur înţeles;
4. Abstract, inexpresiv: claritate, precizie, sobrietate;
5. Nu foloseşte figuri de stil, arhaisme, regionalisme;
6. Frecvenţa neologismelor =progresul tehnicii;
7. Fiecare domeniu are o terminologie specifică;
8. Se foloseşte pluralul autorului ( noi ) în locul persoanei I sg;
emiţătorul evită afirmaţiile pe care nu le poate dovedi.
9. Timpul prezent = adevăruri general- valabile.;
10. Caracter internaţional: aceleaşi nume în aproape toate limbile:
pneumatic ( engl. ), pol ( engl. pole ), mecanism ( engl. mechanism ).
 Sens denotativ / conotativ
Sensul denotativ
- sensul propriu, de bază al unui cuvânt; primul sens din dicţionar;
= sensul general, obişnuit, cunoscut şi dominant în conştiinţa oamenilor, fiind relativ liber
de context; unul singur;

Sensul conotativ
= sensul figurat, derivat, variantă a sensului principal, sens nou, neobişnuit;
= multiple ( denotaţia e una singura, pe când conotaţiile sunt multiple datorită caracterului lor
individual, secundar )
Exemplu: a pica
Denotaţie = a cădea de la o oarecare înălţime
Conotaţiile : = ( familiar, despre îmbrăcăminte ) a nu se mai tine pe corp ;
= (figurativ ) a muri în luptă, a nu reuşi la un concurs ;
= ( popular, despre zile ) a se nimeri la o anumită dată.

Exemplu : inimă
Sens denotativ= DENOTATIE = desemnează, în limbajul medical, un anumit organ:
► CORD : « suferă de inimă » ;
Sensuri conotative= CONOTATII :
► SENSIBILITATE : « are inimă bună » ;
► CRUZIME : « om fără inimă » ;
► REGRET : « o doare inima după ea » ;
► STOMAC : « a mânca pe inima goală » ;
► INDRAZNEALA : « a-şi lua inima-n dinţi » .
 Stilul
juridico-administrativ
( oficial )
► obligatoriu alineate, paragrafe, articole numerotate
(“art. 3” ) → scoatere în evidenţă a ideilor + claritatea
acestora;
► clişee sau formule lexicale: “Se adevereşte prin
prezenta…”, “Vă aducem la cunoştinţă că…”;
► exprimarea este lapidară ( concisă ), clară, neutră,
obiectivă ( fără încărcătură afectivă sau
emoţională ).
► accesibilitate ( pentru a putea fi înţeles şi de persoanele
mai puţin instruite );
► sensul cuvintelor = denotativ ( primul sens din dicţionar )
= nu permite decât o singură interpretare ;
► vocabularul este specializat ( terminologie specifică:
licitaţie, adjudecare, conform, se adevereşte, sentinţă,
reclamaţie, culpă, din oficiu, la cerere);
 Perspectiva / punctul de vedere al
autorului poate fi:
1. obiectiv
= relatare la pers. a III-a = autorul nu se implică afectiv, fiind neutru prin
tonalitate şi informaţiile furnizate.
= impersonal = se adresează gândirii; transmite informaţii şi explicaţii.

2. subiectiv
= relatare la pers. I, autorul se implică afectiv, îşi exprimă propria opinie
( “eu cred că..., sunt de părere că” );
= mesajul este orientat spre Emiţător;
= se adresează sensibilităţii Receptorului;
= mărcile subiectivităţii: verbe, pronume şi adj. pron posesive la persoana I.

3. obiectiv, dar cu note de subiectivitate ( în cazul în care întâlnim, uneori, şi

persoana I, autorul exprimându-şi şi propria opinie despre un anumit fapt) .
 CALITATILE
GENERALE ALE
STILULUI
► Corectitudinea= respectarea strictă a regulilor gramaticale,
a ortografiei în vigoare;

► Claritatea = formularea clară, logică, coerentă a ideilor, a

enunţului (conţinutul este accesibil + forma e
corectă );

► Proprietatea= utilizarea celui mai potrivit cuvânt în

exprimare; cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu,
denotativ .
 ORALITATEA
Calitate particulară a stilului, care
se impune prin mărcile limbii
vorbite:

 folosirea persoanei a II-a;

 vocativele;
 interjecţiile;
 zicerile tipice;
 exclamaţiile şi interogaţiile;
 regionalismele.
 Identificaţi în următoarele fragmente, din Povestea
lui Stan Păţitul de Ion Creangă, elementele de
oralitate.
1. “ - Da’ de unde eşti tu, măi ţică ?”
“tu”, “eşti” = pers. a II-a;
“măi”= interjecţie;
“ţică” = subst. în V;
“măi ţică” = exclamaţie;
interogaţiile = “ - Da’ de unde eşti tu, măi ţică ?”
2. ”- De unde să fiu, bădică ? Ia, sunt şi eu un
băiet sărman, din toată lumea, fără tată şi mamă,
şi vreu să intru la stăpân. “
“De unde să fiu, bădică ?”= interogaţie;
“bădică” = subst. în Vocativ;
“Ia”= interjecţie;
“băiet, vreu” = regionalisme .
3. “- Ia păziţi-vă mai bine treaba şi nu-mi tot
spuneţi cai verzi pe păreţi, că eu sunt Stan păţitul
!”
“Ia”= interjecţie,
“Păziţi-vă treaba” = pers. a II-a / exclamaţie,
“nu-mi spuneţi cai verzi pe pereţi” = ziceri tipice.
 Vorbirea directă şi vorbirea indirectă
De la textul dialogat la textul narativ
► eliminarea liniei de dialog; VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT
Ex.: Dar vocea de dincolo adaogă:
► transformarea persoanei I şi a II-
a a verbelor şi a pronumelor în - Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi
răstoarne maşina!… Astâmpără-te, că te
persoana a III-a; arzi!
► semnalarea replicilor prin verbe - Ionel! Strigă iar madam Popescu; Ionel
care exprimă acţiunea de “a vin’ la mama!
spune”; - Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde!
- Ionel! Strigă iar mama, şi se scoală
► plasarea, după aceste verbe, a repede să meargă după el.
unor cuvinte precum: că, să , ca
să, dacă, unde, când, care etc.;
VORBIRE INDIRECTA = TEXT NARATIV
Ex. Dar vocea de dincolo îi strigă
► reproducerea cât mai exactă a coniţei că Ionel vrea să-i răstoarne maşina.
cuvintelor vorbitorului; Servitoarea îi spune lui Ionel să se
astâmpere, pentru că se va arde.
► transformarea modului imperativ Madam Popescu îl cheamă pe
în conjunctiv; Ionel să vină la ea.
► transformarea cazului V în Ac Slujnica o roagă pe coniţă să îi
sau D; sară în ajutor, fiindcă Ionel varsă spirtul şi
se aprinde.
► eliminarea exclamaţiilor Mama îl strigă iar pe Ionel şi se
scoală repede să meargă după el.
 BIBLIOGRAFIE
► Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr,
M., Limba şi literatura română,
Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba
orală, Ed. Art, 2009.
► www.edu.ro
► Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi
literatura română pentru elevii de liceu.
Concepte operaţionale, Bucureşti, 2003.
► Internet
► S.a.

Imaginile au fost preluate de pe Internet

Muzica: Ani de liceu,
liceu, Florin Bogardo şi Stela Enache