Aplicații:

– Cititi mult?
-Câteodată mai mult, câteodată mai putin.
– Dar, asa în mijlociu…
– Hm! Cam opt, nouă ore pe zi.
– Opt, nouă ore pe zi?
– Da.
Fata îl privi uimită, ca pe un lucru rar. Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că sunt oameni care
citesc până la zece ore pe fiecare zi. Credea că poveștile astea nu se petrec decât prin romane.
Era, de altfel, o observatoare foarte slabă și niciodată nu și-ar fi putut da seama ce se petrece în
afară de mediul ei.
Băiatul plecă ochii în jos, înroșindu-se până în rădăcina urechilor. Apoi, ca să
se dezvinovățească:
– Bine, dar nu citesc întruna. Mai scriu, mai lucrez la entomologie*, mai traduc… Apoi,
am colecție de pietre, ierbar… mă ocup și cu chimia.
Vorbea repede, neluându-și ochii din vârful sandalelor, ca si cum s-ar fi lepădat de o greșeală
făptuită în neștiință.
Fata îl privea mereu, lunecându-și ochii pe fața arsă de soare și pătată cu coși stârpiți
de nerăbdarea aceea necăjită caracteristică adolescenților, care din orișice neam și-ar trage viața
și în orișice mediu și-ar trăi zilele, în fundul sufletelor lor, doresc întotdeauna să placă. (Mircea
Eliade, Romanul adolescentului miop)

1. Cine este emițătorul textului dat?

2. Cine ar putea fi receptorul textului?
3. Identificați și ilustrați funcții ale actului de comunicare prezente în text.
4. Precizează perspectiva și intențiile autorului în textul de mai jos.
5. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat.

În fiecare an, aceeași dramoletă – cel puțin pentru mine: ies greu din timpul sărbătorilor și intru
și mai anevoie în cel al vieții de zi cu zi. Nu-mi place, recunosc, rutina cotidiană. Mi-aș dori cu
adevărat să fie Crăciunul în fiecare zi. Știu că nu se poate […]. Din păcate, am constatat un lucru
foarte grav despre mine: nu știu să trăiesc timpul obișnuitului … Vin dintr-o familie într-un fel
fericită, în care rutina era exilată. Membrii ei au avut norocul să facă lucruri creative și, în mare
parte, cam ce-au vrut. Nu au fost obligați să aibă un program fix […]. Ca atare, valorile pe care
mi le-au inculcat nu erau, nici pe de parte, cele ale lingușelii, ale obedienței, ale făcutului frumos
în fața unei autorități … [(] E mult mai simplu să faci față bucuriei și strălucirii decât
cotidianului mediocru. De Crăciun trebuie să fii mai bun, să dăruiești; dar asta, în ceea ce mă
privește, pare mai apetisant decât să fii mereu egal cu tine însuți, să-ți „îndeplinești sarcinile”,
oricare ar fi ele. Mi se pare mult mai complicat să faci față obișnuitului decât extraordinarului.
Mi se pare mult mai greu să te comporți ca de Crăciun chiar și în zilele anoste în care nu faci
decât să completezi niște hârtii, să plătești ceva facturi și să umpli sacoșe cu mâncare. Cine
reușește să-și facă datoria, ca și cum ar fi mereu sărbătoare, e un … winner. (Iaromira Popovici,
Treceri și desprinderi, în Dilema veche)

1. Cine este emițătorul textului dat?

2. Cine ar putea fi receptorul textului?
3. Identificați și ilustrați funcții ale actului de comunicare prezente în text.
4. Precizează perspectiva și intențiile autorului în textul de mai jos.
5. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat.
 Componentele actului de comunicare

emiţător – trimite mesaj destinatarului;

mesaj – necesită un context pentru a fi operant;
context – “referent”; verbalizat, susceptibil a fi verbalizat de către destinatar;
cod – ansamblul de semne comun emiţătorului şi destinatarului;
canal– contact, conexiune psihologică între emiţător şi destinatar, care le permit să stabilească şi
să menţină comunicarea;
receptor – primeşte mesajul transmis, poate fi specializat într-un anumit domeniu sau
nespecializat

Funcțiile limbii:

 emotivă (pune accent pe sentimentele emițătorului/ vorbitorului : “ Îmi venea să

cânt…”)
 persuasivă (pune accentul pe receptor, pe convingerea lui: “ Ionel! Destulă
dulceață!”)
 fatică (pune accent pe canal: “Ești atent la ce îți spun?”)
 poetică (pune accent pe mesaj, pe forma lui: “Lună tu, stăpâna lumii…”)
 metalingvistică ( pune accent pe cod, limba se poate dezvolta oricum: “strigătură”
de la verbul a striga)
Elemente de conținut:

 faptele: evenimente adevărate care nu se pot contrazice

 idei: gânduri, sentimente pe care cineva (autor) le transmite
 opinii: păreri, judecăți cu privire la fapte adevărate
 argumente: dovezi pentru a sprijini o idee
 contraargumente: dovezi împotriva unei idei